PETRU TALPE�AMINTIRI

Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită

1

Descrierea CIP a Bibliotecii �aţionaleTalpeş, PetruAmintiri / Talpeş, Petru168 pagini, 16/23 cmISB�: 978 - 973 - 108 - 212 - 7

Ediţia a II-a, îngrijită de dipl. ing. Răzvan HrenoschiConsilier editorial: Matei BarbuTehnoredactare: A. C. Pascaru

otă. Textul primei ediţii a fost îngrijitde ziaristul Vali Corduneanu(“Agenda”)şi de istoricul Iosif Dudaş (Muzeul Banatului)

2

PETRU TALPE�

AMINTIRI

Editura ArtPress2009

Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită

3

4

5

Cuvânt înainte

M-am hot!rât la b!trâne#e s! scriu amintirile ce mi-au mai r!mas în memorie, nu pentru a fi publicate, neavând valoare literar!,nici istoric!, ci pentru a r!mâne în familie pentru copiii, nepo#ii sau str!nepo#ii care, auzind c! au avut un bunic care a participat ca ofi#er de rezerv! în cele dou! r!zboaie mondiale, vor fi curio"i s! afle prin ce am trecut "i ce experien#e am câ"tigat într-o via#! tr!it! în cele dou! cataclisme "i în perioada dintre ele "i dup! ele, pân! la data când va sosi ceasul s! p!r!sesc acest p!mânt "i s! trec �dincolo�, într-o lume în care imensa majoritate a oamenilor de pe aceast!planet! o cred ca parte normal! a s!l!"luirii sufletului uman "i în care, cu vremea, vor trece "i ateii "i materiali"tii din prezent "i viitor, când îns!"i "tiin#a, ce progreseaz! cu pa"i gigantici, îi va face s!cunoasc! adev!rul.

Lelia Talpeş

6

I. Copil"ria � data na#terii Am sosit pe aceast! lume în Cornereva, la 23 Aprilie 1896, ca

primul fiu al p!rin#ilor mei, David "i Ana "i, în acela"i timp, ca primul nepot al bunicului meu dinspre mam!, Matei Surdulescu, zis "i Fraiman, dup! porecla cu care-l botezaser! s!tenii. Cred c! aceast!porecl! a bunicului se trage dela cuvântul german �Freimann�, adec!om liber, în sensul c!, "chiop!tând de un picior, a fost scutit de serviciul militar, r!mânând deci liber în compara#ie cu cei trei fra#i ai s!i, cu casele "i gospod!riile vecine, cari au fost sili#i s!-"i fac! datoria ca osta"i ai împ!ratului austro-ungar Francisc Iosif I, serviciu care apoi l-am f!cut "i eu ca fl!c!u, la etatea de 18 ani, în primul r!zboi mondial, cum voi ar!ta mai târziu.

II. Locul unde m-am n"scut Lumina zilei am v!zut-o prima dat! în pitorescul sat

Cornereva, din actualul raion Or"ova, regiunea Banat, sat care se întinde pe o suprafa#! de 42 km p!tra#i, pe trei v!i principale ce se întind unele pe o lungime pân! la 9 km lungime pân! unde casele se în"ir! unele dup! altele, ca în Elve#ia, unele fiind cl!dite sus pe coastele dealurilor pân! la o altitudine de circa 700 m.

Poate c! mai sunt sate cu întindere a"a de mare în #ara noastr!,dar nu cred s! existe un alt sat care s! aib! o pozi#ie ca o adev!rat!fort!rea#! natural!, ca satul meu. Fiecare vale e str!b!tut! de câte un pârâu de munte, în care, în copil!ria mea, se g!seau "i p!str!vi. În afar! de v!ile principale: Ohaba, Ramna "i Topla, se mai ramific! din acestea "i alte v!i mai scurte, str!b!tute "i ele de câte un pârâia". Nu mai vorbesc de numeroasele izvoare ce #â"nesc din p!mânt în locuri unde nici nu te a"tep#i, cele mai multe înzestrate cu jgheaburi de lemn de vreun cre"tin, pentru uzul public, pentru a i se pomeni fapta pe lumea cealalt!.

7

Din valea din mijloc, Ramna, se ramific! dela jum!tatea ei, spre nord-vest, valea Strug!sca, iar mai sus, spre dreapta, spre r!s!rit, �Oga"ul Pucios�, iar mai sus, pe vale, mergând tot spre munte, tot la r!s!rit, se ramific! valea numit! �Fr!sâncea�, pe care curge un pârâu gr!bit ce izvor!"te din poalele muntelui, în care "i ast!zi se mai prind p!str!vi.

Urmând tot mai sus, spre muntele Cozia, valea Ramna se termin! într-o fund!tur! numit! �Camena�, unde se termin! "idrumul de vehicole "i de unde se poate urca pe poteci în p!durea de fag, în circa 2 ore, pân! la �Petrile Albe��, un mic platou ce se ive"te dup! terminarea împ!r!#iei p!durilor, la circa 1300 m altitudine, de unde apoi începe urcu"ul de înc! 530 m pân! la �Vârful Babii�, care domin! mun#ii mai învecina#i "i, din vârful c!ruia, se vede toat!valea Cernei cu tot farmecul ei, ce nu se poate descrie, ci trebuie v!zut! fie când soarele r!sare, fie când apune. Lungimea v!ilor se calculeaz! dela centrul administrativ al satului, situat spre sud, unde apele Ohabei "i Ramnei se întâlnesc "i unde casele sunt unele lâng!altele, ca în orice alt sat de pe "es.

Dela 3500 m, pe Ramna, spre r!s!rit, este valea Topla cu izvorul ei c!ldicel ce cre"te pe m!sur! ce curge în jos, dar care, dela izvor, pe o lungime de circa 200 m, nu înghea#! iarna. Denumirea v!ii vine dela numele slav al pârâului, �Tieplo�, având în#elesul de �cald�. Valea �Topla� începe chiar de la v!rsarea pârâului cu acela"i nume în pârâul mai mare Ramna, peste acesta din urm! fiind construit un pod, pentru a putea trece spre Topla. Mai spre nord de acest pod, nu departe de el, se împreun! cu pârâul de munte �Studena�� ce str!bate o vale îngust! cu acela"i nume, dar care #ine tot de valea Topla, ca denumire general!.

Mai am de amintit "i descris valea �Ohaba��, ce porne"te din centrul satului spre nord, pe o lungime de circa 9 km pân! la �Furca Obi#ei�, care este un delu"or desp!r#itor de ape, dincolo de care începe �Poiana Ruschi�, str!b!tut! fiindu-i valea de râul de munte �Igeg��, jos, la o dep!rtare de cca 5 km dela �Furca Obi#ei�. Aceast!Poian! a Ruschii este st!pânit! pân! la râul Igeg tot de cornerevin-

8

#enii de pe Ohaba, care au s!la"e cl!dite din lemn "i culturi de pomi fructiferi planta#i prin fâna#ele ce o acoper!. Poiana Ruschi, fiind destul de larg! pân! la poalele mun#ilor, ofer! "i ea o priveli"te încânt!toare. Am uitat s! amintesc c! �Furca Obi#ei� este la o în!l#ime de circa 800 m "i drumul urc! pân! la ea în form! de serpentin!, începând dela poalele ei, cu cca 50 m mai jos.

Am amintit c! satul meu este, poate, ca o fort!rea#! natural!unic! în #ar!, fiind înconjurat spre apus de dealurile de circa 1000 m în!l#ime, ce pe vremuri au fost acoperite de p!duri de fag; aceste dealuri, ocolind centrul satului spre sud, se unesc cu versantul sudic al muntelui �Arjana�, iar mai spre sud se formeaz! o vale strâmt!,acoperit! de p!duri "i stânci pe o lungime de circa 8 km, numit!�Cheia Globului�, fiindc! dealurile ce o formeaz! pe o parte "i alta, înalte de cca 200�400 m, se întind spre sud pân! la satul �Globul R!u�. Spre r!s!rit satul este înconjurat de mun#ii ce formeaz! lan#ul muntos numit �Domogled�, înal#i de peste 1800 m, iar la miaz!-noapte de muntele �Cozia�, înalt de circa 1300 m. To#i ace"ti mun#isunt p!"uni bogate pentru turmele de oi "i vite, folosite nu numai de cornerevin#eni, ci "i de c!tre multe alte comune învecinate, a c!ror coproprietate o formau ca avere gr!nicereasc!, donate de c!tre stat acestor comune ca o recompens! pentru serviciul militar obligatoriu dela 18�60 ani, spre a ap!ra grani#ele împotriva n!v!lirilor turce etc. În acest scop, locuitorii erau organiza#i milit!re"te, cu echipamentul de r!sboi necesar mereu asupra lor "i cu obliga#ia de a-"i duce hrana necesar! pe timp de o s!pt!mân!, pe spesele lor proprii, în cazul când erau chema#i s! fac! fa#! primejdiei, la hotarele imperiului. În acel timp mai aveau "i alte avantaje însemnate: erau oameni liberi scuti#i de soarta iobagilor; primeau lemne "i sare gratuit "i u"ur!ri de impozite. Aceast! stare de coproprietate gr!nicereasc! a încetat odat!cu instaurarea regimului socialist în #ara noastr!.

Poalele mun#ilor sunt acoperite cu p!duri de fag seculare, pres!rate ici-colea cu brazi, tei "i frasini, cari acum se g!sesc din ce în ce mai rari, mai ales brazii, cari erau c!uta#i de str!mo"i pentru fabricarea "indrilei de acoperit casele. În prezent, de câ#iva ani, aceste

9

p!duri au început s! fie t!iate cu mijloace moderne, materialul lemnos fiind transportat din c!tunele Camena, Smogotin "i Fr!sâncea cu autocamioane pân! la Gara Cru"ov!# "i Iablani#a. În acest scop, au fost construite drumuri forestiere moderne, spre marea satisfac#ie alocuitorilor din sat, cari pe vremurile copil!riei mele trebuiau s! ias!în clac! la reparatul lor, mai ales pe Cheia Globului, din cauza deselor surp!ri "i astup!ri, produse de ploile cari declan"au alunec!ri de pietri" etc. de pe coastele abrupte.

Deoarece p!trunderea în Cornereva nu este posibil! decât prin cele dou! �chei� (Cheia Globului "i Cheia Ruschii), este u"or de în#eles c! accesul pe aceste v!i înguste era foarte u"or de împiedecat, chiar de c!tre o mân! de oameni, când vr!jma"ii ar fi îndr!znit s! se aventureze spre aceast! localitate. Oferind ad!post sigur împotriva n!v!litorilor, aceast! comun! trebuie s! aib! o vechime din epoca geto-dacilor. Conform tradi#iilor locale, v!ile comunei au fost un refugiu sigur "i al lotrilor "i chiar al haiducilor. Conform diferitelor pove"ti ce se p!streaz! din mo"i-str!mo"i pe teritoriul întins al comunei, refugia#ii sau lotrii "i-ar fi îngropat comorile în locuri u"or de reperat, pe v!i, p!duri "i munte, unele dintre comori fiind chiar g!site dup! indica#iile r!mase dela cei care le-au ascuns "i care, din diferite piedici, n-au mai ajuns s! le ridice. Despre aceste pove"ti cu comori m! voi ocupa într-un capitol separat.

Comuna a fost "i este locuit! numai de români, num!rând câteva mii de suflete, având azi peste 800 numere de case. Ocupa#ia locuitorilor a fost "i este cre"terea vitelor, în special oieritul "i pomi-cultura. În ce prive"te agricultura, teren prielnic în acest scop fiind numai fâ"ii înguste pe la poalele dealurilor, cu excep#ia luncii din marginea de sud a centrului satului, � produsele agricole, adec!porumbul, care este hrana principal! a locuitorilor sub form! de m!m!lig!, � solul, redus ca întindere arabil!, nu ofer! cantit!#isuficiente de cereale pentru to#i locuitorii.

În acest sat de munte izolat s-au p!strat nealterate datini str!-bune, ca "i portul cu oprege la femei, afirmativ de origine scitic!.P!cat c! acest port, datorit! p!trunderii modei or!"ene"ti, începe s!dispar!.

10

Dup! cum mi-a povestit un prieten, fost ofi#er activ, care a stat de vorb! cu profesorul Iorga, când acesta a vizitat biserica din sat "ia"ezarea satului, profesorul sus#inând c! acest sat ar fi fost un refugiu pentru lotromani "i haiduci, l-a întrebat dac! în comun! se întâmpl! ca unii s! mai fure lucruri de la s!tenii lor sau pe unde se duc, acesta i-a r!spuns c!, din p!cate, acest urât obicei s-a mai p!strat, dar nu se refer! la to#i locuitorii, fiind numai cazuri izolate. Adev!rul este c! "i eu am auzit c!, dup! ultimele dou! r!zboaie mondiale, au fost cazuri când s-au organizat mici bande, care se îndeletniceau cu furti"aguri. Cu toate acestea, marea majoritate a locuitorilor au p!strat datina str!mo"easc! de ospitalitate "i omenie.

Multe ar mai fi de spus despre satul meu, dar obiectul acestor amintiri nu se întinde la facerea unei monografii a satului. Ceea ce am ar!tat mai sus a fost o descriere sumar! a locului meu de na"tere, a locuitorilor "i ocupa#iei lor.

Citind vol. II din �Istoria Banatului Severin�, scris! de prof. Patriciu Dragalina din Caransebe", la pag. 185, acesta face o men-#iune de existen#a în 1525 a unui proces dintre comuna Doma"nea "iCornereva, care sunt desp!r#ite de un deal. Procesul, probabil, a fost pentru dreptul de proprietate a acestui deal bun pentru p!"une, un proces asem!n!tor, foarte vechi, dintre aceste comune fiind tran"at prin reforma agrar!, legiferat! îndat! dup! înf!ptuirea României Mari, dup! primul r!zboi mondial, dealul din litigiu, numit �Vât�, fiind defalcat între cele dou! comune. Dela acea dat! domne"te pacea între cele dou! comune vecine.

III. Bucuria bunicului Matei Bunicul meu dinspre mam!, Matei, avea casa mare de lemn

a"ezat! pe ziduri de piatr!, având "i subsol, casa fiind acoperit! cu "indril! de brad. Pe lâng! cas!, care era situat! în fundul �Camenii�, pe lâng! care curgea un pârâu ce isvora dela poalele muntelui Cozia,

11

la o distan#! de circa 1500 pa"i dela cas!, acest pârâu avea apa cristalin! "i curat!, fiind "i potabil!, deoarece, de la casa bunicului în sus, spre izvor, erau numai dou! case, departe una de alta la câte 100�200 metri, cari se foloseau de el. Pârâul, rostogolindu-se mereu în jos printre "i peste pietre, î"i cânta cântecul lui sonor cu acela"itimbru, în auzul c!ruia ne sculam diminea#a "i adormeam seara, p!strându-"i acela"i ritm monoton, de natur! a lini"ti pe orice om nervos. Î"i schimba îns! tonul când, în urma unor ploi toren#iale, î"ischimba culoarea str!vezie în una tulbure "i urât!, bolborosind mânios "i umflându-se, amenin#a s! macine "i malurile printre care curgea. Cea mai groaznic! isprav! a f!cut-o în anul 1912, despre care voi vorbi mai târziu, urmând acum s! descriu bucuria bunicului.

Bunicul Matei era considerat ca unul dintre cei mai harnici "ide"tep#i de pe Valea Camenii. Era iarna dogar, iar vara f!cea lucr!rile agricole. Nu era nici s!rac de tot, dar nici bogat. Se spune c! afar! de cele 7 zile de coas! de pe dealul din spatele casei si 2 zile ar!tur! în jos de cas!, pe lâng! pârâu, celelalte terenuri le-a cump!rat �cu barda�, adec! cu banii ce-i câ"tiga prin fabricarea de butoaie "iputini, comenzi numeroase primite de la s!teni, putini zise "istreazuri, în care î"i p!strau #uica sau comina de prune. Pentru a le face fa#!, mama spunea c! bunicul se culca odat! cu g!inile, dar la ora 3 diminea#a era în picioare, î"i f!cea o m!m!lig!, mânca "i se apuca de lucru.

Unul din cele dou! terenuri �cump!rate cu barda� era sus de tot, aproape de masivul Cozia, o p!"une, adec! fâna#, în întindere de 8 zile de coas!, ob#inut prin defri"area de p!dure. Acest teren avea în mijloc rezervat un crâng neatins de topor, la marginea c!ruia curgea un izvora". Terenul acesta se numea �Cur!tura��, ca "i terenurile învecinate, ale fra#ilor bunicului, care "i ei, la rândul lor, au defri"at p!durea, adec! au cur!#at-o pentru a-"i crea loc de fâna#e care, dup!cositul fânului, servea apoi ca p!"une pân! la c!derea z!pezii. Din crângul de circa 400 m p!tra#i bunicul î"i t!ia pari pe care îi împlânta bine în p!mânt, pentru a face în jurul lor claia de fân "i pe care apoi a"eza �pov!zni#e�, 4�6 legate între ele la vârful cl!ii, pentru ca vântul

12

s! nu smulg! fânul din jurul parului. Fiindc! terenul era parte pe coast!, parte pe un mic platou, fânul se aducea pe platou tras pe �târ"� de cai sau boi. A"a-zisul târ" nu era altceva decât o crac! mare de fag cu mai multe ramuri, pe care se a"eza fânul cu furcile, în m!rime de un porconi (circa 200 kg) "i dup! a"ezare se lega fânul cu o funie prins! de vârful târ"ului "i strâns! peste fân "i legat! apoi bine de cap!tul gros al târ"ului, pentru a se p!stra fânul pe acesta în timpul trasului pân! la locul unde se a"eza în �boghie� (claie în form! de c!ciul! uria"!, str!puns! de parul ce am amintit). Boghiile acestea erau cl!dite temporar "i toamna erau coborâte jos "i cl!dite aproape de cas!, în form! tot de claie, dar de o grosime "i în!l#ime mai mare, numit! �fungei� în care intrau 2�3 boghii, "i din care se consuma por#ie cu por#ie iarna, în m!sura cerin#elor de hran! aanimalelor. În aceste fungee mul#i s!teni obi"nuiau s! pun! pe la mijloc mere, care se p!strau bine pân! prim!vara, când stocul de fân era folosit pân! la nivelul sau stratul unde erau puse fructele.

Al doilea teren mare "i cel mai bun pentru fâna#, câ"tigat cu barda de c!tre bunic, era pe versantul dealului dinspre r!s!rit, întins între dou! dealuri, în m!rime de 25 de zile de coas!, partea de sus a acestui teren ajungând pân! la �Plai�, în!l#ime de 1000 metri, de unde începea p!durea secular! de fagi. Acest teren era o �pagin!�între cele dou! dealuri "i avea sus, la mijloc, "i în partea de jos, câte un izvora". Deasupra de tot, pe unde trecea plaiul spre munte, folosit de s!teni "i celelalte comune, care î"i urcau prim!vara turmele la munte "i le coborau toamna, � bunicul avea o stân! de bârne, pe care mai târziu tat!l meu, dup! moartea bunicului, a transformat-o într-un s!la", ce servea "i ca stân! "i ca loc de dormit, cât timp oile "ivitele erau #inute sus la p!"une, ziua "i noaptea, pân! la venirea iernii.

Deoarece se întâmpla ca vitele vecinilor s! scape "i s! se înfrupte din boghiile str!ine ce nu erau îngr!dite cu gard, din cauza asta se iscau certuri între p!guba" "i proprietarul vitelor "i, dac!paguba nu era reparat! pe cale pa"nic!, se ajungea la constatare prin delega#ii comunali (jura#i), "i, dac! nici pe aceast! cale p!r#ile nu se

13

împ!cau, se ajungea la judec!torie, cu cheltuieli "i avoca#i. Este drept c! aceste din urm! cazuri erau destul de rare.

Câ"tigarea acestei averi �cu barda� a fost desigur o bucurie mare pentru bunicul Matei, dar nu de aceast! bucurie este vorba, ci de cea ocazionat! de na"terea mea. Aceasta nu este de mirare "i se explic! prin faptul c! bunicul Matei "i bunica Maria au avut nu mai pu#in de #apte fete "i nici un b!iat. Gândi#i-v! ce grij! a fost pe capul lui s! m!rite toate fetele, s! le dea zestre câte o buc!#ic! de p!mânt "iun anumit num!r de oi "i vite cornute etc., a"a cum era obiceiul în sat. Deci, la venirea mea pe lume aveam "ase m!tu"i, dintre care cinci erau deja m!ritate.

Cea mai mare m!tu"!, Petra, s-a c!s!torit cu Iva"cu Dumitru, cu gospod!ria la dou! b!t!i de pu"c! în jos, lâng! pârâul de pe Camena. Aceast! m!tu"! a avut un copil, pe v!rul Tr!il!, aproape de o vârst!cu mine, "i o fat!, Stana, mai în etate, ce s-a c!s!torit cu Nistor Gherescu, mai în jos, la 2 km, la Gura Smogotinului, unde p!r!se"te p!durea un pârâu voinic plin cu p!str!vi. Atât v!rul Tr!il!, cu care m-am jucat mai mult în copil!rie "i ne-am în#eles ca fra#ii toat! via#a, cât "i veri"oara Stana, acum v!duv!, sunt în via#! când scriu aceste rânduri. Deoarece p!rin#ii mei, în anul 1919, au vândut averea din Camena "i s-au mutat la Caransebe", pentru motivele pe care le voi ar!ta mai târziu, când m! ajungea dorul de a vedea locurile copil!riei, am fost primit "i g!zduit veri de-a rândul, pân! acum 4 ani la veri"oara Stana "i fiul ei, Nistoric! clarinetistul, ei având o cas!înc!p!toare cu o pozi#ie romantic!, chiar lâng! gura Smogotinului, unde iese pârâul din p!dure. Cu 4 ani în urm!, v!rul Tr!il!, având 2 feciori însura#i în gospod!rie cu dânsul, "i-a transformat casa veche într-o locuin#! modern! cu patru camere "i hol, punându-mi la dispozi#ia mea "i a familiei mele cea mai frumoas! camer!, pentru ori de câte ori îl voi onora cu vizita mea "i a familiei.

A treia fat! a bunicului Matei a fost Ana, mama mea, care era chemat! de to#i Anu#a. Mama fusese c!s!torit! pe valea Ohabei, numai #in minte numele primului ei so#, care a murit la un an dup!c!s!torie. Mama r!mânând v!duv!, bunicul Matei a adus-o acas! la

14

el "i a m!ritat-o apoi cu tat!l meu David Talpe", din fundul v!ii Toplei, la circa 6 km dep!rtare de casa bunicului, în care vale se g!sesc familiile Talpe", tata venind ca ginere în casa bunicului. De multe ori mi-am pus întrebarea: nu cumva vreun str!mo" Talpe" "i-o fi avut originea prin Moldova "i Bucovina, deoarece când destinul m-a dus prin Moldova am aflat c! în Vaslui "i în jur sunt foarte numeroase familii Talpe" "i poate pe vremuri vreun str!mo", fugind de t!tari, "i-o fi g!sit refugiul în Cornereva. O simpl! presupunere, din cauz! c! familii cu numele Talpe" se mai g!sesc în Tople# "iOr"ova, dar acestea sunt plecate tot din Cornereva. Actuala familie Talpe" din Or"ova este rud! mai îndep!rtat! cu familia mea, bunicul lor fiind cunoscut de mine când eram copil mic, iar el era comerciant "i cârciumar în centrul satului Cornereva "i era poreclit �Durac� "i a#inut ca nevast! pe o sor! a bunicului Matei, dac! îmi aduc bine aminte. Deoarece bunicul, cum am amintit, nu a avut nici un fecior, iar tat!l meu mai avea un frate mai mare Ignat "i o sor! Petria, tata r!mânând orfan de p!rin#i la 12 ani, bunicul l-a adus �ginere în cas!�, ca so# al mamei; în acel timp toate fetele, adec! m!tu"ile mele erau m!ritate, cu excep#ia celei mai mici, Crina.

A treia m!tu"!, mai mic! dup! mama, a fost m!tu"a Maria, c!s!torit! cu Iancu Neme", cu gospod!ria tot în fundul Camenii, la circa 500 pa"i de casa bunicului. Acest Iancu Neme" cu m!tu"a Maria a avut o singur! fat! "i to#i au murit în r!stimp de 2 ani, � dup!credin#a p!rin#ilor mei "i a tuturor vecinilor � din cauza unei comori spurcate pe care a g!sit-o în gr!dina sa unchiul Iancu, istorie pe care o voi povesti la capitolul �Comorile din Cornereva�.

O sor! a bunicului Matei a fost c!s!torit! cu brigadierul silvic Ion Lozici, din centrul satului. Acesta urmase 4 clase medii la "coala regimentar! (Regimentsschuhle) din timpul ocupa#iei austriece. Taica Lozici cuno"tea perfect limba german! "i a avut dou! fete: una m!tu"a Ioana, c!s!torit! cu un ceferist Matei din Bolva"ni#a, având ca fiic! pe Ioana, în prezent v!duv!, fost! func#ionar! la po"t!, so#ul ei fiind Bugariu, fost înv!#!tor în Petro"eni#a, iar ca fii pe Ionic! "iGheorghe, acesta din urm! decedat acum doi ani. Acesta a fost ofi#er

15

activ în armata austriac!, iar dup! primul r!zboi mondial, intrând în armata român!, a fost locot.-colonelul Matei Gheorghe, comandant al unei unit!#i de tancuri, care dup! insurec#ia de la 23 aug. 1944, din proprie ini#iativ!, a cooperat cu armata rus!, trecând cu tancurile peste mun#ii Carpa#ilor Orientali "i luptând pân! la dezrobirea Cehoslovaciei, fiind considerat ca un erou. Faptele lui de arme "ifotografia sa se pot vedea în bro"ura �Atac! tancurile�, editat! de Min. Armatei în 1967.

Terminând cu în"irarea rudeniilor, de abia acum ajung s!povestesc în ce a constat �bucuria bunicului Matei�. O repet în dou!cuvinte: na"terea mea! S-ar putea obiecta c! orice bunic se bucur!când i se na"te un nepot. Acest lucru e firesc "i adev!rat. Dar bucuria bunicului meu era incomparabil mai mare decât a altor bunici. De ce? s-ar întreba cineva. R!spunsul "i explica#ia sunt foarte simple. Gândi#i-v! c! bunicul a avut "apte fete "i nici un b!iat!

M! n!"team ca primul b!iat în cas!, tat!l meu venind ca ginere în casa bunicului. $i doamne, ce bucurie, ce mai osp!# a organizat bunicul chiar în ziua na"terii mele. În primul rând a împodobit masa de jur-împrejur, pe margini cu cetin! de brad "i flori, iar în mijloc, adec! pe mas!, mânc!ri "i beutur!, în scopul ca ursitoarele mele s!fie mul#umite când vor intra în cas! s!-mi �toarc! viitorul� � relatare auzit! de la mama, când ajunsesem m!ricel. Din descrierea vie#ii mele se va vedea dac! ursitoarele au fost sau nu binevoitoare "i dac!le-a pl!cut masa preg!tit! în cinstea lor de bunicul.

Comparând destinul de pân! acum cu al celorlal#i fii de #!rani de vârsta mea din satul Cornereva, adoptând de form! credin#a#!ranilor între care m-am n!scut, pot afirma c! ursitoarele au r!spl!tit în mare m!sur! a"tept!rile bunicului "i c! într-adev!rmi-am f!urit un destin deosebit "i bun. [�] În 23 aprilie, ziua na"terii, mama i-a spus bunichii s! m! lase s! tr!iesc, c!ci se vede ca a"a a fost voia lui D-zeu "i ea nu vrea s!-"i fac! p!cate. Bunica s-a r!zgândit "i mama i-a spus c! poate din cauz! c! în timpul sarcinii, cu câteva zile înainte de na"tere, a alunecat pe o coam! de deal "i ac!zut cu pântecele de un bolovan, poate din cauza acea ar!tam a"acum ar!tam [vân!t, n.n.].

16

Pe vremea aceea, "i chiar mult! vreme mai târziu, în sat nu existau moa"e, decât unele femei mai b!trâne care asistau pe femeile care n!"teau sau acestea n!"teau chiar pe câmp, singure, f!r! nici o asisten#!, f!r! urm!ri dezagreabile pentru ele sau copilul n!scut. A"as-a întâmplat c! pe mama a asistat-o numai bunica când m-am n!scut. Iat! îns! c! s-a întâmplat o minune. În ziua urm!toare, fa#amea, din vân!t!, începuse s! se schimbe într-o culoare g!lbuie "i, dup! câteva zile, am luat o înf!#i"are de copil cu fa#a normal!. Ce bucurie a fost pe mama v!zând aceast! �minune�, cum credea ea "i ocritica pe bunica pentru inten#iile uciga"e de care d!duse dovad!.

