Mihai Eminescu

Te duci...

Te duci i ani de suferinN-or s te vaz ochi-mi triti,namorai de-a ta fiin,De cum zmbeti, de cum te miti.

i nu e blnd ca o povesteAmorul meu cel dureros,Un demon sufletul tu esteCu chip de marmur frumos.

n fa farmecul paloriii ochi ce scnteie de vii,Sunt umezi nfiortoriiDe linguiri, de viclenii.

Cnd m atingi, eu m cutremur,Tresar la pasul tu cnd treci,De-al genei tale ginga tremur,Atrn viaa mea de veci.

Te duci i ru n-o s-mi mai parDe-acum de ziua cea de ieri,C nu am fost victim iarNenduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o s-l mai ntuneciCu-a gurii dulci suflri fierbini,Pe frunte-mi mna n-o s-o luneciCa s m faci s-mi ies din mini.

Puteam numiri defimtoaren gndul meu s-i iscodesc,i te uram cu-nverunare,Te blestemam, cci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rmnei n-o s am ce blestema,Ca azi va fi ziua de mine,Ca mini toi anii s-or urma -

O toamn care ntrziePe-un istovit i trist izvor;Deasupra-i frunzele pustie -A mele visuri care mor.

Viaa-mi pare-o nebunieSfrit fr-a fi-nceput,n toat neagra vecinicieO clip-n brae te-am inut.

De-atunci pornind a lui aripeS-a dus pe veci norocul meu -Red-mi comoara unei clipeCu ani de prere de ru!