PISICILE RAZBOINICE

)

)

Foc si gheata, ,

PISICILE

ERIN HUNTER

R ZBOINICE)

)

Foc si gheata, ,

Traducere din limba engleză de Oana-Marina Badea

Cartea a II-a

WARRIORS. FIRE AND ICEErin HunterCopyright © 2003 by Working Partners LimitedSeries created by Working Partners Limited. All rights reserved.Cover art © 2003 by Wayne McLoughlin / Cover design by Karin Paprocki

PISICILE RĂZBOINICE. FOC ȘI GHEAȚĂErin HunterCopyright © 2014 Editura Galaxia Copiilor

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României HUNTER, ERINPisicile războinice / Erin Hunter. – București : Galaxia copiilor, 2013 –6 vol.ISBN 978-606-8434-58-2Vol. 2 : Foc și gheață / trad. : Oana-Marina Badea. – 2014. – ISBN 978-606-8434-05-6

I. Badea, Oana-Marina (trad.)

821.111-93-32=135.1741.5 Benzi desenate

Toate drepturile rezervate Editurii Galaxia Copiilor. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii Galaxia Copiilor. Drepturile de distribuție în străinătate aparțin editurii.

All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of Galaxia Copiilor, is strictly prohibited.Copyright © 2014 by Galaxia Copiilor.

Editura Galaxia Copiilor :Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – BucureștiTel. : 021 402 26 00Fax : 021 402 26 10Distribuție : 021 402 26 30 ; 021 402 26 33Comenzi : comenzi@all.rowww.all.ro

Redactare : Crenguța NăpristocTehnoredactare : Liviu StoicaCorectură : Anca TachDesign copertă : Alexandru Novac

Fiului meu, Joshua, ale cărui zâmbete mi-au adus bucurie pe măsură ce scriam, și lui Vicky, editoarea mea, fără de care Inimă de Foc

nu ar fi devenit niciodată războinic.

Îi mulțumesc în mod special lui Kate Cary.

C L A N U R I

c l a nu l t u ne t u l u iL IDER STEA ALBASTRĂ – pisică gri-albăstruie, cu nu-

anțe argintii în jurul botului.

SECUND GHEARĂ DE TIGRU – motan mare, dungat, ca-feniu, cu gheare neobișnuit de lungi

P IS ICĂ - VRAC I COLȚ GALBEN – pisică bătrână, de culoare cenușiu-închis, cu față lată, turtită, fostă membră a Clanului Umbrelor.

RĂZBOIN IC I (motani și pisici fără pui)

VIFOR ALB – motan mare, alb.UCENIC, LABĂ NISIPIE

DUNGĂ NEAGRĂ – motan dungat, cu blană scurtă gri și neagră.UCENIC, LABĂ PĂMÂNTIE

COADĂ LUNGĂ – motan cu blana dungată, spă-lăcit, cu dungi negre.UCENIC, LABĂ IUTE

VÂNT AGER – motan dungat, iute.

BLANĂ ALBASTRĂ – pisică cenușiu-deschis, cu ochi neobișnuit de albaștri.

BLANĂ DE ȘOARECE – pisică mică, maronie.

INIMĂ DE FOC – motan roșcat, chipeș.UCENIC, LABĂ FUMURIE

DUNGĂ CENUȘIE – motan cenușiu, solid, cu blană lungă.UCENIC, LABĂ DE FERIGĂ

7

UCEN IC I (mai mari de șase luni, pregătiți să devină război-nici)LABĂ NISIPIE – pisică roșcată, spălăcită.

LABĂ PĂMÂNTIE – motan dungat, cafeniu.

LABĂ IUTE – motan alb-negru.

LABĂ FUMURIE – pisică cenușiu-închis.

LABĂ DE FERIGĂ – motan dungat, cafeniu-au-riu.

REG INE (pisici care care se pregătesc să nască sau îngrijesc pui)BLANĂ DE ZĂPADĂ – blană albă frumoasă și ochi albaștri.FAȚĂ DUNGATĂ – pisică frumușică, în dungi.

FLOARE AURIE – pisică cu blana roșcată, deschi-să la culoare.COADĂ PESTRIȚĂ – pisică dungată, deschisă la culoare, cea mai bătrână regină.