Nici tata, nici bunicul nu erau acas! în ziua na"terii, fiind pleca#i în centrul satului la prim!rie, pentru aranjat ceva treburi, iar la întoarcerea lor bunica nu le-a dat voie s! m! vad!, spunând c! nu se cade s! m! vad! decât la trei zile, iar bunicul, în culmea fericirii, a aranjat masa pentru ursitoare, cum am amintit deja, invitând ca oaspe#i pe fetele "i ginerii s!i "i fra#ii din vecini.

Dup! doi ani mama a n!scut pe fratele meu Nistor, iar dup! al#idoi ani pe fratele cel mai mic, Matei, botezat cu acest nume la dorin#abunicului. A"a am crescut, jucându-m! cu fra#ii mei "i cei din vecini pân! la etatea de "ase ani. Bunicul era în culmea fericirii, având trei nepo#i, "i de multe ori se l!sa dela lucrul s!u ca s! ne fac! juc!rii, c!ci tata în fiecare var! era plecat la munte, ca p!curar la oi, "i tocmai la stâna comun! a Talpe"e"tilor din muntele �Ope"ata�, situat deasupra Cernei, vis-a-vis de satul Izverna de peste grani#a cu Vechiul Regat, grani#! ce o forma râul Cerna.

Când aveam vreo "ase ani, moartea a intrat pe nea"teptate în casa noastr!. Era luna Iulie, când cire"ele erau în toiul coptului în satul nostru de munte, cu clim! relativ rece. Cu o zi înainte plouase a"a de tare, încât pârâul ce curgea pe lâng! cas! se umflase "i era tulbure. Bunicul se urcase într-un cire" s! culeag! cire"e "i avea la el un topora" pentru t!iat crengile uscate. La un moment dat, m!tu"aCrina, sora mai mic! a mamei, care înc! nu era m!ritat!, vine aler-gând din partea de sus a gr!dinii, pe marginea c!reia curgea pârâul umflat, "i spune bunicului c! �Condei�, a"a era porecla vecinului din

17

susul pârâului, s-a apucat s! ia pietre "i lespezi de pe marginea gr!dinii noastre "i le a"az! pe marginea gr!dinii sale, pentru a proteja astfel gr!dina sa, s! nu fie sp!lat "i ras p!mântul de furia apei, care astfel rodea p!mântul din gr!dina noastr! din matca apei.

Am v!zut cum bunicul, la aceast! "tire, s-a coborât din pom "icu toporul atârnat pe mâna stâng! s-a dus la numitul �Condei�, unde acesta continua s! fac! isprava amintit!, "i, dup! câteva schimburi de vorbe, bunicul i-a dat o palm!, iar Condei a scos din buzunarul hainei un pumnal "i l-a înfipt în pieptul bunicului, care s-a pr!bu"it la p!mânt, iar Condei a disp!rut.

Bunicul, sângerând, a fost adus pe o p!tur! în cas! "i a"ezat pe pat. Nefiind vat! în cas!, a fost legat la ran! cu fâ"ii de pânz!. Tata, în"tiin#at de acest eveniment, a venit urgent dela munte, l!sând oile în seama unei rude "i, la cererea bunicului care mai tr!ia, a adus "ase martori, oameni b!trâni, între care "i pe Talpe", zis Durac "i a f!cut testament verbal prin care a l!sat bunicii o mic! parte din avere "ialte desp!gubiri în vite "i bani pentru fetele m!ritate, separat zestre în p!mânt, vite "i bani pentru m!tu"a Crina care nu era m!ritat!, iar casa "i cea mai mare parte a averii a l!sat-o în p!r#i egale mamei "itatei. A treia zi bunicul a murit, "i, la autopsie, s-a constatat c! ficatul i-a fost str!puns de pumnal. Era în etate de 50 ani. Dac! bunicul nu ar fi avut posibilitatea s! fac! testament, toat! averea ar fi fost f!râ-mi#at! "i mama târât! în proces de celelalte surori pentru împ!r#irea mo"tenirii.

Asasinul a fost prins "i condamnat la un an "i jum!tate închi-soare, pentru motivul c!, fiind p!lmuit de victim!, care avea topor, din spaim! a dep!"it limitele ap!r!rii legitime. Un exemplu de cauze mici care produc efecte tragice.

Tata a respectat testamentul, îndeplinind toate sarcinile impuse, averea imobil! a fost p!strat!, fiind mic"orat! doar cu o gr!din! cu pomi fructiferi, dat! ca zestre m!tu"ii Crina la c!s!toria ei cu Nistor Talpe", zis Gan#u, din valea Topla, dup! trei ani de la moartea bunicului.

* * *

18

Tot de la mama am aflat, când devenisem mare, c! la vreo câteva luni dup! moartea bunicului Matei, umbla din cas! în cas! un ghicitor numit Ghirtu, om b!trân cu p!rul aproape alb, care ar fi cutreierat nu numai Banatul, ci "i Muntenia, "i ar fi fost pân! la Pite"ti, cum ar fi sus#inut el.

Venind "i în cas! la noi, s-a oferit s! ghiceasc! "i viitorul nostru, al copiilor, care ne adunaser!m în jurul lui "i mama s-a învoit, c!ci fiind femeie miloas! "i a"a l-ar fi ajutat cu ceva, fie c! ar fi ghicit sau nu. Iat! ce profe#ii a f!cut mo"ul Ghirtu, dup! spusele mamei: �Dta ai trei feciori, dar nu "tiu dac! e bine s!-#i spun tot viitorul lor sau s!-l ascund, ca s! nu te nec!je"ti de pe acum�. La îndemnul mamei, acesta a continuat: �Celor doi mici le st! moartea nea"teptat!, iar cel mare (eu) va sc!pa de moarte ca prin urechile acului, tot atunci când vor muri fra#ii lui. Acesta, sc!pat de moarte, când va fi june va merge în b!taie prin #!ri streine, va ajunge domn mare "i se va însura cu o fat! oache"! dintr-o #ar! dela r!s!rit "i se va mira tot satul de el "i va sc!pa s!n!tos din toate necazurile prin care va trece.�

Mama auzind acestea i-a r!spuns c! va fi cum e voia lui Dumnezeu, l-a cinstit "i acesta a plecat mai departe, f!r! ca mama s!se nelini"teasc!, zicând în sinea ei c! orice minciun! poate s!-i în"ire,c!ci "i a"a nu-l poate controla "i ca om s!rac trebuie s! tr!iasc! "iacesta din ceva. Cum era s! cread! mama c! eu, copil de #!ran, destinat a p!zi oile, când voi ajunge mare s! ajung în b!taie (r!sboi) în #!ri streine "i domn mare "i, pe deasupra, s! m! însor "i cu o fat!din !ar" strein" dela r!s!rit?!

Dar iat! c! în prim!vara urm!toare a isbucnit o molim! în tot satul "i copiii au început s! piar! ca mu"tele, nefiind cru#at! nici o cas! de pe v!ile "i centrul satului, ca "i din alte sate vecine. B!nuiesc c! a fost scarlatin!. Cei doi fra#i ai mei au murit amândoi în decurs de dou! s!pt!mâni, iar eu eram între via#! "i moarte timp de "ase s!pt!mâni, devenind numai piele "i os. Mama mi-a spus c! cu greu înghi#eam câte o lingur! de lapte, iar ceva mai târziu m! f!cea s!înghit, cu greu, zilnic o lingur! de #uic!. Dup! "ase s!pt!mâni am început s! m!nânc mai bine "i m-am înzdr!venit.

19

Dup! aceste nenorociri, mama "i-a adus aminte de prorocirea lui Ghirtu "i s-a mirat, ne"tiind ce s! cread!, dac! a fost o întâmplare sau mo"ul î"i cuno"tea bine meseria. De altfel, poporul nostru, ca "ialte popoare din restul lumii, crede în �ursita� pe care o are fiecare om înc! dela na"tere.

Dup! moartea bunicului, tata a p!r!sit ciob!nia, iar oile le-a dat în pâlc, fie la stâna familiei Talpe" din Topla, fie cea de la �Petrile Albe�, f!cut! în comun cu familia Milu "i Iva"cu, cumna#ii mamei, din Camena.

Pân! când am împlinit aproape opt ani devenisem de ajutor tatei, ducând zilnic vaca cu lapte la p!"unat la �Cur!tur!�, plecând cu ea de funie dup! ce se ridica roua "i apoi pe la orele 10, fiind s!tul!, o coboram "i, pe c!ldur!, se odihnea în grajd, iar dup!-amiaz!o scoteam din nou la p!"une pân! la înserat, când mama o mulgea, ca "i diminea#a, într-o g!leat! de lemn "i, dup! ce termina, îmi întin-dea g!leata s! beau cât pot. P!rin#ii mei, ca "i al#i #!rani, nu fierbeau niciodat! laptele de vac!, care se consuma a"a crud sau l!sat s! se acreasc! sau pus în �b!dâni� (putin!), care dup! ce era umplut în 1�2 zile se b!tea "i se ob#inea unt, iar ce r!mânea se numea �zar!� "i se bea goal! în caz de sete sau se mânca amestecat! cu m!m!lig! cald!.

Bunica a mai tr!it înc! vreo "apte ani dup! moartea bunicului "im! iubea foarte mult, spunându-mi fel de fel de pove"ti, în timp ce sta "i torcea, fie în cas!, fie afar! în curte.

Tata "i mama, ne mai putând s! fac! fa#! singuri gospod!riei, au angajat un servitor numit Catran, fugit din �#ar!� (Vechiul Regat). Acest servitor era foarte harnic, dar mare fum!tor, mai bine zis sug!tor de tutun. Era încins cu un brâu lat de piele, în care î"i #inea tutunul din care scotea între degete câte o doz! mic! "i o b!ga în col#ul gurii unde o #inea, iar dup! câtva timp o scuipa. Brâul de piele mirosea a tutun, fiind îmbibat prin p!strarea îndelungat! a acestei otr!vi, iar dac! m! ocup de acest servitor o fac din cauza unui obicei ciudat al acestuia, nemaiauzit "i pomenit de alt! lume. Când i se ispr!vea tutunul, lua briceagul "i î"i t!ia câte o buc!#ic! de piele din partea superioar! a brâului, pe care o b!ga în col#ul gurii, cum

20

proceda cu tutunul. Pielicica astfel îi d!dea senza#ia de gust al tutu-nului. Cu vremea, tot t!ind mereu din partea anterioar! a brâului, acesta se îngustase grozav în fa#!, iar în spate r!mânea intact. To#icare îl vedeau îi cuno"teau n!ravul "i f!ceau haz.

Prim!vara tata mâna vacile sterpe la munte la �Petrile Albe�, în grija v!carului, iar cei doi cai erau l!sa#i liberi tot acolo la munte, în paza Domnului, a"a cum procedau "i al#i vecini. Caii se adunau instinctiv în herghelie, de bun!voie, "i, fiindc! aveau p!"une la discre#ie, rar se dep!rtau în alt! parte a muntelui, r!mânând nu departe de stâni. Erau îns! cazuri când se aventurau "i pe mun#ii din vecin!tate, iar când st!pânul avea nevoie de ei de multe ori erau c!uta#i 1�2 zile de-a rândul, pân! erau g!si#i. De furat nu se puteau fura, c!ci nu se l!sau prin"i decât de st!pânul lor binecunoscut, iar ur"ii f!ceau pagube mai mult în vite cornute decât în cai.

Înc! de la etatea de "ase ani, tata m-a dus c!lare la stâna din Ope"ata. Acolo am dormit prima dat! în apropierea p!durii, în stân!,pe jos, aproape de vatra focului, care nu se stingea decât târziu de tot pe la miezul nop#ii. Atunci am avut ocazia s! ascult concertul de diminea#! al p!s!rilor din p!dure "i atunci am v!zut prima dat! "ipui de mistre#i, adu"i la stân! în împrejur!rile urm!toare: tata plecând prim!vara cu oile la pust!, cum se zice, unde se g!sea p!"une, pe când satul nostru era acoperit de z!pad! � deplasare care o f!ceau to#i proprietarii de oi, cu care ocazii î"i vindeau mieii "ica"ul � p!"unând în hotarul comunei Zerve"ti, de lâng! Caransebe",a cump!rat, în schimbul unei oi, o frumuse#e de c!#elandru dela un localnic de acolo "i c!#elul a r!mas cu numele Zârvan, dela numele satului de unde fusese cump!rat. Acest c!#el era o ras! de câine de oi, cu p!rul ro"cat-închis, cu p!rul lung ca la oi, dintre care de abia i se vedeau ochii. Fiind hr!nit bine, a crescut mare de tot "i voinic tot pe lâng! oi. Avea un l!trat rar "i gros "i nici un câine nu îndr!znea s! se lege de el la lupt! când venea toamna acas! "i se întâlnea cu câinii vecinilor. Dar nici lupii nu îndr!zneau s! se apropie de oile pe care el le înso#ea pe munte sau în p!dure, împreun! cu ceilal#i câini.

21

În ziua urm!toare dup! ce am ajuns la stân!, câinii au luat la goan! în p!dure, pe lâng! stân!, o scroaf! cu purcei mistre#i. Pe când restul câinilor urm!reau scroafa prin p!dure, �Zârvan� al nostru, mai de"tept, a înh!#at un purcel "i l-a dus plocon la stân!, purcelul fiind înc! viu. Tata povestea mai târziu c! acest câine a mai prins înc! doi purcei mistre#i în perioada în care pâlcul de oi era #inut tot în muntele Ope"ata.

Pentru a avea un scut în cazul când s-ar fi înc!ierat cu lupii, Zârvan purta în jurul grumazului ni"te col#i de fier, cum era obiceiul s! pun! "i al#i ciobani la câinii lor. Zârvan nu se d!dea la oameni, dar devenise spaima câinilor din vecini, când ace"tia se înc!ierau toamna, dup! coborârea oilor dela munte. Într-o diminea#! de toamn!, tata l-a g!sit mort, fiind otr!vit cu �omag� de vecinii invidio"i, cum spunea el. �Omagul� era o plant! foarte otr!vitoare, care se g!sea pe stânca unde începe �Camena Seac!�, la circa 1 km mai jos de casa noastr! "i s!tenii o puneau în mâncarea destinat!câinilor care veneau vara s! road! "tiule#ii de porumb, în timpul când ace"tia nu erau înc! bine cop#i. Am plâns mult dup! r!bd!torul meu prieten de joac! Zârvan, f!r! s! mai descriu mâhnirea p!rin#ilor, mai ales a tatei, care spunea c! un astfel de câine nu va mai g!si. Ca s! vede#i ce credin#! poart! un câine fa#! de st!pânul lui, #in s! ar!t oadev!rat! odisee a acestui exemplar rar de animal. În 1904, an extrem de secetos, tata, împreun! cu alte rude, pentru a salva oile dela pieire, prin luna aprilie, a dus pâlcul de oi la "esul din susul Dun!rii, aproape de Biserica Alb!, #inut locuit în mare parte de c!tre sârbi, unde z!pada se topise mai devreme "i câmpul oferea p!"une bun!pentru oi. Dup! câteva s!pt!mâni, la întoarcerea acas!, Zârvan nu era de g!sit cu toate c!ut!rile întreprinse de tata în satul unde a stat în acel #inut de lâng! Biserica Alb! "i a fost silit s! se întoarc! cu oile f!r! acest câine credincios. L-a considerat definitiv pierdut, fie prin omor sau furat de vreun sârb. Cu o lun! mai târziu, dup! ce pâlcul de oi era deja sus la munte, într-o diminea#! mama iese în curte "i îl vede pe Zârvan culcat pe p!mânt, schincind "i dând bucuros din coad! în dreapta "i în stânga. Era într-un a"a hal de sl!biciune încât,

22

la vederea mamei, de abia s-a sculat în labele de dinainte. Era lihnit de foame "i epuizat fizice"te, dup! un drum de aproape 200 km, ce a parcurs prin zeci de sate streine, f!r! hran! "i ad!post, f!când drumul întors spre cas! "i h!ituit desigur de câini streini "i oameni, primejdii numeroase, prin care numai el le "tia, dar noi le b!nuiam. Mare ne-a fost bucuria la to#i când l-am rev!zut. Hr!nit bine "i #inut acas! vreo dou! s!pt!mâni, Zârvan avea înf!#i"are ca la plecarea pe drumul lung parcurs cu pâlcul de oi. Tata era convins c! vreun sârb, doritor a avea un astfel de câine, l-a ademenit "i închis "i dup! ce l-a #inut astfel fie c! l-a legat cu vreo sfoar! prea slab!, fie c! l-a l!sat liber, în speran#a c! s-a acomodat cu noul st!pân; animalul, v!zându-se liber, dorul de munte, de p!dure "i pâlcul de oi al st!pânului lui l-au îndemnat s!-"i încerce norocul pentru a reveni acas!, f!când un drum atât de lung, plin de primejdii pentru un câine ce nu putea fi considerat decât vagabond. Probabil c! el mergea numai noaptea, iar ziua se odihnea camuflat în vreun loc potrivit. Ceea ce este de admirat era în primul rând sim#ul de orientare în recunoa"terea drumului la întoarcere, în care drum a trebuit s! treac!"i prin ora"ul Or"ova "i or!"elul Mehadia. Am considerat c! Zârvan din copil!ria mea ar fi fost un tovar!" demn de �Col# Alb�, scris de Jack London.

Pân! la etatea de 8 ani, cât am stat în sânul c!minului p!rintesc, am acumulat acelea"i experien#e în credin#e ca oricare alt copil de #!ran din satul meu, în contact permanent cu muntele "i p!durea "icu jivinele din aceasta din urm!, inclusiv ursul, regele animalelor din p!durile din Europa. Am fost martor a dou! întâmpl!ri în care ursul a jucat rolul principal. Prima a fost la etatea de 7 ani, când am înso#it pe tata în p!durea Igegului, la locul numit �%u#ule�, unde se aflau oile noastre cu ale unchiului Dumitru Iva"cu, fiind p!storite în p!dure de c!tre fratele acestuia Tr!il! Iva"cu, care, împreun! cu tata, construiser! o stân! din bârne "i copaci, în form! de colib! #uguiat!,în care erau la ad!post de ploaie "i în care dormeau lâng! focul a#â#at pe vatra de p!mânt din colib!. Înc! în prima noapte, fiind culcat pe un cojoc, aproape de focul din stân!, la un moment dat am fost trezit

23

din somn de l!tratul furios al câinilor "i deschizând ochii am v!zut pe tata "i pe unchiul Tr!il! intrând gr!bi#i în stân! "i, apucând fiecare câte un t!ciune aprins, au alergat în grab! spre seciul oilor (îngr!-ditur! de pari cu nuiele), urma#i de h!rm!laia mare care o f!ceau câinii "i astfel, cu t!ciunii aprin"i, au fug!rit ursul care venise s!dijmuiasc! oile. Aceasta s-a întâmplat noaptea. Fiind întuneric, pe urs nu l-am v!zut, dar am urm!rit cu ochii locul pe unde am v!zut t!ciunii aprin"i rotindu-se prin aer, dep!rtându-se pe o mic! distan#! dela seciul oilor spre interiorul p!durii, continuând s! aud l!tratul neîntrerupt al câinilor.

A doua ocazie a fost pe la etatea mea de 10 ani. Plecasem cu tata c!lare, fiecare pe un cal, pentru a primi dela ciobanul dela stâna din Ope"ata produsul pe trei zile de ca" etc. dela cioporul de oi, cât i se cuvenea tatei, conform m!sur!torii oilor noastre la intrarea lor în pâlc, a"a cum era obiceiul. Era prin luna iulie, când cire"ele erau în toiul coptului pe v!ile Cornerevei, coacere mai târzie din cauza climei reci dela poalele mun#ilor împ!duri#i. Dup! ce am urcat pe �Petrile Albe� "i am l!sat în urma noastr! "i Vârful Babei, înalt de peste 1800 m, "i am ajuns deasupra �Gropii�, tot pe c!rarea de pe coama mun#ilor, eu mergând înainte deoarece caii cuno"teau drumul, chiar dac! nu l-am fi cunoscut noi, la un moment dat iapa pe care o c!l!ream a început s! sfor!ie "i s! bat! pasul pe loc, spre mirarea mea, c!ci era prima dat! c! se comporta astfel. Tata, v!zând aceasta, a desc!lecat. La sfatul lui, am desc!lecat "i eu "i, dându-mi frâul de la iapa lui, mi-a spus s! stau acolo lini"tit cu caii "i s! nu-mi fie fric!, caii sim#ind probabil vreo jivin! s!lbatic!. A mers vreo 15 pa"i pân! la un loc de unde avea vedere jos spre �Groapa� str!b!tut!de un pârâia" ce curgea jos, pentru a str!bate p!durea "i a se v!rsa în Cerna. Dup! ce a stat câtva timp acolo, s-a întors la mine, a luat amândoi caii de frâu "i am mers spre locul ce-l p!r!sise deasupra �Gropii�, de"i caii nu mergeau bucuro"i. Ajun"i la acel punct, mi-a f!cut semn s! m! uit jos în vale, f!r! s! vorbesc. Privind, am v!zut jos în vale, la circa 150 m, o ursoaic! cu doi pui de urs, care se îndeletniceau cu scormonirea pietri"ului sau nisipului din albia

24

pârâia"ului, scotea laba afar! "i se uita s! vad! dac! a prins ceva "iapoi arunca furioas! spre spate con#inutul din gheare "i reîncepea opera#ia. La un moment dat, îl v!d pe tata c!-"i scoate revolverul mare din gura traistei, un revolver cu magazie rotativ! "i gloan#e cu calibru de circa 10 mm "i trage în sus un foc. S-a produs o detun!tur!mare, multiplicat! de p!durile dela poalele muntelui, iar ursoaica, f!r! s! ne vad!, s-a speriat grozav "i a început s! alerge în jos, apoi spre p!dure "i puii, neputând s! #in! pasul cu ea, erau împin"irotogol înainte, când unul, când altul, pân! au disp!rut to#i trei în p!dure. Dup! aceea, ne-am continuat drumul spre destina#ie.

Afar! de aceste cazuri n-am mai avut ocazie s! v!d vreun urs decât la gr!dina zoologic! sau la ursarii care umblau cu ur"iîmblânzi#i, aceasta când am ajuns prin ora"e.

Am întrebat dup! aceea pe tata, în timpul mersului, dac! "tie de ce cerceta ursoaica cu laba albia pârâia"ului. �Ca s! prind! raci�, mi-a spus tata, "i eu l-am crezut, c!ci nici dup! judecata mea nu g!seam alt! explica#ie, cum nu g!sesc alta nici acum. Ursul este omnivor "i mergând zilnic la izvorul cristalin s! bea ap! o fi v!zut raci sau broa"te în ap! "i a"a s-o fi hot!rât s! mai varieze alimentarea.

Nu pot descrie vraja nop#ilor petrecute fie la munte, fie cea din mijlocul p!durilor seculare. A"a ceva trebuie tr!it.

Credin#a s!tenilor printre care am crescut este c! ursul nu atac!pe om decât atunci când omul îl atac!. Am auzit povestindu-se unele întâmpl!ri cu ur"ii, chiar din gura celor care v!zut direct sau au p!#it ei în"i"i scene hazlii sau curioase. Unele mi-au fost povestite de c!tre vecinii mei, cari au gr!din! de pomi roditori aproape de marginea p!durii sau stupine nu prea departe de p!dure. Astfel, la un vecin Gheorghe Milu, zis C!#elul, de sub Cozia, a treia cas! dela noi, pe lâng! alt pârâu, în repetate rânduri, când poamele erau coapte, ursul s-a urcat în pom "i, cum nu avea timp s! culeag! fructele, a g!sit de cuviin#! s! rup! cr!cile "i s! se a"eze sub prun pentru a se desf!ta. O alt! întâmplare cu totul hazlie s-a întâmplat cu soacra veri"oarei mele Stana Gherescu, pe care toat! lumea o numea Baba Floarea. Aceasta toat! vara obi"nuia, ca "i alte femei, s! culeag! zmeur! din p!dure pe

25

�Smogotin� "i astfel câ"tiga parale, vânzându-le la B!ile Herculane sau la Or"ova. �Într-o diminea#! � îmi poveste"te Baba Floarea � am plecat cu g!le#ile de lemn la Smogotin s! le umplu. Aveam trei g!le#i: una mai mare în traist! "i câte una în fiecare mân!. Umplusem g!leata din traist! "i înc! una de mân! "i, pentru a o umple "i pe ultima, m-am îndreptat spre o tuf! mai mare de zmeur!, unde am început s! culeg. În partea cealalt! a tufei auzeam fâ"âituri "i tros-nituri u"oare de crengi rupte "i, crezând c! este vreuna din vecinele cu care am plecat la cules, mi-am v!zut de treab!. Terminând cu culesul acea parte a tufei "i, nefiind înc! g!leata plin!, am trecut pe partea celalalt! s! v!d dac! mai sunt fructe. De abia am ocolit cu 4�5 pa"i "i cu cine crezi c! dau ochii? Mo" Martin nu s-a speriat de mine � el culegea pe partea de unde auzeam zgomotele � "i când m-a v!zut a început s! morm!ie "i s! m!nânce mai departe lini"tit, considerându-m! ca pe o tovar!"! la cules. Eu îns!, când l-am v!zut la doi pa"i de mine, am rupt-o fugind la vale "i strigând în gura mare: «Fugi#i c! e ursul», p!r!sind "i traista "i g!le#ile pline cu zmeur!. Celelalte femei au fugit "i ele "i ne-am întors acas!, pe drum povestindu-le p!#ania. Unele au început s!-"i fac! cruce, iar una mai "!galnic! f!cea haz "i îmi spunea c! am fost proast! c! am fugit, în loc s! m! fi în#eles cu ursul "i s!-l fi poftit s! serveasc! din g!leat!.�

O alt! întâmplare petrecut! acum câ#iva ani, din care se poate vedea firea ciudat! a ursului, care nu atac! pe oamenii pa"nici, ci numai pe cei care îl atac!: la Furca Obi#ei din Cornereva un grup de oameni "i femei urcau pe c!rarea ce merge sus spre muntele Cozia. Jos pe coast!, ei observar! un urs sau ursoaic! care tindea s! treac!de-a curmezi"ul coasta, spre a ajunge mai repede în p!durea dela poalele muntelui. To#i, ca împin"i de un resort, au început s! zbiere "is! chioteasc! cu huo, hoho, pentru a speria ursul, care la auzul h!rm!laiei î"i iu#ea pa"ii spre a se dep!rta de grupul oamenilor. Ace"tia, v!zând c! ursul d! semne de fric!, au început s! arunce spre el în jos bulg!ri de p!mânt sau pietre, de ursul î"i vedea de drum, întorcând din când în când capul spre oameni. Una din femei, voind s!-"i arate curajul, apucând un bolovan l-a aruncat cu toat! puterea

26

în urs, pe care din întâmplare l-a nimerit în spate. De"i piatra azvâr-lit! nu era mare, probabil c! a fost de natur! mai mult a-l nec!ji pe urs, decât a-i produce o durere mai mare, "i jivina s-a hot!rât s! dea o lec#ie oamenilor care l-au atacat, f!r! ca el s! fi dat acestora ocazia a se purta cu el. Primind lovitura, jivina s-a îndreptat spre grupul oamenilor, care au început s! #ipe "i s! se împr!"tie, iar ursul, ajun-gându-i, s-a repezit exact la femeia care-l lovise "i i-a aplicat o lab! pe um!rul drept, pe care l-a r!nit destul de serios, deoarece rupsese din um!r "i o buc!#ic! de carne, dup! care isprav! s-a dep!rtat în fug!,f!r! s! se ating! de alte persoane.

Iat! o lec#ie dat! de un animal s!lbatic oamenilor care nu-"i v!dde treburile lor "i nu "tiu cum s! se poarte cu alte fiin#e ce nu le fac nici un r!u, cu atât mai ru"inos c! oamenii se în"al! unii pe al#ii, se du"m!nesc "i se omoar! unii pe al#ii în r!zboaie, n!ravuri care sunt str!ine animalelor s!lbatice din aceea"i specie.

La #coal"

De"i, ca unicul copil la p!rin#i, le eram acestora de mare ajutor, cu toate c! eram numai de opt ani, tata, la sfatul primit dela briga-dierul silvic, dela finan#ii-gr!niceri "i jandarmi, cari to#i în timpul serviciului lor erau osp!ta#i în casa noastr! cu mâncare "i #uic! � la sfatul repetat al acestora de a m! da la "coal!, spunându-i c! ar!t a fi un copil iste# "i harnic � tata le-a ascultat sfatul "i s-a hot!rât s! m!trimit! la "coal! pentru a înv!#a s! scriu "i s! citesc, "tiin#! de care el era aproape cu totul lipsit, deoarece el nu avusese decât dou! clase primare "i cu greu putea silabisi un text scris, c!ci, dup! spusa lui, în timpul celor doi ani cea mai mare parte a timpului o petrecea jucându-se cu al#i copii pe dealul Cucuiata, în loc s! frecventeze regulat "coala. Aceast! neglijen#! din copil!rie tata a pl!tit-o scump în via#!, cum spunea el, c!ci omul f!r! carte e ca "i omul care pleac!la r!sboi înarmat cu un ciomag, în loc de pu"c! "i sabie.

