POVESTI PT COPII -2Batranica si Spiridusul

poveste irlandeza

Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.

Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!

"Ma-ntreb ce poate fi," a zis batranica.

S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.

Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. "Te-am prins, Domnule Spiridus!" a strigat ea.

"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea."

"Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur."

Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata."

Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.

Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."

Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata."

"Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut.

Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.

Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!

"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur." Si asta a facut.

Boul i vielul

Alexandrescu

Boul i vielul

Un bou ca toi boii, puin la simire,n zilele noastre de soart-ajutat,i dect toi fraii mai cu osebire,Dobndi-n ciread un post nsemnat.

- Un bou n post mare? - Drept, cam ciudat vine,Dar asta se-ntmpl n oricare loc:Dect mult minte, tiu c e mai bineS ai totdeauna un dram de noroc.

Aa de-a vieii vesel schimbare,Cum i de mndrie boul stpnit,Se credea c este dect toi mai mare,C cu dnsul nimeni nu e potrivit.

Vielul atuncea plin de bucurie,Auzind c unchiul s-a fcut boier,C are cli sum i livezi o mie:"M duc, zise-ndat, niel fn s-i cer."

Fr-a pierde vreme, vielul pornete,Ajunge la unchiu, cearc a intra;Dar pe loc o slug vine i-l oprete:"Acum doarme, zice, nu-l pot supra."

- "Acum doarme? ce fel! pentru-ntia datDup prnz s doarm! Obiceiul luiEra s nu az ziua niciodat;st somn nu prea-mi place, i o s i-o spui."

- Ba s-i caui treaba, c mnnci trnteal;S-a schimbat boierul, nu e cum l tii;Trebuie-nainte-i s mergi cu sfial,Priimit n cas dac vrei s fii."

La o mojicie atta de mareVielul rspunde c va atepta;Dar unchiu se scoal, pleac la plimbare,Pe lng el trece, fr-a se uita.

Cu mhnire toate biatul le vede,ns socotete c unchiu-a orbit:Cci fr-ndoial nu putea credeCa buna sa rud s-l fi ocolit.

A doua zi iari prea de diminea,S-i gseasc vreme, la dnsul veni:O slug, ce-afar l vedea c-nghea,Ca s-i fac bine, de el pomeni.

"Boierule, zise, ateapt afarRuda dumitale, al doamnei vaci fiu."- "Cine? a mea rud? mergi de-l d pe scar.N-am astfel de rude, i nici voi s-l tiu."

BRADUTUL

A fost o data un brad frumos si cu o culoare intepatoare.Era cel mai frumos brad din padurea fermecata.El crestea pe zice trece si era tot mai frumos.Dar intr-o iarna geroasa,din pacate un om a veni si la taiat.Dupa care la dus in casa lui.Bradul era foarte speriat si plangea.Dintr-o data s-a ivit un copil si i-a spus sa nu mai planga ca aici toti o sa-l iubim.Si bradul asa si facu.Cand veni ziua sa-l inpodobeasca toata familia era bucuroasa.Ei au inpodobit bradul cu globulete multicolore,betale si o instalatie.Si bradul era foarte venerat de toti si lui ii placea mult acest lucru.Dar aceesta stia ca no sa tina mult acest lucru si o sa ofileasca si nimeni no sasi aduca aminte de el.Baiatul auzind ce a spus bradul i-a spus ca defiecare data o sa-si aduca aminte de el.SI acestia doi au facut multe lucruri in preuna.Si cand bradul s-a uscat s-a facut din el foc ,si baiatul era foarte trist,dar acest lucru nu la oprit sa nu-si mai aminteasca de el.,atat cat si bradul;

