portofoliu geografie.pdf

15
Termeni geografici care fac referire la cele 4 trepte de relief: deal, câmpie, podiș, munte DEAL: 1. Costișă – panta unui deal. 2. Intracolinar – situat între dealuri; depresiune intracolinară – depresiune înconjurată de dealuri; ex: Depresiunea Vrancei, Depresiunea Câmpina din Subcarpații Curburii. 3. Deal – formă de relief cu altitudini cuprinse între 300- 1000 m. 4. Deluros – cu multe dealuri; format din multe dealuri. 5. Podgorie – zonă cultivată cu viță de vie aparținând diferitelor soiuri pentru producerea de vinuri (Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Zghihară etc.). 6. Subcarpatic – tip de relief dezvoltat în avanfosa de la marginea Carpaților. CÂMPIE: 1. Miriște – suprafață cultivată pe care au rămas resturi vegetale după ce s-a strâns recolta. 2. Luncă – albia majoră a unui râu, supusă frecvent inundațiilor. 3. Câmpie – formă de relief majoră, netedă sau ușor ondulată, cu altitudini cuprinse între 0 și 300 m. 4. Câmp – suprafață dintre două văi apropiate situată în zonele netede de câmpie.

Upload: liviu-doru

Post on 19-Dec-2015

17 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

Termeni geografici care fac referire la cele 4 trepte de relief:

deal, câmpie, podiș, munte

DEAL:

1. Costișă – panta unui deal.2. Intracolinar – situat între dealuri; depresiune intracolinară – depresiune înconjurată

de dealuri; ex: Depresiunea Vrancei, Depresiunea Câmpina din Subcarpații Curburii.3. Deal – formă de relief cu altitudini cuprinse între 300-1000 m.4. Deluros – cu multe dealuri; format din multe dealuri.5. Podgorie – zonă cultivată cu viță de vie aparținând diferitelor soiuri pentru

producerea de vinuri (Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Zghihară etc.).6. Subcarpatic – tip de relief dezvoltat în avanfosa de la marginea Carpaților.

CÂMPIE:

1. Miriște – suprafață cultivată pe care au rămas resturi vegetale după ce s-a strâns recolta.

2. Luncă – albia majoră a unui râu, supusă frecvent inundațiilor.3. Câmpie – formă de relief majoră, netedă sau ușor ondulată, cu altitudini cuprinse

între 0 și 300 m.4. Câmp – suprafață dintre două văi apropiate situată în zonele netede de câmpie.5. Fâneață – suprafață acoperită cu iarbă care se cosește pentru fân.6. Șes – loc neted, întins; câmpie.

Page 2: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

PODIȘ:

1. Unitate de relief – suprafață bine delimitată în raport cu regiunile înconjurătoare, care cuprinde un ansamblu de forme de relief.

2. Formă de relief – aspectul scoarței terestre, pe suprafețe mici și mijlocii, care prezintă o înfățișare și o alcătuire geologică relativ omogene, determinate de acțiunea unor factori modelatori.

3. Podiș – treaptă de relief cu altitudini de peste 200 m și cu aspect de platou, formată din interfluvii largi cu altitudini relativ egale, despărțite de văi adânci (Podișul Getic).

4. Interfluviu – formă de relief cuprinsă între două cursuri de apă apropiate și care primește denumirea de câmp, pod, culme sau creastă, în funcție de unitatea de relief pe care se dezvoltă.

5. Depresiune – formă de relief de dimensiuni diferite, cu altitudini mai coborâte față de relieful înconjurător.

6. Făget – pădure de fag.7. Stejăriș – pădure în care predomină una sau mai multe specii de stejar; stejăret.

MUNTE:

1. Zăcământ – acumulare de substanțe minerale utile, cu valoare economică; există zăcăminte metalifere și nemetalifere.

2. Metalifer – care conține metale.3. Marmură – rocă cristalină de culoare albă, cenușie sau roșie, rezultată prin

metamorfozarea calcarului în scoarță la temperaturi și presiuni mari; în România se exploatează în Munții Poiana Ruscăi, Munții Apuseni și mai puțin în Carpații Orientali și Meridionali.