BĂTRÂNI (foști războinici și regine, retrași)

JUMA DE COADĂ – motan mare, în dungi, cu blana cafenie, fără o bucată din coadă.URECHIUŞĂ – motan cenușiu, cu urechile foarte mici. Cel mai bătrân motan din Clanul Tunetului.ZDREANȚĂ – motan mic, alb-negru, cu blana zdrențuită.CHIOARA – pisică cenușie, deschisă la culoa-re, cea mai bătrână pisică din Clanul Tunetului. Aproape oarbă și surdă.COADĂ TĂRCATĂ – pisică, odinioară drăgălașă, tărcată, cu pete negre și galbene.

c l anu l umbre l o rL IDER BLANĂ ÎNTUNECATĂ – motan bătrân, negru.

SECUND BLANĂ PLUMBURIE – motan slab, cenușiu.

P IS ICĂ - VRAC I MUCEA – motan mic, alb-cenușiu.

RĂZBOIN IC I CODIȚĂ – motan dungat, maroniu. UCENIC, LABĂ MARONIE LABĂ UDĂ – motan dungat, cenușiu.UCENIC, LABĂ DE STEJAR

NOURAȘ – motan dungat, foarte mic.

REG INE NOR DE ZORI – pisică mică, dungată.FLOARE ÎNTUNECATĂ – pisică neagră.MAC ÎNALT – pisică dungată, maroniu-deschis, cu picioare lungi.

BĂTRÂNI CENUȘICĂ – motan slab, cenușiu.

c l anu l v ân t u l u iL IDER STEA ÎNALTĂ – motan alb – negru, cu o coadă

foarte lungă.SECUND ȘCHIOPUL – motan brun-roșcat.

P IS ICĂ - VRAC I FAȚĂ DE COPAC – motan maroniu, cu coada scurtă.

RĂZBOIN IC I GHEARĂ DE NĂMOL – motan pestriț, maro-niu-închis. UCENIC, LABĂ PALMATĂ URECHE SFÂȘIATĂ – motan dungat.UCENIC, LABĂ SPRINTENĂ

MUSTĂCIOARĂ – motan tânăr, dungat, cafeniu.UCENIC, LABĂ ALBĂ

REG INE LABĂ FUMURIE – regină cenușie.FLOAREA ZORILOR – regină tărcată.

c l anu l r âu l u iL IDER STEA ÎNCOVOIATĂ – motan uriaș, dungat, de

culoare deschisă, cu o falcă strâmbă.SECUND BLANĂ DE LEOPARD – pisică dungată, aurie,

cu pete neobișnuite.P IS ICĂ - VRAC I BLANĂ DE NĂMOL – motan maroniu deschis,

cu părul lung.RĂZBOIN IC I GHEARĂ NEAGRĂ – motan fumuriu spre negru.

UCENIC, LABĂ GREA

BLANĂ DE PIATRĂ – motan cenușiu, cu răni de luptă la urechi.UCENIC, LABĂ UMBROASĂ

BURTĂ ZGOMOTOASĂ – motan cafeniu-închis.UCENIC, LABĂ ARGINTIE

PÂRÂU ARGINTIU – pisică tărcată, argintie, zveltă, foarte frumușică.

GHEARĂ ALBĂ – războinic închis la culoare.

p i s i c i d i n a f a ra c l a nu r i l o rPATĂ – pisoi alb-negru, durduliu și prietenos, care trăiește într-o casă de la marginea pădurii.

Arpacaș – motan alb-negru, care trăiește la o fermă din apropierea pădurii.

STEA CĂZĂTOARE – motan cu blana în dungi, de culoare brun-închis, cu blana lungă, fostul lider al Clanului Umbrelor.

PICIOR NEGRU – motan mare, alb, cu labe uriașe, negre ca tăciunele, fostul secund al Clanului Umbrelor.

FAȚĂ ZGÂRIATĂ – motan cafeniu, cu semne de luptă.

BOLOVAN – motan dungat, argintiu.

LABĂ NEAGRĂ – motan negru, zvelt, cu vârful cozii alb.

