l.V. Carnauhova

POVFSfIOARE il{AZtII

cratite un coco$! Dar bucuria nu i-a fost a bunl. S-a

uitat in cuptor, dar cocogul zburase, gi in locul lui se

gisea o opincl veche.

- Na, cl m-au ingelat ei, gireJii!

Aia e, blbulo, pe soldat si nu incerci a-l picili, cieste om umblat gi trecut prin toate cele...

94

\4ad Mugatescu

REGISitura.ro

.16;0744.75.65.86

Boierul care a vrut si fie fierar(Poveste ruseasci)

A fost odati un boier mogier, tare bogat.

TrecAnd pe ldngl o fieririe a vilzut cum fierarulcilea fierul cu indemdnare Ei primea bani buni pentrulucrul slu.

- Ia te uiti, spuse el, eu mi frimAnt zi 9i noapte; nugtiu cAnd vine recolta; cine gtie cAnd gi daci am si vdnd

grinele gi cAnd am si primesc banii, gi fierarul ista bate

gi el ceva, acolo, cu ciocanul gi, poftim, ia bani in mAni.Ia s[ deschid gi eu o fieririe.

$i iati ci gi-a fbcut boierul o fierlrie. Iar slugii sale

ii porunci sI sufle din foale. $i sti boierul, 9i iar mai stigi igi agteapti mugterii.

Trecu un !6ran pe acolo.

- Ei, mi lirane, ia vino-ncoa!

Jiranul se apropie de boier.

l

n

{

- Ia, as€ulte, rni, fIrane, n-ai ceva de"reparat?

- Apoi, iati ce" boierule, mi-ar trebui mie la rolilecirqtii nige gine de fier, prinse pe toati obada.

. Bine, foarte bine, si qtii ci indati !i le fac.

- Dar cit o sI mi, coste"boierule?

- N-am sd*[i iau scump, gi o si vezi ce treabi bunio,si iasd.

$,i s-a pus boierul pe lucru. Slugile suflau din foale,

iar boierul in'rogea fierul. insi la bitut fierul nu se

pricepea. A bitut cit a bitut, pane ce a ars tot fierul.

- Uite ce-i rnt {irane, a spus boierul, n-o si-!i iasio qinfr pentru toati obadh, dar o s5, iasi o qinuli, aqa,

mai mici qi numai pentru o singuri roati; I ,

- Bine, zise !6ranul, fie qi o gini mai mici.Lucri boierul fierul cit il lucri gi spuse din nou:--. Nu rnerge, tirane, n-o si iasi nici de-o qini mai

mici, dar si gtii ci de un brdzdar de plug tot iese.

- Bine, zise (iranul, fie qi brilzdar.. Iar mai ciocini boierul cu ciocanul, mai strici o

groazlde fier, iar igi gterse sudoarea de pe frunte qi iarsPuse:

- Nu iese, mi firane, n-o si iasi nici brizdar, sidea Dumnezeu si iasi barem o undrea.

- Fie qi undrea! spuse firanul.Dar boierului nu-i ajunse fierul nici de-o undrea.

L-apriryLdit tot. Bitu ce bitu la nicovali pAni-l trecuride qapte ori sudorile gi spuse:

- Ei, mi flrane, n-o si iasi nici undrea. Dar inschirnb iese un ac, o minundfie.

,/, asculti, mi, lirane, n-ai ceva de reparat?

,fhpoi, iatl ce, boierule, mi-ar trebui mie la rofile

' ,tniqte gine de fier, prinse pe toati obada.t,ii'6ine,foarte bine, si qtii cI indati !i le fac.

,lI'

tgar c6rto sa mi coste, boierule?

i" ,'S-am sd-!i iau scump, qi o si vezi ce treabi buni

I

/,'npurboierul pe lucru. Slugile suflau din foale,

,lltit,,fil inrosea fierul. insi la bitut fierul nu se

' ifr.obntui cet a bitut, pdni ce a ars tot fierul.

il,/1,1ite ce-i ml flrane, a spus boierul, n-o si-!i iasl

[ / nentru toata obada, dar o si iasl o qinut6, asa,

nl',,tt qinumai pentru o singuri roati.

lilrlgine, zise tlranul, fie gi o ginl mai mici.d'/nlboierul fierul cdt il lucri qi spuse din nou:

l,u1u merge, tirane, n-o si iasi nici de-o gini mai/1,rsn gtii c[ de un brdzdar de plug tot iese.

,,;i'nine, zise firanul, fie gi brizdar.

1'l,,pi ciocani boierul cu ciocanul, mai strici o;ldsfier, iar igi sterse sudoarea de pe frunte gi iar

,lo

fitr'1u i.r", mi firane, n-o si iasi nici brbzdar, si",',,,nnara.t si iasd barem o undrea.

