Planificarea programelor de intervenție – modalități de realizare a Programelor de Intervenție Personalizată

Cursul:PG2: Proiectarea, organizarea și evaluarea activităților didacticeCondeRoxana

Autor: Kerekes Tonia

Argument:

Modulul de față este conceput pentru cadrele didactice care își

desfășoară activitatea didactică curentă în unitățile de învățământ care

școlarizează elevi cu deficiențe auditive și nu numai. Cursul se

adresează profesorilor psihopedagogi, educatori, logopezi, terapeuți,

kinetoterapeuți etc.

 Cuvinte cheie: plan de servicii, program de intervenție, individualizare, personalizare, evaluare, obiective, adaptare, implementare, bariere, oportunități, revizuire.

Obiective:

• Familiarizarea cursanților cu programele de intervenție utilizate în

învățământul special și în învățământul integrat;

• Cunoașterea pașilor necesari în elaborarea programelor de

intervenție personalizată;

• Adaptarea programelor de intervenție personalizată elevilor cu

deficiențe de auz.

 

5.1.Programele de intervenție. Definiții. Caracteristici. Forme de realizare

Este evident că, la un copil care prezintă deficiențe auditive în diferite

grade, dezvoltarea sa cognitivă va necesita, la un moment dat, o

adaptare a învățării, o atenție deosebită din partea intervenienților și o

bună cunoaștere a psihologiei copilului cu deficiență de auz. În plus,

acești copii pot dezvolta consecutiv deficienței primare o serie de

probleme de sănătate, sunt fragili, necesită protezare, pot avea părinți

dificili, deoarece și aceștia se află, la rândul lor, într-o stare de

dificultate atunci când copilul lor prezintă o dizabilitate.

Totodată, acești copii pot manifesta, uneori, comportamente

imprevizibile, care necesită o atenție sporită și spijin specializat din

partea celor care intervin în educarea lor.

Programele de intervenție personalizată vin în sprijinul acestor copii cu

dizabilități, individualizând și personalizând metodele și strategiile de

instruire, adaptând curriculumul la nivelul propriu de dezvoltare al

copilului, oferindu-i acestuia șansa la formarea unor competențe reale,

favorabile inserției sale sociale. În plus, implementarea acestor

programe de intervenție oferă părinților oportunitatea de a se implica

activ în procesul de învățare și recuperare a copiilor lor.

În continuare vom prezenta planurile/programele de

intervențieindividualizate/personalizate, care se regăsesc, curent, în

practica educațională din țara noastră cât și în practica străină.

Procesul dezvoltării planurilor educaționale individualizate începe în

1975 (SUA), cu publicarea legii PL 94-142, prin care educația copiilor

cu dizabilități este garantată, începând de la vârsta de 3 ani până la 21

de ani – aceștia  vor beneficia de educație adaptată, vor fi educați în

clase normale cu excepția copiilor la care natura și severitatea

dizabilității nu permite acest lucru și nu va permite realizarea

progresului în clasele obișnuite. Din 1990 și alte țări din Europa au

început să adere la acest tip de educație indivudualizată, pornind de la

această lege.

 

Definiții, scopuri și caracteristici ale programelor de

intervenție

Planul de servicii personalizat (PSP)

După Gherguț (2011), PSP este un instrument de planificare a

serviciilor individualizate care vizează asigurarea continuității,

complementarității seviciilor, ca răspuns la cerințele multiple și

complexe ale persoanei cu nevoi speciale.

Scopul realizării unui PSP este acela de a satisface cerințele/nevoile

persoanei aflate în dificultate, în vederea asigurării unei dezvoltări

optime a competențelor necesare menținerii unei autonomii personale

reale, utile în integrarea socială ulterioară a elevului.

Echipa care participă la elaborarea PSP este una de tip interdisciplinar,

formată din:

• copilul aflat în nevoie;

• educatori;

• cadre medicale;

• profesori terapeuți;

• coordonator;

• familia elevului;

• responsabil si alții.

Aceștia vor sintetiza informațiile, vor stabili un coordonator, iar apoi

vor stabili scopurile planului de servicii personalizat.

