politică monetară: cum ţintim stabilitatea

29
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 2/2014 244 Inflaț ia reprezintă creș terea persistentă ș i generalizată a preț urilor Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea Stavre Ioan Gabriel Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci ţi Burse de Valori, anul II Academia de Studii Economice din Bucureţti [email protected] Coordonatorul lucrării Conf. univ. dr. Bogdan Octavian Cozmâncă Rezumat. Lucrarea de faţă descrie importanţa regimurilor de politică monetară în realizarea obiectivului principal al unei bănci centrale, respectiv stabilitatea preţurilor. Astfel, exemplificarea este făcută pe o perioadă destul de mare, tocmai pentru a putea înţelege fenomenul inflaţionist ţi pentru a putea distinge între diferite moduri de conducere a politicii monetare, prin adoptatea unor ancore nominale specifice fiecărui regim în parte. Stabilitatea preţurilor este o cerinţă obligatorie pentre o ţară care doreţte să obţină creţtere economică sustenabilă. În final, lucrarea se concentrează pe determinarea unei prognoze a inflaţiei folosind metodologia Box-Jenkins ţi pe cuantificarea ţocurilor economice, printr-o funcţie de reacţie. Cuvinte cheie: stabilitatea preţurilor, inflaţie, politică monetară, Box – Jenkins, funcţie de reacţie. Clasificare JEL: E17, E31, E42, E47, E52, E58. Clasificare REL: 8C, 8F, 10H, 10I, 10G. 1. De ce avem nevoie de stabilitatea preţurilor? Una din cele mai mari probleme cu care s-au confruntat autorităţiile, fie monetare, fie fiscale, de-a lungul timpului este reprezentată de creţterea generalizată a preţurilor (inflaţia), motiv pentru care aceasta nu este considerată bună la nivelul unei economii, deoarece este prezentată ca o creţtere nominală de PIB, respectiv de erodare a economiei per ansamblu, ţi nu în ultimul rând, de generare a dezechilibrelor macroeconomice. Inflaţia a creat o presiune nu numai asupra planului monetar, cât ţi asupra planului economic general, politic ţi social. Aceasta, pe lângă faptul că generează o scădere accentuată a economiilor, descurajează investiţiile ţi favorireaza mutarea capitalurilor în active ce generează venituri reale.

Upload: trinhthien

Post on 28-Jan-2017

253 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

244

Inflaț ia reprezintă creș terea persistentă ș i generalizată a preț urilor

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci ţi Burse de Valori, anul II

Academia de Studii Economice din Bucureţti

[email protected]

Coordonatorul lucrării

Conf. univ. dr. Bogdan – Octavian Cozmâncă

Rezumat. Lucrarea de faţă descrie importanţa regimurilor de politică monetară în realizarea

obiectivului principal al unei bănci centrale, respectiv stabilitatea preţurilor. Astfel,

exemplificarea este făcută pe o perioadă destul de mare, tocmai pentru a putea înţelege

fenomenul inflaţionist ţi pentru a putea distinge între diferite moduri de conducere a politicii

monetare, prin adoptatea unor ancore nominale specifice fiecărui regim în parte. Stabilitatea

preţurilor este o cerinţă obligatorie pentre o ţară care doreţte să obţină creţtere economică

sustenabilă. În final, lucrarea se concentrează pe determinarea unei prognoze a inflaţiei

folosind metodologia Box-Jenkins ţi pe cuantificarea ţocurilor economice, printr-o funcţie de

reacţie.

Cuvinte – cheie: stabilitatea preţurilor, inflaţie, politică monetară, Box – Jenkins, funcţie de

reacţie.

Clasificare JEL: E17, E31, E42, E47, E52, E58.

Clasificare REL: 8C, 8F, 10H, 10I, 10G.

1. De ce avem nevoie de stabilitatea preţurilor?

Una din cele mai mari probleme cu care s-au confruntat autorităţiile, fie monetare, fie

fiscale, de-a lungul timpului este reprezentată de creţterea generalizată a preţurilor (inflaţia),

motiv pentru care aceasta nu este considerată bună la nivelul unei economii, deoarece este

prezentată ca o creţtere nominală de PIB, respectiv de erodare a economiei per ansamblu, ţi nu

în ultimul rând, de generare a dezechilibrelor macroeconomice.

Inflaţia a creat o presiune nu numai asupra planului monetar, cât ţi asupra planului

economic general, politic ţi social. Aceasta, pe lângă faptul că generează o scădere accentuată

a economiilor, descurajează investiţiile ţi favorireaza mutarea capitalurilor în active ce

generează venituri reale.

Page 2: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

245

Stabilitatea preț urilor este definită de consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene,

ca fiind un ritm anual de creș tere a indicelui armonizat al preț urilor de consum pentru

zona euro, inferior nivelului de 2%.

În ultimii ani tot mai multe ţări au optat pentru ţintirea directă a inflaţiei, pentru orientarea

politicilor macroeconomice în direcţia asigurării stabilităţii preţurilor.

Imaginaţi-va un coţ de cumpărături plin cu diverse produse, preţul acestui coţ se verifică

periodic calculându-se creţterea, iar în cazuri mai rare scăderea anuală a preţurilor. Dacă

creţterea preţurilor se situează sub 2% avem, potrivit definiţiei cantitative, fenomenul de

stabilitate al preţurilor.

Astfel obiectivul Băncii Centrale Europene ţi a Eurosistemului este de a menţine preţurile

stabile, adică să menţină rata inflaţiei la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen

mediu. În cadrul băncii centrale se efectuează două tipuri de analize pentru a se putea vedea

care este nivelul ratei inflaţiei:

Monitorizarea unor serii de factori, cum ar fi creţtea economică ţi preţurile petrolului,

factori care ar putea duce la scumpiri pe termen scurt

Urmărirea circulaţiei banilor din economie deoarece aceţtia ar putea determina

creţterea preţurilor pe termen mediu ţi lung

Un alt lucru pe care îl face Banca Centrală Europeană este acela de a stabili rata dobânzii.

Cu cât este mai mare rata dobânzii cu atât va fi mai mică cererea de bani ceea ce conduce la o

stabilitate în timp a preţurilor, stabilind încrederea clienţilor ţi facilitând economisirea ţi

investiţiile; companiile investesc mai mult ţi astfel economia se dezvoltă creându-se implicit

ţi noi locuri de muncă.

În scopul atingerii acestor obiective, în special acela de stabilitate al preţurilor, stau la

bază o serie de strategii de politică monetară.

2. Cum implementăm stabilitatea prin politică monetară?

În cadrul acestei secţiuni vom detalia strategiile de politică monetară ţi le vom exemplica

prin evoluţia ratei inflaţiei pe o perioadă mai mare de timp (vezi graficele 1 – 5).

2.1.Ţintirea agregatelor monetare

Acestă strategie presupune utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar

pentru a ajunge la atigerea obiectului Băncii Centrale ţi anume acela de menţinere a stabilităţii

preţurilor.

Banca Centrală utilizează în acest sens agregatul monetar cel mai restrâns, ţi anume

M01, în calitate de obiectiv sau ca o ţintă intermediară ţi agregatul monetar mai larg M3

2 , în

calitate de obiectiv final al politicii monetare.

1 bază monetară.

2 masa monetară in sens larg.