4. Defileu – vale adâncă și îngustă, cu versanți abrupți, tăiați de o apă curgătoare la traversarea unui lanț muntos, a unui munte sau chiar a unui podiș; ex: Defileul Mureșului (Toplița-Deda).

5. Coș vulcanic – hornul care face legătura între vatra vulcanului și craterul acestuia prin care iese lava la suprafața scoarței terestre.

6. Intramontan – situat între munți; depresiune intramontană – depresiune înconjurată de munți

7. Muncel – munte mai mic.

Page 3: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

Relația

obiective operaționale – sarcini de învățare – conținuturi

~ Referat ~

Obiectivele operaíonale sunt definite de profesor, în baza curriculumului, ca enunțuri ce

descriu comportamentul observabil și performanța pe care o vor dovedi elevii, după o situație de

învățare. Obiectivele operaționale sunt concepute pentru fiecare situație de învățare din cadrul unei

lecții. Ele vizează atât componenta informativă, cât și pe cea formativă a unei lecții și sunt definite în

funcție de obiectivele de referință și obiectivele cadru fixate prin programele școlare, care la rândul

lor țin cont de obiectivele generale. Fiecare obiectiv operațional face referire la sarcini precise, pe

baza unui suport intuitiv precizat, cu criterii de reușită formulate în termeni de comportament

observabil și măsurabil, pentru a se putea face, în final, evaluarea și notarea performanțelor elevului.

Operaționalizarea cuprinde următoarele elemente:

1. Subiectul (Cine?) – elevul va fi capabil

2. Comportamentul observabil și măsurabil (Ce?) – să enumere, să enunțe, să

indice, să localizeze, să delimiteze, să numească, să observe, să descrie, să construiască

etc.

3. Performanța și descrierea performanței, a rezultatului sau a produsului acțiunii

(Ce va ști? Ce va ști să facă?) – Rezultatul așteptat reprezintă un conținut însușit, înțeles,

memorat, analizat, evaluat sau un comportament vizibil.

4. Condițiile în care se produce comportamentul (Cum? În ce condiții poate fi

atinsă această capacitate?) - Se referă la instrumentele și documentele pe care le utilizează

elevul: cu ajutorul hărții, folosind desenul, interpretând fotografiile, urmărind filmul

didactic, citind fragmentul, audiind lectura, pe baza cunoștințelor anterioare etc.

5. Criteriul de performanță sau nivelul de reușită (Care este criteriul de

acceptabilitate al performanței?) – Poate fi exprimat în: număr minim de răspunsuri

corecte, procentaj, proporție, cantitate, prin expresia „cel puțin”, marcând limita de jos a

reușitei etc.

Page 4: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

Exemplu de obiectiv operațional: Pe parcursul și la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să

numească cel puțin trei caracteristici ale reliefului Câmpiei Române, pe baza analizei

fragmentului din manual.

Funcțiile obiectivelor operaționale ne conferă imaginea clară a importanței lor:

de organizare și desfășurare a procesului de predare-învățare;

de reglare a procesului de învățământ;

de evaluare;

de diagnosticare.

Obiectivele operaționale se împart în:

Obiective cognitive – a ști

Obiective metodologice – a ști să faci

Obiective atitudinale – a ști să fii

Pentru obiectivele cognitive, Bloom a elaborat șase clase comportamentale:

cunoașterea – a denumi, a localiza

înțelegerea – a explica, a argumenta

aplicarea – a selecta, a măsura, a elabora

analiza – a compara, a identifica

sinteza – a formula, a compune

evaluarea – a estima, a decide, a interpreta

Obiectivele metodologice vizează competențe bazate pe creație. Verbele sunt de tipul: a

descoperi, a construi, a reda, a reprezenta (prin desen).

Obiectivele atitudinale presupun dobândirea unor atitudini și sentimente pozitive: a-și forma

convingeri, a dobândi spirit critic, a realiza importanța unor elemente etc.

Pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale, profesorul va cere elevilor să rezolve anumite

sarcini de lucru, pe parcursul lecției, nu înainte de a le transmite, succint, pe înțelesul lor, obiectivele,

pentru a conferi lecției un fir călăuzitor care să ghideze demersul didactic până la sfârșit.

