Un tanar, aflat in permanenta cautare de raspunsuri, si-a luat bicicleta si a pornit la drum cu entuziasm. Era animat de bucuria explorarii si entuziasmul lui nu cunostea limite. Pe drum, pasind pe un teren necunoscut, gaseste o carare noua. Nu mai exista semne care sa il ghideze si trebuie sa se bazeze pe ceea ce ii vad ochii si pe ceea ce simt pasii. Acum exista doar intuitia care se transforma in experienta. Cararea se termina la rau iar el coboara de pe bicicleta. Isi da seama ca, daca vrea sa mearga inainte, trebuie sa lase pe mal tot ce are, sa renunte la siguranta pamantului solid de sub picioare, sa se incredinteze unei forte mai mari si sa-si permita sa fie condus de ea. Aceasta este prima lui revelatie. Conducand spre casa, isi da seama ca nu stie mare lucru despre viata pentru a-i putea ajuta pe altii, si chiar acel putin pe care il stie nu il poate comunica. Se imagineaza ca fiind un biciclist care il urmeaza pe altul a carui aripa ii scartie. Isi imagineaza cum ii striga: Hei, iti scartaie aripa bicicletei! Iar celalalt ii raspunde : Nu te aud. Imi scartaie aripa bicicletei. Atunci el realizeaza: Nu are deloc nevoie de ajutorul meu.Aceasta este a doua revelatie. Putin dupa aceea, se duce la invatatorul sau si primeste urmatorul raspuns: Cand cineva isi pierde curajul si nu vrea sa mearga mai departe, problema nu este lipsa de cunoastere, ci mai degraba dorinta de siguranta. Un invatator rezista aparentei si iluziei. El isi gaseste centrul si asteapta, asa cum un vas cu panze asteapta sa prinda vantul. Cand cineva vine sa caute ajutor, invatatorul asteapta in acel loc interior unde trebuie sa ajunga si vizitatorul sau. Daca raspunsul apare, apare pentru amandoi, pentru ca amandoi asculta in liniste. A astepta in centrul tau interior inseamna lumina. / Bert Hellinger

Adevarata putere slluiete uneori n slbiciunea aparent, la fel cum puterea aparent se dovedete de multe ori o slbiciune, o tentativ de a-i ascunde teama, o faad, orict de convingtoare li s-ar prea aceasta celor din jur sau chiar ie nsui. Atunci cnd simi impulsul de a fi dur, reacioneaz n mod deliberat cu blndee. Dac simi nevoia s strngi totul pentru tine, fii generos. Dac simi impulsul de a te nchide emoional, deschide-te. Dac simi o stare de durere sau de tristee, nu o bloca. Desctueaz-o n mod contient. Nu te ascunde de emoiile tale, oricare ar fi acestea. Contientizeaz etichetele pe care ai tendina s le ataezi plnsului sau vulnerabilitii tale. Renun apoi la ele. Ingduie-i s simi, dar nu uita s fii contient clip de clip. Accept n egal msur experienele tale nlatoare i cele care te trag n jos, pe cele bune i pe cele rele, pe cele care te fac s te simi slab i pe cele care te fac s te simi puternic i contientizeaz-le n lumina luciditi, pn cnd ii vei da seama c aceste etichete nu descriu nici pe departe ntreaga plenitudine a experienelor tale. Nu te mai identifica cu etichetele, ci cu experienele propriu zise. Mai presus de orice, ai ncredere n adevrata ta putere: aceea de a fi prezent, de a fi trezit, contient i lucid. (din Meditatia-arta de a fi constient / Jon Kabar-Zinn

Se zice ca un copil se suparase pe tatal sau. Locuiau intr-o vale. Iesind din casa, fara sa-l auda cineva, si-a dat drumul maniei si a inceput sa strige : - Te urasc ! Te urasc ! Cineva din departare striga insa inapoi catre dansul : - Te urasc ! Te urasc ! Era ecoul propriilor sale vorbe, dar copilul s-a speriat si s-a intors repede in casa si i-a spus tatalui sau, ca cineva il uraste si i-a strigat de mai multe ori cuvinte amenintatoare. Tatal a inteles ce s-a intamplat. L-a luat blamd de mana si au iesit afara, cerandu-i sa strige din acelasi loc : - Te iubesc ! Te iubesc ! si de indata cuvintele i-au venit inapoi. Aceleasi cuvinte. - Aceasta e legea vietii , fiule ! i-a zis tatal sau. Primim ceea ce dam. Dam ura, primim ura. Dam dragoste, primim dragoste. Ceea ce e important, e ceea ce dam noi intai. Daca nu dam , nu primim !

Frumuseea unei femei nu st n hainele pe care le poart, nfiarea pe care o are, sau modul n care i piaptn prul. Frumuseea unei femei este n ochii ei, deoarece acetia sunt intrarea ctre inima ei, locul unde slluiete dragostea./Audrey Hepburn

O femeie iese din cas i vede 3 monegi cu barb alb stnd n faa casei. Nu-i cunotea dar vazndu-i suprai i invita n cas s mannce ceva. Soul tu este acas? ntreab ei. Nu , este ieit Atunci nu putem intra replic ei. Seara cnd soul se ntoarce acas ea i povestete despre cei trei monegi... Du-te i spune-le c am venit i poftete-i nuntru Femeia se duce i i invit. "Nu putem intra toi n cas" replic ei. "Cum aa?" ntreab ea. Unul dintre monegi i explic. Eu sunt BUNSTARE , el este SUCCES iar cellalt este IUBIRE. Acum du-te i ntreab-l pe soul tu care dintre noi s vina n cas. Femeia intr n cas i i spune soului, care se bucur. "Ce bine!!, n acest caz invit-l pe BUNSTARE s ne umple casa cu bunstare!" Soia nu a fost de acord. De ce s nu-l invitm pe SUCCES? Nora i asculta dintr-un col al casei. "N-ar fi mai bine s-l invitm pe IUBIRE? Casa noastr ar fi atunci plin de iubire!" a sugerat nora. "Hai s ne ghidm dup sfatul norei" i zice soul soiei. "Du-te afar i invit-l pe IUBIRE s ne fie oaspete." Femeia iese afar i ntreab: Care dintre voi este IUBIRE? Pe el l invitm s ne fie oaspete IUBIRE pornete nspre cas. Odat cu el se pornesc n urma lui i ceilali doi.Surprins femeia

ntreab : L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de venii i voi cu el? Cei trei monegi replicar: "Dac l-ai fi invitat pe BUNSTARE sau pe SUCCES, ceilali ar fi rmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE , unde merge el mergem i noi. Unde este IUBIRE este i BUNSTARE i SUCCES!!!!!!" DORINA MEA PENTRU TINE. *Unde este durere, i doresc pace i fericire. *Unde sunt ndoieli personale, i doresc rennoirea ncrederii n abilitatea ta de-a trece peste greuti. *Unde este oboseal sau blazare, i doresc nelegere, rbdare i puteri rennoite. *Unde este fric , i doresc iubire i curaj.

