1

Studiul sectorului fructelor uscate din Moldova

Efectuat de către Oleg Brinza, Consultant PDBA

Februarie 2008 Opiniile autorului exprimate în această publicaţie nu reflectă în mod obligatoriu poziţia

Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională sau ale Guvernului SUA.

2

Cuprins

Sumar .............................................................................................................................. 4

Metodologie ............................................................................................................. 5

Introducere .............................................................................................................. 5

Secţiunea 1: Evoluţia sectorului de fructe uscate din Moldova.... 6

1.1 Grupuri de produse ..................................................................................... 6

1.2 Exportul şi importul fructelor uscate în Moldova.................... 8

1.3 Preţuri............................................................................................................... 12

1.4 Jucători ............................................................................................................ 16

1.5 Sisteme de producţie............................................................................... 18

Secţiunea 2: Evoluţia pieţelor internaţionale de fructe uscate .. 23

2.1 Piaţa UE............................................................................................................ 23

2.2 Rusia şi alte pieţe CSI ............................................................................. 28

Secţiunea 3: Observaţii, concluzii şi recomandări ............................. 30

3

Acronime şi definiţii

CBI Centrul pentru Promovarea Importului din ţările în curs de dezvoltare (Olanda)

Cluster

O grupare de lanţuri valorice reprezentate de producători de materie primă, întreprinderi de prelucrare a produselor de valoare înaltă, comercianţi, furnizori de materie primă şi alte entităţi corelate ce activează într-un sector specific al produselor cu Valoare Adăugată Înaltă (adică produse proaspete, produse uscate, produse conservate, etc.)

CSI Comunitatea Statelor Independente

GSP+

GSP+ (Plus) – sistemul de preferinţe comerciale extinse. Aranjament stimulant al UE pentru dezvoltarea durabilă şi guvernarea bună a Republicii Moldova. Sistemul GSP+ oferea stimulare specială unui grup de 7.200 produse moldoveneşti. Toate fructele uscate (prunele, merele, cireşele, perele şi caisele) beneficiază de tariful EU de import 0% şi nu sunt limitate în ceea ce priveşte cota cantitativă. GSP+ a precedat regimul PCA.

HACCP Sistem de Analiză a Riscurilor şi Punctelor Critice de Control

Lanţ Valoric Un lanţ furnizor prin care trece un anumit produs anterior consumului final. Lanţul valoric începe cu producerea, continuă cu prelucrarea şi în final, atinge etapa de consum.

PCA

Acord privind regimul de Preferinţe Comerciale Asimetrice (PCA). Sistemul stimulant de taxe de import al Uniunii Europene pentru ţările în curs de dezvoltare. Acordul PCA va succede sistemul GSP+. Vezi definiţia GSP+.

PDBA Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol

PLV

Promotor al lanţului valoric. O întreprindere importantă din punct de vedere comercial ce adaugă valoare produselor sale (ex. depozit frigorific, casă de ambalare, linie de uscare, fabrică de conserve, etc.) care deţine locul principal în cadrul unui lanţ valoric specific [cu legături bine definite cu furnizori de materii prime, comercianţi sau/ şi exportatori], prin aceasta deţinând capacităţi importante de a promova dezvoltarea tuturor punctelor din cadrul lanţului valoric.

UE-27 Uniunea Europeană

4

Sumar Pe parcursul ultimilor câţiva ani, fructele uscate moldoveneşti au concurat cu succes pe pieţele de calitate înaltă din UE. Apariţia unor producători precum sunt Reforma, Monicol, Prometeu-T, Inmark, VM-Plumcom ş.a. care contribuie experienţa sa bogată de activitate pe pieţele internaţionale şi care au introdus în ţară sisteme moderne de administrare a întreprinderilor şi de calitate a produselor prelucrate, oferă o bază solidă pentru dezvoltarea în continuare a industriei de producere şi export a fructelor uscate. Cu toate acestea, însă, următorii 3-4 ani vor fi extrem de importanţi în determinarea dezvoltării pe termen lung a acestui sector. Pe parcursul a ultimilor trei ani Moldova a produs 2.000-3.500 tone de fructe uscate pe an, în dependenţă de condiţiile de cultivare a materiei prime. Nivelul exportului atinge de obicei cota de 70% din volumul de producere şi depăşeşte considerabil importul de fructe uscate, primordial culturi ce nu se cultivă local - adică Moldova este un exportator net de fructe uscate în pofida faptului că sectorul nu funcţionează în plină capacitatea. Principalul obstacol pentru extinderea sectorului de uscare a fructelor îl constituie baza slabă de producere a materiei prime. Suprafaţa redusă a livezilor şi învechirea acestora, lipsa unor soiuri adecvate pentru uscare, costurile înalte de cultivare, lipsa sistemelor de irigare, tehnicile şi metodele slab dezvoltate de recoltare şi post-recoltare şi deficitul forţei de muncă – toate acestea sunt problemele pe care fermierii şi întreprinderile de prelucrare vor trebui să le abordeze în următorii câţiva ani. Actualmente, piaţa Uniunii Europene (EU-27) absoarbe circa 80% din exportul acestui sector, iar ţările CSI, în special Rusia, Belarus şi Ucraina însumează celelalte 20%. În pofida unei prezenţe relativ nesemnificative pe pieţele europene (694 tone de prune într-o piaţă ce a consumat peste 50.000 tone în 2007), Moldova s-a stabilit drept un jucător vizibil în calitatea sa de al cincilea cel mai mare exportator (între ţările din afara EU-27). Chiar şi în baza acestei cote modeste, nu este lipsit de sens să pronosticăm o dublare sau triplare a volumului exportat pe parcursul următorilor 10 ani, cu condiţia că baza materiei prime va fi extinsă, iar capacitatea actuală de prelucrare va fi modernizată. La momentul actual, Moldova s-a impus suficient pe piaţă UE şi posedă suficientă experienţă în segmentul de preţ mediu pentru a avansa în segmentele preţurilor mai înalte prin creşterea calităţii şi poate chiar prin lansarea în producerea organică. În afara lipsei curente de tehnologii eficiente pentru cultivare şi a unei baze de materie primă adecvate, problemele majore ce obstrucţionează atingerea posibilei curbe tehnologice de creştere pentru următorii zece ani a sectorului de fructe uscate includ:

• lipsa creditului accesibil pentru modernizarea sau înlocuirea infrastructurii de prelucrare degradate;

• baza ştiinţifică şi de cercetare în ceea ce priveşte producerea şi prelucrarea; • baza legislativă restrictivă ce previne introducerea liberă a noilor soiuri pentru

prelucrare; • lipsa infrastructurii legale recunoscută pe plan internaţional pentru încurajarea

producerii organice.

5

Metodologie Acest raport a fost efectuat în baza experienţei sectoriale a PDBA acumulată pe parcursul a ultimilor trei ani (studii de piaţă, consultaţiile tehnice, granturi, etc.), datelor statistice oficiale disponibile prin intermediul Bazei de Date Comtrade a ONU, Statisticei Comerciale a UE şi a Biroului Naţional de Statistică a Republicii Moldova, cât şi interviurilor realizate cu diferiţi jucători din sector – fermieri, manageri de întreprinderi prelucrătoare, exportatori, etc. Raportul elucidează provocările existente şi analizează situaţia actuală a sectorului de fructe uscate, analizând nu doar obstacolele existente la micro-nivel, ci la fel identifică diferiţi macro-factori ce afectează dezvoltarea sectorului. Din cauza datelor limitate în ceea ce priveşte prelucrarea produselor şi diferenţele de opinii exprimate de către persoanele intervievate, prezentul raport oferă o evaluare generală a capacităţilor sectorului, şi nu constituie o prezentare exactă şi exhaustivă. Acest raport nu include discuţii sau estimări privind comerţul neoficial în afara datelor publicate pentru sectorul fructelor uscate. De asemenea, raportul dat nu explică cauza diferenţei de date din diferite surse statistice, ci doar analizează datele publicate în acestea. Introducere Fructele uscate fac parte din piaţa fructelor şi legumelor conservate ce include fructele şi legumele conservate, congelate şi uscate, sucurile, gemurile şi piureurile. Conform datelor CBI, fructele şi legumele conservate reprezintă segmentul cel mai mare şi cu cea mai rapidă creştere al grupului de produse ce cuprinde fructele şi legumele. Fructele şi legumele uscate constituie cel mai mic grup de produse, cu toate acestea, consumul acestora este în creştere. Există două segmente majore de piaţă pentru fructele uscate: industria alimentară de prelucrare şi piaţa de comercializare cu amănuntul. Industria de prelucrare a produselor alimentare reprezintă incontestabil cel mai mare segment, cuprinzând circa 80% din importul global de fructe uscate. Consumatorii majori ai acestora sunt industria de producere a cerealelor pentru dejun (muesli) şi produsele de cofetărie. Produsele din fructe uscate de pe piaţa cu amănuntul sunt comercializate primordial drept gustări gata (snack-uri). Cererea pentru fructe uscate de calitate înaltă continuă să crească. Pentru a face faţă concurenţei globale provenite de la producătorii mai mari din America de Nord şi cea de Sud, Europa şi Asia, produsele moldoveneşti trebuie îmbunătăţite pentru a rămâne competitive pe piaţa globală. Exporturile de fructe şi legume din Moldova vor continua cursul său imprevizibil (de progres şi regres), dacă nu se vor face schimbări în ceea ce priveşte practicile de cultivare, strategiile de marketing, controlul calităţii, ambalarea şi distribuţia. Condiţiile actuale din Moldova reprezintă o serie de provocări şi oportunităţi pentru produsele din fructe uscate.

6

Secţiunea 1: Evoluţia sectorului de fructe uscate din Moldova

1.1 Grupuri de produse Prune

Prunele deţin o poziţie majoră în ceea ce priveşte producţia şi comercializarea printre totalul de fructe uscate prelucrate în Moldova. Actualmente, Registrul de Stat a Soiurilor de Plante din Moldova include 20 soiuri diferite, dintre care soiurile Stanley şi Anna Spath sunt preferate pentru uscare. Cu toate acestea, conform opiniei majorităţii reprezentanţilor întreprinderilor de prelucrare, disponibilitatea soiurilor devine o problemă secundară când se începe sezonul de uscare, deoarece livrarea punctuală, maturitatea produsului, cantităţile necesare şi concurenţa pentru furnizori devin problemele principale ale majorităţii întreprinderilor de prelucrare. De obicei, într-un an normal, majoritatea întreprinderilor de prelucrare operează cu 3-6 soiuri. Fiecare soi are dimensiuni, culoare sau compoziţie chimică diferită, ceea ce-i impune pe producători şi exportatori să rezolve problema sortării şi calibrării. Prunele uscate pot fi comercializate cu şi fără sâmburi. Tendinţa industriei este de a adăuga valoare maximă şi să comercializeze la preţuri majore, din această cauză prunele fără sâmburi constituie 80-85% din totalul exportului. Extragerea sâmburelui în majoritatea cazurilor este executată manual cu instrumente fabricate local. Încercarea de a lansa operaţiuni automatizate de extragere a sâmburilor la una dintre întreprinderile de uscare a eşuat din cauza inabilităţii de a asigura produse de dimensiuni egale. Tabloul nu ar fi complet dacă nu am menţiona prunele afumate (uscate, de obicei, prin arderea directă a vreascurilor de arbori fructiferi) în condiţii casnice improvizate. Executarea acestor operaţiuni în condiţii casnice nu permite implementarea activităţilor de adăugare a valorii, iar condiţiile sanitare de prelucrare sunt, în general, proaste. De asemenea, există multe întreprinderi de uscare de scară mică ce nu sunt echipate să extragă sâmburii, să taie, să sorteze, să re-hidrateze sau să calibreze produsele. Drept rezultat, piaţa recepţionează doar fructe uscate de calitate joasă şi la preţ scăzut, ambalate manual în cutii de carton gofrat sau sacoşe din plastic de diferite dimensiuni, acestea constituind unicele operaţiuni de adăugare a valorii aplicate acestor produse anterior exportului.