27

Pe vremea aceea înv!#!mântul primar nu era obligatoriu sub st!pânirea maghiar!, aceasta având tot interesul ca supu"ii s! fie cât mai pro"ti, pentru a fi mai u"or st!pâni#i. Iat!-m! deci la etatea de 8 ani "i patru luni înscris în clasa I primar! la "coala confesional! din centrul administrativ al satului, plecând în fiecare diminea#!, de noapte, la "coal! cu înc! doi copii din valea Camena: cu Petru Milu, zis Mari#a, cu trei ani mai b!trân decât eram eu, "i cu Petru Milu a lui C!#elu, cu un an mai bun ca mine. Numele de Mari#a "i C!#elu erau poreclele pentru to#i cei din casa lor, foarte rare fiind familiile care s!nu fi avut o porecl! dup! care s!tenii se identificau u"or, spre a se deosebi de alte familii cu acelea"i nume.

Mama îmi preg!tea mâncarea, pe care mi-o punea în s!cule#ul de lân! în care aveam abecedarul "i caietul, mâncare suficient!pentru a-mi ajunge pân! seara la asfin#itul soarelui, când m! întor-ceam, dup! ce parcurgeam aproape opt km la dus "i tot atâ#ia la întors, pe jos. Preg!tit deci din vreme, a"teptam s! vin! întâi Papi a lui C!#elu, cum i se spunea lui Petru Milu, care locuia în ultima cas!,aproape de marginea p!durii din fundul v!ii Camena, în gr!dina c!ruia ur"ii se osp!tau cu prune. Amândoi eram înarma#i cu ciomege de alun, lucrate frumos, pentru a ne ap!ra de câinii ce se iveau de-a lungul drumului nostru lung. Ajun"i în dreptul casei lui Petru, zis Mari#a, mai precis Truic! a lui Mari#a (în satul meu Truic! este numele prescurtat dela Petru, Petric!, "i de aici Truic!, cum m!strigau "i pe mine p!rin#ii "i cealalt! lume), Papi a lui C!#elu striga: �Hai m! nea Truic!� "i acesta venea dela casa de sub coast!, mai la vale cu circa 400 pa"i de casa mea "i o luam la picior cu pas vioi spre "coal!. În drum spre "coal! mai întâlneam "i al#i copii de pe Valea Ramnei, apoi cei din valea Toplei, foarte pu#ini la num!r.

$coala avea doi înv!#!tori: pentru cl. I�II O#el Trifon, iar pentru cl. III "i a IV-a pe Cornel Cerbu. Num!rul total al elevilor din cele patru clase era de circa 35�40 elevi, dar nici ace"tia nu frecventau regulat "coala. Eu urmam în mod regulat "i respectam cu sfin#enie sfatul mamei de a fi cuminte, ascult!tor, de a nu m! certa sau bate cu al#i copii. Este adev!rat c! v!zându-mi de treab! "i fiind rezervat,

28

n-am avut nici un necaz din partea altor copii, iar pentru joac! nu aveam timp, mai ales noi, copiii de pe vale, care dup! terminarea orelor de clas! de dup! mas!, ne gr!beam s! ne întoarcem acas!pentru a nu ne prinde noaptea pe drum.

Se întâmpla îns! s! mai z!bovesc lâng! "coal! din cauza tovar!-"ului Truic! a lui Mari#a, care aproape zilnic era înc!ierat cu ni"te elevi de pe Valea Ohabei. Acesta nu era b!t!u" din fire, nici nu c!uta râc! altora, dimpotriv! du"manii lui nu-l l!sau în pace "i zilnic, înainte de a pleca spre cas!, trebuia s!-"i încaseze por#ia de pumni dela vr!jma"i Nu-mi d!deam seama care era cauza c! nu-l l!sau în pace. Probabil figura lui cam caraghioas!, fa#a lunguia#!, obrazul stâng br!zdat dela ureche spre nas de o dung! ro"ie si lat! de circa un cm, provocat! de o arsur!, iar nasul lung "i ascu#it. Cred c! era antipatic celor de pe Valea Ohabei, asta era cauza.

Odat! cu venirea iernii am sc!pat de naveta cas!-"coal!, c!ci tata m-a cazat la m!tu"a Ioana Matei, veri"oara primar! a mamei, fiica brigadierului I. Lozici, cu locuin#a în centrul satului, aproape de "coal!. Când s-a înc!lzit vremea, prin aprilie 1905, iar!"i am f!cut naveta cas!-"coal! pân! la terminarea clasei I.

$coala din sat fiind confesional!, limba de predare era limba matern!, de"i era obligatorie "i câte o or! de limb! maghiar!, când "icând, în care nu înv!#am decât alfabetul maghiar "i numai cei începând cu clasa a II-a.

La #coala ungureasc"

În fine, terminând clasa I primar!, "tiam s! citesc orice din abecedar "i pu#in! matematic!, conform programului "colar. Tata era foarte mul#umit de mine, fiindc! m! l!udase înv!#!torul ca pe un elev bun, lini"tit "i con"tiincios.

În timpul vacan#ei mi-am reluat îndeletnicirea de p!stor al vacii "i de ajutor în alte treburi gospod!re"ti, fiind s!n!tos "i o#elit

29

fizice"te. Nu mult dup! începerea vacan#ei, tata, care avea cai buni "ic!ru#!, a fost chemat de notar "i rugat s! mearg! la Or"ova "i s!aduc! pe înv!#!torul Muntean Petru de la "coala primar! maghiar!din Or"ova, împreun! cu familia acestuia, pentru a petrece vara în aer de munte.

A"a s-a întâmplat c! dup! cazarea familiei Muntean la s!teanul Constantin Gherescu, zis Pat!r, cu casa la Gura Smogotinului, la marginea p!durii "i lâng! pârâul de munte Smogotin, plin de p!str!vi, am cunoscut aceast! familie. Înv!#!torul era român, cum arat! "i numele lui. So#ia era unguroaic! din apusul Ungariei, iar cei doi copii "i 4 fete erau crescu#i de mama lor în spirit maghiar, dar vorbeau "i române"te. La rug!mintea înv!#!torului, tata m-a l!sat toat! vacan#a s! fiu ghidul "i tovar!"ul de joac! al copiilor lui, pân!aproape de sfâr"itul lunii august.

Tata se preg!tea s! transporte la Or"ova familia sus-amintit!.Copiii înv!#!torului, auzind c! eu nu merg cu ei la Or"ova, au început s! fac! g!l!gie, c!ci nu pleac! f!r! mine. Înv!#!torul a con-vins pe tata în felul urm!tor: s! m! dea la "coala ungureasc!, c!ci dac! cunosc limba st!pânitorilor voi avea multe avantaje în via#! "itrecere în fa#a autorit!#ilor, iar dup! ce voi termina cele patru clase primare voi "ti bine ungure"te "i voi putea fi angajat ca scriitor la prim!ria din sat, pe lâng! notar. Tata obiecta c! nu are atâ#ia bani, ca s! pl!teasc! #inerea mea la ora". Înv!#!torul l-a convins c! nu trebuie s! cheltuiasc! decât banii pentru c!r#i "i haine, iar pentru restul s-au în#eles s!-i dea în natur! înv!#!torului diferite alimente, conform obiceiului, "i tata a acceptat.

A"a m-am v!zut înscris în clasa a II-a maghiar! la Or"ova, în gazd! la înv!#!tor. Greu mi-a fost la început, c! nu "tiam nimic ungure"te, decât s! num!r "i câteva cuvinte. Înv!#!torul, gazda mea, pentru a m! ajuta, a dat ordin copiilor ca s! nu mai vorbeasc! nici un cuvânt române"te cu mine, ci numai ungure"te. În felul acesta, la "coal! auzind numai limba maghiar!, la fel "i la gazd! "i în timpul jocurilor cu copiii, pân! la Cr!ciun, adic! în trei luni "i jum!tate ("coala începuse la 5 septembrie), începusem s! m! descurc, iar la

30

sfâr"itul anului "colar eram notat printre elevii buni la limba maghiar!.

Din cauz! ca tat!l meu nu mai putea face fa#! preten#iilor mereu crescânde ale gazdei pentru furnizarea de alimente, în anul urm!tor, tata a c!utat alt! gazd!, la un fierar, care mai avea înc! doi copii în gazd!. Nou!, copiilor, ne-a pl!cut gazda fiindc! ne l!sa s!aliment!m c!rbunii din atelier cu ajutorul �foalelui� "i ne permitea s!st!m gur!-casc! pe lâng! el, privindu-l cum face potcoave, zafturi de fier pentru ro#i etc. Se numea Doroban#u "i avea atelierul pe strada principal!, în stânga, cum vine omul dela gar!. A"a am terminat "i cl. III-a.

În toamna anului "colar 1907�1908, fiind prieten cu doi fra#iStroescu, ai înv!#!torului din comuna Iablani#a, care erau în gazd! la un cismar, ace"tia mi-au spus c! pot veni în gazd! cu ei "i cismarul este de acord, dac! vom pl!ti ca "i ceilal#i copii. Tata s-a în#eles cu cismarul în ce prive"te cheltuielile mele de între#inere "i am ajuns astfel s! locuiesc cu înc! 3 copii (cei doi fra#i Stroescu "i un v!r al acestora, tot Stroescu) la acel cismar, care avea casa pe strada de sus, lâng! pârâul Gra#ca, vis-a-vis de un hotel-restaurant. Aveam paturile aranjate pentru câte doi copii în etaj, chiar în incinta atelierului de cism!rie, în care mai lucra, afar! de gazd!, "i o calf! "i un ucenic. Este u"or de închipuit c!, timp de 10 luni, v!zând zilnic în ce const!me"te"ugul unui cismar, to#i copiii cuno"team tehnica cism!ritului, de"i nu în întregime în practic!, dar "tiam fiecare s! facem cus!tur!cu dou! ace, petecit, pingelit "i potcovit, folosind uneltele me"terului, care se uita cu bun!voin#! la str!daniile noastre.

A"a am terminat "i cl. IV-a maghiar! "i vorbeam curent "i cu u"urin#! limba oficial! a statului. To#i cei trei ani petrecu#i în Or"ova mi-au l!sat amintiri ne"terse "i impresionante. Retr!ind timpul de când, înc!rcat în c!ru#a tatei, am plecat spre Or"ova, am fost impre-sionat când tata a oprit c!ru#a în dreptul stâncii "i podului dela Tople#, unde Cerna curgea lin "i f!r! zgomot pe o distan#! de circa 20 pa"i "i când tata mi-a adus aminte de legenda lui Iovan Iorgovan, cu balaurul cu 7 capete, de care îmi povestea bunica, oprind, mi-a ar!tat

31

apa lin! a Cernei, în care Iovan Iorgovan a aruncat o mrean! de aur ca râul s! nu mai fac! zgomot; mi-a ar!tat cu mâna sus, deasupra copacului, urma în piatr! a calului eroului "i a locului unde acesta a cerut Cernei s! tac! ca s! aud! glas de fat!, r!pit! de balaur. Ajun"ila Or"ova, trecând podul lung de peste Cerna, am v!zut cum se revars! acest râu vijelios în Dun!re. Am r!mas uimit v!zând m!rimea "i m!re#ia Dun!rii. În cei trei ani tr!i#i în ora"ul de pe marginea Dun!rii, nu era zi ca noi copiii s! nu mergem pe malul ei, unde era "coala, unde erau fel de fel de negustori, vânz!tori de pe"te proasp!t, turci care vindeau zah!r "i brag!, dulce#uri "i, în aceea"ipia#!, oameni dela munte, în special s!teni de ai mei care vindeau mere, brânz! etc. În anotimpurile c!lduroase, noi, copiii, ne împ!r-#eam în dou! tabere, ho#i "i jandarmi, "i ne jucam prin l!st!ri"ul crescut pe malul Dun!rii, la afluen#a Cernei. N-am uitat nici sfatul bunicii, care, la plecare, mi-a atras aten#ia s! nu m! scald la marginea Dun!rii, c!ci balaurul de abia a"teapt! s! m! înghit!, de"i, la scurt timp dup! ce m-am a"ezat în ora", mi-am dat seama c! nu este nici un fel de balaur, c!ci vedeam copiii f!când baie, f!r! s! p!#easc!ceva, iar mai târziu un coleg din cl. IV-a, cu numele D!nil! P!sui, a f!cut pariu c! trece Dun!rea înot pân! în insula Ada-Kaleh, pe care a "i trecut-o, fiind urm!rit de o barc!. N-am uitat nici sosirea "iplecarea din port a diferitor vapoare "i plutirea lor pe fluviu, priveli"te care ne atr!gea ca lumânarea pe fluturi.

Îmi aduc aminte de parcurgerea drumului spre cas!, dup!terminarea anilor "colari, "i intrarea în vacan#e. Tata numai în prima vacan#!, dup! terminarea cl. II-a, a venit cu c!ru#a noastr! pân! la Or"ova pentru a m! aduce acas!. Ajun"i la Plugova, peste noapte am r!mas la taica Petru Surdulescu, fratele bunicului Matei, c!s!torit cu o plugoveanc! "i stabilit acolo. Începând cu vacan#ele de Pa"ti "ivacan#ele mari din cl. III-a "i a patra, mergeam singur pân! acas!.Luam trenul pân! la Mehadia, de acolo pe jos pân! la taica Surdulescu din Plugova, unde dormeam peste noapte, iar diminea#aplecam tot pe jos, trecând prin Globul R!u, Cheile Globului, Bogâltin, pân! acas! în fundul Camenii. Acest drum, calculat dela Mehadia,

32

însemna pân! acas! circa 30 km. Când ajungeam în centrul satului natal, m! odihneam la m!tu"a Ioana Matei, adic! în casa brigadieru-lui silvic Lozici, cumnatul bunicului Matei, apoi continuam drumul pân! acas!.

Prin anul 1907, când eram în cl. III-a primar!, la Caransebe",prin st!ruin#a lui Constantin Burdea, pre"edintele Comunit!#ii de Avere gr!nicereasc! "i deputat în Parlamentul maghiar, s-a înfiin#at prima clas! a liceului maghiar "i un internat pentru fii de gr!niceri, în care ace"tia se bucurau de între#inere gratuit!, adic! cas!, mas! "ihaine, atât internatul, cât "i liceul fiind înfiin#ate din fondul existent în acest scop al Comunit!#ii de Avere gr!nicereasc!. Este adev!rat c!fondul era destinat pentru înfiin#area unui liceu român, cu internatul respectiv, dar guvernul maghiar, care ducea o politic! de maghiari-zare a na#ionalit!#ilor din Ungaria, nici nu voia s! aud! de înfiin#area unui liceu românesc, de"i deputatul Burdea, care era înscris în parti-dul guvernamental "i avea mare trecere pe lâng! st!pânire, a încercat trei ani de-a rândul s! ob#in! aprobarea pentru un liceu românesc, dar zadarnic. Acest fapt l-am auzit atât eu, cât "i al#i tineri "i intelec-tuali români, chiar din gura acestuia, târziu, dup! înfiin#area Româ-niei Mari, când eram student "i ne mutasem cu familia în Caransebe",prin anul 1920. Constantin Burdea era considerat de to#i românii b!n!#eni "i ardeleni ca un renegat. Venea zilnic dup!-mas! la cafe-neaua dela Pomul Verde din Caransebe" "i când ne-a amintit de încerc!rile lui de a ob#ine înfiin#area liceului românesc, ministrul Cultelor din Budapesta, afirmativ i-ar fi spus: �Vrei s! înfiin#ezi un cuib de vipere "i la Caransebe", nu ajunge cel din Bra"ov "i Beiu"?� �V!zând c! unicul mijloc de a da regiunii de grani#! un liceu este numai cel maghiar, am socotit � spunea Burdea � c! decât s! r!mân!gr!nicerii în stare de incultur! mai bine s! aib! liceu unguresc, c!ci cultura este mai important!, indiferent în ce limb! este dobândit!.� Într-adev!r timpul i-a dat dreptate.

Terminând 4 clase primare la Or"ova, vorbeam bine limba maghiar! "i posedam bine cuno"tin#ele cerute dela un elev absolvent a acestor 4 clase, conform notelor fiind considerat ca un elev bun. La

33

Or"ova, din satul meu aveam colegi la "coal! pe Ion Groz!vescu "ifratele s!u mai mic, Liviu, fiii p!rintelui Groz!vescu, preot în satul Cornereva. Tata nu mai voia s! urmez liceul, dar eu st!ruiam s!merg la Caransebe", pentru a nu r!mâne în urm! de cei doi copii ai preotului "i a lui Ion Duicu, brigadier silvic din satul nostru, c!ci acesta din urm! "i cu fiul mai mare al preotului amintit terminaser!cl. I de liceu maghiar din Caransebe" când eu terminasem cl. 4-a primar! la Or"ova, fiind primi#i în internatul gr!nicerilor, cu toate avantajele men#ionate. Atât preotul Groz!vescu, cât "i jandarmii "ifinan#ii "i p!durarii, cari în serviciul lor se perindau pe la casa noastr!, pân! la urm! convingând pe tata c! dându-m! la Caran-sebe" nu va avea alt! cheltuial! cu mine decât taxa de înscriere "icump!ratul c!r#ilor, tata s-a l!sat convins "i a"a, în 1908, am ajuns elev în cl. I a liceului maghiar din Caransebe".

Când am ajuns "i primit în internat, veniser! o droaie de copii de #!rani din toate comunele gr!nicere"ti din Banat, aproape to#iîmbr!ca#i în costume române"ti, unii fiind "i în etate de peste 15 ani. La internat am fost cu to#ii îmbr!ca#i într-o uniform! cu chipiu, ce se asem!na cu aceea sold!#easc!. Eram supu"i unei severe discipline, aproape militare. Administratorul internatului era un plutonier major din armat!, pensionar. Tot timpul nostru era programat: sculare, îmbr!cat, dup! aceea, în curtea internatului, o înviorare de 10 minute, prin fug! în grup, apoi ceaiul "i, la 7,45, plecarea la "coal!,care se termina la ora 13, adic! zilnic 5 ore. Dup!-amiaz!, pân! la ora 15, odihn! sau joac! în curte, dela 15�16 plimbare în grup la Teiu".Dela 17�19 studiul în sal!, câte 10 la o mas! din sala de mâncare, având ca "ef al mesei cel de-al 10-lea, unul din cl. II-a. Dup! cin!, iar o or! de studiu. În orele de studiu eram supraveghea#i de câte unul din cei doi profesori dela liceu, care locuiau cu noi la internat. O dat!pe s!pt!mân! mergeam în serii la baia comunal! pentru îmb!iat.

Ni se recomanda s! vorbim numai ungure"te, dar noi, în timpul jocului, uitam de aceast! recomandare "i ne aminteam de ea numai când, întâmpl!tor, se apropia vreun profesor.

34

Directorul internatului era profesorul de istorie Patriciu Dr!g!-lina, fratele generalului erou Dragalina din r!zboiul de întregire a neamului. Patriciu Dr!g!lina era "i vicepre"edintele Comunit!#ii de Avere "i era profesor la $coala Pedagogic! "i Teologic! român! "i era un erudit istoric. El a scris �Istoria Banatului Severin�, în 3 volume, dintre care, în prezent, posed primele dou! volume, lucrare care nu se mai g!se"te decât rar la vreun particular.

Dup! trei ani de internat, elevii fiind din ce în ce mai numero"i, nu mai puteau fi caza#i to#i în internat "i astfel unii au fost caza#i pe la diferite gazde, particulari din ora", tot pe cheltuiala internatului. A"a am ajuns în cl. 4-a s! fiu g!zduit la o b!trân!, Simon Paraschiva, cu înc! un coleg, %i#oni Romulus. Aceast! b!trân! era îngrijitoarea �Casinei Române�, dela etajul I din Palatul numit pe atunci Koronghi, azi spital din centrul ora"ului. Era foarte evlavioas!, în timpul serilor citindu-ne fapte minunate "i minuni din Vie#ile Sfin#ilor. Cu timpul, eram atât de vr!ji#i de aceste povestiri încât ne f!ceam, "i eu "i colegul, diferite planuri, cum s! ajungem la Sf. Munte Athos s! ne dedic!m vie#ii monahale. Dup! chibzuieli mai mature, cu timpul am p!r!sit acest plan "i ne-am v!zut de treab!, socotind c!este mai normal s! tr!im via#a ca toat! lumea, a"a cum vom reu"i s!ne-o cre!m dup! terminarea "colii.

Am profitat mult de timpul cât am stat în gazd! la maica Paraschiva, care locuia la etajul I, lâng! cele trei od!i spa#ioase ale �Casinei Române�, a c!rei îngrijitoare era. Într-adev!r, la Casin!, mai ales dup!-mas!, veneau aproape to#i intelectualii români din ora",pentru a citi ziarele sau c!r#ile din biblioteca bogat! a casinei. Aceste c!r#i îmi erau la îndemân!, c!ci gazda mea #inea cheile dela dulapurile în care erau aranjate c!r#ile, dup! autori. Erau c!r#i scrise "i în limba maghiar! "i chiar în italian! "i francez!. Pe aceste din urm!, le r!sfoiam "i m! miram de asem!narea atâtor cuvinte cu cele din limba noastr!, de origine latin!. La liceu, în fiecare zi, aveam în program câte o or! de limba latin!, fiind obliga#i a trece în vocabular "i a înv!#a toate cuvintele noi ce se iveau în textul ce trebuia s!traducem, începând înc! din clasa I, cu opera lui Cornelius Nepos, nou!, elevilor români, ni se p!rea mult mai u"oar! limba latin! decât

35

celorlal#i colegi de alt! na#ionalitate. Din aceast! mare asem!nare a limbii noastre cu cea latin!, a"a tineri cum eram, ne-am convins de originea roman! a str!mo"ilor no"tri, convingere care ne-a o#elit ulterior sim#!mântul na#ional, în lupta ce o duceau na#ionalit!#ile din Ungaria împotriva politicii de maghiarizare practicat! de st!pânirea "ovin! dela Budapesta "i de asuprire a na#ionalit!#ilor. Acest sim#na#ional român ne st!pânea mai ales când am dep!"it etatea de 14 ani, dar fa#! de profesorii no"tri treceam ca elemente, pe jum!tate sau chiar în întregime, asimilate pentru ideea statului maghiar. De unde erau s! "tie profesorii no"tri c! prin clasele superioare noi ne întru-neam în grupuri r!zle#e prin p!durile Teiu"ului "i #ineam "edin#e în care citeam din istoria românilor scris! de istoricii români "i proz! "iversuri de autori din patria mam!, cum "i autori ardeleni: Agârbi-ceanu, poe#ii Co"buc, Goga etc.

În timpul cât am locuit la maica Paraschiva, în palatul numit pe atunci Koronghi, fiindc! era cl!dit de un mo"ier bogat dintr-o comun! învecinat! Caransebe"ului, palat frumos cu dou! etaje, destinat a fi închiriat pe apartamente, prin 1910�1911, în etajul superior al palatului, s-a mutat sora episcopului Miron Cristea, ce era c!s!torit! cu un medic veterinar, Becker, din Ungaria de apus "i tot în acela"i palat, prin 1912, s-a mutat "i nepoata episcopului, c!s!torit!cu avocatul dr. Alexandru Moraru, la care locuia "i cumnatul s!u, Grigore Antal, elev cu o clas! superioar! la acela"i liceu, devenind prieteni buni "i nedesp!r#i#i.

Dup! ce am terminat patru clase de liceu, tata, venind s! m! ia acas! "i s! se socoteasc! cu gazda, mi-a spus "i mie "i gazdei c! nu v!mai l!sa s! continui "coala, pe de o parte pentru c! am înv!#at des-tul! carte, încât pot fi angajat ca func#ionar la prim!ria din comuna noastr!, iar pe alt! parte continuarea liceului din partea mea ar necesita cheltuieli c!rora nu le mai poate face fa#!. Auzind acestea tare m-am întristat, iar gazda a s!rit cu gura pe tata, spunându-i c!,din moment ce sunt printre elevii cei mai buni la "coal!, era p!cat s!m! retrag!. V!zând c! tata persist! în hot!rârea sa, gazda s-a urcat la etajul superior, la sora episcopului, pe care o ajuta deseori în lucruri gospod!re"ti "i care m! cuno"tea "i pe mine, fiind prietenul nepotu-

36

lui ei, "i atunci atât gazda, cât din Dna respectiv! au venit la tata, care a"tepta la gazd!, "i v!zându-l pe tata, sora episcopului i-a spus: �Baci Davide (îl cuno"tea, c!ci mai venise pe la gazd!), Petru înva#! bine "ieu am s! vorbesc cu fratele meu, care este pre"edintele «Funda#iei Gojdu», s!-i fac! rost de o burs!, care este de vreo 30 coroane lunar, f!r! lunile de vacan#!, iar în acest caz Dta nu vei avea nici o chel-tuial!.� Tata, auzind aceasta, a r!mas convins "i a promis c! la toamn! m! va înscrie în clasa V-a a liceului. Peste var!, într-adev!ram primit în"tiin#are c! mi s-a acordat 30 coroane burs! lunar!, burs!care numai în cazuri excep#ionale se acorda elevilor din liceu "i era destinat! studen#ilor dela universitate, cu obliga#ia ca ace"tia, când vor ajunge în situa#ie material! bun!, s! o restituie, pe m!sura posi-bilit!#ilor, funda#iei respective. Mul#i, foarte mul#i din intelectualii români din Ardeal "i Banat, î"i datorau realizarea carierei lor numai burselor primite dela funda#ia Emanoil Gojdu, cu sediul în Buda-pesta, care dispunea de un fond de peste zece milioane coroane în bani la b!nci "i numeroase imobile de mare valoare.

Dup! terminarea clasei a V-a a liceului, când am ajuns acas!,mare i-a fost mirarea tat!lui meu când i-am ar!tat 5 coroane econo-misite, sum! suficient! pentru a-mi cump!ra o pereche de ghete în acea vreme, iar el putea s! tocmeasc! la coas! 5�6 cosa"i pe o zi întreag!. În aceste condi#iuni, am ajuns s! termin 7 clase de liceu cu o lun! mai devreme ca în anii obi"nui#i, în 15 mai, în loc de iunie, din cauza primului r!sboi mondial ce isbucnise în iulie 1914 "i care necesita carne de tun "i dintre tinerii de 17�18 ani.

În r"zboi F!cându-se recrutarea în 15 mai 1915 "i g!sindu-m! s!n!tos

tun, comisia, împreun! cu al#i colegi din clasa 7-a, ne-a înrolat, f!cându-ne o singur! concesie "i anume s! alegem în care armat! s!fim repartiza#i: în cea austro-ungar!, cu limba de comand! german!,sau în armata maghiar! de ap!rare a #!rii (honved). Eu, cu al#i colegi

37

de clas!, am ales Reg. 43 austro-ungar, cu garnizoana în Caransebe",iar o parte din regiment era la Biserica Alb!, atunci în Banatul Iugoslav. Al#i colegi au optat pentru Reg. 8 Honvezi la Lugoj, deoarece cuno"teau la perfec#ie limba maghiar!. Fiind asimila#i cu voluntarii cu termen redus la un an, am început instruc#ia preg!ti-toare de ofi#eri de rezerv! în cadrul Regimentului 43 Caransebe".

În vremea aceea, mica Românie independent! ducea o politic!de neutralitate sub regele Carol I, la guvern fiind Partidul Liberal, în frunte cu prim-ministrul Ionel Br!tianu, poreclit ulterior "i �Sfinxul�, din cauza str!"niciei cu care î"i ascundea inten#iile politice externe fa#! de puterile europene încle"tate în marele r!sboi. Atât Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria "i Turcia), cât "i Marea Antant! (Rusia, Fran#a, Anglia "i Italia), fiecare c!uta s! atrag!România de partea lor. To#i românii supu"i Austro-Ungariei, cât "iRusiei, erau convin"i c! România, pân! la urm!, va intra în r!sboi s!desrobeasc! pe unii din fra#ii robi#i "i aceasta o va face al!turându-se p!r#ii care va r!mâne f!r! îndoial! înving!toare înspre sfâr"itul r!sboiului. Conform unei judec!#i în#elepte, România nu se putea avânta în lupta dintre uria"i f!r! a avea asigurat! izbânda final! "if!r! a-"i periclita independen#a în caz de e"ec. Se mai punea întreba-rea pe care dintre fra#i s!-i desrobeasc!: pe basarabeni sau Ardealul, Bucovina "i Banatul. Ambele p!r#i beligerante erau "i ele convinse c!,pân! la urm!, România va intra în r!sboi.

