potentialul energetic al culturii de rapita

35
Universitatea Tehnica Cluj-Napoca Facultatea de Mecanica Master: Energii Regenerabile Potentialul energetic al culturii de rapita

Upload: zazula-bela-attila

Post on 04-Jul-2015

163 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Universitatea Tehnica Cluj-NapocaFacultatea de MecanicaMaster: Energii Regenerabile

Potentialul energetic al culturii de rapita

Student: Zazula Bela AttilaCoordonator: prof.dr.ing.Victor Ros

Page 2: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

1. Introducere

Culturile agricole energetice sunt culturi destinate obţinerii de produse cum sunt: biocarburanţi (combustibil biologic - biodiesel, motorină ecologică) şi de energie electrică sau termică. Plantele care se pretează pentru astfel de culturi sunt: rapiţa, floarea soarelui, soia, în mod special dar şi porumbul. În UE folosirea culturilor energetice pentru obţinerea de biocarburanţi a devenit o practică frecventă. Pentru obţinerea energiei electrice şi termice, deocamdată se folosesc mai puţin. Ţări ca Austria, Germania, Franţa folosesc biodieselul în alimentarea tractoarelor şi maşinilor agricole şi există foarte multe benzinării în acest scop. În timp, tendinţa este ca întreaga cantitate de carburanţi utilizată în special în spaţiul UE, să provină din culturi bioenergetice.Biodieselul este un combustibil cu caracteristici identice cu ale motorinei. Poate fi utilizat in formă pură sau în amestec, la autovehicolele existente şi pot folosi actualul sistem de distribuţie al carburanţilor convenţionali. Prelucrarea materiei prime se face în rafinăriile petroliere şi în secţii speciale de producţie de pe lângă fabricile de ulei alimentar. Astfel de fabrici în ţara noastră se găsesc în zona de sud a ţării. Teoretic biodieselul - motorina ecologică - se obţine printr-un procedeu simplu, comparabil cu cel prin care se produce berea. Resturile care rămân pot fi refolosite şi utilizate la fabricarea săpunurilor, în industria farmaceutică şi cea cosmetică. Promovarea culturilor energetice şi introducerea carburanţilor bio presupun următoarele avantaje:- scăderea poluării mediului înconjurător, prin reducerea emisiilor de gaze poluante.- culturile energetice asigură furnizarea de carburanţi în condiţii de siguranţă şi de protecţia mediului şi promovarea resurselor regenerabile de energie.- dat fiind faptul că la nivel mondial zăcămintele de petrol scad progresiv şi foarte repede, a fost nevoie de găsirea unei alternative de producere a combustibilului pentru tractoare şi maşini agricole. Între culturile agricole energetice - rapiţa - uleiul de rapiţă produce cel mai bun biocarburant. Un avantaj al cultivării rapiţei este acela că cheltuielile/ha pentru înfiinţarea acestui tip de cultură sunt mai mici decât la grâu şi orz. Sprijinul financiar care se acordă pentru susţinerea cultivării plantelor energetice este:- 50,55 euro/ha (cuantum estimativ) - plată pe suprafaţă eligibilă de teren din fonduri UE.- 31,5 euro/ha (cuantum estimativ) - plăţi naţionale directe complementare pe unitatea de suprafaţă eligibilă. Se acordă numai pentru producţia contractată cu un procesator de biocombustibili.- plăţi directe de la MADR - în această toamnă 400 lei/ha pentru rapiţă.

Date tehnice:-producţia : 4000 Kg/ha.-pentru a obţine un litru de biodiesel sunt necesare 2,5 kg de rapiţă.-preţ de vânzare la rapiţă: 0.75 lei /kg.Pentru a obţine producţii profitabile la această cultură este necesar să se cunoască şi să se aplice o tehnologie corectă.

2

Page 3: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

2. Cultivarea RAPITEI

Valorificarea potentialului agricol prin încurajarea culturilor alternative de plante tehnice, rapita, în vederea asigurarii unei surse energetice alternative de combustibil pentru tractoare si masini agricole autopropulsate, reprezinta un deziderat energetic actual cu largi perspective de dezvoltare Cultura de rapita în România Î n România rapita s-a cultivat pe suprafete mai mari înainte de primul razboi mondial si între cele doua razboaie mondiale. Astfel, în anul 1913, ea a ocupat 80,38 mii ha, iar în anul 1930 cca. 77,32 mii ha.     Dupa 1948, suprafetele au variat de la un an la altul, trecând putin peste 20 mii ha doar în anii 1953, 1955, 1956. În anul 1935 anuarul statistic al României mentioneaza 5,9 mii ha.     ”Tarile din Europa de Est, care se afla în procesul de integrare în Comunitatea Europeana, dispun de suprafete cu potential agricol ridicat. Îîn conditiile unor productii medii agricole comparabile cu cele din Comunitatea Europeana, acest potential ar putea fi folosit pentru producerea de culturi cu un real potential energetic.    În aceasta situatie se afla si România, care în perspectiva integrarii în UE si a diminuarii importului de produse energetice, trebuie sa dezvolte o noua categorie de combustibili, care se regenereaza an de an, spre deosebire de combustibilii din hidrocarburi, ce, odata scosi din scoarta Terrei, de la adâncimi din ce în ce mai mari, nu se mai regenereaza.”      2.1 Proprietati biologice si chimice:   

Rapita colza este planta anuala sau bienala cu radacina pivotanta bine dezvoltata, cu putine ramificatii laterale. Ea patrunde pâna la 60-80 cm adâncime. În conditii favorabile, radacina poate ajunge la adâncimi mult mai mari uneori pâna la 300 cm. Patrunderea radacinilor în adâncime este influentata de numerosi factori ca: textura, fertilitatea si umiditatea în sol precum si de tehnica de cultivare. Radacinile laterale sunt raspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de radacini este raspândita la adâncimea de 25-45cm.        Tulpina este erecta, înalt 1,3-1,5 m rareori 2 m si bine ramificata. Numarul de ramuri variaza între 5 si 10. Frunzele rapitei au diferite forme cele de la baza sunt petiolate, lirate, penat sectate . Frunzele din mijloc sunt sesile si lanceolate, iar cele de la vârf au forma oblong-lanceolata cu baza cordat ampexicaula, fiind, de asemenea, sesile.

Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi marunti ovali sau triunghiulari, în afara de lobul principal care este mult mai mare.     Înflorescenta rapitei este un racem alungit. Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbena, cu nuante diferite arcuite pe tipul 4:4 sepale eliptic- alungite, patru petale rotunjite la partea superioara, 6 stamine si un pistil format din doua carpele unite, un ovar inferior cu doua loji false, datorita unui perete fals, despartitor. În fiecare loja se gasesc 10-40 ovule prinse de peretii ovarului. Ovarul

3

Page 4: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.    Polenizarea la rapiţă este încrucişată deşi de multe ori are loc autopolenizarea, uneori chiar în proporţie de 30%. Insectele polenizatoare sunt mai ales albinele; de aceea se recomandă aşezarea stupilor în apropierea lanurilor de rapiţă.     Fructul este o silicvă subţire, lungă de 5-10 cm, netedă, despărţită longitudinal în două compartimente printr-un perete median. Silicva se termină cu un rostru subţire şi scurt. Numărul de silicve pe o plantă de rapiţă poate ajunge până la 800. În fiecare fruct se formează între 10 şi 25 seminţe, uneori chiar 30.       Seminţele sunt neregulat sferice, de culoare cafenie închis, cenuşie închis sau neagră. Tegumentul lor este reticular având mici alveole pe suprafaţa lui, MMB este de 3-4,5 g iar MH de 64-68 kg.          2.2 Compoziţia chimică   

