Cuprins

1. Introducere2. Regulamentul 1234/20073. Comercializarea produselor agricole in tara noastra4. Producția de cereale în România5. Legislatia UE in domeniul pietei cerealelor6. Regim intern7. Regim extern

Piata Agricola a cerealelor

1. Introducere

Piaţa românească a cerealelor cuprinde o gamă largă de produse, asemănătoare cu cele întâlnite pe piaţa mondială a cerealelor, având însă anumite particularităţi. Printre cele semnificative particularităţi ale pieţei cerealelor se înscriu următoarele:■ comparativ cu alte subsisteme de marketing, piaţa cerealelor se distinge, în primul rând, prin raportul dinamic dintre cerere şi ofertă. Piaţa cerealelor constituie un mijloc de echilibrare a pieţei, deoarece are ca obiect produse care reprezintă o sferă economică de larg interes pentru ansamblul populaţiei, iarstabilirea unui echilibru între cerere şi ofertă, cât mai apropiat de cel considerat satisfăcător, are efecte economice şi sociale dintre cele mai importante;■ piaţa cerealelor reprezintă un indicator al pulsului pieţei, care poate anticipa schimbări şi direcţii de acţiune pentru întreprinderile din sfera sa de influenţă, dar şi asupra mediului comercial, în general;■ comportamentul cumpărătorului este puţin influenţat de factori emoţionali sau impulsivi, deoarece cumpărătorii sunt dispersaţi, iar consumul este relativ constant, indiferent de mărimea veniturilor sau preţurilor, în situaţia în care consumul s-a stabilit la nivel raţional;■ filierele de marketing cerealier sunt lungi, intervenind un număr din ce în ce mai mare de intermediari specializaţi pentru care activitatea promoţională are o pondere redusă, iar comerţul internaţional este dominat de mari întreprinderi comerciale specializate.

Comercializarea cerealelor a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, o activitate importantă în România, ele constituind sursa alimentaţiei umane şi, într-o măsură însemnată, a celei animale. În ultimii ani însă, a crescut gradul de prelucrare al cerealelor, consumatorii devenind din ce în ce mai exigenţi în legătură cu produsele finale obţinute în urma prelucrării acestora.

Un fenomen care a influenţat negativ piaţa cerealelor, îndeosebi a celor panificabile, a fost (şi este încă) reprezentat, în ultimii ani, de creşterea stocurilor la producătorii agricoli. Acest fenomen este, evident, şi o consecinţă a preţurilor practicate pe piaţă.

O altă problemă sensibilă cu care se confruntă piaţa cerealelor în România este aceea a repartizării teritoriale a culturilor cerealiere. Dispersia ofertei

generează probleme de colectare, de transport, distribuţie etc., având în vedere faptul că cererea este repartizată uniform pe teritoriul ţări.

2. Regulamentul 1234/2007

REGULAMENTUL (CE) NR. 1234/2007 AL CONSILIULUI din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP ”) CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Parlamentului European ,întrucât: Funcționarea și dezvoltarea pieței comune a produselor agricole ar trebui însoțite de stabilirea unei politici agricole comune (denumite în continuare „PAC”) pentru a include, în special, organizarea comună a piețelor agricole (denumită în continuare „OCP”) care poate adopta diverse forme în funcție de produs, în conformitate cu articolul 34 din tratat.

De la introducerea PAC, Consiliul a înființat 21 de OCP pentru diferite produse sau grupuri de produse, fiecare fiind reglementată printr-un regulament de bază specific al Consiliului:

- Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor.

3. Comercializarea produselor agricole in tara noastra

In comparatie cu situatia din aceste tari, problemele reale cu care se confrunta agricultura din Romania de mai multi ani sunt departe de a fi rezolvate. Fiecare guvern a ocolit sistematic aceste probleme si s-a limitat sa acorde o subventie pe hectar (de exemplu doua milioane de lei in ultimii ani) si atat. De aici producatorii agricoli au fost lasati sa se descurce singuri si s-au “descurcat”. Toti partenerii cu care ei sunt nevoiti sa colaboreze in timpul procesului de productie s-au imbogatit iar producatorii sunt saraci. Fara resurse financiare proprii, ei sunt nevoiti sa contracteaze la banci credite cu dobanzi mari si scadenta la termen. Daca aceste credite nu sunt rambursate la timp, dobanzile cresc substantial.

Producatorii agricoli din Romania sunt, de asemenea, dependenti de firmele care detin monopolul principalelor materii prime si materiale necesare procesului de productie si pe care le comercializeaza la preturi foarte mari, cu plata la termen. Daca termenul este depasit, preturile pot creste cu pana la 15%.

Producatorii mai sunt dependenti si de spatiile pentru depozitarea produselor agricole, unde sunt adesea Inselati la receptionarea, conditionarea si analizele de laborator ale produselor recoltate. Producatorii mai depind si de societatile de asigurari, care obtin profituri fabuloase, dar, cand este vorba de calamitati, inventeaza tot felul de motive ca sa nu le acorde despagubiri.