În vara anului 1915, când eram instruit în deta"amentul din Reg. 43 Caransebe", pentru a urma "coala de ofi#eri de rezerv!,guvernul austro-ungar, din precau#ie, a g!sit necesar ca toate regi-mentele române"ti s! fie mutate, cu garnizoanele respective, prin Boemia, cât mai departe de grani#a cu România, fiindu-le fric! ca în caz de r!sboi cu România aceste regimente s! nu treac! de partea românilor, a"a cum au procedat unele regimente cehe, care au trecut "i s-au predat ru"ilor. A"a s-a întâmplat c! Reg. 43 din Caransebe",compus 99% din români, s! fie mutat tocmai în nord-estul Boemiei, în ora"ul Icin, aproape de regiunea sude#ilor, nu departe de ora"ele mari Reichenberg [Liberec, n.n.] "i Gablonz [Jablonec, n.n.]. Cehii,

38

care duceau "i ei o lupt! aprig! ca "i românii contra inten#iei "im!surilor de desna#ionalizare practicat! de Imperiul Austro-Ungar, compus în majoritate de diferite na#ionalit!#i, la intrarea noastr! în Icin ne-au primit cu flori "i o c!ldur! sufleteasc! adev!rat fr!#easc!,în special deta"amentul nostru, de tineri intelectuali "i candida#i de viitori ofi#eri. Am fost împ!r#i#i "i caza#i pe la case particulare, unde eram trata#i ca ni"te fra#i. P!rin#ilor, care r!m!seser! am!râ#i la "tirea înrol!rii mele, le trimiteam scrisori de îmb!rb!tare, între altele c!pân! voi termina "coala de ofi#eri se poate termina "i r!sboiul "i îi voi revedea, de"i nici eu nu credeam în a"a ceva.

Dup! vreo dou! s!pt!mâni, deta"amentul meu a fost trimis pentru a urma cursurile preg!titoare de ofi#eri de rezerv! tocmai în ora"ul Gablonz, un ora" frumos, de m!rimea Timi"orii, nu prea departe de ora"ul Reichenberg, considerat! capital! a regiunii sude#ilor (regiune locuit! "i de cehi "i de germani, ace"tia din urm!fiind în minoritate). În acest ora" Gablonz era foarte dezvoltat!industria casnic! de giuvaeruri false, având "i fabrici de stofe. Dup!dou! luni am terminat cu succes "coala "i, reu"ind la examen, am fost avansat la gradul de caporal "i trimis la regiment în Icin. Mul#i din colegii mei n-au reu"it la examen "i au r!mas cu grad inferior, iar eu "i ceilal#i avansa#i; am fost avansa#i în scurt timp la gradul de aspiran#i-cadet, iar când s-a format un batalion de mers (al 15-lea), cu destina#ia frontul italian, am fost trimis "i eu în calitate de comandant de pluton.

Reg. 43 lupta pe frontul italian dintre Trieste � Gorica � Doberdo, o regiune deluroas! "i acoperit!, în mare parte, cu stânci "ipietre, denumit! regiunea �Carstului�. Regimentul nostru era cu lag!rul la Costamievi#a, la circa 10 km de linia de foc. Zece zile eram în linia de foc "i alte 10 zile în refacere la Costamievi#a. Batalionul din care f!ceam parte nu a fost trimis direct în linia de foc, ci ne apro-piam prin etape, f!când exerci#ii de lupt!, conform experien#ei dobândite pân! atunci de cei de pe front. Când am ajuns la San Daniel, o localitate prin care am trecut spre lag!rul regimentului de pe front, am r!mas cu to#ii înm!rmuri#i de vederea unui cimitir uria",

39

cu mii "i mii de morminte a osta"ilor c!zu#i pe frontul spre care ne apropiam.

Ultima etap!, pân! la Costamievi#a, lag!rul de refacere al regi-mentului, a fost cea mai obositoare pentru mine "i solda#ii din batalionul în care eram, aceasta din cauz! c! aveam misiunea s!facem o demonstra#ie de preg!tire de ofensiv! pentru a în"ela pe italieni "i ai face s! cread! c! austriecii îngr!m!desc "i aduc zilnic trupe pe sectorul Triest � Gorica. În realitate, batalionul cu care am plecat din Icin, având ca înso#ire tunuri de lemn, plecam diminea#a "iajungeam pe la asfin#itul de soare în lag!r, a"a c! puteam fi v!zu#i "idin uria"ul balon captiv al inamicului "i de c!tre avioanele italiene �Caproni�, ce sburau la mare în!l#ime deasupra noastr!, în timpul mersului nostru. Dup! o odihn! de 4�5 ore, pe întuneric, iar ne întorceam la gara St. Daniel pentru diminea#a urm!toare, s! facem acela"i drum. Aceast! poveste s-a repetat "ase zile de-a rândul.

În sfâr"it, dup! 2 zile repaus în Costamievi#a, iat!-ne cu bata-lionul trimis în prima linie de foc în tran"eele dela San Martino. Tran"eele erau adânci de în!l#imea unui soldat, în unele locuri acoperite cu grinzi groase de lemn. Frontul era lini"tit, rar se auzea câte o împu"c!tur!, iar în unele locuri tran"eele inamice erau la o dep!rtare de 40�50 m, încât artileria nu putea trage în tran"eea inamic! f!r! a periclita pe solda#ii proprii.

Botezul focului Cu o zi înainte de ocuparea tran"eelor din I-a linie, to#i coman-

dan#ii de companii "i plutoane am fost convoca#i într-o cavern!(pe"ter!), unde ni s-a pus în vedere c! în ziua urm!toare, seara, va trebui s! atac!m cota de pe dealul dela San Martino ocupat de italieni "i preg!tirea "i planul se va face în diminea#a urm!toare chiar în tran"ee, de unde vom porni la atac, fixându-se fiec!rui pluton por#iunea ce va ataca "i modul de procedare, adic! artileria noastr!va bate tran"eele inamice, iar seara la ora 8,50 va veni timpul ca noi s! pornim la atac, iar inamicul s! nu poat! avea rezerve pentru

40

contraatac. În timpul acelor explica#ii "i planuri, ca din senin, o bubuitur! groaznic! s-a produs în partea dreapt! a tran"eei unde erau aduna#i ofi#erii "i am auzit ni"te vaiete înfior!toare "i scurt timp, cam la 1�2 minute, ni"te sanitari au trecut prin fa#a noastr! cu t!rgi, transportând mai mul#i solda#i grav r!ni#i, cu sângele #â"nind din unii din ei, îndreptându-se spre primul post de ajutor. La vederea acestei scene, mi s-a întunecat vederea "i, cu suprem! sfor#are, pentru a nu c!dea jos, m-am r!zimat de peretele tran"eei. Revenindu-mi, unul din camarazi m-a întrebat c! de ce sunt alb la fa#! ca varul, iar eu i-am r!spuns: �Nu v!zu"i ce trecu prin fa#a noastr!?�

Ce se întâmplase? Italienii aveau arunc!toare de mine cu aer comprimat, mine în form! de par!, cu trei aripi, "i în vârful ei un focos, care la c!dere exploda. Lansarea ei nu se auzea, dar solda#ii no"tri o vedeau prin aer "i, înainte de a c!dea, ei fugeau la dreapta "ila stânga, pentru a ie"i din zona exploziv!. Italienii au observat acest fel de ap!rare "i atunci aruncau câte dou! mine paralel, mine pe care solda#ii no"tri le numeau �mâ#e�, dar dac! aceste 2 mine c!deau chiar în tran"ee, solda#ii de pe por#iunea dintre ele nu mai aveau sc!pare.

$i austriecii aveau o min! mult mai mare, de 35 kg, în form! de butoi, care avea o for#! de distrugere mult mai mare "i ai no"tri o numeau �Iancu� "i italienii se fereau "i ei, ca "i ai no"tri, fugind la dreapta "i la stânga.

Iat! "i seara decisiv!, când trebuia s! atac!m. Artileria noastr! aînceput, înc! înainte de l!satul serii, s! bat! pozi#iile inamice. Italienii r!spundeau, c!utând s! bat! pozi#iile artileriei noastre. Era iadul pe p!mânt, într-o sear! f!r! lun!, ca cerul albastru. Ghiulele sburau pe sus, deasupra capetelor noastre, f!r! ca vreuna de-a du"manului s!cad! între noi.

Se apropia ora decisiv!. Mi-am adus aminte de o istorisire povestit! de mo"ul Vartolomeu Surdulescu, fratele bunicului meu, pe când eram "colar. El a fost "i a luptat în armata austriac! contra Rusiei la Königrätz [1868, n.n.] "i mi-a povestit c! un soldat din armata austriac! era �gires�, adic! gloan#ele nu-i f!ceau nici un r!u "i

41

c!deau de pe el ca ni"te alune. L-a întrebat ce vraj! a f!cut "i acela i-ar fi spus "i dest!inuit urm!toarele: �Înainte de a intra în lupt! s!sco#i din rani#! o bucat! de pâine "i, #inând-o în mâna stâng!, s! olove"ti de câte trei ori cu vârful baionetei "i s! zici: in uc cor us mius potolius "i s! gu"ti de trei ori din ea. Aceasta este vraja, îns! trebuie s! crezi în ea, f!r! nici o îndoial!.� Mo" Vartolomeu era analfabet "itoat! via#a lui a fost cioban la oile familiei sale dela stâna de pe �plai�, la 1000 m în!l#ime, nu departe de stâna tatei, "i a tr!it 94 de ani. Când mi-a povestit acestea eram student în liceu, în etate de circa 14�15 ani, "i, de"i "tiam for#a de p!trundere a unui glon# din arma militar!, am înclinat a crede în cele spuse de b!trân, gân-dindu-m! c! nu avea nici un interes s! m! mint! "i mai ales din cauza folosirii celor "ase cuvinte ce p!reau a fi de origine latin!,imposibil s! fie înv!#ate de b!trânul analfabet. Cuvintele auzite de el probabil le-a mai alterat, c!ci �in uc� probabil a fost �in hoc� etc.

Mai erau vreo 10 minute pân! la pornirea la atac "i mi-am zis: �Ce pierd dac! execut "i eu formula auzit! dela mo"� "i am procedat în consecin#!. Atacul a fost executat, n-am avut nici o pierdere de oameni "i am ocupat tran"eea de pe colin! a inamicului, în care am g!sit câteva cadavre. M-am a"ezat în jurul unui cadavru "i a trebuit s! respingem cu grenada de mân! trei contraatacuri ale inamicului, iar tran"eele erau în cea mai mare parte distruse "i, fiind terenul stâncos, noi am improvizat tran"ee din saci umplu#i cu pietri". Colina fost ocupat! de batalionul nostru în seara zilei de 15 mai 1916.

Erou #i decorat f"r" merit deosebit În zorii zilei, inamicul s-a resemnat, s-a a"ternut linia pe front.

Era ziua de 16 mai. Cam pe la amiaz!, un soldat vine "i îmi raporteaz! c! de sub ni"te bolovani mari, unde st! el în tran"eea improvizat!, parc! ar auzi vorbe sub stânci. $tiam c! toat! regiunea �Carstului� este plin! de grote, care erau amenajate ca ad!posturi "idormitoare, atât de italieni, cât "i de ai no"tri. În pluton aveam ca

42

sergent pe un caransebe"ean, numit Stoica, care fusese mai demult pe front în Gali#ia "i dase dovad! de mult! bravur! la respingerea contraatacurilor italiene de care am vorbit. L-am luat cu mine "i, împreun! cu soldatul raportor, i-am pus s! dea bolovanii la o parte "i, în curând, eram în fa#a unei grote inundate de întuneric. B!nuind c! în timpul bombardamentului artileriei noastre italienii s-au ad!-postit în acea grot!, f!r! s! mai aib! posibilitatea s! ias!, fie c!bombardamentul a aruncat bolovani, astupând intrarea, fie c! eiîns!"i au astupat-o a"teptând salvarea dela ai lor, am luminat cu bateria electric! de buzunar grota, în timp ce sergentul "i soldatul, cu pu"tile întinse în jos "i am v!zut o grot! mare în care erau amenajate paturi la fundul ei, pân! unde era o scar! de scânduri, iar pe paturi umbre omene"ti. Sergentul a strigat: �Solda#i italieni, sunte#i prizo-nieri, preda#i-v! armele "i ie"i#i afar!!� Primul a sosit un ofi#er, apoi, rând pe rând, fiind lua#i în primire de plutonul meu de 48 de oameni, au fost în"ira#i de-a lungul tran"eei "i, plecând în fruntea lor cu ofi#erul italian, i-am dus pân! la comandantul companiei mele. Acesta a raportat la comandantul de batalion, unde au fost du"i cei 135 de prizonieri, care au fost prelua#i de un pluton de rezerv! "idu"i înapoia frontului.

În ziua de 17 mai a ap!rut generalul de brigad! "i a l!udat întregul batalion de reu"ita atacului "i ne-a citit "i comunicatul Marelui Cartier, prin care se anun#a c!, cu ocazia ocup!rii cotei de la San Martino, au fost lua#i "i 135 de prizonieri inamici. Am fost decorat cu marea medalie de argint, iar comandan#ii de companie "icomandantul batalionului au primit "i ei câte o decora#ie.

Peste 2 zile a venit ordinul ca atât mie, cât "i colegilor care au fost recruta#i în 15 mai 1915, s! ni se dea 2 luni concediu, pentru a merge la liceu s! ne preg!tim "i s! d!m examenul de maturitate. A"aam ajuns peste alte 3 zile la Caransebe". Am uitat s! spun c!, înainte de a ajunge pe front, am fost avansat la gradul de cadet "i cu acest grad, ajuns la liceu, purtând decora#ia de r!sboi primit!, dup! termi-narea examenului de bacalaureat, m-am fotografiat împreun! cu ceilal#i câ#iva camarazi veni#i de pe front în acela"i scop, fotogra-

43

fiindu-ne cu directorul "i profesorii clasei a VIII-a, cari ne-au l!udat pentru patriotismul "i #inuta noastr! de pe front. Ordinul a fost s! nu ne mai întoarcem direct pe front, ci la partea sedentar! a regimen-tului dela Icin din Boemia, unde urma s! se formeze al 18-lea batalion de mers pe front în care s! fim încadra#i.

Profitând de câteva zile ce-mi mai r!m!seser! pân! la întoarcerea la regiment, am data fuga pân! la p!rin#i în Cornereva, pe care îi în"tiin#asem c! am venit pe 2 luni în Caransebe" pentru examen "i c! locuiesc tot la fosta mea gazd!, maica Paraschiva. Când am intrat în sat, v!zându-m! cu sabie "i decorat, mai ales jandarmii, s-au mirat, "i "eful lor plutonier, având grad inferior mie, m-a salutat ost!"e"te, iar eu i-am strâns mâna "i i-am povestit isprava de pe front, apoi mi-a pus viza pe biletul de concediu, conform dispo-zi#iilor. Pe tata l-am g!sit cosind singur în fânea#a din spatele casei "iera chiar o întunecime de soare par#ial!. Am dormit numai o noapte acas! "i iar!"i am trecut prin clipele dureroase ale desp!r#irii, manifestate mai ales de p!rin#i, care "tiau c! merg iar pe câmpul unde oamenii se ucid unii pe al#ii f!r! s! se cunoasc! "i f!r! s! lupte din convingere, ci numai din porunca împ!ratului. Seara, înainte de culcare, tata mi-a propus s! trec în România, peste munte, "i m! va duce el pân! într-un sat unde are buni prieteni "i astfel scap cu via#!,f!r! a o periclita în r!sboi. Acest gând îmi venise "i mie înc! pe drum, când am plecat de pe front. Îndeplinirea era u"oar!, dar îmi puneam întrebarea care vor fi consecin#ele, atât în ceea ce prive"te viitorul meu în cazul când voi dezerta în patria mam! "i aceasta va r!mâne pân! la sfâr"it neutr! sau, intrând în r!sboi contra ungurilor, nu va reu"i s! ob#in! alipirea Transilvaniei "i Banatului, chiar "i în ipoteza c! ar intra în r!sboi contra ru"ilor "i ar alipi Basarabia, c!ci în caz de victorie a Puterilor Centrale, monarhia austro-ungar! s-ar consolida "i condi#iile românilor din Imperiu nu s-ar mai schimba în bine. Afar! de aceea, dac! dezertam ce soart! ar fi avut p!rin#ii mei, care ar fi fost învinui#i c! mi-au înlesnit trecerea peste grani#!? Tata v!zând "i el c! acest plan este periculos, am hot!rât s! m! întorc la regiment, spunându-mi "i el "i mama c! fiecare om are ursita lui "icine are zile scap! din orice primejdie.

44

Astfel, m-am înapoiat în Boemia la regiment, unde, în scurt timp, s-a organizat un alt batalion de mers pentru front "i în care am fost încadrat cu gradul de cadet "i comandant de pluton. Batalionul era comandat de maiorul Walter, un "vab scurt, gras "i îndesat, ce se mi"ca alene ca un mo"neag. În plutonul meu figura "i Ion Luca, zis ulterior B!n!#eanul, coleg de liceu, cu grad de caporal, "i Mitru Sg!vârdea, contabil la Episcopia Caransebe"ului, iar în companie mai erau "i al#i colegi de liceu, între care Eugen Fene"an, din Mehadia, "iNicolae Ijac, coleg de clas! din Caransebe".

Întreg batalionul, îmbarcat într-un tren, am plecat spre Italia, dar ajungând în Budapesta mult ne-am mirat c! trenul a pornit spre Seghedin. Credeam c! ne vor duce în Serbia, dar, ajungând la Arad, ne-am dat seama c! alta este destina#ia batalionului. Ne-am dat seama c! vom fi du"i pe frontiera cu România, m!sur! de precau#iune din cauza politicii de sfinx a României, fie c! au intuit c!România s-a hot!rât s! treac! de partea Marii Antante, care ar fi dus la desrobirea Ardealului, Bucovinei "i Banatului. Se "tie c! România a fost presat! s! intre în r!sboi pentru a u"ura frontul francez, unde se d!dea b!t!lia pe via#! "i pe moarte dela Verdun, având promisiunea c!, odat! cu intrarea României în r!sboi, Generalul Saraille va începe "i el ofensiva dela Salonic, pentru a face jonc#iunea cu românii, iar ru"ii vor începe "i ei o ofensiv! pe frontul gali#ian "i vor da ajutorare "i armatei române. Se "tie c! nici una din promisiuni nu s-a respectat.

Batalionul nostru a debarcat la Dumbr!veni, de acolo, dup! o"edere de 2 s!pt!mâni, s-a deplasat tocmai în trec!toarea Buz!ului, la Sita Buz!ului, la câ#iva km de grani#a român!. Acolo am început s!facem tran"ee pe micile por#iuni de pe malul stâng "i drept ale râului Buz!u, pe lâng! care era ie"irea în defileul strâmt, cu dealuri împ!durite de ambele p!r#i, încât dela "osea liziera p!durii nu era mai departe de 30�40 m, în unele locuri "i mai aproape. Batalionul a fost cazat în dreapta râului, într-o fabric! de cherestea, iar ofi#erii într-o cl!dire a jandarmeriei de frontier!. În imediata apropiere era un pod, peste care se intra direct pe "oseaua defileului.

România continua s! fie neutr!. Noi o duceam foarte bine pe frontier!, eram izola#i "i departe de satul Sita Buz!ului, dar dup!-

45

mas!, în timpul liber, pescuiam "i seara ne distram la un gramofon al unui jandarm.

De îndat! ce am v!zut pozi#ia geografic! a locului unde ne aflam, am "i întocmit planul de a trece la români f!r! lupt!, în cazul declara#iei de r!sboi a României, considerând terminat r!sboiul, cu primejdiile lui pentru mine. Planul meu de a trece la români f!r!lupt!, când ace"tia ne vor ataca, n-am îndr!znit s!-l dest!inui nici unui coleg de clas! din plutonul meu, decât unui brav sergent român dela Vâr"e#, mare autodidact, de al c!rui patriotism român nu m!îndoiam. Pe acesta l-am pus în curent cu planul care era ca s! ne l!s!m prin"i f!r! a ne retrage cu grab! sau s! intr!m în p!dure "i s!st!m pân! ne dep!"esc trupele române, c!ci de rezisten#! lung! abatalionului nu putea fi vorba, românii ac#ionând prin flancurile ce le ofer! dealurile împ!durite, putând s! captureze întreg batalionul. Inten#ia noastr! era s! nu ap!rem ca tr!d!tori "i dezertori. R!mânea s! vedem care va fi situa#ia în momentul declan"!rii r!sboiului.

În ziua de 13 august, deci cu dou! zile înainte de atacul Româ-niei, patrulele noastre de pe grani#! au adus un soldat român, dezer-tor din armata român!, care era evreu de origine. Era complet echipat de r!sboi "i în r!ni#! cu un cozonac, afar! de alt! hran! "iconserve. Întrebat de ce a dezertat, a spus c! a comis o grav!indisciplin! fa#! de un gradat "i, pentru a sc!pa de sanc#iunile grave ce îl a"teptau, a preferat s! fug! la noi. Cred c! a min#it "i a sim#it c!România va începe r!sboiul, iar cozonacul din rani#! era un indiciu pentru mine c! s-a dat solda#ilor în vederea unui mare eveniment. În 15 aug. era s!rb!toarea Sf. Marii "i cea mai bun! patroan!, dac! în acea zi s-ar declara r!sboiul. Dezertorul a fost trimis la comanda-mentul dela Bra"ov, iar noi n-am dat prea mare însemn!tate acestui fapt izolat. Se spunea c! în armata român! se aplic! solda#ilor "ib!taia ca pedeaps!, în cazuri de indisciplin!, "i "tiam c! evreii nu sunt din firea lor r!sboinici, încât am considerat întrucâtva explica-bil! fuga evreului.

Ziua urm!toare, 14 august, era la fel de frumoas! "i senin! ca "icele precedente, iar dup! terminarea programului, dup!-mas!,

46

ne-am reluat îndeletnicerea de a pescui "i seara de a asculta pl!ci la gramofon. Pe la ora 20, camarazii mei erau aproape to#i culca#i, iar eu developam un cli"eu dela un mic aparat �Ernemann� 4x6, într-un col# ro"u improvizat, fiind dezbr!cat de bluz!.

Trecerea la fra!ii desrobitori În seara de 14 august, în timp ce în col#ul ro"u, improvizat cu

p!turi, continuam s! developez ni"te fotografii luate peste zi, au început s! se aud! o serie de împu"c!turi la r!s!rit, spre grani#!, care au durat circa 5 minute. To#i am ie"it în curtea caz!rmii, s! ne d!mseama ce ar putea fi. La urm! am ajuns la concluzia c! fiind ajun de s!rb!toare, fra#ii de dincolo au f!cut o petrecere, iar al#ii erau de p!rere c! s-ar fi produs un incident de frontier!. S-a întronat iar lini"tea peste noapte "i ne-am întors fiecare în locul lui, iar eu trebuia s! termin developatul fotografiei.

Peste ca 10 minute intr! în dormitor ca o furtun! adjutantul batalionului strigând: �Alarm!, România la ora 10 a declarat r!sboi Austro-Ungariei�. Solda#ii au fost trezi#i imediat, lumea nu mai avea timp s!-"i încheie "ireturile la bocanci, spunându-se c! putem fi captura#i din moment în moment "i fiecare comandant de companie a primit ordinul ce pozi#ie s! ocupe imediat, iar ace"tia, la rândul lor, au dat ordine comandan#ilor de pluton, pentru executarea fulger. Cerul era senin, noapte f!r! lun!. Pentru planul meu norocul nu putea s! m! slujeasc! mai bine, dar în acela"i timp plutonul meu ocupând linia dela malul stâng al râului "i înc!lecând o parte de teren pân! aproape de liziera p!durii, înc!lecând deci singura "ans!pe unde trebuia s! r!zbeasc! armata român!. În caz de ordin de a rezista, plutonul meu "i cel din stânga mea, dela liziera p!durii, tre-buiau s! sus#in! greul luptei. În fa#a plutonului era o mic! pant! aterenului, iar la marginea p!durii, la circa 50 pa"i, era o colib! de lemn. Ordonan#a mea r!m!sese s!-mi aduc! bagajul dela locuin#!, eu

47

plecând doar cu un baston, binoclu, un revolver "i o lamp! electric!de buzunar. Dup! ce am luat pozi#ia pe teren ordonat!, fulger!tor, m-am decis c! e momentul s!-mi realizez planul de trecere la fra#i, f!r! a trage un foc "i f!r! a p!rea dezertor. Am chemat la mine pe sergentul credincios "i i-am spus c! voi merge la comandantul de companie s!-i spun c!, neavând pozi#ie bun! de tragere, din cauza terenului în pant! din fa#a plutonului, voi pleca s! reperez o linie mai bun! pe care apoi s! o ocup "i, dac! se va întâmpla s! nu m! mai întorc, în caz de retragere, s! mearg! înapoi ca melcul, a"a cum va permite situa#ia. El m-a în#eles, a salutat "i eu i-am strâns mâna cu putere, spunându-i �La revedere, în libertate�. El era de p!rere s!ordon plutonului s! ne urmeze în p!dure, dar aceasta nu-mi con-venea. Tr!darea ar fi fost evident! "i dispuneam de soarta a zeci de oameni f!r! consim#!mântul lor "i, afar! de aceea, r!sboiul este r!sboi "i soarta poate fi schimb!toare, deci am luat riscul numai pentru persoana mea. Toat! lumea de pe pozi#iile ocupate era încor-dat!, a"teptând, din moment în moment, apari#ia "i luarea con-tactului "i luptei cu �inamicul�. Conform planului discutat la repe-zeal!, cum am amintit, am plecat din fa#a plutonului la marginea "oselei de lâng! podul de lemn din spatele plutonului, unde se afla locot. Weszeli, comandantul companiei, "i i-am spus c!, neavând pozi#ie bun! de tragere, sunt silit s! merg înainte, pe panta terenului, pentru a repera o pozi#ie mai bun!. El a consim#it, v!zând "i el c! era o pant! "i mi-a spus: �Mergi repede, dar ai grij! s! nu p!#e"ti ceva, c!ci în acest moment putem fi surprin"i de inamic, care de fapt ar fi putut fi aici, dat fiind distan#a de circa 4 km pân! la vama dela frontier!.� Am plecat în v!zul lui, urcând panta u"oar! "i, dup! 50�60 metri, uitându-m! înapoi, nu mai vedeam nimic "i nici urm! de soldat, deci nici eu nu mai puteam fi v!zut.

Acum trebuia s! iau o hot!râre: încotro s-o apuc. Dac! mer-geam înainte pe "osea, spre frontier!, ori puteam s! m! întâlnesc cu deta"amentul nostru dela vama frontierei, cu care s-au schimbat focurile de arm! auzite când eram cu camarazii în dormitor, în cazul când acest mic deta"ament nu ar fi fost capturat, ori s! m! întâlnesc

48

cu �inamicul�, care putea s! trag! asupra mea. Am coborât deci jos, pe marginea albiei râului, care era cu aproape 2 m mai jos sub nivelul "oselei "i, întuneric fiind, cum e noaptea cu cer senin, f!r! lun!,m-am întors în susul râului, pân! dinapoia podului de lemn ce se afla în spatele plutonului "i, nev!zut de nimeni, am ie"it pe "osea "i, de pe aceasta, p!durea începând la circa 20 pa"i, am intrat în ea pe o c!rare care îmi era cunoscut! "i care urca sus, pân! în vârful dealului. Intrat în p!durea cuprins! de o bezn! complect!, z!rind printre vârfurile copacilor numai stelele ce luceau pe cer, am p!r!sit poteca "i urcam în sus piezi", spre r!s!rit, în direc#ia frontierei, cu gândul de a ajunge prin p!dure pe teritoriul românesc, care era la cca 4 km. Am bâjbâit prin p!durea deas! "i am tot urcat cca 2 ore. Jos nu se auzea nici un zgomot, în vale pe "osea, "i m! miram c! nu se aude nici o împu"c!tur!. Am presupus c! batalionul nostru a primit ordinul s!se retrag!, b!nuial! care în ziua urm!toare s-a "i adeverit, cum voi ar!ta mai târziu. Dup! circa dou! ore urcu" greu, fiind silit s!-mi croiesc drum prin tufi"uri dese "i pe întuneric, c!ci era imprudent s!m! servesc de bateria electric! de buzunar, mort de oboseal!, am ajuns lâng! un stejar gros, lâng! care era un loc mai plan, unde m-am întins pe spate s! m! odihnesc. F!r! s!-mi dau seama, am fost furat de un somn adânc "i m-am trezit datorit! unei bubuituri grozave, ce era amplificat! de ecoul p!durii. Când am deschis ochii, soarele era sus de tot pe cer "i, uitându-m! la ceasul de buzunar, era aproape ora 9 "i jum!tate. Se auzea zgomotul produs de un avion. Am socotit c!acesta a aruncat vreo bomb! pe coloanele inamice de pe "osea, f!r! s!pot stabili dac! era avion românesc sau unguresc, c!ci nu-l puteam vedea, din cauza p!durii.