Page 3: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

246

Utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar impune aplicarea unei politici

monetare restrictive care să aibă ca scop controlarea nivelului agregatelor monetare, în sensul

eliminării excesului de lichiditate din economie, exces care ar conduce la reducerea puterii de

cumpărare a monedei naţionale.

Adoptarea strategiei de ţintire a agregatelor monetare are la bază teoria cantitativă care

enunţă că pe termen lung creţterea nivelului preţurilor este determinată de creţterea

înregistrată la nivelul ofertei de monedă. În acest sens se ţine seamă de:

Alegerea agregatului monetar reprezentativ

Stabilirea unui nivel de creţtere a agregatului ales

Stabilirea modalităţii de gestionare a agregatului monetar stabilit

Astfel se consideră că cel mai uţor de urmărit este agregatul M3, deoarece instrumentele

de politică monetară pot asigura o influenţa indirectă asupra componentelor acestui agregat.

2.2.Ţintirea cursului de schimb

Ţintirea cursului de schimb se utilizează pentru evitarea deprecierii monedei naţionale

în perioada de intrări masive de valută în economie.

În cadrul acestei strategii, Banca Centrală încearcă să asigure stabilitatea cursului

valutar nominal, prin intermediul utilizării instrumentelor proprii ce vizează modificări la

nivelul ratei dobânzii. Ţările ce pot adopta o astfel de strategie trebuie să aibă în vedere că

nivelul rezervelor internaţionale trebuie să fie suficiente cât să permită intervenţii promte pe

piaţa valutară ţi să menţină o credibilitate externă a ţării, inclusiv a stabilităţii politice ţi a

cadrului instituţional ţi legislativ.

Forma cea mai simplă a acestei strategii o constituie “ancorarea” cursului valutar al

monedei naţionale de una sau mai multe monede ce aparţin ţărilor cu un nivel redus al ratei

inflaţie ţi care să contribuie la diminuarea inflaţiei ţi în ţara care a adoptat această strategie.

O alternativă extremă este reprezentată de “consiliul monetar” în baza căruia moneda

naţională este pusă în circulaţie numai dacă sunt rezerve valutare disponibile, stabilindu-se

un curs valutar fix faţă de o monedă de referinţă, curs valutar care trebuie menţinut la nivelul

stabilit iniţial.

2.3.Ţintirea directă a inflaţiei

Ţintirea directă a inflaţie este legată de Noua Zeelandă care, a adoptat pentru prima

oară o asemenea strategie începând cu 1988.

Page 4: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

247

Această strategie presupune stabilirea unei ţinte pentru nivelul ratei inflaţiei, pe o

anumită perioadă de timp, ţintă ce trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică monetară,

atfel încât să se asigure stabilitatea preţurilor.

Ţintirea directă a inflaţiei impune 8 componente3 care asigură o bună implementare a

ei:

Independenţa băncii centrale;

Transparenţă ţi responsabilitate;

Lipsa dominanţei fiscale;

Stabilitate externă;

Stabilitatea ţi dezvoltarea sistemului financiar;

Alegerea unui indice de preţ adecvat;

Stabilirea explicită a unei ţinte cantitative, a intervalului de fluctuaţie acceptat ţi a

orizontului de timp în care se urmăreţte atingerea obiectivului;

Capacitatea de a prognoza inflaţia.

Pe seama acestor componente în practică s-a observant că adoptarea ţintirii directe a

inflaţiei poate fi eficientă în condiţiile în care banca centrală reuţeţte să asigure stabilitatea

procesului deflaţionist, stabilitatea sistemului financiar fiind o condiţie suplimentară în acest

scop.4

2.4.“Just do it”

Strategia “just do it” sau folosirea unei ancore nominale implicite este folosită de către

Fed5. În cadrul acestei strategii, banca centrală nu defineţte nicio ancoră ca ţintă intermediară,

ci doar aduce politica monetară din condei pentru a aduce stabilitatea preţurilor. Cu toate că în

trecut Fed-ul ţintea agregatele monetare, în prezent poltica dusă de ei prezintă urme de ţintire

directă a inflaţiei, cu toate aceste strategia lor este proprie ţi nu poate fi încadrată la niciuna

dintre ele.

Se pare care această strategie a avut succes în atingerea obiectivului de stabilitate

macroeconomică ţi cu toate că se poate pune problema unei transparenţe reduse, regândirea

acestei strategii va depinde de evoluţiile ei viitoare; dacă ceva merge nu trebuie schimbat doar

de dragul schimbării.

Sumarul acestor regimuri de politică monetară se prezintă în cadrul tabelului 1.

Tabel 1. Avantajele ţi dezavantajele strategiilor de ţintire a inflaţiei

Ţintirea agregatelor

monetare

Ţintirea cursului de

schimb

Ţintirea directă a

inflaţiei

“Just do it”

3 Bogdan – Octavian Cozmâncă (2008): Modele pentru fundamentarea politicilor monetare ș i valuare, Editura

Economică, colecț ia”Instantia Crucia”, pg 32. 4 Ionela Costică (2005): Ț intirea inflaț iei versus ț intirea agregatelor monetare. Strategii de politică monetară

alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE. 5 Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii.

Page 5: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

248

A

van

taje

Banca Centrală poate

stabili ţinte pentru

inflaţie, diferite de ale

altor ţări ţi poate

influenţa agregatele

monetare

Simplitatea ancorei

nominale este uţor de

transmis publicului

Primirea imediată a

unui semnal în

momentul atingerii

ţintei

Scade inflaţia în ceea ce

priveţte bunurile

tranzacţionate la bursă

Simplitate ţi claritate

asupra ţintei

Obligă economia ce

adopta această strategie

să tindă către nivelul

inflaţiei manifestat la

nivelul economiei cu

care se face comparaţia

Simplitate ţi claritate

asupra ţintei

Nu se bazează pe relaţia

stabilă de bani-inflaţie

Transparenţa crescută a

băncii centrale

Reducerea efectelor

ţocurilor inflaţioniste

Posibilitatea

comunicării către public

nivelul inflaţiei către

care s-a orientat ţi pe

care trebuie să-l asigure

în perioada imediat

următoare

Politica monetară

independentă se

poate concentra pe

considerente interne

Nu se bazează pe

relaţia de dependenţa

dintre inflaţie ţi bani

D

ezav

anta

je

Se bazează pe relaţia

stabilă dintre bani-

inflaţie

Obligă ţara respectivă să

atingă performanţele

înregistrate de ţara cu

care se face comparaţia

ceea ce poate duce la o

suprasolicitare a

economiei reale

Deschiderea către atacuri

speculative

Semnal întârziat cu

privire la realizarea

ţintei

Ar putea impune reguli

rigide

Generează un grad de

instabilitate la nivelul

pieţei financiare

Lipsa transparenţei

Succesul depinde de

percepţia indivizilor

Sursa: Costică, I., Ţintirea inflaţiei versus ţintirea agregatelor monetare. Strategii de politică monetară

alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE, 2005; Mishkin ,Frederic S., The

Economics Of Money, Banking, And Financial Markets (7th Ed)

Page 6: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

249

Figura 1 Evoluţia inflaţiei pe diferite regimuri de politică monetară6

Sursa: Banca Mondială, calcule proprii

2.5.Exemplificare regimurilor de politică monetară pe diferite ţări

Existând corelaţii puternice, de relaţie directă între rata inflaţiei ţi masa monetară,

Japonia a trecut la ţintirea masei monetare în jurul anilor 70. De-a lungul istoriei, rata inflaţiei

nu a avut tendinţe de hiperinflaţie, ci mai degrabă o inflaţie galopantă de 2 cifre maxim.

