Plante cu efect cicatrizantProdusele cu efect cicatrizant favorizează producerea de celule noi şi restabilesc

funcţia de apărare naturală a pielii, după ce aceasta a fost lezată.  

 Plantele cu efect cicatrizant au în conţinut substanţe active cu proprietăţi

antibacteriene, care previn suprainfectarea leziunilor cutanate, dar şi unele cu caracter

antiinflamator şi unele care combat formarea cicatricelor. Specialiştii afirmă că în compoziţia

acestor produse intră complexe minerale de cupru, zinc, mangan, siliciu, dar şi alantoină,

pantenol, dextran, silicon medical, uleiuri vegetale (jojoba, shea).

În general, folosirea produselor cu efect cicatrizant nu prezintă contraindicaţii majore.

Reacţii adverse pot apărea însă la persoanele alergice la unele dintre componentele

produselor.  

Produsele utilizate cu scop cicatrizant se recomandă în diferite situaţii clinice în care

tegumentul este lezat. Acestea se aplică pentru grăbirea recuperării după mici intervenţii

chirurgicale dermatologice sau estetice, după laserterapie sau după peelinguri profunde, după

arsuri de diverse etiologii, după traumatisme cutanate urmate de rănire sau pentru stimularea

cicatrizării ulcerelor de diverse cauze (venoase, arteriale sau de decubit).

1. Equisetum arvense – coada calului

Equiseti herba reprezintă tulpinile sterile cu conţinut de

substanţe minerale 10-20%, din care peste 60% sunt formate din

acid salicilic şi silicaţi. Conţine potasiu, aluminiu, mangan,

saponozide, flavonoide, alcaloizi, acizi organic, ulei volatil, β-

sitosterol, acid malic şi acid oxalic.

Se utilizează extern pentru acţiunea cicatrizantă.

2. + Aristolochia clematitis L. – mărul lupului, cucurbeţică

Produsul medicinal Aristolochiae rhizome, din punct de

vedere al compoziţiei chimice conţine doi derivaţi nitraţi cu

nucleu fenantrenic-acizi aristolichici(I) şi (II) înrudiţi cu

alcaloidul magnoflorina, alături de ulei volatile, taninuri etc.

Acizii aristolochici stimulează fagocitoza având acţiune

cicatrizantă şi de stimulare a epitelizării în tratamentul rănilor, fisurilor

anale. În doze mari devin toxici, iritanţi, purgativi. În prezent nu se

utilizează pe cale internă.

3. Rubus fructicosus L.– mur, rug de munte

Rubi fructicosi fructus –fructele de mur. Conţin pectine, antocianozide, vitamine B,C,

acizi organici, uleiuri grase în seminţe.

4. Myroxylon balsamum L. (Toluifera pereirae)- arborele de balsam.

Secretă o răşină plăcut mirositoare, Balsamul de

Peru folosit cu efect cicatrizant.

5. Hippophae rhamnoides L. – cătina albă, cătina de grâu.

Hippophae fructus sunt fructele recoltate în

stare proaspătă şi întregi, isolate sau grupate, de

culoare galben- portocalie.

Fructele conţin vitaminele hidro- şi

liposolubile: acid ascorbic, vitaminele E,B1, B2, PP,

provitamina A, flavonoide, proantociani, pectine,

ulei gras, catehină, acizi triterpenici. Uleiul de

cătină obţinut prin presarea fructelor la rece, de culoare portocalie, are acţiune cicatrizantă,

fiind utilizat în tratarea unor afecţiuni precum: ulcer gastric şi duodenal, alergii, diaree,

urticarie, reumatism, diferite afecţiuni circulatorii, hepatice.

6. Sanicula europeae L. –sănişoara

Saniculae herba conţine saponozide,rezine,

taninuri, acid rosmarinic, lipide, ulei volatile. Are

proprietăţi cicatrizante.

7. Hypericum perforatum L. – sunătoare, pojarniţă

Hyperici herba este formată din părţile terminale îmbobocite sau înflorite ale plantei,

cu condiţia ca partea cea mai groasă a tulpinii să nu depăşească 2 mm în diametru.

Conţine ulei volatil 0.05-0.1% (florile conţin 0.4-

0.5%), flavone 0.5-0.7% (rutozida, hiperozida), tanin 12%,

o substanţă colorantă hipericina (0.1-0.2%), care în lumina

ultravioletă prezintă o puternică fluorescenţă. Uleiul volatil

conţine α-pinen şi hidrocarburi sescviterpenice, săruri

minerale.

Extern are efect cicatrizant şi dezinfectant în plăgi purulente şi arsuri. În aceleaşi scopuri se

mai foloseşte în medicina ştiinţifică sau tradiţională specia Hypericum acutum.

8. Brassica oleracea var. capitata – varza de căpăţână

Frunzele conţin: tioglicozide –sinigrină,

glucobrasicină, ulei volatil, acid cafeic, acid sinapic,

aminoacizi liberi, ceruri, fosfolipide (lecitină),

vitaminele C, B1, PP, E, K, acid folic (factor U),

fitohormoni (giberiline).

În uz extern, în medicina empirică, frunzele de varză

au efect cicatrizant în ulcere varicoase.

9. +Anagallis arvensis L. – scânteuţă

Anagallidis herba, planta întreagă recoltată în momentul înfloririi, conţine saponozide,

substanţe amare, taninuri, enzyme-primaveraza şi ciclamaza. Având indicele hemolitic foarte

ridicat se utilizează rar în medicina umană pentru efecte cicatrizante.