Prima întrebare ce mi-am pus-o a fost dac! mai sunt pe terito-riul Ardealului sau am dep!"it grani#a. Era ziua de Sf. Maria, zi splendid! cu soare "i lini"te în p!dure, doar ici-colea cântecul unor p!s!rele. Gândul îmi sbura acas! "i parc! vedeam desf!"urarea praznicului pe care familia noastr! îl aranja în cinstirea adormirii Maicii Dlui, fiind hramul bisericii din sat, praznice #inute de majori-tatea locuitorilor din comun!. La aceste ospe#e se invitau rude, vecini

49

"i orice str!in ar fi nimerit pe la case din alte sate, c!ci veneau la petrecere fiind negee [nedee, n.n.]. În seara de 14 aug. se aranja o mas! cu mânc!ri de post "i se numea �cini"oara�, iar praznicul, adic!masa mare, se servea în ziua de 15 la amiaz! "i petrecerea dura pân!în ziua de 16 august. Desigur c! la praznic vor fi vorbit "i de mine "ide soarta mea, p!rin#ii "tiind c! sunt pe valea Buz!ului, în Ardeal.

Revenind la situa#ia mea din p!dure, am început s! continui urcarea prin p!dure "i, în scurt timp, am z!rit o mic! poian!, ca un platou în mijlocul p!durii; în marginea poienii, era o stân! din bârne, în form! de cort, prin vârful c!reia ie"ea fum, iar pe lâng! stân!p!"teau trei vite cornute. Între mine "i stân! era un oga", unde era un izvor aranjat cu jgheab. Era imprudent s! merg direct la stân!, c!ci în cazul când aceasta se g!sea tot pe teritoriul ungar, fiind situat! pe ruta de patrulare a jandarmilor "i a unei mici unit!#i din batalionul nostru, în stân! s-ar fi putut s! am o surpriz! nepl!cut!, cu consecin#e grave. Am stat deci camuflat într-un tufi" "i #ineam stâna sub observare.

Dup! vreo zece minute astfel petrecute, la un moment dat, v!do feti#! de circa 9�10 ani ie"ind din stân! cu o g!leat! de lemn, îndreptându-se spre izvor, unde "i-a umplut g!leata, în care timp eu m! "i deplasasem în spatele ei. Când m-a v!zut, de spaim! începuse s! tremure, dar eu i-am spus cu voce blând!: �Nu-#i fie fric!,deoarece eu sunt român, nu-#i fac nimic "i a" vrea s! "tiu cine se afl!în stân!�, mângâind-o cu mâna pe cap, în timpul ce-i vorbeam. Feti#as-a lini"tit imediat "i mi-a r!spuns c! este numai mo"ul, care în acel timp strânge ca"ul. Mergând cu ea spre stân!, la întrebarea mea a r!spuns c! este din Sita Buz!ului "i a potolit "i un dul!u, în acela"itimp, care începuse s! latre la vederea mea. Ajungând la gura f!r!u"! a colibei, v!zând un b!rbat cu p!rul sur, în etate de vreo 50�60 ani, strângând ca"ul dintr-o c!ldare mare, i-am dat bun! diminea#a, iar r!spunzându-mi m-a rugat s!-l iert câteva minute, pân! termin!"i m-a invitat s! "ed pe un scaun mic, cu trei picioare. Dup! ce m-am a"ezat pe sc!unel, el m-a întrebat, cu mirare, de ce sunt singur, c!ci de obicei patrulele ce se opresc pe la stân! sunt compuse din mai

50

mul#i osta"i, a"a cum veniser! pe la el "i cu dou! zile mai înainte. F!r! s! a"tepte explica#ia mea, în continuare, m-a întrebat ce s-a întâmplat seara jos în vale, c!ci a auzit mai multe împu"c!turi "i c! el, om b!trân, n-a mai pomenit ca domnii s! vâneze noaptea la jivine, c!ci altceva nu putea s! se întâmple. Atunci i-am r!spuns: �Baciule, ai dreptate c! asear! s-a început o mare vân!toare, dar nu pentru jivine, ci de unguri "i c! România asear! a declarat "i primit r!sboi pentru a dezrobi "i a f!uri o #ar! mare, s! cuprind! pe to#i românii din Ardeal-Banat "i Bucovina.� La aceast! nea"teptat! veste ce i-am dat, mo"ul a terminat repede cu strânsul ca"ului într-o strec!toare de lân!, pe care a atârnat-o într-un cui, deasupra c!ld!rii în care se scurgea zerul din ca", apoi, sp!lându-"i mâinile cu apa din g!leata adus! de feti#!, "i le-a "ters de o cârp! de cânep! "i, ie"ind în fa#acolibei, s-a întors cu fa#a spre soare "i, f!cându-"i trei cruci, a zis: �Maica Dlui pe care o s!rb!torim ast!zi s!-i p!zeasc! "i s! stea în ajutor�. Amin, i-am r!spuns eu "i ne-am dat mâna, spunându-ne fiecare numele. I-am povestit c! sunt din Banat, singur la p!rin#i "i c!comandam jos pe vale un pluton de osta"i, români "i ei, "i c! pe mine nu m-a l!sat inima s! lupt fra#ilor ce au pornit s! ne dezrobeasc!, cu pre#ul vie#ii lor, de sub robia ungurilor "i de aceea am plecat s! m!predau de bun! voie. Mo"ul m-a l!udat "i m-a întrebat c! de ce nu am luat cu mine "i plutonul meu. I-am dat explica#iile necesare "icauzele, spunându-i c! nu am voit s! dispun de soarta lor, ci numai de a mea "i mo"ul m-a în#eles, apoi m-a invitat s! fiu oaspetele lui, punând c!ld!ru"a pe foc pentru o m!m!lig! "i s-a preg!tit s! fac! "iun balmu", în timp ce eu îi povesteam c! "i tat!l meu a fost cioban "i"tiu "i eu cum se face balmu"ul "i cum se încheag! "i se strânge ca"ul "i se face "i urda, lucruri v!zute de mine la tat!l meu înc! de mic copil. Mo"ul era foarte vesel. Am cinstit cu un p!h!rel de vinars (#uic! foarte tare), dar, dela prima înghi#itur!, am început s! tu"esc "imo"ul râdea, spunându-mi c! atunci când voi ajunge la etatea lui nu voi mai tu"i când o voi gusta.

Dup! terminarea prânzului, fiind s!tul, am întrebat pe mo"dac! nu este vreun loc de unde s-ar putea vedea drumul din vale "i

51

mi-a r!spuns c!, dup! câteva sute de pa"i, m! va duce la locul dorit. Mul#umindu-i pentru mas!, l-am întrebat ce îi datorez, b!gând mâna în buzunar dup! portofel. Mo"ul s-a sup!rat foc "i m-a întrebat dac!la mine în Banat se cer bani pentru osp!tarea unui strein, într-o astfel de zi de s!rb!toare mai ales. I-am r!spuns c! la noi se osp!teaz!gratuit orice strein ar poposi la casa noastr! "i a altor s!teni, mo"ul mi-a r!spuns c! de ce vreau s! stric frumosul obicei de ospitalitate al tuturor românilor. L-am rugat atunci ca s!-mi permit! nu s!-i pl!tesc ospitalitatea, pentru care i-am mul#umit, ci s-o cinstesc pe nepo#ica lui cu 20 coroane, bani cu care s!-"i cumpere ce va dori, ca amintire dela mine "i de ziua însemnat! ce o tr!im. Mo"ul s-a sc!rpinat în cap, a luat feti#a de mân! "i i-a spus s!-mi mul#umeasc! "i eu i-am b!gat banii în sân (2 bancnote de câte 10 coroane).

Am urmat apoi pe mo" prin p!dure, pân! sus lâng! o stînc!, de unde se vedea o bun! parte din "oseaua din vale. Privind cu binoclul, vedeam un "ir de c!ru#e, ce transportau desigur alimente "i muni#ie, pe lâng! care, afar! de vizitiu, mergea câte un soldat cu arm! "i valea r!suna de cântece din fluier "i veselie. Lupt!torii, probabil, erau deja departe, înainte spre Ardeal. Am dat "i mo"ului binoclul trieder, dup! ce i l-am potrivit pentru ochii lui "i, privind, mo"ul nu se mai s!tura s! renun#e la minunata priveli"te, pe care eu o v!d "i acum ca aievea. I-am spus b!trânului c! plec jos la "osea, s! m! predau. El mi-a dat feti#a s!-mi arate o potec! de ducea pân! jos. Mi-am luat r!mas-bun, "i dup! aceea feti#a m-a dus pân! la potec!; am pupat-o "i am trimis-o înapoi la b!trân, spunându-i c! nu e nevoie s! mearg!cu mine pân! jos, c!ci este ziu! "i m! duce poteca îns!"i. Feti#a ar!mas pe loc, urm!rindu-m! pân! am disp!rut din vederea ei. M!gândesc "i a" dori s! "tiu dac! mai tr!ie"te; trebuie s! fie în etate de peste 60 ani, m!ritat! "i cu nepo#i. P!cat c! i-am uitat numele mo"u-lui "i numele de botez al feti#ei, pentru a afla ve"ti despre acea feti#!,c!ci mo"ul nu cred s! fi prins vârsta de 100 ani, de"i nu ar fi imposibil.

Am coborât jos, pân! la liziera p!durii, la 15 pa"i de "oseaua pe care se scurgea convoiul nesfâr"it de c!ru#e. Din precau#iune, am pus batista în vârful bastonului "i, p!"ind calm, am ie"it din p!dure, mer-

52

gând spre "osea. Fiind v!zut, deodat! aud: �Uita#i-v! un ungur cum vine din p!dure spre noi.� Eu, continuând mersul negr!bit, le r!spund: �Nu sunt ungur, ci român, frate cu voi. Tr!iasc! România Mare!�. �Auzi m! c! e român.� C!ru#ele continuau drumul lor, cu solda#ii înso#itori, iar eu m! al!tur de o c!ru#!, lâng! care mergea un caporal, c!ruia m! prezint "i îi spun cum am venit s! m! predau de bun!voie, f!r! s! lupt contra lor, care vin s! ne dezrobeasc!. Capo-ralul mi-a strâns mâna "i s-a prezentat, spunând c! este func#ionar la Prefectura jude#ului Buz!u "i m-a rugat s! merg cu el pe lâng!c!ru#!, c!ci el nu poate opri convoiul "i m! va preda primului ofi#er pe care-l va întâlni pe drum cu al#i prizonieri. A"a am mers aproape jum!tate de or!, când, dela o cotitur! a "oselei, v!d c! vine un grup de solda#i austro-ungari, condu"i între baionete de solda#i români, în fruntea c!rora era un sublocotenent. Când am ajuns la cca 30 pa"i de grup, aud voci strigând: �Uita#i, acolo este comandantul nostru!� $iîntre mul#i din plutonul meu era sergentul de care v-am vorbit "icolegul meu de liceu Ion Luca, caporal, ulterior în via#! zicându-"iB!n!#eanu, artist emerit, "ef de orchestr! popular!. Sublocotenentul român opre"te grupul, m! ia în primire dela caporal, m! prezint, se prezint! "i el "i m! îmbr!#i"eaz!. Era înv!#!tor în comuna Nehoi, de unde trebuia s! ne îmbarc!m în trenul ce se forma, acolo fiind cap de linie ferat!, "i unde trebuia s! ajungem pân! seara "i s! fim caza#i, cum îmi spunea sublocotenentul în timpul mersului. El m-a luat lâng! el "i ne povesteam unul altuia din via#a noastr!. La un moment dat, în dep!rtare z!rim c! vine un automobil, la v!zul c!ruia sub-locotenentul îmi spune: �Frate drag!, nu te sup!ra, treci în fruntea solda#ilor Dtale, dup! cele dou! santinele din frunte, c!ci desigur în automobil trebuie s! fie un ofi#er superior "i nu vreau s! mi se fac!observa#ie c! nu respect regulamentul privind modul de escortare a prizonierilor.� M-am conformat "i, dup! câteva clipe, automobilul se "i opri în fa#a grupului nostru. Sublocotenentul lu! pozi#ie de drep#i"i auzii: �Dle general, am onoarea s! m! prezint, sunt sublocote-nentul (i-am uitat numele spus) "i conduc X prizonieri, to#i români, a c!ror comandant este Dlui, care s-a predat de bun!voie, f!r! a trage

53

un foc împotriva noastr!�, "i m! ar!t!, cu mâna îndreptat! spre mine. Lâng! general, care nu era altul decât Gl Sc!ri"oreanu, coman-dantul brig!zii ce avea misiunea s! p!trund! în Ardeal, cum mi-a spus dup! aceea sublocotenentul, zic c! lâng! general, care avea o stea pe chipiu, era "i un soldat bandajat la cap "i bandajul ro"u de sânge. Generalul, uitându-se fix la mine, la rândul meu imitând formula de prezentare folosit! de sublocotenent, am ie"it doi pa"iînainte, lâng! sublocotenent, am salutat "i m-am prezentat "i eu, spunându-mi gradul, numele, c! am f!cut parte din batalionul din Reg. 43 Caransebe", destinat a ap!ra defileul Buz!ului "i c!, în calitate de român, am preferat s! trec f!r! lupt! de partea fra#ilor dezrobitori, eveniment al dezrobirii a"teptat cu atâta dor de to#iromânii din Ardeal "i Banat. Generalul m-a mai întrebat dac! "tiu ce for#e au mai fost în spatele frontului, la care am r!spuns negativ. Atunci din porthart! a scos o hârtie în form! p!trat!, a scris cu stiloul ceva pe ea "i, lipindu-i marginile, a predat-o sublocotenentului, cu ordinul s! o predea comandantului lag!rului de prizonieri unde vom fi transporta#i, apoi sublocotenentul "i eu, salutând milit!re"te, ma"ina s-a dep!rtat de noi în direc#ia Ardealului, iar luându-mi locul lâng! sublocotenent, cu grupul de prizonieri, ne-am continuat mersul spre Nehoiu, unde am ajuns pe înserate "i prizonierii au fost caza#i pe la diferite case, iar pe mine sublocotenentul m-a invitat s!fiu oaspetele lui "i la cin! "i la dormit în camera lui. Bineîn#eles c! tot timpul, "i pe drum "i acas! la dânsul, ne-am povestit fiecare eveni-mente "i impresii din via#!, pân! noaptea târziu. I-am dat pre#iosul binoclu, pe care ar fi fost obligat s! mi-l confi"te înc! de la început caporalul care m-a luat în primire, "i sublocotenentul s-a bucurat de neglijen#a caporalului.

În ziua urm!toare, amfitrionul meu, cu care m-am împrietenit, m-a dus în vizit! pe la toate cuno"tin#ele lui "i to#i nu mai pridideau s!-mi pun! fel de fel de întreb!ri despre Banat "i starea de lucruri dela noi. Familia vizitat! de noi mai în urm! ne-a re#inut la prânz, iar locuitorii duceau "i ei de ale mânc!rii prizonierilor, aflând c! sunt tot români, de"i acestora li se preg!tise prânzul din grija sublocotenen-

54

tului. Seara ne-am îmbarcat cu to#ii în tren, c!l!torind toat! noaptea, pân! când, ziua urm!toare spre sear!, trenul s-a oprit în gara Rediu, situat! cam la jum!tate distan#! pe linia Ia"i-Dorohoi. De aici, f!când pe jos cca 4 km, am ajuns în tab!ra de prizonieri de lâng! satul $ipote, aproape de Prut, unde am fost preda#i administra#iei lag!ru-lui "i sublocotenentul, cu escorta, îndeplinindu-"i misiunea, s-a desp!r#it de noi, luându-"i un c!lduros r!mas-bun dela mine.

În lag"rul de prizonieri $ipote Sosind în lag!r, mai erau "i al#i prizonieri, adu"i de curând de

pe alt! parte a frontului, "i mai erau "i refugia#i politici din Rusia. Am fost repartiza#i "i caza#i în bordeie de p!mânt, în lag!rneexistând decât o barac! locuin#! pentru colonelul de cancelarie Lupu, care era comandantul lag!rului, o alt! barac!, cu locuin#e "ibirouri pentru c!pitanul administrator Botez "i subalternii lui "isolda#ii de paz!. C!pitanul Botez adusese în lag!r la sine "i so#ia, cu dou! fete, dintre care cea mai mare, foarte frumoas!, era student! la Universitatea din Ia"i, iar cea mic! era urâ#ic! "i se uita cruci", fiind elev! în cl. V de liceu, informa#ii aflate cu câteva zile în urm!. Eu "icolegul meu de liceu Ion Luca ne-am aranjat într-un bordei mai mic, destinat pentru grada#i.

Bordeiele erau în p!mânt, cu acoperi"ul din bârne deasupra solului, acoperite tot cu p!mânt, aveau numai u"! cu fereastr! în ea. Masa se servea dela cazan pentru toat! lumea. Ziua urm!toare, administratorul c!pitan a trimis un caporal dup! mine, m-am prezentat "i m-a rugat ca din oamenii mei s!-i aleg echipe de zidari, tâmplari etc., care s! lucreze la ridicarea de bar!ci de locuit "i al#ii s!se ocupe permanent cu t!ierea "i aducerea lemnelor dela p!durea învecinat!, plus buc!tari etc. Desigur c!, cu toat! graba, i-am îndeplinit dorin#a.

55

A patra zi, acela"i caporal m-a invitat s! merg cu el la coman-dantul lag!rului, la care urma s! m! prezinte din ordinul administra-torului c!pitan. Am mers cu caporalul, acesta, dup! ce a b!tut la u"! "i a auzit vorba de intr!, a salutat, raportând c! a adus pe cadetul Talpe" Petru. La rândul meu, am salutat "i m-am prezentat dup!formula româneasc!, deja înv!#at!. Dup! ce m-am prezentat, colo-nelul mi-a întins mâna, a f!cut semn caporalului s! plece, apoi m-a poftit s! m! a"ez pe scaun în fa#a lui, oferindu-mi tabachera s! m!servesc cu #igare. I-am mul#umit, spunându-i c! de"i am încercat s!fumez înc! pe frontul din Italia, unde primeam gratuit #ig!ri fine, n-am putut s! m! obi"nuiesc cu fumatul. Dup! aceea m-a întrebat dac! resimt regimul de prizonierat în lag!r. I-am r!spuns c!, în compara#ie cu via#a plin! de primejdii "i priva#iune de pe front, oricare soldat ajuns prizonier se simte mai fericit, iar eu cu atât mai mult mai fericit fiindc! tr!iesc pe p!mântul #!rii mam!, chiar dac!trebuie s! locuiesc în bordei, ceea ce nu este prea pl!cut. Atunci, colo-nelul, un b!rbat înalt, frumos, în etate de circa 40�50 ani, dup! apre-cierea mea, mi-a zis: �Dle cadet, Dta, dac! dore"ti, po#i sc!pa chiar de mâine de bordei "i lag!r "i s! fii liber�. F!când ochii mari "i v!zând pe fa#a mea o expresie de uimire, a ad!ugat: �Eu sunt sigur c! dac!prime"ti dela mine o autoriza#ie permanent! de liber! circula#ie pe unde dore"ti, nu vei fugi înapoi la unguri, dela care ai fugit de bun!-voie, c!ci "i Dta "tii c! nu te-ar primi cu bra#ele deschise. Iat! ce pro-punere avem noi pentru a-#i îndulci regimul de prizonierat. Aproape de gara Rediu, lâng! conacul boieresc al fra#ilor Corjescu, este un brutar evreu care preg!te"te pâine pentru tot lag!rul. Noi avem nevoie de un om de încredere, care s! înlocuiasc! un sergent de-al nostru de acolo "i nu vei avea alt! treab! decât s! iei în primire sacii de f!in!, ce sosesc cu trenul, pentru lag!rul de prizonieri, cam la 2�3 zile odat!, s!-i treci într-un registru ce vei primi dela Dl c!pitan Botez, îi predai brutarului cânt!ri#i, contra semn!turii acestuia, "i, la sfâr"itul fiec!rei s!pt!mâni, prezin#i raportul pentru verificare Dlui c!pitan, pentru a verifica dac! brutarul lucreaz! sau nu cinstit. Locuin#! vei g!si pe la cineva, în sat, noi î#i avans!m leafa în lei, în

56

loc de coroanele ungure"ti "i cu hrana te descurci Dta cu gazda. Vei primi chiar mâine diminea#! un permis de liber! circula#ie, semnat de mine, pe care s!-l prezin#i în sat "efului postului de jandarmi, ca s! te cunoasc! "i iei contact "i cu "eful g!rii, cu care vei avea de lucrat. Acum depinde de Dta s! hot!r!"ti, noi nu vrem s! d!mordin.� Am r!spuns c! la o asemenea schimbare a vie#ii mele de prizonier nici prin gând nu mi-ar fi trecut "i c! sunt fericit c! pot s!v! fiu de folos "i sunt gata de plecare pentru acea misiune. Colonelul mi-a dat mâna "i, zâmbind, mi-a r!spuns c! sper! s! m! mai vad! "iel prin sat. N-am în#eles ce a voit s! spun! "i ce ar putea s! caute prin sat. Ulterior, dup! trei zile, am deslu"it tâlcul ultimelor lui vorbe.

În diminea#a urm!toare, înarmat cu actele amintite, înso#it de acela"i caporal, am mers în satul Rediu, unde am f!cut cuno"tin#! cu "eful postului de jandarmi, apoi am cunoscut pe "eful g!rii "i so#ia acestuia; caporalul s-a întors în lag!r, iar "eful g!rii m-a trimis în gazd! la o b!trân! ce locuia într-o c!su#! modest!, dar curat!,aproape de gar!, care pe lâng! o odaie închiriat!, s-a obligat c!-mi g!te"te "i de mâncare, dup! dorin#a mea, ce trebuia s! i-o spun în fiecare sear!, pentru a doua zi, dându-i avans pentru ceea ce trebuie s! procure. La b!trân! nu am stat decât dou! zile, c!ci, a treia zi dela sosire, mergând ca de obicei în gar!, la taifas cu "eful g!rii "i so#ia acestuia, care m! puneau s! le povestesc despre via#a românilor din Banat, despre r!zboiul f!cut etc., iat! c! v!d în chio"cul de lâng! gar!pe Dna "efi#! a g!rii c! st! la o m!su#! "i sorbea din ce"ti cafea turceasc! cu o doamn! de statur! mijlocie, cu ochii verzui, p!rul castaniu deschis, în etate de circa 40 ani, dup! aprecierea mea. Am salutat "i m! preg!team s! intru la "eful g!rii, când so#ia acestuia m!strig!: �Dle Talpe", ia pofte"te aici, s! te prezint unei cucoane simpatice.� M-am dus, am s!rutat mâna so#iei "efului, dup! care aceasta, vorbind celeilalte doamne a zis: �Dna Corjescu, acesta este tân!rul b!n!#ean de care v-am vorbit ieri c! "tie s! povesteasc! omul#ime de lucruri interesante.� M-am aplecat "i am s!rutat mâna Dnei Corjescu. Am fost invitat s! "ed la mas! "i am fost servit "i eucu o dulcea#! "i o cea"c! de cafea turceasc!. Atunci, Dna Corjescu

57

m-a întrebat ce origine social! am. I-am r!spuns c! p!rin#ii mei sunt #!rani. La aceasta, Dna mi-a spus c! dac! sunt #!rani, cum au putut s!-mi dea o astfel de educa#ie "i posibilitate de a studia. (În prealabil îi spusesem c! am luat bacalaureatul "i în armat! am avut cel mai mic grad de ofi#er). A continuat: �Atunci, tat!l Dtale probabil nu este un #!ran ca #!ranii de pe mo"ia mea.� I-am r!spuns: �Dn!, tat!l meu, ca to#i locuitorii din comuna mea "i alte circa 80 comune, de-a lungul grani#ei cu România, nu sunt iobagi, ci sunt cu totul liberi, având proprietatea lor, unii mai mare, al#ii mai mic!, dup! h!rnicia lor, "i în Banat "i Ardeal nu mai exist! nobilime român!, c!ci cu sute de ani în urm! a existat, dar s-a maghiarizat.� I-am explicat de gr!nicerimea din cele cca 80 comune "i de jum!tatea din mun#i "i p!duri pe care o folosesc s!tenii în comun. I-am explicat "i de marea funda#ie Gojdu, de bursele ce le ofer! tinerilor români mai s!raci, ca s! poat! s!-"ifac! studii universitare etc. Dnele au r!mas mirate de cele ce le povesteam.

Dna Corjescu mi-a mai zis: �Str!mo"ii Dtale trebuie s! fi fost moldoveni, c!ci în jurul Vasluiului "i în alte p!r#i, numele de Talpe"este foarte r!spândit.� �N-ar fi imposibil Dn!, dar cu greu îmi pot imagina cum ar fi ajuns #!rani din Moldova într-un sat din mun#ii Cernei, chiar dac! s-ar fi refugiat cu ocazia vreunei n!v!liri t!tare. Este îns! interesant c! b!n!#enii au pronun#area moale, exact ca moldovenii, de"i între ei sunt ardeleni "i munteni, cu pronun#area tare, cauze care nu mi le pot explica.�

Dup! aceast! conversa#ie, dna Corjescu m! întreab! c! unde locuiesc "i unde m!nânc. Când i-am spus de baba Voichi#a de lâng!gar!, cu o oarecare revolt! în glas mi-a zis: �Vai de mine, se poate a"aceva, când eu am la conac opt camere libere "i locuiesc singur!,numai cu administratorul de mo"ie. Dac! v! face pl!cere, cu mare pl!cere v! pun la dispozi#ie o camer! "i sc!pa#i "i de grija hranei, c!ci ve#i lua masa permanent cu administratorul de mo"ie, atât dimi-nea#a, la prânz, cât "i la cin!, c!ci la noi buc!t!reasa g!te"te tot-deauna mai mult decât este necesar. Dac! v! convine, chiar acum, în seara aceasta, veni#i cu mine, tr!sura din fa#a g!rii ne a"teapt!. Dta

58

mergi repede la gazd! "i ia-#i lucrurile "i desocotirea o po#i face "imâine.� �Dn!, n-am cuvinte cum s! v! mul#umesc, "i nici nu "tiu cum a" putea s! m! revan"ez pentru bun!tatea ce ar!ta#i pentru mine "i m! simt fericit.� �Las! problema revan"ei, c!ci eu sunt în câ"tig de cauz!, c! mai pot schimba câte o vorb! cu un tân!r intelectual, dezr!d!cinat de familia sa în alt! #ar!.� Am mers repede la gazda mea, i-am spus c! sunt invitat s! locuiesc la conacul boieresc, c! sunt a"teptat "i a doua zi m! voi desocoti cu ea. Ea mi-a spus: �O, Dle, mare noroc ai, mergi s!n!tos "i s! mai dai pe la mine.�

Mi-am luat rucsacul primit dela c!pitanul Botez, c!ci nu aveam alt bagaj decât un schimb de lingerie [lenjerie, n.n.] primit! tot dela c!pitan din magazia taberii "i, în câteva minute, eram la chio"cul din gar!. M-am urcat într-o tr!sur!, la care era înh!mat un cal frumos "ipeste 5�6 minute am ajuns la conac, ajutând Dnei Corjescu s!coboare. Am urcat în curte câteva sc!ri de piatr! "i m-am v!zut instalat într-o camer! în care era o pianin!, un pat de bronz, o mas!mijlocie cu 3 picioare, 2 fotolii, 3 scaune, lavabou "i câteva picturi în ram!, pe perete, afar! de aceea o canapea mai îngust!, pe care se putea dormi "i pe ea. �V! place camera, Dle Talpe"?�, m! întreb!Dna. �Cred c! e cea mai frumoas! din toat! casa.�, r!spund eu. �Te în"eli Dle, este doar una obi"nuit!, ca "i alte câteva destinate oaspe-#ilor no"tri, cu deosebirea c! aceasta posed! o pianin!.� � r!spunse gazda. �Iar disear! v! fac cuno"tin#! cu administratorul meu de mo"ie "i sper c! v! ve#i în#elege�, ad!ug! ea "i plec! din odaie. �Dn!,sunt încântat "i n-am cuvinte s! v! mul#umesc.� M-am instalat, într-adev!r m! sim#eam fericit, în compara#ie cu situa#ia camarazilor r!ma"i în bordeie "i cu a acelora care au r!mas pe front s! lupte din ordin, chiar contra românilor sau a altor du"mani ai Austro-Ungariei.