În funcţie de soi şi condiţiile de vegetaţie, compoziţia chimică a seminţelor, se caracterizează printr-un conţinut de: - 33-49% grăsimi    - 19-20% proteină brut -17-18% extractive neazotate

Conţinutul seminţelor de rapiţă colza în ulei trece de 40 % la soiuri libere de acid erucic (tip“0”). În cultură comparativă la ICCPT Fundulea, conţinutul de ulei a fost cuprins între 43,8 şi 47,2%. La soiurile libere de acid erucic şi de glucozinolaţi (tip“00”), conţinutul de ulei a fost între 43,3 şi 48,3%. La soiurile cultivate în ţara noastră conţinutul de ulei în seminţe este de 44,5-45,8%. În general conţinutul de ulei la seminţele de colza sunt cuprinse între 43-48%.       2.3 Cultivarea    2.3.1 Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de rapiţă   

Arătura normală executată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajişti şi 20-   22 cm după trifoi.      1. Discuirea imediat după arat cât încă solul este reavăn.   2. Pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de   semănat şi perpendicular pe direcţia de executare a semănatului.   3. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativă, dar utila îndeosebi în   toamnele secetoase şi pe soluri argiloase.         2.3.2 Sămânţa şi semănatul

Sãmânţa, ca şi soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienţa cultivării rapiţei. De fapt, sămânţa cuprinde în embrionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului. În plus, sămânţa trebuie să

4

Page 5: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

îndeplinească o serie de alte însuşiri, care odată îndeplinite, au ca scop o răsărire în câmp uniformă şi rapidă, obţinerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profundă.    Sămânţa de rapiţă pentru semănat trebuie să fie proaspătă, din anul însămânţării, cu puritate de cel puţin 98% şi capacitate de germinaţie de cel puţin 85% şi cu MMB cât mai mare. După trei ani sămânţa de rapiţă îşi pierde   facultatea de germinaţie.     Se seamănă cu semănătorile de cereale păioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.    Pentru tratarea seminţelor înainte de semănat se recomandă produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminţe) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan 50 WP (300 g + 300 g / 100 kg seminţe).    Epoca de semănat. Din cercetările efectuate în ţara noastră a reieşit că pentru vegetaţia din toamnă rapiţa colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active mai mari de zero grade. Cu această cantitate de căldură şi condiţii de umiditate corespunzătoare planta formează o rădăcină puternică şi o rozetă din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologică ce îi conferă plantei rezistenţă la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scăzute. Condiţiile menţionate se realizează prin semănatul rapiţei colza în perioada 5-15 septembrie în zona de sud a ţării şi 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulă generală în zonele din afara Câmpiei Române şi Câmpiei Banatului semănatul rapiţei colza poate începe după 20 august. În Câmpia Română şi Câmpia Banatului semănatul începe după 1 septembrie.    Cantitatea de seminţe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat şi condiţiile culturale. Având în vedere că la o masă de 1000 boabe de 5 grame şi o capacitate de germinaţie de 85% înseamnă că la 6 kg revin la metru pătrat 102 seminţe germinabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Ţinând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul iernii, este necesar ca la metru pătrat să se asigure în jur de 150 seminţe germinabile, ceea ce înseamnă cel puţin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel puţin 100 plante recoltabile la metru pătrat.       Distanţa între rânduri. Se obişnuieşte ca la noi în ţară rapiţa să fie semănată la 12,5-25 cm între rânduri. În ţările din Europa distanţele variază astfel în Italia distanţa de semănat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendinţa este de a se reduce distanţă între rânduri şi de a se mării desimea culturii, în toate zonele de cultură din Europa.    Adâncimea de semănat variază după textura şi umiditatea solului. În solurile grele şi umede sămânţa se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sămânţa se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.       

5

Page 6: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

2.3.3 Lucrările de întreţinere

Lucrările solului după semănat au ca scop completarea realizării calitative a patului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor a bolilor şi dăunătorilor.    În tehnologia culturii rapiţei lucrările solului după semănat au o pondere redusă şi caracter facultativ.    Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul şi eliminarea excesului de umiditate.    Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ şi cu sămânţa neîncorporată. Tăvălugitul este util şi după semănatul rapiţei, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug şi se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar. Având în vedere specificul seminţelor mici de rapiţă se foloseşte tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât şi după semănat.    Eliminarea apei de pe semănăturile de rapiţă este necesară, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor din lipsă de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la desprimăvărare, se trasează brazde pentru scurgerea  apei de pe terenurile cu exces de umiditate.      2.3.4 Combaterea integratã a buruienilor

Se ştie că buruienile, numite şi inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea culturilor, cât şi calitativ, depreciind calitatea recoltei.    Combaterea buruienilor din cultura rapiţei prezintă o serie de particularităţi generate de perioada de semănat, distanţa dintre rânduri etc. care o avantajează în concurenţa cu buruienile comparativ cu majoritatea plantelor de cultură. Cu toate acestea practic nu se pot obţine producţii satisfăcătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.  

2.3.5 Recoltarea Rapiţa este una din plantele agricole pentru seminţe care solicită o deosebită atenţie în ceea ce priveşte stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltării acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari astfel, tecile de rapiţă după o anumită perioadă plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 şi chiar 50 %. Coculescu (1942) menţionează că recoltarea rapiţei se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea seminţelor se observă un punct cafeniu.     Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă (culoarea galbenă a silicvelor şi sămânţa cu început de brunificare) după care se treieră cu combina. Plantele se taie cu vindroverul şi rămân pe miriştea înaltă de 25-30 cm, până se maturizează seminţele (până ajung la umiditatea de 12-14 %).

6

Page 7: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă. Se poate lăsa o mirişte mai înaltă (30-40 cm) iar combina taie miriştea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Această metodă prezintă avantajul că Rapiţă de toamnă-efectul îngheţului la sol se obţin seminţe cu un conţinut redus de umiditate şi mai curate de impurităţi. Prin această metodă pierderile de seminţe sunt practic foarte reduse, astfel sporul de recoltă care se obţine acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape.       Recoltarea directă cu combina este o metodă mai practică. Este eficientă numai dacă pierderile sunt minime şi dispunem de posibilităţi de uscare a seminţei. Recoltarea începe când seminţele sunt brunificate şi umiditatea ajunge la 16-18%. Se lucrează numai dimineaţa sau seara, iar timpul în care întreaga suprafaţă trebuie recoltată este de 2-3 zile.    Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau următoarele măsuri:   • înlăturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotaţie a acestuia la 20 rotaţii/minut, precum şi reducerea numărului de palete şi căptuşirea acestora cu cauciuc;   • viteza de înaintare a combinei 2-3 km/oră;   • turaţia tobei 500-700 rotaţii pe minut;   • reglarea corespunzătoare a distanţei între bătător şi contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji seminţele.    Cu toate măsurile de precauţie, această metodă de recoltare determină pierderi însemnate, boabele au conţinut ridicat de apă, iar în masa lor se găsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicată.    După recoltare seminţele se curăţă imediat de impurităţi (restul de tulpini) şi se trec la uscător pentru reducerea umidităţii la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială seminţele se depozitează în magazii, şoproane, la început într-un strat foarte subţire (5-10 cm) şi se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, seminţele se pot ţine şi în straturi subţiri pe prelate la soare.

7

Page 8: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

3.Contextul naţional privind biocarburanţii, în acord cu normele UE

3.1. Obiectivul fazei: - Analiza potenţialului existent pentru producţia de biocarburanţi si biomasa, in

perspectiva asumării sarcinilor postaderare si adoptarea Aquis-ului comunitar, - Analiza cost – beneficiu, - Consultări cu factorii interesaţi.

