William ShakespeareSoneteSonetul este un poem cu forma fixa de paisprezece versuri care respecta o schema de rima foarte precisa si o structura logica. Daca sonetul italian era constitu it dintr-o octava de opt versuri (formate din doua catrene) urmate de un sextet de sase versuri (alcatuit din doua tertine), sonetul englezesc are o structura m odificata, constand din trei strofe de patru versuri ( catrene) si un cuplet de doua versuri. Sonetul a devenit popular si in literatura franceza si figuri marcante ale avang ardismului francez ca Arthur Rimbaud sau Stphane Mallarm au scris sonete. Odata cu aparitia versului liber, sonetul a nceput sa fie privit ca o forma nvechita de po ezie si nu i-a mai interesat atat de mult pe poeti. Ulterior, unii poeti ai sec XX (John Berryman , Seamus Heaney, Pablo Neruda) au lansat din nou provocarea de a reda sonetului prestigiul pierdut. In literatura romana, cele mai frumoase sonete apartin poetului nostru national, Mihai Eminesc u. *** Sonetul XL (40) Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, esti mai bogat de le vei dobndi? Iubirea nu mi-o crezi iubire poate, dar ea a ta este de cnd o stii. De dragul meu daca-mi primesti iubirea si-o cheltui, nu te voi fi blestemat si totusi te blestem, de-i iai sclipirea fara sa ti-o doresti cu-adevarat! Iubit tlhar, tu, hotul de miresme, te iert cnd saracia mea o furi, iubirii-i ierti faradelegea lesne, mai greu faradelegile le-nduri. O, desfrnat ce schimbi n bine raul nu-mi fi dusman, chiar daca-mi esti calaul! (trad. Gheorghe Tomozei) Sonetul XLIX (49) Veni-va vremea cnd cusururi numai ai sa-mi gasesti (dar oare va veni?) iubirea ti se va sfrsi, dar tu m-ai deprins ca judecata-ti vei rosti. Acele timpuri cnd strain vei trece abia vorbindu-mi. Ochiul tau iubit peste iubirile se va petrece, abia miscndu-si focul potolit. Ma trag din calea clipelor acele, launtrica-mi pustietate-o ar, scot mpotriva-mi numai vorbe grele si-nreptatesc cuvntul tau amar. Mi-e data-a despartirii sfsiere, de vreme ce iubirea n-o pot cere.(trad. Gheorghe Tomozei) Sonet IX (9) Ti-e teama ochi de vaduva sa lasi tu, cel care-n singuratate plnge? O, de-ai sa mori cumva fara urmasi ca o muiere, lumea te va plnge; ea vaduvita fi-va lacrimnd n-ai lasat tipar n umbra zilei si nu poate, ca vaduva de rnd sa-si afle sotu-n ochii, ai copilei. Vezi, tot ce-n viata cu chip schimbat n ascuns se stinge-al si l destrama chiar irosiri ne par, lume-si afla zborul, frumusetii har tainuitorul.Nu-i dragoste n inima ce-ncearca sagetile spre sine sa le-ntoarca. Sonet XIII (13) De-ai fi tu nsuti, vai, dar dragul meu ti apartii doar ct traiesti aici; Pentru apus fi pregatit mereu, Din mndru-ti chip un altul sa ridici. Doar astfel, zic, splendoarea de-mprumut N-ar sti sa-si afle drumul stavilit; Vei fi din nou al tau, desi pierdut, Cnd mndru-ti fiu n chip te-a mostenit. Cine sa-si lase casa n declin, Cnd truda lui o poate demn feri De-al iernii anotimp asa meschin Si de-ale frigului carari pustii? Vai, doar risipa; dragul meu, cum stii, Ai fost vlastar; si tata ai sa fii. Sonet XXXI (31) Ai inimile toate-ntr-al tau suflet, pe care eu pierdute le-am crezut, domnesc n el iubiri cu dulce sunet si prietenii ce i stiam n lut. O, cte sfinte lacrime supuse iubirea prea-curcernica mi-a smuls, dau vama pentru-attea vieti rapuse ce nlauntrul tau poate au curs! Esti cripta-n care dragostea mea zace, trofee straluctie-n ea vazum; mi-a smuls din multele-i iubiri si-n pace, ce-a fost al altora i-al tau acum.n tine-i vad pe toti ce i-am iubit si tu, prin ei, ntreg m-ai dobndit (trad. Gheorghe Tomozei) Sonet VII (8) De ce-asculti muzicile cu mhnire? (Nu bat razboi placerile-ntre ele), de ce iubesti ce ti-i strain de fire sau ti-s mai drage, patimile grele? Si armonii ce-ti par suparatoare, nuntite ntr-adins sunt numai semnul ce blnd te cearta-n clipe solitare ca nu ncerci sa le deprinzi desemnul. O struna-sot si-o struna-soata, iata cum se-nteleg si fara grai si-s parca barbat, copil ori mama ngrijata si-un singur cntec sa nalte-ncearca: Vorbe-ntreite ncercnd s-anime: Esti singur? De esti singur nu esti nime .. (trad. Gheorghe Tomozei) Sonet LXIV (64) Vad mna timpului cum, cruda, sfarma bogatul pret al vrstelor tocite, vad turnuri cum din temelii se darma si bronzul-sclav rugina cum l-nghite; Vad ocanul cum si mna turma regatul tarmurilor sa-l devore, tarna scade, apa i va urma, paguba-i spor, ori spor pagubitor e. Cnd am vazut schimbarile aceste, splendori ce sunt lasate sa decada, ruina m-a-nvatat a ei poveste: Timpul cu el ne ia iubirea toata. Doar moartea, gndurile-mi tot dezmiarda si plnge numai ce va fi sa piarda. (trad. Gheorghe Tomozei) Sonet XVII (17) Cine-mi va crede versu-n care-nchid tot harul ce te binecuvantaza, desi el e mai mult mormant boltit ce nici pe jumatate te pastreaza? Ochii de-ar fi sa ti-i descriu si-n vers sa trec intregul tau izvor de gratii ca mint mi se va spune. N-au premersnicicand pe-un chip, culorile din spatii Si astfel sfoiegitele-mi hartii vor fi batjocorite si-mi vor spune ca tot ce esti, esti doar ce zugravi poetu-n versuri cu scorneli nebune. De-ar fi un prunc de-al tau, atunci in el si-n versul meu ai sa traiesti la fel. Poezii de dragoste din literatura universala ianuarie 18, 2008 de admin Categorie: Poezii de dragoste din literatura universala sursa: http://www.dedragoste.com/1670-william-shakespeare-sonete