INSTITUTUL NAȚIONAL AL JUSTIȚIEI

Disciplina:Dreptul Uniunii Europene

RAPORTprivind studiul pluralităţii de ordini juridice în spaţiul UE pe segmentul

traficului de fiinţe umane

Audient formare iniţială INJ:Dumitru RACOVIŢĂ

candidat la funcția de judecător

Formator INJ: Olga DORUL,doctor în drept, conferențiar universitar

Chișinău 2015

1

CUPRINS:

I. Importanţa abordării domeniului traficului de fiinţe umane...........................pag. 3

II. Istoricul reglementării internaţionale a traficului de fiinţe umane..................pag. 3

III. Reglementarea traficului de fiinţe umane în cadrul unor state membre ale Uniunii Europene.................................................................................................................pag. 6

IV. Concluzii.................................................................................................................pag. 7

V. Referinţe bibliografice..........................................................................................pag. 8

2

I. IMPORTANŢA ABORDĂRII DOMENIULUI TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Traficul de ființe umane, care ca fenomen își menține amploarea la nivel internațional ca unul deosebit de periculos, atentează grav asupra libertăţii şi cinstei persoanei. Fiind criminalizat în toate statele contemporane acest gen de infracţiune necesită o definire şi abordare omogenă. Însă de la stat la stat această infracţiune este reglementată diferit. Mai mult ca atît această infracţiune este una predominant transfrontalieră şi pentru a o investiga eficient este nevoie de intervenţia concomitentă a cel puţin 2 state. Astfel în cazul în care noţiunea de trafic de fiinţe umane este diferită, intervine problema de recunoaştere a cărorva fapte drept trafic, de exemplu dacă într-un stat consimţămîntul victimei pentru a fi traficată nu are relevanţă pentru încadrarea faptei, iar în altul consimţămîntul este un semn calificativ care exclude caracterul penal al acţiunii/inacţiunii nu va putea avea loc o cooperare în scopul efectuării urmării penale, deoarece potrivit art. 5 al Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală1, semnată la Strasbourg în 1959, una din condiţiile de acordare a asistenţei judiciare este ca fapta să constituie infracţiune atît în ţara solicitantă, cît şi în ţara solicitată.

Din cauza varietăţii şi volumului mare de studiu necesar a fi efectuat, în această lucrare nu vom face referire la modalităţile de acordare a asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane, deoarece acestea variază de la stat la stat, însă minimul acestei asistenţe prevăzut de actele internaţionale de profil, printre care şi cele menţionate în capitolul următor, este acordat aproximativ identic de către toate statele membre UE.

II. ISTORICUL REGLEMENTĂRII INTERNAŢIONALE A TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Fenomenul traficul de fiinţe umane, denumit actualmente de comunitatea internaţională “sclavia sec. XXI”, nu întotdeauna a avut o reglementare omogenă.

Prima reglementare la nivel internaţional, după abolirea sclaviei din sec. XIX, o găsim în Acordul Internaţional pentru suprimarea comerţului cu sclavi albi, ce datează din anul 1904. Acest document, se referea mai mult asupra protecţiei victimelor decît asupra pedepsirii infractorilor, fiind ineficient datorită lipsei de înţelegere a complexităţii abordării acestei probleme cu multe aspecte. Din acest motiv, în anul 1910 a fost adoptată Convenţia Internaţională pentru suprimarea traficului de sclavi albi, care obliga 13 ţări participante să pedepsească răufăcătorii. Sub egida Ligii Naţiunii s-a încheiat Convenţia pentru suprimarea traficului de femei și copii din 1921 și Convenţia Internaţională pentru suprimarea traficului de femei care au atins majoratul din 1933. Aceste patru convenţii privind traficul au fost consolidate în Convenţia Naţiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituţiei altor persoane din 19492.

Reglementări în acest domeniu, de asemenea, au fost specificate şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului3 din 10.12.1948 care în art.3 prevede: „Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, libertate și la securitatea sa”, iar art.4 proclamă: „Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în robie, sclavia și traficul cu sclavi sînt interzise sub toate formele lor”.

În Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei4, adoptată la 18.12.1979 la New-York, în Preambul se menţionează: „Afirmînd că întărirea păcii și securităţii internaţionale, diminuarea încordării internaţionale, cooperarea dintre toate statele, indiferent de sistemele lor sociale și economice, dezarmarea generală și completă și, îndeosebi, dezarmarea nucleară sub control internaţional strict și eficace, afirmarea principiilor justiţiei, egalităţii și avantajului reciproc în relaţiile dintre ţări și înfăptuirea dreptului popoarelor aflate sub dominaţie străină și colonială și sub ocu-paţie străină de autodeterminare

1 http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/PDF/Romanian/030-Romanian.pdf2 www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=98&fmt=pdf3 www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf4http://www.hotararicedo.ro/files/files/CONVENTIA%20ASUPRA%20ELIMINARII%20TUTUROR%20FORMELOR%20DE%20DISCRIMINARE%20FATA%20DE%20FEMEI.pdf

3

și de independenţă, precum respectul suveranităţii naţionale și al integrităţii teritoriale, vor favoriza progresul social și dezvoltarea și vor contribui, în consecinţă, la realizarea deplinei egalităţi între bărbaţi și femei...”.

Convenţia pentru reprimarea și abolirea traficului cu fiinţe umane și a exploatării prostituării altuia, încheiată la 02.12.1949, obliga statele-părţi: „1. Să adopte reglementările necesare pentru protejarea imigranţilor sau a emigranţilor, în special a femeilor și соpiilor, atît în locurile de sosire și de plecare, cît și în timpul drumului; 2. Să dea dispoziţii pentru organizarea unei propagande corespunzătoare care să atragă atenţia asupra pericolului acestui gen de trafic; 3. Să ia măsuri corespunzătoare ca să exercite o supraveghere în gări, aeroporturi, porturi maritime, în cursul călătoriei și în locurile publice, în vederea împiedicării traficului internaţional cu oameni în scopul prostituţiei; 4. Să ia măsuri corespunzătoare, pentru ca autorităţile competente să fie prevenite de sosirea persoanelor care par vinovate, complice sau victime ale acestui trafic” (art.17 din Convenţie).

Declaraţia asupra protecţiei femeilor și copiilor în perioade excepţionale și de conflict armat5, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 3318 (XXIX) din 14 decembrie 1974, proclamă protecţia unor categorii de populaţie astfel: „Femeile și copiii aparţinînd populaţiei civile și implicaţi în condiţiile stărilor excepţionale și de conflict armat în lupta pentru pace, autodeterminare, eliberare naţională și independenţă, care trăiesc în teritorii ocupate, nu vor fi lipsiţi de adăpost, de hrană, de asistenţă medicală și de drepturi inalienabile, conform prevederilor DUDO, PIDCP și PIDESC și Declaraţiei drepturilor copilului și altor tratate internaţionale”.

În Preambulul Pactului cu privire la drepturile civile și politice6 din 1966 se menţionează că recunoașterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii și păcii în lume. În continuare, dispoziţia art.8 pct.3) prevede:„Nimeni nu va putea fi constrîns să execute o muncă forţată sau obligatorie”.

Art.10 din Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale7 din 1966 prevede: „Măsuri speciale de ocrotire și de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor copiilor și adolescenţilor, fără nici o discriminare din motive de filaţiune sau din alte motive. Copiii și adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva exploatării economice și sociale. Folosirea lor la lucrări de natură a le dăuna moralitatea sau sănătatea, de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege. Statele trebuie, de asemenea, să stabilească limite de vîrstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisă și sancţionată prin lege”. În același context, art.32 din Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului din 19898 stipulează: „Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice și exercitării unei munci ce comportă riscuri sau împiedică educaţia sau îi dăunează sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mintale, spirituale, morale sau sociale”.

În 1949, Organizaţia Naţiunilor Unite a unificat mai multe reglementări prin Convenţia cu privire la reprimarea traficului de fiinţe umane și exploatarea prostituţiei de către persoanele terţe. Această Convenţie pune accent pe interzicerea tuturor formelor de exploatare sexuală, fiind îndreptată spre combaterea tuturor formelor de prostituţie voluntară sau forţată. Pentru prima dată sînt incluse prevederi referitoare la asistenţa socială și mecanismele de repatriere a victimelor.