PSP este utilizat pentru copiii mici, cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani;

prin întocmirea planului de servicii personalizat se vor stabili cerințele

prioritare ale copilului, tipurile de intervenție necesare, scopurile, și se

vor stabili sarcinile și responsabilitățile fiecărui intervenient, se vor

determina resursele disponibile și se va stabili termenul necesar

pentru realizarea obiectivelor.

În țările vestice un PSP va cuprinde în mod obligatoriu copiii cu vârsta

cuprinsă între 0 și 3 ani, iar în țări ca Rmânia, Bulgaria etc., vârsta la

care se va implementa un PSP pentru un copil cu dizabilități poate

crește, fiind de 0 și 6/7 ani, deoarece legile nu obligă familiile copiilor

cu dizabilități la înscrierea copilului la o forma de educație.

 

Programul de intervenție personalizat (PIP)

După Popovici, programul de intervenție personalizat este un

instrument de planificare și coordonare, ca și planul de servicii

personalizat.

Amândouă fac ca individul să aibă o viziune cât mai amplă a nevoilor

sale, asigură continuitatea, complementaritatea și calitatea serviciilor

ca răspuns la diversele sale cerințe.

Programul de intervenție personalizat constituie o parte a planului de

servicii personalizat, el fiind un instrument de lucru pentru unul sau

mai mulți membri care coordonează intervențiile în direcția realizării

scopurilor stabilite în planul de servicii personalizat pentru persoana

respectivă.

În consecință, la elaborarea unui PSP (care înglobează mai multe

domenii), se impune constituirea unei echipe interdisciplinare; pentru

realizarea unui PIP este necesară o echipă restânsă, formată doar de

persoane calificate. De exemplu, profesorii psihologi vor constituii

programe de intervenție pentru domeniul lor de activitate, profesorii

logopezi pentru aria lor de activitate și așa mai departe.

Comparativ, PSP stabilește obiectivele generale și prioritățile pentru

satisfacerea globală a nevoilor copiilor aflați în dificultate, iar prin PIP

se stabilesc modalitățile efective de intervenție prin care se vor atinge

scopurile vizate, aria de aplicare limitându-se la un singur scop care va

reprezenta o etapă din planul de servicii.

După Gherguț (2011), comparația dintre PSP și PIP poate fi sintetizată în felul următor:

Planul de servicii personalizat (PSP) Planul de intervenție personalizat (PIP)

Fixează obiectivele generale și stabilește prioritățile pentru a

răspunde nevoilor globale de dezvoltare a beneficiarului.

Fizeaxă obiectivele pe termen mediu, precizând

modalitățile concrete de intervenție prin care se

operaționalizează obiectivele generale propuse.

Vizează satisfacerea ansamblului cerințelor beneficiarului, din

acest motiv câmpul lui de aplicare este foarte larg.

Câmpul de aplicare al PIP se limitează la un singur

domeniu de dezvoltare și învățare.

Se derulează pe o perioadă mai lungă de timp comparativ cu

PIP-ul.

Deoarece cuprinde un singur domeniu de intervenție, PIP-

ul se poate derula pe o perioadă mai restânsă de timp sau pe

întreaga perioadă de derulare a PSP.

Pentru a elabora un PSP care înglobează mai multe domenii

de intervenție (medical, psihologic, educational, social etc.)

trebuie constituită o echipă interdisciplinară.

Pentru a realiza un PIP într-un domeniu de intervenție este

nevoie de o echipă restânsă sau chiar de o singură

persoana.

Planul educațional individualizat (PEI)

La fel ca și programele de intervenție analizate anterior, PEI este tot un

instrument de planificare, predare și evaluare, care stă la baza oricărui

proces de planificare a intervenției pentru fiecare copil în dificultate.

PEI este o formă particulară de program de intervenție personalizat

pentru elevii cu cerințe educaționale speciale cuprinși în învățământul

de masă, acesta fiind folosit în cele mai multe țări europene (Gherguț,

2011, p. 182).

În contextul educației integrate, utilitatea PEI este subliniată de faptul

că permite personalului didactic (educatori, profesori de sprijin) și

familiei o colaborare eficientă, aceștia putând întâmpina astfel nevoile

elevului care necesită adaptare curriculară.