Cele mai importante 2 zile din viaa ta sunt ziua n care te-ai nscut i cea n care afli de ce. / Mark Twain

A fost odata un baiat tare neastamparat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si se cearta cu cineva. In prima zi a batut 37 de cuie in usa. Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta. Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa. In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui in usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui in ziua respectiva. Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea. Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si i-a spus: Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in usa. Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. Poti infige un cutit intr-un om si sa il scoti imediat, dar rana va ramane pentru totdeauna. O rana verbala face la fel de rau ca si una fizica. Nu are importanta de cate ori te vei scuza, rana va ramane. Morala ? Atentie la ce vorbesti! Nu-ti scuza orgoliul folosindu-te de cuvinte si inconjoara-ti realitatea de prieteni adevarati! Inainte sa vorbesti si sa acuzi, gandeste-te daca cel pe care esti pornit sa-i faci rau iti vrea cu adevarat raul la randul lui. Oare ce-l pentru care esti in stare sa faci sacrificii iti este prieten, doar pentru ca iti spune cuvinte frumoase sau laude nemeritate, dar pe care-ti doresti sa le auzi? Te-ai gandit ca ar putea avea vreun interes material sau de alta natura lingusindu-te? Probabil nu ai o parere prea demna despre tine nici chiar tu, de simti nevoia sa te inconjori cu astfel de fiinte pentru a auzi asemenea cuvinte. Eu prefer in jurul meu, persoane care au curajul sa-mi spuna realitatea in fata, nu mincinosi cu

interese ascunse. Si viata mi-a daruit astfel de persoane in jur. Nu sunt multi si imi ajung degetele de la maini sa-i numar, dar stiu un lucru: PRIETENII ADEVARATI sunt bijuterii rare!

15 sfaturi pentru doamne 1. Nu-ti inchipui ca poti schimba un barbat decat daca este in scutece 2. Ce faci daca prietenul tau pleaca? Inchizi usa. 3. Daca au pus un barbat pe luna, ar trebui sa fie in stare sa-i puna pe toti acolo. 4. Niciodata nu lasa mintea barbatului tau sa umble razna -- este prea mica sa plece singura. 5. Alege barbatii mai tineri. Orice ai face nu se maturizeaza niciodata. 6. Barbatii sunt toti la fel -- au doar fete diferite, pentru a-i putea deosebi. 7. Definitia celibatarului; un barbat care inca nu a facut o femeie sa se simta prost. 8. Femeile nu fac barbatii de ras -- majoritatea dintre ei o fac singuri. 9. Cea mai buna metoda de a determina un barbat sa faca ceva, este sa spui ca sunt prea batrani pentru asta. 10. Dragostea e oarba, dar casnicia iti deschide ochii. 11. Daca vrei un barbat care sa se tina de cuvant, cauta intr-un spital de nebuni. 12. Evreii au ratacit prin desert 40 de ani. Nici in timpurile biblice barbatii nu intrebau incotro sa apuce. 13. Daca te intreaba ce-ti place sa citesti, spune-i extrasuri de cont. 14. Din pacate, toti oamenii(barbatii) sunt egali. 15. Pune acest anunt in dormitor: DACA VREI MICUL DEJUN LA PAT, DORMI IN BUCATARIE

Exista momente n via care te transform pentru totdeauna. Exist zmbete pe care nu le vei uita niciodat. Exist peisaje pe care le vezi seara cnd nchizi ochii. Dar, mai important dect att, exista oameni care ii fac viaa mai frumoas.Zi de zi. Alaturi de ei te simi cel mai curajos om din lume i tii c poi face orice. Sunt puine acele momente, puine acele peisaje i cu siguran puini acei oameni. i ce e mai frumos e c nu trebuie s i caui. Ei vin n viaa ta! Poate fi profesorul din liceu care te-a btut pe umr cu mndrie sau colegul care te-a ncurajat 's ridici mna' i s rspunzi. Poate fi biatul care te-a privit mai altfel cnd toi rdeau de tine. E nevoie doar de o privire uneori ca s i simi aproape, s fii altcineva datorit lor. Mai bun, mai curajos, mai mplinit. Cu siguran c i n viaa ta au existat astfel de oameni ... Ce-ar fi s fii i tu unul dintre ei? Cear fi s faci diferena n viaa cuiva? E nevoie doar de un zmbet, de un 'hai ca poi' sau de un srut pe frunte. i nu alerga dup fapte mree. Poi schimba lumea dintr-o singur privire. Uitte n jurul tu cu drag !

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l...-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat: - Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: - Buna ziua, si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: - Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant. Asta inseamna sa respecti sa iei o decizie inteleapta indiferent de obstacole sau oportunitati !

CESCUTA... O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau

antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos. In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: Nu face asta!,Nu-mi place! Lasa-ma in pace, dar el a zambit doar si a spus cu blandete:Inca nu! Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:Inca nu. M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:Inca nu. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine m-am gandit. Dar, dupa ce mam racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! EL doar a dat din cap si a spus: Inca nu! Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL ma scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:Oare ce are de gand sa-mi mai faca? O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:Uita-te la tine. Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine. Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL. "Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri desi eu

sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat n toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain." Pr.Arsenie Boca

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui: "Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine." Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei. El a intrebat-o: "Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?" Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze. Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand: "Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!" Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii. Viata este un cadou!