3.2. Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei: - Analiza sarcinilor care revin in urma integrarii - Identificare si consultări cu factori interesati, - Identificarea potenţialului (agricol, tehnologic) existent, - Noi oportunităţi de venituri in zonele rurale, - Oportunităţi de comert identificate

3.3.Rezumatul fazei: În cazul României consumul de energie primară este bazat, la fel ca şi în UE,

în principal pe resursele minerale (84 %), remarcându-se faptul că în cadrul acestora pe primul loc se situează gazele naturale (37 %), fapt explicabil având în vedere zăcămintele pe care le deţine ţara noastră şi infrastructura energetică existentă.

Pe fondul creşterii consumului de energie primară, dependenţa României de importul de resurse energetice a crescut semnificativ în ultimii ani: de la 22,5 % în 2000 la circa 34 % în 2005. Trebuie menţionat că în ultimii ani producţia internă de energie primară a României s-a menţinut relativ constantă (circa 28 mil.tep), creşterea producţiei de cărbune compensând scăderea producţiei de ţiţei şi gaze naturale.

În România repartiţia consumului de energie urmează tendinţa la nivel European, industria fiind cel mai mare consumator, iar transporturile având o pondere importantă, de 23 %. Analiza consumului energetic în transporturi din ţara noastră indică în mod clar tendinţa ascendentă a acestuia, strâns legat de dezvoltarea economică a României şi creşterea nivelului de trai al populaţiei

România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1997 şi l-a ratificat în ianuarie 2001 ca primă Parte la Anexa I a acestuia. Valoarea ţintă adoptată de România este o reducere de 8 % faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005. Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, ţara noastră s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GHG) cu 8 % comparativ cu nivelurile din 1989 (anul de bază) în prima perioadă de angajament 2008 - 2012. Anul de bază pentru HFC, PFC, SF6 nu a fost încă stabilit. Potrivit Articolului 12 din Protocolul de la Kyoto, România a depus prima Comunicare Naţională (NC1) la Secretariatul UNFCCC în anul 1995 şi NC2 în 1998. NC3 a fost depusă în primul trimestru al anului 2005. Cel mai recent inventar Naţional al GES conţinând tabelele din formularul comun de raportare (CRF) şi Raportul la Inventarul Naţional pe anii 1989-2002 au fost depuse în 2004.

În România primele cercetări privind producerea şi utilizarea biocarburanţilor au fost iniţiate în anul 1984 la INMA fiind apoi abandonate în anul următor. Cercetările au fost reluate în anul 1995 la Cluj, aici fiind creat apoi un consorţiu în domeniu - BIOCOMB (2004). Actualmente cercetarea Românească în domeniul producerii şi utilizării biocarburanţilor este una dintre cele mai dezvoltate în Europa

8

Page 9: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

de est, fiind racordată la cea Europeană în cadrul unui network. Ca o recunoaştere a acestei realităţi a fost admiterea ICIA Cluj cu statut de observator de către EUREC (Uniunea Europeană a Centrelor de cercetări pentru energii reînnoibile).

Din 27 octombrie 2006 România a devenit membru oficial al Parteneriatului pentru Energie Regenerabilă şi Eficienţa Energiei (REEEP). Astfel, România este al 33-lea stat care devine membru al acestui parteneriat internaţional public-privat ce promovează politicile şi legislaţia în sprijinul energiei regenerabile şi al eficienţei energetice.

Creşterea numărului de autovehicule conduce în mod direct la creşterea consumului de combustibili. Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, numărul de autovehicule înmatriculate în România este într-o continuă creştere. Ca urmare a acestor tendinţe se estimează că vânzările de carburanţi vor creşte anual cu 3 %. Astfel, dacă în anul 2000 consumul de benzină a fost de 2,2 milioane de tone, iar cel de motorină de 1,7 milioane de tone, în anul 2004 vânzările au ajuns la 2,7 milioane de tone de benzină, respectiv la 2,4 milioane de tone de motorină, în valoare totală de cca. 2,4 miliarde de dolari. Pentru anul 2010, specialiştii prevăd o creştere până la 3,3 milioane de tone de benzină şi 2,9 milioane de tone de motorină, ceea ce ar însemna o creştere de 3,3 % anual. Această creştere se datorează în principal creşterii numărului de autovehicule, dar şi a creşterii distanţei medii parcurse de un autovehicul

Producţia autohtonă de ţiţei este in jur de 6 milioane de tone anual, dar este într-o continuă scădere. Conform Beicip-Franlab, fără investiţii majore în exploatare, ceea ce înseamnă mai ales construcţia de noi platforme petroliere, orizontul de producţie de ţiţei al României este de 68,42 milioane de tone în perioada 1999 - 2013. Conform datelor oferite de SNP Petrom, se pot trage următoarele concluzii:

• 1/3 din capacitatea de producţie a României nu funcţionează; • Doar cca. 27% din capacitatea funcţională a României prelucrează

ţiţei românesc; • deci, capacităţile de producţie din România depind în proporţie de

peste 70% de importurile de ţiţei.

Conform estimărilor experţilor Directoratului General pentru Energie şi Transport al Comisiei Europene, până în 2030 va scădea semnificativ nivelul emisiilor de CO2 precum şi intensitatea energetică. Cu toate că se preconizează o creştere a cantităţii de resurse energetice minerale folosite, ponderea lor în totalul consumului energetic va scădea (77 % în 2030 faţă de 80 % în 2000) datorită creşterii ponderii gazului natural şi resurselor reînnoibile.

Dintre sursele de energie reînnoibile, biomasa este deosebit de importantă pentru că ea ar putea fi o importantă sursă de carbon fixat capabilă să se reînnoiască singură, utilizată pentru reproducerea/înlocuirea carburanţilor lichizi. În acest scop se folosesc cu succes o serie de culturi "energetice" cum ar fi: sorgul zaharat, topinambur, in, rapiţă, manioc, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cânepă, etc.), precum şi produse agroreziduale (paie, dejecţii lichide, rumeguş, etc.). Biomasa furnizează actualmente o treime din energia utilizată în ţările în curs de dezvoltare.

Din ce în ce mai mult, carburantul este privit ca un element integrat într-un sistem bine determinat ecologic-economic-social. Ca atare, folosirea unuia sau altuia dintre carburanţi pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă este influenţată, în mod evident, de bilanţul energetic al producerii şi utilizării sale, cu toate consecinţele ce decurg în plan economic şi social. În acelaşi timp, folosirea combustibililor se află sub imperativul reducerii emisiilor poluante la un nivel cât mai scăzut, atât la

9

Page 10: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

producere, cât şi la utilizare. Alături de reînnoibilitate şi neutralitate faţă de carbon, biomasa are marele avantaj al disponibilităţii, culturile energetice acoperind aproape în totalitate zonele planetei locuite de către om.

Conversia biomasei în energie se poate face în mai multe moduri, funcţie de materia primă şi produsul final dorit. Ea presupune o serie de procese mecanice, termo-chimice şi biologice.

România, ca stat membru al UE cu drepturi şi obligaţii depline s-a aliniat la Directivele Comisiei privind biocarburanţi, adoptând o serie de acte normative pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. În şedinţa de Guvern din data de 16 mai 2007, membrii Cabinetului au aprobat o serie de modificări şi completări ale HG nr. 1844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport. Acestea prevăd ca operatorii economici introduc pe piaţă numai amestec de biocarburanţi şi carburanţi convenţionali - derivate ale uleiurilor minerale, după cum urmează:

• de la data de 1 iulie 2007 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 2% în volum;

• de la data de 1 ianuarie 2008 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 3% în volum;

• de la data de 1 iulie 2008 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 4% în volum;

• de la data de 1 iulie 2009 - benzina cu un conţinut de biocarburant de minimum 4% în volum.