Totuși, esențial și primordial în implementarea unui PEI este

cunoașterea și înțelegerea nivelului performanțelor de la care pornește

elevul.

După Gherguț (2011), funcțiile PEI sunt:

• planificarea educativă – ajută la fixarea obiectivelor și la

anticiparea intervențiilor și resurselor necesare, permite ordonarea

priorităților și stabilirea unui calendar de realizare a obiectivelor,

stabilește etapele necesare și pașii intervenției;

• comunicarea – se realizează ca și obiectiv și ca mijloc: pe de-o parte

copilul este stimulat/încurajat să-și exprime trăirile, experiențele și

dorințele, iar cei care stabilesc programul sunt condiționați să

comunice asupra cerințelor copilului și asupra modalităților optime de

a le satisface;

• participarea, concentrarea și coordonarea – se favorizează

împărțirea responsabilităților și determinarea rolurilor fiecărui

participant implicat în susținerea programului;

• retroacțiunea – urmărirea progreselor elevului și revizuirea

programului în condițiile în care situația de drept o cere.Aplicație:Formulați un obiectiv pentru un PSP și unul pentru un PIP pentru disciplina Autonomie Personală, clasa a I-a.Reflectați la …Utilitatea implementării acestor planuri/programe pe termen lung.Diferența între obiectivele formulate de către dumneavoastră pentru PSP și PIP.

 

5.2.Elaborarea programelor de intervenție

Actorii implicați în elaborarea programelor de intervenție

Conform practicilor curente în ceea ce privește echipa de realizare a

planurilor de intervenție, s-a constatat că cel mai eficient este ca

echipa care participă la aceste programe să fie una de tip

interdisciplinar. În consecință, echipa va cuprinde:

• persoana în cauză (copilul);

• familia;

• coordonatorul;

• asistentul social;

• cadre medicale;

• psihopedagogul;

• logopedul;

• terapeuți;

• audiologi;

• kinetoterapeutul;

• alți membri.

În unele țări implicarea părinților este obligatorie (prevăzută prin lege),

aceștia fiind parteneri egali cu școala în implementarea programelor.

Părinții participă la dezvoltarea PIP-ului; chiar dacă nu participă la toate

întâlnirile realizate de către școală, ei trebuie să fie anunțați de fiecare

dată când echipa se întrunește într-o ședință.

În trecut, rolul părinților a fost subestimat, ei fiind considerați

nespecialiști, însă rolul rol în cadrul programelor de intervenție a fost

regândit/reconstruit.

În acest sens va trebui să respectăm niște principii referitoare la

părinții copiilor incluși în programele de intervenție:

• să acceptăm familia așa cum este;

• nu-i judecăm, nu avem dreptul să-i judecăm;

• îi ascultăm, pot furniza informații esențiale, valoroase despre copii,

ceva ce noi nu știm;

• le respectăm dorințele, pot exprima expectanțe chiar dacă acestea

nu sunt reale, de neîndeplinit, merită respect, ascultare,putem decide

împreună cu ei ceea ce este important și prioritar pentru copil.

Ce NU trebuie să facem:

• să le spunem cât de specialiști suntem;

• să le ținem prelegeri;

• să le spunem cum ar trebui să fie ei și cum nu sunt ei;

• să devenim prieteni;

• să le promitem lucruri pe care nu le putem onora.

Însă, de cele mai multe ori, aceste caracteristici țin de personalitatea

profesorului (Tzvetkova, 2011).

În cadrul acestui tip de echipe, interdisciplinare, este specific faptul că

toți membrii, specialiștii și nespecialiștii își aduc contribuția la crearea

unui ansamblu. În cadrul echipei, beneficiarul, părinții săi și ceilalți

specialiști, participă efectiv la planificarea și realizarea serviciilor

(Popovici, 2007).