6 Notă: bara albastră simbolizează anul în care au trecut la respectivul regim de politică monetară.

-5

0

5

10

15

20

251

96

1

19

65

19

69

19

73

19

77

19

81

19

85

19

89

19

93

19

97

20

01

20

05

20

09

Grafic 1. Japonia

-200

0

200

400

600

800

1000

1200

19

86

19

88

19

90

19

92

19

94

19

96

19

98

20

00

20

02

20

04

20

06

20

08

20

10

20

12

Grafic 2. Bulgaria

0

5

10

15

20

19

61

19

65

19

69

19

73

19

77

19

81

19

85

19

89

19

93

19

97

20

01

20

05

20

09

Grafic 4. Noua Zeelanda

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

16

19

61

19

63

19

65

19

67

19

69

19

71

19

73

19

75

19

77

19

79

19

81

19

83

19

85

19

87

19

89

19

91

19

93

19

95

19

97

19

99

20

01

20

03

20

05

20

07

20

09

20

11

Grafic 5. SUA

Prima criză

A doua criză

0

5

10

15

20

1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012

Grafic 3. Bulgaria - dupa 1997

Page 7: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

250

Efectul a fost de calmare a inflaţiei ţi de relansare economică. Trebuie remarcat faptul

că Japonia a experimentat ţi încă prezintă perioade de deflaţie.

Din aceste considerente, Japonia pe termen de 40 de ani a avut în linii mari stabilitate a

preţurilor după cum reiese din graficul 1.

În anul 1997, Bulgaria experimenta o inflaţie uriaţă (rata inflaţiei se situa la valoare de

peste 1000 de puncte procentuale) ţi a adoptat o particularitate a regimului de curs de schimb,

respectiv un Consiliu monetar. Astfel, leva a fost legată de marcă în primă fază, ulterior fiind

legată de euro.

Efectul a fost instantaneu. Rata inflaţiei a scăzut dramatic, la valori de aproximativ 60

de ori mai mici (vezi graficul 2)

După momentul 1997, inflaţia a avut 2 momente de creţteri rapide, 2000, respectiv

2008 după cum reiese din graficul 3. Atlfel, valorile inregistrate au fost de o singură cifră.

Prima ţară care a adoptat regimul de ţintire a fost Noua Zeelandă. Banca centrală

experimentase numeroase episoade de creţtere rapidă a inflaţiei, iar opţiunile începeau să se

repete ţi nu mai îţi dovedeau eficienţa.

Ca o ultima soluţie, banca centrală a adoptat regimul de ţintire directă a inflaţiei ţi a

avut succes. Inflaţia a fost adusă sub control ţi a lansat un nou trend în termeni de politică

monetară.

Cea mai controversată strategie de politică monetară, în care nu este precizată nicio

ancoră nominală se pare ca are parte de stabilitate a preţurilor ţi creţtere economică.

Singurele momente în care au existat scăpări au fost în perioada anilor 70 – 80. Însă

ţocurile au fost de natură externă, respectiv cele 2 crize ale petrolului din anul 1973, respectiv

1979 ( vezi graficul 5).

Făcând abstracţie de la acele momente care au afectat economia globală, strategia Fed-

ului are efecte vizibile (se pune întrebarea de ce să faci schimbări de dragul schimbării?).

3. Cum s-a manisfestat regimul de politică monetară în România?

Începând cu 1990 ţi până în 2005, BNR a adoptat regimul de ţintire al agregatelor

monetare, combinat cu o flotare a cursului de schimb. În acest sens, agregatul monetar M0 era

folosit în scop operaţional, iar pentru ţinta intermediară era folosit agregatul M2. Cu toate că

inflaţia a fost menţinută în limite normale, această strategie nu returna randament asemănător

regimului de ţintire directă al inflaţiei, pe care ţările Europei Centrale ţi de Est îl adoptaseră7.

Graficul 6 prezintă această evoluţie.

7 Este vorba despre ț ările fostului bloc comunist care au adoptat relativ imediat regimul de ț intire directă al

inflaț iei, respectiv: Republica Cehă (1997), Polonia (1998) ș i Ungaria (2001)

Page 8: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

251

Făcând abstracţie de rezultatele obţinute, relaţia fundamentală pe care se bazează

regimul de ţintire al agregatelor, respectiv teoria cantivativă a banilor8, nu se mai verifica în

practică (vezi graficul 7). De asemenea, politica monetară trebuia calibrată pentru o ţintă a

inflaţiei ţi nu pentru o ţintă intermediară, deoarece aceasta din urmă nu se translata printr-un

interval precis al inflaţie ţi nu puteai să generezi credibilitate. Astfel, regimul de ţintire al

inflaţiei avea toate premisele să aducă stabilitatea preţurilor la nivelul economiei noastre, după

cum vom vedea.

În România rata inflaţiei a fost un indicator nefavorabil pentru economie, având

fluctuaţii considerabile imediat după perioada comunistă. Mai exact, în 1993 rata inflaţiei a

atins valoarea maxima pentru istoria ţării, de 256%. Un tred dezinflaţionist a apărut în anii

imediat anteriori, pentru ca mai apoi, să atingă o alta valoare extremă în anul 1997 de 155%

(vezi graficul 6).

Din anul 2000 a început procesul dezinflaţionist, astfel indicele preţurilor de consum

nu a mai atins valori hiperinflaţioniste, ci dimpotrivă ameliorarea instabilitaţii preţurilor a fost

susţinută de trecerea la regimul de ţintire directă a inflaţiei de către banca centrală a

României, la 1 august 2005 (graficul 8).

Din graficul 9 se observă faptul că rata inflaţiei a atins ţinta multianuală stabilită de

BNR în anul 2012. Cel mai important factor ce a determinat împiedicarea stabilitaţii preţurilor

ţi menţinerea ratei inflaţiei în intervalul de variaţie al ţintei stabilite de BNR a fost cadrul

crizei mondiale.

Corelaţia dintre rata inflaţiei, ROBID 3 luni ţi ROBOR 3 luni este puternică iar pe

măsură ce rata inflaţiei scade, ROBID si ROBOR se comportă la fel. De asemenea, variaţiile

extreme ale ROBID ţi ROBOR la 3 luni au fost înfrânate începând cu anul 2000, singura

fluctuaţie esenţială în ultima perioadă este explicată de criza de lichiditate apărută în sistemul

banca pe fondul crizei economice. După cum reiese din graficul 10.

Ca ţi ancoră nominală, rata dobânzii de politică monetară, este corelată cu rata

inflaţiei, efectul modificării ratei de dobânda fiind resimţit asupra indicelui de preţ cu un

anumit decalaj (vezi graficul 11).

Începând cu ianuarie 2012 rata dobânzii de politică monetară practica un regim de

relaxare monetară, având valoarea de 5,75% iar începând cu luna următoare a scăzut treptat la

5,5% ţi mai apoi la 5,25% valoare ce a rămas constantă, mai bine de 1 an, din martie 2012

pâna în iunie 2013. În prezent contextul economic, lichiditatea de la nivel intern ţi extern,

valoarea moderată a indicelui de preţ încurajază relaxarea politicii monetare ţi menţinerea

ratei de dobândă la minimul istoric (3,5%), aceeaţi strategie fiind adoptată si de către Banca

Centrală Europeană (0,25%).