În ziua urm!toare, dup! ce am primit dela tren un transport de saci cu f!in!, pe care i-am predat brutarului, înc! înainte de mas!,devenind liber, am colindat împrejurimile conacului, în spatele c!ruia era o colin! plantat! cu vie "i pomi roditori "i era "i o p!dure, mai bine zis un crâng destul de întins, pân! la care, dela gar!,drumul urca în pant! u"oar! câteva sute de metri. Era s! uit c! în

59

seara precedent! gazda mi-a f!cut cuno"tin#! cu administratorul de mo"ie Horga, un om cam chior de un ochi, din fire t!cut, în etate de cca 30�35 ani, cu care am cinat într-o sufragerie mic!, lâng! buc!t!-rie, înspre curte, unde avea "i locuin#a, el având gospod!rie "i vreo 20 pogoane proprietate personal! într-un sat, nu prea departe, situat lâng! prima sta#ie, Todireni, spre Dorohoi, unde se ducea în fiecare sâmb!t! cu trenul de sear! "i se întorcea pe la prânz, cu alt tren. Cu toat! înf!#i"area lui, în fond s-a dovedit a avea o inim! bun!, ne-am în#eles foarte bine "i se purta omene"te cu #!ranii cari erau obliga#is!-"i fac! zilele de munc! obligatorii pe mo"ia boiereasc!. Dela el am aflat c! mo"ia ce o administra era proprietatea a trei fra#i Corjescu, dintre care unul era în str!in!tate, într-o func#ie diplomatic!, altul neînsurat era plecat în r!zboi, iar al treilea, so#ul amfitrioanei, era pe la Prefectura de Poli#ie sau Comenduirea Pie#ei din Ia"i, exact nu-mi mai amintesc, "i c! era în divor# cu Dna Corjescu, pe care fra#ii o l!saser! la conac s! conduc! mo"ia de cca 3000 de f!lci (o falc!aproape ca 1 ha) "i c! so#ul ei afirmativ era încurcat cu o evreic!frumoas! din Ia"i. Tot el mi-a mai spus c! gazda mea de fapt era o fran#uzoaic! din regiunea Pirineilor francezi, cunoscut! de so#ul ei la Paris, în tinere#e, unde îi pl!cea s! stea o mare parte din an, din toamn! pân! în prim!var!, iar peste var! plecau pe la diferite sta#iuni, ca to#i boierii, unde se distrau sau î"i cheltuiau banii pe la rulet! etc.

În aceea"i zi, dup! ce am hoin!rit prin împrejurimile viei "ip!durii, cum spusei, pe la orele 16, întorcându-m! în camer!, m-am întins pe canapea s! m! odihnesc, f!r! s! pot dormi ziua, r!t!cind cu gândul la trecutul meu "i la felul cum se va desf!"ura viitorul "i al meu "i în ce prive"te r!zboiul. Eram la curent c! armata român!înainta victorioas! în Ardeal. Deodat!, am auzit în curte sosind o tr!sur! "i voci, între care "i vocea Dnei Corjescu, spunând: �Pofti#iDle colonel, v! a"teptam în ceardac, de unde v-am v!zut tr!sura. Sunte#i punctual ca un adev!rat militar.� Am s!rit de pe canapea, pe care m! întinsesem îmbr!cat "i, alergând la fereastr!, am v!zut c!dintr-o tr!sur! cu 2 cai albi, splendizi, cum nu mai v!zusem, se

60

coboar! colonelul, cu cele dou! fete ale c!pitanului Botez, "i, împreun! cu Dna Corjescu, urcar! treptele care erau în fa#a camerei mele; u"a era deschis!, fiind var!, "i intrar! cu to#ii în camera mea. Eu salutai milit!re"te pe colonel, apoi, dup! ce salutai "i pe domni-"oare, pe care nu le cunoscusem pân! atunci, c!rora gazda m!prezent!, cerându-mi scuze, m-am îndreptat spre u"!, s! plec. La acest gest al meu, aud pe colonelul Lupu c! îmi zice: �Ehe, Dle Talpe", nu cumva te deranjeaz! societatea noastr!, de vrei s! ne p!r!se"ti. Te rog stai cu noi "i o s! ne sim#im cu to#ii bine, ceea ce dore"te "i gazda noastr!, Dna Corjescu.� �Vai de mine, dar nici nu se poate altfel, lua#i loc v! rog�, "i îndat! strig! femeia de serviciu, c!reia îi d!du ordine pe ton sc!zut, care plec! gr!bit!. Colonelul se a"ezase pe un fotoliu, Dna Corjescu pe altul, eu pe un scaun, fetele pe canapea. Atunci, colonelul mi se adres!: �Vezi Dle Talpe" c! ne-am întâlnit în acest sat, cum #i-am spus la plecarea Dtale. $tiam eu c!Dna Corjescu, când te va cunoa"te, nu te va l!sa s! locuie"ti în alt!parte.�, apoi a sosit femeia de serviciu cu o tav! de argint cu 5 farfurioare cu dulcea#!, cu pahare "i ne-a servit pe to#i. Atunci am mâncat prima dat! în via#a mea dulcea#! de trandafiri. Dup! servirea dulce#ii, femeia a adunat ce"tile "i paharele "i, peste câteva minute, s-a întors cu tava cu 4 ce"ti de cafea turceasc!, fiica cea mic! ac!pitanului nefiind servit!. Dup! ce s-a b!ut "i cafeaua, o v!d pe Dra Coca, fiica cea mare a c!pitanului Botez, ducându-se la pianin!, se a"az! pe scaunul special, ridic! capacul lunguie# al pianinei "i începe s! cânte o bucat! clasic!, pe care nu o mai auzisem. Cânta splendid, ca o adev!rat! m!iastr!, iar colonelul, cu #igara aprins!, "i amfi-trioana ascultau încânta#i avalan"ele de sunete ale pianinei. Dup!terminarea buc!#ii, fata fu aplaudat! de colonel "i Dna Corjescu; m-am conformat "i eu, s! nu par caraghios "i r!u crescut. A urmat o mic! pauz!, în care gazda m! întreab!: �Dar Dta, Dle Talpe", nu cuno"ti nici un instrument muzical?� �Mult stimat! Dn!, eu cânt din fluier "i flaut; am cântat din flaut în orchestra liceului, buc!#i mai u"oare, cunosc notele, dar n-am f!cut studii de Conservator, ci am luat lec#ii particulare dela un profesor ceh, care cuno"tea mai multe

61

instrumente "i era angajat "i pl!tit s! ne înve#e de conducerea internatului liceului unde am urmat studiile. Pot cânta lieduri, doine, dar la nici un caz n-a" putea s! o acompaniez pe Dra Coca la pian. Mie îmi plac "i liedurile "i doinele.� R!spunse colonelul: �P!cat c!n-ai la dispozi#ie un flaut.� Dup! aceea, gazda m! întreb! dac! nu cunosc printre prizonieri pe cineva care "tie s! cânte din vioar!, la care am r!spuns c! am un coleg de liceu care ar putea s! acompa-nieze cu succes pe Dra Coca, dar nu are nici el vioar!. I-am spus c!este Ion Luca, caporal, r!mas în bordeiul din care am plecat. �Dtale, #i-ar conveni s! locuiasc! cu Dta, în aceast! camer!?�, m! întreb!gazda. �Nu-i a"a, Dle colonel, c! i-a#i permite s! ias! "i acel tân!r din tab!r!?� �Desigur Dn!, dac! ne vom convinge c! î"i cunoa"te meseria�, r!spunse colonelul "i î"i not! numele colegului, pentru ca acesta s! fie adus în ziua urm!toare la mine, dup! ce, în prealabil, gazda a promis c! va face rost de o vioar!, ca împrumut dela un l!utar din sat.

În ziua urm!toare, Ion Luca s-a prezentat cu un caporal, pe la orele 15, l-am prezentat proprietarei, care s-a uitat cam lung "icurioas! la el, i-a dat vioara împrumutat! din sat; Ion Luca a început s! cânte câteva buc!#i, dup! care gazda a r!mas mul#umit!. La orele 17, apare colonelul, cu fetele în tr!sur! "i intr! to#i tot în odaia mea, eu prezentându-i colegul "i spunându-i colonelului c!, de"i este numai caporal, colegul meu este bacalaureat "i a fost unul din cei mai buni elevi ai liceului, fiind cu o clas! superioar! mie. Gazda ne-a tratat pe to#i ca "i în ziua precedent!, dup! care colegul a cerut dela pianist! partitura ce acesta voia s! o cânte "i, dup! câteva minute, colegul a început, f!r! dificultate, s! o acompanieze cu vioara, cerându-"i scuze în prealabil c! vioara este de calitate inferioar! "iare corzi simple. Dup! terminarea primei buc!#i, p!r#i din �Traviata�, de Verdi, colonelul l-a felicitat pe viorist "i a aprobat ca acesta s! r!mân! cu mine ca ajutor (!), de"i nici eu nu f!ceam altceva decât t!iam frunzele la câini, în cea mai mare parte a timpului. Dup!plecarea musafirilor, Luca mi-a mul#umit c! datorit! mie a sc!pat din lag!r "i mi-a spus c! m-am n!scut în zodia porcului, a"a noroc am.

62

Peste zi, colegul se ducea la câmp cu administratorul. Când am r!mas singur cu gazda, aceasta m-a întrebat dac! colegul nu este #igan, c!ci a"a ar!ta. Eu, de"i "tiam c! e #igan, fiul unui l!utar din Bozovici, i-am r!spuns: �Dn!, la noi în Banat este o regiune la "es unde locuitorii sunt foarte brune#i "i arat! ca #iganii, dar nu sunt #igani.� Cu ce convingere o fi r!mas Dna nu "tiu. Apoi m-a întrebat dac! cunosc limba francez! "i, la r!spunsul meu negativ, m-a întrebat dac! vreau s!-mi fie profesoar! de francez!, c!ci am timp suficient pentru studiu. Am acceptat cu mare mul#umit!. Peste câteva zile, gazda a plecat la Ia"i, la o nepoat! c!s!torit! cu un boier Negruzzi, pe care mai târziu am cunoscut-o, datorit! tot gazdei mele, în împre-jur!rile pe care le voi aminti mai târziu. La întoarcerea din Ia"i, gazda mi-a adus cadou cel mai frumos flaut de concert, cu cap de abanos, "icolegului o vioar! nou!.

Via#a noastr! continua f!r! griji, dar a mea s-a schimbat pe nea"teptate, din vina mea, plecând din �semiparadisul� în care tr!iam "i renun#ând "i la lec#iile de limba francez! ce mi le d!dea gazda cu mult! r!bdare, fiind mul#umit! c! eram elev sârguincios "ipronun#am corect cuvintele înv!#ate. Iat! ce s-a întâmplat. Cam dup!2 s!pt!mâni dela ie"irea mea din lag!r, am fost chema#i to#i prizo-nierii pentru a fi v!zu#i de Ionel Br!tianu, primul-ministru, înso#it de un general, câ#iva ofi#eri "i civili, to#i ace"tia intrând în cercul uria"format de to#i prizonierii din lag!r, care între timp se înmul#iser!.Oaspe#ii veniser! s! vad! cum se prezint! tab!ra "i în ce condi#iuni tr!iesc prizonierii, mai ales cei români. Dup! o scurt! cuvântare, în care a explicat motivul pentru care a pornit România r!zboiul, adic!pentru f!urirea României întregite, generalul a pus întrebarea dac!este vreunul din ofi#erii români prizonieri cari cunosc trec!torile peste Carpa#i. S-au prezentat, ie"ind din cerc, trei ofi#eri ardeleni, dintre care mai #in minte c! unul era locotenent "i se numea Zamfir, fiecare spunând ce trec!toare cunoa"te peste Carpa#i, afar! de defi-leurile cunoscute. �Din p!r#ile Banatului nu-i nimeni?�, întreb!generalul. Dup! o scurt! gândire, ies "i eu din cerc, m! prezint "ispun c! eu sunt din satul Cornereva, c! tat!l meu are o stân!

63

deasupra Cernei, vis-a-vis de satul Izverna, c! are prieteni peste grani#!, în comuna Clo"ani, Paharnic etc. "i cunosc "i eu trecerea prin acele locuri peste mun#i. �Foarte bine � zise generalul � dar cred c!v! da#i seama ce v! a"teapt! în cazul în care a-#i c!dea în mâna ungurilor. Gândi#i-v! bine "i, cine va trece peste acest eventual risc, s! mearg! acum la cancelaria administra#iei "i s! fac! o cerere adresat! Ligii Culturale, prezidat! de Dl profesor N. Iorga, prin care renun#a#i la cet!#enia ungar! "i opta#i pentru cea român!.� Nici nu m! gândeam la aceast! condi#ie, to#i patru ne-am f!cut cererile "ile-am predat adjutantului generalului, conform dispozi#iei dat! de acesta. �Dlor, ve#i a"tepta în lag!r, pân! când ve#i primi ordinul de plecare în misiune.�

Dup! ce m-am întors la gazd!, colegul Luca i-a spus acesteia c!am înnebunit "i m-am s!turat de trai bun "i m-am lansat într-o aven-tur! periculoas!, ce m! poate duce la spânzur!toare. Dna Corjescu s-a uitat lung la mine "i a zis: �Nu e nebunie Dle, ci este un delir patriotic, pentru care îl laud, de"i, pe de alt! parte, îmi va p!rea r!uc! ne p!r!se"te "i nu "tiu dac! ne vom revedea vreodat!. În definitiv, nu este sigur c! va fi nevoie s!-l cheme "i pe el.�

Dup! vreo dou! s!pt!mâni, cei trei ofi#eri ardeleni au primit ordinul de prezentare "i au plecat, înso#i#i fiecare de un sergent. Gazda mea, auzind aceasta, mi-a spus c! de mine nu mai au nevoie, c!ci altfel a" fi primit "i eu ordin, iar Luca a ad!ugat: �Dn!, i-am mai spus odat! c! prietenul meu e plin de noroc.� Am continuat lec#iile de francez! cu gazda mea, care îmi adusese, odat! cu flautul, "i un manual "colar pentru încep!tori la limba francez!.

Lec#iile n-au mai durat decât cinci zile, când s-a prezentat un sergent rezervist din Ia"i, cu ordinul s!-l înso#esc pân! în Oltenia, la deta"amentul ce fusese comandat de generalul Dr!g!lina, care fusese r!nit. Nem#ii, dup! respingerea din Ardeal a armatei române, cu enormele for#e aduse dela Verdun "i de pe alte fronturi, încercau s!sparg! frontul român pe la vreuna din trec!tori. Dup! mai multe încerc!ri nereu"ite pe la alte trec!tori, în sfâr"it reu"iser! s! sparg!frontul pe la Tg. Jiu "i s! invadeze Oltenia. Când am ajuns cu ser-

64

gentul înso#itor la Ploie"ti, nu se mai putea merge la destina#ia ordonat! pentru mine, fiindc! în gar! toat! lumea vorbea c! armata român! se apropie de Craiova "i deta"amentul Dragalina a fost izolat, nemaiavând leg!tur! cu restul armatei române ce se retr!gea. Sergentul, în aceast! situa#ie, m-a rugat s!-l a"tept pe peronul g!rii, pân! se va duce la comandantul militar al g!rii s!-i raporteze situa#ia în care ne g!seam "i s! cear! ordin cum s! procedeze cu mine. Dup!circa o jum!tate de or!, iese pe peron "i îmi spune c! comandantul g!rii a cerut telefonic instruc#iuni dela Marele Stat Major "i i s-a spus s! fiu întrebat ce cale vreau s! aleg: sau s! fiu trimis înapoi la lag!rulde prizonieri sau, dac! accept, s! fiu dus "i predat Cartierului General al Armatei a II-a român!, comandat! de Generalul Averescu, instalat pe Valea Prahovei, în comuna Flore"ti. M! g!seam iar!"i la o r!scruce "i trebuia s! m! decid. Întoarcerea în lag!r ar fi însemnat o via#! tihnit!, f!r! riscuri, a"a cum am povestit-o, dar am ales cel!lalt drum, c!l!uzit c! odat! ce am hot!rât s! servesc armata român!, este indiferent la care unitate voi fi repartizat, în plus, faima g-lui Averescu m! fascinase. Întreg neamul românesc vedea în el pe cel mai capabil "i iscusit general "i ap!ra frontul cel mai important. Am r!spuns deci c! merg la Flore"ti "i am "i plecat cu primul tren, înso#it de sergentul ce avea ordinul original "i apoi modificat cu alternativa ce depindea de mine.

De abia peste un an m-am convins c! hot!rârea luat! a fost cea mai norocoas!, c!ci în anul 1917 începuse groaznica epidemie a tifo-sului exantematic în toat! Moldova, flagel care a pustiit mai multe vie#i omene"ti din armat! "i popula#ia civil! decât gloan#ele du"mane "i acest flagel a decimat "i prizonierii din lag!rul dela $ipote.

Ajungând la Flore"ti, am fost predat c!pitanului de cavalerie Apostolescu, care la început, ca de altfel "i ceilal#i ofi#eri, s-a mirat v!zând c! nu sunt adus ca prizonier (eram tot în uniforma mea de cadet din armata austro-ungar!), ci ca voluntar, gata a servi armata român!, în m!sura puterilor mele. La cartier am fost repartizat la serviciul de informa#ii, al c!rui "ef era c!pitanul Ciuperc!, ajuns ulterior general, comandant de armat! în Basarabia, în cel de-al 2-lea

65

r!zboi mondial. La acela"i serviciu func#iona, spre marea mea uimire, "i scriitorul ardelean Zaharia Bârsan, sublocotenent în armata român!, "i Dl Dumitru Lascu, avocat din Oradea, afirmativ fost can-didat în alegerile parlamentare contra lui Tisza István, prim-ministru al Ungariei, acesta ie"ind înving!tor datorit! presiunilor "i metodelor întrebuin#ate în alegeri, contra candida#ilor români. Când m-a cunos-cut, Zaharia Bârsan a exclamat: �Iat! c! avem "i un pui de b!n!#ean printre noi "i trebuie s! ne îngrijim fr!#e"te de el.� Atunci Dl Dumitru Lascu, care era locotenent în armata român!, refugiat "i el mai demult din Ardeal cu al#i intelectuali, care cum a avut norocul s!treac! în #ara mam!, înc! înaintea isbucnirii r!zboiului cu România, i-a r!spuns lui Z. Bârsan: �De Dl Talpe" m! voi ocupa eu. El va fi mereu acolo unde voi fi eu, "i la mas!, "i la gazd!.� Dl Lascu, la înf!#i"are era un om din cale afar! de antipatic: de statur! sub-mijlocie, coco"at destul de vizibil, cu muste#e ca ni"te #epe de arici tunse scurt, dar cu ni"te ochi sfredelitori "i cu o min! de aur "i un na#ionalist atât de înfocat, cum n-am mai avut ocazia s! mai întâlnesc pe altul. Despre toate aceste calit!#i m-am convins în timp scurt, cât devenisem ca o umbr! a lui. Tot timpul, când eram numai noi doi, fie la plimbare, fie încartirui#i, el mereu povestea despre via#a lui "i aromânilor din jud. Bihor "i caracteriza "i critica "i diferite persona-lit!#i marcante din via#a politic! a românilor "i din Ardeal "i din patria mam!.

De mâncat, mâncam la popota cartierului, cu ceilal#i ofi#eri,fiind considerat c! fac parte din cartierul armatei, de"i eram îmbr!cat în uniform! de cadet austro-ungar, ceea ce atr!gea mirarea, mai ales a civililor din localit!#ile pe unde m-a dus soarta, care, necunoscând rolul meu, m! vedeau circulând liber, dar se l!mureau când m!auzeau vorbind limba român! ca "i ei. P!trunderea la cartier, care era instalat într-un frumos castel cu etaj al familiei Cantacuzino, era controlat! de santinele înarmate, dar acestea m! cuno"teau, dup! ce fuseser! puse la curent cu rostul meu. De fapt, nu aveam nimic de lucru, iar coresponden#a g!sit! la rarii prizonieri unguri sau nem#iera tradus! de Dl Lascu.

66

Diminea#a, când m! plimbam prin satul Flore"ti, treceam zilnic prin fa#a unei cârciumi, mai mult din curiozitate de a vedea un mo"neag b!trân, care regulat, în fiecare diminea#!, venea la crâ"m!nu s! se îmbete, ci s!-"i consume a"a-zisa cafea cu lapte, care îns!consta într-un pahar de 200 g vin ro"u, în care mo"neagul înmuia un corn cump!rat proasp!t, din care apoi mu"ca câte o buc!#ic!, urmat!de o înghi#itur! de vin. Mo"ul cu p!rul alb era un #!ran îmbr!cat destul de curat "i p!rea s!n!tos, nefiind gârbovit de spate "i mergea drept, cu pa"i de plimbare. Am stat de vorb! cu el "i l-am întrebat de ce nu m!nânc! diminea#a mai bine lapte cald cu corn, în loc de vin, c!ci este mai hr!nitor. Mo"ul mi-a r!spuns c! laptele este pentru copii, iar stomacului lui îi prie"te pu#in vin curat cu corn, dar cu m!sur!, c!ci tot ce trece peste m!sur!, în orice privin#!, nu este lucru s!n!tos. L-am considerat ca pe un #!ran b!trân, ca pe un filozof în#elept, c!ci "i eu, de"i tân!r, la etatea când majoritatea tinerilor î"ibat joc de tinere#ea lor, cheltuind-o în be#ii, nop#i pierdute "i des-frâuri, eram c!l!uzit de principiul, auzit de la str!mo"i "i auzit "i în "coal!, c! drumul mijlociu e cel mai s!n!tos "i orice exagerare este d!un!toare în orice activitate din via#! s-ar produce. �Aurea medias� a str!mo"ilor no"tri romani. Poate c! "i c!l!uzirea mea dup! acest principiu "i apoi dup! lozinca �mens sana in corpore sano�, practi-când cu pasiune diferite sporturi, au fost cauzele care, pân! la etatea de 70 ani, am fost s!n!tos tun "i la 71 ani, intrând cu lozincile amin-tite, crezând c! sunt tot tân!r, într-o dup!-amiaz!, în mai 1966, m-am apucat "i am c!rat din strad!, în pivni#a locuin#ei, cu 2 g!le#i, 4 300 kg c!rbuni brichete, din cauz! c! omul tocmit pentru aceast! treab! n-avenit, iar la orizont se anun#au nori întuneca#i. Dup! cinci ore "ijum!tate de lucru neîntrerupt, v!zându-m! so#ia "i fiica mea c! sunt leoarc! de n!du"eal!, au venit "i ele s!-mi ajute la c!ratul ultimei mii de c!rbuni, dojenindu-m! pentru efortul f!cut, care putea fi evitat, l!sând treaba pentru ziua urm!toare. Dup! terminarea lucrului, m!sim#eam mort de obosit, m-am schimbat "i m-am culcat mai devreme de obicei. În diminea#a urm!toare am sim#it o durere curioas! de inim!, nu insuportabil!, ci a"a parc! ar fi strâns! cu mâna, "i cotul

67

stâng rece. Cu toat! aceast! senza#ie de peste zi, totu"i, pe la ora 3 noaptea am adormit "i diminea#a, durerea persistând "i povestind faptul ginerelui meu Barbu, medic internist, acesta m-a chemat la spital, unde mi-a f!cut o electrocardiogram!, cu diagnosticul �preinfarct cardiac� "i prescriindu-mi 6 s!pt!mâni odihn! în pat "iregim alimentar sever, plus injec#ii cu heparin!, plus evitarea de eforturi fizice "i de sup!r!ri, respectând întocmai recomanda#iile date, m! simt destul de bine, f!r! nici o durere. Povestesc aceasta, ca o parantez! la subiectul principal, pentru a adeveri c! orice exagerare este d!un!toare.

Revenind la firul întrerupt al amintirilor ce le redau, în Flore"ti, dup! cca 10 zile de "edere, din cauza înaint!rii nem#ilor spre Bucure"ti, pentru a evita încercuirea sa, Armata a II-a, deci "i Cartie-rul în primul rând, a trebuit s! se retrag! spre Moldova. A"a am v!zut cu ochii mei groaznica "i dureroasa retragere a tuturor români-lor ce nu voiau s! tr!iasc! sub ocupa#ia strein!, a retragerii autori-t!#ilor "i armatelor române printr-o toamn! ploioas!, pe drumuri desfundate, cu rezervoarele de petrol dela B!icoi în fl!c!ri, cu convoaie de c!ru#e cu civili cu bruma de avere ce puteau duce cu ei, cu femei bine îmbr!cate din Bucure"ti "i alte localit!#i care se opreau pe marginea câmpului ostenindu-se s! aprind! vreun foc pentru a se înc!lzi sau usca vreun obiect de îmbr!c!minte, în r!stimpul când ploaia m!runt! se îndura s! se întrerup! pentru scurt timp; unit!#i de cazaci, cu l!ncii lungi, în care refugia#ii "i conduc!torii armatei noastre î"i puneau n!dejdi de respingerea inamicului, n!dejdi zadarnice, deoarece ace"ti cazaci, la contactul cu inamicul, o rupeau la fug! înapoi "i am v!zut când unul din cazaci, trecând pe lâng!c!ru#a unui #!ran, în care acesta avea un purcel într-o tr!istu#!, din care se vedea numai capul animalului, cazacul cu suli#a înfipt! în traist! a ridicat-o "i, spre hazul camarazilor, "i-a v!zut de drum, urmat de blestemele p!guba"ului.

Cartierul Armatei a II-a s-a oprit, în fine, la Foc"ani, insta-lându-se în pensionul-internat numit Robescu, dac! îmi aduc bine aminte. Ploile încetaser! "i în acest ora" am stat vreo dou! s!pt!mâni,

68

frontul armatei române scurtându-se cu speran#a c! se va putea rezista. Într-o zi însorit!, pe la ora 11, m! plimbam cu Dl Lascu prin centru, dela un restaurant pân! la o libr!rie, la un col# al str!zii, pe unde se plimba mult! lume ca pe Corso, cum se obi"nuie"te. S-a întâmplat un caz care mi-a înt!rit convingerea c! exist! un destin pentru fiecare om "i c! for#e nev!zute îl c!l!uzesc pentru împlinirea destinului s!u trasat înc! dela na"tere (�supersti#ie� spun marxi"ti-lenini"tii). Dup! ce ne-am plimbat un tur dela restaurant pân! la libr!rie, distan#! de cca 200 m, în pas de plimbare obi"nuit, când am ajuns în dreptul libr!riei, de unde urma s! ne întoarcem, tot pe trotuar, pân! la restaurantul din centrul ora"ului, mi-a venit, deodat!, un îndemn ca s! m! opresc "i s! m! uit la c!r#ile expuse în vitrina libr!riei, exprimând aceast! dorin#! dlui Lascu, cu men#iunea c! în Banat n-am avut ocazia s! v!d operele scriitorilor din #ara mam!, decât pu#ine la num!r, ce erau în biblioteca �Casinei Române� din Caransebe". �Bine fr!#ioare, hai s! le vedem� "i ne-am oprit cam 5 minute, examinându-le copertele "i titlul, cu autorii lor. Deodat!, ne sim#im zgudui#i de o detun!tur! ca de tr!znet, venit!dinspre restaurant, tres!rind amândoi "i, în scurt timp, vedem alergând pe strad!, înspre noi, ni"te cai în"eua#i, dar liberi, unul din ei r!nit, cu rana sângerând!. Ce s-a întâmplat? Sus în v!zduh se auzea zgomotul unui aeroplan. Lumea începuse s! se adune în grupuri în fa#a restaurantului, spre care plecar!m "i noi, s! vedem ce s-a întâmplat. Doi solda#i "i câ#iva civili fuseser! r!ni#i "i geamurile sparte la restaurant "i casele vecine de schijele unei bombe aruncat!de un avion austriac la marginea str!zii, în fa#a restaurantului pân!la care trebuia s! ne facem "i noi tura de plimbare, dac! nu ne opream s! vedem vitrina libr!riei. Doctorul Lascu, întorcându-se spre mine, îmi spuse: �Dzeu te-a îndemnat s! te opre"ti în fa#alibr!riei, c!ci astfel la întoarcerea noastr! de acolo, socotind timpul "imersul, am fi c!zut chiar în zona de explozie a bombei "i cine "tie ce am mai fi p!#it.�

De abia la etatea de 42 ani mai târziu, am ajuns s! "tiu, în mod sigur "i dovedit "i "tiin#ifice"te c! destinul omului e trasat dela

69

na"tere pân! la moarte "i c! fiecare om are un spirit înso#itor, prieten ce nu-l p!r!se"te nici o clip! "i care, având cam acela"i grad de evolu#ie, vegheaz! "i îndrum! prin sugestie pe om s!-"i împlineasc!destinul, fie bun, fie nenorocit, a"a cum i-a fost h!r!zit. Acel prieten, nev!zut de mine, m-a îndemnat s! m! opresc în fa#a libr!riei, tot acela m-a îndemnat s! trec la români f!r! s! lupt împotriva lor "i tot acela mi-a sugestionat toate ac#iunile mai importante din via#!,prev!zute în cartea cereasc! a ursitei. Oh, doamne, ce de taine mai sunt în Univers "i în leg!tur! cu via#a noastr!, necunoscute decât de pu#ine persoane, între care se num!r! savan#i cu renume mondial, chimi"ti, medici, fizicieni etc., pe care nu e cazul s!-i enum!r aci "imijloacele "tiin#ifice folosite de ei pentru cunoa"terea adev!rului, negat "i hulit de savan#ii ce nu cred decât în ceea ce pip!ie "i aud sau v!d, cu sim#urile limitate ale muritorilor, f!r! s! recunoasc! "i al 6 "i7-lea sim#, dezvoltat la un num!r foarte restrâns din muritori. Dac!spa#iul c!r#ii îmi va permite, voi reveni asupra acestui subiect, "tiin#! zis! ocult!.

