Azi, suflete al meu, să stăm de vorba...Căci inima ți-e grea de-atâta piatră,Și câinii te înconjură, și latră.Un vis ți-e timpul ce-l strecori prin palmă,În praf de risipire petrecându-l,Cu praf în ochi privind la tot pământul.Pământ e trupul tău, iubite suflet,Sărmane strop de suflare de viață,De ce nu iubești viața și te tulburi?De ce nu cauți păcii să-i crești muguri?Cu ochi fugar te-ascunzi de adâncireaÎn liniștea durerii neprivite.Privești la tot ce-n lume te-nconjoarăDar nu te vezi cum suferi tu, iubite?Cum colții spumegând ai leneviriiAu ros în tine peșteri de-ntunericȘi apele smolite de-ntristareSe varsă pe-ale inimii hotare,Spălând pământul rodnic al iubirii...O, suflete, sărman și plin de bube,Ridică-te din patul tău de tină,Și ochiul ți-l ridică sus, spre-AcelaCe-ți poate da privirii-n dar Lumina,Să vezi cărarea dulce a-mpăcăriiCu Cel ce te iubește și te-așteaptă.Și ochii plini de dragoste ți-ndreaptăSpre Maica milelor și a-ndurării.Și rabdă, suflete al meu, și rabdă,Petrece în camara ta de taină,Și nu te îngriji de-a lumii haină,Ci inima ți-o sfarmă și-o zdrobește,Căci inima de piatră nu iubește,Nici musafiri în vizită n-așteaptă.Ascultă, suflete al meu: la poartăStă Domnul și tot bate, și tot bate...Grăbește și deschide-I, o, sărmane,Că-i casa goală, plină de păcate,Și clipa despărțirii e aproape.