10. Plantago major L. – pătlagina lată, Plantago media L. – pătlagina moale,

Plantago lanceolata L. – pătlagina îngustă

Plantaginis folium reprezintă frunzele de la cele trei specii de Plantago, iar Plantaginis

lanceolatae folium reprezintă frunzele recoltate de la P. lanceolata.

Compoziţie chimică: mucilagii, taninuri, aucubozidă, glicozide, saponine, zaharuri,

pectin (5%), iridoide, alantoină. Frunzele au proprietăţi emoliente şi cicatrizante în stare

proaspătă. Extern sunt recomandate în tratamentul afecţiunilor pielii şi afecţiuni oculare.

11. Symphytum officinale L. – tătăneasa, iarba lui Tatin

Symphyti radix, rizomi cu rădăcini întregi sau fragmentate, se recoltează primăvara

(martie-mai) sau mai frecvent toamna în lunile septembrie, octombrie.

Rizomii şi rădăcinile conţin alantoină 0.6-0.8%,

mucilagii, substanţe de natură glicozidică, amidon,

aminoacizi, tanin, alcaloizi. Utilizat extern, unguentul de

tătăneasă prezintă acţiune cicatrizantă.

12. Alkanna tinctoria (L.) Tausch. – alcană

Alkannae radix conţin alkanina, un colorant roşu cu structură

antrachinonică şi proprietăţi tinctorale, care este folosit pentru

colorarea preparatelor în industria de medicamente şi cosmetice.

Alkanina prezintă acţiune cicatrizantă şi antimicrobiană.

13. Lavandula augustifolia Mill (L. officinalis Chaix., L. vera D.C.)- levănţica

Lavandulae flos reprezintă florile uscate,

desprinse de pedunculii inflorescenţelor, de culoare

albastru- violet . Florinle proaspete conţin 0.5-1.5%

ulei volatile (Aetheroleum Lavandulae ) în care

componentul principal este acetatul de linalil, apoi

linalol în stare liberă, geraniol, borneol, cumarină,

tatin, substanţe minerale.

14. Rosmarinum officinalis – rozmarin

Rosmarini folium sunt frunzele uscate după

recoltare. Conţin ulei volatil, flavonoide, principii

amare, triterpene, aminoacizi.

15. Salvia officinalis L. – jaleş de grădină

Salviae folium, frunzele alungit-ovale ale speciei, cu

miros characteristic şi gust aromat. În momentul înfloririi

frunzele conţin ulei volatil 1-2% , având în componenţă

tuionă, salvinol, acetat de linalil, camfor , borneol; di şi

triterpine, lactone amare , flavone, rezine şi substanţe cu

acţiune estrogenă.

16. Solidago virgaurea L. – splinuţa

Solidaginis herba, conţine saponozide, ulei volatil, substanţe amare,

taninuri catehice, derivaţi ai acidului cafeic, cumarine.

17. Xanthium spinosum L. – ghimpe, holeră, dracilă

Xanthii spinosi herba conţine acizi polifenol-carboxilici

(cafeic si clorogenic), taninuri catehice, β-sitosterol, saponine triterpenice nehemolitice,urme

de ulei volatile.

18. Matricaria chamomilla L. sin Chamomilla recutita L. – muşetel

Produsul Chamomilla flos, conţine până la 8% flavonoide

(apigenină şi luteolină), ulei volatile cu azulene 0.4-2%, care în

inflorescenţe se găsesc sub formă de proazulene, flavone,

cumarine, sescviterpene lactonice(matricina şi matricarina),

mucilagii compuse din polizaharide, acizi graşi, aminoacizi.

19. Anthemis nobilis L. – muşeţel roman

Anthemis nobilis flos are o compoziţie chimică ce cuprinde

0.4-1% ulei volatil, apigenină, chamazulenă, colină, sitosterol,

substanţe minerale bogate în mangan. Acţiunea farmacodinamică şi

utilizările terapeutice sunt similare cu cele de la Matricaria

chamomilla.

20. Calendula officinalis L. – gălbenele, filimică

Produsul vegetal este reprezentat de flori, care în funcţie de

modul de recoltare sunt: Calendulae flos cum receptaculis, antodii

uscate de culoare galben-portocalie înconjurate de bractee verzi,

fără peduncul şi Calendulae flos sine receptaculis, numai florile

ligulate separate din inflorescenţă.

Compoziţie chimică: saponozide triterpenice având la bază

derivaţi ai acidului glucoronil oleanolic, carotenoide (licopina, α şi

β-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila,

violaxantina etc.), poliine, flavonoide şi glicozide flavonice

(derivaţi ai cvercetolului), ulei volatil (circa 0.02%), substanţe amare, gumerizine, mucilagii,

esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic, vitamina C, acid malic, substanţe

proteice.

Extern, florile sub formă de cataplasme au acţiune cicatrizantă, folosindu-se în arsuri,

plăgi, ulceraţii.

21. Cnicus benedictus L. – schinel, scai amar

Cardui benedicti herba sau Herba Cnici conţine

substanţe amare (cnicina şi benedictina), ulei volatile,

mucilagii, tanin, fitosterine, acizi rezinici, săruri minerale.

În uz extern este util în arsuri, ulceraţii.

Bibliografie

Szabo I. – Botanică farmaceutică: Sistematica vegetală, Ed. Universităţii din

Oradea, 2009

www.sfatulmedicului.ro

www.google.ro