philip j.corso-dupa rosswell.doc.doc

Download Philip J.Corso-Dupa Rosswell.doc.doc

If you can't read please download the document

Upload: hadarean-mihail

Post on 06-Dec-2015

161 views

Category:

Documents


59 download

TRANSCRIPT

Col. Philip J. CorsoWilliam J. Birnes

Colonelul PHILIP CORSO a fost un ofiter-cheie al Serviciuluide Informatii al Armatei si a fcut parte din statul-major al generalului MacArthurn Coreea, iar ulterior a fost membru al Consiliului Securittii Nationale n timpul mandatului presedintelui Eisenhower. n cariera sa militar de douzeci si unu de ani, a fost medaliat denousprezece ori. A trecut n rezerv n 1963 si a activat n calitate de consilier n probleme de securitate national pentru senatorii James Eastland si Strom Thurmond. Dup aceea, a lucrat pentru o serie de companii private n calitate de consultant si director.WILLIAM J. BIRNES este coautor al multor crti, incluznd The Riverman, Signature Killers si Operation Green Ice, si a fost redactor sef al Enciclopediei programatorului de calculatoare personale, editat de McGraw-Hill.Col. PHILIP J. CORSO William J. BirnesDUP ROSWELLTraducere de Mihai-Dan PavelescuTeoraTitlul original: THE DAY AFTER ROSWELLTranslation Copyright 1998 Editura TeoraToate drepturile asupra versiunii n limba romn apartin editurii Teora. Reproducerea integral sau partial a textului din aceast carte este posibil numai cu acordul prealabil scris al editurii Teora.Original English language editionCopyright 1997 Rosewood Woods Productions, Inc.First published by Pocket Books, a division of Simon & Schuster Inc.DistributieBucuresti: B-dul Al. I. Cuza nr. 39; tel./fax: 222.45.33Sibiu: sos. Alba lulia nr. 40; tel.: 069/21.04.72; fax: 069/23.51.27Teora - Cartea prin postCP 79-30, cod 72450 Bucuresti, RomniaTel./fax: 252.14.31e-mail: cpp@teora. kappa. roTeoraCP.79-30, cod 72450 Bucuresti, Romnia Fax: 210.38.28e-mail: [email protected] de redactie: Mihaela stefan Responsabil de colectie: Marius Dinescu Redactare: Constantina Paligora Tehnoredactare: Techno Media Coperta: Valentin Tnase Director general: Teodor Rducanu NOT 2679 PAR DUPA ROSWELL ISBN 973-20-0022-8 Printed in Romania

n memoria generalului-locotenent Arthur G. Trudeau, un om deosebit, seful Departamentului cercetare-dezvoltare al Armatei Terestre. A fost un brbat cu un curaj exceptional; n Coreea, si-a pus casca de sergent si a luptat alturi de oamenii si pe dealul Pork Chop. Era profund religios si se retrgea s mediteze la Loyola. A fost persoana cea mai sclipitoare pe care am cunoscut-o vreodat si mi-a dat un singur ordin: Phil, fii cu ochii-n patru pentru mine. Ceilalti nu nteleg."Realizrile lui au modificat lumea existent ntr-una mai bun. Toate succesele mele i le atribui lui si felului n care a condus.irAsigur-te c ai dreptate, apoi d-i drumul. Davy CrockettMultumiri

Doresc s multumesc celor optsprezece baze militare americane crora a trebuit s le solicit informatii istorice asupra detaliilor proiectelor si cercetrilor la care am participat. Ele au depsit activitatea obisnuit pentru a-mi furniza datele solicitate, ce m-au ajutat enorm n munca de elaborare a acestei crti. Iat lista lor: Historical Reference Branch, U.S. Army Military History Institute, Carlisle Barracks, Carlisle Pennsylvania; Chief, Corps of Engineers, Washington, D.C.; Department of the Army R&D, The Pentagon; U.S. Aimy Missile Command Historian, Redstone Arsenal, Alabama; U.S. Army Belvoir Research, Development and Engineering Center, Ft. Belvoir, Virginia; Space and Strategic Defende CMD, Redstone Arsenal, Huntsville, Alabama; Night Vision Electronic Sensor Center, Ft. Belvoir, Virginia; U.S. Army Research Laboratory Cmd.; Harry Diamond Laboratories, Adelphia, Maryland; Walter Reed Army Institute of Research, Washington, D.C.; Department of Army Historical Service Division, Center of Military History, Washington, D.C.; U.S. Army Corps of Engineers, Office of History, Ft. Belvoir, Virginia; Hdgs. U.S. Army Communications - Electronic Cmd., Research, Development and Engineering Center, Night Vision Electronic Sensors Directorate, Ft. Monmouth, New Jersey; Missile Command USASS DC-H, CSSD-PA, Huntsville, Alabama; U.S. Army, Quartermaster Center, Ft. Lee, Virginia; Hdgs. U.S. Army Materiei Cmd., Research and Development, Alexandria, Virginia; Lincoln Labs, Lexington, Massachusetts; si Bell Laboratories, Westminister, Colorado.Doresc s multumesc sectiunii Armat Modern" din cadrul Arhivelor Nationale, Washington, D.C., si biroului Commissioner of Patents and Trademarks", Washington, D.C.Le multumesc prietenilor mei Neil Russell si Dennis Hackin, de la Neil Russell Productions din Los Angeles, pentru ntelegerea dovedit fat de acest aspect fascinant al istoriei americane si pentru sprijinul lor; de asemenea, i multumesc unui prieten aparte: Andrew Russell.n plus, i multumesc redactorului meu de carte de la Pocket Books, Tris Coburn, ca si redactorului-sef Emily Bestler, crora le sunt recunosctor pentru ntelegerea de care au dat dovad si sprijinul acordat.n sfrsit, dar nu cel din urm, omagiez volumul de memorii al generalu- lui-locotenent Arthur G. Trudeau. El mi-a druit personal un exemplar, sftuindu-m s-l folosesc dup cum cred de cuviint.IntroducereM numesc Philip J. Corso si, timp de doi ani incredibili din deceniul al saptelea, n perioada ct am fost locotenent-colonel si am condus divizia Tehnologii Strine a departamentului Cercetare-Dezvoltare al Armatei Terestre S.U.A., din cadrul Pentagonului, am dus o viat dubl. n munca mea obisnuit, de zi cu zi, de investigare si estimare a tipurilor de arme, am cercetat sistemele de armament din dotarea elicopterelor franceze, complexittile desfsurrii tactice ale unui teatru de operatiuni rachete antirachet sau noile tehnologii de conservare si preparare a ratiilor pentru soldatii din linia nti. Citeam rapoarte tehnologice si discutam cu inginerii din poligoane despre diferitele tipuri de teste si despre modul cum progresau actualele proiecte de cercetare militar subventionate de stat. Concluziile le naintam sefului meu, generalul-locotenent Arthur G. Trudeau, directorul departamentului C-D si conductorul a peste 3.000 de oameni si al unei multimi de proiecte aflate n diverse etape de dezvoltare. Privite din exterior, mai cu seam de ctre congresmanii ce verificau modul cum se cheltuiau sumele alocate de la buget, toate acestea erau activitti de rutin.Totusi, una dintre responsabilittile functiei mele era cea de ofiter de informatii si consilier al generalului Trudeau, care, de altfel, condusese Serviciul Informatii al Armatei Terestre nainte de a veni la C-D. Eu fusesem instruit n mod specific pentru activitatea de informatii, si n aceast calitate actionasem n timpul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, ca si n conflictul din Coreea. n cadrul Pentagonului, lucram n unele domenii ultrasecrete ale informatiilor militare, examinnd date strict confidentiale pe care le sintetizam pentru generalul Trudeau. n Coreea, fcusem parte din statul-major al generalului MacArthur si stiusem c pn n 1961 - sau poate chiar pn azi -, n vreme ce americanii se uitau la westernuri, soldatii capturati n Al Doilea Rzboi Mondial si n Coreea continuau s triasc n conditii de mizerie n lagrele de prizonieri din Uniunea Sovietic si Coreea. Unii dintre ei erau supusi torturilor psihologice, iar altii n-au mai revenit niciodat acas.Ca ofiter de informatii, cunosteam de asemenea secretul teribil c n unele dintre cele mai stimate institutii guvernamentale se infiltraser agenti KGB si c anumite aspecte-cheie ale politicii externe americane erau dirijate din interiorul Kremlinului. n aceast privint am depus mrturie, mai nti n aprilie 1962, naintea unei subcomisii a Senatului, condus de senatorul de Illinois, Everett Dirksen, pentru ca peste o lun s ofer aceleasi informatii ministrului Justitiei, Robert Kennedy. El mi-a fgduit c le va aduce la cunostinta fratelui su, Presedintele Statelor Unite, si am toate motivele s cred c s-a tinut de cuvnt. Ca o ironie a sortii, n 1964, dup ce trecusem n rezerv si activasem n echipa senatorului Strom Thurmond, am lucrat ca investigator pentru senatorul Richard Russell, pe atunci membru al Comisiei Warren.Dar napoia a tot ceea ce fceam, n centrul unei vieti duble pe care o duceam si despre care nimeni altul nu stia, bine ascuns n cadrul slujbei mele de la Pentagon, se afla un fiset pe care-1 mostenisem" datorit activittii mele din domeniul spionajului militar. Fisetul acela continea secretul cel mai important si mai bine pzit al Armatei Terestre: dosarele Roswell, resturile de artefacte si informatiile pe care o echip special de recuperare, de la baza aerian militar 509, le adunase din locul unde un disc zburtor se prbusise, situat n vecintatea localittii Roswell din New Mexico, naintea zorilor unei zile de iulie, n 1947. Fisetul Roswell constituia mrturia celor petrecute n orele si n zilele de dup prbusire, cnd a fost lansat acoperirea oficial a guvernului. n vreme ce specialistii armatei cutau s nteleag ce anume se prbusise, de unde venise vehiculul respectiv si care fuseser intentiile ocupantilor si, a fost format o echip secret condus de amiralul de contrainformatii Roscoe Hillenkoetter, care avea menirea s investigheze natura discurilor zburtoare si s culeag toate informatiile despre contactele cu aceste fenomene. n acelasi timp, n mod public si oficial, a fost tgduit existenta farfuriilor zburtoare. Operatiunea aceasta s-a desfsurat, sub o form sau alta, timp de 50 de ani, n cel mai deplin secret.n anul 1947, eu nu m gseam n Roswell si nici nu auzisem detalii despre prbusire, ntruct aceasta constituia un subiect nvluit n cea mai mare tain, chiar si printre cadrele militare. Puteti, totusi, ntelege motivatia acestei atitudini, dac v amintiti, asa cum mi amintesc eu, transmisiunea radiofonic a piesei Rzboiul lumilor" din 1938, cnd ntreaga tar a intrat n panic auzind cum invadatorii de pe Marte au aterizat n localitatea Grovers Mill, din statul New Jersey, si au nceput s atace populatia local. Relatrile fictive ale reporterilor ce descriau actele de violent si incapacitatea fortelor noastre armate de a stopa creaturile extraterestre erau extrem de convingtoare. Invadatorii ucideau pe absolut toti cei care le apreau n fat, afirma naratorul Orson Welles, si si ncepuser marsul spre New York la bordul unor stranii masini de lupt. Teroarea generat de emisiunea din seara de Halloween fusese att de intens nct politia a fost coplesit de apelurile telefonice ale locuitorilor care auzeau la radio c fortele armate nu-i puteau proteja. Parc ntreaga tar nnebunise, iar autoritatea nssi ncepuse s se destrame.La Roswell, n 1947, prbusirea unei farfurii zburtoare nu fusese ns rodul imaginatiei. Fusese un eveniment real, armata nu izbutise s-l prentmpine si autorittile nu doreau o repetare a Rzboiului lumilor". Puteti astfel ntelege mentalitatea care a actionat napoia acestei necesitti desperate de a trece totul sub tcere. Ar mai trebui mentionate si temerile militarilor c vehiculul putea fi o arm experimental sovietic, deoarece aducea ntructva cu unele aparate de zbor germane aprute spre sfrsitul rzboiului, mai cu seam cu aripa zburtoare Horton, care avea form de semilun. Nu cumva sovieticii perfectionaser respectivul aparat?Istoriile despre incidentul