În condiţiile României, la latitudinea de 450, factorii care determină cantitatea totală de energie calorică ce o poate cuprinde masa vegetală sunt următorii:

• randamentul util al fotosintezei …........... 0,01; • partea recoltată din plantă (la cereale) … 0,55; • zile de vegetaţie anuale ........................… 100; • calorii primite zilnic pe 1 cm2 .................. 900.

Pe această bază, cantitatea totală de energie posibil a fi folosită (captată) va fi:

0,01 . 0,55 . 100 zile . 900 cal/cm2/zi . 108 cm2/ha = 50 . 106 kcal/ha Deci, la un hectar de teren pentru condiţiile arătate, 50.106 kcal pot trece anual, graţie activităţii de fotosinteză, din fluxul solar în biomasa recoltată. Pentru ca această energie să fie raţional folosită este însă necesar să se obţină producţii agricole corespunzătoare ca mărime pe unitatea de suprafaţă. În acest scop este folosită pe scară din ce în ce mai mare, paralel cu progresul tehnic, energia fosilă. În acest mod s-a reuşit, acolo unde s–a recoltat o parte mai mare din plantă (adică peste coeficientul de 0,55) şi s-a utilizat energia solară o perioadă anuală mai lungă, ca producţia agricolă vegetală să ajungă să stocheze până la un coeficient de 1,5 % din energia solară disponibilă.

România dispune de o suprafaţă de teren arabil de 9423,5.103 ha (între primele în Europa), din care numai 6450.103 ha au fost luate în calcul la negocierile cu UE din motive care nu fac obiectul studiului de faţă (vezi Cap 7 – Agricultura, al Protocolului de aderare) şi nu ţin de realitatea din teren. Ponderea principală (unul dintre cele mai mari procente în Europa) o deţin terenurile agricole (62%), urmate de păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (28%). Alte terenuri ocupă 10% din suprafaţa ţării (ape, bălţi, curţi, construcţii, căi de comunicaţie, terenuri neproductive).

10

Page 11: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Harta solurilor evidenţiază că România dispune de un potenţial deosebit de mare în ceea ce priveşte producţia agricolă vegetală, potenţial ce poate fi valorificat prin culturile energetice (rapiţă, soia, floarea-soarelui).

Repartiţia terenurilor agricole pe clase de pretabilitate se caracterizează prin ponderea variabilă a acestora. Astfel, fără aplicarea de măsuri ameliorative, în clasa I (pretabilitate foarte bună) se încadrează 2,8 % din terenurile agricole, circa 3,8 % fiind terenuri arabile. În clasa a-II-a, cu restricţii mici, se încadrează 24,7 % din terenurile agricole şi 35, 9% din cele arabile; în clasa a III-a, cu restricţii mijlocii, intră 20,8 % din solurile agricole şi respectiv 25,3 % din cele arabile, în timp ce în clasele a IV-a şi a V-a, cu restricţii mari şi foarte mari se încadrează 51,7 % din terenurile agricole, şi respectiv, 35 % din cele arabile.

Actualmente, în România, principalele culturi energetice sunt: ►pentru biomotorine: rapiţa, floarea soarelui şi soia; ►pentru biobenzine: sfecla de zahăr, cerealele, sorgul zaharat; ►pentru biogaz: dejecţii animaliere, porumb, deşeuri agroindustriale; ►pentru combustibil solid: culturi lemnoase

Soiurile de rapiţă cultivate în prezent la noi în ţară au un conţinut de 38-46 % grăsimi în seminţe. În general, conţinutul de ulei al seminţelor de rapiţă colza sunt cuprinse între 43-48 %. În culturi comparative la ICDA Fundulea, conţinutul de ulei a fost cuprins între 43,8-47,2 % la 16 soiuri libere de acid erucic (de tip „O”) şi între 43,3-48,3 % la 13 soiuri libere de acid erucic şi de glucozinolaţi (de tip „OO”). Rapiţa prezintă şi unele neajunsuri dintre care mai important îl constituie nesiguranţa culturii, fiind considerată de unii specialişti „cultură riscantă”. Acest neajuns decurge din răsărirea defectuoasă datorită secetei din toamnă, rezistenţa slabă la iernare, sensibilitatea la brumele din perioada de îmbobocire-înflorire, rezistenţa slabă la scuturare, atacul unor dăunători. În prezent această nesiguranţă a culturii este în bună parte eliminată prin irigare, crearea de soiuri cu rezistenţă bună la iernare şi scuturare şi prin aplicarea corectă a măsurilor tehnologice. Ca urmare a eforturilor ştiinţifice şi tehnologice producţia de rapiţă la hectar a crescut de aproape trei ori în ultimii ani, existând încă mari posibilităţi de mărire a acesteia.

Floarea-soarelui este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară (cereale păioase, porumb, leguminoase etc.), dar şi pentru cele de toamnă şi chiar pentru grâu, dacă se recoltează mai timpuriu (până la 15 septembrie), iar prin lucrările solului se încorporează adânc resturile vegetale rămase. În funcţie de cerinţele biologice ale actualilor hibrizi şi de oferta ecologică au fost stabilite 6 zone de cultură pentru floarea-soarelui în ţara noastră. Floarea-soarelui are un potenţial de producţie ridicat, putând realiza peste 2500 kg/ha în cultură neirigată şi peste 3500 kg/ha în condiţii de irigare. Capacitatea de producţie depăşeşte 4500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. Producţiile medii realizate la noi în ţară se situează în jur de 1000 kg/ha.

Valoarea producţiei de sfeclă de zahăr /ha cultivat este de 1.250 Euro/ha calculată la preţul de 25 Euro/tona de sfeclă. (50 t sfeclă x 25 euro/t = 1250 Euro/ha). Profitul brut ce se poate realiza de cultivator/ha/an se estimeaza la 427 Euro.(1.503 lei /ha), în condiţiile actuale fiind o cultură mult mai profitabilă decât cerealele sau porumbul. În prezent suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr de un fermier român variază între minim 0,5 ha /fermă şi maxim 300 ha /fermă. Suprafaţa de 210.000 ha preconizată a fi cultivată anual cu sfeclă de zahăr pentru producerea de etanol reprezentând 2,2% din suprafaţa arabilă a ţării (9.379.740 ha). Din datele prezentate rezultă că sfecla de zahăr cultivată pentru producerea de etanol poate fi atractivă economic pentru fermierii români. Menţionăm că în prezent sfecla de zahăr a devenit şi în ţara noastră o cultură complet mecanizabilă. În ultimii 2-3 ani un număr tot mai

11

Page 12: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

mare de fermieri au achiziţionat combine de recoltat sfeclă de mare productivitate care asigură posibilitatea extinderii suprafeţelor cultivate cu această plantă la noi în ţară.