Activitatea didactică trebuie înțeleasă ca un act de creație. De aceea, pentru realizarea

fiecărui obiectiv operațional se construiește cel puțin o sarcină de învățare adresată elevilor, cu

următoarele caracteristici:

sarcina de lucru se construiește prin derivare directă din obiectivul operațional

urmărit;

prin natura sa, sarcina de lucru este identică cu natura obiectivului urmărit și aceeași

pentru toți elevii clasei;

Page 5: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

ea diferențiază instruirea, solicitând elevii să realizeze niveluri de performanță

diferită în funcție de capacitățile lor;

obligă elevii să realizeze un minim de performanță, dar nu-i oprește să-l depășească.

Pentru lecția „Munții Apuseni”, oferim cinci obiective operaționale pe care le vom corela cu

sarcinile de lucru corespunzătoare. Pentru a ne face o idee despre ce este vorba în lecție, încă de la

început, precizăm conținuturile acestei lecții, formulate pe scurt:

C1: Poziția geografică și limitele Munților Apuseni.

C2: Caracteristicile reliefului.

C3: Subdiviziuni.

C4: Importanța Munților Apuseni.

Iată și obiectivele care fac pereche cu sarcinile de lucru adresate elevilor de către profesor:

La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

O1: să indice, folosind harta fizică a României și atlasul, poziția geografică și cele patru

limite ale Munților Apuseni;

S1: Urmăriți harta Munților Apuseni din atlasul geografic (pag.7) și identificați, în timp de 2

minute, poziția geografică și cele patru limite ale Munților Apuseni (sarcină orală).

O2: să descrie, utilizând cunoștințele din lecțiile anterioare (Carpații – caractere generale) și

imaginile prezentate, cel puțin trei caracteristici specifice reliefului Munților Apuseni;

S2: Făcând apel la cunoștințele dobândite în lecțiile anterioare, notați în caiete, în timp de 4

minute, cel puțin trei caracteristici specifice reliefului Munților Apuseni. (Poate fi utilizată ca sarcină

de lucru individual sau în echipă).

O3: să compare, pe baza lecțiilor precedente referitoare la grupele Munților Carpați, relieful

Munților Apuseni cu relieful oricărei grupe, la alegere, indicând cel puțin o asemănare și două

deosebiri;

S3: Identificați două asemănări și două deosebiri între relieful Munților Apuseni și relieful

Carpaților Meridionali sau Orientali, la alegere, urmărind grupajul de imagini prezentat de profesor.

(Sarcină îndeplinită prin activitate frontală).

O4: să numească, analizând harta, cel puțin patru diviziuni ale reliefului acestei grupe

montane;

Page 6: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

S4: Folosind harta Munților Apuseni, identificați cel puțin șase diviziuni componente ale

acestor munți (4 munți și 2 depresiuni), în timp de trei minute. (Sarcina se poate realiza prin metoda

lucrului pe grupe, oral sau în scris).

O5: să precizeze, pe baza conținutului informațional al lecției, cel puțin două aspecte care să

demonstreze importanța Munților Apuseni.

S5: Notați în caiete, urmărind imaginile, cel puțin două aspecte care să reliefeze importanța

Munților Apuseni, în trei minute.

Conținuturile reprezintă suportul informațional prin care pot fi realizate obiectivele.

Sarcinile de lucru urmăresc însușirea cunoștințelor din lecția studiată. Așadar există o relație

strânsă între obiectivele operaționale formulate – activitățile de învățare – și conținuturile tematice.

La finalul lecției, pentru fiecare obiectiv operațional se propune câte un item de evaluare,

elaborându-se fișa de evaluare.

Geografia participă prin obiectivele sale generale și specifice, sub aspect formal, la

dezvoltarea potențialului nativ intelectual și, sub aspect informal, la asimilarea valorilor culturale,

acestea reprezentând scopurile generale ale educației. Profesorul trebuie să fie conștient de rolul și

importanța misiunii sale. Adaptarea sa creativă, și nu pasivă, la condițiile oferite de mediul fizic

școlar constituie o necesitate stringentă și contribuie la înfăptuirea unui act didactic de calitate.