Roswell variaz n privinta detaliilor. ntruct nu am fost martor ocular, a trebuit s m bazez pe rapoartele altor persoane, unele apartinnd chiar fortelor armate. De-a lungul anilor, am auzit versiuni ale cazului Roswell n care epava a fost descoperit de niste turisti popositi cu cortul n regiune, de o echip de arheologi sau de fermierul Mac Brazel. Am lecturat rapoarte militare despre prbusiri diferite, n locuri diferite, oarecum n apropierea aerodromului militar Roswell, asa cum ar fi San Agustin si Corona, sau chiar n apropierea altor asezri situate n vecintatea localittii. Toate acele rapoarte erau strict secrete, si, dup ce am trecut n rezerv, nu le-am pstrat si nici nu am fcut copii dup ele. Uneori, datele prbusirii variaz de la un raport la altul - 2 sau 3 iulie, spre deosebire de 4 iulie. De asemenea, am auzit oameni diferiti sustinnd o dat sau alta, stabilind derulri temporale ce variaz ntre ele n privinta amnuntelor, toate fiind ns de acord c ceva s-a prbusit n desertul de lng Roswell si suficient de aproape de cele mai importante instalatii militare, cele din Alamogordo si din White Sands, ceea ce a determinat armata s reactioneze rapid si cu ngrijorare, imediat ce a aflat despre prbusire.n 1961, indiferent de deosebirile privind relatarea incidentului Roswell de multe surse diferite, fisetul strict secret continnd informatiile respective a intrat n posesia mea atunci cnd am preluat conducerea diviziei Tehnologii Strine a departamentului C-D. seful meu, generalul Trudeau, mi-a cerut s utilizez actualele programe de cercetare si dezvoltare a armamentului ca o modalitate de a introduce tehnologiile Roswell n progresul industrial prin intermediul contractelor armatei cu marile companii. n ziua de azi, laserele, circuitele integrate, retelele de fibre optice, acceleratoarele de particule, ba chiar si kevlarul din care se realizeaz vestele antiglont sunt obiecte obisnuite. Totusi, smburii necesari dezvoltrii tuturor au fost descoperiti n vehiculul extraterestru care s-a prbusit lng Roswell si au fost dezgropati din nou dintre filele dosarelor ascunse n fisetul meu, dup paisprezece ani.Dar aceasta nu-i toat povestea.n acele ore de derut care au urmat descoperirii epavei necunoscute, armata a decis c, n absenta oricror alte informatii, trebuia s fie vorba despre un vehicul extraterestru. Mai mult chiar, faptul c aparatul acela si alte farfurii zburtoare ce survolaser instalatiile noastre militare preau s pun n evident o tehnologie care fusese abordat de nazisti i-a determinat pe militari s presupun c farfuriile zburtoare aveau intentii ostile si poate c interveniser n desfsurarea rzboiului. Nu stiam ce doriser ocupantii vehiculelor aeriene, dar din comportamentul lor, si mai ales din interventiile lor n vietile oamenilor si din cazurile raportate ale mutilrilor de vite, trebuia s presupunem c puteau fi inamici potentiali. Asta nsemna c ne confruntam cu o fort mult superioar, detinnd arme ce ne puteau rade de pe fata Pmntului. n acelasi timp, eram prinsi ntr-un rzboi rece cu sovieticii si cu chinezii si trebuia s rezolvm problema infiltrrii spionilor KGB n propriile noastre agentii de informatii.Armata s-a trezit antrenat ntr-un rzboi pe dou fronturi: mpotriva comunistilor, ce cutau s submineze institutiile noastre si s ne ameninte aliatii, si, cu toate c pare incredibil, mpotriva extraterestrilor, care reprezentau o amenintare chiar mai mare dect fortele comuniste. n acest scop, am utilizat mpotriva extraterestrilor propria lor tehnologie, pe care am livrat-o companiilor ce aveau contracte cu armata si apoi am adaptat-o pentru a fi folosit n sistemele spatiale de aprare. Programul respectiv a durat pn n anii 1980, dar n cele din urm am fost capabili s dezvoltm suficient Initiativa de Aprare Strategic (SDI), Rzboiul Stelelor", pentru a obtine capacitatea de a distruge satelitii inamici sau sistemele de dirijare electronic a rachetelor nucleare si a vehiculelor spatiale dusmane care ne-ar fi amenintat. Pentru aceasta, am ntrebuintat tehnologie extraterestr: lasere, arme cu fascicul de particule si avioane echipate cu caracteristici Stealth". Finalmente, nu numai c i-am ntrecut pe sovietici si am pus capt rzboiului rece, dar le-am impus extraterestrilor - care nu erau chiar att de invulnerabili, la urma urmelor - o situatie de remiz.Cele petrecute dup Roswell, felul n care am ntors mpotriva extraterestrilor propria lor tehnologie si modul cum am cstigat, de fapt, rzboiul rece alctuiesc laolalt o istorie incredibil. n timpul desfsurrii ei, nici mcar nu mi-am dat seama ct de uluitoare era. Pur si simplu, mi fceam munca, lucrnd zilnic n cadrul Pentagonului, pn ce am dezvoltat suficient tehnologie extraterestr pentru a putea progresa de la sine prin industrie, de unde s revin n domeniul militar. Adevrata important a celor realizate n departamentul C-D si a celor reusite de generalul Trudeau pentru a transforma C-D dintr-o unitate dezorganizat, aflat n umbra Agentiei de Proiecte deCercetare Avansat (ARPA), atunci cnd i-a preluat comanda, n unitatea care a ajutat la crearea rachetelor dirijate, a rachetei antirachet si a satelitului militar dotat cu fascicul de particule accelerate, am nteles-o abia dup ani buni, cnd am priceput felul n care am fost capabili s modelm istoria.Dintotdeauna m-am considerat o rotit care se nvrtea ntr-un orsel american din vestul Pennsylvaniei si n-am evaluat nsemntatea realizrilor noastre n departamentul C-D, mai cu seam felul n care am exploatat tehnologia culeas din Roswell, dect la 35 de ani dup ce am prsit armata, cnd am nceput s-mi astern amintirile pe hrtie, pentru o cu totul alt carte. Atunci mi-am recitit vechile jurnale, mi-am amintit unele dintre rapoartele pe care le adresasem generalului Trudeau si am nteles c ceea ce s-a ntmplat n zilele de dup incidentul Roswell a fost probabil evenimentul cel mai important din ultimii 50 de ani. De aceea, indiferent dac i dati crezare sau nu, aceasta este povestea zilelor de dup Roswell si a felului n care un grup restrns de ofiteri apartinnd serviciilor de informatii ale armatei au modificat cursul istoriei omenesti.1.Desertul Roswell>Noaptea mbrtiseaz solul, nghitindu-ne, atunci cnd iesim din Albuquerque si ptrundem n desert. Mergnd spre est pe autostrada 40, apoi cotind spre sud pe 285, spre localitatea Roswell, nu exist dect automobilul si universul minuscul definit de farurile acestuia. De ambele prti, dincolo de cercul de lumin, se ntind tufele si nisipul. n rest, nu mai este dect bezna care se nchide ndrtul masinii, acoperind sub un gigantic ocean de ntuneric soseaua pe care tocmai am trecut.Cerul este altfel aici, diferit de orice ati vzut vreodat. Culoarea lui neagr este att de limpede nct se pare c stelele ce strlucesc pe el sunt ferestruici de la nceputul timpului, milioane de luminite ce nu se sting niciodat. ntr-o sear fierbinte de var, puteti uneori ntrezri explozii luminoase, strfulgernd n deprtare. Uneori, pentru o clip, se face lumin ca ziua, apoi ntunericul redevine stpn. Dar n desertul New Mexico vara este anotimpul ploios, iar furtunile se ivesc parc din senin, izbind solul cu torente de ap si trznete, strpungnd bezna cu bubuiturile tunetelor, zguduind pmntul pn ce pare c se va despica, pentru ca apoi s dispar pur si simplu. Fermierii locali v vor spune c furtunile pot continua toat noaptea, ricosnd din albiile priaselor precum niste bile de jocuri mecanice, pn ce se ntind peste orizont. Cam asa s-a ntmplat acum 50 de ani, ntr-o asemenea noapte. Desi eu n-am fost acolo, am auzit destule versiuni pe tema asta. Multe dintre ele sun cam asa:Radarul bazei aeriene 509 a Armatei Terestre, aflat lng localitatea Roswell, urmrise semnale ciudate pe toat durata noptii de 1 iulie 1947. Acelasi lucru fcuse si radarul din White Sands, poligonul de rachete dirijate din apropiere, unde, nc de la ncheierea rzboiului, avuseser loc teste de lansare a rachetelor germane V2, precum si cel din Alamogordo, unde se afla poligonul de testare a armelor nucleare. Semnalele radar apreau ntr-un colt al ecranului si-l traversau cu viteze aparent imposibile pentru aparatele de zbor, disprnd n alt colt. Apoi reapreau. Nici un avion cunoscut n-ar fi putut dezvolta asemenea viteze si n-ar fi putut efectua modificri de directie att de bruste. Semnturile respective nu puteau fi identificate de nimeni. Nu se putea nici mcar ghici dac era vorba despre un singur aparat, despre mai multe, ori, pur si simplu, despre o anomalie cauzat de fulgerele si de trznetele violente. De aceea, dup ce operatorii radar au verificat calibrarea echipamentelor, le-au demontat, ca s testeze circuitele dispozitivelor de proiectare a imaginilor pe ecran. Dup ce au constatat c nu puteau raporta nici o defectiune, operatorii au fost siliti s presupun c semnalele de pe ecran existau realmente. Observatiile lor au fost confirmate de cei de la White Sands, totusi nu se putea face nimic altceva dect s se urmreasc punctuletele ce fulgerau peste ecran la fiecare baleiere a razei silentioase. Punctele roiau dup voie dintr-o parte ntr-alta, deplasndu-se complet libere pe cer deasupra poligoanelor militare ultrasecrete pentru testarea rachetelor si a bombelor nucleare.n toat noaptea aceea si n ziua urmtoare, Serviciul de Informatii al Armatei a rmas n alert maxim, fiindc ntr-adevr se petrecea ceva bizar. Zborurile de recunoastere efectuate deasupra desertului nu reperaser nici un obiect straniu pe cer sau pe sol, totusi orice semnal radar al unui aparat neidentificat constituia o dovad mai mult dect suficient, fcndu-i pe comandantii bazelor s presupun intentii ostile din partea cuiva". Din acest considerent, Serviciul de Informatii din Washington a ordonat deplasarea de personal suplimentar n New Mexico, mai ales la baza 509, care prea s fie centrul activittilor.Anomaliile radar au continuat si n noaptea urmtoare, iar Dan Wilmot, proprietarul magazinului de fierrie din Roswell, a instalat scaune pe veranda casei sale, dup cin, pentru a urmri fulgerele ndeprtate de pe cer. La putin timp dup ora douzeci si dou, fulgerele s-au intensificat si pmntul se cutremura sub trsnetele si tunetele furtunii care se revrsa asupra ntinderilor de mrcinis din nord-vestul localittii. Dan si sotia lui au privit spectacolul de la adpostul verandei. Prea c fiecare nou fulger era o sulit care sfsia cerurile.Mai grozav dect focurile de artificii din orice zi de 4 Iulie" trebuie s-si fi spus sotii Wilmot, privind nmrmuriti cum un obiect oval, strlucitor a trecut peste casa lor si s-a ndreptat spre nord-vest, disprnd ndrtul unei creste, unde a fost nghitit de ntuneric. Cerul a redevenit negru ca smoala. Cnd a fulgerat din nou, obiectul nu se mai zrea. Dan Wilmot a apreciat c fusese un spectacol cu totul neobisnuit, totusi a uitat imaginea respectiv, cel putin pn la sfrsitul sptmnii.Ceea ce trecuse peste casa familiei Wilmot din Roswell a zburat si peste Steve Robinson, care si conducea camioneta de lptar n partea de nord a orasului. Robinson a urmrit cu privirea obiectul ce a traversat cerul cu o vitez mult mai mare dect a oricrui avion pe care-1 vzuse vreodat. El a observat c era o form strlucitoare, eliptic si cu aspect solid - nu o serie de lumini, ca avioanele militare ce decolau si aterizau pe baza 509 de lng oras.Obiectul a disprut napoia unei creste din vest, n