Zonele agricole cele mai vulnerabile la deficitele de umiditate în sol, atât pentru culturile prăşitoare, cat şi pentru cerealierele de toamnă, sunt cele din sud-estul, sudul şi estul tarii, şi îndeosebi pe suprafeţele agricole din Dobrogea, sudul Munteniei, Olteniei şi al Moldovei. Intensitatea, durata şi extinderea fenomenului de seceta pedologica variază de la an de an, funcţie de interacţiunea complexa a factorilor agrometeorologici, respectiv temperaturi maxime deosebit de ridicate în aer (zile de „arşiţă”) şi sol, asociate cu o umezeala relativa a aerului scăzută (seceta atmosferica) şi un regim pluviometric deficitar

Ca atare îmbunătăţirea rezistenţei la stresul hidric şi termic reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale lucrărilor de ameliorare desfăşurate în staţiunile experimentale. Creşterea cantităţilor de apa utilizate de către plante prin transpiraţie, care se reflectă direct în producţie, este unul din mijloacele extrem de eficiente de reducere a efectelor secetei, conservarea solurilor şi evitarea deşertificării, şi de asigurare a eficienţei culturilor agricole în zonele expuse aridizării. Aceasta se poate realiza printr-un sistem de agricultură bazat pe protejarea solului şi lucrarea acestuia astfel încât resturile vegetale să rămână la suprafaţă. S-a efectuat un studiu privind eficienţa producerii şi utilizării de biocarburanţI în România si s-au analizat 3 cazuri: 1.Producătorul agricol este producător de biocarburant; 2.Producător de uleiuri – IMM şi 3.Producător de biocarburant care are posibilitatea de a produce 1 t biocarburant /zi şi care va valorifica biocarburantul rezultat Studiul a avut ca scop identificarea oportunităţilor de producere şi implementare biocarburanţi pe piaţa românească şi, în acelaşi timp, acestea reprezentând oportunităţi reale de afaceri pentru mici intreprinzători.

Consultarea factorilor interesaţi, factori decizionali, producători de biocarburanţi şi instalaţii şi societatea civilă reprezintă o etapă necesară în elaborarea Strategiei Naţionale de Biocarburanţi şi a Planului privind Biomasa Prin corespondenţă şi prin vizite în ţări din spaţiul UE a fost contactat un număr de personalităţi cu renume în domeniul biocarburanţilor aparţinând unor instituţii şi organizaţii din tara şi din tari membre ale UE, precum şi unor organizaţii la nivel European.

De asemenea, s-a organizat la sediul ICIA, în data de 05.10.2007 o masă rotundă la care au participat IMM-uri interesate de producţia de biocarburanţi (instalaţii şi tehnologii), precum şi unităţi specializate, ONG, în realizarea studiilor de impact de mediu.

3.4. Rezultate - s-a efectuat o analiză detaliată a potenţialului existent pentru producţia de

biocarburanţi şi biomasă, din perspectiva asumării sarcinilor postaderare şi adoptarea Aquis-ului comunitar

- datorită faptului că infrastructura de transport îşi pune amprenta asupra habitatului şi biodiversităţii, prin utilizarea directă a terenurilor, perturbările cauzate de zgomot şi lumină, poluarea aerului şi fragmentarea peisajului s-a analizat cadrul legislativ privind limitarea poluării şi Directivele UE privind utilizarea biocarburanţilor. Pe măsură ce infrastructura de transport se extinde, tot mai multe zone naturale protejate vor fi supuse acestei presiuni. În medie, aproximativ jumătate din zonele protejate din Europa sunt deja afectate de transporturi. În mod evident există diferenţe regionale foarte mari, strâns

12

Page 13: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

legate de variaţia densităţii populaţiei, însă transportul are un impact serios chiar şi în cele mai îndepărtate zone din regiunea arctică . S-a evidenţiat că problemele de politică în sectorul transport sunt supuse procedurii de co-decizie, cu excepţia reglementărilor ce pot avea un efect grav asupra standardului de viaţă şi forţei de muncă în unele zone sau asupra operaţiunilor unităţilor de transport; astfel de reglementari sunt administrate prin procedura de consultare şi votul în unanimitate în Consiliul European

- s-a efectuat o analiză detaliată destinată identificării potenţialului agricol şi tehnologic pentru producerea de biocarburanţi existent în România privind: sursele de biomasă (disponibilitate şi potenţial; conversia biomasei)

- s-au identificat resursele de biomasă în România in conformitate cu condiţiile pedoclimatice existente: ►pentru biomotorine: rapiţa, floarea soarelui şi soia; ►pentru biobenzine: sfecla de zahăr, cerealele, sorgul zaharat; ►pentru biogaz: dejecţii animaliere, porumb, deşeuri agroindustriale; ►pentru combustibil solid: culturi lemnoase.

- s-au prezentat culturile energetice cele mai adecvate condiţiilor actuale din România: rapiţă, soia, floarea soarelui, sfeclă de zahăr; pentru fiecare sunt prezentate: ►condiţiile de cultură, ►favorabilitatea, ►productie, ►tendinţele privind evoluţia factorilor limitativi pentru culturile energetice; ►potenţialul de producţie al culturilor energetice;

- lucrarea prezintă: ►Scenarii privind schimbarile climatice viitoare¸ ►Statistica fenomenului de secetă pedologică, ►Statistica fenomenului de secetă hidrologică, ►Statistica fenomenului de secetă hidrologică, ►Degradarea solului în corelatie cu fenomenul de seceta şi desertificare¸ ►Adaptarea culturilor de câmp la secetă, ►Situatia padurilor în conditii de seceta;

- s-a elaborat o analiză detaliată cost-beneficiu pentru producerea de biocarburanţi in scopul identificării modalităţilor optime din punct de vedere al profitului pentru productor;

- pentru elaborarea unei Strategii armonizate cu cele din tarile UE, prin intermediul Internetului şi prin vizite în tari din spatiul UE a fost contactat un numar de personalitati cu renume în domeniul biocarburantilor apartinand unor institutitii şi organizatii din tara şi din tari membre ale UE, precum şi unor organizatii la nivel European; de asemenea, au fost organizate vizite în străinătate; o masă rotundă în cadrul ICIA şi s-a folosit oportunitatea şedinţei de constituire a Platformei Tehnologice pentru Biocarburanţi pentru consultarea largă privind priorităţile implementării biocarburanţilor pe piaţa românescă.

3.5. Concluzii În urma studiului efectuat se desprind următoarele concluzii:

În cazul României consumul de energie primară este bazat, la fel ca şi în UE, în⇒ principal pe resursele minerale (84 %), remarcându-se faptul că în cadrul acestora pe primul loc se situează gazele naturale (37 %), fapt explicabil având în vedere zăcămintele pe care le deţine ţara noastră şi infrastructura energetică existentă.

Pe fondul creşterii consumului de energie primară, dependenţa României de⇒ importul de resurse energetice a crescut semnificativ în ultimii ani: de la 22,5 % în 2000 la circa 34 % în 2005. Trebuie menţionat că în ultimii ani producţia internă de energie primară a României s-a menţinut relativ constantă (circa 28

13

Page 14: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

mil.tep), creşterea producţiei de cărbune compensând scăderea producţiei de ţiţei şi gaze naturale.

În România repartiţia consumului de energie urmează tendinţa la nivel European,⇒ industria fiind cel mai mare consumator, iar transporturile având o pondere importantă, de 23 %. Analiza consumului energetic în transporturi din ţara noastră indică în mod clar tendinţa ascendentă a acestuia, strâns legat de dezvoltarea economică a României şi creşterea nivelului de trai al populaţiei

⇒ România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1997 şi l-a ratificat în ianuarie 2001 ca primă Parte la Anexa I a acestuia. Valoarea ţintă adoptată de România este o reducere de 8 % faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005. Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, ţara noastră s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GHG) cu 8 % comparativ cu nivelurile din 1989 (anul de bază) în prima perioadă de angajament 2008 - 2012. Anul de bază pentru HFC, PFC, SF6 nu a fost încă stabilit. Potrivit Articolului 12 din Protocolul de la Kyoto, România a depus prima Comunicare Naţională (NC1) la Secretariatul UNFCCC în anul 1995 şi NC2 în 1998. NC3 a fost depusă în primul trimestru al anului 2005. Cel mai recent inventar Naţional al GES conţinând tabelele din formularul comun de raportare (CRF) şi Raportul la Inventarul Naţional pe anii 1989-2002 au fost depuse în 2004.