Un act important de talie internaţională în domeniul studiat este Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor şi împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, 15 noiembrie 2000, Palermo.9 Acest act internaţional a dat pentru prima dată o noţiune consolidată a traficului de fiinţe umane(prevăzută în art. 3 din acest document), aceasta fiind preluată şi în alte acte internaţionale, precum şi

5 http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/ProtectionOfWomenAndChildren.aspx6 http://www.dri.gov.ro/pact-international-din-16-decembrie-1966-cu-privire-la-drepturile-civile-si-politice/7 http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=79&inline8 http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/conventia-cu-privire-la-drepturile-copilului-1989.php9 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603

4

transpusă în legile naţionale ale statelor.Încă din anii ‘80, Consiliul Europei s-a implicat activ în combaterea traficului de fiinţe

umane. Textele de bază adoptate de acest organism care vizează traficul de fiinţe umane sînt următoarele:

− Recomandarea (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind acţiunile ce trebuie întreprinse împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale;

− Recomandarea (2001) 16 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale;

− Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1325 (1997) privind traficul de femei și prostituţia forţată în statele membre ale Consiliului Europei.

În cadrul Consiliului Europei au fost adoptate mai multe instrumente internaţionale relevante, în special tratate multilaterale, precum: Convenţia Europeană cu privire la drepturile și libertăţile fundamentale ale omului din 1950 și Protocoalele adiţionale la ea; Convenţia europeană cu privire la asistenţa reciprocă pe cauze penale din 1989 și Protocolul adiţional la ea din 1978; Convenţia europeană privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1997 și Protocolul facultativ la ea din 1999; Convenţia Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului din 1996.

Necătînd la totalitatea actelor internaţionale şi regionale în domeniu traficului de fiinţe umane s-a considerat oportună elaborarea unui instrument juridic obligatoriu cu o aplicabilitate și autoritate mai largă decît recomandările și acţiunile specifice în cadrul Uniunii Europene. Astfel la 3 mai 2005, Comitetul de Miniștri a adoptat Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficul de fiinţe umane10, deschisă spre semnare la 16 mai 2005 la Varșovia, cu ocazia celui de-al treilea Summit al șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei.

Unele aspecte ale traficului de fiinţe umane au fost reglementate de Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 cu privire la combaterea traficului de fiinţe umane, această decizie-cadru fiind înlocuită cu Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia. De asemenea aspecte ce ţin de acest segment sunt prevăzute şi în Directiva UE din 29 aprilie 2004 privind viza de reședinţă acordată originarilor din ţările terţe care sînt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au fost subiectul unor acţiuni de facilitare a migraţiei ilegale și care cooperează cu autorităţile competente.

Republica Moldova a ratificat mai multe acte internaţionale cu referire la traficul de fiinţe umane precum:

1) Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate; 2) Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în

special al femeilor și copiilor (2000); 3) Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane

(2005); 4) Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la

vînzarea de copii, prostituţia copiilor și pornografia infantilă (2000) etc. De asemenea Republica Moldova a depus eforturi semnificative în racordarea şi

perfecţionarea cadrului legal naţional, care după părerea noastră este unul cel mai fidel din Europa de Sud-Est în asemănarea cu actele internaţionale. Definirea fenomenului fiind o transpunere directă a prevederilor Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficul de fiinţe umane și Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor şi împotriva criminalităţii transnaţionale organizate în Codul penal al RM (în art. art. 165 și 206) și în Legea nr. 241 privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane.

10 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/trafficking/Source/PDF_Conv_197_Trafficking_Romanian.pdf5

III. REGLEMENTAREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE ÎN CADRUL UNOR STATE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

În continuare pentru a prezenta varietatea reglementărilor penale ale traficului de fiinţe umane în spaţiul Uniunii Europene, vom lua ca ţări de reper: România, prevederile căreia sunt asemănătoare cu cele ale Rebuplicii Moldova şi în special cu prevederile Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficul de fiinţe umane, Franţa, Italia şi Suedia, care fiecare au reglementări ce diferă atît între ele cît şi cu prevederile Convenţiei sus menţionate, ale căreia semnatare sunt.

ROMÂNIAÎn România traficul de fiinţe umane este definit şi incriminat în Codul penal din 200911 la

art. art. 210 şi 211, fiind denumit trafic de persoane în cazul subiecţilor pasivi adulţi şi trafic de minori în cazul victimelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani.