Principiile după care echipa interdisciplinară trebuie să-și ghideze

activitățile sunt:

• deciziile sunt luate în consens, de către toți membrii echipei;

• persoana în cauză este parte integrantă a echipei, cu puteri egale;

• activitățile realizate în planul educațional individualizat trebuie

împărtășite;

• responsabilitățile sunt împărțite;

• coordonatorul are rol de facilitator al comunicării între membrii

echipei.Aplicație:Numiți membrii unei echipe interdisciplinare care va trebui să realizeze un PIP pentru un copil cu deficiență auditivă de vârstă preșcolară.Reflectați la….• Rolul fiecărui membru în realizarea unui program de intervenție;• Implicarea părinților în programele de intervenție individualizate implementate de dumneavoastră.

 

Stabilirea punctelor tari și slabe ale copilului. Evaluarea.

Evaluarea este un proces ce implică o cantitate mare de informații

diverse și interpretarea acestora, pe baza cărora se iau deciziile de

intervenție și, când este cazul, de clasificare și încadrare. Evaluarea

este, în primul rând, un proces de punere și rezolvare a problemelor

(Popovici, 2007, p139).

Evaluarea are mai multe scopuri:

- oferă informații;

- stabilește tipul de serviciu necesitat de copil;

- stabilește dacă un copil este pregătit pentru a trece la următorul

obiectiv, o nouă unitate sau alt nivel de studii;

- oferă informații despre punctele tari și slabe ale subiectului

referitoare la unele subiecte sau deprinderi.

Evaluarea copilului cu cerințe educaționale speciale constituie un pas

foarte important în realizarea unui program de intervenție. Pe baza

evaluării și stabilirii punctelor tari și slabe ale copilului putem stabili

madalitățile cele mai eficiente de intervenție și, totodată,

individualizarea intervenției.

Este util ca în realizarea evaluării să ținem cont de următoarele:

• ar trebui realizată relativ la o perioadă scurtă de la începerea anului

școlar;

• ar trebui să fie un proces deschis, fără termene limită;

• trebuie să informăm părinții despre ce urmează să evaluăm și cum o

vom face, mai ales atunci când aplicăm probe care fac referire la

funcționalitatea familiei;

• trebuie să fie detaliată, să acopere toate domeniile;

• trebuie să fie lipsită de prejudecăți (aspect delicat în Balcani, unde

avem grupuri minoritare);

• trebuie să fim deschiși;

• obligatoriu va fi realizată în limba maternă (pentru copiii utilizatori de

LMG vom apela la un interpret);

• evaluările trebuie realizate cu teste validate, de încredere și

standardizate (Tzetkova, 2011).

În concluzie, putem afirma că scopul evaluării este acela de a identifica

nevoile unui copil cu cerințe educaționale speciale și de a oferi

recomandări familiei și profesioniștilor care implementează programele

de intevenție personalizată, indiferent de forma de învățământ pe care

copilul o va urma.

Evaluarea copiilor cu deficiențe auditive nu se va limita la evaluarea

funcțională a auzului câștigat datorită utilizării de către aceștia a

dispozitivelor de ascultare, inclusiv implanturi cohleare, protezare

auditivă sau alte tehnologii. Evaluările vor include, de asemenea,

evaluarea limbajului, modul în care aceștia comunică, precum și modul

în care acesta funcționează pe plan psihologic, social și academic.

În cazul copiilor cu deficiențe auditive este necesară coordonarea

rezultatelor examenului psihologic cu examinarea ortofonică.

Rezultatele la probele psihologice, alături de informațiile provenite din

alte surse (examene clinice, audiologice, audiometrice, anamneză,

observații etc.), contribuie la conturarea deciziei echipei formate din

specialiști și părinți, privind orientarea copilului și includerea acestuia

într-un curent educativ: oral, gestual sau bazat pe comunicarea totală

(Gherguț, 2011).

Potrivit hotărârii nr.28 din 07/03/2003 privind elaborarea Metodologiei

pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare și evaluare a

copiilor/elevilor în vederea orientării școlare, amintim câteva

instrumente utile în evaluarea copiilor cu deficiențe auditive:

• Borelli–Oleron;

• Testul Sans-Paroles;

• Testul Snijdern-Oamen;

• Scala Webster.Aplicație:Având în vedere cele șase arii de dezvoltare ce trebuie evaluate pentru stabilirea punctelor tari și slabe ale copilului, argumentați prin intermediul unui studiu de caz de ce o arie anume necesită prioritate în intervenție.Reflectați la …Modul în care curriculum-ul poate fi adaptat pentru a susține ariile prioritare în intervenție.