Un evreu nu isi mai platise impozitele de mult timp, gasind mereu metode de a pacali fiscul. Intro zi primeste o citatie sa se prezinte la sediul finantelor pentru a da explicatii privind, impozitele. Panicat se duce la un prieten care avusese aceleasi probleme sa ceara un sfat. Prietenul ii zice: - Tot ce pot sa iti zic e sa te imbraci foarte rau, sa te duci cu hainele rupte, pantofii dezlipiti, murdar si nebarbierit; astfel celor de acolo o sa li se faca mila de tine si te lasa in pace. Nemultumit de sfat, evreul se duce si la avocat, care il sfatuieste: - Important e sa lasi impresia de putere si siguranta. Inchiriaza o limuzina, un smoking, un ceas Rolex de aur si du-te. O sa li se faca frica de tine si te lasa in pace Tot nemultumit, evreul decide sa se duca la rabin si ii povesteste: - Rabi, prietenul mi-a zis sa ma imbrac prost, avocatul sa ma imbrac luxos, nu stiu de cine sa ascult. Rabi se gandeste un moment si zice: - Fiule, am sa iti spun o mica poveste care te va lamuri. A fost odata o fata tanara care trebuia sa se marite. Nestiind cum sa se imbrace in noaptea nuntii, ea s-a dus si i-a cerut sfatul mamei sale.Aceasta i-a zis: - Fata mea, imbraca-te cu rochia veche a bunicii tale, cea neagra si lunga, si incheie-te pana la gat, pune-ti si un batic in cap astfel incat sa nu ti se vada decat chipul. Nemultumita fata i-a cerut ajutorul celei mai bune prietene care i-a zis:

- Imbraca-te cu o lenjerie sexy, parfumeaza-te, cumpara-ti o rochie super scurta si totul va fi bine. Fiule, cred ca povestea asta a mea iti va fi de mare folos Nedumerit, evreul intreaba: Bine, rabi, dar nu inteleg ce legatura are ceea ce tocmai mi-ai spus cu problema mea. Nu poti fi mai clar?. - Fiule, nu conteaza cum o sa te imbraci, oricum o sa te futa.

C tot am postat de diete i prieteni, v reamintesc povestea... Intr-un ora din Frana, pe un afi cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "Ce vrei s fii: sirena sau balena?" Se spune c o femeie tanara, ale crei caracteristici fizice nu conteaz, a rspuns la ntrebarea de publicitate n aceti termeni: "Drag domnilor: Balenele sunt mereu nconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaa sexual foarte activ, rmn gravide i au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mrile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cnt foarte bine i chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante i,practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aprate i admirate de toata lumea.. Sirenele nu exist. i dac ar exista, ar sta la coad la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problem serioas de personalitate: "femeie sau pete?". Nu au viata sexuala, pentru c-i omoare pe brbaii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevrat, dar singure i triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste? Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena. PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele. Cu timpul ctigam n greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Aa c nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astzi, cnd o sa ma uit la fundul meu n oglind, o sa ma gndesc:"Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima, care era intr- adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui

nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord, ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele. Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc in loc, lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande. "Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus raznd: - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a ncheiat cu glas domol si zambet cald batranelul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si a completat inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au mbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii?

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia. Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba. Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol. Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o: "Spune-mi ce vezi?" "Morcovi, oua si cafea", a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare. Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: "Ce inseamna toate acestea, mama?" Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit. Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi. Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit. Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa. "Care dintre ele esti tu?" si-a intrebat fiica. "Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?" Gandeste-te si tu: Care sunt eu? Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil. Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita? Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine? In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea? Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca

puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit. Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

A fost odata un tata care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari... la unele stia sa le raspunda, la altele nu... Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. -Ce vei face? o intreba sora ei. -O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela. Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au gasit meditand. - Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: -Depinde de tine... fiindca e in mainile tale. Morala Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

Tria odat ntr-un sat un btrn foarte srac. El avea ns un cal foarte frumos. Att de frumos nct lordul din castel vroia s i-l cumpere. Dar btrnul l-a refuzat spunndu-i: Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum a putea s mi vnd prietenul? Dar, ntr-una din zilele urmtoare, cnd btrnul a mers la grajd, a vzut c i-a disprut calul. Toi stenii i-au spus i-am spus noi! Trebuia s i vinzi calul lordului. Dac nu ai acceptat el i l-a furat! Ce mare ghinion. Ghinion sau noroc, zise btrnul, cine tie? Toi au rs de el. Dup 15 zile ns calul s-a ntors. i nu era singur, avea n spate o mulime de cai slbatici. El a scpat din grajd, a curtat o tnr iap i, cnd s-a ntors, restul cailor s-au luat dup el. Ce mai noroc! strigar stenii. Btrnul, mpreun cu fiul su, a nceput s mblnzeasc acei cai noi venii. Dar, o sptmn

mai trziu, fiul btrnului i-a rupt piciorul n timp ce ncerca s dreseze unul dintre cai. Ghinion! i ziser prietenii btrnului. Ce ai s te faci acum, fr ajutorul fiului tu? Tu eti deja n pragul srciei! Ghinion, noroc, cine poate ti? le rspunse btrnul. Dup cteva zile de la tragicul accident, soldaii lordului trecur prin sat i i obligar pe toi flcii s li se alture. Doar fiul btrnului a scpat datorit piciorului su rupt. Ce noroc pe tine! strigar vecinii. Toi copiii notri au fost dusi n rzboi, doar tu ai avut ansa s l pstrezi lng tine. Fiii notri ar putea fi ucii. Btrnul le rspunse: Ghinion, noroc cine poate ti? Viitorul vine ctre noi bucic dup bucic, puin cte puin. Nu tim niciodat ce ne ateapt. Dar dac pstrm o atitudine pozitiv va fi mereu loc pentru o nou ans i vom putea fi mai fericii.