Vişine şi cireşe

Vişinele şi cireşele reprezintă primele fructe ce se maturizează în Moldova şi al doilea grup de produse în ceea ce priveşte nivelul de producere şi export. Soiurile se clasifică în trei categorii în dependenţă de perioada de coacere (timpurii, medii şi târzii), perioada de prelucrare constituind circa 5-7 săptămâni în jurul lunii iunie. Perioada de vegetaţie influenţează proprietăţile senzoriale şi compoziţia chimică a fructelor. Majoritatea livezilor vechi de vişine şi cireşi au dispărut după colapsul URSS, ceea ce a dus la faptul că majoritatea vişinelor comercializate în Moldova sunt cultivate în gospodării private. Din această cauză, vişinele sunt un produs vulnerabil şi “dificil de planificat” deoarece nu există posibilităţi de a aplica practici agronomice şi tehnologice pe suprafeţe mici. Plantarea livezilor noi este o problemă, dar conform afirmaţiilor fermierilor locali, lipsa forţei de muncă pentru cultivarea acestei culturi ce necesită forţă de muncă considerabilă reprezintă obstacolul major în plantarea livezilor noi de vişine şi cireşi. Sâmburii vişinelor trebuie să fie extraşi înaintea uscării şi această procedură necesită echipament special. Nu fiecare întreprindere de uscare este capabilă sau doreşte să prelucreze vişine din cauza provocărilor logistice la colectarea materiei prime, investiţiilor în echipamentul de extragere a sâmburilor şi sezonului de recoltare relativ scurt.

7

Mere

Merele reprezintă circa 70% din suprafaţa totală de livezi din Moldova. În ceea ce priveşte volumul de producţie şi de export a fructelor uscate, merele ocupă locul trei. Actualmente, Registrul de Stat al Soiurilor de Plante din Moldova include 64 de soiuri diferite, dintre care soiurile Banana de Iarnă, Idared, Golden Delicious, Red Delicious, Mantuaner, Speranţa, Şafran, etc. sunt utilizate pentru uscare. În dependenţă de tehnologia de uscare aplicată, merele uscate sunt divizate în două categorii principale: 1) “inele” – mere rotunde decojite fără seminţe în mijloc; şi 2) felii rotunde de măr cu pieliţă şi seminţe. Prima categorie necesită echipament special de decojire, tăiere şi extragere a seminţelor, pe când a doua categorie nu are nevoie de aceste dotări. De obicei, merele “inele” sunt cu cel puţin 50% mai scumpe decât feliile şi la moment, producţia acestora este limitată la doar câteva companii bine echipate. Actualmente există o iniţiativă de a lansa “chips-uri” din mere – un produs absolut nou pentru piaţa locală şi care este destinat vânzării cu amănuntul. Producerea necesită materie primă de cea mai înaltă calitate, condiţii speciale pentru depozitare şi ambalaje de calitate superioară – toate acestea făcând produsul mai degrabă unul de “nişă” decât de uz industrial.

Pere

Este dificil a calcula producţia şi exportul de pere uscate. Exporturile de pere uscate în UE-27 sunt incluse în Sistemul Armonizat de Coduri pentru Produse (HS) în cadrul grupului 081340 ce include, în afara perelor, şi alte produse ca piersicele, vişinele şi cireşele. Conform datelor UE-27, în anul 2006 Moldova a exportat 22 tone în valoare de 39.886 $ SUA sau 9% din toate produsele incluse în grupul 081340ceea ce constituie circa 2% din exportul total de produse uscate realizat în 2006. Suprafaţa livezilor de pere s-a redus semnificativ în ultimii ani şi la moment constituie 1.400 ha sau circa 1% din totalul suprafeţei acoperite de livezi. Livezile de pere necesită întreţinere şi tehnologii post-recoltare mai intensive cu materiale de producţie costisitoare, iar deficitul forţei de muncă şi lipsa infrastructurii pentru executarea operaţiunilor post-recoltare creează multe probleme la producţia şi prelucrarea perelor. În afară de aceasta, când oferta de pere pe piaţă este într-atât de limitată, piaţa de produse proaspete oferă întotdeauna preţuri mai mari, ceea ce generează oportunităţi foarte limitate de identificare a surselor de materie primă pentru întreprinderile de prelucrare. Cu toate acestea, Moldova deţine condiţiile necesare pentru re-lansarea producerii perelor. Registrul de Stat al Soirilor de Plante din Moldova conţine 18 soiuri diferite de pere ce se potrivesc atât pentru piaţa produselor proaspete, cât şi pentru cea a produselor uscate. Câteva dintre soiurile mai cunoscute sunt: Untoasa Giffard, Zorika, Favorita lui Clapp, Beurre Precoce Morettini, Williams, Williams Delbard, Starkrimson, Moldoveanca, Sokrovişce, Untoasa Bosc.

Caise şi alte fructe şi legume uscate

În Moldova, caisele sunt disponibile în cantităţi mici şi sunt comercializate primordial de piaţa proaspătă. Suprafaţa livezilor de caise s-a redus în ultimii ani, şi cu toate că există încercări individuale de a planta livezi de caise, majoritatea fermierilor nu doresc să se implice în acest sector deoarece majoritatea soiurilor existente în Moldova sunt vulnerabile faţă de îngheţurile de primăvara devreme – un fenomen tipic în primele săptămâni ale lunii mai. Conform afirmaţiilor fermierilor, caişii rodesc suficient o dată în 3-4 ani când aceştia supravieţuiesc îngheţurilor de primăvară devreme. Din cauza acestei provocări climaterice, fermierii aleg alte culturi ce sunt mai rezistente la

8

îngheţuri şi nu necesită muncă intensivă la recoltare. Pe parcursul ultimului deceniu au existat exporturi nesemnificative de caise uscate din Moldova, cea mai mare cantitate – 14 tone – fiind înregistrată în 2004. Cu toate că datele oficiale menţionează faptul că în 2005 au fost exportate 17 tone de caise uscate, acestea reprezintă re-exporturi şi nu export direct. Întreprinderile de prelucrare moldoveneşti au întreprins diferite încercări de a usca alte fructe şi legume, dar nu s-a înregistrat nimic mai mult decât cantităţi nesemnificative ce reprezentau comenzi contractate sau testare de produse noi. Problemele legate de producerea şi furnizarea materiei prime, selecţia şi introducerea soiurilor potrivite pentru uscare, stabilirea parametrilor de uscare pentru anumite culturi, înregistrarea şi certificarea produselor, inexistenţa sistemelor de studiere a pieţei generează situaţia când lansarea produselor noi este neatractivă şi dificilă. 1.2 Exportul şi importul fructelor uscate în Moldova Exporturile de fructe uscate din Moldova au fost întotdeauna relativ mici în comparaţie cu exportul de conserve şi piaţa proaspătă. Într-acelaşi timp, după cum se elucidează în Figurile 1 şi 2, sectorul fructelor uscate întotdeauna a fost un exportator net al fructelor uscate produse în Moldova şi respectivul sector a înregistrat o creştere considerabilă pe parcursul ultimilor câţiva ani. În 2005 sectorul şi-a atins punctul culminant de producţie, primordial datorită apariţiei câtorva exportatori şi întreprinderi de prelucrare importante ce au introdus practici de administrare şi viziuni de afaceri noi: adăugarea valorii, modernizarea tehnologiilor, îmbunătăţirea calităţii, controlul costurilor; şi în al doilea rând, datorită condiţiilor climaterice bune ce au asigurat materie primă la preţuri rezonabile.

Figura 1. Volumul exportului de fructe uscate din Moldova (tone), 1994-2007

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU şi Biroul Statistic al Comunităţilor Europene Un alt factor ce a permis creşterea sectorului de fructe uscate din ultimii ani a fost vremea favorabilă ce a generat sporirea ofertei de materie primă. Producătorii de fructe preferă piaţa de produse proaspete deoarece acestea oferă preţuri mai înalte (de obicei, desemnând 70% din recolta sa pentru piaţa proaspătă). Pe parcursul ultimilor 5-7 ani, tendinţa în rândul producătorilor de fructe la plantarea livezilor noi a

0

500

1,000

1,500

2,000

2,500

3,000

1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Prune Viş ine ş i pere Mere Caise

9

fost de a se concentra asupra pieţei proaspete prin selectarea soiurilor şi utilizarea tehnologiilor de creştere. Figurile 1 şi 2 prezintă faptul că sectorul de fructe uscate este marcat de oscilaţii semnificative în ceea ce priveşte cantităţile de fructe uscate exportate. Aceste oscilaţii considerabile sunt concludente în ceea ce priveşte problemele pe care le-a avut de înfruntat această industrie pe parcursul ultimului deceniu: lipsa sistemelor clare de comercializare, lipsa întreprinderilor de prelucrare stabilite, furnizări sporadice de materie primă, concurenţa cu piaţa de produse proaspete şi alte segment de prelucrare.

Figura 2. Exportul şi importul fructelor uscate (prune, mere, vişine, pere şi caise) (mii $ SUA), 1994-2007

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU şi Biroul Statistic al Comunităţilor Europene

Figura 2 prezintă evoluţia exportului şi importului sectorului de fructe uscate. Aceasta include categorii produse în Moldova, adică prune, mere, caise, vişine şi pere. Figura 2 nu denotă importul în Moldova a astfel de produse uscate cum sunt smochinele, stafidele, etc. Stafidele cuprind circa 50-60% din totalul de importuri şi a fost estimate la 436,491 $ SUA în 2006 şi 524,283 $ SUA în 2007 cu volumele de 418 tone şi 505 tone respectiv. Importul unor fructe uscate în 2007 a fost: prune (202.516 $ SUA), caise (130.357 $ SUA), curmale (92.292 $ SUA), smochine (33.073 $ SUA) şi alte fructe uscate (69.082 $ SUA). Importul de fructe uscate în Moldova a înregistrat o rată medie de creştere de circa 70% între anii 1999 şi 2007. Majoritatea importurilor sunt importate în vrac şi sunt utilizate pentru procesare sau ambalare ulterioară de către ambalatorii şi distribuitorii moldoveni. De asemeni, există o cantitate mică de produse cu amănuntul ce sunt importate pentru a fi comercializate în supermarkete. Furnizorii majori sunt Turcia şi Iran, dar lista include la fel astfel de ţări precum sunt Olanda, Italia, Ucraina şi Rusia. Detalii privind exportul înregistrat pe parcursul ultimilor cinci ani sunt prezentate în Tabelul 1. În 2002, exportul fructelor uscate din Moldova a constituit puţin mai mult de 460.000 $ SUA. Cu un an mai târziu, în 2003, exporturile au crescut cu 73% însumând circa 800.000 $ SUA, concomitent triplându-se şi cantitatea din cauza exporturilor crescânde de prune.

$0

$500

$1,000

$1,500

$2,000

$2,500

$3,000

$3,500

$4,000

$4,500

$5,000

1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

export import

10

Tabelul 1. Exportul de fructe uscate din Moldova (2003-2007)

2003 2004 2005 2006 2007 $ tone $ tone $ tone $ tone $ tone

Prune uscate 508.196 541 1.095.579 1.707 2.745.217 2.294 1.977.417 1.216 2.427.170 1.508 Mere uscate 64.977 58 167.63 102 289.73 152 452.736 152 967.622 224 Alte fructe uscate (vişine, pere, etc.) 226.55 118 459.88 287 657.249 379 438.245 255 1.028.103 561 Caise uscate - - 56.009 14 66.113 17 - - - -

Total 799.723 717 1.779.098 2.109 3.758.309 2.841 2.868.398 1.623 4.422.895 2.293

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

Următorii doi ani (2004 şi 2005) au fost marcaţi de o creştere continuă, iar în 2005 exportul total al sectorului a atins 3.76 milioane $ SUA, partea leului din exporturi aparţinând prunelor uscate, acestea fiind urmate de vişine, mere şi pere. Pe parcursul ultimului deceniu, anii 2004 şi 2005 au fost unicii doi ani când Moldova a exportat caise uscate, chiar şi dacă acestea au fost în cantităţi nesemnificative. Anul 2007 este marcat prin valoarea cea mai înaltă a exportului din ultimii ani 4.42 milioane $ SUA, chiar în condiţiile când volumele de export au fost cu 20% mai joase decât în anul 2005 care a înregistrat cea mai înaltă producere din ultimii cincisprezece ani. Această creştere denotă schimbările pozitive care au loc în sector, şi anume creşterea ponderii produsului cu valoare adăugată şi ridicarea nivelului de calitate a produsului moldovenesc ca urmare a deciziilor manageriale corecte care reiese din tendinţele pieţei. Creşterea importantă ce s-a început în 2003 şi a continuat până în 2005 reflectă câţiva factori importanţi: în primul rând, apariţia câtorva companii, precum sunt Monicol, Reforma, Inmark, VM-Plumcom, etc. care s-au concentrat serios asupra adăugării valorii local; în al doilea rând, condiţiile climaterice favorabile au asigurat materie primă la preţuri rezonabile şi, în al treilea rând, preţurile ascendente pe pieţele internaţionale. Cu toate că aceste semne de progres sunt promiţătoare, provocările existente încă mai sunt considerabile după cum se observă din fluctuaţiile exportului din ultimii ani şi prognozele alarmante pentru 2008 ca urmare a secetei severe din 2007. Asigurarea furnizării constante a materiei prime calitative va constitui problema principală a industriei în următorii câţiva ani. La capitolul „Sisteme de Producere” de mai jos urmează o discuţie detaliată a problemelor de furnizare a materiei prime.