,rrlregi undrea! spuse liranul.l,,boierului nu-i ajunse fierul nici de-o undrea.i;plait tot. Bitu ce bltu la nicovali pinl-l trecurllpori sudorile gi spuse:

lilrrgi, me {[rane, n-o si iasi nici undrea. Dar in

,,,,,ie"

utt ac' o minuni{ie'

4

Boierul didu drumul in apl fierului incins pentruca si-l cileasci, dar acesta incepu s[ sfiriie: pqgii, ggii,

qii, gi... uite ce ac minunat!

- Bun! zise liranul, cit ili datorez, boierule, pentruacul ista?

- Ar fi trebuit s[-!i iau o suti cincizeci de rublepentru tot lucrul lsta straqnic, dar pentru ci e saftea, i1i

iau numai o sut6.

-Uite ce, boierule, nu arn banii igtia la mine, mireped numai pulin pini acasi, dupi ei, gi acugica !i-iaduc.

$i plecl firanulIar boierul spuse slugii:

- Cind o veni llranul cu banii qi o vrea s6-mipliteasci pentru lucru, tu si stai qi si spui: ,,Mai di-i,mai di-i!"

- Am infeles, boierule!

Jiranul igi lui de acasi biciugca, veni la fieririe qi

dn-i gi trage-i boierului pe spinare. $i arde-l, frige-I, nute lisa. Iar sluga stitea gi spunea:

- Mai di-i, frate, mai di-i, ci face!

L-a bitut liranul pe boier gi s-a dus acasi. Boieruls-a repezit la servitor: ,'

Ce-ai.innebunit? Te uitai cum mi bitea gi strigai-

vg-41. lrrrrr.u

cit linea gura: ,,Mai de-i!':

- Pei daci aga ali poruncit!Boierul gi-a snopit sluga in

bitaie, gi-a dlrAmat fieriria gi de

atunci nu s-a mai apucat de fieririi.

f[ranul cel istef Ei,,sfetnicul impirdtesc(Povestire din Belorusia de apus)

. in povestea noastri, nu-i vorba nici despre voi, nicidespre noi, ci despre sfetnicul impS.ritesc gi liranul celiste!. Sipdnd odati la o pivni!6, un liran gdsi o bucatide aur.

Stitu qi se gindi:,,unde si-l pitesc? Daci-l pistrez, mi-l ia boierul;

daci nu mi-lia boierul, rni-l ia administratorul, qi dac[v.ifl.o si mi-l ia nici administratorul, apoi, pini la urmi,

tot.il ia primarul. Ia si mi duc eu cu aurul la impfuat.I-l dau plocon gi lnrpiratul indati o si mi rispliteasci,iar risplata impiriteasci, nimeni si mi-o ia, n-o si^

I v vttlnorazneasca.

$i-a incilfat liranul opinci noi gi s-a dus drept laimplrat. incet, tArAq-gripiE, fbcu el ce fbcu gi ajunie lacurtea impiriteasci.

il6astre, nu-i vorba nici despre voi, nicisfetnicul impS.ritesc qi liranul celo pivnili, un tiran gisi o bucatd

pitesc?Daci-l plstrez, mi-l ia boierul;mi-l ia administratorul, gi dacd

inistratorul, apoi, pin[ la urm[,si mi duc eu cu aurul la impirat.

ul indati o si mi rdspliteascl,nimeni si mi-o ia, n-o si

opinci noi gi s-a dus drept lafilygrnpig, frcu el ce fbcu gi ajunse la

Aici, in ugi, stitea o carauli care-l intrebi:

- Un'te duci, mi !irane?.

- La impirat voi si mi duc, ostagule.

- Dar ce treabi ai tu cu impiratul, b61[rane?

- Mei, citani, mii, fii bun, nu mi opri, di-midrumul, ci tare mai vreau si-l vld pe impirat.

Carauli stitu cdt stltu de se gindi gi-i dldu drumul.

$i aga, pe rdnd, caraulele toate gi a doua, gi a treia, qi a

patra il llsari si treaci.Ajunse llranul in fala odiii impiritegti. Dar acolo,

ce si vezi! Pro![pit la ugL sta un sfetnic impiritesc. $ise vedea cit de colo ci era impirltesc, cici era gras,

rumen qi borlos.

- Unde te bagi, mi lirane, mi!_ Laimpirat voi ca si intru, t[tucule.

-Laimplrat? Dar ce-ai uitat acolo?

- Apoi am gisit o bucati de aur gi am adus-o

impiratului plocon.Sfetnicului celui lacom i s-au aprins ochii in cap.

