Portretul lui Stefan cel Mare

Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta parte a Europei.

Unul din primele portrete din literatura romana reprezinta primul portret literar al atat de cunoscutului domnitor Stefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche. Inzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este intemeiatorul portretisticii in literartura romana veche. In virtutea talentului sau, el selecteaza figurile domnitorilor sau boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si anecdote -insusiri de caracter definitorii.

Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independenta, Ureche concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile mortii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui Stefan, aprecieri asupra vremii si intrarea lui in legenda.

Ultimul capitol consacrat domniei lui Stefan cel Mare contine date despre moartea gloriosului voievod si,, deasemenea, cea mai cunoscuta pagina din Letopisetul lui Grigore Ureche, Portretul lui Stefan.Este prima oara in cronica lui Ureche cand autorul., consemnand moartea domnitorului avut in vede,ii face acestuia si un portret..Dupa acest capitol, modalitatea se va mai repeta, cand si cand, cu cate un portret sau o schita de portret.Este un fel de bilant, dupa o suma de acumulari de date si fapte, o sinteza asupra ceea ce voievodul respectiv a realizat in plan politic si moral.

Dupa “justificarea” mortii lui Stefan (“...fiindu bolnav si slabu de ani,ca un om ce era intr-atatea razboaie si osteneala si neodihna, in 47 de ani ...”) , urmeaza portretul concentrat intr-un simplu paragraf, de o concizie,cum s-a zis,clasica prin capacitatea de a insuma insusirile fizice si morale ale eroului.Portretul este construit pe alternanta

dintre insusirea,fizica ori morala, si ilustrarea ei prin gesturi,fapte,atitudini.Dupa datele privitoare la statura voievodului,” om nu mare de statu”, deci o insusire fizica urmeaza referiri la temperamentul coleric domnitorului, pus in relatie cu pozitia politica a cronicarului insusi, dusman, cum se stie, al autocratiei voievodale moldovene : “ manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat;de multe ori la ospete omoraea fara judetu”.

C ronicarul revine,iarasi cu obiectivitate,si deduce, din latura temperamentala a eroului sau, noi insusiri,de aceasta data pozitive : unitate caracteriala (“... om intreg la fire....”) ; dinamism,descris printr-o enumerare : “nelenesu,,si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiai, acolo il aflai” . Urmeaza apoi referiri la ceea ce noi numim astazi geniu militar,concept din continutul caruia, pentru vremea cronicarului,nu puteau lipsi : vitejia si curajul eroic cu efecte psihologice pentru ostenii din subordine: “unde era nevoie insusi se varaea, ca vazandu-l ai sai, sa nu se indaraptieze...” ; taria morala – indispensabila unui comandant militar adevarat - , capacitatea de a nu descuraja in fata esecurilor vremelnice ; forta de a intoarce o infrangere in izbanda : “ Si unde biruia altii,nu perdea nadejdea , ca stiindu-sa cazut jos , sa ridica deasupra biruitorilor”.

Portretul lui Stefan este completat de Grigore Ureche la modul retoric , printr-o referire la urmasul acestuia , Bogdan , pentru a ajunge la o expresie paremiologica : “...cum sa tampla din pom bun,roada buna iese” . E , de altfel , singura podoaba artistica pe care si-o permite sobrul cronicar.

Urmeaza date referitoare la inmormantarea de amploare a voievodului, emotia de dimensiuni legendare prilejuita de aceasta si sanctificarea prin traditia folclorica a eroului , de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane , trebuind sa astepte aproape 500 de ani.

In fine , moartea lui Stefan cel Mare este proiectata catastrofal , sfarsitul voievodului fiind prevestit de o “iarna grea si geroasa” si de o vara cu inundatii.

Ultima fraza a capitolului care incheie consemnarea domniei de 47 de ani a lui Stefan are in vedere testamentul politic al voievodului..

Prin Letopisetul sau, Grigore Ureche nu ‘’ ...au aflat ( numai ) cap si incepatura mosilor...’’ ,ci a inaugurat si modalitatea prin care cuvantul incredintat hartiei devine arta literara , asa cum o demonstreaza indubitabil , printre altele , si portretul marelui voievod , pe care tocmai l –am comentat.