directia lui Albuquerqe, si Steve si-a continuat drumul, fr s se mai gndeasc la cele zrite.Pentru civilii din Roswell, nimic nu prea straniu. Furtunile de var constituiau un fenomen frecvent, semnalrile de farfurii zburtoare aprute n ziare sau anuntate la radio erau simple subiecte de divertisment, iar un obiect strbtnd bolta, precum cel care atrsese atentia sotilor Wilmot, putea s nu fi fost altceva dect o simpl stea cztoare. n curnd avea s vin week-end-ul de 4 Iulie, si familia Wilmot, Robinson si mii de alti localnici de abia asteptau startul neoficial al vacantei de var. n baza 509, nimeni ns nu se pregtea de srbtoare.Incidentele izolate ale unor semnale radar neidentificate la Roswell si White Sands s-au nmultit n urmtoarele dou zile, pn ce au prut de-a dreptul un flux permanent de violri ale spatiului aerian. Situatia devenise cu adevrat serioas. Nu se mai putea nega c pe cerul de deasupra desertului New Mexico se stabilise un trafic aproape regulat de aparate de zbor necunoscute, care, fr a putea fi penalizate, survolau instalatiile militare americane ultrasecrete. Pn cnd decolau avioanele bazelor respective, intrusii dispreau. Pentru comandantii bazelor, devenise evident faptul c erau supusi unor actiuni intense de supraveghere, despre care puteau presupune c aveau o natur ostil. La nceput, nimeni nu se gndise la ipoteza vizitei" unor extraterestri sau a unor farfurii zburtoare, desi subiectele respective tinuser capul de afis al stirilor din ultimele sptmni ale primverii. Ofiterii din bazele 509 si White Sands credeau c rusii spionau baza de bombardiere nucleare, precum si lansatoarele de rachete dirijate.De acum, Contraspionajul Armatei (CIC), sectorul de comand strict secret care n 1947 opera n aproape aceeasi msur si n domeniul civil, se gsea n alert maxim si ordonase deplasarea la Roswell a agentilor cu cea mai mare experient n Al Doilea Rzboi Mondial. Personalul CIC ncepuse s soseasc din Washington, atunci cnd primele rapoarte ale unor semnale radar ciudate parveniser prin canalele de informare, si continuase s vin, pe msur ce rapoartele se acumulaser n urmtoarele patruzeci si opt de ore. Ofiterii si soldatii debarcau din avioane si mbrcau haine civile, pentru a investiga activittile din regiune. Ei se alturau ofiterilor de informatii din baz, asa cum erau maiorul Jesse Marcel sau Steve Arnold, un sergent de contraspionaj care activase la baza Roswell n timpul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial, atunci cnd prima misiune de bombardament nuclear mpotriva Hiroshimei pornise de acolo, n august 1945, cu aproape doi ani n urm.n seara zilei de 4 iulie 1947 (desi data poate diferi n functie de narator), pe cnd restul trii srbtorea Ziua Independentei si privea plin de optimism spre pacea costisitoare adus prin sacrificiul soldatilor ei, operatorii radar din bazele de lng Roswell au observat reaparitia obiectelor stranii, ce preau c-si modific formele pe ecran. Ele pulsau - nu exist o descriere mai potrivit -, strlucind mai intens si apoi plind, n timp ce deasupra desertului a izbucnit o furtun teribil de fulgere. Steve Amold, aflat n seara aceea n turnul de control al aerodromului Roswell, nu mai vzuse niciodat un semnal radar care s se comporte n felul acela - gonind pe ecran cu viteze de peste o mie cinci sute de kilometri pe or. n tot acest timp, pulsa, aproape zvcnind, iar cnd bolta de deasupra bazei a explodat ntr-o desfsurare coplesitoare de fulgere si de tunete, semnalul s-a deplasat n coltul din stnga jos al ecranului, a prut c dispare pentru o clip, apoi a explodat ntr-o fluorescent orbitor de alb si s-a evaporat chiar sub ochii brbatului.Ecranul rmsese pustiu. Semnalele pieriser. Controlorii s-au privit ntre ei, apoi s-au uitat la ofiterii CIC din sala radarelor si acelasi gnd s-a ivit n mintile tuturor: un obiect, indiferent ce ar fi fost el, se prbusise. Reactia militarilor n-a ntrziat dect cteva secunde. Era o problem de securitate national - obiectul trebuia luat din desert si adus la baz, nainte s fie gsit de altcineva.Chiar nainte ca ofiterul rspunztor de radare s-l anunte pe comandantul bazei 509, colonelul William Blanchard, raportnd c radarele indicaser prbusirea unui aparat de zbor neidentificat n nord-vestul orasului Roswell, membrii CIC se mobilizaser deja si erau gata s trimit o echip pe teren, pentru a localiza si a izola locul prbusirii, n vederea recuperrii oricror obiecte. Ei considerau c era vorba despre un avion inamic care se strecurase prin sistemul american de radare, venind fie din America de Sud, fie din Canada, si fotografiase instalatiile militare strict secrete. De asemenea, ei doreau s interzic accesul civililor, lansnd zvonul c era posibil s existe scurgeri radioactive, provenind de la sistemul de propulsie al aparatului, cel care-i permitea s fac viraje n ac de pr la viteza de 5.000 km/or. Nimeni nu stia ce fel de propulsie putea s aib un astfel de avion si nimeni nu stia dac vreun membru al echipajului reusise s se catapulteze si acum se afla prin desert. Bull Blanchard a dat imediat und verde echipei de teren, care urma s ia toate echipamentele destinate patrulrilor nocturne pe care le putea gsi, toate camionetele de dou tone si jumtate disponibile, plus remorcile bazei, n care s ncarce misteriosul vehicul. Dac fusese o prbusire, toate urmele trebuiau sterse, iar rmsitele transportate ntr-un hangar, nainte ca autorittile civile s ajung la locul respectiv si s anunte presa.Operatorii radar de la baza 509 nu fuseser singurii care apreciaser c fusese o prbusire. La marginea orasului, fermierii, turistii aflati cu corturile n desert sau, pur si simplu, locuitorii din Roswell vzuser un aparat de zbor care explodase cu o lumin puternic, printre fulgere, si czuse spre sol n directia lui Corona, localitate situat la nord de Roswell. seriful districtului Chavez, George Wilcox, ncepuse s primeasc apeluri telefonice imediat dup miezul noptii, n primele ore ale zilei de 5 iulie, care-1 anuntau c un avion se prbusise n desert. El luase legtura cu serviciul de pompieri din Roswell, comunicndu-le c urma s-i trimit la locul accidentului de ndat ce avea s obtin coordonatele exacte. Nu avea nici un rost s alerge cu tulumbele prin pustiu, dac nu stiau ncotro s se ndrepte. n plus, lui Wilcox nu-i plcea ideea s scoat masinile de pompieri din oras, temndu-se c ar putea izbucni vreun incendiu.Gsirea locului prbusirii n-a durat ns mult. Un grup de arheologi ce cutau obiecte apartinnd triburilor de indieni si care nnoptaser n nordul lui Roswell vzuser de asemenea lumina pulsatil de pe cer, auziser un sfrit ca de prjeal, apoi bufnetul ciudat, ce zguduise solul, nu departe de ei, si se ndreptaser ctre zona respectiv - napoia unei creste. nainte de a cerceta rmsitele fumegnde, ei au transmis locatia prbusirii la biroul serifului Wilcox, care a mobilizat pompierii la 59 de kilometri nord-vest de oras.Eu am pornit deja, l-a anuntat seriful pe operatorul radio al postului de pompieri, care solicitase o escort de politisti.La ora patru si jumtate, n dimineata cu pricina, o masin de pompieri si una de politie se hurducau prin desert, mergnd spre vest, pe Pine Lodge Road, ctre locul indicat de seriful Wilcox. Nici seriful si nici pompierii nu stiau c o echip militar de recuperare se gsea deja n drum spre locul accidentului, cu ordinul de a izola regiunea si, prin orice mijloace necesare, de a preveni rspndirea neautorizat a informatiilor despre prbusire.Era nc ntuneric cnd, venind din alt directie, Steve Arnold, aflat alturi de soferul uneia dintre masinile ce apartineau convoiului de vehicule de recuperare de la baza 509, a ajuns la locul prbusirii. Chiar nainte s apar camioanele, un locotenent de Politie Militar din primul vehicul de teren postase santinele, iar un inginer si pusese oamenii s instaleze reflectoare n jurul zonei. Dup aceea, a sosit masina lui Arnold si acesta a vzut pentru prima dat dezastrul. De fapt, nu era deloc un dezastru - nu asa cum zrise avioanele doborte n timpul rzboiului. Din ceea ce putea distinge n penumbra dinaintea zorilor, vehiculul cu nvelis ntunecat prea aproape intact si nu pierduse fragmente mari. Cu sigurant, n toat zona existau bucti desprinse din el, totusi aparatul n sine nu se rupsese n urma impactului cu solul, asa cum s-ar fi ntmplat n cazul unui avion obisnuit, ntreaga scen continua s fie nvluit n bezn.Apoi masinile si jeep-urile ce nsotiser camioanele s-au aliniat cu boturile spre locul prbusirii si au aprins farurile, pentru a suplimenta reflectoarele portabile instalate de genisti. n intersectia brusc a razelor de lumin, Arnold a putut vedea c, intr-adevr, vehiculul n form de arip delta cu colturi rotunjite era n esent ntreg, desi se nfipsese cu partea anterioar n malul unui pru secat si avea coada ridicat n vzduh. Fragmentele rupte continuau s degajeze cldur chiar si atunci, desi, conform radarului bazei 509, prbusirea se petrecuse nainte de miezul noptii. Dup aceea, Arnold a auzit sfritul scurt al unui acumulator si zumzetul unui dinam cu gazolin. Imediat, sirul de reflectoare s-a aprins si ntregul peisaj prea un stadion n nocturn.n lumina puternicelor proiectoare militare, Arnold a vzut ntreaga zon a prbusirii. El a considerat-o mai degrab o aterizare fortat, fiindc aparatul de zbor prea intact, cu exceptia unei fisuri laterale, care se ntindea pe toat lungimea lui, si a unghiului abrupt, de peste patruzeci si cinci de grade, cu care era nclinat fuzelajul. A bnuit c era un aparat de zbor, desi nu semna cu nici un avion cunoscut lui. Mic ca dimensiuni, aducea mai degrab cu forma aripii zburtoare a unui vechi Curtis dect cu o elips sau cu o farfurie. Pe prtile laterale superioare ale bazei aripii delta se aflau dou derive ridicate n sus si n exterior. Amold s-a apropiat de fisur ct de mult putea, fr s treac prin fata lucrtorilor n costume de protectie care controlau radioactivitatea terenului, si atunci a zrit ceva n umbr. Pe sol erau ntinse cteva siluete micute, cenusii, lungi de 1,20-1,35 metri.,Aceia sunt oameni? a auzit el pe cineva ntrebnd, n vreme ce medicii s-au repezit cu trgi spre deschiztura ca o ran de cutit din fuzelaj prin care necunoscutii se trser, sau czuser afar.Arnold a privit n jurul perimetrului marcat de proiectoare si a vzut alt siluet, nemiscat, dar ameninttoare, si nc una rezemat de o movil. O a cincea siluet se gsea n apropierea gurii fuzelajului. Dup ce tehnicienii au anuntat c radioactivitatea se gsea n limite normale si medicii au intrat n actiune, Arnold a tras cu ochiul prin fisur, privind nuntru prin partea de sus a aparatului. A avut senzatia c soarele rsrise deja!Ca s se asigure, a privit din nou afar si, ntr-adevr, era prea ntuneric pentru a putea spune c se iviser mcar zorii. ns prin partea de sus a vehiculului, ca si cum s-ar fi uitat printr-o lentil, Amold putea vedea un straniu flux luminos, nici solar, nici emis de o lamp. Nu mai vzuse niciodat asa ceva si s-a gndit c poate era o arm nou, inventat de rusi ori de altcineva.La locul prbusirii domnea haosul. Tehnicienii cu misiuni specifice - medicii, cei nsrcinati cu detectarea urmelor de radioactivitate, operatorii radio, semnalizatorii si santinelele - si vedeau de activittile lor, metodici si aparent fr s gndeasc, precum niste zombie cu creierele splate din filmele SF. ns toti ceilalti, inclusiv