 

Stabilirea obiectivelor de învățare

O primă etapă în elaborarea unui program de intervenție personalizată

o constituie stabilirea obiectivelor, care vor fi mult mai detaliate decât

scopurile; obiectivele de învățare vor descrie comportamentul

așteptat, din partea elevului, la sfârșitul unei perioade de intervenție.

Obiectivele învățării sunt foarte importante, ele fiind în strânsă

legătură cu:

• staregiile intervenției;

• construirea strategiillor de măsurare a progresului;

• atingerea unui obiectiv va duce la operaționalizarea următorului

obiectiv;

• ariile-cheie din comunicare, citire, matematică, abilități fizice;

• diagnosticul și nevoile elevului;

• prioritățile elevului;

• asigurarea accesului la curriculum-ul și programul obișnuit al școlii de

masă;

• vârsta elevului.

Obiectivele învățării trebuie să fie de tip SMART: specifice, măsurabile,

realizabile, relevante, (cu) termene.

La formularea obiectivelor trebuie să ținem seama de următoarele:

• comportamentele țintă, caracteristice individului;

• focalizarea lor spre rezultatele așteptate;

• evitarea folosirii cuvintelor ca: „învață” (acestea fac referire la

proces), „motivarea elevului” (face referire la acțiunea

intervenientului);

• trebuie să determine acțiuni observabile și măsurabile;

• folosirea verbelor ce indică o acțiune (merge, mănâncă, colorează

etc.);

• vor furniza informații ce țin de timp, locul de desfășurare, materiale,

ajutorul acordat elevului;

• vor indica nivelul minim ce trebuie atins de către copil;

• va indica perioada în care copilul va trebui să achiziționeze

comportamentul vizat.

De reținut:

• programele de intervenție personalizată se vor concentra pe 3-4

obiective principale;

• nu se recomandă stabilirea de prea multe obiective în același timp;

• obiectivele se vor limita la prioritățile convenite pentru momentul

respectiv;

• ținem cont de particularitățile individuale ale elevului;

• obiectivele sunt cunoscute de către întreaga echipă interdisciplinară;

• obiectivele se vor împărți în pași mici pentru ca progresul să fie

vizibil și pentru copil, familie etc.Aplicație:Stabiliți un scop pentru aria autonomie personală, iar apoi, pentru acest scop, formulați trei obiective de învățare.Reflectați la….Modalitățile în care ați putea explica unui coleg novice diferența dintre scopuri și obiective într-un plan de intervenție.

 

Proiectarea activităților de învățare și alocarea timpului

necesar

Proiectarea activităților va trebui la rândul ei să urmeze niște traiectorii

specifice în ceea ce privește munca cu elevii care prezintă deficiențe

auditive. Proiectarea activităților trebuie să promoveze o didactică

flexililă, ușor de adaptat și să răspundă și exigențelor nivelului clasei.

Flexibilitatea este cuvântul cheie când avem de-a face cu elevi care

prezintă deficiențe auditive sau cu copiii cu nevoi speciale în general:

- flexibilitate în organizarea clasei, activitățile se vor organiza pentru

tot grupul, pentru grupuri mici, vor cuprinde lecții frontale și lecții

individualizate;

- flexibilitate în utilizarea limbajului, vom utiliza limbajul verbal, iconic,

mimico-gestual, vom utiliza imagini, scheme, hărți conceptuale etc;

- flexibilitate în utilizarea resurselor materiale;

- flexibilitate în realizarea evaluării.

În continuare, vom prezenta câteva sugestii, cu caracter general, în direcția programării

activităților de învățare pentru elevii care se află în dificultate.

Situația elevului/td> Adaptarea

Ritm lent de învățare Reducerea obiectivelor

Intervenții de recuperare și sprijin

Activități de grup

Deprivări socio-culturale Reducerea obiectivelor

Diferențierea etapelor

Diferențiere metodologică

Deficit motor și senzorial Reducerea scopurilor generale

Reducerea obiectivelor specifice

Diferențierea spectelor instrumentale

Suport audio-video informațional

Deficit intelectual Reducerea obiectivelor

Substituirea unor conținuturi la anumite discipline

Obiectivele vor fi formulate cât mai realist.