Bunicul

de Barbu Stefnescu Delavrancea

Se scutur din salcmi o ploaie de miresme.Bunicul st pe prisp. Se gndete. La ce se gndete? La nimic. nnumr florile care cad. Se uit-n fundul grdinii. Se scarpin-n cap. Iar nnumr florile scuturate de adiere.Pletele lui albe i cree parc sunt nite ciorchini de flori albe; sprncenele, mustile, barba... peste toate au nins anii muli i grei.Numai ochii bunicului au rmas ca odinioar: blnzi i mngietori.Cine trnti poarta?- Credeam c s-a umflat vntul... o, bat-v norocul, cocoeii moului!Un bietan -o feti, roii i buclai, srutar mnele lui "tata-mou".- Tat-moule, zise fetia, de ce zboar psrile?- Finc au aripi, rspunse btrnul sorbind-o din ochi.- Poi, raele n-au aripi? de ce nu zboar?- Zboar, zise biatul, dar pe jos.Btrnul coprinse ntr-o mn pe fat i n cealalt pe biat.- O, voinicii moului!...i zmbi pe sub musti, i-i privi cu atta dragoste, c ochii lui erau numai lumin i binecuvntare.- Tat-moule, da' cocorii un' se duc cnd se duc?- n ara cocorilor.- n ara cocorilor?- Da.- Dar rndunelile un'se duc cnd se duc?- n ara rndunelilor.- n ara rndunelilor?- Da.- Tat-moule, a vrea s-mi creasc i mie aripi i s zbor sus de tot, pn n slava cerului, zise biatul netezindu-i barba.- Dac i-o crete ie aripi, zise fata, mie s-mi prinzi o presur i un sticlete.- Da... h... h... poi ce fel... i mie?Fata se ntrist.Btrnul o mngie i zise biatului:- Bine, s prinzi i pentru tine, s prinzi i pentru ea.- ie dou i mie dou... nu e-aa, tat-moule?- Firete, ie dou, lui dou i mie una.- Vrei i tu, tat-moule? ntreb biatul cu mndrie.- Cum de nu?! Mie un scatiu.Ce fericii sunt!Biatul nclec pe un genuchi i fata pe altul. Bunicul i joac. Copiii bat n palme. Bunicul le cnt "Mi cazace, czcele, ce cai noaptea prin argele"...O femeie usciv intr pe poart cu dou donii de ap. Copii tcur din rs i bunicul din cntec.E muma lor i fata lui.Cum l vzu, ncepu:- I... tat, i d-ta... iar i rzgi... o s i s suie n cap...Bunicul ridic mna n sus, aducnd detele ca un preot care binecuvinteaz, i zise prelung:- Lsai pe copii s vie la mine!- Biiine, tat, biiine... dar tii... o, bat-i focul de copii!...Femeia intr n cas.- S-i bat norocul i sntatea, opti moul ca i cum ar fi mustrat pe cineva, i srut n cretetul capului i pe unul, i pe altul.i iar ncepu rsul, i jocul, i cntecul.Se osteni bunicul. Sttu din joc. Copiii ncepur s-l mngie.Din vorb n vorb, copiii se fcur stpni pe obrajii bunicului.- Partea asta este a mea.- i partea asta, a mea!- Mustaa asta este a mea.- i asta, a mea!La barb se-ncurcar. Bunicul i mpc, zicndu-le:- Pe din dou.i copii o i dspicar, cam repede, c btrnul strnse din ochi.- Jumtate mie.- i jumtate mie.i dup ce o mprir frete, ncepu lauda.Biatul:- Mustaa mea e mai lung.Fata:- Ba a mea e mai lung!i biatul ntinse d-o musta i fata de alta, ba a lui, ba a ei s fie mai lung.Pe bunic l trecur lacrmile, dar tcu i-i mpc zicndu-le:- Amndou sunt deopotriv.- -a mea, -a ei!- -a mea, -a lui!La obraji cearta se aprinse mai tare.- Partea mea e mai frumoas.- Ba a mea, c e mai alb!Bunicul zmbi.- Ba a mea, c e mai cald!- Ba a mea, c e mai dulce!- Ba a mea, c nu e ca a ta!- Ba a mea, c are un ochi mai verde!- Ba a mea, c are un ochi i mai verde!Bunicul abia se inea de rs.- Ba a mea!- Ba a mea!i biatul, nfuriindu-se, trase o palm n partea fetei.Fata ip, sri de pe genuchiul btrnului, se repezi i trase o palm n partea biatului.Biatul, cu lacrmile n ochi, srut partea lui, i fata, suspinnd pe a ei.Mama lor iei pe ue i ntreb rastit:- Ce e asta, vermi neadormii!Obrajii bunicului erau roii i calzi. i surznd fericit, rspunse fie-sei:- Lsai pe copii s vie la mine!