Cantitatea de prune exportată în perioada 2004-2006 a oscilat de la 81% din totalul de fructe exportate în 2004-05, la 75% în 2006 şi la 66% în 2007 (Tabelul 1). Din punct de vedere financiar, prunele au constituit circa 55% a exportului înregistrat anul trecut. În 2006, exportul de mere uscate a însumat 16% din valoarea exportată, urmate de vişine cu aproximativ 13% şi pere cu 2%. În 2007, produsele uscate şi-au schimbat puţin ponderea în exportul total de fructe uscate şi anume: valoarea prunelor a constituit 55%, vişinele 23% şi merele 22%. Fiecare produs de fructe uscate îşi are propria geografie a exportului care se include în câteva activităţi generale de export. Geografia exportului fructelor uscate moldoveneşti se extinde către două direcţii principale: Uniunea Europeană (UE-27) şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). Figura 3 reprezintă structura destinaţiilor de export a exporturilor moldoveneşti pe parcursul ultimilor douăsprezece ani. UE a atras volume semnificative de fructe uscate după colapsul URSS. Cele 27 de ţări membre actuale au dominat exportul acestui sector pe tot parcursul ultimilor şapte ani şi în perioada 2005-

11

2007 au cuprins circa 80% din destinaţiile de export. Tradiţional, ţările europene au atras produse de calitate mai înaltă oferind preţuri mai bune pentru produsele cu valoare adăugată (prune şi cireşe fără sâmburi, mere tăiate şi decorticate, etc.). Germania, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia şi Republica Cehă sunt în topul cumpărătorilor europeni de fructe uscate moldoveneşti. CSI a cuprins circa 20% din exporturile de fructe uscate moldoveneşti în perioada ultimilor trei ani, alte destinaţii atrăgând cantităţi nesemnificative dar nu mai mult de circa 2% înregistrate în 2006. Piaţa CSI constă primordial din Rusia, Ucraina şi Belarus; Rusia fiind destinaţia majorităţii fructelor moldoveneşti transportate la est (62% în 2004) până în luna mai 2005, când aceasta a interzis importul fructelor proaspete şi uscate moldoveneşti. În 2006, Belarus şi Ucraina au constituit principalele pieţe din spaţiul CSI pentru produsele moldoveneşti, însumând 9,6% şi 8% respectiv din totalul de exporturi de fructe uscate. În 2007, exportul către Ucraina, Republica Belarus şi Rusia au constituit 13%, 9% şi 2% din totalul exportului moldovenesc de fructe uscate.

Figura 3. Geografia exportului fructelor uscate moldoveneşti, 1994-2007

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

Pe parcursul ultimilor câţiva ani, s-au înregistrat câteva încercări de a penetra alte pieţe noi în afara pieţelor tradiţionale din UE-27 şi CSI: Sudan, Siria, Liban, Emiratele Arabe Unite, etc., dar până la momentul actual nu există o cerere regulată din aceste ţări. Conform opiniei unor exportatori, vânzările limitate, cerinţele faţă de calitate şi logistica către aceste ţări predominant arabe cauzează dificultăţi la menţinerea relaţiilor pe termen lung. Concluzii: După destrămarea URSS, ţările europene au atras cantităţi semnificative ale exporturilor moldoveneşti de fructe. Cantităţile exportate au crescut treptat şi actualmente UE-27 domină exportul acestui sector. Se prognozează că în viitor, UE-27 va rămâne piaţa dominantă de export pentru produsele cu valoare mai înaltă şi de cea mai bună calitate. Ţările non-europene vor reprezenta la fel o piaţă pentru o parte din exporturile moldoveneşti, iar piaţa CSI va consuma circa 20-30%.

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

UE CSI Alte

12

Pieţele CSI vor continua să solicite produse moldoveneşti mai ieftine şi de calitate mai joasă: prune cu sâmburi şi afumate, mere necojite, cireşe cu sâmburi, etc. În Rusia, în pofida accentului ascendent asupra calităţii observat în oraşele mari, tradiţia ţării de a consuma produse mai ieftine de calitate mai joasă va persista pe piaţă şi va dura mult până când aceasta se va schimba, ceea ce înseamnă că Moldova va reuşi să-şi menţină prezenţa pe această piaţă prin intermediul produselor de calitate mai joasă. Acestea sunt noutăţi bune pentru întreprinderile de prelucrare mici care nu au posibilitatea să asigure standardele de siguranţă şi calitate şi le va acorda timp întreprinderilor de prelucrare de scară largă să implementeze standarde de calitate şi de siguranţă a produselor alimentare pentru a se asigura că acestea satisfac cererea crescândă în ceea ce priveşte calitatea atât pe pieţele vestice, cât şi cele estice. În secţiunea 1.3. Preţuri de mai jos este prezentată analiza detaliată a tendinţelor de preţuri pe pieţele europene şi CSI. Direcţia europeană a exporturilor moldoveneşti va fi influenţată nu doar de preţurile mai bune, ci la fel şi de creşterea înregistrată de activităţi economice şi comerciale moldoveneşti cu pieţele din vest. Regimurile comerciale privilegiate (Sistemul de preferinţe comerciale extinse (GSP+) şi Preferinţe Comerciale Asimetrice (PCA)) pe care UE le-a acordat Republicii Moldova oferă exportatorilor posibilitatea de a exporta fructe uscate în UE la cota taxei vamale de 0%. Comerţul ascendent cu UE va facilita procesul general de transportare şi logistică, care va constitui un imbold important pentru reducerea cheltuielilor şi extinderea comerţului. Secţiunea 2 a prezentului raport analizează detaliat atracţia pe care o prezintă pieţele UE pentru întreprinderile de prelucrare şi exportatorii din Moldova. 1.3 Preţuri Preţurile locale şi de export/import pentru fructe uscate variază în funcţie de câţiva factori:

• Cantitatea şi tipul de produse uscate respective. • Recolta în raport cu cererea. • Negocierile dintre diferiţi parteneri ai lanţului comercial şi numărul de

intermediari ce achiziţionează şi comercializează. • Calitatea fructelor proaspete destinate pieţelor de consum. Când calitatea este

bună, piaţa produselor proaspete va consuma majoritatea recoltei cauzând deficit de materie primă pentru industria prelucrătoare. Când produsele nu satisfac standardele, acestea vor fi re-direcţionate către industria prelucrătoare şi vor presa preţurile. Schimbările înregistrate de ofertă (deseori dependente de vreme) au un efect mult mai mare asupra nivelului preţurilor decât schimbările cererii.

Există câţiva factori ce influenţează nivelul preţurilor în Moldova. Factorul major este reprezentat de către piaţa internaţională ce stabileşte preţul bazându-se pe calitate, calibru, aspect (integre, fără sâmburi, feliate) şi metoda de uscare ce a fost utilizată anterior exportării. De multe ori ţara-furnizor major determină preţul de bază de referinţă pentru un anumit produs în întreaga lume. Spre exemplu, SUA şi Chile sunt ţări de referinţă pentru prune şi mere, iar Turcia – pentru caise. În poziţia sa de „acceptant” ai preţurilor mondiale, exportatorii şi întreprinderile de prelucrare din Moldova stabilesc preţurile locale pentru furnizorii de materie primă şi întreprinderile de prelucrare mici în baza preţurilor de pe pieţele internaţionale (Figura 4). În acelaşi timp, preţurile locale sunt influenţate de cererea locală care reflectă volumul recoltei locale. În anii cu recoltă joasă, preţurile locale sunt ridicate, iar atunci

13

când recolta este abundentă, acestea scad. Prin urmare, în condiţiile variabilităţii producţiei anuale, concurenţa cu cererea locală în anii cu recoltă joasă devine factorul decisiv în ceea ce priveşte cantitatea de produs disponibilă pentru pieţele de export. Spre exemplu, preţurile-record pentru produse proaspete din 2007 au fost generate de recolta locală joasă cauzată de temperaturi foarte înalte şi nivel mic de precipitaţii. Recolta locală joasă împreună cu preţurile ridicate locale au redus semnificativ cantitatea de produse disponibile pentru piaţa de export (Figurile 4 şi 5). Figura 4 prezintă preţurile medii pentru prune pe parcursul ultimilor zece ani. Ea examinează preţul per kilogram de prune uscate în dolari SUA şi preţurile în lei per kilogram de prune uscate desemnate pentru export şi pentru industria prelucrătoare locală. Diagrama prezintă relaţia dintre preţurile pentru produse uscate şi proaspete şi contribuie la explicarea unora dintre factorii ce au influenţat dezvoltarea industriei de uscare din Moldova.

Figura 4. Preţ mediu per 1 kg de prune proaspete şi uscate în Moldova, 1998-2007

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU şi informaţii colectate de la jucătorii din industrie

După cum se observă în Figura 4, preţurile nivelului exportului fructelor uscate reflectă clar poziţia Moldovei drept acceptant al preţurilor de pe pieţele internaţionale. Nivelul preţurilor la fel prezintă schimbările de calitate ce au început să se înregistreze în Moldova pe parcursul ultimilor trei ani. Preţurile exportului de produse proaspete şi a industriei locale de prelucrare au fost influenţate de cererea exportului şi industriei prelucrătoare (conservarea, producerea sucurilor şi uscarea) până în 2005 când Rusia a interzis exportul de fructe şi legume proaspete din Moldova. Preţurile pentru fructe proaspete au scăzut dramatic după interdicţie şi au permis întreprinderilor de prelucrare locală să procure materii prime la preţuri mai mici decât în anii precedenţi. În 2003 şi 2004 Moldova a exportat 9.500 tone şi 18.500 tone de prune proaspete comparativ cu 7.776 tone în 2005 şi 10.508 în 2006 (Figura 5). În 2007, exportul prunelor proaspete a scăzut dramatic în urma secetei constituind 5.320 tone. Destinaţia prunelor proaspete la export a fost atât pieţele de produse proaspete, cât şi cele de prelucrare. În dependenţă de destinaţie, preţurile produselor proaspete exportate din Moldova erau de la 10% până la 50% mai înalte decât preţurile pentru industria locală. Creşterea stabilă poate fi observată doar la secţiunea Procesare locală. Aceasta relevă atât “presiunea” pusă asupra industriei locale de către celelalte

$-

$0.20

$0.40

$0.60

$0.80

$1.00

$1.20

$1.40

$1.60

$1.80

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

- lei

0.50 lei

1.00 lei

1.50 lei

2.00 lei

2.50 lei

3.00 lei

3.50 lei

4.00 lei

Export Prune Uscate ($) Export Stare Proaspata (Lei)

Procesare locala (Lei)

14

segmente de piaţă, cât şi oscilaţia anuală a recoltei. Nivelele fluctuante ale producţiei livezilor (Figurile 5 şi 8) face dificilă planificarea în cadrul întregii industrii. Moldova a recoltat 55.600, 41.420 şi 75.900 de tone în perioada 2004-2006. Recolta anului 2007 a fost afectată de o secetă serioasă şi nivelele prognozate au atins aproape 20.000 tone. Condiţiile de vreme au avut un impact dramatic asupra industriei, generând preţuri acceptabile doar pentru pieţele de produse proaspete. Impactul recoltei din 2007 va fi observat în 2008, când produsele procesate din recolta anului 2007 de prune vor fi lansată pe piaţă. Se evidenţiază un fapt important la compararea ambelor grafice (Figurile 4 şi 5), producţia de prune în Moldova, chiar şi în anii cu recolte înalte, este mult mai joasă decât cererea pieţelor de produse proaspete şi celor industriale atât în ţară, cât şi în afara ei. În aceste condiţii de recolte oscilante sau imprevizibile, planificarea pentru industria prelucrătoare rămâne a fi foarte problematică şi împovărează respectarea contractelor viitoare.

Figura 5. Distribuţia estimativă a recoltei de prune în funcţie de segmentele pieţei, 2003-2007

Notă: Pronosticuri pentru 2007

Alţi factori importanţi ce influenţează preţurile pentru fructele uscate sunt cursul valutar şi costul combustibililor. Preţurile ascendente ale combustibililor au o influenţă directă asupra costurilor de uscare şi celor de transportare, pe când devalorizarea dolarului american scad competitivitatea industriei locale vis-a-vis de produsele din SUA, Chile, Argentina şi China. Într-un an obişnuit, marja medie per produs uscat poate varia între 10-30%. Într-un an dificil, unele culturi nu generează nici un profit sau pot înregistra mici pierderi la menţinerea contractelor stabilite.