 

Resursele materiale disponibile

Prin termenul de dizabilitate se poate înțelege și ca diversitate

ireversibilă, prezența unui deficit psihofizic sau mental care

condiționează dezvoltarea și adaptabilitatea. Școala se poate afla în

dificultate atunci când trebuie să gestioneze aceste cazuri. Un

impediment în implementarea unui program de intervenție o poate

constitui și lipsa materialelor didactice necesare.

Desigur, dotarea unei școli cu materiale necesare este dependentă de

starea economică a întregului sistem de învățământ, de resursele

proprii ale unei școli și, uneori, de resursele limitate ale familiei. Din

acest motiv va trebui să ținem cont în stabilirea obiectivelor învățării și

de resursele materiale disponibile, programele de intervenție trebuind

să se bazeze pe resursele materiale și tehnice existente.

Profesorii ciclului pre-școlar și primar vor trebui să organizeze

integrarea copilului cu dizabilități în grupă/clasă. Pentru aceasta ei

trebuie să recurgă și să utilizeze toate resursele disponibile, atât din

cadrul școlii cât și din cel extra-școlar, să împartă materiale, încercând

să-și fixeze ca obiectiv autonomia fizică și fiziologică a copilului,

comunicarea, socializarea și dezvoltarea cognitivă.Aplicație:Denumiți resursele materiale specifice învățării pentru copiii cu deficiențe auditive existente în școala dumneavoastră.Reflectați la….Resursele meteriale existente în unitatea în care vă desfășurați activitatea și modalitatea prin care asigurați accesul copiilor la aceste resurse.

 5.3. Implementarea programelor de intervenție personalizată

Dezvoltarea programului de intervenție personalizată

(documentul)

În continuare vom prezenta modelul planului de intervenție utilizat în

Bulgaria, adaptat; acesta cuprinde:

• PSP – planul de servicii personalizat;

• PL – planul general (PIP);

• Planul de tranziție.

Planul de servicii individualizat și programul de intervenție

personalizată se pot realiza în același document.

I. PSP

• se realizează pentru copiii mici cu vârsta cuprinsă între 0-6/7ani;

II. PIP-ul 

• se realizează în momentul în care copilul este admis la școală;

• se utilizează pe toată perioada în care este la școală;

• este obligatoriu până la vârsta de 16 ani.

III. Planul de tranziție

• se realizează la sfârșitul unui ciclu (clasa a IV-a, a VIII-a și a XII-a), se

poate numi și un act de viață cotidiană;

• acesta va cuprinde:

- serviciile care le va urma după școală;

- unde va locui copilul;

- centrele pe care le va frecventa etc.

Utilitatea acestui document se regăsește în faptul că școala se va

asigura că tot ceea ce a învățat la școală nu se va pierde.

PLAN EDUCAȚIONAL INDIVIDUALIZAT

Pentru anul școlar

………../…………

I.a) Date de identificare ale elevului:

Numele elevului

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

Data și locul nașterii, vârsta

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

CNP 

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

CLASA 

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

b) acte medicale și diagnostic

- 

-

-

-

c)Datele părinților

Mama- Nume, adresă, număr de telefon, loc de muncă

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

Tata – nume, adresă, numar de telefon, loc de muncă

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………..

d) Data inițierii PIP-lui

Data încheierii PIP-lui

II. Rezultatele evaluării:

1. Nivelul sănătății;

2. Gradul de pierdere a auzului;

3. Nivelul psihologic;

4. Nivelul comportamental;

5. Comunicarea;

6 .Abilități cognitive, aptitudini, competențe;

7. Socializare.

III. Teste utilizate la evaluarea copilului:

• Nivelul cognitiv;

• Nivelul auditiv;

• Comunicare ;

• Nivelul emoțional;

• Nivelul achizițiilor și competențelor.

IV. Recomandările cu referire la serviciile de care va beneficia

copilul:

• Grădiniță de masă

• Centru de zi pentru recuperarea auzului și limbajului

• Grădiniță specială

• Școală incluzivă

• Etc.