Cursul leu/ euro ţi leu/ dolar american nu au suferit variaţii, ci au înregistrat valori

constante per ansamblu, cursul leu/euro fiind cel mai stabil. Cu toate acestea, IPC-ul nu a fost

8 Creș terea ofertei de monedă peste un anumit prag se translatează într-o creș tere a preț urilor.

Page 9: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

252

influenţat de modificările suferite de cursurile de schimb. Ritmul de creţtere ale cursurilor

leu/euro, leu/ dolar american au fost relativ constante (graficul 12).

Figura 2. Evoluţia inflaţiei, corelaţia cu masa monetară ţi încadrarea în ţintele anuale

-50

0

50

100

150

200

250

300

19

71

19

73

19

75

19

77

19

79

19

81

19

83

19

85

19

87

19

89

19

91

19

93

19

95

19

97

19

99

20

01

20

03

20

05

20

07

20

09

20

11

20

13

(%) Grafic 6. Evoluția ratei inflației (1971 - 2013)

256%

155%

Rata inflației

0

50

100

150

200

250

300

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

(%) (mil. RON) Grafic 7. Relația masă monetară - inflație (1994 - 2013)

M3

0

2

4

6

8

10

12

14

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

(%) Grafic 9. IPC și ținta multianuală IPC

Ținta staționară

plus 1%

minus 1%

Rata

inflaț iei

Sursa: INS, BNR, Calcule proprii

Page 10: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

253

Figura 3. Evoluţia inflaţiei ţi a principalelor variabile macroeconomice

0

1

2

3

4

5

6

1 4 7 10 1

Grafic 13. Evoluția IPAC în ultimele 12 luni

EU28 CZ HU PL RO

>2%

<2%

0

10

20

30

40

50

60

70

1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012

(%)

Grafic 8. Inflația după anul

1997

Rata inflației

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

(%)

(%)

Grafic 10. Corelație cu ROBID, ROBOR

ROBID 3 luni ROBOR 3 luni rata inflației

0

5

10

15

20

25

30

35

40

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180(%) (%)

Graficul 11.Corelația inflație - rata

dobânzii (2000 - 2013)

Rata inflației (sc. stânga)

Rata dobânzii de politică monetară

(sc. dreapta)

2,0

2,5

3,0

3,5

4,0

4,5

5,0

Grafic 12. Curs de schimb mediu (2005 - 2013)

EUR mediu

USD mediu

Page 11: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

254

4. Care sunt perspectivele acestui regim de politică monetară?

Banca Centrală Europeană defineţte stabilitatea preţurilor ca fiind o creţtere a preţurilor de

până la 2% pe termen mediu.

În aceste condiţii vom analiza evoluţia Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum

(IAPC), în ultimele 12 luni, pe ţările care au adoptat regimul de ţintire directă a inflaţiei ţi pe

media Uniunii Europene, aţa cum reiese din graficul 13.

După cum se observă Cehia, Ungaria ţi Polonia s-au încadrat în limita de 2 puncte

procentuale pentru o bună parte a anului, în timp ce România a intrat în ţintă după luna

septembrie a anului 2013; media UE se află în zona stabilităţii cantitative.

Minimul seriei în schimb o deţine Polonia. În luna iunie a atins valoare de 0,2 %, urmând

apoi o uţoară creţtere.

România a făcut eforturi pentru a reduce rata inflaţiei, iar inceputul de an a adus o

temperare a creţterii, evoluţiile fiind relativ stabile.

5. Modele de prognoză a inflaţiei

Capacitatea băncii centrale de a prognoza eficient inflaţia este o cerinţă obligatorie a

regimului de politică monetară adoptat de ţara noastră. În acest sens, autoritatea monetară a

ţării respective poate urmării ţintirea unui interval în jurul ţintei anunţate, pentru a putea

genera încredere sau poate urmării exact ţinta propusă, astfel se merge pe o ţintire a inflaţiei

restrictive. De asemenea, banca centrală se poate axa pe ţintirea unui indice al preţurilor

general sau pe o inflaţie de bază9, având în ultimul caz mai puţine motive de exonerare pentru

ratarea ţintei.

În cadrul acestei secţiuni vom detalia 2 modele de prognoză a inflaţiei pentru România,

respectiv un model ARMA fundamentat pe seria inflaţiei CORE210

ţi o funcţie de reacţie a

politicii monetare (FRPM), construită pentru măsurarea ţi cuantificarea a trei ţocuri

economice: în oferta agregată, în cererea agregată ţi în rata dobânzii.

5.1.Model ARMA

Modele autoregresive de medie mobilă (ARMA) sunt modele univariate, modele prin

care variabila dependentă este modelată în funcţie de propriile observaţii; ARMA combină

două tipuri de procese, respectiv procese autoregresive (AR) ţi procese de medie mobilă

(MA).

Modelul nostru de prognoză a fost constuit pe inflaţia CORE2 indice anual, seria de

date are frecvenţă trimestrială ţi cuprinde perioada 2001Q1 – 2013Q4, pornind de la serii

lunare. Am considerat că această abordare este mai benefică, pentru că simulează frecvenţa

9 Din inflaț ia totală se scade procentul aferent preț urilor administrate ș i a preț urilor volatile.

10 CORE2 = IPC – Preț uri administrate – Preț uri volatile (LFO ș i combustibili)

Page 12: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

255

Raportului asupra inflaţiei publicat de BNR ţi pentru că ne interesează o prognoză pe termen

mediu (de la 4 trimestre la 12 trimestre).

S-a ales această măsură a inflaţiei de bază, deoarece s-a dovedit (prin teste de

staţionaritate) o serie mai omogenă decât IPC11

. IPC-ul a avut variaţii mari de o perioadă la

alta12

ţi a influenţat într-o măsură mare eroarea noastră de prognoză. De asemenea, inflaţia de

bază are o anumită inerţie a sa ţi nu se modifică semnificativ pe o perioadă mare de timp,

având consistenţa necesară acestei abordări.

Pentru a modela această serie de timp într-un proces ARMA s-a folosit metodologia

Box – Jenkins13

. În primă fază seria a fost logaritmată ţi s-a analizat sezonalitatea: dacă

analizăm figura 4 14

, seria noastră nu prezintă modificări substanţiale de o perioadă la alta,

deci nu este afectată de sezonalitate.

Din analiza grafică nu rezultă staţionaritatea seriei, însă după aplicarea testelor15

Augmented Dickey – Fuller (ADF) ţi Phillips – Perron (PP), ne rezultă că seria nu are o

rădăcină unitate, deci este staţionară. Probabilitatea asociată celor 2 teste (0.0000 pentru ADF

ţi 0.0005 pentru PP) este mai mică decât pragul de relevanţă de 1%.

Analizând corelograma seriei16

obervăm că primele 14 valori ale funcţiei de

autocorelaţie (AC) sunt pozitive ţi descresc exponenţial, iar funcţia de autocorelare parţială

(PAC) are prima valoare diferită semnificativ de zero, celelalte fiind negative sau având valori

foarte mici. Astfel, corelograma se prezintă ca un proces AR(1) clasic, însă trebuie testate mai

multe modele pentru a construi o imagine cât mai fidelă a fenomenului. Mergând pe această

idee, au fost testate un număr de 12 modele, din care au fost validate 817

; criteriul de

departajare a fost testul White pentru heteroscedasticitate.