Page 7: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

Scurtă monografie a orașului Hârlău

Poate mulți au auzit de Hârlău, orășel aflat în județul Iași, pe drumul între Târgul Frumos și Botoșani, oraș „în puterea vârstei” (mai vechi decât Iași-ul), așezat pe prispa istoriei, aducându-și aminte de tinerețea sa, de aventuri, de domni și domnițe, de lupte crâncene, de momente de liniște, de oameni de tot felul venind prin aceste părți, ca vânturile deșerturilor, unde nu aveau nici o opreliște.

Originea numelui Hârlău este cumană, însemnând „popas”, „loc de odihnă” și s-a păstrat de-a lungul timpului, aici, în mijlocul dealurilor acoperite de codri, pe malul râului Bahlui, cu privirea deschisă spre Cotnari, unde se găseau vinuri parfumate, numai bune pentru masa domnitorilor, ducându-și faima peste veacuri, până în zilele noastre.

Prima atestare documentară este de pe timpul lui Petru I Mușat, domn al Moldovei, care dă un act pentru negustorii din Liov la 1 mai 1384, cu mențiunea „în orașul Hârlău, la curtea mamei noastre preaiubite”. Dacă și-au așezat aici curtea domnească logica ne obligă să credem că aici exista deja un orășel, unde au adăugat și curtea cu întărituri pentru a face față unor eventuale năvăliri dușmane. Ținând seama de proporțiile actuale ale cetății, putem afirma că este una din cele mai mari construcții din Moldova. În una din părți era râul Bahlui, iar în rest era înconjurată de un prin zid al Cetății, urma apoi un canal plin cu apă, apoi un zid de apărare de doi metri lărgime, care constituia prima linie defensivă. A doua linie defensivă era un alt canal cu apă întărit cu trunchiuri de stejar. Curtea Domnească, în anii de glorie, avea ziduri înalte, clădiri, beciuri, pivnițe, porți, contraforți de susținere a zidurilor, alei și pardoseli din lespezi de piatră.

Nu departe de Hârlău, la Cotnari, o cetate tracică, Cătălina, străjuia pe vârful dealului lacurile din împrejurimi, dovadă incontestabilă a unei continuități a locuitorilor pierdută în negura timpurilor. Am avut curiozitatea să o vizitez. Rămâi impresionat de măreția locului! Imaginați-vă dealurile care străjuiesc până departe, la orizont, ca un cazan imens, iar în mijloc un pisc cu vârful retezat de un uriaș, creând un platou, o adevărată cetate naturală, locul unde a fost instalată cetatea dacică. Pe culmile înalte se mai observă și azi movile de pământ: sunt telefoanele timpurilor trecute. În momentul unei invazii era suficient să se aprindă focurile pe aceste movile, ca, în scurt timp, mesajul lor să ajungă la domnitor: din ce parte veneau dușmanii, dacă erau

Ruinele Cetății Domnești din Hârlău

Biserica Sf. Gheorghe, ctitoria Sf. Ștefan cel Mare

Page 8: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

numeroși, locuitorii știau să-și ascundă bunurile și familia iar cei apți de luptă să se adune în locuri cunoscute sub comanda celor numiți de domnitor.

Orașul, fostă reședință domnească, păstrează multe urme ale domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt printre care amintim: ctitoria sa, biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (1492), biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrei, izvorâtorul de mir, ctitoria lui Petru Rareș (1527-1546), podul lui Stefan cel Mare de la Cârjoaia, este pe lista monumentelor istorice. Lângă biserica Sf. Gheorghe se păstrează astăzi un beci foarte mare în care s-a amenajat un muzeu și se păstrează temelia cetății domnești, ca niște dinți roși de scurgerea timpului. În jurul orașului Hârlău s-au construit multe mănăstiri. Noi vom menționa doar una, Sângeap (Mănăstirea din Poiana Veverițelor), renăscută din cenușa proprie. Războiul de Independență, Primul și Al doilea Război Mondial au adus un final tragic pentru acest loc sfânt. Dar, cum Dumnezeu lucrează prin oameni, familia Tincu Mihai și Ileana au donat un loc pentru ca Mănăstirea Sângeap să fie reconstruită. Pe terenul donat de ei, înconjurat de pădure, pe un mic platou, au început, cu binecuvântare cerească, lucrările la tânăra mănăstire care va purta numele: Sângeap-Basaraba. S-au construit câteva chilii, o fântână și apoi o bisericuță din lemn. Încercările n-au lipsit, nici neajunsurile. Călugării au dormit în vagoane, ca pe șantier. Credința și speranța au fost mai puternice! Niciodată nu am văzut un copac să crească într-o zi cât într-o sută de ani.