- Aur? Hm! Ia-n arati-I.

firanul i-a aritat aurul qi sfetnicul mai ci n-a cdzatjos de legin .

$i cu ochii sticlind, i-a spus cu viclenie:

- Uite ce-i, prietene dragi, de-mi vei da jumitatedin risplata impiriteasci pe care o vei primi, ili dau

drumul la impirat, de nu, du-te pe ici-incolo, incotro

!i-i drumul.Ce si faci?

- Bine, boierule, ili dau! zise liranul incollit.

$i sfetnicul ii dndu drumul la impirat

- Apoi s[ vI fie ziua buni; irnp6.rate! traci, v-amadus un plocon, grii flranul.

$i i=a dat bucata de aur.

- Ce si-!i diruiesc pentru ploconul [sta?

- Pei, impirate, s5-mi daio hrinci de pAine.impiratul porunci de indati si i se aduci pdine

albi. Jiranul s-a uitat la piine, s-a crucit si a spus:

- Nu, irnpirate! $tiu prea bine ci eu am seminatpdinea asta, eu am secerat-o, eu am treierat-o, darniciodati n-am mAncat aga bulci. Nici n-am s[ mininc.De mi s-ar da, mai bine piine neagri.

Au inceput si alerge lacheii, care incotro, au cercetattot palatul, dar pAine neagri n-au gdsit.

Lapoartl diduri peste un cergetor. $i atunci ceruride la el. A stat liranul gi a mincat.

- Ce's6-!i mai dau acum, tirane?Acum? Apei, a$ vrea si dorm,,pu,tin si=mi

odihnesc o leaci oasele, impirate.+.Ii pregitirl un asternut de puf, dar llranul se uita

lagla la el gi nu putea sta locului.----. N-ag putea dormi pe aga ceva, mli impirate. $tiu

prea bine cd eu am hrinit gigtele astea, puful eu l-amjumulit, dar pe puf incd n-am dormit. De mi s-ar da,mai bine, o grimad5. de paie de mazLre.

I-au adus un. car lntreg de paie de mazfire. $i-apus liranul c[ciula sub cap gi a inceput si sforiie dezornliau ferestrele qi se cutremura palatul. A dor"mit,s-a sculat si a spus:

,rnulla implrat.

/u, mna, imp[rate! Iaci, v-am

4lrtru ploconul ista?

ldaio hrincl de pAine.r,, indati sI i se aduci pdine)9

'riine, s-a crucit gi a spus:rl ...^^ r-:-^ -x ^-- ---- - ^,-- Y,- -L

prea bine cd eu am seminatil'lpr.o, eu am treierat-o, daril',rbulci. Nici n-am sI mindnc.

neagra.

ii, care incotro, au cercetatn-au gisit.

uncerqetor. $i atunci cerurlnlncat.

lirane?rrrea si dorm, pu.tin sI-mi

11Plnte.

puf dar ![ranul se uita

ceva, mii impirate. $tiuastea, puful eu l-am

dormit. De mi s-ar da,mazdre.

de paie de mazire. $i-asia inceput si sfordie de

ura palatul. A dormit,

-, Mulfumescu-fi, impirate. Am spus o sami deprostii gi v-am murdirit palatul. Dafi-mi pentru asta osuti de nuiele.

- O suti de nuiele? Dar tu mi-ai diruit o bucatide aur!

- Ei, impirate, ce si mai vorbesc! Da!i-mi, vi rog,drept risplatl, o suti de nuiele.

Ce era de fbcut, dac'aqa voia firanul! Au adusnuielele. Au vrut si-l gi biciuiasci, dar el a inceput sistrige:

- Stai o leaci, impirate, cici am datorie si leimpart.

- Cum aqa?

Pii cAnd venii la uqa odtii lmpiritegti, un boiertare mdndru nu mi ldsa si intru gi-mi tot zicea: -De-mivei da - spunea el - jumitate din risplata irnpiriteasci,pe care o vei primi, ili dau drumu iniuntrdl $i eu aga

i-am fbgiduit. Ve rog tare mult, dali-i lui cincizeci denuiele gi apoi mie cealalti jumitate.

L-au adus pe sfetnic care tremura din cap pini'npicioare, ca o oaie dusi la tiiere:

- Aoleu! Aoleu!* Nu face nimic, boieragule, spunea liranul - eu

n-am s[ te ingel, ci dupi cum ne-am infeles, nu rimAncu nimic dator.

L-au intins pe sfetnic jos qi i-au tras o marni debitaie de-o line minte gi astizi.

CAnd terminari, liranul se uiti pe sub sprincene laimpirat gi spuse:

' ,'.--'Ehr' imperate, dacl asa-ti sunt slugile, gi-gi qtiu

bine treaba, ar trebui si-l risplltifi cu virf gi indesat; virog din suflet, dali-i gi partea mea.