ofiterii, rmseser pur si simplu cu gurile cscate. Nu mai vzuser niciodat asa ceva si ncremeniser, coplesiti de senzatia general de uluire care i prinsese ca n gheare.Hei, sta-i viu!, a auzit Arnold si, cnd s-a rsucit, a vzut una dintre siluetele micute zbtndu-se pe sol. A alergat alturi de alti medici ntr-acolo si a privit creatura necunoscut, care s-a cutremurat si a emis un fel de scncet ce a rezonat nu n aer, ci n creierul brbatului. N-a auzit absolut nimic, dar a avut un sentiment coplesitor de tristete cnd silueta s-a zbtut pe pmnt, cu capul mare si ovoidal legnndu-se spasmodic dintr-o parte n cealalt, parc ncercnd s gseasc un aer pe care s-l poat respira. Apoi o santinel a rcnit Stai, si Amold a revenit cu privirea spre movila din cealalt parte a albiei secate.Stai! a urlat soldatul spre fiinta micut care se ridicase si ncerca cu desperare s escaladeze colina.Stai! a somat din nou santinela si a dus pusca la umr. Alti militari au alergat ntr-acolo, n timp ce silueta s-a mpiedicat, a lunecat napoi, s-a reechilibrat si a nceput iarsi s se catere. tcniturile scoase de piedicile armelor deblocate si de cartusele introduse pe tevi au rsunat parc n tot desertul, prin ntunericul dinaintea zorilor.Stop! a zbierat un ofiter; Amold nu a vzut cine fusese, dar era prea trziu.Dinspre soldatii cu nervii ntinsi la maximum a izbucnit o rafal de gloante. Cnd fiinta micut a ncercat s se ridice a fost dat peste cap ca o ppus din zdrente si a czut pe panta colinei, ciuruit de gloante. A rmas nemiscat pe nisip, iar primii trei soldati care ajunseser lng ea si-au rencrcat armele si le-au atintit spre pieptul ei.La dracu! a scuipat un ofiter.,Amold! Du-ti oamenii acolo si opreste-i pe civilii ia s ptrund n perimetru. A artat spre micutul convoi de vehicule ce se apropia dinspre est. Trebuiau s fie masinile politiei locale. Dup aceea, ofiterul a strigat: Medicii!"Arnold a intrat imediat n actiune si, pn ce medicii au urcat fiinta necunoscut pe o targ, el instalase deja un perimetru de santinele si personal CIC pentru a bloca scena prbusirii, si a-i tine pe intrusi ct mai la distant. L-a auzit pe ofiter ordonnd ncrcarea corpurilor n prima camionet disponibil, care s plece ct mai repede spre baz.Sergent!11, l-a strigat din nou ofiterul. Oamenii ti s ncarce tot ce poate fi ncrcat n camionete si s urce... chestia aia - artase spre vehiculul n form de arip delta - n remorc, pentru a pleca imediat. Restul, atentiune! Vreau ca locul sta s rmn bec! Nu s-a ntmplat nimic aici, nteles? Mrcinis si nisip, ca tot desertul.11n vreme ce soldatii au organizat o sit de cutare-si-recuperare, mergnd unul lng cellalt, unii dintre ei n patru labe, ca s curete locul de sfrmturi, de buctele sau piese desprinse n urma impactului, imensa macara adus de la baza aerian a ridicat aparatul surprinztor de usor din craterul spat n malul prului si l-a purtat deasupra remorcii Ford, care nsotise convoiul de camioane militare. O echip de politisti militari a fost trimis n ntmpinarea convoiului de vehicule civile, care se apropia rapid. Ei au fixat baionetele la tevile armelor, coborndu-le spre vrtejurile de nisip formate n fata lor.De cealalt parte a acelei linii de conflict, pompierul Dan Dwyer, aflat alturi de soferul masinii model Ward LaFrance, a putut distinge la nceput foarte putine detalii, cu exceptia unei oaze de lumin alb n mijlocul beznei. Convoiul su micut aprinsese farurile, dar nu folosise sirenele cnd prsise unitatea de pompieri din Roswell, se ntlnise cu echipajul de politie n nordul orasului si pornise spre locul unde i se spusese c se prbusise un avion. Apropiindu-se de zona puternic iluminat de proiectoare - din deprtare pruse mai degrab un parc de distractii dect locul unui accident - , Dwyer putuse zri soldatii dispusi n cerc n jurul unui obiect care se legna de bratul unei macarale. naintnd si mai mult, reusi s disting strania form triunghiular a obiectului care atrna, foarte precar, de bratul macaralei, gata s cad o dat sau de dou ori din cauza lipsei de experient a operatorului. Chiar si de la distanta respectiv, zbieretele si blestemele rzbteau peste nisip, n vreme ce macaraua a ridicat, a cobort, apoi a ridicat din nou si a asezat n cele din urm obiectul n remorca Fordului.Echipajul de politie din fata masinii de pompieri a tsnit brusc nainte, spre zona puternic iluminat, imediat ce soferul ei a observat activitatea de acolo, iar peisajul din fata lui Dwyer a fost acoperit de nori de nisip. Brbatul putea doar s disting reflectiile propriului su girofar. Cnd vrtejurile de nisip s-au domolit, se aflau aproape de locul prbusirii, cotind ntr-o parte pentru a evita camioanele militare ce porniser deja spre baz. Dwyer a privit peste umr, ca s vad dac si alte vehicule militare se ndreptau ctre el, dar n-a zrit dect primele linii trandafirii ale razelor de soare deasupra orizontului. Era aproape dimineat.Pn ce vehiculul lui Dwyer a ajuns lng zona indicat de soldati, aparatul prbusit se afla n remorc, atrnnd n continuare de bratul macaralei. Trei-patru soldati l fixau cu lanturi si cu cabluri. Totusi, pentru ceva care czuse din cer sub forma unui glob de flcri, asa cum l descrisese politia, obiectul i s-a prut lui Dwyer aproape neatins. Nu zrea nici o zgrietur pe suprafata sa si nici accesorii exterioare care s se fi rupt. Dup aceea, soldatii au pus peste remorc o prelat kaki si obiectul a fost complet camuflat. Un cpitan de armat s-a apropiat de unul dintre echipajele de politie, ce stationa chiar n fata masinii de pompieri. napoia ofiterului se zrea un sir de soldati cu baionetele puse la arm; toti purtau banderole cu nsemnele Politiei Militare.Puteti pleca", l-a auzit Dwyer pe cpitan adresndu-se politistilor din Roswell. Zona este protejat."Dar rnitii?" a ntrebat politistul, probabil gndindu-se mai mult la raportul pe care trebuia s-l ntocmeasc dect la soarta accidentatilor.Nu exist rniti. tinem situatia sub control."Totusi, n timp ce militarii dirijau convoiul civililor s se ntoarc, Dwyer a putut distinge niste trupuri micute ce erau ridicate pe trgi si urcate n camioanele armatei. Dou dintre ele fuseser deja introduse n sacii pentru cadavre, ns unul fusese legat de targ. Politistul l zrise si el. Silueta legat se misca si prea vie. Dwyer s-a gndit cum s procedeze pentru a se apropia.Ce-i cu el?" s-a interesat, artnd n directia respectiv.Grbiti ncrcarea!" a rcnit cpitanul spre soldatii care suiau trgile n camioane. Domnule", se adres el soferului masinii de politie, n-ati vzut nimic aici. Absolut nimic."Dar trebuie s..."Ceva mai trziu, n cursul zilei, cineva de la baza noastr va veni s discute cu dumneavoastr", l-a ntrerupt cpitanul. ntre timp, v rog s uitati totul. Sunt probleme strict militare."Deja, lui Dwyer i se pruse c recunoscuse cteva persoane de la baza aerian. l vzuse pe ofiterul de contrainformatii, Jesse Marcel, care nu locuia n baz, ci n Roswell, precum si pe alti indivizi ce veneau regulat n localitate. A zrit fragmente desprinse din vehiculul prbusit, nc risipite pe sol, apoi macaraua-remorc a demarat, a trecut pe lng masina de pompieri si, prin nisip, ctre baz.Dwyer si-a scos casca de pompier, a cobort din masin si a pornit prin umbrele ce ascundeau flancul sirului de politisti militari. Situatia era att de confuz nct brbatul stia c nimeni nu avea s-l bage n seam dac arunca o privire n jur. A ocolit masina de pompieri, apoi a traversat ntreaga zon si, din partea opus a camionului militar, s-a apropiat de targ. S-a uitat n ochii creaturii legate acolo.Nu i s-a prut mai mare dect un copil, si totusi nu era un copil. Nici un copil nu avea un asemenea craniu, aducnd cu un balon supradimensionat. Nici mcar nu prea uman, desi avea trsturi omenesti. Ochii mari si negri erau deprtati unul de altul, iar nasul si gura erau foarte mici, aducnd mai degrab cu niste fante. Urechile erau simple adncituri, plasate pe prtile laterale ale capului urias. n lumina proiectoarelor, Dwyer a mai vzut c fiinta avea o culoare brun-cenusie, c era complet lipsit de pr, si c l privea direct, ca un animal neajutorat prins n capcan. Nu scotea nici un sunet, dar, cumva, Dwyer a nteles c fiinta stia c murea. S-ar fi holbat uluit la ea, dar targa a fost rapid ncrcat n camion de ctre doi soldati, care l-au ntrebat ce fcea acolo. Pompierul a stiut c era vorba despre ceva mai important dect ar fi dorit s vad vreodat si s-a ndeprtat imediat, pierzndu-se printre alti indivizi ce examinau un maldr de rmsite.ntreaga zon era acoperit cu lucruri despre care Dwyer a bnuit c, n momentul impactului, czuser din vehicul. A zrit adncitura din malul albiei priasului, unde se nfipsese obiectul si rmsitele ntinzndu-se din craterul micut n bezna dinapoia proiectoarelor. Soldatii se trau peste tot, n patru labe, cu instrumente de desprins si de desfcut, purtnd saci, sau mergnd n linie dreapt si baleind terenul cu detectoare de metale. I s-a prut c ei curtau zona, astfel ca orice cuttori de curiozitti care ar fi aprut pe acolo n timpul zilei s nu gseasc nimic care s dezvluie identitatea epavei. Dwyer s-a aplecat si a ridicat un petec dintr-un material mat, cenusiu-metalic, similar unei testuri, care sclipise din nisip. L-a prins n pumn si l-a strns ghemotoc. Dup aceea, i-a dat drumul si testura metalic a revenit la forma initial, fr cute sau pliuri. S-a gndit c nu-1 privea nimeni, asa c l-a strecurat n buzunarul vestonului.Mai trziu, avea s-l arate fiicei lui, care, dup 45 de ani, cnd bucata de testur metalic dispruse de mult n istorie, avea s-l descrie n documentare TV, n fata a milioane de spectatori. ns n noaptea aceea din iulie 1947, dac Dwyer crezuse c nu fusese remarcat, se nselase.Hei, tu, a mrit un sergent cu banderola Politiei Militare. Ce dracu faci aici?Sunt din compania de pompieri", a rspuns Dwyer ct mai inocent cu putint.Ei bine, mut-ti urgent fundul de civil de aici si mbarcarea! Ai luat ceva de-aici?Nu, domnule sergent."Politistul militar l-a nsfcat de parc ar fi fost arestat si l-a dus la un maior, care ddea ordine lng generatorul ce alimenta sirul de proiectoare. Dwyer l-a recunoscut pe Jesse Marcel.L-am prins pe pompierul sta umblnd prin rmsite, domnule maior, a raportat sergentul.n mod evident, Marcel l recunoscuse si el pe Dwyer, desi cei doi nu erau prieteni, si l-a privit ntr-un mod pe care pompierul si l-a amintit doar ca o uittur plin de suferint.Trebuie s pleci de-aici, i-a spus. si s nu spui niciodat cuiva unde ai fost sau ce ai vzut."Dwyer a ncuviintat din cap.Aici este zon de maxim securitate, si asta ne d dreptul s te retinem", a continuat Marcel. Indiferent despre ce ar fi vorba, nu discuta nimic pn cnd cineva nu-ti spune ce s zici. Acum ia-ti masina de aici nainte s v vad altcineva si s v aresteze pe toti. Misc!" S-a ntors apoi ctre politistul militar. Sergent, escorteaz-1 pn la masin si ai grij s plece."Dwyer nu mai avea nevoie de alte invitatii. L-a lsat pe sergent s-l nsoteasc, s-a suit n masin si i-a spus soferului s porneasc napoi spre oras. Sergentul s-a apropiat de geamul soferului si l-a privit.Vi s-a ordonat s evacuati imediat locul!" a ltrat el.Echipajul de politie le-a fcut semn pompierilor s plece n marsarier. soferul a ntors si a pornit spre postul din Roswell. Macaraua-remorc Ford trecuse deja prin orasul adormit, n perioada aceea dintre bezn si lumin, fr ca zgomotul motorului s provoace