PRINȚESA – pisică dungată, cafeniu-deschis, cu pieptul și labele albe – o pisică de casă.

NORIȘOR – primul pui al Prințesei ; pisoi alb, cu blana lungă.

Ferma lui Arpacaș

Tabăra Clanului Vântului

Patru Stejari

Pietrele Înalte

La CascadeCopacul Bufniţei

Tabăra Clanului Râului

Pietrele Însorite

Calea Tunetului

Tabăra Clanului Tunetului

Marele Smochin

Pietrele Şerpilor

Brazii Înalţi

Ţinutul două picioareCopaci Tăiaţi

Valea Nisipoasă

Tabăra Clanului Umbrelor

Ţinutul Hoiturilor

Clanul Tunetului

Clanul Râului

Clanul Umbrelor

Clanul Vântului

Clanul stelelor

Ferma Windover

Teritoriul de vânătoare Windover

Ferma lui Morgan

Aleea lui Morgan

Hambarul lui Morgan

Râul Chell

Calea Druizilor

Peștera Druizilor

Gheara Diavolului (mină părăsită)

Șoseau

a Aller

ton-ul

ui de N

ord

Pădure de foioase

Conifere

Mlaștină

Stânci și pietre

Poteci de trecere

NORD

Moara Chelford

Pădurea Celford

Codrul Cerbului

Chelford

Parc de distracție din Allerton-ul de Nord

Șoseaua Windover

P R O L O G

Flăcări portocalii mușcau din aerul rece, aruncând scân-tei către cerul nopții. Lumina focului licărea pe un teren gol, cu iarbă uscată, transformându-i în siluete pe Două-Picioare care stăteau ghemuiți acolo.

În depărtare apărură două lumini albe, anunțând apropierea unui monstru. Trecu cu mare zgomot pe o Cale a Tune tului care se ridica spre cer, îmbâcsind aerul cu fumul său urât mirositor.

O pisică se mișcă la marginea terenului, iar ochii îi scân-teiară în întuneric. Urechile ciulite îi zvâcniră, apoi se lăsară pe spate, din cauza zgomotului. Fu urmată de mai multe pi-sici, care înaintau, una câte una, prin iarba murdară. Își țineau coada în jos și adulmecau aerul îmbâcsit, strâmbând din nas.

— Dacă ne văd Două-Picioare ? șuieră una dintre pi-sici.

Îi răspunse un motan mare, ai cărui ochi, ca niște dis-curi de chihlimbar, refl ectau lumina focului.

— N-o să ne zărească. Ei nu văd bine noaptea.

17

18

Pe măsură ce înainta, fl ăcările luminau blana alb cu ne-gru de pe umerii săi puternici. Își ținea coada lungă drept în sus, în semn de încurajare pentru Clanul său.

Însă celelalte pisici se lăsau cât mai aproape de pământ, tremurând. Era un loc tare ciudat. Zgomotul monștrilor le deranja perii sensibili de pe urechi, iar duhoarea insuporta-bilă le înțepa nările.

— Stea Înaltă ? mieună o regină cenușie, dând agitată din coadă. De ce am venit aici ?

Motanul alb-negru se întoarse către pisică.— Am fost alungați din orice loc în care am încercat

să ne stabilim, Labă Fumurie. Poate că aici o să avem puțină liniște, mieună el.

— Liniște ? Aici ? repetă Labă Fumurie, nevenindu-i să creadă. Își trase puiul către ea și îl adăposti sub burta sa. În apropiere de foc și de monștri ? Puii mei n-o să fi e în siguranță !

— Dar nici acasă nu eram în siguranță, miorlăi o altă voce.

Un motan negru își făcu loc până în față, șchiopătând pronunțat din cauza unei labe sucite. Se uită fi x în ochii de chihlimbar ai lui Stea Înaltă.

— N-am putut să-i protejăm de Clanul Umbrelor, scuipă el. Nici măcar în propria noastră tabără !

Unele dintre pisici scoaseră urlete de neliniște, când își amintiră de lupta groaznică în urma căreia fuseseră alungați din casa lor, din ținutul muntos, de la marginea pădurii. Un ucenic tânăr începu să se tânguiască :

— S-ar putea ca Stea Căzătoare și războinicii lui să fi e încă pe urmele noastre !

