portofoliu creanga.pptx

20
Portofoliu Ion Creanga Savu Ioan-Daniel

Upload: daniel-savu

Post on 18-Jan-2016

39 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: portofoliu creanga.pptx

Portofoliu Ion Creanga

Savu Ioan-Daniel

Page 2: portofoliu creanga.pptx

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire. În 1873 îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă. La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Biografie

Page 3: portofoliu creanga.pptx

"În Creangã trãiesc credintele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreazã cât valoreazã talentul celui care povesteste. Si Creangã a avut asa de mare talent, încât în toate povestile sale oamenii trãiesc cu o individualitate si cu o putere de viatã extraordinare."

G. Ibrãileanu (1920). Povestirile lui Creangã. Iasi

"Realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea în evidentã a unei individualitãti stilistice apartine artei de scriitor a lui Creangã. Întâi Creangã fixeazã o datã pentru totdeauna textul, fãcând imposibilã o altã editie. Secretul la Creangã stã în studiul efectelor, în cuvântul rar, în fixitate."

Cãlinescu, George (1964). Ion Creangã. Bucuresti: EPL

Aprecieri Critice

Page 4: portofoliu creanga.pptx

• Basmul este o specie a genului epic în proză, de întindere medie, în care întâmplări reale se împletesc cu întâmplări fantastice, iar personajele înzestrate cu însuşiri supranaturale intră în conflict cu forţele răului pe care le înving.

• Basmul popular are caracteristicile unei creaţii folclorice: oral, anonim, colectiv, tradiţional.

• Trăsăturile basmelor sunt:• prezenţa formulelor specifice:• iniţială: A fost odată ca niciodată. Aceasta fixează cadrul desfăşurării acţiunii într-un

timp magic, în care totul este posibil;• mediană : ...şi merse o zi, şi merse două...;...şi se luptară, şi se luptară... Are rolul de a

menţine trează atenţia cititorului;• finală: Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa. Aceasta anunţă încheierea

acţiunii, ieşirea din acest timp magic.• elementele reale se împletesc cu cele fabuloase;• personajul principal este înzestrat cu următoarele calităţi: vitejie, frumuseţe fizică,

modestie, onestitate, capacitatea de a se metamorfoza...;• personajele sunt reale sau fabuloase. Unele au puteri supranaturale, putându-se

metamorfoza, sunt pozitive sau negative. Cele pozitive sunt (calul, ştiuca, tăunele, Sfintele, Setilă...), iar cele negative împiedică înfăptuirea binelui (zmei, balauri, zgripţuroaice, Spânul...);

• prezenţa cifrelor magice (3,7,9) şi a obiectelor miraculoase( solzişor, peniţă, apă vie, apă moartă, apă dulce, năframă, paloş...);

• în final, binele învinge întotdeauna răul.

Page 5: portofoliu creanga.pptx

• DEFINIȚIE - Basmul cult, împlinit printr-o inserție expresivă specifică stilului marilor scriitori, își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrînd teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoana a treia cu persoana întâi și a doua, creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care îi conferă originalitate și atractivitate.

Particularitatile basmului cult in opera lui Creanga

Page 6: portofoliu creanga.pptx

• Procesul creației lui Creangă este complex, ca și arta scriitorului, căci, în majoritatea poveștilor, se toarnă intr-o formă nouă, originală, un fond preexistent de motive și de idei, caracteristice tuturor basmelor. Ion Creangă nu este însă „ un simplu povestariu”, cum l-a caracterizat Vladimir Streinu, care s-ar lăsa condus de simpla succesiune de motive si de funcții ale basmului, ci este un creator autentic și total care integreaza in opera sa numai acele elemente ce slujesc cel mai bine ideea artistică fundamentală.