V. Potențialul și nevoile elevului

Abilitățile elevului

(ce poate să facă)

(ce nu poate să facă)

Nevoile elevului

   

VI. Scopurile și obiectivele anuale

Scopuri Obiective

   

VII. Metode speciale de adaptare la activități

• Vizual

• Practic

• Verbal

• Terapii corectiv-compensatorii

• Sisteme de amplificare a sunetului

• Observații de-a lungul activităților

• Altele (specificați care)

VIII. Echipa de implementare a programelor de intervenție

personalizată

1. ………………………..

2. ………………………..

3. ………………………..

4. ………………………..

5. ………………………..

6. ………………………..

IX. Domeniile /ariile principale de intervenție

ARII SCOPURI OBIECTIVE STRATEGII DE

INTERVENȚIE

REZULTATE

ESTIMATE

INTERVENIENT

Autonomie

personală

         

Comunicare/

limbaj

         

Motricitate          

Emoțional și

comportamental

         

Abilități sociale          

Curriculum

Național

         

Abilități

artistice

         

Abilități

pre-vocaționale

         

X. Concluziile echipei de implementare

XI. Semnătura membrilor echipei de implementare

XII. Semnătura părinților

• Da, sunt de acord în totalitate cu planul;

• Da, accept parțial;

• Da, dar sugerez următoarele:

(Mira Tzetkova, 2011)

Aplicație:Specificați la care din aceste etape ale PIP-ului ați întâmpinat dificultăți în practică.Reflectați la …Elementele pe care le-ați mai adăuga acestui model de PIP.

Oportunități și bariere în implementarea planurilor de

intervenție

Oportunități:

– valorifică potențialul fiecărui elev cu nevoi speciale; 

– ține cont de diagnosticul copilului; 

– stimulează colaborarea dintre personalul care realizează

intervențiile; 

– cuprinde toate ariile de devoltare deficitare; 

– implică familia în programul de recuperare; 

– este o modalitate eficintă de inventariere a informațiilor referitoare la

copil.

Bariere

– funcționarea echipei interdisciplinare poate întâmpina uneori

dificultăți datorită modului diferit de înțelegere al acestor programe și

lipsa de experiență în unele cazuri; 

– copiii cu nevoi speciale pot lipsi o perioadă mai lungă de la școală; 

– resursele finciare și umane deficitare.

Noutăți din ultimii ani în ceea ce privește PIP-ul

În primul rând, modul în care este clasificată tulburarea: Organizația

Mondială a Sănătății a elaborat un model divers de diagnosticare

funcțională bazată pe ICF (International Clasification of Functioning),

care nu se limitează la certificarea patologiei ci indică și cum

funcționează structurile mentale și fizice ale copilului; în plus,amplifică

viziunea medicală inserând abilități sociale și personale, factori

contextuali și ambientali, oferind intervenientului o latură funcțională

în munca la clasă.

Acest model este, din păcate, încă difuz în practicile cu copiii deficienți

de auz și din acest motiv, modelele de PIP care se dezvoltă la ora

actuală folosesc încă vechea structură de diagnosticare și de profil

dinamic, bazat pe cele șase arii de dezvoltare tradiționale.

Un alt pas înainte este realizat odată cu trecerea conceptului de la

dizabilitate la nevoi educaționale speciale, mutând accentul de la

deficit la normalizare, la oportunitatea individualizării proceselor

formative și la valorizarea diverselor abilități.

În fine, putem vorbi despre tendința de a extinde domeniile PIP-lui, din

mediile școlare spre viața de zi cu zi; intervenția nu se finalizează cu

atingerea obiectivelor prevăzute de programele școlare ci privesc și

autonomia personală, starea de bine fizică, propria reflecție a

beneficiarului programului de intervenție asupra propriilor expectanțe

și despre posibilele modalități de inserție în câmpul muncii.Aplicație:Stabiliți barierele pe care le-ați întâmpinat dumneavoastră în implementarea planurilor de intervenție personalizată.Reflectați la …Soluții posibile pentru barierele pe care le-ați întâmpinat.