Timioara, ultimul bastion al civilizaiei de azi nspre Orient, la cteva ore de grania cu Imperiul Otoman, este ultima purttoare de cultur, care eman civilizaia european Cum putem relata despre viaa social a oraului nostru? Aici putem pi precum acela, care din cauza modestiei se simte mpiedicat s-i afirme virtuile... i calitile, iar partea umbrit i slbiciunile nu-I place s le trmbieze n lume. Pstrm tcerea asupra vieii de salon i a cafenelelor oraului nostrum, de strile locuitorilor ei cu contactele ntre ei, de forfota din restaurant, grdini, redute, n localuri publice n acest ora, mai ales Cetatea i Iosefinul, are strzi drepte, aezate dreptunghiular, Cetatea complet pavat, periferiile parial; Cetatea are aproape n totalitate trotuare bune, cu excepia unei strzi laterale, unde casele sunt cu parter, n rest cldirile sunt cu unul, dou sau trei etaje, care toate sunt acoperite cu igle, la parter aproape toate au prvlii, cu vitrine elegante, rivaliznd cu oraele mari i care confer oraului un aspect prietenos. Dou piee de mrimi puin obinuite i regulate i mai multe mici ofer activiti intense a locuitorilor spaiu i aer; curenia contrasteaz plcut cu starea altor orae de provincie, iar iluminarea excepional, care n curnd va funciona cu gaz, este recunoscut n toat Ungaria. (Johann N. Preyer, primarul Timioarei, n anul 1848)

Banatul meu... n 1914, cnd a nceput primul razboi mondial, regiunea istorica denumita Banat, parte a AustroUngariei, era o regiune bogata si prospera. O regiune asezata, cu oameni de diferite nationalitati,

dintre care patru se aflau aproape n echilibru, si anume germanii, maghiarii, romnii si srbii, iar altele mai mici (bulgarii, croatii, cehii, evreii, tiganii,slovacii s.a.) contribuiau din plin la imaginea unui melting pot, unic n aceasta zona a Europei. n 1914, Banatul era una dintre cele mai bogate regiuni ale unui stat central-european, animat de valori moderne, n pas cu epoca respectiva, era o regiune n care cultura si civilizatia de Tip apusean erau bine fundamentate, clasa politica si elitele economice erau responsabile si, mai ales, patrioate. Timisoara era, conform unor statistici austro-ungare, al doilea oras ca potential economic din Ungaria, dupa Budapesta, se apropia de 100.000 de locuitori, avea o viata Economica exemplara, cunoscnd, cel putin n perioada anilor 1875 1910, un avnt economic nemaintlnit. i lipsea doar o universitate. Primarul, la 1914, era german (Karl Telbisz), directorul administratiei generale a orasului romn (Stan Vidrighin), iar limbile comune erau germana si maghiara. Primaria l trimitea pe inginerul Vidrighin n mari orase ale Occidentului pentru a studia acolo problema canalizarii si a alimentarii cu apa, care pna n zorii primului razboi avea Sa fie rezolvata si la Timisoara, aplicndu-se un model exemplar pentru acea epoca. n acelasi timp, administratia orasului ntocmea planuri de dezvoltare urbanistica pe baza Sfaturilor unor consultanti din Hamburg, Londra si Dresda, pe care, pna la 1918, a reusit sa le si aplice partial. Tot atunci se construiau scoli, publice si private, se deschideau biblioteci, muzee, societati culturale si filantropice, iar ntreaga viata sociala era cea mai bogata din aceasta regiune, fiind pe locul trei n Ungaria, dupa Budapesta si Bratislava. Fabricile timisorene de atunci erau printre primele ale Austro- Ungariei, dezvoltarea sectorului industrial, n special a industriei alimentare, a pielariei, tabacariei, a industriei textile si a altor ramuri industriale era n deplina concordanta cu dezvoltarea economica a Europei Centrale, Timisoara nefiind cu nimic mai prejos, atunci, fata de marile centre industriale ale AustroUngariei din Boemia si Austria. Bazata pe extraordinara productie agricola a regiunii, economia Timisoarei era ntr-un avnt fara precedent. Comertul, asigurarile, bancile, institutiile de credit si de economii, toate erau ntr-o nflorire de asemenea fara precedent. Regiunea, att zona de ses, agricola, ct si cea de munte, bazata pe industria metalurgica (Resita, Anina, Bocsa etc) cunostea si ea, o dezvoltare foarte puternica, uzinele resitene, minele de la Anina si alte industrii fiind, fara doar si poate, exemple de buna administrare si organizare economica. Asta a fost atunci. Acum, la 90 de ani de cnd Austro- Ungaria a disparut, la 62 de ani dela instaurarea comunismului si la 20 de ani de la disparitia lui, Banatul nu mai exista. Tot ce a reprezentat Banatul ca model de dezvoltare economica, de organizare sociala si interetnica, modelul cultural si uman pe care banatenii au reusit, gratie fortelor catalizatoare