alarm; nici vederea unui obiect mare, acoperit cu o prelat, n remorca unui vehicul militar ce gonea pe strada principal din Roswell, pe fundalul cerului gri-trandafiriu, nu a trezit curiozitatea nimnui, fiindc nu reprezenta ceva iesit din comun. Dar mai trziu, n timp ce Dwyer intra cu masina n curtea companiei, soarele rsrise deja, iar primul camion militar ajungea la poarta principal a bazei 509.Instalatorul civil Roy Danzer, care lucrase toat noaptea la etansarea unei conducte din baz, a stiut c se petrecuse ceva dup felul n care camioanele tsniser n bezn. El tocmai iesise din infirmeria bazei, ca s trag o tigar nainte de a reveni la lucru. Atunci auzise hrmlaia de la poarta principal. Cu cteva zile n urm, Danzer se tiase la mn pe cnd reteza o teav si sanitarii voiau s-i controleze custura, ca s se asigure c nu fcuse vreo infectie. De aceea, brbatul profita, fcnd o pauz de cteva minute, rstimp n care i se schimba pansamentul. Apoi, pe drumul de ntoarcere, nainte de a se apuca din nou de treab, obisnuia s bea si o ceasc de cafea si s fumeze o tigar. ns n dimineata aceea lucrurile aveau s se desfsoare n cu totul alt fel.Vacarmul pe care-1 auzise la poarta principal se transformase acum ntr-o .agitatie de soldati si lucrtori, mpinsi n lturi de o grup de politisti militari dispusi n triunghi, care fortau o bres prin multime. Nu exista nici mcar un ofiter care s dea comenzi, ci doar o gloat de soldati. Ciudat! Gloata se ndrepta direct spre infirmeria bazei, direct spre intrarea principal a acesteia, direct spre locul unde se afla Roy.Nimeni nu l-a mpins si nimeni nu i-a spus s plece de acolo. De fapt, nimeni nu i s-a adresat. Cnd soldatii au trecut pe lng el, Roy a privit n jos si a vzut c doi militari purtau o targ pe care se afla legat o fiint. Roy s-a uitat la fiint si aceasta s-a uitat la el, si n chiar clipa cnd ochii lor s-au ntlnit, instalatorul a stiut c nu era vorba despre un om. Era o creatur de altundeva. Expresia imploratoare de pe fata ei, ocupnd doar o prticic frontal de pe capul imens, ca un pepene, si senzatiile de durere si suferint pe care le-au vzut ochii lui Roy si le-a simtit creierul su n timp ce o privea i-au spus c fiinta aceea se gsea n ultimele clipe de viat. Nu vorbea. De abia se putea misca. Totusi, Roy a vzut, sau i s-a prut c vede, o expresie strbtndu-i fetisoara rotund. Apoi creatura a disprut, fiind vrt n spital de ctre purttorii trgii, care l-au privit ameninttor cnd au trecut pe lng el. Roy a tras adnc din tigara de care uitase.Ce dracu a fost asta? a ntrebat el fr s se adreseze cuiva anume. Peste numai o clip, ns s-a simtit n asemenea hal, ca si cum l-ar fi placat cel mai dur fundas de rugbi pe care-1 vzuse vreodat.Capul i-a zvcnit spre napoi, lovindu-se cu ceafa de spinare, iar el a zburat n fat, n bratele a doi politisti militari, care l-au lipit cu brutalitate de o poart de fier si l-au tinut acolo pn ce un ofiter - Roy a bnuit c era un cpitan - s-a apropiat si l-a mpuns cu degetul n fat.Cine esti tu, domnule?" a rcnit cpitanul.nainte s apuce s rspund, alti doi ofiteri au aprut lng el si au nceput s ntrebe pe baza crei autorizatii avea el acces n baz. Danzer s-a gndit c indivizii nu glumeau deloc; erau ncruntati si se ambalaser serios. Vreme de cteva minute de cosmar, instalatorul si-a spus c n-avea s-si mai revad niciodat familia, ntr-att era de speriat. Apoi de ei s-a apropiat un maior, care a oprit interogatoriul.l cunosc pe omul acesta", a spus maiorul. Lucreaz aici, cu ceilalti subcontractori civili. Nu vom avea probleme cu el."Domnule...", a nceput cpitanul, dar maiorul - Danzer nu-i cunostea numele - l-a prins de brat si l-a tras ctiva pasi mai departe. Danzer i-a vzut pe cei doi discutnd si, treptat, cpitanul cel rosu la fat s-a potolit. Dup aceea, ofiterii au revenit lng politistii militari care nu-i dduser drumul lui Roy.N-ai vzut nimic, ai nteles?" i s-a adresat cpitanul lui Danzer, care s-a multumit s ncuviinteze din cap. Nu vei spune absolut nimnui despre asta - nici familiei, nici prietenilor, nimnui. Ai nteles?"Da, domnule", a aprobat instalatorul, care de-acum se simtea realmente speriat.Vom sti dac ai suflat vreo vorb, vom sti cu cine ai vorbit si toate persoanele acelea vor disprea pur si simplu."Cpitane...", a intervenit maiorul.Domnule maior, persoana aceasta nu are ce cuta aici, iar dac vorbeste, eu nu pot garanta nimic11.Cpitanul avea un ton mai degrab plngret, ca si cum ar fi ncercat s se scuze n fata unui superior care nu stia att de multe ca el.,Asadar, uit tot ce ai vzut11, i s-a adresat maiorul lui Danzer. si sterge-o urgent de aici, nainte s te mai vad altcineva, care s doreasc s se asigure c nu vei sufla o vorb.11Da, domnule11, aproape c a rcnit Danzer, eliberndu-se din bratele celor doi politisti militari si rupnd-o la fug spre camioneta sa, aflat n cellalt capt al bazei. Nici mcar n-a ntors capul ca s vad soldatii ce transportau n spital sacii cu cadavrele celorlalte creaturi. Acolo, naintea oricror altor informri, fiintele aveau s fie pregtite pentru autopsie aidoma unor animale vnate, gata de preparare.Restul evenimentelor din sptmna aceea au intrat de acum n istorie. Mai nti, comandantul bazei 509, Bull Blanchard, a autorizat comunicatul cu farfuria zburtoare11, care avea s fie preluat de serviciile de stiri si s fac nconjurul trii. Dup aceea, generalul Roger Ramey, de la cartierul general al Armatei a 8-a a Aerului din Texas, i-a ordonat maiorului Jesse Marcel s apar n fata presei si s retracteze istoria cu farfuria zburtoare. De data aceasta, lui Marcel i s-a ordonat s declare c fcuse o greseal si c abia ulterior si dduse seama c rmsitele proveniser de la un balon meteorologic. nghitind o poveste n care nu crezuse niciodat, Jesse Marcel s-a lsat fotografiat alturi de resturile false ale unui balon real si a mrturisit o eroare pe care n-ar fi putut-o face niciodat, nici chiar ntr-o zi proast. Mrturisirea aceea avea s-l obsedeze tot restul vietii, pn cnd, cu zeci de ani mai trziu si cu putin naintea mortii, avea s o nege si s recunoasc faptul c, ntr-adevr, n noaptea aceea, recuperase un vehicul spatial extraterestru din desertul Roswell.ntre timp, n zilele si sptmnile ce au urmat prbusirii si recuperrii, personalul Serviciului de Informatii al Armatei si CIC s-au rspndit prin Roswell si prin asezrile vecine pentru a stopa toate informatiile neautorizate. Folosind din pcate amenintrile cu violenta, intimidarea fizic si, n conformitate cu unele zvonuri, ucignd cel putin o persoan, ofiterii au impus tcerea n oras. Mac Brazel, civilul lng a crui proprietate a avut loc prbusirea si unul dintre cei ce vizitaser locul respectiv, sustine c a fost mituit si amenintat. Pe neasteptate, el a ncetat s mai vorbeasc despre ceea ce vzuse n desert, chiar dup ce le spusese prietenilor si ziaristilor c recuperase fragmente ale unui aparat de zbor. Ofiterii din departamentul serifului districtului Chavez si din alte institutii de mentinere a ordinii au fost siliti s dea ascultare ordinului promulgat de armat, potrivit cruia incidentulRoswell constituia o problem de securitate national si nu trebuia discutat. Nu s-a ntmplat nimic" a decretat armata si autorittile civile s-au supus fr comentarii. Pn si corespondentii de stiri ai postului local de radio Roswell, John McBoyle de la KSWS si Walt Whitmore Sr. de la KGFL, care intervievaser martori ce vizitaser locul prbusirii, au fost nevoiti s se conformeze politicii oficiale impuse de armat si s nu-si difuzeze niciodat emisiunile.Pentru unii dintre civilii care sustin c au fost intimidati de cadrele militare ce se revrsaser n Roswell dup prbusire, traumele respective au continuat toat viata. Fetita lui Dan Dwyer s-a numrat printre acestia; ea a fost terorizat de vederea unui ofiter imens, cu casc si expresia fetei neclar, din cauza ochelarilor de soare, care s-a aplecat ameninttor asupra ei n buctrie, spunndu-i c dac nu uit vorbele tatlui ei, toat familia avea pur si simplu s dispar n desert, pentru totdeauna. Sally, care n dimineata aceea se jucase cu testura metalic adus de Dan Dwyer si-l auzise descriind omuletii purtati pe trgi, scncise de spaim cnd ofiterul o fcuse n cele din urm s admit c nu vzuse, nu auzise si nu atinsese nimic. Nu s-a ntmplat nimic", i suierase brbatul. si nu vei spune nimic despre asta tot restul vietii tale, fiindc noi vom afla", repetase el ntruna, subliniind fiecare cuvnt printr-o lovitur puternic cu un baston de politist n palm. Chiar si n ziua de azi, n colturile ochilor femeii apar lacrimi atunci cnd descrie scena si si aminteste expresia mamei ei, creia i se ordonase s prseasc buctria. Este ngrozitor pentru un copil s-si vad printii att de terorizati si redusi la tcere nct s nege adevrul sub ochii si.si fiica lui Roy Danzer a fost nspimntat la vederea tatlui ei, cnd acesta revenise de la baz, n dimineata zilei de 5 iulie 1947. Desigur, el nu voise s spun nimic din cele petrecute acolo, desi prin oras umblau zvonuri c Roswell fusese invadat de creaturi din spatiu. Toti copiii din oras stiau asta, iar ziarele publicaser, de cteva sptmni bune, articole pe aceast tem. Se anuntase chiar si la radio. Danzer nu dorise ns s comenteze absolut nimic n fata fetei sale. Noaptea, ea si auzea printii discutnd in soapt napoia usii nchise a dormitorului, si prindea frnturi de fraze despre fiinte micute care ne vor ucide pe toti". Fata a ngropat toate acestea ntr-un ungher al memoriei ei, pe care nu l-a mai examinat niciodat, pn ce Roy, cu putin timp naintea mortii, nu i-a mrturisit ce se petrecuse de fapt n dimineata aceea de iulie cnd convoiul revenise din desert.Steve Arnold s-a stabilit n Roswell, ncheindu-si stagiul oficial n armat si, fr stiinta lui direct, a rmas un membru al echipei mele pn prin anii 60. Unii afirm c el continu s lucreze pentru guvern, ndeplinind o misiune care i-a czut literalmente din cerul lui New Mexico, rspndind zvonuri false din partea armatei, CIA, sau altei organizatii, perpetund o acoperire care, dup 50 de ani, a cptat o viat proprie si continu pur si simplu din inertie. Astzi, l puteti vedea pe Steve plimbndu-se prin Roswell, vizitnd prieteni vechi din perioada stagiului militar, acordnd interviuri echipelor TV care, periodic, i viziteaz pe cei din oras ce doresc s vorbeasc despre zilele din vara lui 1947.Ct despre fragmentele recuperate din desert, ele au avut o cu totul alt soart. Expediate la Fort Bliss, statul Texas (cartierul general al Armatei a 8-a a Aerului), si examinate sumar, pentru a se afla ce erau si ce puteau contine, ele au fost trecute n totalitate sub jurisdictia armatei. Imediat dup sosire, unele fragmente au fost trimise n Ohio, unde au fost puse sub zvor la aerodromul Wright (actualmente Wright-Patterson). Celelalte au fost ncrcate n camioane si expediate mai nti la baza Fort Riley, n Kansas. Baza 509 a revenit la rutina zilnic, Jesse Marcel si-a continuat munca de parc n viata lui n-ar fi atins fragmentele unei nave extraterestre, iar subcontractorii civili si-au renceput activitatea, reparnd tevi, usi si pereti n baz, ca si cum nimic n-ar fi trecut pe acolo, venind din desert.Pn la sfrsitul primei sptmni din iulie 1947, toate au reintrat n normal, de parc prbusirea nici nu avusese loc. Aidoma noptii care v nvluie atunci cnd mergeti prin desert, bezna tcerii a nvluit incidentul Roswell timp de peste 30 