Atunci cand producatorii trebuie sa-si vanda produsele, apar pe piata tot felul de comercianti, cei mai multi fara identitate, care, actionand in numele unor firme inexistente, necontrolati de nimeni si neingraditi de nici o lege, ofera producatorilor preturi de vanzare mici in comparatie cu pretul de cost pe tona de produs.

Din veniturile incasate, cei mai multi dintre producatori nu si-au recuperat nici macar cheltuielile de productie, astfel ca de profit, care este, de altfel, ratiunea oricarei activitati economice, nici nu poate fi vorba.

Din aceste cauze agricultura romaneasca nu este un mediu de munca menit a oferi prosperitate si bunastare pentru cei care traiesc si muncesc in mediul rural. Si acestia nu sunt deloc putini: ei reprezinta aproape 45% din populatia acestei tari.

Ca urmare, o implicare a guvernului in rezolvarea problemelor complexe cu care se confrunta producatorii agricoli, si care franeaza ritmul de dezvoltare a agriculturii, este de stricta si neaparata actualitate. Cu fermieri saraci, care au la indemana doar cea mai inapoiata tehnica si care sunt lasati pe mana a tot felul de speculanti, nu putem avea o agricultura moderna, cu inalta performanta economica.

In ce priveste evolutia preturilor culturilor studiate in aceasta lucrare, deducem din figura 15, ca cel mai ridicat pret l-a avut orezul, urmat de porumb si grau. Rezulta ca pretul este scazut in comparatie cu cheltuielile mari de productie.

Organizarea Comună de Piaţă a culturilor în arabil urmăreşte:

stabilizarea pieţei produselor cerealiere, a produselor oleaginoase, dar şi a altor culturi cum ar fi: plantele textile, sfecla de zahăr, leguminoasele, plantele medicinale, tutunul etc;

asigurarea unui venit echitabil agricultorilor, care se află în prima verigă a filierei agroalimentare, şi anume producţia;

garantarea unor preţuri rezonabile consumatorilor interni (dar şi a celor de pe piaţa europeană comunitară) la produsele cerealiere, oleaginoase, legumicole, medicinale, etc.

4. Producția de cereale în România

Suprafața cultivată cu grâu  şi secară în anul 2011 s‐a diminuat uşor față de anul precedent, însă producția totală a crescut cu circa 22% pe fondul creşterii considerabile a randamentului la hectar.

Producția de porumb a crescut în anul 2011 realizându‐se 11,7 milioane de tone, cu circa 28% mai mare decât în anul 2010. La orz  si orzoaică s‐a înregistrat o scădere de 16% a suprafeței cultivate in anul 2011 față de anul 2010 dar producția totală a cunoscut o creştere de 11% ca urmare a majorăriirandamentului la hectar.

2007 2008 2009 2010 2011 GrauSuprafata (mii ha)

1.975,0 2.110,3 2.148,8 2.162,4 1.977,7

Productie medie (kg/ha)

1.541 3.403 2.421 2.688 3.637

Productie totala (mii tone)

3044,5 7.181,0 5.202,5 5.811,8 7.192,2

Porumb si sorgSuprafata (mii ha)

2.525,8 2.449,5 2.344,9 2.108,7 2.616,1

Productie medie (kg/ha)

1.526 3.213 3.406 4.297 4.480

Productie totala (mii tone)

3.855,1 7.870,0 7.987,7 9.060,7 11.720,2

Repartizarea pe culturi a suprafeţelor de referinţă şi a producţiilor

Cultura Suprafaţa cultivată în

2002(mii ha)

Suprafaţa de referinţă

(mii ha)

Randament

(t/ha)

Producţia de

referinţă (mii t)

Plăţi directe

(EURO/t)

Grâu şi secară 2310 2272,8 2,65 6023 63

Orz şi orzoaică 579 569,5 2,85 1623 63

Porumb 2895 2848,1 3,081 8689,5 63

Sorg 2,8 2,7 1,5 4,0 63

Floarea soarelui 906 891,7 1,3 1159,2 63

Soia 72 70,7 1,97 139,2 63

Plante textile 1,5 1,4 3,5 4,9 63

Alte culturi 362 355,7 2,65 941,1 63

Total 7128,3 7012,6 - 18584 63

Consumul cumulativ mediu anual

Consumul individual

a. Grau

Destinatie UM 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Consumtone 3.602,82 3.656,04 3.912,89 4.105,79 4.163,26 4.187,35

Exporttone 121,8 416,29 280,39 39,2 54,18 288,62

b. Porumb

Destinatie UM 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Consum tone 908,66 866,67 1.067,81 1.072,25 960,69 993,18

Consumul mediu anual

Anul 2007 2008 2009 2010 2011

Echiv boabe (kg/loc) 219,7 221,2 225 215 219,8

Echiv faina (kg/loc) 165,8 166,9 169,8 162,2 166,2

Export tone 168,69 43,88 214,89 117,37 346,16 447,56

c. Orez

Destinatie UM 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Consum tone 141,72 139,56 141,97 137,71 146,03 139,27