27.6

15.58.12

43.2

1

3.6

11.5 15.5

12.2

3

9.618.6 7.8

10.5

5

10 1010

10

10

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2003 2004 2005 2006 2007*

sucuri şi conserve industria de uscareexport de fructe proaspete consum local în stare proaspătă

15

Figura 6. Preţul mediu la export pentru 1 kg de fructe uscate moldoveneşti, 2004-2007 (dolari SUA)

Source: UN Comtrade Database

Figura 6 prezintă dinamica preţurilor a principalelor fructe uscate moldoveneşti. Preţurile pentru prunele uscate s-au ridicat semnificativ pe parcursul ultimilor câţiva ani şi în 2006 preţul mediu per kg la export a crescut cu 35,8% comparativ cu nivelul din 2005 şi cu 154% comparativ nivelul din 2004. Preţul de 1,63 $ SUA per kg obţinut de către exportatorii moldoveni în 2006 a fost cu 31,8% mai mic decât preţul mediu global înregistrat în acelaşi an. În 2006 Moldova s-a clasificat pe locurile 11 şi 12 printre exportatorii globali de prune în ceea ce priveşte volumul (1.216 tone) şi valoarea (1,97 mln $ SUA), respectiv. În 2007, preţul prunelor moldoveneşti a înregistrat o mică descreştere de (-1.3%) în comparaţie cu anul precedent. Merele uscate au înregistrat cel mai mare preţ mediu printre fructele uscate, preţurile ridicându-se de la 1,65 $ SUA per kg în 2004 la 1,91 $ SUA în 2005, 2,99 $ SUA în 2006 şi 4.31$ în 2007. Aceste cifre reprezintă 15,7%, 56,5% şi 44% de creştere respectiv. Moldova este al 15-lea cel mai mare exportator de mere uscate din lume, exportând circa 1% din exporturile globale. Preţul per kg a variat în dependenţă de piaţa de destinaţie şi de intenţia de utilizare. Spre exemplu, în 2006 Germania şi Austria au achitat, în mediu 5,93 $ SUA şi 6,56 $ SUA per kg de mere uscate moldoveneşti, pe când Polonia a achitat doar 0,71 $ SUA. Germania şi Austria au achiziţionat mere moldoveneşti pentru prelucrarea ulterioară, pe când Polonia a utilizat merele de calitate mai inferioară drept ingrediente pentru furaje pentru animale. Preţul mediu global pentru acelaşi an a fost de 2,98 $ SUA per kg. Categoria fructelor uscate (HS-081340) reprezintă primordial vişinele şi perele. Dat fiind faptul că nu există vreo bază de date oficială ce ar permite divizarea exactă a vişinelor şi perelor din această categorie, acest raport de evaluară face anumite presupuneri în baza discuţiilor întreţinute cu jucătorii din această industrie şi informaţiile disponibile privind importul în UE, că vişinele reprezintă circa 90% din volum şi circa 85% din valoare. Vorbind despre exporturile către UE, în 2006, Moldova a exportat vişinele uscate la preţul mediu de 2,77 $ SUA (2,2 €) per kg, pe când preţul mediu la export al perelor a fost de 1,81 $ SUA (1,44 €) per kg. În timp ce, preţul mediu de export al Moldovei la această categorie de produse în orice destinaţie

1.91

2.99

0.64

1.21.63 1.611.65

4.31

1.60.8

1.72 1.83

$-

$1.00

$2.00

$3.00

$4.00

$5.00

2004 2005 2006 2007

prune mere viş ine şi pere

16

în 2007 a constituit 1.83 $ SUA sau cu 6% mai mult decât anul precedent. De fapt, caisele uscate au înregistrat cele mai înalte preţuri per kg dintre toate fructele uscate produse în Moldova. Însă cu părere de rău, exportul caiselor nu poate fi luat în consideraţie serios în ceea ce priveşte potenţialul de uscare din cauza faptului că nici în viitorul apropiat, nici în cel mai îndepărtat, infrastructura de cultivare şi uscare nu pare să aibă un potenţial semnificativ de creştere pe parcursul următorilor 5-7 ani. Cu toate acestea, în scop de referinţă, se menţionează că preţurile pentru un kg de caise uscate a constituit 4,06 $ SUA şi 3,89 $ SUA în 2004 şi 2005. Concluzii: Pieţele vestice oferă constant preţuri mai înalte pentru fructele uscate moldoveneşti exportate în comparaţie cu concurenţii estici care încă solicită şi acceptă produse de calitate mai joasă. Spre exemplu, Rusia, Ucraina şi Belarus acceptă prune uscate afumate şi de calitate mai joasă produse în condiţii casnice improvizat în condiţii sanitare proaste. Mai mult ca atât, multe întreprinderi de uscare de scară mică nu sunt dotate pentru a extrage sâmburii, să felieze, să calibreze, să re-hidrateze şi să sorteze produsele. Acestea aduc pe piaţă fructe uscate la preţuri joase şi de calitate inferioară (cireşe şi prune cu sâmburi, mere necojite, etc.) pe care ţările CSI sunt gata să le absoarbă. Cu toate acestea, pieţe estice oferă oportunităţi de comercializare pentru întreprinderile mici care nu implementează proceduri suplimentare de prelucrare anterior exportării în afară de ambalarea manuală în cutii de carton gofrate sau în pungi de plastic de dimensiuni diferite. Cu toate că şi în Europa există diferite nivele de calitate, procesele necesare care asigurară igiena satisfăcătoare, salubrizarea adecvată şi siguranţa produselor alimentare sunt obligatorii şi prezente în toate cerinţele. La fel, produsele trebuie să fie sortate şi ambalate. Corelaţia dintre procesele de adăugare a valorii şi preţurile mai bune este puternică: preţurile medii oferite de UE sunt mai înalte decât preţurile medii oferite de CSI. În 2006, Germania a achitat un preţ mediu de 3,01 $ SUA per kg de prune, pe când Ucraina şi Belarus au achitat 2,36 $ SUA şi 0,81 $ SUA. Preţul mediu la import în Rusia 2006 a constituit 0,71 $ SUA per kg. În mod similar, vişine uscate s-au comercializat la preţ de 6,97 $ SUA per kg în Germania şi 4,87 $ SUA în Ungaria, pe când în Belarus s-au achitat doar 0,77 $ SUA per kg.

1.4 Jucători

Sectorul moldovenesc de fructe uscate cuprinde câteva întreprinderi mari şi mijlocii şi un număr mare de întreprinderi mici. Nu există informaţii oficiale despre acest sector, dar PDBA estimează că dintre cele 85 de întreprinderi de uscare existente în Moldova, doar circa 60% activează regulat. Întreprinderile mari şi medii reprezintă circa 30% din întreprinderile active din acest sector şi cuprind circa 2/3 din cifra de afaceri totală. Câteva întreprinderi mai mari cu capacitatea de a opera cu volume mari de produse domină exportul. În afara producţiei proprii, aceste companii servesc drept cumpărători şi exportatori pentru întreprinderile de prelucrare mai mici. Câţiva jucători–cheie ai industriei sunt: • Reforma Natural Fruit and Nuts, o întreprindere cu capital german ce activează în

Moldova de circa 9-10 ani. În afară de activităţile de prelucrare, Reforma exportă fructe uscate şi miez de nucă prin intermediul sub-contractelor cu diferite întreprinderi de prelucrare din întreaga ţară. Reforma lucrează cu toată gama de produse uscate existente în Moldova.

• Monicol (www.monicol.md), întreprindere de prelucrare şi exportator de fructe uscate şi miez de nucă. Lansându-şi activitatea în 2003, Monicol a devenit unul

17

dintre modelele industriei pe parcursul ultimilor doi ani. Sistemele eficiente de uscare, conformarea la cerinţele privind siguranţa produselor alimentare, o reţea de export destul de bine dezvoltată şi o abordare modernă de management contribuie la succesul şi profitul întreprinderii. Principalele domenii de activitate ale întreprinderii sunt miezul de nucă şi prunele uscate. Recent, compania a lansat chips-urile de mere pe piaţa locală de comercializare cu amănuntul. În afara produselor proprii, Monicol serveşte drept exportator pentru alte întreprinderi de uscare mai mici.

• VM-Plumcom (www.plumcom.md) întreprindere de prelucrare şi exportator. Fructele uscate reprezintă circa 50% din cifra de afacere a cestora, cealaltă jumătate fiind atribuită pastei din prune. Gama de fructe uscate a VM-Plumcom include prune, mere şi cireşe.

• Inmark, întreprindere de prelucrare. Domeniul principal de activitate a companiei Inmark include merele şi cireşele. Compania este bine echipată pentru a prelucra aceste culturi la scară comercială. De asemeni, compania usucă prune dar în cantităţi mai mici. Inmark este unul din sub-contractorii majori ai Reforma Natural Fruit and Nuts.

• Gordin (www.gordin.md), întreprindere de prelucrare, exportator şi producător de echipament de uscare. Gordin activează atât la nivelul de comercializare cu amănuntul, cât şi la cel angro. Gama sa de produse angro include majoritatea fructelor uscate produse: prune, cireşe, mere şi pere. Adiţional, gama sa pe produse cu amănuntul include dovlecel uscate şi struguri de soiuri locale.

• Prometeu-T (www.walnut.md), întreprindere de prelucrare şi exportator major al miezului de nuci din Moldova. Recent a lansat operaţiuni de uscare prin tunel cu gaz. Prometeu-T posedă livezi de prune, piersici şi mere.

Majoritatea întreprinderilor menţionate mai sus sunt exportatori şi întreprinderi de prelucrare a produselor destinate pieţei UE. Totuşi, tabloul n-ar fi complet dacă nu s-ar menţiona o altă categorie de exportatori care sunt concentraţi primordial asupra pieţelor ruseşti şi din CSI. Această categorie include întreprinderi de prelucrare ce nu sunt echipate pentru a putea satisface parametrii de siguranţă alimentară şi calitate a pieţelor UE şi nu au capacitate să asigure comunicarea adecvată cu clienţii din UE (bariere lingvistice). De asemeni, această categorie include comercianţi sau transportatori care nu deţin încăperi de prelucrare a fructelor uscate, dar execută operaţiuni de export a diferitor mărfuri către CSI. Fructele uscate constituie doar unul dintre multele produse incluse pe lista acestora. Un număr destul de mare de întreprinderi de uscare relativ mari există în partea centrală a ţării. Cu părere de rău, eficienţa comercială a acestora şi alte abilităţi administrative şi organizaţionale nu corespund capacităţilor lor fizice, plasându-le în categoria companiilor de uscare mici. De asemeni, există un număr de întreprinderi de uscare mici pe tot teritoriul ţării. De obicei, acestea tind să prelucreze toate fructele posibile. Infrastructura limitată de prelucrare nu permite executarea activităţilor de adăugare a valorii (extragerea sâmbrelor, felierea, decorticarea, etc.) transformându-le în producători de produse de calitate mai joasă ce necesită prelucrare adiţională (spălare, re-hidratare, calibrare, sortare, ambalare, etc.) anterior exportului. De asemeni, forţa de muncă limitată nu le permite să opereze la nivel de export, ceea ce-i impune să joace rolul de furnizori pentru întreprinderile de prelucrare şi exportatorii mai mari. Indiferent de scara lor, întreprinderile de prelucrare şi exportatorii pot fi atât concurenţi, cât şi parteneri. Aceştia colaborează deseori pentru a satisface diferite contracte, închiriază şi identifică echipament şi câteodată, împărtăşesc informaţii despre furnizorii de materie primă. Ei devin concurenţi când încearcă să identifice

18

materia primă calitativă şi deficitară şi când identifică cumpărători. În dependenţă de produs, întreprinderile pot fi concurenţi, cumpărători sau pur şi simplu active în diferite canale de comercializare. 1.5 Sisteme de producţie

1.5.1 Materia primă

Conform afirmaţiilor tuturor reprezentanţilor întreprinderilor de prelucrare intervievaţi, materia primă reprezintă unul dintre elementele principale în structura preţului produsului final şi de asemeni, cel mai important în determinarea calităţii finale. Disponibilitatea ofertei şi calitatea materiei prime constituie problemele principale ce trebuie să fie abordate de către întreprinderile de prelucrare moldoveneşti pentru a realiza activităţi reuşite.

Suprafaţa totală a livezilor de fructe s-a redus dramatic pe parcursul ultimilor cincisprezece ani. Figura 7 prezintă tendinţa descendentă în suprafeţele de livezi înregistrată în Moldova începând cu 1993. Situaţia a început să se deterioreze la începutul anilor ’90, când pieţele tradiţionale s-au destrămat generând scăderi bruşte în venitul gospodăriilor ţărăneşti şi schimbarea structurii sistemului de producţie agricolă. Începând cu 1993, suprafaţa de livezi s-a micşorat de la 251.000 ha la 109.000 ha (2006). Circa 95% din livezi sunt pe rod.