Potrivit art. 210 traficul de persoane semnifică „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”

Potrivit art. 210 traficul de minori constă în „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”

FRANŢACodul penal al Franţei din 22.07.199212 în cartea I “Crime şi delicte contra persoanei”,

titlul I „Atingeri aduse persoanei umane”, cap.V „Atingeri aduse demnităţii persoanei”2, o secţiune întreagă – secţiunea I bis „Traficul de fiinţe umane” – se referă la infracţiunile privind traficul de persoane.

Varianta-tip a infracţiunii de trafic de fiinţe umane este prevăzută în art.225-4-1 care reţine că traficul de fiinţe umane reprezintă „recrutarea, transportarea, transferul, cazarea sau primirea unei persoane în schimbul unei remuneraţii sau a oricărui alt beneficiu ori pentru promisiunea de acceptare a unei remuneraţii sau a oricărui alt beneficiu, în scopul de a pune această persoană la dispoziţia unui terţ, indiferent dacă acesta este identificat sau nu, astfel încât să-i permită acestuia săvârşirea infracţiunii de proxenetism, de agresiune sexuală sau de atac, de exploatare pentru cerşit, sau de impunere de condiţii de viaţă sau de muncă incompatibile cu demnitatea umană, ori pentru a forţa această persoană să comită orice crimă sau orice delict; traficul de fiinţe umane se pedepseşte cu închisoare de şapte ani şi cu o amendă de 150.000 €.”

ITALIA În Codul penal al Italiei din 19.10.193013, infracţiunile privind traficul de persoane se

prevede în cartea a doua „Infracţiunile în particular”, titlul XII „Infracţiunile contra persoanei”, cap.III „Infracţiunile contra libertăţii individuale”, secţiunea I “Infracţiunile contra personalităţii individuale”.

Art.600 defineşte traficul de fiinţe umane ca fiind „Plasarea sau deţinerea unei persoane în condiţii de sclavie sau servitute”: “1. Oricine îşi exercită atributele dreptului de proprietate

11 Codul penal al României // http://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/codul-penal-din-2009?pid=135199371&d=2009-07-24#p-135199371; 12 Code penal français//http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT00000607071913 Codice penale italiano // http://www.codice-penale.it/

6

în privinţa unei persoane, ori plasează sau deţine o persoană în condiţii de sclavie continuă, exploatează sexual o persoană, o impune la muncă forţată sau la cerşit, ori o exploatează în orice alt mod, se pedepseşte cu închisoare de la opt la douăzeci de ani. 2. Plasarea sau menţinerea în sclavie presupune aplicarea violenţei, ameninţării, înşelăciunii, abuzului de putere, profitării de situaţia de inferioritate fizică sau mentală sau de sărăcie, ori promiterii de bani, plăţi sau alte beneficii celor care sunt responsabili pentru persoana în cauză.”

SUEDIATraficul de fiinţe umane în Codul penal al Suediei din 21.12.196214 din cap.4

„Infracţiunile contra libertăţii şi păcii”, secţiunea 1a, este definit conform prevederilor alin.(1) al acestei secţiuni, după cum urmează: „o persoană care, într-un caz, altul decât cele menţionate în secţiunea 1 (se are în vedere cazul răpirii unei persoane), prin exercitarea de constrângere ilegală sau înşelăciune, prin profitarea de vulnerabilitatea cuiva sau prin alte asemenea metode ilegale, recrutează, transportă, găzduieşte, primeşte sau aplică măsuri de altă natură în raport cu o altă persoană, şi, astfel, preia controlul asupra acesteia, urmărind ca ea: 1) să devină victima uneia dintre infracţiunile prevăzute de cap.6 “Infracţiunile sexuale”, secţiunile 1-5 sau 6, ori să fie exploatată în scopuri sexuale; 2) să fie exploatată pentru necesităţi militare sau prin muncă obligatorie ori servicii obligatorii; 3) să fie exploatată pentru prelevare de organe; 4) să fie exploatată într-un alt mod într-o situaţie implicând stres pentru o persoană vulnerabilă, va fi condamnată pentru trafic de persoane la pedeapsa cu închisoarea de la doi ani la zece ani.