Numărul mare de biserici de pe pământurile țării sunt mulțumiri aduse lui Dumnezeu pentru izbânzile avute. Între luptă, muncă și clipa de pace, au trecut strămoșii noștri prin timp, cu rădăcinile aânc înfipte în pământul strămoșesc, zestre de suflet s unui popor pașnic, iubitor de frumos, de ospeție și, poate de aceea, în această frământătură dumnezeiască s-au amestecat și topit, toți cei care căutau alte locuri, să învingă și să stăpânească.

Domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei în Iași, însă, între anii 1624-1626, domnitorul Radu Mihnea a revenit în Curtea Domnească din Hârlău.

Lacurile din Cotnari şi Pădurea de la Hârlău ar putea fi arii naturale protejate. Speciile faunistice din zona Harlau apartin padurii de foioase si silvostepei. Prin păduri, ochiul ager surprinde căprioara și mistrețul, vulpea și viezurele,

Biserica Sf. Dimitrie, ctitoria lui Petru Rareș

Mănăstirea Sângeap-Basaraba

Page 9: Portofoliu GEOGRAFIE.pdf

urechea se delectează cu cântecul mierlei, al privighetorii și al cucului și cu bătăile ciocănitoarei în scoarța stejarilor, a fagilor sau carpenilor dacici.

Localnicii, în număr de cca.12 000 la recensământul din 2004, păstrează cu sfințenie obiceiurile moștenite din străbuni, iar încărcătura istorică a locurilor este evocată cu mândrie de urmașii bravilor domnitori precum Dumitru Mateciuc sau Pr. Mircea Coșofreț-Zmeu, Pr. Tincu Dumitru. Populația activă este încadrată în agricultură, industrie, sănătate și învățământ.

Dar cel mai drag și mai viu în sufletele hârlăoanilor a rămas părintele lor, Preotul Dimitrie Bejan. El este în continuare mângâierea lor și a pelerinilor care vin să se închine la mormântul său deoarece îl consideră sfânt pentru viața lui de jertfă și dăruire. Ne-ar trebui mult timp să amintim măcar o parte din suferințele prin care a trecut. Totuși, spunem că Părintele Dimitrie, fiu de răzeș, a ajuns să fie condamnat la moarte în U.R.S.S (după 6 ani de prizonierat) din pricina afirmației, sprijinită de dovezi, că cetățile de pe Nistru sunt românești. Datorită declarației sale „Sunt român și nu aveți dreptul să mă condamnați la moarte”, este trimis în România, unde este acuzat de confrații săi de același lucru și timp de 15 de ani intră în circuitul teribilelor închisori din România: Aiud, Canal, Baia Sprie, Cavnic, Valea Motrului, Bărăgan, Constanța, Jilava, Aiud. Urmează 5 ani de slujire ca preot la Ghindăoani (jud. Neamț) și alți 20 de ani de domiciliu forțat la casa din Hârlău, unde a avut mereu un cuvânt de mângâiere pentru sutele de oameni care se strecurau prin grădină în casă, la poartă fiind mereu un supraveghetor al securității. Frânturi din viața lui pilduitoare ne-au rămas în cărțile pe care le-a scris: Oranki, Vifornița cea mare, Bucuriile suferinței, Satul blestemat, Simple povestiri, Hotarul cu cetăți.

Părintele Dimitrie Bejan

Casa din Hârlău