Figura 7. Evoluţia suprafeţei de livezi din Moldova, (mii hectare), 1991-2006

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Un alt indicator al impactului acestei perioade este reducerea semnificativă a recoltelor. Figura 8 prezintă nivelul recoltei anuale de fructe În Moldova. Baza pentru comparaţie o constituie recolta totală de fructe între anii 1990-1993 care constituia în mediu 799,4 tone anual.

242251

156145 137

122 120 114 111 110109

0

50

100

150

200

250

300

1991 1993 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

19

Figura 8. Recolta de fructe selectate în Moldova, total (mii tone), 1998-2006

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Vremea afectează serios producţia dat fiind că lipsa sistemelor de producţie moderne, în special a irigaţiei, generează efecte dramatice asupra nivelului recoltei. Acest fapt este în special valabil pentru plantaţiile de sâmburoase care sunt concentrate primordial în zonele de sud şi centru ale ţării care înregistrează anual nivele joase de precipitaţie de circa 200-300 mm. Cu toate acestea, pe parcursul ultimilor câţiva ani, s-au înregistrat anumite semne de îmbunătăţire. În pofida suprafeţei totale descendente, continuă să apară noi plantaţii ce le înlocuiesc pe cele vechi. Tehnologii de cultivare noi, inclusiv irigarea, sunt implementate pe suprafeţe din ce în ce mai mari. Tendinţa fermierilor este de a face afacerea cât de eficientă posibil odată ce s-a făcut investiţia iniţială în plantarea livezilor. Tabelul 2 prezintă mediile de distribuţie în perioada 2003-2006 în funcţie de suprafaţă, volum de producţie şi recoltă pentru culturile majore de fructe cultivate în Moldova.

Tabelul 2. Date selectate privind producţia livezilor, Media 2003-2006

Cultura Suprafaţa (mii ha)

Cantitatea totală (mii

tone)

Recolta medie (t/ha)

Mere 67,9 321,4 4,88 Prune 22,03 55,93 2,64 Piersici 7,03 13,7 2,03 Cireşe 5,63 10,14 3,75 Caise 2,35 5,44 2,74 Pere 1,35 34,76 3,73 Altele 4,84 27,83 4,23 Total 111,13 439,2 4,17

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

0 100 200 300 400 500 600 700

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

mere pere viş ine ş i cereşe prune caise piersici

20

Perspectivele de dezvoltare a livezilor – Soiuri pentru uscare

Pe parcursul ultimilor câţiva ani, merele au constituit unicul produs ce a înregistrat o dezvoltare dinamică în Moldova. Acest fapt se datorează câtorva cauze. În primul rând, industria merelor are o tradiţie bogată de cercetare şi dezvoltare. În al doilea rând, zona de cultivare a merelor este concentrată în partea de nord a ţării ce înregistrează nivele mai înalte de precipitaţii şi o climă nepotrivită pentru alte culturi fructifere. În al treilea rând, cultivarea merelor necesită mai puţin efort fizic decât majoritatea sâmburoaselor. Şi în final, caracteristicile biologice ale merelor permit depozitarea şi comercializarea fructelor mult timp după recoltare. Toţi factorii de mai sus contribuie la faptul că merele sunt mai puţin riscante de cultivat decât majoritatea fructelor sâmburoaselor şi sămânţoaselor. Livezile de mere oferă o gamă largă de materie primă pentru industria de uscare. În Moldova se cultivă în total cinzeci şi şapte de soiuri de mere, dintre care 7-8 soiuri sunt utilizate pentru uscat, inclusiv unele soiuri ce sunt orientate către piaţa proaspătă. Majoritatea întreprinderilor de uscare a merelor nu au probleme în ceea ce priveşte soiurile: problema principală a acestora o constituie provocarea logistică de a organiza reţelele de furnizare. O altă problemă ce va trebui să fie abordată de către întreprinderile de uscare moldoveneşti dacă acestea doresc să rămână competitive pe pieţele internaţionale este cea a soiurilor disponibile, în special în ceea ce priveşte prunele. Livezile de prune acoperă circa 21% din toată suprafaţa acoperită de livezi din ţară şi generează doar circa 13% din valoarea fructelor ţării. Diviziunea destinaţiei proaspete sau de prelucrare a prunelor diferă în fiecare an în dependenţă de recoltă şi calitate, dar distribuţia este de 70% şi 30%, respectiv. Spre exemplu, Moldova a uscat aproximativ 15% din producţia sa totală din 2004, alte 15% fiind estimate drept consumate de către industria de producere a sucurilor şi conserve. Cu toate acestea, nici unul dintre soiurile existente de prune din Moldova nu este soi specializat pentru uscare, ceea ce impune întreprinderile de uscare să folosească „resturile” industriei proaspete şi celei de conserve. Chiar şi soiurile Stanley, Anna Spath sau Vengherca – majoritar preferate şi utilizate de către întreprinderile de uscare moldoveneşti – nu pot concura cu soiurile europene. Soiul Stanley reprezintă un soi destinat pieţei de produse proaspete şi care are cea mai mare dimensiune a fructului disponibilă în Moldova. Când acesta este uscat, soiul Stanley rămâne cu puţină pulpă şi un sâmbure mare. În pofida preferinţei din partea întreprinderilor de uscare locale pentru fructul mare, cumpărătorii europeni clasifică prunele Stanley uscate drept medii. Anna Spath şi Vengherca oferă un raport mai bun în ceea ce priveşte dimensiunea sâmburelui şi pulpa fructului uscat, dar dimensiunea generală este relativ mică. Unele întreprinderi locale de uscare testează câteva soiuri vestice de prune în condiţiile moldoveneşti. Conform afirmaţiilor lui Jim Valentine, expert în domeniul uscării din SUA care a vizitat Moldova de câteva ori, "soiurile principale utilizate în California pentru uscare sunt French Plum, Improved French Plum şi Sutter. Acestea sunt caracterizate prin conţinut ridicat Brix, pulpă consistentă (la uscare) şi sâmburi mici – acestea au fost primordial elaborate pentru industria de uscare”. De asemeni, problema selecţiei soiurilor ar trebui abordată adecvat în raport cu alte fructe (vişine, pere, etc.). Problema ar putea să nu fie la fel de importantă precum în cazul prunelor, dar trebuie să abordată în mod serios atunci când se analizează avantajele tehnologice şi economice ale unui produs.

21

Sursele de materie primă

Materia primă pentru prelucrarea industrială este recepţionată de la următoarele tipuri de entităţi: 1) cooperative de producţie şi societăţi cu răspundere limitată (85-90%), 2) gospodării ţărăneşti (5-10%) şi proprietari individuali (5%). Totuşi, cu toate că şi cantitatea totală de materie primă se obţine în conformitate cu proporţia de mai sus, există variaţii mari în dependenţă de fruct. Spre exemplu, 85-90% de vişine provin de la proprietari individuali, pe când 90-95% de prune şi mere sunt oferite de societăţi cu răspundere limitată şi cooperative de producţie. Nu toţi producătorii aplică tehnologii adecvate de recoltare şi post-recoltare, şi prin urmare, calitatea materiei prime variază semnificativ. La organizarea furnizărilor de materie primă, majoritatea întreprinderilor de prelucrare tind să contracteze fermierii furnizori din timp prin achitarea prealabilă a unor costuri de producţie sau prin implicarea directă în procedurile de cultivare şi de recoltare a culturilor. De asemeni, există o tendinţă printre majoritatea întreprinderilor de prelucrare de a se “integra vertical” prin lansarea activităţilor proprii de producere a livezilor. Această abordare oferă mai mult control asupra practicilor de cultivare, utilizării îngrăşămintelor şi pesticidelor şi timpul recoltei.

1.5.2 Capacităţi şi sisteme de uscare

Dat fiind faptul că multe întreprinderi de prelucrare activează sporadic din cauza problemelor actuale financiare şi de acces la materia primă, se estimează că circa 40-50 de întreprinderi de uscare operează în Moldova anual. Este dificil de estimat cantităţile prelucrate de fiecare întreprindere, din cauză că nu există date statistice oficiale, dar conform afirmaţiilor reprezentanţilor întreprinderilor de prelucrare şi exportatorilor intervievaţi, o parte din produsele uscate pe parcursul anului recoltei este depozitată şi comercializată anul calendaristic următor. Statisticile lunare privind exportul, de asemenea, sugerează că o parte din producţia anului precedent este exportată pe parcursul anului calendaristic/fiscal următor. Mai mult decât atât, fiecare produs uscat are diferite cicluri lunare de export, care la fel variază din an în an. Se estimează că pe parcursul ultimilor cinci ani, circa 15-35% din produsele uscate pe parcursul anului de recoltă au fost comercializate pe parcursul anului următor. Alte 5-7% sunt consumate de piaţa locală (brutării, patiserii, cofetării, etc.). Restul de 60-70% a fost exportat. Folosind această formulă de calculare a volumului de producere de fructe uscate în Moldova pe parcursul ultimilor câţiva ani, obţinem următoarele cifre:

Tabel 3. Producerea estimativă de fructe uscate moldoveneşti (2004-2007) 2003 2004 2005 2006 2007

Export total 717 2,109 2,841 1,623 2,293 Piaţa locală şi produse depozitate (≈ 15-35% din nivelul de export în dependenţă de materia prima disponibilă în anul corespunzător)

248 741 994 567 344

Producţie totală 965 2,850 3,835 2,190 2,637 Cifrele indică în mod clar problema principală a industriei: accesul la materia primă şi producerea sporadică. Lipsa tehnologiilor moderne de cultivarea a fructelor (în special

22

a irigării) face ca nivelul de roadă să depindă direct de condiţiile de vreme. După cum s-a elucidat în Figurile 4 şi 5 în ceea ce priveşte prunele, într-un an dificil (2007) producţia este limitată şi preţurile sunt înalte, iar întreprinderile de prelucrare moldoveneşti concurează cu piaţa proaspătă la identificarea surselor de materie primă. Creşterea bruscă a nivelelor de producţie în 2004 a fost condiţionată de apariţia unei generaţii noi de întreprinderi de uscare şi exportatori, precum sunt Monicol, Camedones, Reforma, Inmark, VM-Plumcom, Alvisedo-Impex, Podgoreni care au introdus în industrie nu doar tehnologii moderne de uscare, dar şi metode noi de administrative a afacerii, ce a permis transformarea completă a aceastei industrii. Începând cu 1990, majoritatea întreprinderilor utilizează sisteme de uscare de tip tunel. Există câteva sisteme de uscare de tip „cameră” şi „infra-roşu”, dar din cauza capacităţii lor relativ mici şi a cotei nesemnificative în producţia generală, nu vom comenta aceste sisteme de uscare. Uscătorii de tip tunel: O parte din moştenirea Uniunii Sovietice a constituit-o sistemul ineficient de încălzire a aerului. La început, sistemele au fost proiectate pentru încălzire radiantă indirectă pentru uscătoare cu diesel, deoarece uscarea directă ar fi cauzat reziduuri nedorite de combustibil diesel pe fructe. Cu toate acestea, sistemul de încălzire indirectă reprezintă utilizarea ineficientă a combustibilului cu o cantitate mare de energie irosită. Odată cu disponibilitatea sporită a gazului natural, tehnologia s-a schimbat treptat pentru a beneficia de eficienţele realizabile prin intermediul arzătoarelor cu gaz. Pentru a răspunde provocărilor de eficientizare a sistemelor de uscare, în urma solicitărilor a unor jucători din industrie, PDBA a organizat o serie de misiuni în Moldova a lui Jim Valentine, specialist în domeniul uscării fructelor din California. El a prezentat un arzător cu gaz eficient care includea o modificare simplă a sistemului de ventilare a hornului uscătoarelor cu diesel. Urmând recomandările acestuia, câteva întreprinderi de prelucrare (Monicol, Prometeu-T, Agrovincom, Camedones, VM-Plumcom, etc.) şi-au transferat operaţiunile la încălzire directă cu flacără de gaz. Încălzirea directă înseamnă că aparatul de distribuţie a gazului este instalat direct la nivelul superior al tunelului de uscare evitând camera de ardere. Economiile estimate variază de la 20% la 40% în dependenţă de caracteristicile tunelului, temperatura de uscare, viteza aerului şi eficienţa managementului parametrilor de uscare. Se utilizează gazul pentru că acesta este mai uşor decât diesel-ul. Totuşi, în unele cazuri, întreprinderile de prelucrare continuă să utilizeze combustibil de tip diesel, deoarece gazul natural încă nu este disponibil. Dat fiind faptul că, preţurile la combustibil au crescut continuu pe parcursul ultimilor câţiva ani, conservarea energiei trebuie să constituie una dintre consideraţiile principale ale întreprinderilor de prelucrare pentru ca acestea să rămână competitive şi să rămână în acest domeniu pentru mai mult timp, din considerentul că 30%-40% a cheltuielilor acestora sunt legate de încălzire. Dl Valentine a făcut câteva recomandări pentru a susţine optimizarea proceselor şi cheltuielilor de producţie: 1) abordarea problemei de scurgere a sucului din fructe în timpul uscării pentru a evita pierderile în cantitate; 2) îmbunătăţirea nivelelor generale de igienă; 3) utilizarea tavelor de lemn sau de plasă pentru a evita caramelizarea produsului şi pierderea energiei termice; 4) plantarea livezilor noi cu soiuri mai potrivite pentru uscare. Raportul complet este disponibil la biroul CNFA, iar un rezumat al acestuia poate fi găsit pe pagina web http://www.cnfa.md/report/712/index.html.

