Poezie de dragoste

Nichita StănescuEmotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,iau cuvintele si le-nec în mare.Suier luna si o rasar si o prefacintr-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

Ce bine că esti E o întâmplare a fiintei melesi atunci fericirea dinlauntrul meue mai puternica decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca niste dalti ce despartfluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mitimpla de stele, până cândlumea mea prelunga si în nesfirsirese face coloana sau altcevamult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,doua culori ce nu s-au văzut niciodata,una foarte de jos, intoarsa spre pământ,una foarte de sus, aproape ruptaîn infrigurata, neasemuita luptaa minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.