Creşterea numărului de autovehicule conduce în mod direct la creşterea⇒ consumului de combustibili. Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, numărul de autovehicule înmatriculate în România este într-o continuă creştere. Ca urmare a acestor tendinţe se estimează că vânzările de carburanţi vor creşte anual cu 3 %. Pentru anul 2010, specialiştii prevăd o creştere până la 3,3 milioane de tone de benzină şi 2,9 milioane de tone de motorină, ceea ce ar însemna o creştere de 3,3 % anual. Această creştere se datorează în principal creşterii numărului de autovehicule, dar şi a creşterii distanţei medii parcurse de un autovehicul.

Producţia autohtonă de ţiţei este in jur de 6 milioane de tone anual, dar este într-o⇒ continuă scădere. Conform Beicip-Franlab, fără investiţii majore în exploatare, ceea ce înseamnă mai ales construcţia de noi platforme petroliere, orizontul de producţie de ţiţei al României este de 68,42 milioane de tone în perioada 1999 - 2013. Conform datelor oferite de SNP Petrom, se pot trage următoarele concluzii:

• 1/3 din capacitatea de producţie a României nu funcţionează; • Doar cca. 27% din capacitatea funcţională a României prelucrează

ţiţei românesc; • deci, capacităţile de producţie din România depind în proporţie de

peste 70% de importurile de ţiţei. Dintre sursele de energie reînnoibile, biomasa este deosebit de importantă pentru⇒

că ea ar putea fi o importantă sursă de carbon fixat capabilă să se reînnoiască singură, utilizată pentru reproducerea/înlocuirea carburanţilor lichizi. În acest scop se folosesc cu succes o serie de culturi "energetice" cum ar fi: sorgul zaharat, topinambur, in, rapiţă, manioc, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cânepă, etc.), precum şi produse agroreziduale (paie, dejecţii lichide, rumeguş, etc.). Biomasa furnizează actualmente o treime din energia utilizată în ţările în curs de dezvoltare.

Din ce în ce mai mult, carburantul este privit ca un element integrat într-un⇒ sistem bine determinat ecologic-economic-social. Ca atare, folosirea unuia sau

14

Page 15: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

altuia dintre carburanţi pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă este influenţată, în mod evident, de bilanţul energetic al producerii şi utilizării sale, cu toate consecinţele ce decurg în plan economic şi social. În acelaşi timp, folosirea combustibililor se află sub imperativul reducerii emisiilor poluante la un nivel cât mai scăzut, atât la producere, cât şi la utilizare. Alături de reînnoibilitate şi neutralitate faţă de carbon, biomasa are marele avantaj al disponibilităţii, culturile energetice acoperind aproape în totalitate zonele planetei locuite de către om.

Conversia biomasei în energie se poate face în mai multe moduri, funcţie de⇒ materia primă şi produsul final dorit. Ea presupune o serie de procese mecanice, termo-chimice şi biologice.

⇒ România, ca stat membru al UE cu drepturi şi obligaţii depline s-a aliniat la Directivele Comisiei privind biocarburanţi, adoptând o serie de acte normative pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. În şedinţa de Guvern din data de 16 mai 2007, membrii Cabinetului au aprobat o serie de modificări şi completări ale HG nr. 1844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport. Acestea prevăd ca operatorii economici introduc pe piaţă numai amestec de biocarburanţi şi carburanţi convenţionali - derivate ale uleiurilor minerale, după cum urmează:

• de la data de 1 iulie 2007 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 2% în volum;

• de la data de 1 ianuarie 2008 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 3% în volum;

• de la data de 1 iulie 2008 - motorina cu un conţinut de biocarburant de minimum 4% în volum;

• de la data de 1 iulie 2009 - benzina cu un conţinut de biocarburant de minimum 4% în volum.

În condiţiile României, la latitudinea de 450, factorii care determină cantitatea totală de energie calorică ce o poate cuprinde masa vegetală sunt următorii:

• randamentul util al fotosintezei …........... 0,01; • partea recoltată din plantă (la cereale) … 0,55; • zile de vegetaţie anuale ........................… 100; • calorii primite zilnic pe 1 cm2 .................. 900.

Pe această bază, cantitatea totală de energie posibil a fi folosită (captată) va fi:

0,01 . 0,55 . 100 zile . 900 cal/cm2/zi . 108 cm2/ha = 50 . 106 kcal/ha Deci, la un hectar de teren pentru condiţiile arătate, 50.10⇒ 6 kcal pot trece anual,

graţie activităţii de fotosinteză, din fluxul solar în biomasa recoltată. Pentru ca această energie să fie raţional folosită este însă necesar să se obţină producţii agricole corespunzătoare ca mărime pe unitatea de suprafaţă. În acest scop este folosită pe scară din ce în ce mai mare, paralel cu progresul tehnic, energia fosilă. În acest mod s-a reuşit, acolo unde s–a recoltat o parte mai mare din plantă (adică peste coeficientul de 0,55) şi s-a utilizat energia solară o perioadă anuală mai lungă, ca producţia agricolă vegetală să ajungă să stocheze până la un coeficient de 1,5 % din energia solară disponibilă.

România dispune de o suprafaţă de teren arabil de 9423,5.10⇒ 3 ha, harta solurilor evidenţiază că România dispune de un potenţial deosebit de mare în ceea ce priveşte producţia agricolă vegetală, potenţial ce poate fi valorificat prin culturile energetice (rapiţă, soia, floarea-soarelui).

15

Page 16: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Actualmente, în România, principalele culturi energetice sunt: ►pentru⇒ biomotorine: rapiţa, floarea soarelui şi soia; ►pentru biobenzine: sfecla de zahăr, cerealele, sorgul zaharat; ►pentru biogaz: dejecţii animaliere, porumb, deşeuri agroindustriale; ►pentru combustibil solid: culturi lemnoase

Soiurile de rapiţă cultivate în prezent la noi în ţară au un conţinut de 38-46 %⇒ grăsimi în seminţe. În general, conţinutul de ulei al seminţelor de rapiţă colza sunt cuprinse între 43-48 %. În culturi comparative la ICDA Fundulea, conţinutul de ulei a fost cuprins între 43,8-47,2 % la 16 soiuri libere de acid erucic (de tip „O”) şi între 43,3-48,3 % la 13 soiuri libere de acid erucic şi de glucozinolaţi (de tip „OO”). Rapiţa prezintă şi unele neajunsuri dintre care mai important îl constituie nesiguranţa culturii, fiind considerată de unii specialişti „cultură riscantă”. Acest neajuns decurge din răsărirea defectuoasă datorită secetei din toamnă, rezistenţa slabă la iernare, sensibilitatea la brumele din perioada de îmbobocire-înflorire, rezistenţa slabă la scuturare, atacul unor dăunători. În prezent această nesiguranţă a culturii este în bună parte eliminată prin irigare, crearea de soiuri cu rezistenţă bună la iernare şi scuturare şi prin aplicarea corectă a măsurilor tehnologice. Ca urmare a eforturilor ştiinţifice şi tehnologice producţia de rapiţă la hectar a crescut de aproape trei ori în ultimii ani, existând încă mari posibilităţi de mărire a acesteia.

Floarea-soarelui este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară (cereale⇒ păioase, porumb, leguminoase etc.), dar şi pentru cele de toamnă şi chiar pentru grâu, dacă se recoltează mai timpuriu (până la 15 septembrie), iar prin lucrările solului se încorporează adânc resturile vegetale rămase. În funcţie de cerinţele biologice ale actualilor hibrizi şi de oferta ecologică au fost stabilite 6 zone de cultură pentru floarea-soarelui în ţara noastră. Floarea-soarelui are un potenţial de producţie ridicat, putând realiza peste 2500 kg/ha în cultură neirigată şi peste 3500 kg/ha în condiţii de irigare. Capacitatea de producţie depăşeşte 4500 kg seminţe/ha la hibrizii româneşti existenţi în cultură. Producţiile medii realizate la noi în ţară se situează în jur de 1000 kg/ha.