Revenind la firul întrerupt "i "ederea în Foc"ani, îmi amintesc de o întâmplare în aparen#! neînsemnat!, dar care denot! iar!"i exis-ten#a destinului, de data aceasta f!r! urm!ri decisive în via#a mea, dar folositoare. Eram tân!r, în etate de 20 ani, cu visurile, ambi#iile legate "i inerente acestei vârste. O amintire pl!cut!. Într-o duminic!am intrat în biserica mai din centrul a Foc"anilor, din convingere, crezând în Dzeu "i fiul s!u, care s-a r!stignit pentru salvarea ome-nirii. De obicei, cei mai mul#i oameni sunt robii pasiunilor diferite fa#! de care ra#iunea "i voin#a devin neputincioase. La terminarea serviciului divin, înghesuial! la ie"irea din biseric!. Lâng! mine, v!do fat! de 16�17 ani, înalt! aproape ca mine, cu p!rul castaniu, mai mult brun, cu tenul alb, cu ochii mari "i c!prui, o fat! frumoas! ce m-a frapat dela prima vedere. Am privit-o insistent, m-a observat, s-a ro"it un pic la fa#! "i "i-a l!sat ochii în jos. M-am dat la o parte s!-i înlesnesc ie"irea, gest observat de ea. Am urmat-o pân! în strad!, iar din strad! am urm!rit-o dela circa 10 metri, pân! a ajuns la col#ul unei str!zi. Aci "i-a întors capul "i a v!zut c! este urm!rit! "i a

70

disp!rut dup! col#. Oare cine o fi? Desigur c! este foc"!neanc! "im-am întors din drum, cu credin#a c! poate în Dumineca viitoare o voi vedea din nou la biseric!.

Dumineca viitoare îns! n-am mai apucat-o în Foc"ani, c!ci, cu dou! zile mai înainte, retragerea spre Moldova a reînceput, � linia frontului neputând fi men#inut! din motive strategice, � pentru a scurta frontul "i mai mult. A"a am ajuns în toiul iernii, c!ci începuse s! cad! z!pada mai abundent, "i cartierul Armatei a II-a s-a instalat în Bac!u, nu departe de centru, în �Vila Ananie�. La sosire în Bac!u, ofi#erul cu cartiruirea personalului cartierului m-a cazat, împreun!cu un elev-plutonier, refugiat din Prahova, cu care m-am împrietenit "i era adunat de cartier în retragerea dela Foc"ani, într-o mare sal! de dans "i în care erau dou! canapele înguste "i scaune multe. Cazarea refugia#ilor, "i chiar a militarilor, era o problem! greu de rezolvat, c!ci pe lâng! puhoiul de refugia#i din Muntenia, ocupat! de nem#i, o mare parte a locuin#elor le ocupau unit!#ile armatei ruse"ti, încât ai no"tri erau caza#i chiar în camerele ocupate de familia proprietarilor de case, în num!r pân! la refuz, socotindu-se loc de dormit "idu"umelele, buc!t!riile, mansarde "i orice ad!post, moldovenii preferând pe români, în locul ru"ilor care, cei mai mul#i, erau ispiti#is! calce legile ospitalit!#ii, s!tui de r!zboi. Ca bagaj nu aveam decât un rând de albituri, ca rezerv! într-o rani#! "i o plapum! p!tur! de lân! fason militar, iar sala rece, de"i avea o sob! mare de teracot!,f!r! lemne. Atât eu, cât "i noul meu prieten, ne-am perpelit toat!noaptea de frig, dar mai ales din cauza p!duchilor de care hainele noastre erau bine populate, ca "i a tuturor refugia#ilor civili sau militari, aceste insecte neavând vreo preferin#!, numai om s! fie gazda lor. Ne-am dat seama c! nu mai puteam locui în aceste condi#iuni "i a doua zi diminea#! am pornit, din cas! în cas!, s!g!sim m!car o buc!t!rie înc!lzit!, unde s! ne aciuim. Zadarnic!încercare, f!cut! pân! aproape de apusul soarelui, când am ajuns pân! la un pârâu ce m!rginea partea de r!s!rit a ora"ului, peste pârâu un pod de lemn de unde începea islazul întins al ora"ului, dincolo de pod mai fiind în"irate vreo 5�6 case modeste. Înainte de a

71

trece podul, în partea stâng!, era în fundul unei gr!dini o c!su#! cu ceardac acoperit, cu dou! camere, iar la peretele dinspre pârâu o �aplecat!� (un fel de camer! din trei ziduri, cel lung pornind de sub stre"in! casei în unghi de 45 grade pân! la sol, parte cl!dit "i cu grinzi de lemn, un alt zid îngro"at prev!zut cu o u"! cu geam "i în partea din fund o alt! u"!, din care se putea ie"i "i urca pân! în buc!t!ria cl!dirii principale. �Hai s! încerc!m "i acolo�, zisei eu "i, intrând pe poarta gr!dinii, mergând pe aleea îngust! pân! la �aplecata� descris!, batem la u"! "i ne iese în fa#! o femeie prost îmbr!cat!, ce ne f!cea impresia unei servitoare, fiind cu mâinile suflecate, de"i era timpul rece. Îi spunem ce c!ut!m, dar ne r!spunde c! nu ea este st!pâna casei, dar se duce s! o în"tiin#eze "i noi s!a"tept!m în fa#a ceardacului. Dup! scurt timp, apare o doamn! în etate de circa 60 ani, cu p!rul castaniu, mai mult argintat, slab!, cu ochi alba"tri, pe care o salut!m cu tot respectul "i îi spunem necazurile noastre, f!r! s! amintim de p!duchii ce ne invadaser!hainele "i corpul. Doamna ne privi lung, cu o privire duioas!, "i ne spune c!-i este mil! de noi, dar într-o camer! locuie"te ea cu so#ul grav bolnav de mai mult! vreme, care nu poate p!r!si patul, iar în cealalt! camer! o alt! doamn! mai în etate, tot rud! apropiat!, "isingurul mod de a ne servi ar fi numai aplecata în care st! femeia s!rman! ce ne-a deschis u"a, care nu are pe nimeni în lume "i este #inut! de ea de mil!, de când era mai tân!r!, "i aceasta îi vede de treburile gospod!re"ti drept recuno"tin#!. Dac! ne mul#umim cu aplecata, ne-o poate pune la dispozi#ie, s! mergem s! o vedem "i s!ne hot!râm. Vedem interiorul aplecatei. Era o sob! de c!r!mid!, om!su#! mic!, un pat de fier "i o canapea îngust!, un scaun "i un lighean pe un sc!unel mic de lemn. Mai era vorb! s! nu ne plac!?! Dna a"tepta în picioare, în ceardac, unde o l!sasem, îi spun c! ne convine de minune aplecata "i o întreb!m cât ne cost! chiria. Doamna, uitându-se iar lung la noi, ne r!spunde: �S!rmanii de voi, v! mai gândi#i s!-mi pl!ti#i chirie în situa#ia în care se g!se"te #ara, cu o parte din popula#ie în refugiu, îndurând toate mizeriile unei astfel de vie#i f!r! c!p!tâi. Nu-mi datora#i nimic tinerilor, v! dau lemne

72

pentru dou! zile, dar mai mult nu pot, c!ci, cum vede#i în curte, nu cred s!-mi ajung! nici mie s! ies din iarn!, a"a c!, dup! dou! zile, s!v! aproviziona#i cum ve#i "ti, iar Aglaia, care a locuit pân! acum în aplecat!, se va muta "i dormi în camera ocupat! de ruda mea "i tot de la Aglaia s! cere#i s! v! dea cazanul "i troaca când vre#i s! v!sp!la#i albiturile "i v! spune ea cum s! proceda#i.� Ne-am urcat în ceardac, i-am mul#umit "i i-am s!rutat mâna, iar ea a dat dispozi#ie Aglaiei s!-"i ia lucrurile din aplecat! "i s! se mute la doamna X (i-am uitat numele) "i s! ne fac! foc în sob!.

Ne-am prezentat fiecare "i ea, auzind c! sunt b!n!#ean "i cum am trecut "i fugit din armata austro-ungar!, mi-a r!spuns c!str!bunii ei "i ai so#ului care se nume"te Rojinschi, nobili polonezi, au trebuit s! se refugieze în România cu ocazia ultimei r!scoale a polonezilor contra Rusiei, "i c! este ajutat! "i ea de un nepot, tot polonez, ce posed! cea mai mare cofet!rie "i ceain!rie în Pia#a Cuza-Vod! din centrul Ia"ilor, la parterul Hotelului Imperial, care o viziteaz! din când în când, "i pe care îl vom cunoa"te, fiind f. bine situat materialice"te. Am apreciat m!rinimia acestei femei, cu origine "i suflet adev!rat nobile, la care deseori m-am gândit în via#a mea, ulterior.

Instala#i în aplecat!, cu soba de c!r!mid! bine încins!, duce ce am tras grosul j!ratecului în gura sobei, de nu te puteai apropia decât la jum!tate de metru, luând rând pe rând p!turile, apoi hainele "i, în fine, tot ce era pe noi, trecându-le prin fa#a j!ratecului în gura sobei, acesta a nimicit to#i p!duchii "i ou!le lor, sc!pând definitiv de ace"ti parazi#i, r!spânditori a tifosului exantematic isbucnit în prim!vara anului 1917, medicii ne"tiind prima dat! cauzele epidemiei. Dup! cca dou! s!pt!mâni, colegul meu prahovean, fiind elev la "coala militar!,a fost trimis în Ia"i "i eu am r!mas singur. Gazda m! invita în camera ocupat! de ruda sa "i îi povesteam via#a mea "i a celor refugia#i de unguri. Am cunoscut "i pe nepotul bogat al gazdei, cu numele Funiac, din Ia"i "i pe so#ia lui, care vizitau pe gazda mea cam la o lun! odat!, gazda spunându-mi c! ace"tia au dou! feti#e mici, în "coala primar!. To#i vorbeau perfect limba român!, încât nimeni nu

73

s-ar fi îndoit s! sunt streini de origine, de"i când veneau în vizit!vorbeau "i poloneza.

Eu continuam s! iau masa la popota ofi#erilor cartierului, re#inându-mi-se o sum! modest! din leafa ce o primeam ca prizonier. Purtam tot uniforma mea austriac!, fapt ce atr!gea mirarea locuito-rilor din ora", v!zându-m! c! umblu singur "i liber. În prim!vara anului 1917, înc! pe la începutul anului, a sosit misiunea militar!francez!, condus! de generalul Berthelot, pentru instruirea "i reorga-nizarea armatei române "i înzestrarea ei cu armament francez, adus cu mult! greutate prin Rusia. Gl Berthelot era în Ia"i, unde se afla "iguvernul român refugiat, iar grupul francez de instruire destinat Armatei a II-a, condus! de colonelul francez Charmand, cu câ#iva ofi#eri "i un medic, au r!mas la cartierul Armatei a II-a, comandat!tot de generalul Averescu, "eful Statului Major fiind Gl M!rd!rescu. O parte din al#i ofi#eri "i subofi#eri francezi au fost repartiza#i la diferite centre de instruire ale armatei noastre.

Popota cartierului nu ducea lips! de alimente, dar armata "ipopula#ia civil! o ducea greu, fiind îngr!m!di#i în Moldova. Obiec-tele de prim! necesitate � înc!l#!minte, zah!r etc. � erau ra#ionalizate "i se distribuiau la cerere individual!, cu aprobarea intenden#ei armatei. Prim!vara a început tifosul exantematic, înc! în lunile de iarn!. Numai în Bac!u erau zilnic înmormânta#i 70�80 oameni, civili "i militari. Se stabilise de serviciul sanitar c! p!duchii transmit microbul bolii. Dup! putin#!, c!utam s! m! feresc de aglomera#ii "ihar Dlui c! am sc!pat teaf!r. Ca o curiozitate amintesc un fapt ce a produs întristare în tot cartierul armatei "i în ora". Colonelul Dimi-triu, "eful intenden#ei Armatei a II-a, pentru a se feri de p!duchi, î"if!cuse rost de chilo#i lungi de m!tase "i lingerie de m!tase, care nu era agreat! de p!duchi "i lega chilo#ii strâns jos, peste ciorapi, iar man"etele dela c!ma"! la fel strâns legate, pentru a împiedeca p!trunderea p!duchelui. Dar cine crede#i c! a murit de tifos exante-matic, singur din tot personalul cartierului? Tocmai acesta, care î"iluase aceste m!suri de protec#ie, poate împins de o premoni#ie tainic! a mor#ii sale.

74

Autorit!#ile, pentru a face fa#! aliment!rii popula#iei, au luat m!suri ca nici o palm! de p!mânt, chiar în ora"e, s! nu r!mân!necultivat! în prim!var!. Astfel, neavând nici o treab!, am fost chemat "i pus sub ordinele c!pitanului Roman, îns!rcinat cu identi-ficarea "i m!surarea tuturor gr!dinilor "i locurilor din Bac!u ce puteau fi cultivate, proprietarilor promi#ându-li-se semin#ele nece-sare, în caz de lips!. Astfel mi-a revenit mie un cartier, urmând s!vizitez cas! cu cas! "i s! m!sor suprafa#a de cultivat "i s! notez adresa proprietarilor respectivi sau a de#in!torilor terenului.

O surpriz" pl"cut"

În executarea acestei misiuni, într-o zi intru în curtea unei case, în fundul cur#ii fiind o gr!din! destul de mare. Casa era cu etaj "i bat la u"a dela parter. Iese o doamn! de statur! mijlocie, slab!, uimit!,v!zându-m! în uniforma de cadet, m! prezint "i îi spun scopul vizitei. Când auzi c! sunt din Banat, din regiunea Mehadiei, fa#a i se lumin! "i îmi r!spunse c! "i ea este b!n!#eanc!, din apropierea Lugojului, c!s!torit! cu so#ul ei, Ilie Oan!, notar din comuna %ân#ari, de lâng! Bra"ov, "i a trebuit s! se refugieze cu armata român!, când aceasta s-a retras, pentru a sc!pa de r!sbunarea ungurilor, fiindc!so#ul ei primise cu flori "i s!rb!tore"te venirea românilor dezrobitori. M-a poftit în cas! "i m-a tratat cu ni"te pr!jituri "i un pahar de vin, prezentându-mi o fat! cam de 10 ani "i alta de 14�15 ani "i un b!iat de circa 13 ani, spunând c! so#ul ei este angajat la un birou al prim!riei. În acest timp, se deschide o u"! "i, spre marea mea uimire "i a celei venite, rev!d fata pe care o v!zusem la biserica din Foc"ani. Gazda m! prezint! fetei: �Uite Florico, un tân!r b!n!#ean fugit "i el dela unguri�, la care eu îi r!spund instantaneu: �Doamn!, eu cunosc pe fiica Dvs. din vedere, înc! din biserica dela Foc"ani� "i îi povestesc din trecutul meu. �A"a-i când fetele tinere umbl! singure prin ora"strein�, r!spunse doamna. Florica mi-a spus apoi c! este elev! în cl. VI de liceu.

De aci înainte, dup! ce am m!surat gr!dina, eram zilnic invitat la ceai dup!-mas! în aceast! familie, cunoscând "i pe tat!l fetelor, un

75

om serios, dar f. simpatic, c!rora le povesteam din trecutul meu. Într-o sear!, fiind invitat la mas! la aceast! familie, în sânul c!reia m!sim#eam fericit, am v!zut în chio"cul din gr!din! un chef f!cut de generalul Mo"oiu, cu al#i ofi#eri "i l!utari, pân! noaptea târziu, auzind multe cântece ardelene"ti. Într-o zi de s!rb!toare am fost invitat de familia Oan! într-o excursie la un proprietar din comuna Fântânele, unde am fost foarte bine primi#i "i osp!ta#i. Nu a" putea spune c! eram îndr!gostit de Florica Oan!, dar sim#eam o bucurie "ifericire deosebit! în societatea ei "i desigur c! a" fi dorit-o de so#ie, dac! ar fi fost s! aleg între ea "i alte fete, dac! a" fi fost în situa#ia de a m! putea c!s!tori.

Prim!vara era pe sfâr"ite. Între timp, adic! mai demult, cunos-cusem la popot! "i pe locot. de rezerv! Vernescu, în civilie inginer hotarnic la Ministerul de Domenii, în etate de 42 ani, "i prieten cu Dl Lascu. Dl Vernescu m! simpatiza "i m! chema deseori s!-l înso#esc la plimbare prin ora". Organizându-se o excursie la o mo"ie boiereasc!,în urma invita#iei proprietarului respectiv, Dl Vernescu m-a luat "i pe mine, între oaspe#i figurând, "i medicul maior francez. C!l!toria s-a f!cut în dou! tr!suri. Gazda m-a primit cu aceea"i afec#iune ca "i pe ceilal#i, aflând c! sunt român b!n!#ean. Ing. Vernescu deseori îmi spunea c!, dup! terminarea r!zboiului, s!-mi fac studiile universitare la Bucure"ti, s!-l vizitez acas!, dându-mi adresa "i spunându-mi c! el m! însoar! "i, cu rela#iile "i prietenii ce-i are, m! va ajuta s! r!zbesc. Avea o pasiune ciudat! de a p!c!li pe to#i prietenii "i colegii dela cartier, excluzând pe cei cu grade superioare, cu care n-avea rela#ii amicale.

Pe generalul Averescu l-am v!zut o singur! dat!, de la o distan#! de 10 pa"i, "i anume în Flore"ti, plecând cu automobilul spre front. Nici el, nici "eful s!u de Stat Major, Generalul M!rd!rescu, nu luau masa la popota cartierului, ci acas! unde locuiesc. Cu toate aces-tea, pe Gl M!rd!rescu îl întâlneam des pe la birourile cartierului, m!cuno"tea înc! dela Flore"ti, în urma raportului c!pitanului Ciuperc!,"eful serviciului de care apar#ineam. Gl M!rd!rescu avea un obicei ciudat, cunoscut de toat! lumea. Fuma #ig!ri de foi "i deseori era în

76

curtea vilei, ce era p!zit! la intrare de c!tre santinel!, sau, întâlnind alt soldat, îi cere s! întind! mâna stâng! înainte, cu degetele întinse, "i atunci freca vârful #ig!rii de degetul soldatului, în a"a fel ca s! cad!jos mucul #ig!rii, adic! cum ar fi procedat cu o scrumier!. Chiar dac!soldatul ar fi sim#it arsura #ig!rii, nici unul nu ar!ta c! sufer!.

Pe nobila mea gazd! polonez! o v!d într-o dup!-amiaz! ie"ind pe cerdac în hohote de plâns "i, apropiiindu-m! de ea, îmi spune c!so#ul ei a murit "i nu "tie cum s! afle un frizer, s!-i aranjeze barba "is!-i tund! pu#in "i p!rul, crescute peste m!sur!. Frizerii erau foarte rari, din cauza plec!rilor în r!zboi, iar cei mai b!trâni aveau prea mult! clientel! la atelierul lor, decât s! mearg! la marginea ora"ului s! tund! un mort. Înc! de când eram elev în internat, obi"nuiam s!ne potrivim p!rul cu foarfeca între noi, colegii, "i acas!, în vacan#!, îl tundeam "i pe tata, c!ci în satul meu nu exista nici un frizer, iar #!ranii se tundeau unii pe al#ii "i se b!rbiereau singuri. La cartier era un soldat frizer, dar acesta de abia r!zbea s!-i tund! "i rad! pe ofi#eri "i eu greu ajungeam, odat! la 3 s!pt!mâni, la tuns, deci nici vorb! nu era s! g!sesc la repezeal! un frizer pentru decedatul Rojinschi, situa-#ie care i-am spus-o gazdei mele. �Vai de mine, cum o s!-l îngrop în halul cum arat!�, se v!ita buna mea gazd!. �Nu v! face#i nici o grij!Dn!, eu m! pricep "i la tuns "i la b!rbierit "i n-am nevoie decât ni"te foarfeci ascu#ite "i de un pieptene, iar Dvs. s! sta#i lâng! mine "is!-mi da#i indica#ii, cum s!-i potrivesc barba "i p!rul.� Zis "i f!cut. În cca ½ or!, am terminat lucrul "i gazda mea a r!mas f. mul#umit!,spunând c! nici un adev!rat frizer n-ar fi f!cut treab! mai bun!. La rug!mintea ei am trimis o telegram! f. urg. nepotului s!u la Ia"i, care a venit la înmormântare. O comp!timeam din tot sufletul pe buna gazd!, care a refuzat s! se mute la Ia"i, la nepotul ei, nevoind s!-"ivând! casa "i s! p!r!seasc! mormântul so#ului, pe care îl vizita des. B!trâna #inea f. mult la mine "i eu o ajutam din r!sputeri la cultivarea gr!dinii, ajutat de Aglaia, "i din gr!din! ajunsese s! aprovizioneze cele necesare buc!t!riei, vorbesc de tot felul de zarzavaturi.

Tot pe la sfâr"itul prim!verii 1917, ziarele vorbeau c! în Rusia s-a pornit o ac#iune pentru formarea unor unit!#i de voluntari români dintre prizonierii ardeleni-bucovineni. Am cerut o audien#!

77

generalului M!rd!rescu, care, primindu-m!, i-am ar!tat dorin#a mea de a fi primit în armata român!, amintindu-i de ac#iunea din Rusia, printre prizonierii de acolo, "i spunându-i c! aproape n-am nimic de lucru r!mânând la cartier, iar #ara are nevoie de lupt!tori. Generalul m-a primit amabil "i mi-a aprobat hot!rârea "i m-a pus în biroul de al!turi, unde era adjutantul s!u, adic! un fel de comandant al cartierului � maiorul Costandache � s!-mi fac cererea personal, pe care apoi i-am ar!tat-o "i el a luat-o "i a dat-o maiorului Costandache, spunându-mi s! a"tept pân! va fi rezolvat! de Ministerul de R!zboi din Ia"i, unde o va trimite.

M! aflam iar!"i la o r!scruce, schimbându-mi via#a tihnit! "if!r! griji, pentru alta periculoas!, ca pentru orice lupt!tor în r!sboi. Familiei Oan! nu i-am amintit nimic de cererea de mai sus. Voiam s!le fac o surpriz! "i s! fac o impresie, mai ales Florichii, înf!#i-"ându-m! ca ofi#er în armata român!, c!ci dela maiorul Costandache am aflat c! cererea a fost înaintat! cu recomanda#ia de a fi primit sublocotenent cu vechimea gradului de cadet din armata austriac!.Între timp, nu mai #in bine minte data, în vara aceluia"i an, în Ia"isosise primul batalion format din voluntari ardeleni-bucovineni, fo"ti prizonieri în Rusia, care fusese primit "i inspectat de însu"i regele Ferdinand, în cadrul unei mari s!rb!tori "i delir patriotic, manifestat de to#i românii din Ia"i, "i speran#e bune pentru viitor, în întreaga Moldov!. Am a"teptat înc! mult timp, f!r! s! primesc vreun rezultat. În fine, a sosit "i timpul s! apuc alt drum în via#!.

Ofi!er în armata român" #i în Corpul voluntarilor ardeleni Prin Înaltul Decret Regal No. 1112 din 15 aug. 1917, exact la un

an dela intrarea României în r!sboi "i trecerea mea la fra#i (ce coinci-den#!!) am fost numit sublocotenent în armata român!, cu vechimea de 1 martie 1916, vechimea gradului de cadet din armata austriac!;pân! la aceast! dat! purtam, în armata austriac!, gradul de cadet aspirant.

78

Mi-am luat r!mas-bun dela nobila mea gazd!, recoman-dându-mi s!-l vizitez pe nepotul ei din Ia"i, pe care îl cunoscusem; r!mas-bun cu felicit!ri din partea familiei Oan! "i dela cunoscu#ii dela cartier. Am plecat la Ia"i, conform instruc#iunilor primite, la Reg. 4 Vân!tori, unde se adunau "i erau caza#i voluntarii din Rusia. Apoi, la cererea mea, am fost repartizat provizoriu la Reg. 17 Mehedin#i din Turnu Severin, pentru ca la întoarcere s! fiu aproape de Banat. Am primit dela minister suma de 900 lei prim! de echipare "i avans de leaf! "i mi-am procurat echipamentul românesc.

Dup! aceea am cunoscut mai mul#i ardeleni veni#i din Rusia ca voluntari, între care "i pe maiorul Cernea, ce plecase ca locotenent din Reg. 43 Caransebe" la isbucnirea r!zboiului mondial; dup! ce am suferit "i eu de icter, ce se r!spândise în Ia"i ca epidemie, to#i volun-tarii am fost trimi"i la Centrul de Instruc#ie Bac!u, pentru a înv!#acomanda "i instruc#ia româneasc! de r!zboi. În Bac!u, vizitându-mi cuno"tin#ele, am fost primit cu mult! amabilitate de to#i, în special de familia Oan! "i dna Rojinschi.

Pe la sfâr"itul lunii dec. 1917, cu instruc#ia terminat!, am luat parte la dezarmarea armatei ruse bol"evizate ce mai sta#iona în Moldova, f!r! a avea chef s! lupte al!turi de armata român!, "i care era în stare de descompunere, devenind un pericol pentru siguran#apopula#iei civile. Ru"ii se l!sau dezarma#i f!r! împotrivire, bucuro"ic! pot pleca pe la casele lor. Unele unit!#i ale lor, mai disciplinate, mai #ineau o mic! parte din front, al!turi "i încadrate de unit!#iromâne, dar au fost cazuri când au p!r!sit frontul, care apoi trebuia grabnic ref!cut cu rezerve române.

Tot pe la sfâr"itul lunii dec. 1917, înfiin#ându-se la Hârl!uCorpul de voluntari ardeleni-bucovineni am fost trimi"i "i v!rsa#i cu to#ii acolo, înfiin#ându-se 3 regimente: Reg. 1 Turda, în satul Scobin#i, de lâng! Hârl!u; Reg. 2 Alba-Iulia, în localitatea Cotnari "i Cepleni#a"i Reg. 3 Avram Iancu, în satul Deleni, la 4 km nord-est de Hârl!u, regiment care s-a înfiin#at ulterior, dup! dezastrul suferit de solda#ii ardeleni în Basarabia, care au reu"it s! fug! din captivitatea bol"evi-cilor, a"a cum am reu"it "i eu, ceea ce voi povesti îndat! pe pagina

79

care va urma. Comandantul Corpului Voluntarilor era colonelul, ulterior devenit general, Olteanu, cu re"edin#a în Hârl!u. În acest or!"el, în care multe veri o fi petrecut $tefan cel Mare, care a zidit o frumoas! biseric!, ce se vedea c! este f. veche. Localitatea era n!p!-dit! de comercian#i evrei, cum erau de altfel "i celelalte ora"e "itârguri din Moldova, în majoritate locuite de evreii ce se rev!rsau din Gali#ia, printre r!bd!torii moldoveni, eliminând prin concuren#! "isolidaritatea lor pe comercian#ii "i proprietarii b!"tina"i.

Eu f!ceam parte din Reg. 2 Alba-Iulia, cazat în vestitul Cotnari "i Cepleni#a "i fusesem numit ofi#er cu cvartiruirea regimentului, inclusiv a comandantului regimentului, pe acesta din urm!cazându-l la etajul vilei frumoase a marelui proprietar cu numele Zarifopol, care era plecat în str!in!tate. Mo"ia acestuia era admi-nistrat! de c!tre o rud! a sa apropiat!, Maier, care era dela Tecuci, "ilocuia cu so#ia "i fiica sa, elev! în liceu, chiar în castelul proprie-tarului. Dup! terminarea caz!rii, Dl Maier m-a întrebat dac! eu mi-am g!sit camer! "i la r!spunsul meu c! voi merge în satul Cepleni#a, la distan#! de cca 500 pa"i de castel, mi-a oferit o camer!lâng! administratorul s!u ajutor, la parterul vilei. Seara m-a invitat la cin!, m-a prezentat so#iei "i fiicei sale, "i atunci am b!ut, prima dat!în via#a mea, vin de Cotnari.

Fata lui era de 17 ani. Nu era nici urât!, nici frumoas!, dar peste vreo s!pt!mân!, în care timp eram mereu invitat ca oaspe la gazd!,m-am trezit cu c!pitanul meu c! m! întreab! dac! nu vreau s! m!c!s!toresc cu Dra Maier, care era "i mo"tenitoarea lui Zarifopol, c!ci aceast! propunere a f!cut-o Dl Maier, rugându-l s!-mi afle inten#ia în aceast! privin#!. I-am r!spuns c! nu eram de însurat, f!r! carier!,desp!r#it de p!rin#i, "i c! nu m! intereseaz! averea fetei "i când va veni timpul însur!torii voi lua o fat! chiar s!rac! de tot, dar s!-mi plac!, afar! de aceea r!sboiul nu este terminat "i nu "tim ce soart! ne pa"te pe noi to#i voluntarii proveni#i din armata austro-ungar!. L-am rugat s! spun! Dlui Maier motive rezonabile, s! nu se simt! jignit, nici el, nici fata "i c! m! voi hot!rî numai dup! terminarea r!sboiului "i dup! ce îmi voi revedea p!rin#ii, care nu m! au decât pe mine, "inu "tiu dac! sunt în via#! sau mort.