 5.4. Revizuirea programelor de intervenție personalizată

Evaluarea obiectivelor

Pentru fiecare din obiectivele de învățare vizate, trebuie prevăzut un

mecanism permanent de măsurare în orice moment a progresului făcut

de elev, care va indica dacă obiectivul a fost atins sau nu. În acest

scop, trebuie realizat un registru al rezultatelor învățării ce permite

culegerea datelor evaluării. Cu ajutorul acestui mecanism de evaluare,

în funcție de progresele făcute, se vor putea modifica intervențiile în

direcția necesară (Popovici, 2007).

• Pentru evaluarea obiectivelor va trebui să avem în

vedere:modalitățile și intervalul de timp necesar pentru evaluare;

• pragul minim pe care va trebui sa-l atingă copilul;

• adecvarea obiectivelor individuale;

• conceperea evaluării să fie realizată în raport cu potențialul copilului

și cu nivelul de învățare inițial;

• timpul de realizare a probelor este mai lung și se vor realiza în

prezența unui interpret pentru a ne asigura că sarcina a fost înțeleasă;

• este strict corelată de parcursul individual, nu face referire la

standarde calitative și cantitative.Aplicație:Amintiți alte două cerințe de care trebuie să ținem cont în evaluarea copilului cu deficiențe auditive ce nu au fost amintite în textul anterior.Reflectați la …Modalitățile și criteriile de evaluare a copiilor cu deficiențe auditive și necesitatea adaptării acestora pentru examenele naționale.

Revizuirea programelor de intervenție

După stabilirea obiectivelor învățării, strategiile de intervenție și de

învățare, a mijloacelor de măsurare și evaluare a acestora se trece la a

patra etapă, cea de revizuire a strategiilor de intervenție și învățare și

de luare a deciziilor privind continuarea programului de intervenție

perzonalizat. Această revizuire nu trebuie efectuată la o perioadă mai

mare de 90 de zile. 

Procesul de revizuire comportă 3 etape:

1. Observațiile și măsurătorile ce urmăresc subiectul, în funcție de

obiectivele vizate într-un program de intervenție personalizat.

2. O evaluare a achizițiilor realizate pentru atingerea obiectivului vizat

și a eficienței strategiilor de intervenție și de învățare propuse.

3. O decizie în ceea ce privește continuarea sau modificarea

strategiilor de intervenție și de învățare, în funcție de progresele

realizate și de dificultățile întâmpinate. Dacă obiectivele sunt atinse, se

iau decizii privind atingerea unui nou obiectiv (Popovici, 2007).Aplicație:Gândiți-vă care au fost domeniile de intervenție care au necesitat adaptări majore în munca cu copiii care prezintă deficiențe auditive.Reflectați la …Modalitățile de revizuire a planurilor de intervenție.

 

SUMAR

Programul de Intervenție Personalizată

Acest document îl putem numi și Proiect de Viață și reprezintă un

instrument fundamental în reușita intervenției noastre. Planul de

intervenție se împarte în patru etape fundamentale, iar profesorii vor

trebui să creeze o punte între aceste etape la baza căreia să stea

colaborarea dintre aceștia. Componența echipei este formată din

profesori de spijin, profesori ai ariilor curriculare, medic, psiholog,

asistent social, fizioterapeut, audiolog, psihopedagog etc.

Un program de intervenție personalizat va include:

1. Diagnosticul, în care se vor raporta date relevante ale tulburării

copilului, potențialul său de recuperare.

2. Profilul dinamic funcțional, în care se vor stabili obiectivele pe

termen scurt (1-3luni), mediu (6 luni-1 an) și pe termen lung (1-2 ani).

3. Activități, materiale și modul de lucru în care se definesc resursele

utilizate și modalitățile prin care se va realiza, concret, intervenția.

4. Verificarea achizițiilor și adecvarea obiectivelor pentru care se va

stabili modalitatea de intervenție și intervalul de timp necesar pentru

verificări.

Bibliografie:

Gherguț, A. (2011). Evaluare și intervenție psihoeducațională, Editura

Polirom, Iași

Popovici, D.V. (2007). Planificarea programelor de intervenție, Suport

de curs.

Tzvetkova M. (2011). Strategii specifice de intervenție în contextul

deficienței multiple, 

Școală de Vară