• Implicarea naratorului este specifică lui Creangă:„ Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, unul macină la moară. Ș-apoi acel unul are si pâinea, și cutitul și taie de unde vre și cat i place, tu te uiți si n-ai cei face. Vorba ceea. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. Așe și Harap-Alb si cu ai săi: poate-or izbuti sa ieie fata imparatului Roș, poate nu, dar acum, deodată, ei se duc tot inainte și, mai la urmă, cum le-o fi norocul. Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați”.

• Din punct de vedere stilistic, textul citat introduce un respiro in basm, printr-o cugetare a naratorului și prin anunțarea vecinătății lui imediate cu eroii basmului. Naratorul este obligat să spuna povestea până la capăt. El este vocea care va povesti intamplările și va afla finalul lor odată cu cititiorul. Enunțurile sunt niște expresii paremiologice versificate care in primul paragraf caracterizeaza relatiile interumane dintr-o perpsectiva pesimista. Afirmand că lumea este structurată inegal, naratorul deplânge de fapt soarta lui Harap-Alb silit de spân prin multe și periculoase evenimente.

Page 7: portofoliu creanga.pptx

• Pe linga implicarea naratorului, o alta nota dinstinctiva a basmului cult este modul in care autorul isi construieste personajul. In basmele populare, de obicei, personajul face dovada unor trasaturi supranaturale in probele pe care le trece. Harap-Alb nu dispune de astfel de calitati. El trece de incercarile la care este supus numai datorita personajelor adjuvante. Calitatea sa puternic subliniata inca de la inceput este bunatatea. Supranaturalul este inlocuit aici cu eticul. In acelasi registru al constructiei personajelor se incadreaza si Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-Lati-Lungila si Ochila. Ele intruchipeaza tipologii umane ridiculizate ( frigurosul, gurmandul, betivul, hotul, indiscretul). In context, defectele lor sunt valorizate, caci datorita acestora, Harap-Alb reuseste sa treaca probele la care este supus.

Page 8: portofoliu creanga.pptx

• Protagonistul basmului, Harap-Alb, nu mai este modelul de  frumuşete fizică şi morală, dotat cu  puteri supranaturale, din basmul popular, iar drumul său nu mai are rolul de a  confirma aceste calităţi. Dimpotrivă, Creangă prezintă un personaj în formare,  cu trăiri şi reacţii normale, umane, care pe măsură ce depăşeşte diferite  probe, se maturizează.  Prin urmare, drumul său este unul de iniţiere în tainele vieţii.  Fiul cel mai mic al craiului este reprezentant al binelui.  Acesta este la început timid, ruşinos,  lipsit de curaj. Când tatăl său îi mustră pe fraţii lui mai mari pentru că s-au  întors din drum de frica ursului, el nu are curajul să-i spună acestuia că vrea  şi el să-şi încerce norocul. Reacţia sa este evidenţiată de narator prin  intermediul caracterizării directe: „Fiul craiului cel mic, făcându-se atunci  roş cum îi gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima sa, lovit  fiind în adâncul sufletului de apăsătoarel cuvinte ale părintelui său.”

Page 9: portofoliu creanga.pptx

• Titlul neobişnuit al basmului evidenţiază dubla personalitate a protagonistului, reprezentată printr-o identitate reală ( de tânăr prinţ ) şi una aparentă ( de slugă a Spânului ); totodată, acesta reflectă, prin contrastul cromatic „negru – alb”, armonizarea defectelor şi a calităţilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.

• Pe toată durata întâmplărilor, din momentul când îl cunoaşte pe Spân şi până când îşi va recăpăta adevărata condiţie, eroul va fi obligat să lupte pentru a-şi afirma drepturile şi pentru a se regăsi. El se individualizează numai după întâlnirea cu Spânul, confruntarea cu personajul negativ formându-l ca om. Până atunci, neavând experienţă, nu are nici identitate. Trăsăturile eroului se dezvăluie treptat, prin implicarea sa în acţiune.