Aqa ci i-au mai tras cincizeci de nuiele, la un loc osuti intreagi. in timp ce il ra-spliteau,ln felul acesta pe

sfetnic, liranul qi-a pus ciciula sub bral qi a gters-o pe

ugi afari. $i atdt i-a fost. Ci 1in-te, duruia plmintul inurma lui! Se invi{ase minte; mai bine'cAt mai departe

de onorurile impiralilor gi de cinstea impiriteasci,deoarece cubine nu te alegi.

Buhaiul(Poveste ucraineani)

. Era la noi in sat un moqneag,pe numele lui SimionCupcenco. Curtea lui gi a babei era mici, iar bordeiultire sirac; petulul, ca vai de el, strimt gi inghesuit.Vitele lor: o vaci.

10

jacb. a a-1i sunt slugile, gi-gi gtiu

,r-l rnspleqicu vArf qiindesat; vi

lr,rr,ipartea mea.

{it,,t$cincizeci de nuiele, la un loc o

l^,lce il rispldteau in felul acesta pejrrsciciula sub bra! gi a gters-o pe

f6l Ce fin-te, duruia pimAntul in

,minte; mai bine cAt mai departesi de cinstea impiriteasc[,

yealegi.

Buhaiul

,,il11este

ucraineanA)

-!- t--55.

pe numele lui Simionababei era mici, iar'bordeiul

vai de el, strimt gi inghesuit.

11

gi iatd cd fatd vaca un buhiieg drigu{; putin bilfat,cu botul rotund gi catifelat, iar cornilele, ca doi bumbi,abia i se aritau. Dar,'nevoie mare, n'aveau cu ce si-lhrlneascl

Mog Simion ii spuse babei:

- Mai bine si-lvAnd, ci tot n-avem cu ce-l hrini.. $i cu banii o s5. ne dregem cisufa! spuse baba.

$i gi-a dus mogneagul buhliegul la oraq, si-l vdnd[.in oragul acela era un guvernator Om rnai riu ca

ista nu se putea inchipui. Cdnd putea obijdui vr€un ommai mic gi mai sirman, nu se rugina si nu se didea la oparte. Iar jandarmii lui,la fbl.

>t

**Moq Simion ajunse in orag gi porni de-a lungul

uli1elor, cu buhaiul dupi el. $i, intr-un loc, vizu in fap-lo casi mare boiereasci, ce avea patru etaje, cu balcon,cu stdlpi de marmuri gi porli de fier.

. Stitu mogul locului gi rirnase cu gura ciscati,privind cu minunare casa.

Deodati se ivi in poarti un jandarm.Nici una, nici dou6, apuci buhiiegul de grumaz gi

incepu si-l tragi in curte.

- Piei, incotro cu buhaiul? strigi mogneagul,

- IacI-ti, incoace!

- Cum aga, incoace?

- Iac'aga, aici, in curte!

- Dar de ce?

|andarmul rise de mog Simion qi-i spuse:

- il dau la invilituri qi fac din el general.

Al naibii om, cum igi mai bitea joc de mog Simion.

$i bege buhiiegul in curte, trdntind poarta dupi el.

Moqneagul inlelesese foarte bine cum sti treaba,

dar n-avea ce face.

A inceput si plingi cu alnar gi cu n[duf, gi culacrimile-n ochi pleci spre casi.

' Cind ajunse in ogradi, il lui baba la rost:

- Ei, ce-ai frcut? Ai vAndut buhiiegul?Ce puteai si-i spui babei? ii fu miH mogneagului,

aqa c5 ii spusq,- Nu, de vindut, nu l-am v6ndut, dar l-am dat la

qcoali. Se aflS..acolo, la orag, o casi rnare in care buhaiiinvali carte. Peste o jumitate de an igi va terminainvilitura gi atunci am si pot si-l vAnd gi mai scump.

Tare mult se miri baba.. 1 t e^

- Fie gi aga, spuse ea,las' si invefe; :::

'Mogneagul credea cd'baba,o' s6,'uite de'buhiieg. Darbiata bibuqc6, tot timpul iEi amintea de el,

Privea posomoriti cum se pleca bordeiul intr-oparte, ofta din adincul inimii gi spunea:

- Mai ribdim o luni. Apoi,cind o si vindembuhiiegul:nostru cel invifat, ne vom clidi o clsullnoua.

Mogului nu-i venea deloc la indemAni si-i spunibabei adevirul.

***Iati ci trecu jumitatea de an gi baba igi trimise

mogul la orag dupi buhiieg.

12