de ani.Acestea sunt relatrile, asa cum le-am auzit, asa cum mi-au fost povestite ulterior. Eu n-am fost n Roswell n noaptea aceea. N-am vzut cu ochii mei nici unul dintre evenimente. Am auzit despre ele abia cu ani mai trziu, cnd mi-a revenit sarcina de a interveni, interesndu-m de soarta lor. Fragmentele culese n urma prbusirii aparatului, care a fost cauzat fie de furtun, fie de radarele noastre, asa cum afirm unii, se aflau ns pe un curs ce avea s-l intersecteze pe cel al vietii mele. Oficial, traiectoriile noastre aveau s se ntretaie la Pentagon, n anii 60, desi, pentru un foarte scurt moment, n 1947, pe cnd eram un tnr maior la baza Fort Riley, proaspt acoperit de gloria victoriilor din Europa, vzusem ceva care avea s-mi rmn fixat n amintire, pe care sperasem - n van! - c nu aveam s-l mai revd vreodat.2.Convoiul spre Fort Rileymi pot aminti de vremea cnd eram att de tnr si cnd m simteam att de invincibil nct nu m temeam de absolut nimic din lume. mi nvinsesem teama n Africa de Nord. Cu armata generalului Patton, nfruntasem artileria diviziilor de panzere ale lui Rommel si replica noastr fusese mai teribil. Eram o armat de tineri veniti dintr-o tar care nu declansase rzboiul, dar se pomenise aruncat n mijlocul lui chiar nainte de a iesi din biseric, n duminica aceea cnd fusese atacat Pearl Harbour. Parc nainte de a fi apucat s ne dezmeticim, Hitler ne declarase rzboi si deja luptam n Europa. ns dup 1942, i alungaserm pe nemti din Africa si trecuserm marea n Sicilia. Apoi, pe cnd Mussolini se cltina sub lovituri, invadaserm Italia si ne luptaserm, urcnd prin peninsul pn la Roma. Eram prima armat invadatoare care cucerea Roma si, din Evul Mediu ncoace, prima armat invadatoare din Lumea Nou care ocupase vreodat Cetatea Etern.La nceputul anului 1944, ne aflam n Roma, dup ce Mussolini fugise, iar frontul german se prbusea n jurul nostru. Ca tnr cpitan n Serviciul de Informatii al Armatei, am primit misiunea de a supraveghea alctuirea unui guvern civil dirijat de fortele militare ale Aliatilor, n orasul fermecat al strbunilor mei, despre care citisem doar n manualele de istorie. Papa Pius nsusi mi-a oferit o audient, pentru a discuta planurile noastre despre guvernarea orasului. Lucrurile acestea nici mcar nu pot fi visate. Ele trebuie s ti se ntmple n realitate, pentru ca apoi s te ciupesti, ca s te asiguri c nu te trezesti n patul tu, lng Pittsburgh, ntr-o dimineat de iarn.Am rmas trei ani n Roma - din lunile dinaintea debarcrii n Normandia, n 1944, cnd frontul german era numai la ctiva kilometri n sudul Romei, iar bietii nostri se trau pe pantele lui Monte Casino, si pn la nceputul lui 1947, cnd am fost trimis acas. Atunci, eu si sotia mea am ndesat tot ce aveam n portbagajul unui Chevrolet decapotabil vechi si am strbtut statele agricole din America anilor de pace, din Pennsylvania pn n Kansas. Lipsisem cinci ani, dar acum revenisem sntos! Goneam peste Missouri spre o destinatie care era considerat o recompens pentru orice tnr ofiter pornit pe scara ierarhic: scoala Militar de Informatii, la numai un pas de Informatii Strategice, versiunea militar a celebrelor universitti Yale sau Harvard. Avansam. si cine eram? Doar un recrut din Pennsylvania, care fusese ales pentru scoala de Comand, iar acum, venit direct dintr-o functie de conducere detinut pe timpul rzboiului n Europa ocupat de Aliati, eram gata s-mi ncep noua carier n Serviciul de Informatii al Armatei.Locuind attia ani n Africa si n Europa, eram nerbdtor s revd America. Deja, americanii nu mai simteau povara crizei economice, nici n fabrici, nici asudnd n uniforme, ntr-un rzboi desperat peste dou oceane, n timp ce strbteam orselele din sudul lui Ohio si Illinois, iar apoi de cealalt parte a lui Mississippi, vedeam o Americ exultnd n urma victoriei. N-am oprit peste noapte ca s vizitm St. Louis, sau mcar s hoinrim putin pe malul din Kansas al fluviului. Ideea de a deveni ofiter de carier m atta n asemenea msur, nct n-am oprit dect cnd am ajuns n Fort Riley si am nchiriat un apartament n localitatea cea mai apropiat, Junction City, unde urma s locuim pn ni se amenaja locuinta din baza militar.n urmtoarele sptmni, sotia mea si cu mine am nvtat s trim ntr-o baz militar n timp de pace. Locuiserm mpreun si n Roma, dup rzboi, cnd continuam s-mi aduc contributia la restabilirea pcii n oras si la zgzuirea tentativelor comunistilor de a prelua conducerea guvernului. Practic, fusese o continuare a rzboiului, deoarece zilnic ne confruntam cu alte probleme din partea comunistilor sau ale clanurilor mafiote, ce ncercaser s se infiltreze n guvernul civil. De asemenea, zilnic, viata mea era n pericol, amenintat de diversele grupri teroriste din oras. De aceea, spre deosebire de Roma, Fort Riley ncepuse s semene cu o vacant.n acelasi timp, am revenit pe bncile scolii. De data aceasta, ns, urmam cursuri destinate ofiterilor de carier. Cunosteam ce se cerea unui ofiter de informatii si, de fapt, fusesem instruit de sectia britanic MI 19, prima retea de informatii pe timp de rzboi din lume. Fusesem att de bine antrenat, nct chiar atunci cnd ne confruntaserm cu unitti ale NKVD-ului ce operau n Roma, am reusit s le dejucm intentiile si chiar s le distrugem. Anterior, Statele Unite nu avuseser practic un serviciu de informatii pe timp de pace, motiv pentru care s-au grbit s formeze OSS la declansarea rzboiului. Totusi, pe durata acestuia, unittile Serviciului de Informatii al Armatei si ale OSS n-au conlucrat, ntruct comunicatiile dintre ele nu erau perfecte si noi nu fuseserm niciodat cu adevrat ncntati de planurile OSS. Acum, dup ncheierea ostilittilor si dup ce Serviciul de Informatii devenise de sine stttor, eu fceam parte dintr-un activ cu totul nou de ofiteri de informatii de carier, care urmau s monitorizeze activittile sovieticilor. Acestia deveniser noii nostri vechi inamici.n primele luni, cursurile scolii cuprindeau nu numai elementele principale ale culegerii de informatii - anchetarea prizonierilor, prelucrarea si analiza datelor brute, si multe altele - ci si bazele conducerii administrative si modalittile de operare ale unei unitti de agenti de informatii n timp de rzboi. Pe atunci, nici unul dintre noi nu-si dduse seama ct de repede aveau s fie testate noile noastre cunostinte si nici care avea s fie locul ales de inamicii nostri pentru o confruntare. Acelea erau zile pline de ncredere, iar vremea se nclzea si zilele deveneau tot mai lungi o dat cu apropierea verii.nainte de declansarea rzboiului, pe cnd eram n liceu, n orselul meu natal, California, din statul Pennsylvania, fusesem pasionat de bowling. Era un sport la care doream s revin dup ncheierea rzboiului, de aceea, cnd am ajuns la Fort Riley, unul dintre primele locuri pe care le-am cutat a fost sala de bowling a bazei, construit ntr-unul dintre fostele grajduri. Fort Riley fusese o garnizoan de cavalerie, sediul Regimentului 7 Cavalerie al generalului Custer, si pstra nc intact terenul de polo clare. Am renceput s m antrenez si, n scurt timp, doboram suficiente popice pentru ca gradatii ce jucau acolo s vorbeasc cu respect despre loviturile mele. Dup cteva luni, sergentul-major Bill Brown - ceilalti i spuneau Brownie - m-a oprit pe cnd prseam sala.Domnule maior", a nceput el, simtindu-se destul de stnjenit s se adreseze unui ofiter care nu purta uniform, despre un subiect lipsit de orice legtur cu armata. Habar nu avea c fusesem recrut ca si el si-mi petrecusem primele luni de instructie cutnd s nu ies din comenzile caporalilor.Da, sergent?", i-am spus.Gradatii doresc s demareze un campionat de bowling, domnule maior, s invite echipe din alte garnizoane si poate chiar s selectioneze o echip a bazei noastre. V-am vzut jucnd smbta..."Fac vreo greseal?" l-am ntrebat. La nceput, m gndisem c poate sergentul dorea s-mi dea niste sfaturi, si n felul acela s stabileasc un soi de autoritate n domeniu. Perfect din punctul meu de vedere; eram dispus s accept sfaturile utile ale oricui. El avea ns alte gnduri.Nu, domnule maior, nici una", s-a blbit el, nesigur.,Altceva doream s v spun. Ne ntrebaserm dac ati jucat bowling profesionist... pe scurt, ati accepta s faceti parte din echip?" Dup ce-si formulase cererea, devenise mai stpn pe sine.Vreti s joc n echipa voastr?" Eram destul de surprins, deoarece pe atunci se astepta din partea ofiterilor s mentin o anumit distant fat de gradati si de soldati. Lucrurile s-au schimbat mult ntre timp, dar acum 50 de ani lumea cazon era mult diferit, chiar si pentru cei, aidoma mie, care porniser ca simpli recruti si urmaser scoala de Comand.stim c nu se obisnuieste, domnule maior, dar nici nu este interzis." L-am privit surprins. Am verificat*1, a adugat el repede. n mod clar, nu actionase dintr-un imbold de moment.Crezi c pot face fat?11 l-am ntrebat. A trecut mult de cnd n-am mai participat la vreo competitie.11V-am vzut antrenndu-v, domnule maior, si credem c ne-ati putea fi realmente de ajutor. n plus, avem nevoie de un ofiter n echip.1'Fie din modestie, fie nedorind s m sperie, sergentul prezentase o versiune cu totul subapreciat a echipei de bowling. Indivizii fuseser campioni n localittile lor natale si, peste ctiva ani, i-ai fi putut descoperi n campionatul profesionist. Nu exista nici cel mai mic motiv pentru care eu s fac parte din echipa aceea - atta doar c-si doreau un ofiter, care le-ar fi adus prestigiu.I-am spus c-1 voi cuta ca s-i dau rspunsul, deoarece doream s verific personal regulile - dac acestea existau. ntr-adevr, ofiterii si gradatii puteau face parte din aceleasi echipe sportive si, n foarte scurt timp, m-am alturat echipei format din Dave Bender, John Miller, Brownie si Sal Federico. Am ajuns o echip destul de redutabil, cstignd majoritatea meciurilor si o multime de trofee; de asemenea, am trit clipe extrem de incitante cnd am reusit imposibilul si am ajuns n turneul final al statului Kansas. Am cstigat Campionatul de Bowling al Armatei, iar trofeul acela se gseste si acum pe biroul meu. Ca prin farmec, bariera dintre ofiter si gradati a prut s dispar. De fapt, acesta e scopul real al istorisirii mele.n lunile petrecute n echip, m-am mprietenit cu Bender, Miller, Federico si Brown. Nu ieseam mpreun n oras, cu exceptia meciurilor de bowling, dar relatiile dintre noi nu erau marcate de formalism, ceea ce-mi plcea foarte mult. Am constatat c si multi dintre ofiterii de informatii priveau cu ochi buni faptul c unele bariere se coborau, ntruct uneori oamenii ti vorbesc mai deschis, dac nu le bagi sub ochi cu insistent gradele tale ori de cte ori discuti cu ei. Asadar, m-am mprietenit cu brbatii aceia si asa am ajuns n clinica veterinar n seara de duminic, 6 iulie 1947.mi amintesc ct de clduros a fost ntregul week-end de 4 Iulie. Era naintea introducerii aerului conditionat, asa c transpiram din abundent n birouri si alungam mustele mari ce bziau n jur, cutnd firimituri de orice fel. Pn duminic, festivittile se ncheiaser, cei care buser prea mult bere fuseser trti n dormitoare de ctre camarazii lor, nainte de fi nhtati de Politia Militar, iar baza se pregtea pentru o nou sptmn de viat. Nimeni nu pruse s bage n seam cele cinci camioane de 2,5 tone si macaraua-remorc sosite n dup-amiaza aceea de la Fort Bliss, cu destinatia aerodromul Wright. Dac ati fi examinat ordinele de transport ale soferilor, ati fi gsit