Potrivit alin.(2) cade sub incidenţa traficului de fiinţe umane precum şi 1) cedarea altcuiva controlul asupra unei persoane; 2) preluarea de la altcineva controlul asupra unei persoane. O persoană care săvârşeşte infracţiunea prevăzută la alin.(1) al prezentei secţiuni asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 18 ani trebuie condamnată pentru trafic de persoane, chiar dacă nu a recurs la nici una dintre metodele ilegale prevăzute la alin.(1) al prezentei secţiuni.

IV. CONCLUZII

În lumina reglementărilor prezentate, putem conchide că, necătînd la faptul că există o noţiune unamim recunoscută a traficului de fiinţe umane la nivel internaţional încă din anul 2000, statele menţionate nu s-au grăbit să racordeze legislaţia lor conform acesteia. Mai mult ca atît, după cum am menţionat şi în capitolul 1 al prezentei lucrări, în cazul în care victima şi-a dat consimţămîntul de a fi traficată potrivit legii penale ale Suediei, Franţei şi Italiei, traficantul nu va putea fi atras la răspundere penală deoarece lipseşte unu din elementele de bază ale infracţiunii şi anume metoda de săvîrşire. Chiar dacă în Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficul de fiinţe umane la art. 18 este menţionat că „fiecare Parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentu a califica drept infracţiune faptele enunţate la articolul 4 al acestei Convenţii, dacă au fost comise cu intenţie”, putem spune că acest angajament într-o oarecare măsură nu a fost realizat.

Totodată în urma acestui studiu am observat că statele cu pricina, în afară de România, nu au reglementate clauze de impunitate pentru victimele traficului de fiinţe umane, însă potrivit art. 8 al Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia şi de înlocuire a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 cu privire la combaterea traficului de fiinţe umane „Statele membre, în conformitate cu principiile de bază ale sistemelor lor de drept, trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile lor competente au dreptul de a nu urmări penal sau de a nu impune sancțiuni victimelor traficului de persoane pentru implicarea lor în activități infracționale pe care au fost obligate să le săvârșească drept consecință directă a faptului că au făcut obiectul oricăreia dintre faptele menționate la articolul 2”. În conformitate cu Dreptul comunitar directivele prin natura lor, sunt lipsite de efect direct,

14 The Swedish Penal Code // http://www.sweden.gov.se/content/l/c4/15/36/d74ceabc.pdf7

fiind acte prin excelenţă atipice, specifice dreptului comunitar, şi care presupun măsuri naţionale de aplicare, însă acestea au un caracter obligatoriu.

Un aspect comun care merită luat în vedere este sancţionarea traficului de fiinţe umane. În conformitate cu art. 4 paragraful 2 din Directiva sus menţionată „Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile menționate la articolul 2 sunt pasibile de a fi pedepsite cu pedeapsa închisorii cu maximul de cel puțin zece (sublinierea ne aparţine) ani atunci când infracțiunea: a fost săvârșită împotriva unei victime care era deosebit de vulnerabilă, categorie în care, în contextul prezentei directive, sunt incluși cel puțin copiii victime; a fost săvârșită în cadrul unei organizații criminale, în sensul Deciziei-cadru 2008/841/JAI din 24 octombrie 2008 a Consiliului privind lupta împotriva crimei organizate a pus în pericol viața victimei în mod intenționat sau din neglijență gravă; a fost săvârșită prin acte grave de violență sau a provocat vătămări deosebit de grave victimei.” Statele, cărora legislaţia penală a fost studiată, au respectat aceste prevederi, cu excepţia Franţei. În România se pedepşeste traficul de copii de la 3 la 10 ani de închisoare, în Italia se pedepseşte cu înschisoare de la 8 la 20 de ani şi în Suedia cu 2 la 10 ani. Numai în Franţa se sancţionează cu 7 ani de închisoare, neavînd o delimitare penală între traficul de adulţi şi cel de minori.

Republica Moldova fiind un pioner al implementării prevederilor şi recomandărilor Uniunii Europene, prin Legea nr. 270 din 07.11.2013 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative15 a majorat sancţiunea minimă (sublinierea ne aparţine) pentru traficul de copii de la 8 la 10 ani de închisoare. Iniţiatorii acestui proiect au venit cu o argumentare stranie în nota informativă la proiect, cităm: „Cuantumul pedepsei penale sub formă de închisoare prevăzut la alineatul (1) (se are în vedere la art. 206 Cod penal al RM), adică „de la 8 la 12” nu corespunde sancţiunii prevăzute de Directiva 2011/36/EU a Parlamentului şi Consiliului European, care recomandă ca pragul minim (sublinierea ne aparţine) de sancţionare a traficului de copii să înceapă cu 10 ani.”16 După cum am relatat mai sus Directiva obligă statele să sancţioneze traficul de copii cu o sancţiune maximă de minimul 10 ani şi nu prevede pragul de jos al sancţiunii cum au interpretat conaţionalii noştri.