Criteriile de departajare, pentru a alege cel mai bun model au fost: raportul de

determinare ajustat, criteriile informaţionale Akaike info criterion (AIC) ţi Schwarz criterion

(SC) ţi testul LM18

, cu menţiunea că toţi parametrii testaţi au fost semnificativ statistic diferiţi

de zero pentru un prag de 1%.

Cu toate că modelul numărul 8 are criteriile informaţionale mici, prezintă fenomenul

de autocorelare al reziduriilor, la fel ţi modelul numărul 1, 2, 7 ţi 6. Avem de ales între

modelele 3, 4 ţi 5.

Potrivit tuturor criteriilor selecţionate, modelul ales pentru prognoză este modelul

numărul 5, care admite o reprezentare ARMA (1,2) de forma:

11

S-au facut simulări ș i pentru inflaț ia totală, dar nu a fost validat niciun model. 12

Vezi graficul 6 din secț iunea 3. 13

Vezi Anexa 1 pentru etape. 14

Vezi Anexe 1 15

Vezi Anexe 1, figura 4 16

Vezi Anexe 1, figura 4 17

Vezi Anexe 1, tabelul 2 18

Testul h a lui Durbin, pentru 10 lag-uri

Page 13: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

256

Pentru a testa eficienţa modelului am realizat o prognoză statică pe aceeaţi perioadă

pentru care avem datele disponibile (perioada 2001Q1 – 2013Q4) ţi ne-a rezultat graficul 14.

Sursa: Calcule proprii

Se poate observa că eroriile se află în intervalul -3 ţi 3 puncte procentuale, ceea ce

înseamnă că inflaţia prognozată nu se abate foarte mult de la valoare efectiv înregistrată. În

baza acestor rezultate putem face o prognoză pe următoarele 12 trimestre19

(vezi graficul 15).

Sursa: Calcule proprii

19

Intervalul de variaț ie este de +/- 1%.

-3

-2

-1

0

1

2

3

100

105

110

115

120

125

130

135

140

145

I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

(%) (%) Grafic 14. Eroarea de prognoză a modelului ARMA (1,2)

Eroare de prognoză (sc. Dreapta) CORE2_Prognoză CORE2

-2

-1

0

1

2

3

4

5

I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV

2013 2014 2015 2016

(%) Grafic 15. Prognoză asupra CORE2 pe 12 trimestre

marjă superioară

prognoză

marjă inferioară

CORE2

Page 14: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

257

Inflaţia va scădea spre sfârţitul trimestrului al doilea din anul 2014, atingând o valoare

negativă, urmând apoi un trend ascendent până la sfârţitul perioadei pentru care s-a facut

prognoza.

5.2.Funcţia de reacţie a politicii monetare

În secţiunea anterioară am văzut o metodă eficientă de prognoză a inflaţiei20

, însă

această abordare este foarte rigidă din mai multe motive:

A fost folosit un indice care nu încorporează toata informaţia inflaţiei;

Variabilele macroeconomice nu au fost luate în calcul21

;

Modelul nu poate fi ajustat în funcţie de abordările băncii centrale;

Capacitatea de a prognoza inflaţia se rezumă la o acţiune pasivă, de observare din

partea băncii centrale.

Autoritatea monetară este interesată de acţiunea tuturor factorilor asupra inflaţiei: ce

factori acţionează, cum acţionează acei factori, pot fi influenţaţi, au efecte temporare care se

pot anula reciproc sau prezintă persistenţă etc. Pe lângă aceste observaţii, banca centrală are

intrumente pe care le foloseţte, în principal rata dobânzii de politică monetară ţi este direct

interesată de a urmării canalele de transmisie a politicii monetare, obiectivul final fiind

stabilitatea preţurilor.

O abordare eficientă, prin care aceţti factori macroeconomici sunt urmăriţi, este

construirea unei funcţii de reacţie. Astfel, vom contrui, pe lângă această funcţie, o estimare a

cererii agregate ţi a ofertei agregate, prin ecuaţii care urmăresc cele mai importante (ţi

concentrate) variabile macroeconomice: rata dobânzii, PIB-ul, cursul de schimb, rata

inflaţiei22

.

Modelând astfel inflaţia, putem urmării cum se manisfestă 3 ţocuri economice: de

cerere agregată, de ofertă agregată ţi de rata dobânzii; fiecare din aceste variabile având

influenţă asupra celorlalte.

Ecuaţia ofertei agregate este construită pe o curbă de tip Lucas Phillips23

, astfel

variabila dependentă este o măsură a inflaţiei, iar pentru influenţe folosim o măsură a inflaţiei

interne, a inflaţiei externe ţi output gap-ul; curba Phillips este descrisă în ecuaţia 1:

(1)

e

Ecuaţia cererii agregate prezintă măsura output gap-ului24

ţi încorporează informaţii de

la momentul anterior pentru cele 3 variabile folosite în ecuaţia 2. Astfel, prin această ecuaţie

20

Eficientă având în vedere natura stabilă a acestui indicator. 21

Poate doar la nivelul reziduurilor. 22

Vezi Anexa 3 pentru evoluț ia ș i explicitarea variabilelor folosite. 23

Consumul agregat este urmărit prin output gap

Page 15: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

258

se urmăreţte influenţa ratei de dobândă reală, a cursului real de schimb, dar ţi a deviaţiei

output-ului anterior.

(2)

Modul în care banca centrală acţionează, se fundamentează pe reguli de politică

monetară, practic avem un set de informaţii care ajută decidenţii să înţeleagă dezechilibrele de

la nivelul variabileleor urmărite ţi să explice decizia pe care au luat-o sau urmează să o ia, în

ceea ce priveţte modificarea instrumentului folosit25

. Astfel, modelul trebuie să încorporeze

cele mai disponibile ţi relevante informaţii până la momentul cel apropriat deciziei.

Funcţia de reacţie nu prezintă o formă (template) unanim acceptată de către toate

bănciile centrale sau de către toţi economiţtii, ea este contruită pe regulile de politică

monetară care la rândul lor defines canalele de transmisie a politicii monetare în fiecare ţară.

Este irelevant să încorporăm informaţii despre un anumit canal dacă acesta nu prezintă

informaţii relevante sau, în cazul mai rău, nu funcţionează la nivelul teoretic specificat. De

asemenea, în funcţie de comportamentul băncii centrale, se poate definii o particularitate a

regimului de ţintire al inflaţiei26

, astfel putem avea o ţintire strictă (în model este inclusă doar

inflaţia) sau alternativa flexibilă (alături de inflaţie urmărim ţi excesul de cerere sau cursul de

schimb).

În aceste condiţii plecăm de la o familie de funcţii de reacţie, identificăm reţeaua de

informaţii ţi adaptăm reguliile specifice economiei noastre. Ecuaţia 3 specifică o funcţie de

reacţie care încorporează informaţii despre rata dobânzii, deviaţia inflaţiei, deviaţia ratei de

dobândă ţi output gap:

(3)

Variabilele celor 3 ecuaţii sunt explicate în tabelul 5, iar explicitarea coeficienţilor se

face în tabelul 6 din Anexa 3.

După ce am definit modelul, bazat pe cele 3 ecuaţii, putem urmării modul (într-o

formă minimală) în care se ajustează ţocuri de natura cererii agregate, a ofertei agregate sau a

ratei de dobândă.