liste ce enumerau lonjeroane pentru trenurile de aterizare de la B29, rezervoare de arip pentru nou-noutele P51, segmenti de piston pentru turbinele radiale, zece lzi de walkie-talkie marca Motorola, si nu v-ar fi surprins cu nimic transportul respectiv, dect... c se ndrepta ntr-o directie gresit. De obicei, aceste piese de schimb se expediau de la aerodromul Wright spre baze militare precum Fort Bliss, nu invers, dar, desigur, eu nu aveam s stiu asta dect dup niste ani buni, cnd adevrata ncrctur a acelor camioane mi-a ajuns ca din senin pe birou.Dup lsarea ntunericului, linistea a pogort asupra bazei; tin minte c era o sear foarte umed. n deprtare, se puteau zri fulgere si m-am ntrebat dac pn dimineat furtuna avea s ajung la noi. n noaptea aceea, eram ofiter de serviciu pe unitate si speram, chiar cu fervoare, ca furtuna s astepte pn dimineat, pentru a nu fi nevoit s plesci prin noroi de la un post de gard la altul, n mijlocul unei ruperi de nori. Am cercetat lista santinelelor si am vzut c Brownie pzea una dintre vechile cldiri ale clinicii veterinare, aproape de centrul bazei.Ofiterul de serviciu pe unitate si petrece noaptea la statul-major al bazei, unde rspunde la telefoane si reprezint bariera uman dintre o situatie de urgent si un dezastru. N-are de fcut cine stie ce, dect dac este stare de rzboi sau dac o companie de soldati decide s fac praf vreun bar din localitate. Oricum, pe durata noptii, baza intra ntr-un tipar propriu. Santinelele patrulau n zona pe care o aveau de pzit, birourile administrative se nchideau, iar cei din gard preluau sistemul de transmisiuni - care, n 1947, era compus n esent dintr-un telefon si un telex. Eu ns aveam de umblat nitelus pe jos, verificnd diversele cldiri si santinelele, pentru a m asigura c toti sunt la post. De asemenea, trebuia s nchid cluburile din baz. Dup ce am efectuat opririle obligatorii la clubul gradatilor si la cel al ofiterilor, nchiznd barurile si aruncnd, cu tot respectul fat de ofiterii superiori, betivii n dormitoarele lor, m-am ndreptat spre vechea clinic veterinar, unde si avea postul Brown. Cnd am ajuns ns acolo, nu l-am zrit. Ceva nu era n regul.Domnule maior, a suierat o voce din bezn. Tonul soaptei prea speriat si n acelasi timp surescitat.Ce dracu faci acolo, Brownie?" am nceput s mustruluiesc silueta care apruse dinapoia usii. ,Ai luat-o razna?" Ar fi trebuit s se gseasc n exteriorul cldirii, nu s se ascund dup usi. si nclcase consemnul.Domnule maior", a soptit din nou, trebuie neaprat s vedeti chestia asta."Sper s ai un motiv ntemeiat", am replicat, apropiindu-m de el si asteptndu-1 n afara usii. Iesi de acolo", i-am ordonat.Brown si-a scos doar capul dinapoia usii.stiti ce-i aici?, m-a ntrebat.Indiferent despre ce ar fi fost vorba, n-aveam chef de joac. n noaptea aceea, consemnul pentru clinica veterinar era de interdictie absolut pentru orice persoan. Nici chiar santinelele nu aveau voie s intre, ntruct ceea ce fusese depozitat acolo avea clasificarea ,Acces Interzis". Ce fcea Brownie nuntru?Brownie", i-am spus, stii c n-ai voie s intri. Iesi imediat si spune-mi cese-ntmpl.Sergentul a iesit si, n ciuda semintunericului, am vzut c era palid la fat, de parc ar fi zrit o stafie. N-o s m credeti", mi-a spus. Eu nsumi n-o cred, si de-abia am vzut-o.Despre ce tot vorbesti?" m-am enervat.Tipii care au descrcat camioanele ne-au povestit c aduc lzile astea de la Fort Bliss, unde au venit de la un accident petrecut n New Mexico."si ce-i cu asta?"Ne-au mai povestit c-i o actiune strict secret, dar c ei au tras totusi cu ochiul nuntru. Toti au fcut-o - cnd au ncrcat lzile. Locul era mpnzit de Politie Militar, ba chiar si ofiterii pzeau transportul, totusi au reusit s trag cu ochiul si nu le-a venit s cread ce au vzut. Dumneavoastr sunteti ofiter de informatii si aveti acces. Puteti intra."De fapt, eram ofiter de serviciu pe unitate si puteam intra absolut oriunde doream n timpul serviciului meu. Asa c am intrat n vechea clinic veterinar, dispensarul medical pentru caii cavaleristilor nainte de Primul Rzboi Mondial, si am vzut unde fuseser stivuite lzile din convoi. n toat cldirea nu ne aflam dect eu si Bill Brown.Ce-s astea?" am ntrebat.Nimeni nu stie, domnule maior. soferii ne-au spus c provin de la prbusirea unui avion, undeva prin desert, pe lng baza 509. Dar cnd s-au uitat nuntru, au constatat c ceea ce se afl acolo nu aducea cu nimic din ce vzuser pn atunci. Nimic de pe planeta asta."Era tmpenia cea mai mare pe care o auzisem vreodat - gogomniile gradatilor ce treceau de la o baz militar la alta, gogoasa nscocelilor umflndu-se cu fiecare popas. Poate c nu eram tipul cel mai destept de pe lume, dar aveam destul pregtire inginereasc si inteligent ca s m pot descurca printre resturile unui accident aviatic si s le pun cap la cap. Ne-am apropiat de lzile nvelite cu prelat si am ridicat un colt al acesteia.N-ai ce cuta aici", i-am spus lui Brownie. Ar fi mai bine s iesi."M duc s stau de paz."Am fost pe punctul de a-i spune c asta ar fi trebuit s fac din capul locului, nu s trag cu ochiul prin materiale secrete, totusi m-am stpnit si mi-am tinut gura. Am asteptat pn a iesit, apoi m-am ntors spre lzi.Erau vreo treizeci, din lemn, cu capacele btute n cuie, stivuite lng peretele cldirii. Nu stiam cum functionau ntreruptoarele de lumin, asa c am aprins lanterna si am bjbit pn ce ochii mi s-au obisnuit cu umbrele. Nu voiam s desfac un capac, de aceea am asezat lanterna pe o parte, astfel nct raza ei s se proiecteze pe stiva de lzi, si am cutat una care s se deschid usor. Atunci am zrit o lad dreptunghiular, cu un interstitiu lat sub capac, ce prea s fi fost deja desfcut. Prea ori cel mai straniu container pentru armament pe care-1 vzusem vreodat, ori un cosciug. Poate c aceea era lada pe care o vzuse Brownie. Am adus lanterna mai aproape si am fixat-o sus pe perete, ca s proiecteze o raz ct mai larg. Dup aceea, m-am aplecat deasupra lzii.Capacul era deja slbit. Avusesem dreptate - fusese deschis. Am zgltit capacul nainte si napoi, continund s slbesc cuiele ce fuseser scoase pe jumtate cu un cleste, pn le-am simtit c ies din lemn. Am continuat dup aceea pe alt latur a capacului, repetnd manevra. Nestiind care era partea anterioar a lzii, am apucat capacul si l-am tras n lateral. Am cobort apoi raza lanternei, am privit nuntru si stomacul mi-a urcat n gt. Am fost ct pe ce s vomit chiar acolo.Lada era cu adevrat un cosciug, dar cu totul diferit de altele similare. Continutul, nchis ntr-un container de sticl groas, fusese cufundat ntr-un fluid albastru-deschis si vscos, aducnd aproape cu un gel. Obiectul dinuntru plutea, propriu-zis era suspendat - nu atingea fundul - si prea moale si lucios ca pntecele unui peste. Initial, crezusem c era un copil mort, dar de fapt era altceva. Un corp umanoid lung de 1,20 metri, cu brate, palme ciudate cu patru degete, - n-am vzut degetul mare - , picioare subtiri si un cap supradimensionat, de forma unui bec. stiu c la nceput m-am nfiorat, totusi, dup aceea, am ncercat imboldul s trag capacul containerului de sticl si s ating pielea colorat n cenusiu-palid. Nu puteam totusi garanta c era piele, fiindc semna mult cu o testur foarte subtire ce acoperea complet corpul creaturii.Probabil c globii oculari se dduser peste cap n orbite, deoarece n-am zrit pupile sau irisuri, ori altceva caracteristic ochiului omenesc. Orbitele n sine erau enorme si migdalate, cu vrfurile atintite spre nasul mic, care, de fapt, nu avea forma unei proeminente. Parc ar fi fost nasul unui prunc, care nu crescuse deloc, n vreme ce copilul se dezvoltase, si prea alctuit numai din orificii nazale.Craniul fiintei era urias, astfel c toate trsturile faciale - cele despre care se putea vorbi - erau dispuse exclusiv frontal, ocupnd doar un cerc mic n partea inferioar a capului. Nu existau pavilioane ale urechilor, ca la oameni, obrajii nu aveau pometi, nu existau sprncene si nici alte dovezi ale unei pilozitti faciale. In locul gurii, exista o mic fant neted, complet nchis, care semna mai degrab cu o cut sau cu o adncitur ntre nas si partea de jos a capului lipsit de brbie, dect cu un orificiu cu adevrat functional. Peste niste ani, aveam s aflu modalitatea n care comunicau creaturile, dar n clipa aceea, n Kansas, rmsesem socat, aplecat deasupra fetei evident non-uma- ne, suspendat ntr-un conservant semilichid.Nu zream nici o ran pe corpul creaturii si nici vreo indicatie a implicrii ei ntr-un accident. Nu exista snge, membrele preau intacte si nu se distingeau rupturi ale pielii, sau ale testurii cenusii. M-am uitat n lad, n jurul containerului, cutnd documente nsotitoare, ordine de transport sau orice hrtii care s descrie natura sau originea creaturii. Am descoperit un interesant document al Serviciului de Informatii, care descria creatura ca fiind ocupanta unui vehicul ce se prbusise n Roswell, statul New Mexico, cu cteva zile n urm, plus un ordin de transport ctre ofiterul care avea s preia containerul la aerodromul Wright si s-l expedieze la sectia de patologie a morgii din Spitalul Militar Walter Reed, unde, am bnuit, creatura urma s fie autopsiat. n mod clar, nu trebuia s am cunostint de documentul respectiv, asa c l-am introdus napoi n plicul lipit de peretele interior al lzii.Cred c mi-am ngduit s privesc prea mult timp creatura aceea, deoarece mi-am dat peste cap graficul de verificri al santinelelor si a trebuit s vin cu o explicatie, destul de credibil, pentru ntrzierea mea. Totusi, ceea ce vzusem valora mai mult dect problemele pe care urma s le am a doua zi. Fiinta necunoscut era cu adevrat fascinant si n acelasi timp oribil. Sfida toate conceptiile mele si am sperat, zadarnic, c priveam o form de mutatie uman datorat efectelor nucleare. stiam c nu pot ntreba pe nimeni despre ceea ce vzusem si, ntruct speram c nu voi mai zri niciodat creatura, am elaborat o multime de explicatii pentru existenta ei, n ciuda celor citite pe documentul nsotitor. Poate c venise de la Hiroshima, poate c era rezultatul unui experiment genetic nazist, poate c era un monstru de la circ, poate c era cu totul altceva dect citisem c ar fi fost: un extraterestru.Am pus capacul lzii la loc, am ciocnit cuiele n gurile lor initiale folosindu-m de mnerul lanternei si am tras prelata asa cum fusese. Dup aceea am iesit din cldire si am sperat c voi putea nchide usa pentru totdeauna peste ceea ce zrisem. Uit totul, mi-am spus. Nu trebuia s vezi ceea ce ai vzut si poate c vei putea s triesti fr s te mai gndesti vreodat la asta. Poate...Afar din cldire, m-am alturat lui Brownie.stii bine c n-ai vzut absolut nimic", i-am spus. si nu vei spune nimnui o vorb."Ce s vd, domnule maior?" a ntrebat sergentul iar eu am pornit spre statul-major al bazei, n vreme ce imaginea creaturii suspendate n fluid plea cu fiecare pas. Pn m-am asezat napoia biroului, totul se transformase ntr-un vis. Nu, nu un vis, un cosmar - dar se terminase si, speram eu, n-avea s mai revin niciodat.3.Artefactele RoswellCosmarul creaturii pe care am vzut-o la Fort Riley nu mi-a disprut niciodat din memorie, desi am reusit s-o ngrop adnc, n anii petrecuti n Europa, n calitate de comandant al unei baze de rachete dirijate. si pentru tot restul vietii mele nu i-am mai vzut corpul, exceptnd fotografiile autopsiei si schitele legistului care aveau s ajung la mine, mpreun cu restul