23

Secţiunea 2: Evoluţia pieţelor internaţionale de fructe uscate În această secţiune sunt analizate pieţele UE şi CSI pentru fructe uscate şi evoluţia acestora în ultimii ani. Pieţele UE probabil vor continua să domine exporturile Moldovei în viitor, iar noi vom analiza mai minuţios evoluţia internă a pieţei UE şi evoluţia prognozată, care va influenţa opţiunile de export ale Moldovei. În acelaşi timp, noi recunoaştem tendinţele şi modificările ce au loc pe pieţele CSI şi acestea vor continua să atragă cote importante ale exporturilor moldoveneşti de fructe uscate:

2.1 Piaţa UE

UE este un importator net de fructe uscate. Importurile totale de fructe a UE au crescut în mediu cu 8% anual în ceea ce priveşte valoarea între 2002 şi 2006, însumând 1,2 mlrd €/ 762 mii tone 2006. Cele şase pieţe majore ce cuprind circa 76% din importul UE de fructe uscate din 2006 sunt: Regatul Unit, Germania, Franţa, Italia, Olanda şi Spania. Diferenţa dintre importuri şi exporturi este cea mai mică pentru Franţa şi cea mai mare pentru Regatul Unit. Fructele uscate sunt importate regulat într-o ţară a UE amplasată central, deseori Olanda sau Germania, şi de acolo sunt re-exportate şi distribuite către alte ţări UE. Circa o treime (34%) din oferta de fructe uscate este produsă în ţările UE, 53% provin din ţări în curs de dezvoltare şi restul 13% din ţările dezvoltate. Importurile din ţările dezvoltate au scăzut în mediu cu 2% anual între 2001 şi 2005, primordial din cauza importurilor scăzute din SUA, al doilea cel mai mare furnizor de fructe uscate către UE. Importurile de la sursele din interiorul UE au crescut în mediu cu 14% anual, primordial din cauza furnizărilor sporite din Franţa şi Germania, respectiv al treilea şi al patrulea furnizor şi Olanda, Italia şi Slovacia. Importurile din ţările în curs de dezvoltare au crescut în mediu cu 8% anual în perioada analizată, în special din cauza importurilor sporite din partea celui mai mare furnizor – Turcia; în mediu cu 6% anual. Cel mai mare grup de produse importate este Kişmişul uscat (sultanas - o categorie de produs din cadrul grupului de struguri ce include la fel şi stafidele), cuprinzând circa 21% din totalul importului de fructe uscate în UE în 2006. Între anii 2002 şi 2006, importul UE de Kişmiş uscat a crescut în mediu cu 6% anual. Prunele uscate cuprind 15% din importul UE de fructe uscate, iar curmalele şi ‘alţi struguri uscaţi’ cuprind câte 13% fiecare. Importul altor tipuri de struguri uscaţi au crescut considerabil, în mediu cu 12% anual. Smochinele, caisele uscate şi amestecurile de fructe cuprind fiecare câte 8% din importul UE. Între anii 2002 şi 2006, importul amestecurilor de fructe a crescut cu 19% anual. Sub-grupa „Alte fructe uscate” cuprind 6% din importul UE de fructe uscate, în timp ce merele uscate - 5% şi stafidele (Black Corinth) - circa 2,5%. Bananele uscate, piersicii uscaţi inclusiv nectarinele şi perele uscate cuprind circa 1% din importul UE de fructe uscate. Importul perelor uscate a crescut relative cel mai mult cu o medie de 20% anual pe parcursul ultimilor câţiva ani. Industria alimentară de prelucrare reprezintă, fără îndoială, cea mai mare piaţă pentru fructelor uscate. Fructele uscate sunt utilizate drept materie primă pentru includerea ulterioară în cereale pentru dejun, în produse de brutărie, deserturi şi cofetării. Piaţa combinată pentru produse de brutărie şi cereale din Regatul Unit, Germania, Spania, Franţa şi Italia (cele mai mari pieţe pentru produse de brutărie şi cereale din UE) a atins cifra de 45,9 mlrd € în 2006. Vânzările din sectorul cu amănuntul sunt dominate de sectorul de supermarkete, dar magazinele de produse sănătoase îşi sporesc cota

24

de piaţă. Producţia UE de fructe uscate, în afara bananelor şi Kişmişului uscat, a însumat 1,1 mlrd €/272 mii tone în 2005. Totuşi, trebuie să ţinem cont de faptul că producţia totală de fructe uscate în UE este mult mai mare decât cifra de mai sus, deoarece Kişmişul uscat constituie cel mai mare grup de produse. Spania este cel mai mare producător de fructe uscate din UE.

Accesul pe piaţă Exportatorii şi întreprinderile de prelucrare din ţările în curs de dezvoltare trebuie să fie conştienţi de cerinţele de acces pe piaţă a partenerilor săi comerciali şi a guvernului UE. Cerinţele sunt stabilite prin lege şi prin etichete, coduri şi prin diferite sisteme de management. Aceste cerinţe se bazează pe preocupările privind mediul, sănătatea şi siguranţa consumatorului, aspecte sociale şi economice. Exportatorii moldoveni trebuie să respecte legislaţia UE şi trebuie să fie conştienţi de cerinţele adiţionale nelegislative pe care le-ar putea solicita partenerii comerciali. Regulamentele şi regulile UE sunt stricte în ceea ce priveşte comerţul cu produse alimentare. Cele mai importante cerinţe pentru fructele uscate sunt următoarele: 1) Nivelul Maxim Admisibil de Reziduuri pentru pesticide. Nivelul aprobat de pesticide pentru fructele uscate importate este inclus în Directiva Consiliului 90/642/EEC (http://europa.eu.int/comm/food/plant/protection/pesticides/index_en.htm); şi 2) Regulamentul Aditivilor Aprobaţi. Acest regulament este bazat pe Directiva 95/2/EC şi abordează substanţele non-nutritive care pot fi adăugate legal la unele sau toate produsele alimentare. Dioxidul de Sulf (pentru a străluci şi pentru a conserva culoarea) este permis pentru anumite grupuri de fructe uscate, dar limitat la anumite cantităţi. Caisele, piersicii, strugurii, prunele şi smochinele pot conţine până la 2000 mg/kg; bananele 1000 mg/kg; merele şi perele 600 mg/kg; şi altele 500 mg/kg (http://www.europa.eu.int). Aditivii trebuie să fie menţionaţi în lista de ingrediente de pe eticheta fructelor uscate ambalate în cutii pentru consumatori. De asemeni, există un număr de coduri de tarife şi taxe pe care exportatorii trebuie să le respecte şi să le înţeleagă atunci când activează pe pieţele UE. GSP+ reprezintă un aranjament stimulant al UE pentru dezvoltarea durabilă şi guvernarea bună a Republicii Moldova. Sistemul GSP+ oferea stimulenţi speciali unui grup de 7.200 produse moldoveneşti. Toate fructele uscate (prunele, merele, cireşele, perele şi caisele) beneficiază de tariful EU de import 0% şi nu au fost limitate în ceea ce priveşte cota cantitativă. GSP+ s-a transformat în Preferinţe Comerciale Autonome (PCA) la 1 martie 2008. PCA extinde lista de produse preferenţiale ce beneficiază de taxe speciale şi cote extinse. Iar în ceea ce priveşte fructele uscate, PCA va menţine aceleaşi reguli privind taxe tarifare de 0% la import şi lipsa cotelor de volum.

Piaţa UE de fructe prelucrate

În acest capitol se va evalua concurenţa directă de pe piaţa UE pentru produsele moldoveneşti. Doar categoriile care sunt concurente directe pentru produsele moldoveneşti vor fi examinate. De asemenea, acest capitol va oferi o analiză a importurilor din afara UE, deoarece membrii UE beneficiază de regimuri speciale comerciale şi de producţie. Prune uscate – Importul UE de prune uscate a rămas relativ stabil între anii 2002-2005. După cum este prezentat în Tabelul 4, în 2006 importul a înregistrat o creştere

25

bruscă de 31% însumând 137 mln $ SUA (108 mln €) sau circa o treime din importurile globale. Conform datelor din 2006 SUA, Chile şi Argentina au deţinut poziţiile top în clasamentul furnizorilor către pieţele UE, deţinând cote aproximative de 42%, 34% şi 16% respectiv. În 2006, exportul Moldovei către UE-27 a constituit 1% sau 1,38 mln $ SUA (1,09 mln €), clasând Moldova pe locul şase în clasamentul furnizorilor. În total, în 2006 peste 40 ţări ne-membre UE au exportat prune uscate către UE-27.

Tabelul 4. Importatori selecţi de prune uscate în UE, 2006

Ţara Valoarea

importului (€)

Volumul importului

(tone)

Preţul mediu per kg

SUA 46.550.130 16.713 €2,78/$3,5 Chile 37.795.790 17.430 €2,16/$2,72 Argentina 18.510.370 10.307 €1,79/$2,25 Turcia 1.217.220 1.034 €1,17/$1,47 Serbia 1.119.100 622 €1,8/$2,27 Moldova 1.095.330 648 €1,69/$2,13 Canada 996.130 372 €2,68/$3,38 China 611.280 221 €2,76/$3,48 Tunisia 318.880 660 €0,48/$0,61 Total Extra UE-27 108.751.030 48.279 €2,25/$2,83

Sursa: Biroul Statistic al Comunităţilor Europene

Preţul mediu la import per kg de prune uscate în UE pe parcursul anului 2006 a fost de 2,83 $ SUA (2,25 €), preţul mediu la export înregistrat de Moldova a fost de 2,13 $ SUA(1,69 €) sau cu 25% mai puţin decât media anuală. Variaţiile de preţ depind de segmentele de piaţă, calitatea produsului şi canalele de comerţ. În afara acestora, ţara de origine poate constitui alt factor în formarea preţului. Conform datelor pentru 2006, Germania este cel mai mare importator de prune uscate din lume, fiind urmată de Japonia, Regatul Unit şi Italia, respectiv. Belgia, Polonia, Olanda şi Franţa sunt printre cei cincisprezece cei mai mari importatori ai lumii. Tabelul 5 oferă informaţii privind activitatea de import în 2006 a unor ţări selectate. Tabelul, de asemenea, rezumă evoluţia activităţii de import a acestor ţări pe parcursul ultimilor câţiva ani.

Tabelul 5. Importul de prune uscate a unor membri selectaţi ale UE-27, 2006 Creşterea anuală între 2002-2006,

% Importatori Valoare

importată, mii $

Cantitate importată

(tone) valoare cantitate

Creşterea anuală a valorii între 2005-

2006, %

Cota din importurile globale, %

Germania 58,793 17,390 11 1 57 15 Regatul Unit 28,628 9,575 10 -3 23 7 Italia 24,171 7331 7 -8 20 6 Belgia 16,028 4,886 12 3 9 4 Polonia 13,209 6,181 33 19 38 3 Olanda 12,315 3,776 31 10 0 3 Franţa 8,582 3,256 16 0 57 2 Estimarea globală

383,293 155,606 12 0 15 100

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

26

Din ţările-membre UE producătoare de prune, Franţa este cel mai mare producător din Europa. Suprafaţa totală plantată în Franţa este de circa 14.850 ha iar suprafaţa de producţie este de 10.638 ha. Franţa este un exportator net şi un concurent major pe piaţa europeană, furnizând mai mult de o jumătate din cantitatea de pe piaţa europeană. Algeria reprezintă piaţa principală a Franţei pentru exportul de prune uscate, consumând de obicei circa 20 - 25% din export. Principalele pieţe-ţintă ale Franţei în UE sunt Regatul Unit şi Germania. Mere uscate – Importurile UE de fructe uscate au crescut pe parcursul ultimilor doi ani cu 9% şi 28% respectiv. Importurile din 2006 au însumat 30,2 mln $ SUA (23,95 mln €) sau circa o treime din importul global de mere uscate. Exportatorii majori ai merelor uscate către pieţele UE sunt: Chile - 40% din total, China (32%), SUA (8,9%), Turcia (8,6%), Albania (4,9%), Argentina (2,9%) şi Moldova (1,6%).