Export tone 2,18 1,05 0,64 0,28 0,26 0,62

d. Ovaz

Destinatie UM 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Consum tone 0,33 0,71 1,52

Export tone - 1 - - 0,01 2,74

e. Secara

Destinatie UM 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Consum tone 10,12 12,56 12,24 10,04 13,8 9,58

Export tone 1,02 0,52 0,26 0 0,01 0,01

5. Legislatia UE in domeniul pietei cerealelor

Ordonanța nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr.74/2010; Hotărârea nr.748/2010 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se accorda producătorilor agricoli pentru anul 2010

 Şi a sumei totale allocate acestor ajutoare de stat; Hotărârea nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură; Ordin nr. 126/2010 pentru aprobarea procedurilor specifice de implementare  şi control,precum şi formularistica necesară  acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură cu modificările  şi completările ulterioare;

ORDIN nr 73 din 10 aprilie 2012 pentru modificarea Procedurilor specifice de implementare  şi control, precum  şi a formularisticii necesare privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizata în agricultură , aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii  şi dezvoltării rurale nr. 126/2010; Hotărârea nr.756/2010 privind normele metodologice referitoare la modul de acordarea ajutorului de stat în agricultură pentru plata primelor de asigurare; Hotărârea nr.759/2010 privind acordarea de ajutoare specific pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică ; Ordonanța de urgent nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe  şi plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, si pentru modificarea art.2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole  şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările  şi completările ulterioare.

6. Regim intern

Preţul cerealelor s-a liberalizat, dar rămâne sub directa influenţă a procesatorilor, care sunt mai bine organizaţi şi au interesul ca acest preţ să fie în avantajul lor, ca urmare, să fie cât mai redus. Producătorii agricoli sunt numeroşi şi cu o putere economică extrem de scăzută, fapt care-i face vulnerabili pe piaţă. Slaba organizare a producătorilor de grâu şi cereale în plan asociativ şi puţinele organisme neguvernamentale care-i reprezintă determină ca interesele acestora să fie insuficient reprezentate şi apărate iar propunerile legislative în interesul acestora să fie foarte rare şi inconsistente.

Preţul cerealelor a crescut în fiecare an, dar de fiecare dată creşterea a fost sub rata anuală a inflaţiei, fapt care a făcut ca puterea economică a producătorilor de grâu să aibă un trend descrescător.

Conform celor mai recente date FAOSTAT, în România prețurile medii la producător pentru cereal au fost (USD/tonă).

2009 2010 2011Grau 250,6 262,0 …….Porumb 316,3 385,1 220,4

Orz 275,2 317,6 187,5

Stabilirea preţului de vânzare

- la export, preţul oferit este fixat de operator, ţinând cont de calitateacerealelor- pe Piaţa Comună, oferta reţinută trebuie să corespundă preţuluiconstatat, pentru o calitate echivalentă şi pentru o cantitate reprezentativă pepiaţa locului de stocare sau, în lipsă, pe piaţa cea mai apropiată, ţinând cont decheltuielile de transport (art. 5 din Regulamentul CE nr. 2131/1993)

Oferta nu poate fi în nici un caz inferioară preţului de intervenţie valabil în prima zi a lunii în care s-a depus oferta.

Preţul de intervenţie suferă majorări lunare în funcţie de perioada când cerealeleies din stocurile de interventie.

7. Regim extern

În cazul grâului (cod SA 1001) , exporturile României au scăzut atât din punct de vedere al valorii (13,9%) cât  şi din punct de vedere al cantității (36,7%). Importurile au înregistrat, la rândul lor creştere ca valoare de 15,7%, dar din punct de vedere cantitativa fost înregistrată o scădere de  ‐22,3%.

Pentru porumb (cod SA 1005) exporturile României au înregistrat creştere valorică important (53%) şi o majorare din punct de vedere al cantității (12,5%), în timp ce importurile au fost marcate de creştere ca valoare (33,2%), însoțită , însă , de o scădere din punct de vedere cantitativ ( ‐ 13,2%).

La orz (cod SA 1003) exporturile  țării noastre au marcat o creştere semnificativă ca valoare (68,2%) în timp ce cantitativ a existat o scădere (‐1,1%). În ce priveşte importurile acestea au înregistrat creşteri mai mult decât importante atât ca valoare (153,5%) cât  şi din punct de vedere al cantității (105,5%).

În anul 2011, România a exportat grâu (cod SA 1001) pe următoarele piețe principale de desfacere: Spania, Italia, Egipt, Siria  şi Olanda, cele 5  țări absorbind aproximativ 66% din exporturile române si la acest produs.

Principalii furnizori de grâu (cod SA 1001) ai României, la nivelul anului 2011, au Fost Bulgaria, Ungaria, Serbia,Paraguay  şi Austria, aceste  țări acoperind circa 95,5% din cererea de Import a României.

www. regielive.ro

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2007R1234:20081001:RO:PDF