Page 10: portofoliu creanga.pptx

• În  drumul său inițiatic, Harap-Alb, un tânăr neexperimentat, va reuşi, datorită  unor calităţi ale sale (bunătate, solidaritate, sinceritate), dar şi graţie  altor personaje, semn că în viaţă omul, pentru a izbândi, trebuie să ajute şi  să primească ajutor. Adevărata maturizare este cea în plan moral şi spiritual  (probabil de aceea scriitorul nu oferă un portret fizic al personajului său),  treapta finală fiind înplinirea prin iubire (căsătoria lui Harap-Alb cu fata  împăratului Roş).

• Așadar, Harap-Alb se deosebeste de personajul tipic al basmului, dobandindu-și calitățile in loc sa le posede incă de la inceput.

Page 11: portofoliu creanga.pptx

• Spânul este un personaj secundar si negativ nu atât prin insușiri supranaturale, ca în basmele populare, ci mai ales prin autenticitatea lui umană.Ca personaj de basm, Spânul întruchipeaza forțele răului, un fel de Zmeul-Zmeilor, care seamană in lume teroare, răutate si violență. Ca personaj real, el întruchipează individul perfid, deprins a obține avantaje si bogație prin inșelaciune. Falsificandu-și un statut social, la care altfel n-ar fi avut acces, el este, prin naștere, un om rău si de proastă conditie sociala, "vita de boz tot ragoz".

• Spânul este un maestru spiritual. Funcția lui formativă e recunoscută de alt personaj al basmului: “unii ca acestia sunt trebuitori pe lume câteodata, pentru că fac pe oameni să prinda la minte..." (spune calul). El este cel care regizează intreg scenariul devenirii feciorului de crai: îl botează in apa fântânii, dându-i o altă identitate și un nume inițiatic, îl conduce spre împarația lui Verde-împarat și-l determină să parcurgă o serie de trepte ale desavarsirii: dobândirea salatilor din Gradina Ursului, a pieii cu nestemate din Pădurea Cerbului și a fetei Împaratului Roș.

Page 12: portofoliu creanga.pptx

Semnificații complexe

• Totalitatea simbolurilor din basmul cult al lui Creanga ii atribuie intelesuri profunde si mitice, diferentiindu-l astfel de alte basme

• Putem spune că omul obişnuit e cenuşiu, amestec indistinct de alb şi negru, de Alb şi Harap.Realizarea spirituală constă în a discrimina prin separaţie, Harapul de Alb. Când operaţia areuşit, cele două elemente antinomice se erodează unul pe altul, devenind egale prinaceastă purificare.

• Spânul e Dragonul, Păzitorul Pragului, pentru că îl găsim la cele douăcapete, la cele două porţi ale traiectoriei iniţiatice a eroului: prima oară la gura fântânii,când acesta primeşte numele sacru de Harap-Alb. A doua oară la capătul superior, cândsuferă din partea Spânului a doua moarte, care-l face să treacă de la Micile Mistere pestepragul Marilor Mistere.

Page 13: portofoliu creanga.pptx

• “Tirania” spânului îl trimite pe eroul nostru la isprăvi care îl restructurează şi pe el, şi Lumea.Ursul simbolizează casta Războinicilor, deci dacă grădina este a Ursului, cauza se află înceea ce se numeşte revolta războinicilor, a Ursului contra deţinătorilor puterii supreme,simbolizate de Mistreţ. Acestei uzurpări trebuie să-i pună capăt Harap-Alb.

• Operaţia de teurgie a culegerii sălăţilor are loc la Miezul Nopţii, cum este obiceiul. Grădinase află la “răscrucile drumului”, adică în punctul chintesenţial al crucii, încă o dovadă căsalăţile reprezintă Materia Primă, chintesenţa unei stări de fire, căzută într-o închisoarestearpă. Harap-Alb se îmbracă cu pielea de urs ca să înşele ambianţa ostilă, aderândaparent şi exterior la ea.

Page 14: portofoliu creanga.pptx

• A doua expediţie de recuperare vizează capul cerbului şi pielea lui, împodobită cu pietrenestemate. Trofeul de data asta nu mai este vegetal, ci animal combinat cu mineral. “Înprima expediţie trebuia câştigat Elixirul de viaţă lungă, aspect vegetal al lui Magnum Opus, în a doua, Piatra filosofală, aspectul lui mineral.”