Pentru exemplificare vom presupune un ţoc pozitiv în cererea agregată, ce determină o

creţtere a output-ului peste nivelul său potenţial; se generează astfel un decalaj inflaţionist. În

consecinţă, PIB-ul de abate de valoarea potenţială în sens pozitiv, deci output gap-ul creţte,

acest lucru determină, cu întârzierea de o perioadă, creţterea inflaţei. Politica monetară

răspunde prin creţterea ratei de dobândă, ceea ce implică reducerea output gap-ului ţi în final

reducerea ratei inflaţiei. Modul în care creţte rata dobânzii este determinată de mărimea

coefientului. Cu cât este mai mare, cu atât răspunsul se translatează într-o dobândă mai

ridicată ţi defineţte agresivitatea politicii monetare faţă de inflaţie.

24

Deviaț ia PIB-ului de la valoare sa potenț ială 25

În cazul nostru rata dobânzii de politică monetară 26

Nu doar pe acest tip de regim se poate fundamenta pe o funcț ie de reacț ie.

Page 16: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

259

Pentru a putea estima aceste 3 ecuaţii, s-au extras variabile economice reprezentative

pentru perioada 2005 – 2013, date cu frecvenţă trimestrială. Metoda folosită a fost metoda

generalizată a momentelor (GMM), folosind ca variabile intrumentale lag-uri ale variabilelor

folosite; s-a apelat la această metodă, deoarece în cadrul acestui model, format din sistemul

celor 3 ecuţii, niciuna dintre variabile nu este exogenă ţi sunt influenţate în mod reciproc.

Pentru a determina componentele neobservabile, în speţă trendul ţi gap-ul, a fost

folosit un filtru Hodrick – Prescott (HP)27

; după eliminarea trendului din serie, ne-a rezultat

un ciclu, pe care îl considerăm gap sau deviaţie. De asemenea, pentru determinarea

aţteptărilor inflaţioniste s-a apelat la metoda ajustată Carlson – Parkin28

.

În urma estimărilor ne-au rezultat valori care nu respectă teoria economică din spatele

modelului29

. Valorile coeficienţilor, deţi diferă statistic de zero, nu au valoarea indicată în

precizările noastre. Putem considera că cele 3 ecuaţii estimate constituie, într-o formă

simplificată, imaginea economiei noastre, iar funcţie de reacţie, alături de curba Phillips ţi

ecuaţia cererii agregate sunt particularizate, dar nu reflectă consistenţă economică.

Acest impediment contituie un punct de plecare pentru restimarea celor 3 ecuaţii într-o

lucrare viitoare, prin diferite variabile abordate sau prin alte metode.

Concluzii

Obiectivul principal, ţi de altfel natural, al unei bănci centrale este de a menţine

preţurile stabile.

Stabilitatea preţurilor este definită ca fiind un ritm anual de creţtere a indicelui

armonizat al preţurilor de consum pentru zona euro, inferior nivelului de 2%.

Banca urmăreţte atingerea obiectivului său prin influenţa exercitată asupra dobânzilor

din piaţă, respectiv prin rata dobânzii de politică monetară.

Orice regim de politică monetară se fundamentează în jurul unei ancore nominale,

definită ca fiind ţintă intermediară pentru atingerea obiectului specific.

Fiecare economie este construită în felul ei, cu obiceiurile ei, iar politica monetară

trebuie să se muleze pe aceste caracteristici, altfel riscă să devină inutilă.

Nu există regim universal dovedit eficient, fiecare regim are avantajele ţi

dezavantajele lui, trebuie ţinut cont de oportunitatea situaţiei.

Independenţa ţi transparenţa faţă de public, a unei bănci centrale sunt elemente

esenţiale pentru succesul oricărui regim de politică monetară.

27

Acest filtru descompune seria în trend ș i ciclu. 28

Vezi Anexa 2 29

Vezi Anexa 3 pentru estimări

Page 17: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

260

Politica monetară trebuie construită pe seama unui mix de politici, însă nu înseamnă că

urmăreţte simultan mai multe ancore, deoarece ce câţtigă pe o parte, în mare pierde pe

cealaltă.

Abordarea inflaţiei, din perspectiva metodologiei Box – Jenkins poate fi considerată o

abordare eficientă, însă doar pentru acele autorităţi monetare care ţintesc inflaţia de bază,

pentru un indice general de preţuri este nevoie de un set mult mai complex de analize ţi

prognoze. Una dintre ele fiind abordarea funcţiei de reacţie, în forma minimală, deoarece

transmite informaţii de la nivelul tuturor variabilelor macroeconomice, nu doar influenţa

istorică a acelei variabile.

Bibliografie

Adrian Codirlaşu (2008): Econometrie aplicată utilizând EViews 5.1, note de curs Managementul Sistemelor Bancare

Bogdan – Octavian Cozmâncă (2008): Modele pentru fundamentarea politicilor monetare ţi

valuare, Editura Economică, colecţia”Instantia Crucia”, Bucureţti

Costică, I. (2005): Ţintirea inflaţiei versus ţintirea agregatelor monetare. Strategii de politică

monetară alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE

Elena Bojeţteanu, Ana Simona Manu, Răzvan Victor Stanca (2011): Aţteptările inflaţioniste

ale consumatorilor – anticipative sau adaptive?, prezentare BNR, Direcţia Studii

Economice

Ette Harrison Etuk, Atto Asuquo & Isaac Didi Essi: A Seasonal Box-Jenkins Model for

Nigerian Inflation Rate Series

Fahim Faisal: Forecasting Bangladesh's Inflation Using Time Series ARIMA Models

Gordon de Brouwer (1998): Estimating output gaps, Research Discussion Paper 9809,

Economic Research Department, Reserve Bank of Australia

Henry Rotich, Musa Kathanje & Isaya Maana (2007): A monetary policy reaction function for

Kenya

Ion Dobre, Adriana Ana-Maria Alexandru (2008): Modelling unemployment rate using Box-

Jenkins procedure

Kanlapat Mahipan, Nipaporn Chutiman & Bungon Kumphon (2013): A Forecasting Model

for Thailand’s Unemployment Rate

Mishkin ,Frederic S. (2007): Monetary Policy Strategy, The MIT Press

Mishkin ,Frederic S. (2007): The Economics Of Money, Banking, And Financial Markets

(7th Ed), Pearson Addison Wesley

Nicolae Dardac, Teodora Barbu (2005): Moneda, Editura ASE, Bucureţti

Nicolae Dardac, Teodora Barbu (2012): Instituţii de credit, Editura ASE, Bucureţti

Stelian Stancu (2008): Econometrie. Teorie ţi aplicaţii utilizând Eviews, editura ASE,

Bucureţti

Stoian Anca (2010): Determinarea nivelului asteptarilor de inflatie

T. Andrei, R. Bourbonnais (2008): Econometrie,editura Economică

Tudorel Andrei (2008): Introducere în econometrie utilizând Eviews, editura Economică