Tabelul 6. Surse majore de import a merelor uscate în UE, 2006

Ţara Valoare

importată (€)

Cantitate importată

(tone)

Preţul mediu per kg

Chile 9,634,250 3,127 €3.08/$3.88 China 7,588,770 4,012 €1.89/$2.38 SUA 2,139,380 629 €3.4/$4.29 Albania 1,183,910 891 €1.33/$1.67 Argentina 699,500 254 €2.75/$3.46 Moldova 391,630 358 €1.1/$1.38 Total Extra UE-27 23,947,830 11,288 €2.12/$2.67

Sursa: Biroul Statistic al Comunităţilor Europene

UE a achitat un preţ mediu de 2,67 $ SUA (2,12 €) per kg de mere în 2006 ceea ce este cu 11,8% mai mult decât în 2005. Moldova a exportat la preţul de 1,38 $ SUA (1,1 €) per kg, pe când preţul mediu la export al SUA a fost de 4,29 $ SUA (3,4 €). Tabelul 6 oferă alte detalii privind preţurile şi importul ale furnizorilor majori de mere uscate către UE. Iarăşi, preţurile au depins de contractele respective, sau în baza calităţii, segmentului de piaţă, canalului de comerţ şi ţării de origine. Importatorii majori de mere uscate din cadrul UE sunt: Germania, Regatul Unit, Olanda, Franţa şi Austria.

Tabelul 7. Importul de mere uscate a unor membri UE-27selectaţi, 2006 Creşterea anuală între 2002-2006,

% Imporatori Valoare

importată, mii $

Cantitate importată

(tone) valoare cantitate

Creşterea anuală a valorii între 2005-

2006, %

Cota din importurile globale, %

Germania 23,308 8,556 13 5 34 23 Regatul Unit 14,895 6,181 16 19 54 15 Olanda 4,968 1,922 21 17 15 5 Franţa 4,000 885 15 6 15 4 Elveţia 2,865 489 12 3 -1 3 Austria 2,848 491 10 5 7 3 Estimarea globală

100,068 39,860 14 13 28 100

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

27

Pere uscate – importurile din afara UE au însumat 3,6 mln $ SUA(2,9 mln €) în 2006 ceea ce constituie cu 2,8% mai mult decât în 2005. Şaptesprezece ţări diferite au exportat către UE, Moldova însumând 22 tone în valoare de 39.866 $ SUA (31,640 €) sau circa 1,1% din valoarea importată totală. Preţul mediu de comercializare obţinut de Moldova a fost 1,81 $ SUA (1,44 €) per kg ceea ce a fost cu 3,6% mai înalt decât preţul mediu în UE în 2006. Majoritatea importurilor au provenit din China (56%), Africa de Sud (23%), Argentina (11%) şi Turcia (6%). Dintre exportatorii majori, Africa de Sud a înregistrat cel mai înalt preţ mediu de comercializare de 3.53 $ SUA (2,8 €) per 1 kg, Argentina – 2,21 $ SUA(1,76 €), China – 1,38 $ SUA (1,09 €) şi Turcia –1,51 $ (1,2 €). Vişine şi cireşe uscate (Alte fructe uscate – HS 081395) – totalul importurilor din ţările ne-membre UE au constituit 34,5 mln $ (27,4 mln €) pentru 8.142 tone, ceea ce este cu 19,9% mai mult decât în 2005. Moldova a însumat circa 1% sau 340.767 $ SUA (270.450 €)/122 tone din totalul importurilor. Preţul mediu de comercializare obţinut de Moldova în 2006 a fost 2,78 $ SUA (2,2 €) per 1 kg ceea ce a fost cu 21% mai puţin decât media UE. Exportatorii majori către UE sunt: Chile (24,3%), China (24,2%), SUA (21%), Canada (7,2%) şi Turcia (7,2%). Alte ţări ce concurează la aproape acelaşi nivel de export ca şi Moldova sunt: Tailanda (2,5%), Africa de Sud (1,7%), Iran (1,4%), Argentina (1,4%) şi Albania (1,4%). Producători şi exportatori din cadrul UE-27 – există un număr important de producători şi exportatori de fructe uscate în interiorul UE-27 care influenţează semnificativ activitatea globală a industriei fructelor uscate. Tabelul 8 rezumă activitatea principalilor producători şi exportatori din UE:

Tabelul 8. Exportul unor ţări membre UE, 2006

Prune uscate Mere uscate Alte fructe uscate

(HS081340 - cireşe, pere, piersici, etc.)

$, mii tone

% din exportul global

$, mii tone % din

exportul global

$, mii tone

% din exportul global

Germania 15,590 4,059 4 4,429 1,197 6 31,474 3,669 11

Olanda 4,969 1,564 1 3,588 1,572 5 6,817 2,049 2 Polonia 2,043 1,004 1 2,040 513 3 1,149 427 <1

Spania 2,558 992 1 159 120 <1 8,866 6,963 3 Italia 2,282 489 1 8,898 1,364 11 4,771 541 2 Franţa 71,355 22,454 18 552 125 1 7,419 1,038 3

Regatul Unit

1,227 256 <1 2,321 1,935 3 2,829 525 1

Bulgaria 876 440 <1 456 437 1 2,935 1,453 1 Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

Concluzii – După cum demonstrează cifrele de mai sus, exporturile europene şi cele globale sunt dominate de SUA. Chile, Argentina şi Turcia. Aceste patru ţări domină majoritatea grupurilor de produse care concurează direct cu Moldova. În pofida cotelor de export relativ mici, Moldova s-a stabilit drept un jucător vizibil, în special în ceea ce priveşte grupurile de prune, cireşe şi mere, obţinând recent niveluri bune de preţuri. La fel, Moldova are imboldul necesar pentru a penetra segmentele de preţ mai înalt ale pieţei prin ridicarea calităţii (şi posibil chiar prin producţie organică) sau/şi prin creşterea ofertei. Dacă îmbunătăţirea calităţii poate fi abordată drept acţiune de termen scurt şi mediu, atunci extinderea livezilor prin plantarea soiurilor potrivite

28

reprezintă o activitate de impact pe termen mediu şi lung care este nevoie de lansat imediat. O altă observaţie importantă se referă la merele uscate. Se pare că Moldova s-ar putea extinde în această categorie relativ uşor, luând în consideraţie potenţialul existent de livezi. dat fiind potenţialul semnificativ existent de extindere a livezilor. Trebuie să se ia serios în consideraţie posibilitatea de a spori activităţile de prelucrare şi comercializare a merilor uscate. 2.2 Rusia şi alte pieţe CSI Tradiţional, pieţele CSI, primordial cele din Rusia, Belarus şi Ucraina, au atras volume semnificative de export din sectorul fructelor uscate moldoveneşti. În pofida dominării UE pe parcursul ultimilor câţiva ani, pieţele CSI continuă să atragă circuite importante de produse uscate moldoveneşti. În pofida tendinţei modeste pentru calitate mai înaltă, CSI va rămâne o piaţă pentru produsele moldoveneşti de calitate joasă şi cu valoare adăugată limitată (prune afumate cu sâmburi, cireşe cu sâmburi, mere nedecorticate, etc.). Produsele cu valoare adăugată limitată şi cele de calitate joasă au fost moştenite din trecut şi încă se menţin pe loialitatea consumatorilor acestei pieţe. De asemenea, se pare că preţul jos mai rămâne a fi factorul principal şi decisiv care ghidează majoritatea importatorilor ruşi şi din CSI a fructelor uscate. Forţa de muncă ieftină şi posibilitatea de a aplica personal anumite activităţi de adăugare a valorii face ca majoritatea importatorilor din CSI să prefere produse mai ieftine. Cu toate acestea, pe parcursul ultimilor câţiva ani s-a observat tendinţa de a solicita produse de calitate mai înaltă şi Rusia se mişcă treptat înspre standarde mai înalte. Tabelul 9 rezumă activităţile de import – export pentru pieţele-cheie ale CSI în 2006.

Tabelul 9. Export/import a unor ţări din spaţiul CSI, 2006

Prune uscate Mere uscate Alte fructe uscate (HS081340 - vişine, pere,

piersici, etc.)

$, mii tone

% din exportul global

$, mii tone % din

exportul global

$, mii tone

% din exportul global

Rusia Import 15,500 21,737 4 623 991 1 3,650 3,858 1 Export 94 19 <1 6 1 <1 342 84 <1

Belarus Import 1,439 726 <1 145 24 <1 241 145 <1 Export 2.2 0.5 <1 - - - 2 8 <1

Ucraina Import 723 250 <1 26 8 <1 526 132 <1 Export 1,164 390 <1 43 51 <1 319 362 <1

Sursa: Baza de Date Comtrade a ONU

Cifrele indică clar că atât Rusia cât şi Belarus sunt importatori neţi de fructe uscate, pe când exporturile Ucrainei depăşesc importurile de prune şi mere uscate. În 2006 Rusia a achitat 0,71 $ SUA per kg de prune, ceea ce este de 2,5 ori mai puţin decât media globală. Acest preţ a fost cel mai mic preţ achitat de cei mai mari 50 de importatori din 2006. În acelaşi timp, înregistrând un volum de import de 21.737 tone, Rusia este cel mai mare importator global în ceea ce priveşte cantitatea importată. Germania, cel mai mare importator în ceea ce priveşte valoarea (58,8 mln $ SUA/15%) a importat doar 17.390 tone de prune uscate şi a achitat un preţ mediu de 3,38 $ SUA per kilo. Acest fapt sugerează că Rusia va rămâne un partener de viitor important pentru Moldova, dar în marea majoritate, pentru produsele de calitate mai joasă şi cu valoare adăugată

29

mică. Având la dispoziţia sa forţă de muncă ieftină, unii cumpărători ruşi preferă să adauge valoare independent. Acordul de Comerţ Liber dintre Moldova şi Rusia va continua să ofere un imbold puternic pentru companiile moldoveneşti de a continua activitatea în direcţia estică. Trebuie să menţionăm că piaţa rusească pentru fructe uscate se extinde şi rata anuală de creştere înregistrată între anii 2002-2006 a constituit 48% în ceea ce priveşte valoarea şi 34% în ceea ce priveşte cantitatea. Piaţa belarusă pentru prune uscate la fel a înregistrat o creştere semnificativă între anii 2002-2006 de 61% şi 55% în ceea ce priveşte valoarea şi volumul, respectiv. Belarus a achitat un preţ mediu de 1,98 $ SUA per kg de fructe uscate. În ceea ce priveşte importul merelor uscate, Rusia deţine locul 20 în lume după valoarea cu 623.000 $ SUA şi locul şapte în funcţie de volum cu 991 tone. Dintre cei 40 cei mai mari exportatori ai lumii, doar Hong Kong (SARC) şi România au plătit mai puţin pentru 1 kg de mere uscate decât preţul de 0,63 $ SUA al Rusiei. Belarus a achitat 6,04 $ SUA per kg de mere uscate. Recent, piaţa acesteia a crescut impresionant cu 154% în ceea ce priveşte valoarea şi 102% în ceea ce priveşte volumul, dar rămâne a fi relative mică. În ceea ce priveşte categoria de ‘alte fructe uscate’ care include, dar nu se limitează la doar vişinele şi pere, Rusia a înregistrat o creştere anuală medie de 31% pe parcursul ultimilor patru ani. Belarus şi Ucraina au înregistrat o rată de creştere a valorii de 69% şi 178% din 2002 până în 2006. Preţurile medii pentru această categorie sunt: Rusia – 0,94 $ SUA per kg, Belarus – 1,65 $ SUA, şi Ucraina –3,98 $ SUA per kg. Preţul mediu global la import pentru această categorie a fost de 1,34 $ per kg. Concluzii – Majoritatea pieţelor CSI analizate mai sus au înregistrat rate importante de creştere pe parcursul ultimilor câţiva ani, dar acestea au o capacitate limitată şi o abilitate mai mică de plată comparativ cu UE. Cu toate acestea, ele vor continua să ocupe un loc important în exporturile moldoveneşti din cauza apropierii acestora şi din cauza regimurilor comerciale speciale existente între aceste ţări. Traficul intensiv de mărfuri către ţările CSI, de asemenea, va servi drept avantaj competitiv pentru reducerea cheltuielilor.