Valoarea producţiei de sfeclă de zahăr /ha cultivat este de 1.250 Euro/ha calculată⇒ la preţul de 25 Euro/tona de sfeclă. (50 t sfeclă x 25 euro/t = 1250 Euro/ha). Profitul brut ce se poate realiza de cultivator/ha/an se estimeaza la 427 Euro.(1.503 lei /ha), în condiţiile actuale fiind o cultură mult mai profitabilă decât cerealele sau porumbul. În prezent suprafeţele cultivate cu sfeclă de zahăr de un fermier român variază între minim 0,5 ha /fermă şi maxim 300 ha /fermă. Suprafaţa de 210.000 ha preconizată a fi cultivată anual cu sfeclă de zahăr pentru producerea de etanol reprezentând 2,2% din suprafaţa arabilă a ţării (9.379.740 ha). Din datele prezentate rezultă că sfecla de zahăr cultivată pentru producerea de etanol poate fi atractivă economic pentru fermierii români. Menţionăm că în prezent sfecla de zahăr a devenit şi în ţara noastră o cultură complet mecanizabilă. În ultimii 2-3 ani un număr tot mai mare de fermieri au achiziţionat combine de recoltat sfeclă de mare productivitate care asigură posibilitatea extinderii suprafeţelor cultivate cu această plantă la noi în ţară.

Schimbările climatice sunt un important factor limitativ al nivelului (cantitativ şi⇒ calitativ) al producţiei de biomasă. Zonele agricole cele mai vulnerabile la deficitele de umiditate în sol, atât pentru culturile prăşitoare, cat şi pentru cerealierele de toamnă, sunt cele din sud-estul, sudul şi estul tarii, şi îndeosebi pe suprafeţele agricole din Dobrogea, sudul Munteniei, Olteniei şi al Moldovei. Intensitatea, durata şi extinderea fenomenului de seceta pedologica variază de la an de an, funcţie de interacţiunea complexa a factorilor agrometeorologici,

16

Page 17: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

respectiv temperaturi maxime deosebit de ridicate în aer (zile de „arşiţă”) şi sol, asociate cu o umezeala relativa a aerului scăzută (seceta atmosferica) şi un regim pluviometric deficitar. Ca atare îmbunătăţirea rezistenţei la stresul hidric şi termic reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale lucrărilor de ameliorare desfăşurate în staţiunile experimentale.

In elaborarea analizei cost-beneficiu s-au luat în studiu trei cazuri: 1.⇒ Producătorul de biocarburant este chiar producătorul agricol de rapiţă sau soia care îşi produce biocarburantul pentru uzul propriu; 2. Producătorul de biocarburant foloseşte ca materie primă seminţele de rapiţă sau soia fiind producător de ulei şi va valorifica biocarburantul şi glicerina rezultată. 3.Producătorul de biocarburant foloseşte ca materie primă uleiul de rapiţă sau soia

⇒ Cazul 1 : Pentru analiza aplicată unei ferme care administrează 2000 ha teren arabil şi care cultivă aprox. 10% din teren (200 ha) cu rapiţă sau soia. Ferma deţine două tractoare şi o combină. S-au obtinut următoarele rezultate: Rapiţă: ►Valorificarea subproduselor (glicerina) nu este eficientă; ►în cca. 1,2 ani producătorul agricol îşi amortizează investiţia prin economia de costuri carburant; ►ţinând cont că din cheltuielile aferente lucrărilor agricole costurile cu combustibilul reprezintă 15% din total cheltuieli, producătorul îşi poate permite să producă la preţ mai mic cel mai rentabil produs este biocarburantul. S oia : cea mai bună valorificare a producţiei de soia este vânzarea seminţelor; rentabilitatea obţinerii biocarburanţilor din soia este mai mică decât în cazul rapiţei

⇒ Cazul 2 Producător de uleiuri – IMM. Studiul a fost efectuat pentru cazul: producător de uleiuri vegetale care are posibilitatea de a produce 1t biocarburant/zi şi care va valorifica biocarburantul rezultat, glicerina tehnică şi şroturile. Studiul s-a făcut luând un preţ de vânzare biocarburant de 3 lei/l (mai mic decât cel pentru motorină).S-au analizat două cazuri: 1. utilizare de seminţe de rapiţă ca materie primă şi 2. utilizare de seminţe de soia ca materie primă. Seminţe de Rapiţă: cele două produse (biocarburantul şi glicerina) conduc la profituri comparabile (dar mici). Seminţe de soia: Nu este rentabilă producerea de biocarburant din seminţe de soia

⇒ Cazul 3. Producător de biocarburant care are posibilitatea de a produce 1 t biocarburant /zi şi care va valorifica biocarburantul rezultat. Materie primă- ulei de rapiţă la preţul actual al uleiului nu este rentabilă producerea biocarburantului. Glicerina necesită o valorificare superioară. Materie primă- uleiuri recuperate este cea mai profitabilă variantă de producere a biocarburanţilor pentru un IMM.

Consultarea factorilor interesaţi, factori decizionali, producători de biocarburanţi⇒ şi instalaţii tehnologice şi societatea civilă reprezintă o etapă necesară în elaborarea Strategiei Naţionale de Biocarburanţi şi a Planului privind Biomasă.

4. Rapiţa invadează culturile destinate hranei

17

Page 18: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Specialiştii atrag atenţia că aplicarea măsurilor UE pentru dezvoltarea industriei biocarburanţilor la nivelul scontat ar însemna că în 2020, 70% din suprafaţa arabilă a Europei ar fi destinată numai culturilor energetice. Rapiţa pentru biodiesel ar putea lua locul lanurilor de grâu, iar omenirea ar avea un nou adversar în asigurarea resurselor de hrană. Aplicarea extremă a măsurilor de protecţie a mediului ar putea contribui, astfel, la creşterea foametei la nivel mondial.

4.1 Biocarburanţii

Biocarburanţii se obţin din culturile e-nergetice de rapiţă, floarea soarelui, soia, în mod special, dar şi porumb sau sfeclă şi trestie de zahăr. Marele avantaj al biocarburanţilor este că pot fi folosiţi fără a fi nevoie de modificări ale motoarelor vehiculelor.

În UE folosirea culturilor energetice pentru obţinerea de biocarburanţi a devenit o practică frecventă. Ţări ca Austria, Germania, Franţa folosesc biodieselul în alimentarea tractoarelor şi maşinilor agricole şi există foarte multe benzinării în acest scop. În România, practica utilizării biocombustibilor este la început, doar câteva firme mari din agricultură utilizând acest combustibil pentru propriile maşini.

Biocarburanţii au apărut ca o alternativă pentru prelungirea erei economice pe bază de ţiţei, combinarea celor două resurse permiţând menţinerea supremaţiei petrolului. Emisiile de gaze cu efect de seră au alarmat specialiştii la nivel mondial, astfel că a apărut Protocolul de la Kyoto, prin care ţările semnatare, printre care şi România, şi-au luat angajamentul de a reduce aceste emisii până la un anumit nivel.

Pentru a nu afecta consumurille de carburant, s-a apelat la biocarburanţi obţinuţi din culturi energetice. Efectele negative resimţite la nivel global din cauza emisiilor de gaze (n.r. - transporturile fiind responsabile de o bună parte din aceste emisii poluante) au determinat Uniunea Europeană să-şi stabilească ţinte extrem de îndrăzneţe în utilizarea combustibililor proveniţi din biomasă, astfel încât să acopere 10% din carburanţii rutieri în 2020.