Veaceslav Grigoras: Studiu privind inflatia asteptata

Rapoarte lunare BNR

http://ec.europa.eu/dgs/economy_finance - Site-ul Direcţiei Generale pentru Afaceri

economice şi financiare

Page 18: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

261

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ - Site-ul Eurostat, baza de date a Comisiei Europene

http://www.worldbank.org/ - Site-ul Băncii Mondiale

www.bnr.ro – Site-ul Băncii Naţionale a României

www.insse.ro – Site-ul Institutului Naţional de Statistica

Page 19: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

262

Anexe

Anexa 1. Etapele metodologiei Box – Jenkins ţi calcule aferente modelului ARMA

Procedura Box – Jenkins constă în parcurgerea unor etape pentru a identifica cel mai

potrivit model autoregresiv pentru analiza unei serii de timp. Etapele acestui proces sunt

următoarele:

1) se verifică dacă seria este staţionară prin intermediul FAC ţi FACP ţi a testelor de

staţionaritate. Dacă seria este staţionară se trece la pasul 3, altfel urmăm pasul

următor;

2) se staţionarizează seria prin logaritmare, diferenţiere sau prin transformare Box – Cox;

3) se indentifică o primă forma a modelului din analiza corelogramei;

4) se estimează paremetrii modelelor

5) se testează caracteristicile modelelor: se verifică dacă parametrii diferă statistic de

zero, dacă ipotezele de heteroscedasticitate, autocorelare, repartizare normală a

reziduurilor sunt verificate. Dacă niciun model nu este valid se reiau specificaţiile,

dacă unul singur este valid se trece la etapa 7, iar sunt valide mai multe modele trecem

la următorul pas;

6) se alege cel mai performant model în funcţie de o serie de indicatori (raport de

determinare ajustat mai mare, criteriu informaţional minim etc.)

7) se realizează prognoze

Figura 4. Evoluţia CORE2, corelograma ţi prognoza pe CORE2 logaritmat

100

110

120

130

140

150

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16

CORE2

4.60

4.64

4.68

4.72

4.76

4.80

4.84

4.88

4.92

4.96

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16

Log CORE2

Page 20: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

263

Figura 5. Testul PP ţi ADF

Null Hypothesis: L_CORE2 has a unit root

Exogenous: Constant, Linear Trend

Lag Length: 1 (Automatic - based on SIC, maxlag=10) t-Statistic Prob.* Augmented Dickey-Fuller test statistic -6.606406 0.0000

Test critical values: 1% level -4.152511

5% level -3.502373

10% level -3.180699

*MacKinnon (1996) one-sided p-values.

Null Hypothesis: L_CORE2 has a unit root

Exogenous: Constant

Bandwidth: 2 (Newey-West automatic) using Bartlett kernel Adj. t-Stat Prob.* Phillips-Perron test statistic -4.582236 0.0005

Test critical values: 1% level -3.565430

5% level -2.919952

10% level -2.597905 *MacKinnon (1996) one-sided p-values.

Residual variance (no correction) 0.000136

HAC corrected variance (Bartlett kernel) 0.000198

4.60

4.64

4.68

4.72

4.76

4.80

4.84

4.88

4.92

4.96

Q1 Q2 Q3 Q4

Means by Season

Log CORE2 by Season

4.56

4.60

4.64

4.68

4.72

4.76

4.80

4.84

4.88

4.92

4.96

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14

L_CORE2F ± 2 S.E.

Forecast: L_CORE2F

Actual: L_CORE2

Forecast sample: 2001Q1 2014Q4

Adjusted sample: 2001Q2 2014Q1

Included observations: 51

Root Mean Squared Error 0.008961

Mean Absolute Error 0.007118

Mean Abs. Percent Error 0.151351

Theil Inequality Coefficient 0.000956

Bias Proportion 0.000159

Variance Proportion 0.000128

Covariance Proportion 0.999713

Page 21: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

264

Tabelul 2. Rezultatele modelelor ARMA estimate pentru l_core2

Sursa: calcule proprii

Model C AR(1) AR(2) AR(3) MA(1) MA(2) MA(3) R

2

ajustat AIC SC LM

1 4.647620 0.845615 - - 0.857694 - - 0.977920 -6.229811 -6.116174 0.0046

2 4.648878 - 0.665060 - - 0.928423 - 0.954095 -5.823474 -5.708752 0.0125

3 4.650965 1.169375 -0.298981 - - - - 0.977830 -6.551311 -6.436590 0.2879

4 4.648063 - 0.692257 - 0.968636 - - 0.976193 -6.480081 -6.365360 0.1359

5 4.643371 0.837009 - - - 0.949231 - 0.982709 -6.474279 -6.360642 0.1440

6 4.651405 - - 0.559910 0.908896 - - 0.942658 -5.937311 -5.821485 0.0065

7 4.651277 - - 0.528186 - 0.929738 - 0.930144 -5.739903 -5.624077 0.0003

8 4.647783 - 0.736757 - - - -0.548011 0.933240 -5.448943 -5.334221 0.0010

Page 22: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

265

Page 23: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

266

Anexa 2. Metoda ajustată Carlson – Parkin ţi calcule aferente

Metoda ajustată Carlson – Parkin este o metoda probalilistică folosită pentru a extrage

rezultate cantitative privind anticipaţiile inflaţioniste ale agenţilor din economie. Sondajul este

realizat de către DG – ECFIN, în numele Comisiei Europene, lunar, pe un eţantion de 1000 de

persoane ţi presupune întrebări, realizate într-un mod calitativ, privind evoluţia inflaţiei;

astfel, respondenţii nu pot admite un răspuns exact, ci doar direcţia preţurilor percepută ţi

aţteptată.

Întrebăriile la care răspuns sunt descrise în tabelul 3, iar soldul opiniilor pentru cele 2

întrebări este reprezentat în graficele 16 ţi 17. Perioadă analizată este mai 2001 – martie 2013.

Metoda presupune că distribuţia agregată a aţteptărilor privind inflaţia, la nivelul

întregii populaţii, urmează o distribuţie normală30

. În continuare se notează procentele

aferente răspunsurilor cu litere de a la e (răspunsul f este distribuit către celelalte procente)

pentru întrebarea Q6. Figura 6 descrie funcţie de distribuţie a probabilităţilor privind inflaţia

aţteptată.

Figura 6. Funcţia de distribuţie a probabilităţiilor privind inflaţia aţteptată

Pentru inflaţia percepută considerăm noi notaţii aferente ponderilor din întrebarea Q5

cu ap, b

p, c

p, d

p, e

p. Se explică aceste procente funcţie de probabilităţiile distribuţiei (figura 7).

Din înlocuiri algebrice se determină mp, iar apoi determinăm inflaţia percepută ţi aţteptată.

Notă: notaţiile aferente din figura 6 ţi 7 sunt explicitate în tabelul 4.

30

a

c

d e b

Page 24: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

267

Rezultatele aplicării acestei metodologii sunt prezentate în graficul 18.

Figura 7. Funcţia de distribuţie a probabilităţiilor privind inflaţia percepută

Tabel 3. Sondajul Comisiei Europene ”Bussines and Consumer Survey”

Numărul întrebării Întrebarea Variante de răspuns

Q5

Cum credeţi că au

evoluat preţurile

bunurilor de consum

în ultimele 12 luni?

(a) Au crescut mult

(b) Au crescut moderat

(c) Au crescut puţin

(d) Au rămas la fel

(e) Au scăzut

(f) Nu ţtiu

Q6

În comparaţie cu

ultimele 12 luni,

cum credeţi că vor

evolua preţurile în

următoarele 12 luni?