austro-ungare, sa-l dezvolte si sa-l aplice, e mort si ngropat demult. Economic, reprezentam prea putin. Agricultura e la pamnt. n Banat, cu mici exceptii, industria agro-alimentara a disparut. Industria metalurgica a Banatului Montan e o ruina. n fabricile multinationalelor, attea cte sunt, se produce mult pe bani putini. n centrele de dezvoltare tehnologica si informatica a acelorasi multinationale se produce cte ceva, dar tot pe bani putini. Infrastructura e cea mai deficitara din toata Romnia. Constructia unei sosele de centura lunga de aproape 12 km a durat 8 ani, modernizarea unui drum de 60 de km tot att. Faptul ca judetul Timis se mentine, nca, pe primele locuri ale venitului pe cap de locuitor din Romnia ne ncalzeste prea putin, pentru ca termenul de comparatie n- ar trebui sa fie judetele din Moldova, ci judetele maghiare vecine, care, desi mult mai slabe structural, sunt cu mult naintea noastra, ca productivitate cel putin. Poporul romn, care a preluat victorios puterea n 1920, a avut grija ca n 90 de ani sa distruga tot. Din melting pot- ul banatean a ramas amintirea. Minoritatile care mai exista, cu exceptia tiganilor, nu sunt nimic altceva dect niste asociatii de batrnei, pe care majoritatea romneasca i scoate n fereastra pentru a se lauda cu multiculturalismul banatean. n 15-20 de ani le va scoate, poate, mumiile la geam, sau papusile mbracate n costume populare din muzee. Svabii au disparut, ungurii s-au mputinat, srbii asijderea, evrei nu mai sunt. Atmosfera banateana e doar o amintire, e un miros de alta epoca, un parfum desuet. Politicieni banateni nu exista. Istoria locului nu cunoaste nici unul. Pentru Banat, ca regiune, n-a facut nici unul nimic si nu va face niciodata nimic. Aproape niciunul nu s-a nascut n Banat, nu l cunosc, nu l simt, nu l nteleg. Nu mai exista nici banateni veritabili. Cei care sunt, sunt o minoritate dominata de olteni, de moldoveni, de bihoreni, de maramureseni, de toate viniturile. Pe care nu le condamn a priori. nteleg ca au venit aici, pentru ca aici a fost, sau cel putin asa s-a spus, ntotdeauna mai bine. Dar nteleg ca pentru regiunea aceasta nu au nici un sentiment, i nteleg ca nu se pot identifica, nici cu domul din Piata Unirii, nici cu palatele de pe Corso, nici cu casele svabesti de la Biled sau Snnicolau Mare, nici cu Semenicul, nici cu Timisul, cu nimic din ce este aici sau din ce a fost aici. Timisoara este un oras ocupat de romni olteni, moldoveni si de alte origini, n care banatenii sunt o minoritate tot mai mica. n anii 60, cnd o facultate, cred ca de agronomie, a fost mutata de la Craiova la Timisoara, cu tot cu studenti, acestia se adunau duminica pe Corso, si sprijineau un picior de zidurile palatelor si scuipau seminte n strada. n anii 80, cnd svabii au plecat, de fericiti ce erau sub domnia romneasca, moldovenii care le-au ocupat casele au pus Parchetul pe foc, pentru ca le era frig si pentru ca, oricum, parchet nu vazusera niciodata n viata lor. O spun cu toata durerea: Banatul numai exista. Ultimul semn, poate cel mai puternic, tocmai pentru ca era ultimul, a fost cel din decembrie 1989. Dupa care Banatul a murit, s-a predat pentru totdeauna. Iar cei care l-au ngropat, ncearca, de 20 de ani si mai bine, sa-i fure identitatea si

obiceiurile, dar au memoria scurta, sunt iresponsabili, inconstienti, incompetenti, hoti si mincinosi pna n maduva oaselor, n concordanta cu clasa politica bizantino-fanariota care, deja, si mparte functiile n regimul dictatorial basescian, tocmai instaurat. Din placa turnanta a unui stat mare, puternic si bogat, Banatul a ajuns periferia jegoasa a unei tari n care, de cel putin 20 de ani, bunul simt, ratiunea si normalitatea umbla n zdrente si se pitesc pe la colturi. Inclusiv votul masiv pro-Basescu din judetul Timis dovedeste asta. O spun clar si raspicat,asteptnd sa fiu contrazis de toti asa-zisii banateni sau timisoreni: Un banatean adevarat sta strmb si judeca drept, un banatean adevarat nu se lasa dus cu zaharelul securistic ambalat n celofan de dreapta, un banatean adevarat ntelege ca munca, constructia, lucrul bine si temeinic facut, linistea si tihna unei vieti asezate, sunt ntotdeauna de preferat scandalului, minciunii, grobianismului si mrlaniei ridicate la rang de model, fie el si prezidential. Banatul e o amintire PS (text preluat de la Eugen Manole, care , la fel ca mine, nu tie cine-i autorul.... dar rezonm n totalitate cu el)

Copacoterapia (terapia cu ajutorul arborilor) Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si cu fragmente din lemnul acestora. Acest tratament este util in diverse boli, dar pina in prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau cu ore de repaus si ore de maxima activitate biologica. Aceste perioade de maximum sint cele in care arborii ne aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice. Unii arbori ne atrag, altii sint neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti si care il va ajuta. Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii au unii energie pozitiva, altii energie negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este proprie mesteacanului, stejarului, pinului, catanului, artarului, teiului, frasinului, salciei. Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dind sanatate organismului uman. Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare. Mesteacanul Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului) , mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00 (valoare maxima in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea sufleteasca revine.. Stejarul

Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00 dimineata. Energia stejarului este puternica, atotstapinitoare. De stejar nu te poti apropia oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei sale. Pinul La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata. Artarul Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si 9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar. Frasinul Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine cimpul energetic uman si redreseaza si psihicul. In apropierea unui frasin este recomandabil sa meditam, aici realizindu-se o concentrare puternica a atentiei. Frasinul inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor dupa semintele ca niste elice. Castanul (salbatic) Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea contactului cu acest arbore poate duce la halucinatii. Teiul Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii. Salcia Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trece senzatiile de furie si oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca armonia in intregul organism. Plopul Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre 14.00 si 17.00. Energia este uniforma, moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita, realizeaza corectia psihicului. Daca imbratisam plopul pentru citeva minute, scapam de oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala. Plopul tremurator Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00 noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda

stationarea in apropierea acestui arbore mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval de timp linga un asemenea copac este benefica, deoarece el va pompa din organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in afara de durerile de cap si crizele cardiace. Arinul Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin. De retinut - Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate (si a unei zone bioenergetic corespunzatoare)

LECTIE PENTRU UN PARINTE! Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator. - Tati, pot sa te intreb ceva? - Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal - Tati, cati bani castigi pe ora? - Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos. - Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora? - Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora. - Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$? Tatal s-a infuriat: - Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii. Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa . Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani. Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". a dus la usa baiatului si a deschis-o. - Dormi? a intrebat.... - Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul. - M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.

Uite aici ai 25$. - Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau. - De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal. - Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine. Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. " Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim. Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor!