Aceste obiective depăşesc, însă, cu mult capacităţile de producţie agricolă ale ţărilor industrializate din emisfera nordică. Europa ar trebui să dedice 70% din terenurile sale arabile pentru a-şi respecta angajamentul. În Statele Unite, toate recoltele de porumb şi de soia ar trebui să fie transformate în biocarburanţi. În consecinţă, punerea în practică a acestor măsuri ar dezechilibra întregul sistem alimentar al naţiunilor din nord.

4.2 Ambiguităţi ale strategiei UE

Chiar dacă, în principiu, utilizarea biocarburanţilor este susţinută de toată lumea, la nivelul UE ea a trezit anumite rezerve. La începutul anului, Comisia a adoptat un amplu pachet de măsuri privind energia. "Acest document constituie o încercare de a găsi un răspuns ambiţios şi echilibrat la o parte din problemele cu care se confruntă Europa în materie de energie şi reprezintă totodată o contribuţie majoră la protecţia mediului", a declarat comisarul pentru Agricultură Mariana Fischel Boel.Recunoscând că nu a luat în calcul toate implicaţiile acestor politici, Executivul UE a decis reanalizarea strategiei privind promovarea biocombustibililor ca modalitate de combatere a încălzirii globale şi apoi regândirea metodelor prin care se va încuraja producţia şi consumul de biocombustibil. "Am constatat că problemele ecologice şi sociale generate de biocombustibil sunt mai mari decât credeam", a recunoscut Stavros Dimas, comisarul european pentru Mediu. El a precizat, totodată, că preferă

18

Page 19: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

ca UE să amâne atingerea obiectivului stabilit în martie 2007 pentru trecerea la biodiesel (10% biocarburanţi în 2020), decât să afecteze mediul.

4.3 Măsuri preventive ale UE

UE şi-a anunţat intenţia de a reduce subvenţiile pentru culturile energetice, ca urmare a unei supra-cultivări. Potrivit acestei strategii, până în 2020, biodieselul trebuie să reprezinte 10% din carburanţii de pe piaţă. Conform foii de parcurs concepute de autorităţile române, în 2008, 3% din motorină - 4% începând din iulie - trebuie să conţină biodiesel. Din iulie 2009, şi benzina trebuie să conţină bioetanol minimum 4% din volum. Până în acest an, România a stimulat fiscal producerea şi utilizarea biocarburanţilor, prin diminuarea accizei până la un nivel de 10 euro/tona. De la 1 ianuarie 2008 însă, această facilitate a fost înlăturată, biocarburanţii fiind taxaţi ca orice combustibil. Se anunţă, însă, mari investiţii în domeniu care depăşesc cu mult necesarul de biocarburant la nivel naţional, pentru atingerea ţintelor de utilizare stabilite la nivelul UE.

4.4 Culturile energetice în România

Evoluţia suprafeţelor cultivate cu rapiţă, în special, a cunoscut o evoluţie bruscă în ultimii 10 ani. Dacă în 1995 s-au cultivat 300 ha cu rapiţă, odată cu aderarea la UE şi introducerea subvenţiilor comunitare suprafeţele s-au dublat, aproape, de la un an la altul. În 2005, s-au cultivat 87.800 ha, în 2006 - 110.100 ha, în 2007 - 340.600 ha, ca în 2008 să ajungă la 460.400 ha. 2008 se anunţă un an agricol bun, astfel că se prognozează producţii medii de aproape 2000 kg/ha de rapiţă. Ţara noastră dispune de suprafeţe însemnate ca teren arabil, în ultima perioadă chiar manifestându-se fenomenul de nelucrare a pământurilor, din cauza lipsei resurselor umane şi materiale. Sunt şi investitori străini care preferă să primească subvenţiile comunitare în schimbul nelucrării terenurilor.România deţine 9,4 milioane ha de teren arabil, iar în 2007 s-au înregistrat cereri de subvenţie pentru culturi energetice de pe 148.300 ha, ceea ce reprezintă circa 1,6% din suprafaţa arabilă a ţării. Pentru 2008, intenţiile agricultorilor privind înfiinţarea culturilor nu sunt cu mult diferite faţă de anii anteriori, suprafeţe mai mici fiind prognozate pentru culturile de porumb, cu jumătate de milion de hectare mai puţin decât anul trecut - 2,6 milioane ha în 2008 faţă de 3,1 milioane ha în 2007. Marea problemă a culturilor energetice, în special rapiţă, este reprezentată de modul de cultivare, fiind nevoie de o supraveghere strictă a rotaţiilor culturii, pentru a nu afecta fertilitatea solului. Poate acesta este şi motivul pentru care s-au înregistrat atât de multe investiţii în producţia de biodiesel în România, iar exporturile de ulei de rapiţă de anul trecut au ajuns la aproape 280.000 de tone, mai toată recolta.

4.5 Producţia de biodiesel în deficitul alimentaţiei populaţiei

Pentru România, culturile energetice, în special de rapiţă şi floarea soarelui, s-au dovedit rentabile pentru producătorii agricoli. Subvenţiile primite de aceştia sunt mai mari decât pentru culturile obişnuite de grâu, putând ajunge în acest an la 142,6 euro/ha, la care se adaugă şi subvenţia de un leu/litru de motorină, dar maximum 39 lei/ha.

19

Page 20: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

Preţurile de comercializare sunt stimulative, într-un an agricol normal veniturile din culturile de rapiţă fiind mai mari decât cele rezultate din culturile clasice (n.r. - 0,34 lei/kg de grâu faţă de 0,74 lei/ka de rapiţă, în 2006), dar trebuie să se ţină seama de diferenţa de productivitate şi de efectul general, mai ales în domeniul alimentaţiei.

Riscăm să producem biodiesel în detrimentul capacităţii României de a asigura mâncare ieftină pentru cetăţenii ei.

România trebuie să rămână, în primul rând, un mare producător de hrană.

Cuprins

20

Page 21: Potentialul Energetic Al Culturii de Rapita

1.Introducere………………………………………………………………….…..22. Cultivarea rapitei……………………………………………………...……….3

2.1 Proprietati biologice si chimice …………………………..…….……32.2 Compoziţia chimică ………………………………………..…………42.3 Cultivarea …………………………………………………………..…4

2.3.1 Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de rapiţă.…42.3.2 Sămânţa şi semănatul…………………………………….…42.3.3 Lucrările de întreţinere ……………………………………6

    2.3.4 Combaterea integratã a buruienilor ………………………62.3.5 Recoltarea …………………………………………………..6

3.Contextul naţional privind biocarburanţii, în acord cu normele UE……….83.1. Obiectivul fazei ………………………………………………………83.2. Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei………...83.3.Rezumatul fazei……………………………………………………….83.4. Rezultate …………………………………………………………….123.5. Concluzii …………………………………………………………….13

4. Rapiţa invadează culturile destinate hranei ……………………………..…184.1 Biocarburanţii……………………………………………………….184.2 Ambiguităţi ale strategiei UE……………………………………….184.3 Măsuri preventive ale UE …………………………………………..194.4 Culturile energetice în România ……………………………………194.5 Producţia de biodiesel în deficitul alimentaţiei populaţiei ………..19

5.Bibliografie …………………………………………………………………….21

5. Bibliografie:

1. www.icia.ro - Contextul naţional privind biocarburanţii, în acord cu normele UE

2. http://www.ecomagazin.ro/culturile-agricole-energetice/ - Culturi agricole energetice

3. http://articole.cartiagricole.ro/articol/Cultivarea-RAPITEI.html - Cultivarea rapitei

4. http://www.rodulpamantului.ro/104--rapita-invadeaza-culturile-destinate- hranei.html - Rapita invadeaza culturile destinate hranei

21