Plânsetul îi atrase atenția unuia dintre Două-Picioare strânși în jurul focului. Acesta se ridică, șovăind, și încercă

19

să pătrundă întunericul cu privirea. Imediat, pisicile tăcu-ră și se lăsară și mai jos ; chiar și Stea Înaltă își coborî coada. Două-Picioare strigă către întuneric și aruncă ceva înspre ei. Proiectilul zbură pe deasupra lor și explodă la impactul cu Calea Tunetului, din spatele lor.

Labă Fumurie se cutremură când un ciob îi zgârie umărul, dar nu scoase niciun sunet, ci doar își încolăci tru-pul în jurul puiului său înspăimântat.

— Rămâneți jos ! șuieră Stea Înaltă.Două-Picioare de lângă foc scuipă pe pământ, apoi se

așeză din nou.Pisicile așteptară câteva clipe, după care Stea Înaltă se

ridică din nou.Și Labă Fumurie se ridică în picioare, tresărind din ca-

uza noii dureri de la umăr.— Stea Înaltă, mi-e teamă că nu suntem în siguranță

aici. Și ce-o să mâncăm ? Nu simt miros de pradă.Stea Înaltă își întinse gâtul și își rezemă ușor botul pe

capul reginei. — Știu că vă e foame, mieună el. Dar o să fi m mai în

sigu ranță aici decât în fostul nostru teritoriu, sau decât pe câm-purile și în pădurile care țin de Două-Picioare. Nu simt mi-ros de câini, iar acești Două-Picioare abia dacă pot sta drepți.

Se întoarse către motanul negru, cu laba răsucită. — Șchiopule, ia-l pe Mustăcioară și vedeți dacă găsiți

ceva de mâncat ! ordonă el. Unde sunt Două-Picioare, tre-buie să fi e și șobolani.

— Șobolani ? scuipă Labă Fumurie, pe măsură ce Șchiopul și un motănel dungat, maroniu se îndepărtau. Nu sunt cu nimic mai buni decât leșurile pentru ciori !

— Mai taci ! șuieră o pisică tărcată de lângă ea. Mai bine mâncăm carne de șobolan decât să murim de foame !

20

Labă Fumurie se încruntă și lăsă capul în jos, ca să-și lingă puiul în spatele urechilor.

— Trebuie să găsim un loc nou în care să ne stabilim, Labă Fumurie.

Pisica tărcată continuă cu blândețe : — Floarea Zorilor trebuie să se odihnească și să mă-

nânce. O să nască în curând. Trebuie să își recapete forțele.Silueta zveltă a Șchiopului și cea a lui Mustăcioară apă-

rură deodată, din întuneric.— Ai avut dreptate, Stea Înaltă ! strigă Șchiopul. Simt

miros de șobolani peste tot, și cred că am găsit și un loc unde ne putem adăposti.

— Arată-ne ! îi ordonă Stea Înaltă, adunând restul Clanului în urma sa, cu o mișcare din coadă.

Pisicile traversară cu grijă terenul sterp, urmându-l pe Șchiopul. Acesta îi conduse către Calea Tunetului cea ridi-cată către cer, iar lumina focului le proiecta umbrele pe pi-cioarele sale imense, din piatră. Un monstru trecu pe deasu-pra lor, iar pământul se cutremură. Dar chiar și cel mai mic dintre pisoi simțea că trebuie să facă liniște, așa că tremură fără să scoată vreun sunet.

— Aici, mieună Șchiopul, oprindu-se lângă o gaură rotundă, cam la înălțimea a două pisici.

Un tunel întunecat cobora în adâncurile pământului. Prin el curgea un șuvoi neîntrerupt de apă.

— Apa e bună de băut, adăugă Șchiopul. O să ne pu-tem adăpa din ea.

— O să avem labele ude zi și noapte ! se plânse Labă Fumurie.

— Am fost înăuntru, îi spuse motanul negru. E un loc mai departe de șuvoiul de apă. Cel puțin o să fi m feriți de Două-Picioare și de monștri.