Amintii-v c un strat de praf protejeaz lemnul mobilelor... O cas se transform n cmin cnd poi s scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobil. Eu singur munceam cel puin 8 ore n fiecare sfrit de sptmn pentru a lsa totul perfect "pentru cazul c vine cineva". In final, am neles c "nu venea" nimeni, pentruc toat lumea i tria viaa petrecnd-o bine !!! Acuma, dac vine cineva, nu trebuie s explic n ce condiii este casa : sunt mult mai interesai s m asculte despre lucrurile pe care le-am fcut ca s-mi triesc viaa i s m distrez. Dac nu i-ai dat seama...Viaa este scurt, petrece-o bine ! F curat, dac e nevoie... Dar ar fi mai bine s pictezi un tablou sau s scrii o scrisoare, s faci o prjitur sau un desert, s plantezi o smn, s te gndeti la diferena ntre "a vrea" i "a trebui". F curat, dac e nevoie, dar nu ai mult timp... Cu attea plaje pentru notat i muni de escaladat, ruri de navigat, o beric de but, muzic de ascultat, cri de citit, prieteni de iubit i via de trit. F curat, dac e nevoie, dar... Lumea de afar : cu soarele pe fa, aerul n pr, zpada care cade, o rpial de ploaie...Ziua asta nu se mai ntoarce... F curat, dac e nevoie, dar... ine cont c btrneea va sosi i nu mai eti ca acuma...i cnd i vine rndul s pleci, te vei transforma tot n praf.

A intalnit-o la o petrecere.Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea, in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie. La sfarsitul petrecerii si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea.Desi a fost surprinsa, pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia.Au intrat intro cafenea foarte draguta, au comandat cafeauaEl era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea loculdupa un timp, fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa. Deodata, baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.Imi place sa beau cafea

cu sare.Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste, dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:De ce ai aceasta placere?.Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii, imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum, de cate ori beau cafea cu sare, imi amintesc de copilarie, de orasul meu natalimi lipseste asa de mult orasul meu, mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.In timp ce vorbea, au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia, se ingrijeste de familie, este responsabil de soarta familieiAtunci a inceput si ea sa vorbeasca, i-a povestit despre orasul ei, copilarie, familie. Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele, e tolerant, are o inima buna, calda, e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa, ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.Si, de cate ori facea cafea, ea ii punea intotdeauna putina sare,deoarece stia ca asa-i place lui. Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna, el i-a scris o scrisoare in care spunea:Draga mea, te rog iarta-ma, iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca, desi imi trebuia zahar, am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala, asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori, dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata.Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul nu-mi place cafeaua cu sare ce gust neplacut areDar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata, tot pe tine te vreau in viata mea, chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare. Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei. Daca ar intreba-o cineva:Ce gust are cafeaua cu sare?raspunsul ei ar fi:Este dulce. Retineti ca dragostea nu e uitare ci iertare, nu se vede dar se simte, nu se aude, dar se asculta, nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!

Relatiile sunt absolvite de Atasament! De ce? Pentru ca atasamentul vine intotdeauna insotit de teama. Teama de a pierde alte persoane, teama de a pierde acceptarea altor persoane, teama de a pierde incet sentimentele pe care le purtam fata de cel/cea de langa noi. Atasamentul cere multe Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi

nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna! Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi. Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra. De ce ne atasam? Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam? Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament. Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane. Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru. Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta

valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte. Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba. Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana. Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana. In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire. Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii. Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste. - articol scris de Sergiu Tamas-

n vremea de demult, tria o prea frumoas fat. Numele ei era Vocal. Anii au trecut i a venit vremea mritiului pentru prines. Aceasta nu i dorea ,,jumtatea ca fiind un om frumos i cu un nume de cine tie ce mare stpnitor al lumii. i dorea un simplu ran de rnd, dar s aib mintea luminat i sufletul deschis ctre orice fiin. ntr-o zi, prinesa noastr se plimba prin ora. La un col de strad, a vzut un ceretor. Prinesa, fiind milostiv, i-a dat un scule cu bani, a spus vizitiului s opreasc trsura i l-a urmrit din priviri pe ceretor. Acesta s-a dus la o brutrie i a cumprat de toi banii, pine proaspt i a dat-o tuturor cinilor i pisicilor din apropiere, iar pentru el a pstrat doar un col uscat de pine. Cnd a vzut prinesa acest lucru, l-a chemat lng trsur i l-a ntrebat: - De ce ai irosit banii dai de mine pe mncare pentru animale? - Iertare, Maria Ta, dar aceea este familia mea i in la ea mai mult dect la mine. Impresionat de rspuns, prinesa vru s afle mai multe despre acest tnr deosebit. - Bine! Dar cum te cheam? - Consoan, Mria Voastr! Cnd a auzit prinesa acest lucru, faa i s-a luminat pe loc. tia c acela era alesul inimii sale. Cei doi s-au cstorit i au avut un copil, Cuvntul. Cuvntul s-a nscut numai din buntatea i armonia Consoanei i a Vocalei. Cuvntul a avut i el o fiic, Propoziia. Propoziia tot o fiic, Fraza, i tot aa pn s-a format Limba Romn. Dou familii mici, Gramatica i Literatura, au format o nou familie mai numeroasa i mai complex, Limba. Brloiu Horia, clasa a V-a A

DESPRE EFECTELE SUPARARII - Suprarea este una din cele mai rspndite nclcri ale legilor universului, care poate determina diferite neplceri n viaa, att a celui pe care te superi, ct i n propria ta via. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem n atmosfer, din punct de vedere vibratoriu: gnduri, vorbe, dorine, fapte, sentimente etc. se ntorc la noi producnd efecte perturbatoare n cmpul nostru energetic.De aceea nimeni nu poate face ru altuia fr s plteasc. De aceea oricnd avei gnduri negative despre o persoan s v rugai n permanen pentru sntatea ei. Cnd ne gndim la cineva se creeaz instantaneu o punte energetic ntre noi i omul la care ne gndim. De aceea, orice gnd ru reprezint un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacm i ne omorm unul pe altul n mod incontient, de multe ori fr s ne dm seama de acest lucru . Orice expresie dur, afirmat pe un ton categoric poate provoca un ru att siei ct i unui alt om. Neintelegerile ntr-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla i domina pe cellalt. Fiecare