30

Secţiunea 3: Observaţii, concluzii şi recomandări

Observaţii şi concluzii • Industria de prelucrare a produselor alimentare reprezintă piaţa principală pentru

fructele uscate atât în UE, cât şi în ţările CSI. Ea foloseşte fructele uscate ca materie prima pentru producerea cerealelor pentru dejun (muesli), în patiserie, deserturi şi produse de cofetărie.

• Ţările europene au atras cote semnificative de export de fructe uscate după destrămarea Uniunii Sovietice. Actualmente UE-27 este piaţa majoră a exportului fructelor uscate din Republica Moldova şi se prognozează ca aceasta să-şi menţină această poziţie dominantă (70-80%) în viitor, fiind o piaţă pentru produse de o calitate mai înaltă cu valoare adăugată. Ţările CSI vor continua să fie o piaţa de desfacere pentru 20-30% din exporturile moldoveneşti atrăgând produse relativ mai ieftine şi de o calitate mai joasă: prunele uscate cu sâmburi, merele necojite, vişinele cu sâmburi, etc. Este evident faptul că majoritatea întreprinderilor de prelucrare a fructelor uscate din Moldova vor prefera piaţa UE în pofida cerinţelor mai înalte de calitate ale acesteia.

• Previzibilitatea partenerilor şi a mediului de afaceri, susţinuţi de regimul tarifar favorabil al UE (rata tarifară de 0% şi lipsa cotei limite la volum atât conform GSP+ cât şi conform PCA) vor continua să atragă exportatorii moldoveni de fructe uscate.

• În pofida deţinerii unei cote relativ mici a pieţei UE, Moldova s-a impus drept un jucător vizibil, în special în grupurile de prune, cireşe şi mere. Aceasta înseamnă că Moldova şi-a creat imbolduri suficiente pentru a se încadra într-un segment de preţuri mai mari prin creşterea calităţii şi/sau să-şi extindă prezenţa prin creşterea ofertei. Creşterea livrărilor pentru UE trebuie să fie îndreptată spre nivelul de vânzări angro, deoarece în viitorul apropiat companiile moldoveneşti nu vor fi capabile să menţină activităţi de export cu amănuntul.

• Piaţa UE oferă câteva oportunităţi distincte pentru: 1) producătorii şi importatorii de produse organice: şi 2) întreprinderile de prelucrare şi ambalatorii din ţările de origine care sunt mai rentabili în ceea ce priveşte operaţiunile de adăugare a valorii din cauza avantajului comparativ al forţei de muncă mai ieftine. În timp ce valoarea adăugată şi forţa de muncă ieftină constituie avantaje de care Moldova beneficiază, transferul la producerea ”organică” va fi o mare provocare din cauza cadrului legislativ slab şi a infrastructurii de producere nesatisfăcătoare sau practic inexistente (investiţii, tehnologii). Adăugând la aceasta şi procedurile birocratice nefavorabile cât şi procedurile exagerat de lungi de înregistrare a unui proces de producere nou, cât şi provocarea pe care o au pe cei care primii se vor lansa în producerea organică.

• În ultimii ani pieţele CSI au înregistrat o rată importantă de creştere, dar totuşi încă se limitează la o calitate mai joasă şi o capacitate financiară scăzută comparativ cu UE. Totuşi, ele vor continua să ocupe un loc important în exportul moldovenesc din cauza vecinătăţii şi a regimului de Comerţ Liber cu aceste ţări. Traficul mare de mărfuri în aceste ţări asigură un avantaj competitiv în reducerea costurilor.

• Cantitatea şi calitatea materiei prime sunt principalele probleme ce trebuie să fie abordate de către întreprinderile de prelucrare moldoveneşti, dacă acestea vor să concureze pe pieţele internaţionale. Principalele probleme la nivelul de producere sunt:

o Micşorarea suprafeţei şi gradul de învechire a livezilor o Lipsa soiurilor mai potrivite pentru uscare, o Costul înalt al tehnologiilor noi (chimicale, îngrăşăminte, etc.) o Lipsa irigării,

31

o Tehnologiile slabe de recoltare, etc. • Lipsa sau insuficienţa tehnologiilor şi a echipamentului de uscat este o problemă

majora, însă nu ar trebui să fie un factor irezolvabil. Mulţi producători preferă să nu investească în echipament deoarece posedă materie primă limitată şi agenda sporadică a producţiei duc la recuperarea investiţiilor intr-o perioadă îndelungată şi greu de prevăzut. Dacă materia primă ar fi fost accesibilă, problema echipamentului ar putea fi rezolvată, chiar şi în condiţiile unor rate înalte ale dobânzii.

• Fiecare întreprindere de prelucrare se străduie să optimizeze structura sa de cheltuieli prin toate posibilităţile disponibile: materia primă, optimizarea parametrilor sistemelor de uscare, gestionarea mai adecvată a resurselor umane, logistica şi transportul, etc.

• Alte impedimente/ pericole care persistă la dezvoltarea sectorului de fructe uscate din Moldova sunt:

o Lipsa finanţării accesibile, o Activităţile de cercetare şi dezvoltare şi bazele legislative slabe privind

introducerea noilor soiuri şi asigurarea la nivel a procesului agro-tehnic, o Cadrul regulatoriu slab şi infrastructura inexistentă (lipsa mijloacelor de

producere organică) pentru dezvoltarea producţiei organice, o Creşterea preţurilor la combustibili care duce la creşterea costurilor de

uscare şi transportare, o Infrastructură slabă de depozitare pentru producerea în afara sezonului, o Lipsa unei culturii ai calităţii la nivel corporativ, o Creşterea cererii pe pieţele internaţionale pentru calitate înaltă şi

continuitatea/stabilitatea livrărilor.

Recomandări • Consideraţi extinderea cantităţii de prelucrare şi vânzare şi merelor

uscate. Se pare că Moldova nu exploatează toată capacitatea existentă în categoria merelor uscate. Dată fiind existenţa potenţialului semnificativ al livezilor, extinderea acestora ar trebui să fie relativ simplă. Trebuie să fie luate în consideraţie posibilităţile de creştere a volumului prelucrat şi de extindere a pieţelor de mere uscate.

• Lansaţi producerea de livezi. Procesatorii trebuie să lanseze livezile proprii sau să stabilească relaţii contractuale “deosebite” cu furnizorii de materie primă. Prima opţiune de obicei este preferată celei de a doua, deoarece permite control deplin asupra procesului de furnizare a materiei prime şi permite concentrarea puterii de decizie numai la un nivel, dar într-acelaşi timp există şi factori limitativi cum sunt capacitatea umană şi financiară de a lansa operaţiuni de producere a livezilor. Procesatori de scală mare, folosesc ambele opţiuni, deoarece ei nu sunt în stare să-şi crească toată materia primă necesară pentru prelucrare. Prin stabilirea unor relaţii contractuale “deosebite” cu furnizorii, procesatorii vor fi în stare să participe în procesul de cultivare a materiei prime prin împărţirea cheltuielilor de producere astfel parţial plătind pentru roada viitoare. Determinarea condiţiilor specifice pentru colaborare prin asigurarea libertăţii necesare la alegerea pieţei în timpul rozii pentru fermier şi procesator va forma balanţa necesară pentru a asigura fermierul cu o piaţă garantată şi un procesator cu o bază de materie prima necesară.

• Încercaţi testarea soiurilor noi, în special de prune, vişine şi cireşe. Cadrul legal existent nu permite importarea în Moldova a soiurilor de fructe ce nu au fost raionate pentru producere comercială. Există proceduri speciale de testare pe care noile soiuri trebuie să le treacă înainte de a fi permise distribuirea lor în Moldova. Dacă iniţiativa ar proveni din partea sectorului privat (individual sau grup),

32

Institutul de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură poate pune la dispoziţie expertiza sa şi va putea contribui la introducerii soiurilor noi. Deficitul finanţării adecvate nu permite Institutului de Pomicultură să preia individual aceste proiecte, dar ei sunt gata să colaboreze în procesul de testare a soiurilor promiţătoare noi. Totuşi, iniţiativa, fondurile şi îndemnul la schimbări trebuie să vină din partea jucătorilor sectorului.

• Întreprinderile de prelucrare şi exportatorii trebuie să preia iniţiativa de organizare a schimbărilor în sector. Ei posedă informaţia de piaţă, au acces la finanţe şi reprezintă piaţa pentru fermieri – toate atributele necesare pentru a deveni o forţă motrică a industriei. Aceasta presupune organizarea şi preluarea iniţiativei atât la nivel individual cât şi de grup, împărtăşind informaţia, creând canale de comunicare şi stabilind un mediu transparent şi de încredere unde fiecare furnizor de materie primă, fermier, întreprindere de prelucrare şi exportator vor avea un rol şi un loc. Şi dacă cineva ar trebui să preia conducerea şi să servească drept exemplu, atunci aceştia ar trebui să fie acei ce posedă experienţă şi resurse - exportatori şi întreprinderile de prelucrare medii şi mari.

• Consideraţi fondarea unei Asociaţii a Sectorului de Fructe Uscate pentru a permite stabilirea unui dialog permanent, promovarea obiectivelor şi intereselor comune de dezvoltare. În pofida faptului că există colaborări între întreprinderile de prelucrare, exportatori şi reţeaua de fermieri, este evidentă lipsa unui dialog continuu. Crearea imaginii Moldovei drept un furnizor calitativ şi demn de încredere este în interesul tuturor jucătorilor din sectorul fructelor uscate. Stabilirea comunicării permanente va permite concentrarea asupra soluţiilor şi optimizarea mecanismului necesar atingerea scopurilor propuse. Asociaţia sectorului va servi ca o bază a dialogului şi a reţelelor de comunicaţie în cadrul industriei.

• Promovaţi dezvoltarea culturii corporative a calităţii şi intensificaţi prezenţa Moldovei pe piaţa modernă la nivel industrial. Cel mai probabil este că Moldova va rămâne în acelaşi segment „industrial” pentru viitorii 7 – 10 ani, adică nu vor fi schimbări majore. Vor fi încercări de lansare a operaţiunilor cu amănuntul şi dezvoltarea mărcilor comerciale individuale, dar această soluţie nu este realizabilă în afara pieţelor locale şi celor din vecinătate şi numai la o scară mică. Dezvoltarea culturii calităţii şi învăţarea operării pe pieţele moderne la un nivelul industrial este posibilă şi ar trebui să devină primordială.

• Diversificaţi-vă activităţilor prin uscarea întregului sortiment de fructe locale sau lansaţi-vă în alte operaţiuni cu fructe şi legume: depozite frigorifice, producţia pieţei de produse proaspete, prelucrarea nucilor, etc. Producţia sporadică şi lipsa infrastructurii de depozitare nu permit unor întreprinderi de prelucrare să practice activităţi de uscare a fructelor pe tot parcursul anului. O soluţie evidentă de a genera un circuit adiţional de numerar este diversificarea activităţilor. Spre exemplu, stabilirea capacităţii de depozitare frigorifică poate extinde sezonul de uscare şi/sau poate fi folosit pentru păstrarea produselor pentru piaţa produselor proaspete. Prelucrarea întregului sortiment de fructe disponibile comercial în Moldova precum sunt prunele, merele, vişinele şi nucile ar putea asigura o stabilitate mai bună pentru forţa de muncă (limitarea fluxului de personal) şi îmbunătăţirea fluxului de numerar. Evident, investiţiile care vor fi necesare pentru echipamentul de prelucrare constituie un moment considerabil în abordarea acestei strategii. Totuşi, această opţiune trebuie să fie luată în consideraţie regulat, în caz contrar multe întreprinderi de prelucrare îşi vor schimba activitatea orientându-se spre altceva sau vor da faliment.

• Studiaţi posibilitatea de a vă lansa în producerea organică. Această iniţiativă va fi dificil de abordat din cauza cadrul juridic slab şi infrastructurii de producere

33

slabe sau inexistente (materiale de producţie, tehnologii, etc). O problemă adiţională este birocraţia şi procedura lentă de înregistrare a mijloacelor noi de producţie, precum şi lipsa expertizei locale. Totuşi, există motivaţie destulă de a lucra în acest segment deoarece preţurile la produsele organice sunt mai înalte decât la produsele tradiţionale. De exemplu, merele organice uscate se comercializează în UE cu aproximativ 6 $ SUA per kg în timp ce merele tradiţionale se vând cu aproximativ 2 $ SUA. Consolidarea efortului la nivel de Guvern, savanţi, baza de furnizare a mijloacelor de producere, şi alţi participanţi din sector pentru soluţionarea acestei probleme ar putea constitui o sarcină peste puterile unei companii individuale, dar va putea fi una de nivelul unei asociaţii de sector.