evenimentelor de la Roswell, atunci cnd am revenit la Washington din Germania, pentru a-mi prelua noul post la Pentagon, n 1961. mi pot aminti prima mea zi acolo, asteptnd n fata usii sefului meu, ca s ptrund n sanctuarul interior. Doamne, ct puteam fi de tensionat!Ultima dat cnd fusesem la fel de ncordat n Washington, sttusem n micuta anticamer a Biroului Oval din Casa Alb, asteptnd ca presedintele Eisenhower s ncheie o convorbire telefonic. Voisem s-i cer un lucru important si dorisem s-o fac n mod direct, nu prin intermediul secretarilor ori asteptndu-1 pe asistentul special C. D. Jackson s apar si s rezolve problema. Pe vremea aceea, n anii 50, eram aproape de-al casei n Biroul Oval, aducndu-i Presedintelui deliberrile Consiliului National pentru Securitate (NSC), alctuind rapoarte si, uneori, asteptnd pn le citea, n eventualitatea c dorea s transmit vreun mesaj. De data aceea, fusese ns altceva. Dorisem s discut cu presedintele ntre patru ochi. Totusi, Ike vorbea la telefon mai mult dect obisnuia, iar eu m foisem si trsesem cu ochiul spre luminitele centralei telefonice de pe biroul doamnei Lehrer. Presedintele vorbea, iar n partea de jos a tabloului apelurile se adunau tot mai multe.i solicitam presedintelui Eisenhower o favoare personal: s m elibereze dup cinci ani de serviciu n cadrul NSC la Casa Alb, pentru ca s preiau comanda propriului meu batalion de rachete antiaeriene dirijate, care se forma n Red Canyon, New Mexico. Cnd revenisem din Coreea si fusesem detasat la Casa Alb, Ike mi promisese comanda unei unitti, iar n 1957 ocazia respectiv se ivise - un post excelent ntr-o baz de maxim securitate: instruirea si comanda unui batalion antiaerian care urma s utilizeze cea mai recent rachet secret sol-aer a Armatei Terestre si apoi s-o duc n Germania, undeva pe un poligon de la granit, unde putea fi vzut de rusi. Conform ordinului de lupt, n cazul izbucnirii celui de-Al Treilea RzboiMondial, bombardierele sovietice Backfire aveau s reverse un infern de mijloace explozive asupra pozitiilor noastre, iar imediat dup aceea urma s aib loc asaltul nimicitor al tancurilor est-germane. Noi trebuia s mentinem pozitiile si s ne luptm astfel nct s doborm tot attea avioane cte rachete aveam, dup care s ne retragem imediat. Aproape c putusem simti emotia aventurii n vreme ce-1 asteptam pe Ike s-si ncheie convorbirea telefonic n ziua aceea din 1957.Cam acestea erau amintirile mele acum, stnd lng usa de serviciu a cabinetului generalului Trudeau, aflat la nivelul trei al inelului exterior al Pentagonului. Era n 1961, la patru ani dup ce prsisem Casa Alb si mbrcasem din nou uniforma, ca s pzesc no mans land-ul electronic de baleieri radar si senzori fotografici aflat la numai ctiva kilometri n vestul Cortinei de Fier. Ike se retrsese la ferma lui din Pennsylvania, iar noul meu sef era generalul Arthur Trudeau, unul dintre ultimii generali activi pe frontul coreean. Pentru mine, Trudeau devenise instantaneu un erou, cnd auzisem ntmplarea cu soldatii lui, care fuseser tintuiti pe panta presrat cu cratere a dealului Pork Chop, ascunsi n locasuri individuale prea putin adnci, cu proiectilele mortierelor inamice curgnd asupra lor ca un potop. Nimeni nu putea fi trimis s urce dealul acela groaznic de abrupt, pentru a-i recupera; exploziile erau mult prea numeroase. De aceea, Trudeau si-a scos gradele de pe umeri, a luat o casc de sergent si a escaladat el nsusi dealul, n fruntea unei companii de voluntari, ca s-si salveze oamenii. In felul acela rezolva el problemele, cu propriile-i mini, iar acum aveam s lucrm direct n departamentul C-D al Armatei Terestre.n 1961, cnd am venit la Pentagon, eram locotenent-colonel, iar singurele obiecte pe care le adusesem cu mine fuseser cupa cstigat la bowling n Fort Riley si o plcut cu numele meu, pentru birou, tiat din aripioara unei rachete Nike, n Germania. Mi-o fcuser cadou subordonatii de acolo ca s-mi poarte noroc. Dup ce ajunsesem la Pentagon, - mai aveam la dispozitie cteva zile, nainte s ncep efectiv serviciul - , descoperisem imediat c voi avea nevoie de al naibii de mult noroc. De fapt, dup ce am deschis usa si am intrat n cabinetul generalului, am aflat c voi avea nevoie de noroc chiar n ziua aceea.Care-i marele secret, generale?" mi-am ntrebat noul sef. mi permiteam s vorbesc asa cu el, deoarece ne mprieteniserm pe cnd lucrasem pentru Eisenhower. De ce n-am intrat pe usa din fat?Pentru c ei te supravegheaz deja, Phil, mi-a rspuns el, stiind cu exactitate ce fel de fior rece avea s-mi trimit pe sira spinrii. Doresc s discutm ntre patru ochi, nainte de a mi te prezenta n mod oficial."M-a condus spre un sir de fisete. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult pe aici, de la plecarea ta n Germania", mi-a spus. Continum s stim cine ne sunt prieteni si n cine ne putem ncrede."i cunosteam codul. Rzboiul rece era n toi si dusmanii se aflau peste tot: n guvern, n serviciile de informatii si chiar n Casa Alb. Aceia dintre noi care lucram pentru informatiile Armatei Terestre si stiam adevrul despre pericolul real n care se gsea tara eram foarte circumspecti n privinta lucrurilor pe care le spuneam, chiar ntre noi, si a locurilor unde vorbeam. Privind retrospectiv situatia, de la deprtarea sigur de 40 de ani, este greu de crezut c, n vreme ce marile automobile americane cu opt cilindri ieseau de pe benzile de productie si umpleau soselele, iar antenele de televiziune rsreau pe acoperisurile caselor noi-noute din miile de cartiere din toat tara, noi ne aflam n mijlocul unui perfid rzboi al nervilor.n componenta serviciilor noastre de informatii, si chiar n cabinetul Presedintelui trii, existau functionari de carier care lucrau - cu bun stiint sau nu - pentru Uniunea Sovietic, urmnd strategiile concepute de KGB; altfel, pur si simplu n-ar fi avut sens unele dintre propunerile ce veneau din birourile lor. Noi stiam, de asemenea, c n CIA se infiltraser crtite" KGB, la fel cum stiam c unii dintre cei care trasau strategiile noastre sustineau idei ce ar fi slbit Statele Unite si ne-ar fi mpins n directii ce slujeau intereselor inamicilor nostri.Putini dintre noi cunosteam teribilul adevr legat de Coreea. Pierduserm rzboiul acela nu fiindc am fi fost nvinsi pe cmpul de lupt, ci pentru c fuseserm compromisi din interior. Consilierii rusi ai nord-coreenilor primiser planurile noastre nainte chiar ca ele s fi ajuns la statul-major al lui MacArthur. Iar cnd trimiseserm, pe sol si n vzduh, cele mai recente tehnologii ale noastre, sovieticii si formulaser deja planurile de a le captura si expedia n Rusia. Cnd, la Panmunjom, ncepuse negocierea pcii si a unui schimb de prizonieri, eu stiam unde se gseau acei americani - la cincisprezece kilometri nord de frontier - care n-aveau s mai revin acas. Dar n guvernul nostru existaser persoane care-i lsaser acolo, n lagre, unde unii dintre ei poate c triesc si n ziua de azi.Asadar, generalul Trudeau mi-a surs n felul su ncruntat si a vorbit, conducndu-m spre un fiset verde-nchis din cabinetul su: Am nevoie de tine ca s-mi acoperi spatele, colonele. Am nevoie de tine s fii cu ochii-n patru, pentru c, n ceea ce voi face, nu mi-1 pot acoperi singur."Indiferent ce anume ar fi plnuit Trudeau, stiam c-mi va spune la momentul cuvenit. si-mi va spune doar ceea ce considera c trebuia s stiu, atunci cnd va fi cazul. Pentru prezentul imediat, eu urma s fiu adjunctul su special n C-D, unul dintre departamentele cele mai sensibile" din Pentagon, fiindc acolo planurile strict secrete ale oamenilor de stiint si proiectantilor de armament se transformau n realitatea contractelor cu companiile productoare. C-D era interfata dintre scnteia din mintea cuiva si prototipul iesit dintr-o fabric, pentru a-si demonstra potentialul n fata factorilor de decizie ai armatei. Sarcina mea era ca totul s rmn secret pe durata realizrii.Mai exist si altceva ce as dori s faci pentru mine, Phil, a continuat generalul, punnd o mn pe fiset. Voi ordona ca fisetul acesta s fie mutat jos, n biroul tu.Generalul mi repartizase un birou la nivelul doi, exact sub al su. n felul acesta, dup cum aveam s aflu destul de repede, oricnd avea nevoie urgent de mine, puteam urca si intra prin usa de serviciu, fr ca altcineva s stie unde eram.nuntru se afl dosare speciale, materiale de rzboi pe care nu le-ai vzut niciodat si pe care doresc s le treci n cadrul responsabilittilor tale de Tehnologii Strine", a continuat el.ncadrarea mea se fcuse la divizia Tehnologii Strine a departamentului Cercetare-Dezvoltare, o functie despre care crezusem c avea s fie destul de tehnic si plictisitoare, deoarece, n principal, trebuia s urmresc armele si cercetrile stiintifice ale aliatilor nostri, s lecturez rapoartele de contra- informatii, s vizionez filmele testrilor din poligoane, s-i descos pe savantii si pe cercettorii din universitti despre lucrrile confratilor din strintate si s vin cu propuneri de arme de care ar fi avut nevoie Armata Terestr. Desigur, era o activitate important si avea partea ei de aventur, ns, dup ce fusesem n Roma, urmrind ofiterii SS-ului si Gestapo-ului lsati de nazisti, precum si agentii NKVD-ului deghizati n partizani comunisti italieni, mi se prea o ocazie excelent s-l ajut pe Trudeau s evite preluarea unora dintre ideile Armatei Terestre de alte servicii militare. Pe atunci, ns, nu stiam ce continea fisetul cu pricina.n general, armata clasifica tipurile de cercetare n privinta armamentului n dou categorii principale: nationale si strine. Existau cercetri derivate din activitatea desfsurat n Statele Unite si cercetri efectuate de strini. stiam c urma s tin evidenta cercetrilor franceze n privinta conceperii unui tip avansat de elicopter, precum si a strdaniilor britanicilor de a realiza un avion de lupt capabil s decoleze si s aterizeze vertical - obiectiv la care noi renuntaserm dup Al Doilea Rzboi Mondial. Exista dup aceea marele tun german, V3, strnepotul Marii Bertha, cu care germanii amenintaser Parisul n timpul Primului Rzboi Mondial. Dup debarcarea n Normandia, gsiserm lng Calais linii de montaj germane pentru artilerie si stiuserm c nazistii lucrau la ceva care, aidoma avionului lor de vntoare cu reactie si a noului tanc Panzer, ar fi putut schimba soarta rzboiului, dac ei ar fi rezistat mai mult vreme n Btlia de la Bulge.Eu urma s rspund de dezvoltarea acestor tehnologii, a ideilor ce apartineau altora, si s formulez recomandri privind modalittile n care le-am fi putut ngloba n conceptiile noastre. Nu stiam ns de ce generalul continua s bat cu palma n fisetul acela.M apuc imediat de dosarele astea, dac doresti, generale", am spus. si o s redactez un raport preliminar cu opinia mea."Va dura mai multisor, Phil", a zis Trudeau. Prea pe punctul de a izbucni n rs, lucru foarte rar pentru el n epoca aceea. (De fapt, singura dat cnd l vzusem pufnind n rs fusese dup ce auzise c avea s fie trimis la statul-major al fortelor americane din Vietnam. Mai auzise c eu as fi fost dorit ca sef al sectiei de informatii pentru Fortele Speciale, tot acolo. Amndoi stiam c misiunea din Vietnam era pndit de dezastru, fiind un rzboi conceput n laborator. Iar cei care-1 concepuser se artau mai mult preocupati de limitarea actiunilor militare dect de distrugerea comunistilor vietnamezi. De aceea, Trudeau avea un plan: Fie vom cstiga rzboiul, fie vom aj