ncearc astfel s aib controlul i s rmn deasupra ntregii situaii. Cnd controlezi o alt fiin i iei energia, i faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cdem n acest prost obicei ne deconectm de la surs i intrm n suferin. Rcirea relaiilor dintre doi parteneri se datoreaz creterii nivelului de agresivitate interioar. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ur. O agresivitate subcontient fa de brbai / femei se transform ntr-un program de autodistrugere. Dac doi parteneri abuzeaz fizic sau emoional unul de cellalt, atunci ei nu merit s rmn mpreun.. Dependena nate agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependena de dorine, frica, depresia i suprarea atrag gelozia. Cu ct este mai puternic dependena de persoana iubit, cu att mai numeroase sunt preteniile noastre fa de ea. Cearta, mnia, nerbdarea emit n tcere o mare for destructiv. Numai prin iubire poate seca izvorul rutilor S nu vorbii despre nenorocirile trite pentru c ele pot prelungi durata lor. Cnd nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne ndeprtm de ele. ndeprtarea de ele este primul pas pentru depirea acestora. Esenial este cnd vorbii despre problemele i emoiile dvs. s nu cutai mil sau comptimiri. IMPORTANT: Dac avei o mare suprare sau tristee ncercai s nu aducei sentimentele acestea acas. Ieii n strad cu deosebire n locurile nverzite i plimbai-v. Nu facei din casa dvs. o groap de gunoi energetic. Dac locuii de civa ani i ai saturat spaiul cu regrete, suprri i spaime, amintii-v momentele n care v-ai certat i suprat, aezai-v n acel loc, iertai, anulai agresivitatea fa de iubire, rugai-v (de ce nu ?). Este mai bine s plngei dect s uri. Dac n-ai reuit s v nvingei pe dvs. niv, agresiunea se acumuleaz n mod inevitabil. Atunci cnd plngei agresiunea aprut se distruge. Munca nu trebuie s ne omoare, ci s ne dezvolte. nseamn c suprancrcrile nu trebuie s fie permanente i n fiecare ocupaie s gsim plcerea. Dac nu exist plcere, orice activitate se poate transforma ntr-o suprasolicitare i va duna sntii. ncercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu cutai plat, nici laud i nici o rsplat, orice ai face. Svrind ceva bun noi pretindem imediat recompens. Aceste dorine aduc ca rezultat suferina. Cu ct vei intensifica acest tip de pretentii cu att va crete nivelul de agresivitate i se va ntri programul de autodistrugere. Cnd cineva te jignete nu te rzbuna pe el, nu-l ur i nu te supra pe el ntruct aceast jignire este un dar de la Dumnezeu. Dac n-o accepi urmeaz ca purificarea sufletului s se nfptuiasc prin boli i nenorociri, iar dac nu eti pregtit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Aceast form de purificare ne este dat prin intermediul celor apropiai, de aceea n msura n care reuim s-i iertm, n aceeai msur sunt posibile schimbri interioare de profunzime. Se cuvine s iertm nu numai n gnd ci i cu sufletul. Cel mai mult ne leag de trecut suprrile neiertate.

Iertnd un om care ne-a jignit sau ne-a suprat ne putem vindeca de o boal grav. Roag-te n permanen ca toi cei din jurul tu s fie fericii, sntoi i ntreaga lume s fie binecuvntat. Aceast rugciune v-a iradia att de mult iubire ctre ntreaga lume nct iubirea se va ntoarce la tine din belug. Cum druieti aa primeti! Rzbunndu-te te faci egal cu adversarul. Iertndu-l te ari superior. Iertnd ne eliberm pentru a ne putea nla. Ar trebui s fim contieni c iertnd i eliberm pe cei care ne-au greit, deci iertnd oferim libertate. S alegi calea iertrii, pentru c numai ea desface rana ncletat n timp. n dragostea omeneasc trebuie ntotdeauna s existe o detaare de omul iubit. Cu ct avei mai multe pretenii, iritri i nemulumiri fa de omul apropiat cu att mai mult crete dependena de el.. Dependena de valorile materiale ne va omor ncetul cu ncetul i spiritul i sufletul. Gndirea noastr dispune de cea mai puternic for creatoare din ntregul univers. Gndul este cel care aduce pacea i linitea n sufletul nostru. Gndul este cel care atrage binele sau rul n existena noastr. Toate gndurile emise plutesc n aer ca nite mine amenintoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gndire sau o aciune negativ este resimit dureros de mii de organisme. De aceea exist o lege a naturii i a tiinei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform creia rul pricinuit altora ne face ru i nou nine. De aceea strduina de a ierta dumanii i de a ndrepta spre ei numai gnduri de pace i iubire constituie un act protector pentru noi. Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!" VIORICA ROMASCU

Tot ce trebuie s tim despre via am nvat de la Arca lui Noe Unu : Nu pierde barca. Doi : Amintete-i c toi suntem n aceeai barc. Trei : F-i planuri n avans. Nu ploua cnd Noe i-a construit arca. Patru : Fii pregtit. Cnd vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva s-i cear s faci ceva cu adevrat important. Cinci : Nu asculta criticile ; mergi nainte cu treaba care trebuie fcut. Sase : Construiete-i viitorul pe premise nalte. Sapte : De dragul siguranei , cltorete n pereche. Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. erpii erau pe arc mpreun cu gheparzii. Nou : Cnd eti stresat , plutete pe ap o perioad. Zece : Amintete-i , Arca a fost construit de amatori ; Titanicul de profesioniti.