Plauzibilă însă este implementarea altor prevederi internaţionale de către ţara noastră, cum ar fi de exemplu prevederile Directivei UE din 29 aprilie 2004 privind viza de reședinţă acordată originarilor din ţările terţe care sînt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au fost subiectul unor acţiuni de facilitare a migraţiei ilegale și care cooperează cu autorităţile competente17.

Într-un final se constată că necătînd la faptul că statele membre au o vechime în cadrul integrării europene coloritul reglementărilor în domeniul traficului de fiinţe umane este încă divers şi pe alocuri contradictoriu, neţinîndu-se cont de prevederile internaţionale imperative.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

Acte internaţionale

1) Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei // http://www.hotararicedo.ro/files/files/CONVENTIA%20ASUPRA%20ELIMINARII%20TUTUROR%20FORMELOR%20DE%20DISCRIMINARE%20FATA%20DE%20FEMEI.pdf;

2) Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficul de fiinţe umane3) Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului din 1989 //

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/conventia-cu-privire-la-drepturile-copilului-1989.php;

15 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=35065316Nota informativă la proiectul Legii nr. 270 din 07.11.2+013 poate fi accesat pe site-ul http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/1909/language/ro-RO/ Default .aspx17 A se vedea Legea nr. 326 din 26.10.2012 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative // http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=345917

8

4) Convenţia Naţiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituţiei altor persoane din 1949 // www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=98&fmt=pdf;

5) Convenţia pentru reprimarea și abolirea traficului cu fiinţe umane și a exploatării prostituării altuia // http://www.hotararicedo.ro/files/files/CONVENTIA%20ASUPRA%20 ELIMINARII%20TUTUROR%20FORMELOR%20DE%20DISCRIMINARE%20FATA%20DE%20FEMEI.pdf;

6) Convenţia europene de asistenţă judiciară în materie penală, semnată la Strasbourg în 1959 // http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/PDF/Romanian/030-Romanian.pdf;

7) Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 cu privire la combaterea traficului de fiinţe umane // http://eur-lex.europa.eu/;

8) Declaraţia asupra protecţiei femeilor și copiilor în perioade excepţionale și de conflict armat // http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/ProtectionOfWomen AndChildren.aspx;

9) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului // www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf;

10) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia // http://eur-lex.europa.eu/;

11) Directiva UE din 29 aprilie 2004 privind viza de reședinţă acordată originarilor din ţările terţe care sînt victime ale traficului de fiinţe umane sau care au fost subiectul unor acţiuni de facilitare a migraţiei ilegale și care cooperează cu autorităţile competente // http://eur-lex.europa.eu/.

12) Pactul cu privire la drepturile civile și politice // http://www.dri.gov.ro/pact-international-din-16-decembrie-1966-cu-privire-la-drepturile-civile-si-politice/;

13) Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale // http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=79&inline;

14) Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor şi împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, 15 noiembrie 2000, Palermo // http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603;

15) Recomandarea (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind acţiunile ce trebuie întreprinse împotriva traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale // http://eur-lex.europa.eu/;

16) Recomandarea (2001) 16 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale // http://eur-lex.europa.eu/;

17) Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1325 (1997) privind traficul de femei și prostituţia forţată în statele membre ale Consiliului Europei // http://eur-lex.europa.eu/;

Acte naţionale străine

1) Codul penal al României // http://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/codul-penal-din-2009?pid=135199371&d=2009-07-24#p-135199371;

2) Codul penal francez // http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte= LEGITEXT000006070719;

3) Codul penal italian // http://www.codice-penale.it/;4) Codul penal suedez // http://www.sweden.gov.se/content/l/c4/15/36/d74ceabc.pdf.

Altele:

1) Legea RM nr. 270 din 07.11.2013 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative // http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id= 350653;

2) Legea RM nr. 326 din 26.10.2012 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative // http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id= 345917.

9