(a) Vor creţte mai repede

(b) Vor creţte la fel

(c) Vor creţte mai încet

(d) Vor rămâne la fel

(e) Vor scădea

(f) Nu ţtiu

Sursa: DG – ECFIN

Tabel 4. Notaţii explicate privind inflaţia aţteptată ţi percepută

Variabilă Explicaţie

Inflaţia aţteptată

Funcţia de densitate a ratei anticipate a inflaţiei

Rata anticipată a inflaţiei în următoarele 12 luni

Media ratelor de inflaţie aţteptată

ap +bp +cp

ep dp

Page 25: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

268

Rata percepută a inflaţiei

Incrementul pentru modificarea preţurilor pentru ca respondenţii să distingă

între preţuri aţteptate ţi actuale

Incrementul pentru a sesiza o inflaţie viitoare diferită de cea percepută în

prezent

Inflaţia percepută

Media ratelor de inflaţie percepută

Interval folosit pentru a încadra cele 5 ponderi

Graficul 16 ţi 17. Soldul opiniilor privind întrebarea Q5 ţi Q6 din sondaj

Sursa: DG – ECFIN, calcule proprii

Sursa: BNR, calcule proprii

mai

..0

1

mai

..0

2

mai

..0

3

mai

..0

4

mai

..0

5

mai

..0

6

mai

..0

7

mai

..0

8

mai

..0

9

mai

..1

0

mai

..1

1

mai

..1

2

mai

..1

3

Q5 (a) (b) (c) (d) (e) (f)

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

mai

..0

1

mai

..0

2

mai

..0

3

mai

..0

4

mai

..0

5

mai

..0

6

mai

..0

7

mai

..0

8

mai

..0

9

mai

..1

0

mai

..1

1

mai

..1

2

mai

..1

3

Q6

(a) (b) (c) (d) (e) (f)

0

10

20

30

40

50

60

20

02

M5

20

02

M1

0

20

03

M3

20

03

M8

20

04

M1

20

04

M6

20

04

M1

1

20

05

M4

20

05

M9

20

06

M2

20

06

M7

20

06

M1

2

20

07

M5

20

07

M1

0

20

08

M3

20

08

M8

20

09

M1

20

09

M6

20

09

M1

1

20

10

M4

20

10

M9

20

11

M2

20

11

M7

20

11

M1

2

20

12

M5

20

12

M1

0

20

13

M3

20

13

M8

(%) Grafic 18. Evoluția așteptărilor inflaționiste și a inflației efective

Inflația așteptată Inflația efectivă Inflația percepută

Page 26: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

269

Anexa 3. Aplicaţia funcţiei de reacţie

Tabel 5. Variabile folosite în cele 3 ecuaţii

Variabilă Explicaţie

Măsură a inflaţiei

Aţteptările inflaţioniste, ce sunt definite în

cazul nostru ca fiind aţteptări adaptive,

astfel:

– componenta forward looking

(inflaţie aţteptată);

– componenta backward looking

(inflaţia percepută);

– parametru folosit pentru ponderarea

celor 2 componente

Inflaţia trecută, ce asigură persistenţa

inflaţiei, în sensul că nu se reduce brusc, ci

urmează o anumită traiectorie

Cuantifică influenţa inflaţiei importate.

Este măsurată ca diferenţă între inflaţia în

preţuri de import ţi influenţa cursului

Deviaţia PIB-ului de la valoare sa

potenţială

Gap-ul ratei reale a dobânzii, calculată ca

diferenţă între

Rata reală de dobândă, calculată ca

diferenţă între

Rata dobânzii nominală

Trendul ratei de dobândă obţinut prin

filtrare

Gap-ul cursului real de schimb, obţinut ca

diferenţă între

Cursul real de schimb, determinat după

formula:

Cursul nominal de schimb RON/ EURO

Logaritmul indicelui preţurilor externe, în

cazul nostru IAPC

Logaritmul indicelui preţurilor interne de

consum, în cazul nostru IPC

Trendul cursului de schimb real obţinut

prin filtrare

Deviaţia inflaţiei de peste k perioade de la

valoare ţintă

, Termen de eroare al ecuaţiei ce cuantifică

Page 27: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

270

ţocurile, altele decât cele specificate

Tabel 7. Serii de date utilizate pentru aplicaţie funcţiei de reacţie

Notaţie Explicaţie

I Rata de dobândă nominală

R Rata de dobândă reală

ICP Indicele preţurilor de consum

IAPC Indicele armonizat al preţurilor de consum

IPC_astp Aţteptările inflaţioniste

S Cursul nominal de schimb

Z Cursul real de schimb

UVI Unit Value Index

PIB Produsul intern brut, desezonaliat, în preţuri medii ale anului 2000

Tabel 6. Coeficienţii folosiţi în cele 3 ecuaţii

Coeficient Valoare Explicaţie

Curba lui Phillips

(0;1) Asigură un comportament de persistenţă.

(0;1) Asigură un comportament de persistenţă.

(0;1) Inflaţia creţte ca urmare a creţterii output gap-ului

Curba cereri agregate

(0;1); >0.8 Continuitatea activităţii economice

<0 Când dobânda creţte peste nivelul de trend invesţitiile se

reduc ţi implicit output-ul

>0

Creţterea gapului determină o depreciere reală, ceea ce

înseamnă o competitivitate crescută a exporturilor, deci

creţterea output-ului

Funcţia de reacţie

>1

Măsoară agresivitatea politicii monetare: abaterea inflaţiei

este penalizată printr-o modificare mai mare a ratei de

dobândă

>0

O creţtere a PIB-ului peste nivelul potenţial, duce la

creţterea output gap-ului, ce conduce la presiuni inflaţioniste,

care vor fi atenuate prin creţterea ratei de dobândă

(0;1) Nu permite fluctuaţii mari pentru rata dobânzii

- Pentru a putea acomoda complet impactul ţocului asupra

inflaţiei

Page 28: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Stavre Ioan – Gabriel

Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

271

Figura 8. Variabile utilizate în aplicatia funcţiei de reacţie ţi variabilele filtrate

Sursa: EUROSTAT, BNR, INS, calcule proprii

2

4

6

8

10

12

14

16

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

I

101

102

103

104

105

106

107

108

109

110

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

IAPC

101

102

103

104

105

106

107

108

109

110

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

IPC

105

106

107

108

109

110

111

112

113

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

IPC_ASTP

26,000

27,000

28,000

29,000

30,000

31,000

32,000

33,000

34,000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

PIB

-5

-4

-3

-2

-1

0

1

2

3

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

R

3.2

3.4

3.6

3.8

4.0

4.2

4.4

4.6

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

S

3.2

3.4

3.6

3.8

4.0

4.2

4.4

4.6

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Z

-2,000

-1,000

0

1,000

2,000

3,000

26,000

28,000

30,000

32,000

34,000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

PIB Trend Cycle

Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)

-4

-2

0

2

4

6

2

4

6

8

10

12

14

16

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

I Trend Cycle

Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)

-.6

-.4

-.2

.0

.2

.4

3.2

3.6

4.0

4.4

4.8

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Z Trend Cycle

Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)

-4

-2

0

2

4

6

-6

-4

-2

0

2

4

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

R Trend Cycle

Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)

Page 29: Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea

Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 2/2014

272

Sursa: calcule proprii

Tabel 8. Rezultatele estimării prin GMM

Curba

Philipps

Ecuaţia

cererii

agregate

Funcţia

de reacţie

a politicii

monetare