Spovedania unui profesor de romna I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romna. M-am dat mare si iam marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana. S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic. Sunt un loser care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu. Cand il aud pe regretatul Florian Pittis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana: Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista. Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti 10 tineri, nu as angaja mai mult de 2 sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere... Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior. Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti profi. Punct. Nici cool nu esti. Inca o data, punct. Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un loser. Come on. Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba. In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. Let's face it, nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket. In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu the significant other". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta. M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confused. Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi. "Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice. Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. Aflu ca mindset inseamna mentalitate. Ma linistesc. Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza. Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali. Vrem sa cunoastem totul, dar

nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare. Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca. Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss. Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic. Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"! Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana! "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point? In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

MAINILE.... n secolul al XV-lea , ntr-un ora micu locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-i ntreine familia tatl , bijutier de profesie era nevoit s lucreze chiar i 18 ore pe zi pentru a le oferi mncare. n plus se mai ocupa i cu orice altceva gsea de lucru prin vecintate. n ciuda condiiei lor nevoiae, doi dintre copiii familiei, cei mai mari voiau s-i urmeze visul lor, acela de a-i valorifica talentul pentru desen. Ei erau contieni de faptul c tatl lor nu-i permitea s-i trimit s studieze la Academia de la Nrenberg. Dup lungi discuii noaptea n patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la min i va ctiga bani pentru a-l susine pe cellalt s studieze la Academie. Apoi dup ce fratele care va ctiga va termina Academia, dup 4 ani l va susine pe cellalt s-i completeze studiile, fie prin vnzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la min. Apoi, ntr-o duminic dup slujba de la biseric au dat cu banul iar Albrecht Drer a ctigat i a plecat la Nrenberg. Albert a plecat n minele periculoase i timp de patru ani i-a susinut fratele cu bani. Lucrrile fratelui sau au fcut imediat senzaie. Gravurile lui, sculpturile i pnzele cu

ulei erau mai bune dect ale multor profesori iar atunci cnd a absolvit ajunsese s ctige sume importante. Cnd s-a ntors n satul sau familia a dat o cin pentru a-i srbtori triumfala ntoarcere acas. Dup o mas lung i memorabil din care n-au lipsit muzic i rsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ine un toast pentru cel mai iubit dintre fraii si, pentru anii de sacrificiu pe care i-a ndurat pentru c el s-si ndeplineasc visul. i cuvintele de ncheiere au fost: a si acum Albert, cel mai binecuvntat frate al meu, acum e rndul tu. Acum te poi duce la Nrenberg s-i urmezi visul i eu voi avea grij de tine. Toate capetele s-au ntors cu nerbdare spre cellalt capt al mesei unde sttea albert. Lacrimile i curgeau pe fa palid iar capul plecat i-l mic dintr-o parte n alta, n timp ce repeta n continuu nu, nu, nu. n final Albert s-a ridicat i i-a ters lacrimile de pe obraji i a privit spre figurile care i erau dragi. Apoi , inndu-i minile aproape de obrazul drept a spus blnd. Nu , frate, nu pot s merg la Nrenberg. Este prea trziu pentru mine. Uite, uite ce au fcut cei 4 ani de munc n min minilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puin o data, iar n ultimul timp sufr de artrit care mi-a afectat att de ru mna dreapt nct nu pot nici mcar s in paharul pt a toasta cu tine, cu att mai mult s fac linii delicate pe pnz, cu pensula sau creionul. Nu frate, pt mine e prea trziu. Mai mult de 450 ani au trecut.Pn acum sute de capodopereale lui Albrecht Drer ) portrete, schie , desene an crbune, gravuri etc. sunt expuse n orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este c ie i e familiar doar una singur, a crei reproducere o poi avea acas sau la birou. ntr-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Drer i-a pictat fratelui sau minile muncite cu palmele i degetele subiri ndreptate spre cer. i-a denumit opera simplu mini, dar lumea ntreag i-a deschis imediat inimile spre capodoper sa i a redenumit tributul iubirii mini n rugciune . Data viitoare cnd vezi o copie a acestei creaii emoionante, mai privete.o odat. Da-i voie s-i aminteasc, dac mai aveai nevoie c nimeni, nimeni nu reuete singur.

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inlauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo centrala putea sati spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei tinandu-mi degetul inflamat in gura, pana am ajuns la scara... Telefonul!!!

Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, centrala!??", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala." "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea. "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit. "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.. "Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..." "Poti sa deschizi frigiderul?" - ma intrebat ea. I-am spus ca pot. "Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea. Dupa aceea am inceput sa chem "Alo centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica... Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o: "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?" Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet: " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta." Alta data la telefon: "Alo centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o. Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am

format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: "Alo centrala!??" Miraculos, am auzit aceiasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala." Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?" O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum." Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus: "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea." "Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally." M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally. "Santeti un prieten?" - m-a intrebat. "Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .." "Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma." Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus: "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." - i-am raspuns. "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era: "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally. Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. Fara sa vrei sau sa realizezi, AMPRENTEZI VIETI fie intr-un mod pozitiv, fie intr-un mod negativ, deci ....TU ALEGI !!! "

ntr-o diminea, n magazinul de gablonzuri intr o feti de aproape cinci ani innd o cutiu metalic n mn. Se ndrept spre vitrina cu coliere i-i spuse vnztorului: Vreau acest colier pentru sora mea. Are pietrele albastre aa cum sunt i ochii ei. Bijutierul o ntreb: Ci bani ai? Fetia desfcu capacul cutiuei i rsturn pe tejghea cteva bancnote de un leu i mai multe monede. Nu puteau fi dect vreo 20 lei n total. Sunt de ajuns?, ntreb fetia privindu-l insistent pe vnztor i continu: i strng de un an ca

s-i iau un cadou surorii mele mai mari. De cnd a murit mama, ea m crete i a vrea s-i fac o bucurie de ziua ei. Bijutierul se duse n spate i se ntoarse cu o cutie tot albastr n care puse colierul i i-o ddu fetiei: Sper s-i plac surorii tale. Copila iei din magazin cu ochii strlucind de fericire. O or mai trziu, n bijuterie intr o tnr cu ochii albatri i cu un aer nelinitit. Puse pe tejghea cutia n care era colierul cu turcoaze i ntreb: Acesta a fost cumprat de aici? Da domnioar. - i ct a costat? - Preurile bijuteriilor pe care le vnd eu sunt confideniale, rspunse vnztorul. Le tiu doar eu i cumprtorul. Dar sora mea avea doar civa bnui. Cum a putut s cumpere un asemenea colier? Bijutierul nchise cutia i o nmn tinerei spunndu-i: Sora dumneavoastr a pltit preul cel mai mare pe care-l putea plti cineva. A dat tot ce avea. Nu uitai s v druii , dragilor! i o s vedei c , chiar i ntr-o lume mercantil ca a noastr, banii nu pot cumpra totul...