• Sfinţenia simbolului Cerbului ne este arătată prin faptul că în bestiarul medieval, cerbulaşezat lângă un izvor de apă simbolizează sufletul însetat după apa Eternităţii.

• Prin aducerea pieii cerbului şi a nestematelor în Împărăţia Verde, are loc o reanimarealchimică a germenilor căzuţi în părţile neînsufleţite ale Universului.

Page 15: portofoliu creanga.pptx

• Vorbele păsărelei: “mâncaţi, beţi şi vă veseliţi, dar de fata împăratului Roş nu vă gândiţi”sunt din familia lui “luaţi, mâncaţi că acesta este trupul meu” hristic. Păsările sunt unanimsimboluri de entităţi angelice. Pasărea aduce un mesaj transcendent. “[...] cititorul nutrebuie să se lase înşelat de truculenţa şi de suculenţa episodului; pasărea discriminatoareeste identică cu porumbelul care se coboară în fiece Vineri deasupra cupei Graalului pentrua opera transmutaţiunea.”

Page 16: portofoliu creanga.pptx

• Dacă în cazul Ursului şi al Cerbului este vorba de devieri care împiedicau legătura organică aZeiţei Solare cu lumea pe care o regentează Sfânta Duminică, în cazul Împăratului Roş numai este vorba de o deviere, ci de o subversiune, de o rupere deliberată cu Centrul Suprem.“Împărăţia Roşie desfiinţase voit tot ce o lega cu Ţinutul Suprem, de unde pe vremuri îşitrăsese legitimitatea şi justificarea ei. Cum însă, în ciuda oricărei rupturi, AutoritateaSupremă rămâne neştirbită în magisterul ei, din cauza raportului de ireversibilitate dintrePrincipiu şi manifestare, dintre Centrul Suprem şi centrele derivate din el, restaurareaechilibrului se produce, lăsând însă mai întâi civilizaţia revoltată să piară prin propriile eiexcese, făcându-şi toate mendrele, şi această observaţie se aplică cel puţin tot aşa de binela civilizaţia modernă, cât şi la îndepărtata civilizaţie roşie a Atlantidei.”

Page 17: portofoliu creanga.pptx
Page 18: portofoliu creanga.pptx
Page 19: portofoliu creanga.pptx
Page 20: portofoliu creanga.pptx

Povești•Capra cu trei iezi (1875)•Dănilă Prepeleac (1876)•Fata babei și fata moșneagului (1877)•Făt Frumos, fiul iepei (1877)•Povestea lui Harap-Alb (1877)•Ivan Turbincă (1878)•Povestea lui Ionică cel prost (1877)•Povestea lui Stan-Pățitul (1877)•Povestea porcului (1876)•Povestea poveștilor (1877-1878)•Povestea unui om leneș (1878)•Punguța cu doi bani (1875)•Soacra cu trei nurori (1875)Povestiri•Acul și barosul (1874)•Cinci pâini"' (1883)•Inul și cămeșa (1874)•Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)•Moș Ion Roată și Unirea (1880)•Păcală (1880)•Prostia omenească (1874)•Ursul păcălit de vulpe (1880)

Nuvele•Moș Nichifor Coțcariul (1877)•Popa Duhul (1879)Romane autobiografice•Amintiri din copilărie (1879)•Fragment de autobiografieScrisoriScrisori de familie•Către Gheorghe Creangă•Către Zaheiul Creangă•Către Ecaterina Vartic•Către Elena Creangă-ChițeiScrisori către prieteni•Către Mihai Eminescu•Către Vasile Conta•Către Alexandru C. Cuza•Către Nicolae Gane•Către Mihail Kogălniceanu•Către Titu Maiorescu•Către Iacob Negruzzi•Către Ioan Slavici•Către Victor Zaharovschi