Povestea lui Harap-Alb Tema si viziunea despre lume

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prin originalitatea stilului, a lasat o opera variata, aducand in literatura culta farmecul si spontaneitatea literaturii populare. Despre dimensiunea morala a basmului cult Povestea lui Harap-Alb care a fost publicat in Convobiri literare in 1877, George Calinescu afirma: Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta.Pornind de la modelul basmului folcloric, autorul reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor, supralicitand procedeul triplicarii.Basmul cult este o specie narativa pluriepisodica implicand fabulosul, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, intruchipand binele si raul in diversele lor ipostaze. Personajele indeplinesc, prin raportare la protagonist, o serie de functii, unele avand puteri supranaturale.Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Elemente de compozitie tipice vizeaza formule specifice, cifre si obiecte magice, procedeul triplicarii. Titlul sugereaza tema basmului: maturizarea mezinului craiului. Eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii necesar pentru a deveni imparat. Numele personajului ii reflecta conditia duala: Harap-Alb insemnand sluga de origine nobila.Doua episoade care infatiseaza tema sunt supunerea prin viclesug si demascarea Spanului, motive narative care evidentiaza inceputul si sfarsitul initierii feciorului de crai.In episodul coborarii in fantana, naivitatea tanarului face posibila supunerea prin viclesug. Antagonistul il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure sa-i dea ascultare, pana cand va muri si iar va invia. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb.La intoarcerea la curtea lui Verde-Imparat, fata Imparatului Ros il demasca pe Span, care crede insa ca Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. Astfel, Spanul il dezleaga pe erou de juramant, semn ca initierea este incheiata. Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice si devine imparat.Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine adesea prin comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Naratiunea la persoana a IIIa alterneaza cu dialogul.Subiectul basmului urmareste modul in care Harap-Alb parcurge un drum al initierii, la finalul caruia devine imparat. Astfel, basmul capata caracter de bilndungsroman.Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa de pregatire pentru drum-naivul; parcurgerea drumului initiatic-cel supus initierii; rasplata-initiatul.Creanga utilizeaza triplicarea, dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific basmului popular, astfel ca eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe, potrivit avertismentului dat de tata. Sunt prezente numerele magice, simbolice: 3, 12, si obiectele miraculoase: smicele de mar dulce, apa vie, apa moarta.Simetria incipit-final se realizeaza prin formule tipice: Amu cica era odata, si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca, care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos.Precizate in incipit, reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate: Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori. Actiunea incepe la o margine a pamantului si continua la cealalta margine.Actiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si respecta modelul structural si ciclic al basmului: o situatie initiala de echilibru, tulburarea echilibrului, parcurgerea unui drum cu trecerea probelor, actiunea reparatorie, refacerea echilibrului si rasplatirea eroului.Verde Imparat ii cere fratelui sau, Craiul, sa-I trimita pe cel mai viteaz dintre cei trei fii, ca sa-I urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Pentru a-I pune la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii sperie pe cei doi fii mari. Mezinul insa reuseste sa invinga proba si obtineincuviintareadeaplecaspreimparatialuiVerdeImparat. Tatal il sfatuieste sa se fereasca de omul Span si de omul Ros. Cu toate acestea, el este pacalit de Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt, pastrand tainapana cand va muri si va invia. Spanul ii da numele de Harap-Alb. Ajunsi la palatul Imparatului Verde, Spanul se da drept nepotul acestuia si il supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase: sa-i aduca salatile din gradina ursului, pielea cu pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ajutat de Sfanta Duminica, de furnici si de albine, Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele. Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta s-o aduca pe fata Imparatului Ros la curtea lui Verde Imparat. Fata Imparatului Ros il demasca pe Span, care crede insa ca Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. Astfel, Spanul il dezleaga pe erou de juramant, semn ca initierea este incheiata. Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice si devine imparat.Povestea este construita dupa schema narativa a initierii, care presupune un traseu al devenirii eroului, pe parcursul confruntarii cu un antagonist.Harap-Alb dovedeste prin trecerea probelor o serie de calitati umane necesare unui viitor imparat: mila, bunatatea, prietenia, curajul, insa nu are puteri supranaturale, fiind construit pe o schema realista.Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului.Mijloacele de caracterizare sunt directe: de catre narator si de catre alte personaje, si indirecte: prin fapte, ganduri, nume.Limbajul naratorului si al personajelor se caracterizeaza prin umor si oralitate. Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului artistic, prin integrarea unor termeni si expresii populare.In opinia mea, Harap-Alb nu intruchipeaza tipul eroului voinic din basmele populare, ci pe acela al eroului vrednic, pentru ca evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Trecerea protagonistului prin incercari difcile contureaza sensul didactic al basmului, care este exprimat de Sfanta Duminica: Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul.