poeme postume - upload.wikimedia.org · nu-i visul meu in fericirea voastra, eu, am vestit o alta...
TRANSCRIPT
OCTAVIAN GOGA
POEME POSTUME
El
BUCURESTIFUNDATIA PENTRU LITERATURA SI ARTA ,,REGELE CAROL II"
39, Bulevardul Lascar Catargi, 391 9 3 9
- . .- ,..
..., -1-4-
DIN
DIN LARCH
S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PEHARTIE VIDALON, 0 SUTA CINCIZECIDE EXEMPLARE NEPUSE IN COMERT,
NUMEROTATE DELA 1 LA 150
OCTAVIAN GOOA
DIN LARGPOEME POSTUME
BUCUREBT1FUNDATIA PENTRU LITERATURA $1 ARTA ,,REGELE CAROL II"
39, Bulevardul Lascar Catargi, 391 9 3 9
DIN LARD
DIN LARG
Eu urc spre culme. . . Mi-a ramas in urmaNoroiul prins in putreda-i osandaInfrigurata patimilor turmaCu chiot lung de 'ntrecere flamanda . . .
Eu urc . . . Acolo jos in adancimeAud vieata ce-§i intinde hora ;E necurmatul cantec din vechime.Il §tiu . . . mai bine n'o sa-1 §tie nime,Caci am baut din cupa tuturorai 1-am plait cu lacrimi si cu rime . . .
Acum in drum cand ma opresc vreodatai fac popas la noua cotitura,
Privelistea din inaltimi s'arataAtat de 'ngustk stramba §i ciudata,Cu valul ei de dragoste §i urk
8 DIN LARG
Ca orice pas de mergere 'nainte,Imi naruie-o aducere aminte,Imi frange-un glas, un zambet, o icoana ...Din cate jos m'au urmarit in goana ...
Si tot asa ... de-acum o sa-mi ramanaAceeasi tints lard de zabava,SA-mi usurez povara de taranaSa-mi cer de sus paharul de otrava!
Jur 'imprejur e largul care cants,E soare 'n cer, e sarbatoare sfantaSi 'n vreme ce mi-a amutit pamantulFiorul pacii 'n suflet mi se lass,Eternitati imi flutura vestmantul ;Simt Dumnezeu cum ma primeste 'n casa . . .
Mai sus! ... Mai sus! ... Cetatile de steleCuprind rotirea eandurilor mele,Si ca un san ocrotitor de mama0 nazuinta proaspata ma claiama :
Neprihanita, mandra poezie,Lumina alba pururi adorata,Asculta-ma cu ruga mea tarzie,Si fa pe veci in minte sa-mi tresalte,Stralucitoare, rece si curata,Singuratatea culmilor inalte ...
PROFETUL
Am fost proroc pe drumul din pustieCand zilele mureau nemangaiete,Am fost proroc, izvor de apa vie,Toti m'ati baut de friguri si de sete.
Un vaer surd din veacuri departateVenea la mine 'n noapte sa ma cheme,Si ma gasea cu buze 'nfrigurateDin plansul vostru impletind blesteme.
Iloti flamanzi de paine si de soare,In camea mea eu v'am dospit fiorul,Si despicand a vremilor valtoarePrin graiul meu vorbea Mantuitorul.
Insangerat v'am rascolit carareCu inima, cu pumnul si cu dintii,M'am imbracat in neguri si pierzareCa sa va dau limanul biruintii . . .
10 PROFETUL
Cand valul meu s'a revarsat pe ulitiO clip' abia, din larga lui navala,Din mii de guri, din strigate si suliti,I-am auzit cantarea triumfala.
0 sgura neagra i-a ramas in urma.Ce mic e azi alaiul tuturora!Strains mi-e biruitoarea turmaCu tot noroiul unde-si joaca hora.
Un chiot stramb imi urla la fereastraNorocul lui ma mustra si ma doare,Nu-i visul meu in fericirea voastra,Eu, am vestit o alta sarbatoare.
Ma 'ntorc din nou spre culmi de-odinioaraCa sa nu-mi sfarm o sfanta profetie,Cu ce mai am din vechea mea comoaraLasati-ma sa plec iar in pustie . . .
ISUS PE VALURI
In noaptea-aceea neagra si tarzieCalatorea departe uraganul,Cu repezi pasi impinsi de vijelie,Cu repezi pasi de repede pierzare,Cand peste-albastra apelor manieS'a deslusit Isus Nazarineanul,Cu bratu 'ntins spre binecuvantare . . .
Apostolii, cu teama si mirare,Si 'n preajma for ingenunchiat poporul,Infiorati de mandra aratareStateau la mal, privind pe 'nvatatorulCe-alunecand pe-a undelor carare,Inainta prin traznet si genune . . .
Pe urma lui, supuse de minune,Pe rand primind cereasca lui mustrare,Se potoleau furtunile nebune,Si firea 'ntreaga-i resimtea fiorul . . .
12 ISUS PE VALURI
Scapau corabii prinse de valtoare,Din nou vieata se 'ntorcea pe valuri,Cand pasari albe, reluandu-§i sborul,Pescarii veseli nazuiau spre maluri . . .
Si 'n vreme ce fiinta-i zambitoareImpurpurata 'n scant' aureolaSe prelungea topita 'n departare,Stralucitoarea cerului cupola,Cu praf de stele luminand decorul,Se aprindea mai tare, tot mai tare,Ca sa apard 'n drum Mantuitonil,Semanator de lin4te pe mare !
Legenda veche, plina de 'ntelesuriCe-ai luminat prin veacuri de rugina,Si 'n ratacirea negrelor eresuriAi mangaiat singuratati sihastre,Legenda veche, flo are de lumina,Azi tot mai mult cu taina to ma 'mpresuri . . .
Corabier bolnav al vremii noastreMi-e prora franta §i sdrobit catargul,De-atat potop de vifor §i dezastre,Dar ochii mei tot mai viseaza largul . . .
ISUS PE VALURI 13
Te chem deci, bland imblanzitor de fiareTu care impaci hotare cu hotareSi picuri dulce linistea uitariiIn bietul suflet vaduvit de mama ;
Ori-unde esti, si orisicum to chiama,Tamaia mea de ucenic te-asteaptaStapan maret al valurilorTu care 'nfrani in adancimi vulcanul,Prea milostive Crist de legea noua,Spre tine 'n noapte ruga mi se 'ndreapta .
Si mi to -arata iarasi oceanulCum intinzandu-ti mainile amandoua,Spui lumilor cuvantul : Pace v o u a!
marii,
.
POETUL
El nu-i canar de colivie,Nici caine paznic de ograda,Nici cal de ham, bun de corvada,Nici vultur de menajerie . . .
Demult in noaptea cea dintaieCand ochii lui au prins sa vada,Era o noapte de baladaCu cer ranit de vijelie.Superba mortii serenadaCanta pe-a marilor pustieSi 'n zarea neagra-plumburieUrla un lup flamand de pradd,Iar dintr'a norilor gramada,Un fulger groaznic de manieSe ascutea in drum sa cadaPe niste lanturi de robie.
POETUL 15
Atunci ursita care scrieCararea din copilarie,Simtind a cerului dovada,Si-a zis zambind cu ironie :
Nu-1 fac canar de colivie,Nici caine paznic de ograda,Nici cal de ham, bun de corvada,Nici vultur de menajerie . . .
Si-a scris in carte :Poezie !
STEJARUL
Pe varf de deal in largul de zapada,Batran stingher stejarul e de paza,Subt bolta lui yin corbii de s'aseazaCand umbrele 'nserarii prind sa cada.
Jur-imprejur e gol, e frig, e groaza . . .
S'a lupilor flamanda serenada,Din cand in cand, in noapte-i da dovadaCa 'n departare, ura mai veghiaza.
El, mut si bland, sta fara sa se 'ncline,Acolo unde 'n vifor si urgieBlestemul radacinilor it tine . . .
Cu impacare infruntand povara,Infa§urat in vechea lui mandrie,E neclintit : viseaza primavara . . .
PACE
Eu port adese 'n mine-o inchisoareIn care striga facatori de rele,Din negura adancurilor meleEi yin flamanzi de aer si de soare. . .
De Cate on imi bat dupa z'abreleSi-ar vrea sa franga vechile zavoareI-aud cum cer in departari sä sboareCu glas dogit, cu urlete rebele . . .
Dar totdeauna, pocaita minte,Temutul paznic, lard de iertareNemilostiv le iese inainte.
Inchide porti cu mana-i priceputaSi 'n urma ei in suflet reapareAceeasi pace vesteda si muta.
2
REGINA ELISAVETALA 70 ANI
E sarbatoarea batranetii in car-un zambet de ReginaNe spune azi cea mai curata poveste-a firelor carunte,E-a tineretii sarbatoare la care-o lume azi se 'nchina,Caci niciodat' zapada vremii n'a nins o mai senina
[frunte . . .
0 ploaie de lumina alba in larguri de pamant se['mparte,
Magia versului coboara din preajma unui trop de[aur,
Si ne 'ntrebam in clipa asta ce-ti straluce§te mai[departe :
E oare sterna ta regard, on e cununa ta de laur ?
De lanai Rinul care-odata urzea visarea ta balaieSi pan' la marea ce rasfrange acum argintul tau din
[pleteIn case cu tavanuri scunde to simte-a inimii bataie,Pe Tine care-ai fost craiasa durerilor nemangaiete...
REGINA ELISAVETA 19
De-aceea yin din muntii vineti cu crestetul infipt in[stele
Din campuri cu sclipiri de seceri, de grau si de[oftaturi pline
De-aceea vin sa tie praznic atati batuti de zodii[rele . . .
Nu te mira ca 'n ziva asta ne indreptam si not[spre Tine .
Din tara unde numai basmul ne spune ca mai suet[craiese,
De unde buzele-ar fi mute, de n'ar fi cantece de jale,Din tara unde-un tort de moarte incet de-atatia ani
[se teseAzi sboar' un vis muiat in lacrimi la nragul lAtranetii
[Tale.
Tu care-ai plans amarul lumii 1-auzi cum bate la[fereastra,
Simti cate doruri nerostite din glasul nabusit te[chiamk
Tu stiff ca pravili nu ne lasa sa-ti zicem azi Regina[noastra
Poeta ce-ocrotesti orfanii, primeste-ne sa-ti zicem[mama.
2
1883-1933
Intaiul Rege-aici in brazi sub cresteSi-a praznuit in plated biruinta,S'asemeni lui Manole din povesteLa temelie si-a zidit credinta.
De-atunci, sirag, cincizeci de ani trecura,Potop de sange le-a 'nrosit veleatul,Si-un vis slavit de-a veacurilor guraS'a izbandit, de-a-lungul si de-a-latul.
« Batrane Domn, azi yin sa-ti vad salasul« Si cer povata Ta sa-Mi reinvie,« Eu, Regele, nepotul si urmasul,« Al treilea in Scaunul de domnie.
« Spre departari azi ochii mei se 'ndreapta« Si vorba mea dau chezasie« Ca voiu cladi cu cumpanire dreapta« Pe ziduri vechi o Romanie noug » . . .
you'd',
RASBOI
DE PROFUNDISNu mai sunt sesuri netede in tarsCampii de grau ca marea 'nselatoare,Intinse miristi lard de razoare,Ce 'n stralucirea razelor de soare,Isi leganau in pragul altor zileCu lenes Min, podoaba . . .legendary
Nu mai sunt sesuri netede in tara,Caci pretutindeni au crescut movile,Sa 'nsemne drumul mortii calatoare . . .
Movile, trista zestre funerary,Biserici noui, turnuri de schelete,Morminte multe si nemangaiete,Tacute urne, tainice coline,Grozave pesteri, ce 'ngropati ruine,Voi rasariti pe lanul plin de spice,In umbrele amurgului de vary,Ca niste pumni ce vor sä se ridiceSä sparga bolta zarilor albastre . . .
24 DE PROFUNDIS
Infricosate-s pivnitele voastre,Vulcani aprinsi le dorm in maruntaie,Credinti si doruri, rauri de vapaieDin uri si patimi prinse 'n juraminte:E toata goana sangelui fierbinte,E tintirimul plin de oseminte,Ce s'a umplut din campul de bataie . . .
0 iarba moale, proaspata si grass,A imbracat c'un verde de matasaAceste culmi ivite pe campie,Din haina for rad flori de papadie,Dar jos, subt stratul tarinei manoase,Ele inchid o vasta 'mparatieDe nazuinti, de came si de oase . . .
Sunt mortii nostri inclestati sub glie,Nenumarate trupuri sdrentuiteDe fier si plumb, de-a cailor copite,In furtunoasa luptelor navala.Sunt cei cazuti in clipa triumfala,Biruitorii campului de plangeri,Can murind zambeau in agonie;Sunt macinisul negrelor infrangeri,Bieti mucenici ce 'n hora de obuzeCu pieptul gol au vrut sa 'nfrunte valulSi-au fost striviti cu blestemul pe buze;Sunt umbrele ce-a asvarlit spitalulDin patul lui subt huma milostiva,
DE PROFUNDIS 26
Ologi si ciungi mu5cati de mitraliere,Cu chipuri reci §i strambe de durere;Sunt gloata tristd, mortii Med lupte,Cei inghetati de frig in straie rupte,Cei oropsiti de foame si de boald . . .
Toti infratiti in neoranduiald ;I-acopere pdmantul, deopotrivd.
Straine, to culegator de grane,Tu ce-mi cutreeri Cara dupd paneSi 'nfd§urat in nepasare cruddIti porti in larg privirea Med mild;Nu to opri intrebator in cale,Cand treci pe langd tragica movild,Vorbeste 'ncet sd nu mi to -audd,Nici sd priceapd umbletele tale,Ce-ar rdscoli in adancimi vulcanul . . .
Ia tot belsugul holdelor cu tine,Nici nu gandi, ca 'n snopii ce vei strange,In orice bob avem un strop de sange ;Tu saturd-ti cohortele pagane,Dar fugi grabit in drum printre coline,Caci n'are iadul draci sa-1 mai infraneCand s'a porni de-acolo uraganul ! . . .
layi, 1918.
POVESTE VECHE
De cate on vremea cu sange ne-adapaObida din cronica Tarii,Aceeasi poveste de veci se desgroapaSi striga in noaptea uitarii.Ea spune de oameni, de camp si de munte,De tine, prostime saraca,Ursita sa fereci din trupuri o punteCe nu pot dusmanii s'o treaca.
De voi scriu mosne6i pe foi de ceasloave,La fel 4i insirue slova,Neculce la carte, si Voda 'n hrisoaveIn Tara de jos si 'n Moldova,E lege bar-al' si lestea-i pastrata,SA dati voi parnantului waste,Caci munte potopuri hotarul ne-arata,Dar zid, numai until cunoaste.
POVESTE VECHE 27
Asa ne pazirati stfavechea mosieCu brate de plug si de sapd,De-atatea on moarta, dar pururea vieTot viforul noastru ne-o scapd.Si astazi cand moartea o simt la fereastrdPovestea aceeasi r6mane :
Luati aminte, boieri dumneavoastra,Sä stiti sä ne-o spuneti si maine ! . . .
Icqi, 1917.
PAM ANT SI CERI
Pamant, pamant . .. Ograda vinovataC'un furnicar la once cotitura,Cu maruntaie putrede de ura,Povestea ta o stiu . . . e neschimbata . . .
Asa, muncit de-o tainica arsura,Ravnind o noua jertfa 'nsangerata,Flamand si rau, asa mi to arataDin mosi-stramosi a veacurilor gura.
De-aceea, 'nvins si obosit de tine,Cu sufletul chemat de zari senineDe cate on ma cerceta misterul,
Eu, insetat de-o nevazuta Cara,Smulgandu-ma din haina ta murdard,Priveam in sus, ma mangaiam cu cerul . . .
PAMANT CER 29
II
Acolo 'n slava, binecuvantate,Ardeau lumini sfintite din vechime,Era un templu unde n'a fost nimeDin lumea asta plind de pacate
Altar aveam acolo 'n inaltime,Caci dupa poarta boltii instelate,Homer mi-a dat a zeilor cetate,Isus mi-a dat curata lui Treime . . .
Putea oricat sa starue minciunaAci in praf . . . caci ochii totdeaunaScaldandu-se tariile albastre,
Ma invdtau in nopti de reverie,Ca este sus in cer o armonie,Ce-i dincolo de patimile noastre . . .
III
Azi in zadar vrea inima bolnavaSa-mi prind'un vis din norii moi de sears,Azi umbrele amurgului de varyMiroase toate-a moarte §i-a otrava .
Sbatandu-se in goana lui de fiara,Pamantul simt cum s'a urcat in slavaMarina lui imi uruie grozavaSpargand a boltii pace legendary
$I
. . .
'n
. .
. . .
30 PAMANT $1 CER
Wanit vazduhul tremura 'n rAsfrangeri,Se duc din el popoarele de ingeri,Si 'n mintea mea un basm frumos se frange!
Nu mai esti sfanta raza diafana,Caci cerul alb si fard de prihandAzi e stropit cu pete mari de sange . . ,
IGO, 1917.
CEAHL AUL
Va fi 'ntr'o zi de primavardCu molcom svon in zari alba stre,and poate nimeni n'a mai plangeFaramitarea tarii noastre.
In negura de ani de zileSe va fi cufundat CalvarulSi doar batranii de-or mai spunePe unde-a fost de mult hotarul . . .
Atunci se va urni de-odataIntr'un cutremur toata fireaSi-un chiot surd din departareVa despica nemarginirea . . .
De peste granita cea noud,Ca o salbatica urgie,Strigand spre tarina MoldoveiUn munte s'a porni sä vie . . .
32 CEANLAUL
Si va sä 'nsemne cronicarulAtunci o zi vijelioasa,
Ceahldul n'a ramas la dumaniCeahlaul s'a intors acasa.Chifinau, 1918.
AFARA TRECE MOARTEA
Afara trece moartea in goana peste tars,I-atata plans si vaiet s'atat blestemCa bratul meu tresare si ma 'nfior, femeie,Ca mana to plapanda in mana mea sa steie,Acum cand trece moartea in goana peste tars...
N'auzi ce munti de patimi ne striga la fereastra,Sa ne topim not vapaia noastra,Un picur in pierzarea care-si intinde hora.Al tau nu pot fi astazi, caci sunt al tuturora,Acum cand munti de patimi ne striga la fereastra...
Ridica -ti ochii tulburi si roaga-te, femeie,Ca svon de biruinta sa vie din transeie,Sa-mi scuture din suflet funinginea si ura,Sä pot sa-ti dau iar tie si inima si gura,Ridica-ti ochii tulburi si roaga-te, femeie...
3
afara,
si
VORBESC TACERILEVae surdis!
Acum cand tunul nu mai batePe culme sus la Marasesti,Vorbesc faced infricosateIn largul tarii romanesti.
Intunecate valuri mute,Fara de glas, Mfg. auz,Sunt mai grozave, mai temute,Ca viforul dela Oituz.
Le poarta vantul primaverii,Si cresc si tulburate yin,Sporind furtunile tacerii,Din Dorohoi la Severin.
Pe urma for bolnav pamantulResimte taind si fior,Otrava n'a avut cuvantul,Mai tare ca otrava for !
VORIIESC TACERILE 35
Caci nu sunt vorbe 'ntraripateSä-1 spuie-al inimii Indemn,Cum striga bratele trunchiate,Cum plang picioarele de lemn.
3
IN BIVUAC LA AKERMAN
Adie 'n soarele de-amiazaUn vant de seceta dusman,Batalionul cantoneazaPe-un varf de deal, la Akerman.
Printre scaieti si polomida,Jos pe nisip lang-a razorSunt pustile in piramidaSi sunt soldati in umbra lor.
In largul zarilor senineLuceste lacul solitarSi golul stepei ucraineIn departari peste hotar.
Flacaii zac intinsi pe spate,Olteni de fel din Mehedinti,Cu ochii 'nchisi pe jurnatateIn ploaia razelor fierbinti.
IN BIVUAC LA AKERMAN 37
Ce amintiri, ce griji, ce ganduriLe-or fi umbrind acest popas ?Ca s'a facut tacere 'n randuriSi nu s'aude niciun glas . . .
Tarziu un fluier prinde-a zice0 doing veche de pe Jiu,Din ochi dau lacrimi sa le piceDe-atata jale si pustiu . , .
0 fata doar se lumineazaIn somn . . . e domnul caporal.
Nenorocitul se viseazaLa Alba-Iulia 'n Ardeal . . .
Vinerea Patimilor, 1918
HORA MORTII
Sus copii, in hora mare,Hora mortii cea cu spor,Dela Tisa pan' la Mare,Bateti strasnic din picior !
Sus copii, lasati hodina,Canta tunul din vecini,Buruiana si neghinaS'o starpim din radacini !
Sus copii, deschideti foculSi -1 urniti ca un suvoi,Ca nevasta §i noroculPrea ne-ateapta 'n sat la noi.
Sus copii, intindeti pasul,Dati navala rand pe randSi grabiti sa vie ceasulBiruintii mai curand.
N 0 i
INVIERE
A fost o lungs jalnic' agonieCu stingere de fiecare clips,Mi-a falfait pierzarea din aripaPeste intinsa noptii 'mparatie.
Drumet infrant de-a patimii risipa,Vas las bolnav purtat de vijelie,M'a doborit a valului manieGonind un vis ce nu ini se 'nfiripa.
Erau sa vie cioclii sa ma 'ngroape,Cand stand inchis in casa mortuaraTu te-ai ivit la patul meu aproape.
Atunci cu sfanta vietii frenezieM'am ridicat din morti a doua oarsSi mi-am facut din moarte-o cununie . ..
VITA NUOVA
Te-am daramat, hotar de-odinioara,Brau impletit din lacrimi si din sange,Veriga to de foc nu ma mai strangeSi lantul tau a incetat sa doard.
Trecutul insa tot se mai rasfrange,Ca un paiangen tainic ma 'mpresoaraSi 'n inima mea fulgere coboaraDin zilele ce ma 'nvatau a plange . . .
E in zadar ! Din muntii vechi de uraEu nu mai simt nicio faramitura,Pe veci in mine fiara a murit! . . .
Iar unde-a fost nenorocirea noastra,Eu pretutindeni am cate-o fereastra,Ce sta deschisa larg spre infinit . . .
TOVARASI
Ii vezi tovarasi . . . Linistea de seardI-a impacat . . . Cei doi copaci viseaza . . .
Cu trupurile for se 'mbratiseazaSi-o frunza nu-i pe ramuri sa tresara.
Pe semne-acum cand luna lumineazaEi se gandesc la vremi de-odinioara,La vifore si lupte ce 'ndurara.De cand pe culme-alaturi sunt de paza.
Subt bolta for cum stam, nu ti se pareCa sfanta noastra dragoste tarzieNe mai trimite-o proaspata iertare ?
Si nu simti to in suflet inceputulUnei vieti de noua armonie,Acum cand moare 'n departari trecutul ? . .
PUSTIU
Eu cand mg uit in mine-arare,Sarmanul suflet ma 'nspaimanta,0 casa goala mi se pare,0 casa care nu cuvantal . . .
In jur ograda sta pustie,Perdeaua la ferqti e trasa,Iar intr'un colt pare-ca scrie :Stapanul a plecat de-acasa!
IN NOAPTE
Acuma cand in noapte la tine gandu-mi portMi e sufletul o cash" din care-ai dus un mort,Tot mai pluteste Inca fiorul stinsei vietiSunt urme de ra'suflet ce-s scrise pe pareti . . .
Dar e atata umbra in golul ce-a ramasSi-atata Intunerec se lass ceas cu ceasCa dornic sa se sparga pustiul mut si secAs vrea sa-mi narui casa, s'o narui si sa. plec . . .
STRIGOII
Case putrede, batraneDe rusine si pacate,Case negre daramateDupa voi ce mai ramane ?
Sunt strigoii din vechimePrinsi in var si 'n caramida,Sd-i alunge, sa-i ucidaNu e 'n stare Inca nime . . .
Cu rasuflete de ura,In scrasnirea for flamanda,Ei se 'nsirue la pandaPe la orice cotitura.
Orisicat de InainteNoi Impingem carul vietii,Ei stropesc in ochi drumetiiCu tarana din morminte.
STRIGOII 47
Stati cu mainile-amandouaMesteri mari in aparare,Caci strigoi, cu mic cu mare,Vor sa strice casa noua . . .
TRISTIA
Tristetea mea, adanca mareFara de margini, lard fund,In largul ei fara hotareAtatea vifore s'ascund . . .
Tristetea, zestre de-o vieata.,M'a petrecut de obicei,Tacuta pestera de ghiataAtat de frig e 'n umbra e i . . .
Tristetea ce zambeste muta.Din ochii mei cand ne 'ntalnim,Cu taina ei nepriceputaMa chiama azi in tintirim . . .
BREVE SOGNO
Ce mort frumos s'a dqteptat in mineSubt farmecul atingerilor tale . . .
0 stea s'a smuls din negura din valeSi-a rasarit o floare pe mine
Cu 'nfrigurari de visuri triumfaleViata iar mi-a fulgerat prin vineSi tainice nemarginiri senineMi s'au deschis stralucitoare 'n cale . . .
Femeie, tu, solia primaverii,Tu mi-ai vrajit misterul invieriiSi oaza magica dintr'o Sahara,Unde-am murit pe veci a cloud oars.
DEPARTE/
Si-acuma cand pamantul si apa ne desparteTu-mi vii tot mai aproape, cu cat plec mai departeSi-aice firea 'ntreaga numai de tine-i plindSi 'n jocul ei de umbre si 'n jocul de lumina,Ori unde ma mai chiama un strop razlet de vieataTu vii si pretutindeni esti pururea de fata . . .
Si azi mi to apropii . . . Iar mi-ai patruns in cashDin linistea 'nnoptarii tacerea to m'apasa.Te simt tot mai aievea si-atata de fierbinteCum simte ucigasul aducerea aminte . . .
Esti to ca totdeauna, din nou imi pari mai vieTrecutul ca o fiard din neguri reinvie . . .
Mi-ai destramat iar tihna, mi-ai sugrumat ragazul,Rasufletul tau moale mi-a 'ncolacit grumazul,Ma strange ca un sarpe cu solzii de vapaieSi rostul tau imi umple tot golul din odaie . . .
Din raza care trece ferestrele deschiseImi flutura cuvinte odinioard zise
DEPARTE 51
Mi se desfac prapastii din golul nefiintiiAud cum patimi negre se sfasie cu dintii . . .
Itasare-o gluma, un cantec, un zambet on un vaier,Ma navalesc intr'una, se sbuciuma, se 'ncaierSi dintr'odat' paretii par captusiti cu soapte . . .
Ce groaznica orgie e 'n fiecare noapte! . .
4*
CANTEC
Eu ti-am facut un cantec, o salba impletitaDin umbra §i lumina, din patimi si din stele,Iubirea mea pagans pe veci nepovestitaCu zestrea ei intreaga i-o dau cantarii mele.
Eu ti-am facut un cantec sa to petreaca 'n caleSa-i simti arzand la tample suflarea de otrava,Sa reinvie noaptea in visurile taleImbratiarea noastra flamanda si bolnava.
SUFLETUL
Ti-e sufletul o mare 'nviforataSi 'n ochii verzi ce-mi stralucesc in cale,Eu vad ca 'n doua varfuri de pumnale,0 trista hecatombs 'nsangerata,Intreaga jertfa biruintii tale.
Pe mine-adancul apei ma 'nfioaraCu tainele ce nu le stie nime,Din undele ce suie si coboaraImi reinvie basmul cu-o comoaraAscunsa jos acolo 'n adancime.
Drumet chemat de viforele marii,Cum m'am oprit ratacitor pe maluri,Simt fulgere in purpura 'nserariiSi 'n noapte-aud suspinele chemariiLuntrasilor, cari vor pieri in valuri . . .
CARBUNII
Carbunii cand ti-or arde 'n vatraIn seri de ani tarzii si goi,Tu stand la lespedea de piatraSa to gandqti c'am ars si . . .not
Iar cand din ochii de PiraticVor tresari scantei-scantei,SA' stii ca visul meu sdlbaticS'a mai aprins odatd 'n ei.
CHEMARE
Subt zidul alb al mandstiriiUnde-ai inchis un scump noroc,Cu slovele muiate 'n focTi-ai scris chemarile iubirii . . .
Eu le cetesc . . . si dintre sireTi-aud chemarile de dorCa fulgere ce cad in sborSpre turnul vechiu de manastire
MUNTII
Trup sfant din trupul ce se frange,Voi munti de brad si de stejar,Strajeri ai tarii care plange,Plin de povesti si plini de sange,V'au surghiunit peste hotar.
Nu stiu, la cronica nu scrie,De cand avem acelasi rost . . .
Ati mai ramas voi marturie,Azi numai frunza voastrrstie,Sa spuie nunta cum ne-a fost . . .
PARIS
Parisul, magica faclieCum n'a mai luminat pe cer,Parisu 'n mintea mea invieSi frigurile lui ma cer.
Parisul chiote §i ardeCuprins de-al patimilor stolCu clocotul din bulevardeImensa harf' Eol.
Parisul din povesteaThoastraPrinzand misteriosul val0 sa ne cante la fereastraMaretu-i cantec nuptial . . .
ASTEPT ARE
Trei trandafiri intr'un pahar,Trei trandafiri in floare,Curati ca de margaritar,Te-au asteptat ieri in zadarSa-i prinzi in cingatoare . . .
Te-au asteptat, sarmane flori,In linistea mea moartai 'ngalbenite de fiori,
S'au scuturat de cate onFosnea un pas la poarta.
Amurgul vinetiu de-AprilImi ratacea prin casa,Cand frunzele tiptil-tiptilCa niste lacrimi de copil,Cadeau incet pe masa.
0 RAMURA INTARZIATA
Nu ti-a fost dat sä vezi vreodataCand toamna paha.' coboard,Intr'o gradina despoiata,0 ramura intarziataCe-a inflorit a doua-oars ?
Nu te-ai oprit atunci in caleSa to intrebi ce taind oare,Ascund intelepciunii taleInfriguratele petale,Ca maine stinse, lard soare ? ...
Si dac'o blanda 'nduiosareTi-a frant o clipa 'n ochi lumina,Cum stai asa intrebatoare,Uitandu-te la biata floareAi inteles a cui e vina ?
60 o RAMURA INTARZIATA
E raza, care toamnei muteI-a dat fiorul primaveriiSi 'n preajma mortii abatuteA picurat pe nestiuteUn strop din cantecu 'nvierii . . .
TRECUTUL
S'abat mustrari din alta vremeDin vremea and nu ne stiamSi yin pe nume sä ma cheme,Sa-mi strige noptile la geam,Ca o padure de blesteme . . .
Trecutul tau de-odinioara,Prapastie cu multe guri,Cu intrebari ce ma 'nfioara,Cu serpuiri si cotituri . . .
Trecutul nesatula fiara . . .
Trecutul umbra vinovata,Talhar scapat de subt zavor,Din cripta lui intunecataSe furisaza calatorSi langa patul meu s'arata.
62 TRECUTUL
Trecutul, cioclu de morminte,Sinistru oaspete de-amurg,Negutator de juraminte,Din haina-i ciuruita curgDrept sdrente, aducerile-aminte . . .
El vine tainic sA desgroapeTot ce-am inchis in tintirim,Ne-aduce lacrimi in pleoape . . .
Da-mi maina ta, sa-1 gdtuim,1 recutul, cand it simti aproape . ..
APUS
Dumineca. Nu-i nimeni pe aleie,Si 'n impietrita pace vesperala,Stravechiul parc imi pare o catedrala,Altarul ei, un strat de orhideie.
Muiat in blanda florilor sfiala,Jos, soarele s'a mai oprit sa. stole,Cele din urma rosii curcubeieSe frang pe-o alba cruce sepulcrala.
Apune-apoi . . . Lin, una cate una,Vin umbrele peste copaci sa cada,Pan' ce tarziu din lac fasare luna.
Lumina-i rece scalda palmierii,Cand noi, ca doi eroi dintr'o balada,Sorbim imensul cantec al tacerii . . .
Palermo, 1921.
DIN VIEATA
In largul marii raid margini, in largul marii[sbuciumate,
Se intalnird cloud scanduri din cloud vase sfardmate.
Sarace marturii razlete ale-unui drum dup'o comoard,Le-a fost urnit aceea§i vraje din portul for
[de-odinioard...
Din doua parti tainduli cale credeau in unda[milostiva
and tot acela0 brat de vifor le-a (rant catargul[deopotrivd.
Deodata s'au oprit in goana de ndzuinti spre-o lume[noua,
Deodata albele corabii se cufundard amandoud
Solii pribege ale mortii rdmase cele cloud scanduriPurtand pe ape fiecare acela0 trist popor de
[ganduri
DIN VIEATA 86
S'au prins alaturi cand simtira ca tot ace14:val[le salta
Si azi brazdand nemarginirea merg infratite[laolalta ...
5
RESURRECTIO
Cand tree umbrele 'nserariiPanze de-argintat fuior,N'auzi spasmurile mariiCum ne striga 'n Nora for ?
Din pagana si adancaUndelor imbratisare,Dintr'un val ce sparge stancaUn fior prelung tresare . . .
Parc'o taind se tidiedDin primejdia de apa,Ochii tai supusi de frica.Vreau cucernic s'o priceapa.
Eu o stiu atat de bineE povestea de demult,Din uitate vremuri vineInc'odata s'o ascult.
TIBI MARE
Atatia ani isi strecurard convoiul for pierdut de clipe,Din ziva cand ne despartirAm de soapta-ti
[ademenitoare,Si azi acelasi demon bate deasupra noastra din
[aripe,Pagana patimd flAmancla tot mai sAlbaticg ne
[doare . . .
Curand iar vom veni la tine striviti de vechea['mbratisare
Sa oglindim acelasi vifor in larga 'ntindere[albastra,
Si sä 'ntrebam un val sä spuie : ce e mai sfanta si[mai mare
E vesnicia to de unde, on e eternitatea noastra ?
5.
DE PROFUNDIS
Din sufletul meu, pestera uitataCu scorburi multe vaduve de soare,Tacerile mai striga cate-odataCa niste robi rebeli in inchisoare.
Sunt visuri, patimi, cantece pierduteSi intrebari nedeslegate Inca,Tot tintirimul vietii mele muteMa chiam' atunci cu matca lui adanca.
Dintr'o poveste mandra si pagansS'abat franturi de straie sdrentuite,M'ating razlet cu taina for batrana-0 clips -abia si negura le 'nghite.
De fiecare plange-o agonieflutura o umbra de mustrare,
Nemilostiva volbura. tarzieCu ghiara ei ma saps si ma doare.
Si
DE PROFUNDIS 69
Asa pe rand, salbatice si crudeMa urmaresc tacerile desarte,Dar anii trec si glasul for s'audeTot mai incet si tot mai de departe.Riva, 1929.
LA MAL
Sus munte de piatra cu fruntea de varJos lacul o panza albastra,La mal lang'o masa cu flori in paharNoi doi cu mutenia noastra.
Atata repaos si-atata fiorPlutesc peste apele-afunde,Ca taine din vremi ce de mult nu mai dor,Azi plimba tacerea pe unde.
Din soarele-apune bland raze se scurgSpre trei thiparosi sä se 'nchine,Trei sfesnice stinse, uitate 'n amurg,Pe-un umar de templu 'n ruine .
Cum stain str'ansi alaturi si buzele tacIn linistea fara cuvinte,Ca albe corabii pribege pe lacNe leagan' aduceri aminte.
..
LA 1VIAL 71
Si 'n vreme ce umbrele noptii coborSi_galgaie apa la scard,Departe, trecutul, batran cersetor,Ne canta umil din ghitard.Riva, 1930.
MARE AETERNUM
Etterra mare, ca si odinioaraFora hotar si fad de hodina,De intrebari si neastampar plina,Azi goana mea la malul tau coboard.
Cu tresaltari de ape si luminaOglinda to prelung ma infioaraSi 'nchise rani incep din nou sa doaraDin flacari vechi ce 'n mintea mea se 'mbina.
Pe rand, pe rand, eu simt cum reinvieCantata para. 'n surle si chinvaleUitata noastra mare 'mparatie.
Si nu mai stiu ce mi se par mai grele,Povetele nemarginirii taleSau tainele adancurilor mele .
TREC CLIPELE
Trec clipele . . . margele InsiratePe-un tainic fir, de-o mana precurataIn goana for de visuri argintateVieata mea se risipeste toata . . .
Cand simt ca bate moartea din aripeEu ma opresc sa-mi vad intreaga salba.Si vad atunci ca tortul meu de clipeL-a depanat aceeasi mana alba . . .
PAX NOBIS
Cand cade-amurgul la fereastraCu joc de umbre, cu fiori,El ne gasqte 'n casa noastraTovar4i muti §i visatori.
Cu ochii calkori departeCum stain algturi amandoi,Un sir de veacuri ne desparteDe-al vremii chiot si noroi . . .
Ca 'ntr'o cetate legendaryNoi ne-am inchis dup5. oblon,Din valul ce se strig' afardNu ne patrunde niciun svon . . .
Se 'tisird clipele curateFara trecut si viitor,E tainica eternitateCe trece-asupra noastra 'n sbor.
PAX NOBIS 76
Si-atunci in sfanta serii paceNoi am uitat, de mult, ca santAtat amar de dobitoaceRumegatoare pe pamant.
ASTAZI
AM FOST...
Am fost logodnicul durerii,Cobzarul cu aceleasi strune,Ce-si tese cantecu 'nvieriiDin stihuri de ingropaciune . . .
In noaptea mea inviforata,Drumet indragostit de soare,Am fost o harfa spanzurataPe-o strasina de inchisoare . . .
Zidit din lacrimi si dezastreEu am vestit o lume noud,Voi mi-ati dat vaierele voastre,Eu v'am dat inima mea you'd.
In zile lungi de pribegieBiet rob lovit de biciul urii,Eu am purtat de-o vesniciePrea mult blestem in cerul gurii . . .
80 AM FOST...
Mirarea deci sa nu va prinda,Ca azi subt tampla mea carunta,Nu e nici zumzet de canda,Nu suet nici chiote de nunta . . .
POST BELLUM
Pamant, pamant, stapanul meu de-o vieata.Eu ti-am fost slugs, ucenic si frate . . .
Te-am proslavit cu gene 'nlacrimateIn ruga mea de orice dimineata.Pamant, mi-ai fost duhovnic de pacate,Pamant, mi-ai fost tezaur de povata,Din lutul tau eu mi-am zidit altarul . . .
M'am inchinat la coapsa to batrana,La tine-am supt credinta din tarana,Cu plansul tau eu mi-am umplut paharul . . .
Pamant Pamant Azi te-ai schimbat la fat&Ca un batran cu cuvioasa barbs,Impins de-o trista volbura tarzieDup'o spurcata noapte de belie,
necurat in orice fir de iarba . . .
Pamant, esti plin de-a patimilor sgura.Esti
82 POST BELLUM
Acolo jos in negre maruntaie,Pamant . . . pamant . . . ai vinovata guraTot to mai arde-a crimelor vapaie . . .
Pamant . . . pamant . . . ai otravite roade,Nu-mi poti da astazi cuminecatura . . .
Pamant . . . Pamant . . . Pe robul tau sloboade,Caci ochii lui cei dornici de misterTe parasesc ... s'au surghiunit in cer.
CETIND PE BAUDELAIRE
Mai recetesc o paging bolnavaDin spleenul tau incarcerat in rime,In noaptea asta plind de otrava,Cand nu mai rad, caci nu ma vede nime . . .
Mai recetesc si Ma dupa fild,Par niste triste galbene petale,E pretutindeni bruma fara. mildSi-atata toamna 'n versurile tale . . .
Ce turn inalt, stralucitor de ghiataTi-e mintea . . . rad la orice cotitura,Cum cate-un picur proaspat de vieataPrimeste-a mortii cuminecatura . . .
Pe rand, pe rand viziuni multicolore,Betiile cu-a for apoteozaMor in caderea vorbelor sonore,Cand visu-si moaie aripa 'n nevroza.
6
84 CETIND PE BAUDELAIRE
Simt sufletul invins cum ti se frange,Un Crist cu pieptul sdrentuit de suliti,Pare-ca vad cum ai stropit cu sangePe unde-ai fost, noroiul de pe uliti . . .
Cum stand a§a cu coatele pe masaUritu 'ncinge fruntea mea de ceara,Iar noaptea grea asupra mea it lass :
0 lespede pe-o pace funerara . . .
ASCULTAND « MESSIAS » DE HANDEL
Ca printr'un fum sfintit de deniiS'alunga umbra si vedenii,S'aud mustrari, se striga plangeri,Satana e gonit de ingeri,Pacatul vechiu din ziva 'ntaieSe scalds 'n miros de tamaie,Din departate vremi tresare
i crqte ca o apa mareCu svarcolirea lui desleagaCatapeteasma lumii 'ntreaga.
KARLSBAD
Sunt Med numar, mutre somnolenteDe ambe sexe, valuri nesfarsiteTrec spre izvor, stomacuri obositeDin cele cinci diverse continente.
Par un cavou arcadele boltiteSubt ziduri sure, reci, indiferente,Cand dintr'un colt rasung. 'n vagi accenteUn vals de Strauss cu note galgaite . . .
Asa pe rand multimile s'aduna . . .
Pe urma for si pasul meu s'abate,Da! Iata-1 plin paharul meu cu apa. . . .
Incep sd-1 beau si linistea mea gravaSchiteaza pared gestul lui SocrateCand a sorbit din cupa de otrava!
MARIENBAD
Ce blanda qti, domestics padure,Sub brazii tai decenti nu mi se pareCa s'ar putea vocifera prea tare,Ori c'ar veni haiducii sa ma fure.
Bine crescuta, n'ai asemanareCu coastele Carpatilor obscure,Unde e svon de clopot si secureSi unde iese ursul la plimbare . . .
Si tottisi pacea to civilizata,Mi-a aratat cea mai cumplita fiara :
Padure tunsa, rasa, coafata . . .
Vai, n'am s'o uit vedenia burgheza :Un neamt enorm pe-o banca solitara,
IO mangaia nevasta lui obeza . . .
FRANZENSBAD
In dup'amiaza silnica de vary,I s'a facut un gol rotund in minteSunt laird sir imagini si cuvinteCe s'au pornit in juru-i sa tresara.
Pe scaunul ei de lene sedentary0 napadesc aducerile-aminte . . .
... A fost demult ... La bal ? on inainte ?...Departe parca picur'o ghitard
Incet, incet visarii se supune,and innotand in soarele-apune,0 ciocarlie isi inalta trilul . . .
Ea doarme u n . . . Dar intr'o clipa, iata,Din vis femeia sare 'nfrigurata :
I se paruse c'a tipat copilul . . .
...
CANTA MOARTEA
Imi cants moartea la fereastraCa o vecernie 'n surdina,Imi cants 'ncet povestea noastra :Un joc de umbre si lumina.
Eu o ascult in noaptea muta,Din adancimi Imi crqte mare;Intreaga vie*" petrecutaLa capataiul meu rasare.
i cum sub tampla mea fierbinte,0 lume veche-mi reinvie,Nu cate-au fost Imi yin in minte,Ci cate-ar fi putut sa fie.
IN SAT
CANTECUL CAMASII(Fragment)
Eu sunt o biata, ieftina camaseSunt o sumara haind populara,De mii de ani de cand ma imbracaraEu sunt pudoarea plebei nevoiase.
Eu m'am pornit din camp de pe ogoareDin canepa ce-au semanat taranii . . .
(Tatal meu e unul Ioan al Anii).Mi-a tors in albe nopti de sezatoareCu grabnic spor o ceata de neveste,Din gura for stiu doine plangatoareSi-am invatat cu firul de fuioareDin fiecare fus cate-o poveste.Am fost tesuta la razboi in tindaSi m'a cusut incet o fats mare,M'a inflorit la maneci cu matasaSi mana ei a izbutit sa prindaIn arabescuri fine si barbare
94 CANTECUL CAMA511
Toat' asteptarea dulce de mireasd . .
Tiu minte, vezi, cand am iesit din cashSi cand la hoed 'n vesela gramaddM'am prins intai curatd si frumoasdCum strdluceam in albul de zapadd . . .
De-atunci in cruda anilor povatdCate-au fost date-asupra mea sa caddCa niste pdsdri groaznice de pradd...Ce-aruncaturd stearpa de vieatd!Prin praf, prin fum, prin negurd si ceata,Subt sulitele arsitei de soare,Ori in bd.tdi de vifor si ninsoare,Eu m'am sbaitut o chinuitd roabd.Si zi cu zi din munca mea neghioabdMa napadird rauri de sudoare . . .
Blesteme cate lung clocotitoare,Imi trimetea scheletul de subt mine,Subt vdlul meu adaposteam ruine,Cand glia neagr'o rdsturnam cu boii . . .
Si 'n drumul greu cum ma pastea dusmanulMi s'au vandut itarii si sumanulNumai pe mine m'au iertat ciocoii . . .
Azi, cum ma vezi sdracd, nelautd,M'am sdrentuit, sunt galbend si neagrd.Si 'n goana mea de toti nepriceputdM'am pomenit netrebnicd si ruptd.Dar totusi poate-ti mai aduci aminte
CANTECUL CAMASII 95
Ca supta-asa de foame si de boalkCa un drapel de 'nfricosata luptaPe cand era bataia mai fierbinteEu sfarticata, tragica si goals,Am navalit transeele nemtestiAm dat asalt, in camp la Marasesti.
IN MINE CATE-ODATA
In mine cate-odata eu simt: se face noapte,Din netraite vremuri vin neguri sa ma prinda,Strigari necunoscute si cantece si noapte
La casa mea colinda.
In mine cate-odata tarani cu zeghea surdSi glume si ispite si tot ce stie satul,S'amesteca de-avalma roind in batatura
i vin sa-si tie sfatul . . .
In mine cate-odata grea linistea se lasa,Miroase-a izma creata si-a flori de iasomieIn vreme ce un popa cu barba cuvioasa
Slujeste-o liturghie . . .
TRECEA UN OM
Pe sub fereastra casei meleIn largul drumului de larkSub cerul alb stropit cu steleTrecea un om cantand aseara.
Era un cantec care spuneDurerile ce-aduna anii,Trist ca un plans de 'ngropaciune,Cum numai ei it §tiu, taranii.
De unde oare calatorulIl adusese 'n sat la mine,Din ce mister pornea fiorul,Din ce adanc, din ce ruin ?
Il ascultam cum jalea-i blandaDeasupra vailor se 'mparte,Nemangaiata si pla'pandaCa o mustrare de departe.
C8 TRECEA UN OM
i cum se risipea 'nainteOftarea lui indurerata,0 clips mi-am adus aminte,Ca Si eu am cantat odata . . .
BISERICUTA DIN ALBAC
Bisericuta din Albac,Tu esti al vremurilor semn,Tot bietul nostru plans saracE 'nchis in trupul tau de lemn.
Din ce-am cerut, din ce-am gandit,Atatea rugaciuni cuprinzi,Si-atata vis neizbandit,Subt vechiul tau tavan de grinzi . . .
Tu stii cum ne-am trudit stingherDe-apururi lard crezamantLa Dumnezeu acolo 'n cerSi la 'mparatul pe pamant . . .
De-aceea ostenit acumDe zile rele cate-au fostBatrana te-ai pornit la drumSd-ti deie fratii adapost . . .
100 BISERICUTA DIN ALBAC
Ratnai aici, fd-ti un popas,Fii sfetnic bun din veac in veac
i spune-acasa ce-a ramasBisericuta din Albac !Florica
VANT DE SEARA
Casuta alba vinetie,Subt culmea verde-a unui deal,In noaptea mea de pribegieDe ce mi te arati azi mieCasuta alba din Ardeal ?
Ce val de umbre calatoare,Mi te-abate iar in gand ?De ce-mi rasai staruitoareDe ce te vac' acuma oareMai limpede ca orisicand ?
Pe semne dumani te pradard,Pe semne dusmani ti-au dat foc,Si-un strop din urna-ti funeraraTu mi-ai trimis pe vant de seal%Casuta l a r d de noroc . . .
IN TINTIRIMIn tintirim la not in taraMovile sunt in lung si 'n lat,0 pace muta funerarkTe-apasa greu ca un pacat.In ele taina nefiintiiI-a prins subt milostiv zavor,Pe toti cati au muscat cu dintiiDin tarina durerii for . . .
In tintirim dorm munti de lavaInchisi subt lespezi de mormant.Un cuib de ura si otravaE 'n orice bulgar de pamant.Tarana tremura si 'nvie,Caci fiecare fir de lutDospeste 'n el o vijelieDin cate 'n suflete-au batut
In tintirim pe vant de seardSireaguri umbrele cobor,
IN TINTIRIM 103
Sunt mortii cari se strecoardSi prin unghere tin sobor.Grozava oaste de schelete,Nebiruiti rAtacitori,Ei sfanta razbundrii seteSi-o impart in drum la trecatori.
In tintirim in nopti albastreand stelele pe cer s'aprind,Rasung plansetele noastreSi zarea 'ntreaga o cuprind.Infioratd lunca geme,De bocet jalnic de femei,Ce spun din gura for blestemeCand duc la groapa ghiocei.
In tintirim mai sunt si ceteDe nesatui boi de pripas,Cari rumega pe indeleteCd land pe-un mort la orice pas.Si 'n vreme ce sfarsiti de zileNoi langa cruci ne anguim,Ei pasc la flori de pe movile,Ei ni se 'ngrw 'n tintirim.
TRADUC ERI
PRIVEGHETORI SI CIOCARLII(dupd Pettifi)
Vai, pang cand va trebui s'ascultCum impletiti din razele de lungCantdri din vremuri de demult,Ce le-a 'ngropat cu valul ei uitarea ? . . .
Si cand stricati voi cuiburile voastreDin dardmate cetatui sihastre,Unde v'ati pus la 'ntrecere nebundCu huhurezi si bufnite 'mpreund ? . . .
Demult.Demult v'ascult ;Cantati lard 'ncetareSi 'n ochii votri tulburiVad dulce 'nfiorare,Vad lacrima pdrerilor de eauNeputincioase lacrimi lard roadd,Caci de minciund ochii-mi dau dovaddCe santeti doar' voi toti pe cati v'ascult,Voi cantdretii vremii de d e m u l t ? . . .
...
108 PRIVEGHETORI $I CIOCARLII
Santeti talharii vechilor morminte,Ce desgropati a vremii moaste sfinteSi desgropati ascunsul ei tezaur,Si-1 dati pe pretul frunzelor de laur . . .
Eu nu va vreau cununa, nici marirea,Miros de mort si putregai e 'ntr'insa . . .
Se sbuciuma bolnava omenire,Truditu-i suflet cere premenire,Vedeti, s'a smuls din pacea lui pamantulSi vantulDeslantuitei patimi trece 'n goandSi secera bolnavi in orice parte . . .
Vedeti, un neam cum e ajuns de moarte,Cum alte cad, caci boala le supune . . .
Si cine-mi spune :Se mai trezesc °data adormiteVietile de semintii strivite ? . . .
Dar uite-acum in ziva de pierzareLecuitor purcede sa coboare,Nu-1 stiu, nu-1 simt, nu-1 vad omoritorii.A ta-i cantarea, orisice strigareDe care astazi struna mea tresare;Tu esti izvorul lacrimilor mele,Tu-mi esti povata vietuirii grele;Nadejdea mea spre tine se indreapta,S'atunci un leac durerii din vechime$i ranelor tamaduire dreapta,Eu glasul tau astept : viitorime!
PRIVEGHETORI $1 CIOCX1ILII 109
Iar voi intarziati poeti :Taceti !
TAceti !De-ar fi atat de 'ndurerat
'atat de dulce picurat,Ca glasul de priveghetoriAl vostru cant,Priveghetoarea-i sora cu amurgul,Iar pe pamant,Noi ateptam toti revarsat de zori,Noi ateptam suflarea diminetiiPe-a lumii temelii,Vrem sa vesteasca soare cantaretii :Vrem ciocarlii !
NOAPTE(dupa Carducci)
Adanca noapte 'n veci nepriceputd,Odihnd bun' a lucrurilor toate,Ce dormi pe stanci de trdznet despicatei 'nvalui drag livada 'n flori tesute;
Voi fldcari vii pe bola semanateCu mandra voastrd strdlucire mutd,De-o tainicd poruncd nestiutdPe-aceleasi di de-apururi indrumate ;
Si lund tu, tu vitreg milostivd,Ce tuturor iti ddrui deopotrivdTremurdtoarea pulbere-argintatd:
Raspundeti voi ce-i rostul lumii noastre,Ce taind doarme 'n boltile albastre ? . . .
Nici nu to misti, tacere blestematal . .
POEZII(dupd Ady)
I
Eu am pornit din matca TiseiCu mosteniri neinfranateGonind cirezi de visuri oarbeDin splendida paganatate.
Se pravalea 'mprejuru-mi lumeaIntr'o salbaticd strigareCand eu tacut si singuraticCautam o armonie mare . . .
Robust Apollo dela tarnHaiduc in goana tineretii,Chemat de dragoste si cantecLoveam cararile vietii . . .
Azi nu mai am nici ras, nici glume,Nici dor de zambetul femeii,M'au omorit evanghelistiiSi oamenii si fariseii.
II
Eu yin dela malul raului GangeCu visul 'mpletit din raze de soareMi-e inima biata o floare de lotusCu fine petale tremuratoare.
Ce chiot §i larma la iaz langa moat%Ce maini nodoroase lovesc din topoareSi cum ma ucide sarutul salbaticLa marginea Tisei ce caut eu oare ?
III
Pe taina in paraginireIn larguri buruiene cresc . . .
0 stiu campia 'ntelenita :Este ogorul unguresc.
Eu ma cobor la sfanta huma0 roade ceva . . . Stau si-ascultPopor de ierburi otraviteUnde sunt crinii de demult.
Ma strang salbaticite vrejuriCand din adanc astept un glasSi-un miros bland de flori uscateM'atinge 'ncet la orice pas.
Tacere gozul buruianaMa prind, m'adorm si ma 'nvelesc .
Din departare rade vantulPeste ogorul unguresc.
8
.. .. . .
IV
Vii prea tarziu femeie,Cu sufletul tau darnic,M'a omorit pustiaIn care strig zadarnic.
Pustietatea larga,Vai ungureasca pustaCum m'a stropit pe aripiMocirla ei ingusta.
Azi nu mai e nimica0 lacrima sa-mi deie,Eu am venit prea grabnic,Tu prea tarziu femeie.
LIMURIREApari lia acestui volum de versuri a preocupat in mod insistent
multipla gadire a lui Octavian Goga. Intimilor sill le-a comunicatadeseori aceasta intenfie ,s1 unora, chiar, le-a impcirtlifit planuldupd care ar fi dorit scili grupeze materialul. Plasdndu-se deasupraeroicelor friimantdri pdmcintefii, voia sci-fi inchidd cu un finalde realizare senind opera sa. De aceea # tithd pe care I-a ales :DIN LARG.
Pietatea d-nei Veturia Octavian Goga a fdcut ca acestdeziderat sufletesc sd is fiintd.
Noi n'am fdcut deceit sa urindm cu o deosebitif grijd manuscrisulpoetului. Tot ceea ce este cuprins in acest volum a fost rdnduitde min tea # mcina hd Octavian Goga. Nouil, nu ne-a revenit deceitdevotamentul unei realizdri tehnice.
D. C.
CUPRINSULDIN LARG Pag
Din larg 7Profetul 9Isus pe valuri 11
Poetul 14Stejarul 16Pace 17Regina Elisaveta 18
1883-1933 20
RASBOI
De profundis 23Poveste veche 26Pamint §i cer 28Ceahlaul 31
Afara trece moartea 33Vorbesc facerile 34In bivuac la Akerman 36Hora mortii 38
NOI
Inviere 41
Vita nuova 42Tovar4i 43
Pustiu 44
In noapte 45
Strigoii 46
Tristia 48
Breve sogno 49
118 CUPRINSULPeg
Departe 50
Cantec 52
Sufletul 53
CArbunii 54Chemare 55Muntii 56Paris 57Mteptare 58
0 ramura intarziata 59
Trecutul 61
Apus 63Din vieatd 64Resurrectio 66Tibi mare 67De profundis 68
La mal 70Mare aeternum 72Trec clipele 73
Pax nobis 74
ASTAZI
Am fost... 79Post bellum 81
Cetind pe Baudelaire 83Ascultand Messias* de Handel 85Karlsbad 86Marienbad 87Franzensbad 88Cants moartea 89
IN SATCantecul camasii (fragment) 93In mine cateodata 96Trecea un om 97Bisericuta din Albac 99Vant de sears 101
In tintirim 102
TRADUCERI
Priveghetori §i ciocarlii (dupa Petiifi) 107Noapte (dupa Carducci) 110Poezii (dupa Ady) 111
MONITORUL OFICIAL $1IMPRIMERIILE STATULUIIMPRIMERIA NATIONALA
BUCURESTI 1939
C.