80

Prizonierul bol#evicilor în Basarabia #i evadat Fusese dat ordin ca un batalion de voluntari ardeleni-bucovi-

neni, sub comanda maiorului Cernea, s! p!trund! pe c!i pa"nice în Basarabia, sub motivul c! merge s! preia "i s! p!zeasc! diferite depozite de alimente "i armament dela armata rus!, evitând folosirea for#ei "i ciocniri cu unit!#ile bol"evice ce sta#ionau "i benchetuiau în Basarabia. În batalionul Cernea a intrat "i compania din care f!cea parte "i plutonul meu. Fiecare regiment de voluntari a trimis câte un batalion pentru ocupare pa"nic! a Basarabiei, trecând Prutul prin diferite puncte. Compania din care f!ceam parte, compus! din 101 oameni (4 plutoane), în ziua de 4 ian. 1918 a trecut Prutul pe la Leova, de pe malul stâng al râului, unde se instalase "i comandantul brig!zii, "i am mers pân! în satul Tigheci, la 4 km spre interior, unde compania a fost cazat! peste noapte. Eu am nimerit s! dorm în casa unui cioban, originar din Ardeal, c!s!torit acolo cu o basarabeanc!,având o situa#ie material! bun!. A fost f. bucuros c! sunt din Banat "isolda#ii to#i din Transilvania. Satul era curat românesc "i nici urm!de bol"evici. În ziua urm!toare am început mar"ul spre interiorul Basarabiei, seara am trecut "i prin ora"ul Comrat, în care erau bande de bol"evici. Se auzeau neîntrerupt chiar "i focuri trase în aer de cheflii. Nu ne-a întrebat nimeni ce c!ut!m pe acolo "i am mers înc!pân! la un sat a"ezat pe o mic! colin!, unde am r!mas peste noapte. O întâmplare a f!cut s! fiu g!zduit de data aceasta tot de un cioban, originar din Dobrogea, c!s!torit "i stabilit în acel sat, cum mai erau "ial#i ciobani stabili#i acolo "i în satele vecine, cum spunea gazda. Iarna era blând!, f!r! z!pad!, îns! noaptea cu ger potrivit. Comandantul companiei noastre era locot. $erb, b!n!#ean din apropierea Aradului, dar el trebuia s! asculte de ordinele maiorului Ulian, ofi#er de intenden#!, pentru ca bol"evicii s! se conving! de inten#iile noastre pa"nice, destina#i a p!zi depozite.

Ziua urm!toare, ca o zi de prim!var!, pe la apusului soarelui, coborând un teren de pe coline, am ajuns în Besarabscaia, un târg de mic or!"el, pe lâng! care trecea linia ferat! nord-sud ce str!b!tea Basarabia, pornind dela Chi"in!u. Am poposit pe islazul din margi-

81

nea ora"ului, cu pu"tile în piramid! "i solda#ii pe jos, la odihn!, dup!mar"ul obositor de peste zi. Nici n-a trecut o jum!tate de or! "i ne-am trezit cu vreo 4 solda#i ru"i "i un civil, care luând contact cu maiorul Ulian, l-a întrebat ce c!ut!m noi înarma#i pân! în centrul Basarabiei "i c! desigur avem inten#ii r!sboinice. Maiorul a explicat civilului, care vorbea române"te, în ce scop venim. Acela a r!spuns c!, dac!cele spuse de maior se vor dovedi adev!rate, ne primesc "i ne cazeaz! în ora", în care se afl! un regiment de infanterie "i unul de artilerie ruseasc!, îns! g!zduirea se face cu condi#ia s" depunem armele într-o magazie ce va fi p!zit! de o santinel! de a noastr! "iuna ruseasc!, pân! vor primi informa#ii dela comisariatul militar rus din Chi"in!u, dac! cele afirmate de maior corespund adev!rului. Maiorul, ofi#er de intenden#!, nu prev!zuse aceast! situa#ie, "i i-a rugat s! se dep!rteze pentru a ne sf!tui dac! accept!m condi#ia sau ne retragem de unde am venit. P!rerea lui a fost s! accept!m con-di#iile dezarm!rii "i cazarea noastr! în libertate prin or!"el, pentru a evita orice ciocnire cu bol"evicii "i vom vedea apoi, în zilele urm!-toare, ce vom face. Eu "i sublocotenentul Grama am fost de p!rere s!ne retragem pân! în satul unde era dobrogeanul de care am vorbit "i, de acolo, prin curier sau telefon, dac! se poate, s! primim ordin dela comandamentul brig!zii din Leova, c!ci odat! dezarma#i eram ca "iprizonieri, la cheremul bol"evicilor, despre care to#i ne f!cuser!m cea mai proast! idee, aflând c! rupeau galoanele "efilor lor "i nu mai "tiau ce este disciplina "i umanitatea. Bineîn#eles c! a trebuit s!ascult!m de ordinul maiorului. Delega#ii bol"evici, luând cuno"tin#! de acceptarea condi#iei lor, se ar!tar! foarte amabili. Au cazat trupa prin cartierul nord-estic al or!"elului "i au g!sit "i ne-au dat camere bune pentru ofi#eri, eu "i ordonan#a mea Gheorghe fiind caza#iaproape de marginea ora"ului, nu departe de "oseaua principal! ce da în ora". Seara am fost pofti#i ca oaspe#i (numai ofi#erii) la popota ofi#erilor ru"i, care ne-au primit f. bine "i ne-au pus în vedere "isitua#ia lor neclar! "i f!r! putere asupra solda#ilor, care ascult!numai de ordinul Sovietului, c!ruia trebuie s! se supun! "i ei.

Ziua urm!toare totul era în ordine. Solda#ii no"tri se amestecau cu cei bol"evici, care îi atr!geau fr!#e"te la chef, dar unui plutonier al

82

nostru i-au rupt galoanele, fiindc! refuzase cârd!"ia cu gazdele. În seara urm!toare, dup! ce m! plimbasem "i eu prin ora" "i peste zi ne întâlnisem cu maiorul "i ceilal#i ofi#eri ai companiei, maiorul îndem-nându-ne s! fim lini"ti#i, de"i santinela noastr! ce p!zea armele a doua zi diminea#! fusese înl!turat!, pe motiv c! ajunge o santinel!rus!, cum spun, în seara urm!toare, ordonan#a mea întârziase s! vin!la ora convenit! la locuin#!, unde aveam bagajul. L-am v!zut venind gâfâind, cu mutra alarmat!, spunându-mi: �Dle sublocotenent sun-te#i în pericol "i trebuie s! fugi#i înapoi la Leova, c!ci am aflat dela un soldat basarabean c! bol"evicii au auzit, nu se "tie cum "i prin cine, c! doi ofi#eri au fost contra depunerii armelor, dar înc! nu "tiu care sunt din cei 5 "i umbl! s!-i identifice.� Dându-mi seama la ce a"putea s! m! a"tept dac! m! vor dibui � ce u"or era s! se îmbete vreun soldat de-al nostru � am hot!rât s! fug, dar cum? Dup! depu-nerea armelor, de"i nu eram declara#i de prizonieri, totu"i bol"evicii instalaser! santinele pe toate str!zile la ie"irea din ora", "i eu, ne"tiind ruse"te, datorit! "i uniformei române, era greu s! ies, neob-servat, iar noaptea nu m! puteam orienta cum s! ocolesc pe undeva s! m! strecor. Deoarece pericolul nu era chiar iminent, am dat bani ordonan#ei s!-mi fac! rost dela gazd! de o c!ciul! "i ceva palton civil, în schimbul mantalei, ceea ce a "i reu"it înc! în aceea"i sear! dela gazda mea, care era tot român basarabean civil "i nebol"evizat.

În zorii zilei, cu noaptea în cap, înso#it de Gheorghe, m-am apropiat de marginea satului, la distan#!, s! nu fiu v!zut de santinela bol"evic! "i, fiind cea#! foarte deas!, îmi b!team capul cum s!procedez. Era zi de târg "i intrau c!ru#e multe în ora" "i ici-colea câte una ie"ea, fiind #!rani cei care mânau caii. Cea#a persista de nu se vedea mai departe de 10-15 metri. Tot a"teptând, v!d c! vine în trap o c!ru#! #!r!neasc!, în care era legat un porc z!când pe paie, "i de c!ru#! era legat! o a doua c!ru#!, pe jum!tate plin! cu paie, în care nu era nimeni. Fusesem bun gimnastician în liceu "i practicasem aproape toate sporturile. Fulger!tor, f!r! s! mai am timp s! spun o vorb! ordonan#ei, când c!ru#a din urm! ajunsese în dreptul meu, m!ag!# de jiread! "i m! trântesc pe paie, ca un om beat. %!ranul în

83

cojoc, care mâna caii, habar n-avea c! am s!rit în c!ru#a din urm!,din cauza zgomotului ce f!ceau c!ru#ele. Când c!ru#a a ajuns în dreptul santinelei, aceasta a strigat ceva ruse"te c!ru#a"ului, f!când cu mâna spre gur!, ca "i când ar goli sau bea ceva, la care c!ru#a"ul a r!spuns �niet� "i "i-a v!zut de drum. Peste un minut eram deja ie"it din raza vizual! a santinelei, în dreapta "i stânga islaz, "i, apucând iar!"i jireada am s!rit jos, f!r! nici o fric! "i f!r! s! simt! c!ru#a"ul. Cea#a fiind tot deas!, am luat-o peste câmp, spre coline, în direc#ia apusului, f!r! s! caut "oseaua, adic! drumul pe care venisem, planul fiind s! m! dep!rtez cât mai mult de ora", "tiind c! pân! în satul unde dormisem la ciobanul din Dobrogea nu mai era alt! localitate "iacolo #inteam. Mai târziu cea#a s-a ridicat, am g!sit drumul, "i seara, înc! devreme, am ajuns la dobrogean, care a r!mas mirat v!-zându-m! singur "i cum sunt îmbr!cat. I-am povestit p!#ania. Mi-a dat de mâncare, c!ci eram înfometat, mi-a spus s! m! odihnesc pân!va r!s!ri luna "i s! plec spre ora"ul Comrat, s! merg peste câmp, departe de "osea, orientându-m! dup! stâlpii de telefon "i s! ocolesc Comratul, pentru a nu întâni pe nimeni înc! în timpul nop#ii, iar dup! ce voi sc!pa de Comrat s! merg tot departe de "osea, pân! voi ajunge la o p!dure, care este la marginea Tigheciului, unde nu va mai fi nici o primejdie, deoarece în sate nu sunt bol"evici, fiind urâ#ide locuitori din cauz! c! se strâng "i chefuiesc în ora"e.

Dup! ce m-am odihnit, la r!s!ritul lunii m-am a"ezat pe mar" "ipas vioi. Când am ajuns la marginea ora"ului Comrat a trebuit s!ocolesc mult spre r!s!rit, deoarece erau ni"te râpe pr!p!stioase, pro-duse de ploile ce rodeau "i duceau în jos p!mântul, râpe pe care numai alpini"ti echipa#i ar fi putut s! le escaladeze. Dup! ce am ocolit râpele, am dat de o coast! plantat! cu vii "i împ!r#it! în loturi mai mari, desp!r#ite de garduri, peste care a trebuit s! trec, pân! am sc!pat de vie, "i am ajuns deasupra colinei pe unde ducea drumul spre Tigheci. Am mers tot paralel cu drumul, peste câmpul înghe#at, dar f!r! z!pad!. Eram obosit "i aveam nevoie de odihn!, dar îmi era fric! s! stau jos, s! nu m! apuce somnul "i s! înghe# de frig, deci cu pa"i mai domoli am continuat s! merg spre Prut, la lumina lunii, f!r!

84

s! întâlnesc #ipenie de om sau vietate. Când am ajuns la marginea p!durii, totu"i m-am odihnit pu#in pe un copac r!sturnat "i t!iat cu ferestr!ul aproape de p!mânt "i de unde încep crengile. Coco"ii se auzeau cântând în sat, "tiam c! sunt în p!durea Tigheciului în siguran#!. Se mijise de ziu! "i, nu departe de trunchiul unde m!odihnisem, am dat de un drum îngust de p!dure. Dinspre sat se auzea venind un car "i voci omene"ti. Vorbeau române"te (basara-beni), ambii cu topoare pe mân! "i unul, cu un ferestr!u, fiind mai b!trân, erau în carul tras de boi. Dându-le bun! diminea#a, s-au uitat la mine cu v!dit! nedumerire, r!spunzându-mi la salut "i unul întrebându-m! de unde sunt "i de ce umblu singur prin p!dure. Mi-am închipuit c! m! consider! ca pe un ho# sau "tiu eu mai ce "ile-am r!spuns ce am p!#it "i dac! este departe Tigheciul. La cele auzite dela mine, unul a exclamat: �M! b!tu-i-ar Dzeu s!-i bat!, aceia nu sunt oameni, ci jivine!�, apoi mi-au spus c!, mergând pe drum, îndat! voi fi la marginea Tigheciului. Le-am mul#umit "i dup! zece minute intram în curtea casei ciobanului ardelean, la care dormisem în prima noapte, care, v!zându-m!, a r!mas "i el perplex. Dup! ce i-am povestit p!#ania, a dispus ca so#ia sa s!-mi dea de mâncare "imi-a preg!tit patul s! m! culc "i, pân! la amiaz!, s! dorm, iar dup!prânz m! va duce el cu c!ru#a pân! la Leova.

A"a s-a întâmplat "i, pe la apusul soarelui, transportat de buna mea gazd!, într-o c!ru#! tras! de doi cai frumo"i, m-a l!sat chiar în fa#a comandamentului brig!zii. M-am prezentat în fa#a colonelului comandant c!ruia i-am povestit cele întâmplate la Besarabscaia "icum am fost nevoit s! fug pentru a raporta cazul. Mi-a cerut informa#ii precise de for#ele bol"evice de acolo "i, când i-am spus c!am auzit c! ar fi un regiment de infanterie "i unul de artilerie, m-a criticat c! în calitatea mea de ofi#er trebuia s! m! documentez precis. Dup! aceea m-a pus s! scriu cele întâmplate, s! dorm la o adres! care mi-o d! adjutantul lui, "i a doua zi diminea#! s! plec la Hu"i cu un plic sigilat, pe care s!-l predau acolo. M-am conformat "i am predat plicul, "i, la Comandamentul Diviziei din Hu"i, unde iar!"i am dat o declara#ie scris! de cele întâmplate "i mi s-a spus c! peste dou! zile

85

voi fi trimis tot cu un plic sigilat la Ministerul de R!zboi, la Ia"i, unde voi primi ordinul în ce m! prive"te personal.

Dup! ce mi-am îndeplinit misiunea "i la Ia"i, am primit ordinul s! m! prezint la Reg. 3 Avram Iancu din Deleni. Am ajuns "i la Deleni, unde regimentul era pe cale de organizare, din oamenii deve-ni#i în plus dela celelalte dou! regimente "i al#i fo"ti prizonieri la ru"i, sc!pa#i. Am fost numit adjutantul maiorului Nec"ulescu, comandan-tul batalionului din care f!ceam parte. Comandantul regimentului era locot. colonelul David, ce se instalase în dou! camere la etajul castelul prin#ului Ghica-Deleni, care avea mo"ie întins! acolo, îns! ellipsea, "i numai frumoasa lui so#ie locuia acolo cu administratorul de mo"ie. Se vorbea prin sat c! prin#ul o luase dela o familie de #igani, muncitori cl!ca"i de pe mo"ia lui, fata fiind o frumuse#e, a dus-o la Paris, unde i-a dat instruc#ia "i educa#ia necesar!, "i vorbea perfect fran#uze"te, posedând toate manierele "i cuno"tin#ele de cultur!general!. Ceea ce era mai curios, se spunea, c! de"i n!scut! "icrescut! în bordei "i fum, dup! educa#ia primit! în Fran#a devenise atât de sim#itoare încât nu putea suferi mirosul de tutun pe care îl sim#ea dela distan#!. Satul Deleni era la cca 4 km nord-est de Hârl!u, era plin de pomi roditori, case #!r!ne"ti acoperite cu stuf, cele mai multe, "i era a"ezat pe un vârf de delu"or, cu împrejurimi împ!du-rite, oferind o priveli"te romantic!. Aci m-am sim#it foarte bine, nu numai eu, ci "i ofi#erii "i trupa, c!reia i se f!cea instruc#ie.

La vreo s!pt!mân! dup! sosirea mea a venit "i sublocotenentul Grama, care mi-a povestit c! a reu"it "i el s! fug! cu ceilal#i ofi#eri, fiind travesti#i în #!rani, dar pe maiorul Ulian bol"evicii l-au b!tut groaznic "i l-au transportat apoi, aproape mort, la spital, iar trupa dus! toat! ca prizonieri spre Odessa. M! gândeam ce soart! a" fi avut dac! n-a" fi reu"it s! fug la timp. Peste câteva s!pt!mâni, unii din solda#i au reu"it s! scape "i au sosit "i ei la Deleni, f!r! s! se "tie de soarta celor mul#i r!ma"i în mâna bol"evicilor. La Deleni, între al#ib!n!#eni, era "i Sabin Dr!goi, cu grad de sublocotenent, care a orga-nizat cor dintre noi "i serb!ri, cântând el însu"i la vioar!. Dna maior Nec"ulescu avea o fire de amazoan!. So#ul ei era f. gras "i mult mai

86

în etate ca so#ia sa "i îi îndeplinea toate dorin#ele, între care "i dorin#ade a înv!#a c!l!ritul "i m-a rugat s! o înv!#, ceea ce am reu"it în scurt timp. M! invita la început numai pe mine la c!l!rit "i alerga în galop spre p!durile din apropiere, iar eu cu frica în sân s! nu o trânteasc!calul "i s! am r!spundere fa#! de maior, dar dup! ce parcurgeam astfel o distan#! lung!, desc!lecam în câte un loc frumos "i ne odihneam, iar ea m! întreba dac! iubesc pe cineva. Eu i-am r!spuns c! da, îmi place f. mult o femeie, dar care este c!s!torit! "i nici n-a"îndr!zni s!-i spun ce simt pentru ea. A în#eles c! m! refer poate la ea, c!ci mi-a spus c! eu fac parte dintre b!rba#ii timizi. Era cu "apte ani mai b!trân! ca mine "i ceea ce îi spuneam nu era adev!rat, o f!cusem s! o flatez, dac! ar fi crezut c! m-a" fi referit la Dsa. Dup! alte câteva astfel de escapade, deoarece mânca la popot!, "i eu, ca adjutant al so#ului, stam la mas! în dreapta ei, iar maiorul în partea stâng! a ei, a început s! m! laude c! atât de bine am înv!#at-o s! c!l!reasc! încât, în galop, m! las! mult în urma ei "i ar dori s! fac! o cavalcad! cu mai mul#i ofi#eri. So#ul i-a aprobat dorin#a "i s-a întocmit lista amatorilor, în total "apte, inclusiv eu. Au urmat zilnic cavalcade, pe la apusul soarelui, "i Dna era mereu înfrânt!, f!r! s! ghiceasc! c! nici unul dintre noi nu voiam s! i-o lu!m înainte. Se organizau serate dan-sante, dar Dna fiind singura femeie între noi, ea dansa "i cocheta cu to#i; fiind cu to#ii convin"i c! vrea s! ne z!p!ceasc! din ambi#ie, dar to#i eram convin"i c! era o so#ie credincioas!, dar exaltat! "i dornic!de petreceri. Ne-a rugat ca, dup! ce va veni vremea s! ne desp!r#im, s!-i scriem, dându-ne adresa ei din Bucure"ti, aceasta în prezen#aso#ului ei, care i-a înt!rit dorin#a. Maiorul era un om blând, iubit de to#i ofi#erii "i trup!.

Între timp, soarta armatei române "i a întregului popor începea s! devin! tragic!. Din cauza descompunerii armatei ruse bol"evizate, care nu "tiu pentru ce luptase nici pân! atunci, armata german!înaintase în Ucraina pân! la Kiev. Armata român! era amenin#at! s!fie înv!luit! pe la spate de nem#i, în #ar! "i în Basarabia unit!#iruse"ti erau "i ele în pericol. În aceast! situa#ie, armata român!,r!mas! singur! "i tr!dat! de alia#ii ru"i, pe la sfâr"itul anului 1917 a

87

fost silit! s! încheie un armisti#iu cu nem#ii, dup! ce abandonase ideea unora de a lupta într-un triunghi al mor#ii pân! la ultimul om. Dup! armisti#iu, urmau s! înceap! tratative de pace. Armata fiind înc! nedemobilizat!, a dezarmat, la începutul anului 1918, "i izgonit din Moldova trupele ruse"ti în descompunere. În acela"i timp, adic!chiar în 24 ian. 1918, conform noti#elor mele p!strate, Basarabia s-a declarat provincie independent!, iar prin luna martie 1918 Sfatul %!rii a hot!rât alipirea ei la #ara mam!, România, cerând ajutor armatei române s! o cure#e de armatele bol"evice. Românii, ajuta#i "ide unit!#ile Corpului voluntarilor ardeleni, i-au dezarmat "i, dup!unele lupte violente, i-au izgonit peste Nistru, ocupând astfel Basara-bia, la cererea acesteia. Era o mare bucurie în inimile tuturor româ-nilor alipirea Basarabiei, la ceea ce nimeni nu ar fi îndr!znit s! viseze la începutul r!zboiului, al c!rui scop era eliberarea Transilvaniei "i acelorlalte #inuturi române"ti. Popoarele au destinul lor, ca "i oamenii.

Germanii urgentau imediata încheiere a p!cii, pentru a dispune de toate for#ele pe frontul de vest, în Fran#a, dup! ce sc!paser! de grija ru"ilor, cu care încheiaser! pacea. Guvernul român primise ultimatum, cu amenin#area c! întreaga #ar! va fi ocupat! "i, în fa#aacestei primejdii, România a fost silit! s! încheie pacea dela Bucure"ti, prin luna mai 1918, acceptând, silit!, condi#ii extrem de grele, numai s! salveze fiin#a neamului "i independen#a politic!. În aceast! situa#ie, misiunea francez! î"i f!cea bagajele s! se înapoieze în Fran#a, traversând întreaga Rusie, pân! la Vladivostok. Voluntarii români, fo"ti prizonieri, erau alarma#i înc! înainte de încheierea p!cii, din cauza zvonurilor ce circulau c! va fi cerut! extr!darea lor de c!tre unguri, a"teptându-i spânzur!toarea. Cea mai mare parte voiau s! plece cu misiunea francez!, mi"care care era sus#inut! "i de francezi, care astfel sperau s! str!bat! mai u"or drumul enorm, plin de primejdii, printr-o #ar! în descompunere. Cei care urmau s!r!mân! în #ar! primiser! sugestia s!-"i schimbe numele, eu ale-gându-mi numele de Silviu Arge"anu. Ne"tiind limba rus!, am con-siderat ca o aventur! nebuneasc!, chiar "i pentru camarazii care o înv!#aser! în timpul captivit!#ii, s! întreprind! un astfel de drum,

88

urmând s! treac! deghiza#i printre armata de ocupa#ie german! din Ucraina, în grupuri mici, r!zle#e, ca s! nu atrag! aten#ia, plus aventura în haosul bol"evic. Înainte de plecarea misiunii franceze, în ultimul moment, s-a primit ordin de la guvern c! se interzice plecarea lor cu misiunea francez! "i s! r!mânem pe loc "i vom fi to#irepartiza#i pe la diferite regimente din #ar!, cei care nu-"i g!sesc alt mijloc de existen#!, "i c! zvonul de extr!dare este fals. M-am mai lini"tit. Prizonierii unguri "i nem#i au fost pu"i în libertate, fiind trimi"i în Ungaria "i preda#i. Dac! r!mâneam cuminte în bordeiul de la Lag!rul din $ipote ajungeam "i eu acas! pe la începutul lui iunie 1918, gândeam eu, v!zând viitorul întunecat, cu imposibilitatea de a m! întoarce la p!rin#i, dac! nem#ii vor câ"tiga r!zboiul pân! la urm!.

Astfel s-a desfiin#at Corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni. Cu o ultim! petrecere, ne-am luat, cu to#ii cei din Deleni, r!mas-bun dela Dl maior "i so#ia sa, care insista s! nu-i uit!m, c!ci sunt dornici s! "tie ce soart! vom avea fiecare. De atunci nu i-am mai v!zut. Cu mul#i ani de zile în urm!, întâlnind în trenul Caransebe" � Bucure"ti pe camaradul Sabin Dr!goi, acesta mi-a spus c! la premiera operei sale �N!pasta� a vizitat pe so#ii Nec"ulescu, oferindu-le invita#ii de onoare la spectacol. L-am mai vizitat pe amicul Dr!goi în 1967, la Bucure"ti, în splendida lui cas!, dar l-am g!sit complet îmb!trânit, bolnav "i mi"cându-se greu. Anul trecut am auzit c! ar fi murit. A"a evia#a.

Unde #i cum mi-am petrecut restul anului 1918 Dup! desfiin#area Corpului voluntarilor români, o parte din

ofi#eri, care erau mai tineri, neavând curajul s! înfrunte greut!#ile vie#ii civile, au preferat s! se activeze în armata român!, al#ii s! se ocupe de comer# "i afaceri, mai ales în Chi"in!u, "i prin alte ora"ebasarabene, unde erau f. bine primi#i "i ajuta#i, unii c!s!torindu-se chiar. O alt! parte a ofi#erilor, ca "i mine, cerur!m s! fim repartiza#iprovizoriu pe la regimentele române"ti, pân! la terminarea r!zboiu-

89

lui mondial. Astfel am fost repartizat la Reg. 49 Infanterie din Râmnicu S!rat, împreun! cu al#i câ#iva b!n!#eni (Iancu Vi#an, Vod!Cornel etc.). Reg. era cantonat în satul T!tarca, pe malul Prutului, la cca 18 km de Gala#i. Acolo, din tot regimentul, se mai aflau numai 44 solda#i, restul fiind trimi"i la munca câmpului, pe diferite mo"ii. Nimeni nu avea nimic de lucru, locuitorii erau pescari, vin "i pâine se g!seau mai u"or ca în alte p!r#i.

Într-o zi, comandantul regimentului, colonelul Petru Popovici (numele îl re#in dup! noti#e), întreab! pe ofi#eri care se pricep la gr!din!rit. Nu r!spunse nimeni, afar! de mine "i spusei c! am mai f!cut gr!din!rit în Bac!u, în cadrul cartierului Armatei a II-a, ceea ce era adev!rat, dar "tiam doar ceea ce v!zusem cum procedau solda#ii "i civilii. Îndat! am primit ordinul s! plec în comuna Viforeni, din jud. Boto"ani, ca ajutor al locotenentului Gherghiceanu, care avea misiunea s! fac! gr!din!rie mare pentru necesit!#ile regimentului lui "i a popula#iei, având circa 80 solda#i, în majoritate gr!dinari de meserie. Mai aveam "i misiunea de a aduna fân pentru regiment. Locot. Gherghiceanu era fiul generalului Gherghiceanu. M-a primit cam rece, auzind c! sunt transilv!nean, pe care ulterior mi-a spus c!nu-i simpatizeaz!, din cauz! c! obi"nuiesc s!-i critice pe cei din Regat. Într-o s!pt!mân! am devenit prieteni buni. Satul, a"ezat pe o colin!, era compus numai din câteva zeci de case, în apropiere fiind localit!#ile Monastirea, B!trâne"ti, un c!tun la cca 4 km numindu-se Cuza-Vod!. Amândoi ne sim#eam liberi, cu alimenta#ia o duceam mult mai bine ca cei dela regiment "i ora"e "i cu distrac#iile "i mai bine. La sugestia locotenentului, plecam c!lare în vizit! pe la pro-prietarii din c!tunele amintite, fiind deseori invita#i la proprietarul Simionovici, care avea dou! fete de m!ritat, cea mai mare fiind pe placul colegului, iar pe cea mic! o curtam eu, nu din dragoste, ci din polite#!, c!ci nu aveam gânduri de însur!toare. Dac! nu m! în"el,locotenentul, dup! terminarea r!zboiului, s-a "i c!s!torit cu simpatia lui, cum am fost informat cu ani în urm!, cu ocazia unei concentr!ri pe o lun! la R. S!rat. În localitatea Monastirea mergeam în toate s!rb!torile, acolo v!zând prima dat! jocurile moldovene"ti "i o nunt!

90

cu obiceiul respectiv. Gherghiceanu, cu gr!dinarii lui, fusese trimis cu mult înaintea mea, a"a c! la sosirea mea se proceda deja la udarea prin irigare a plantelor tinere.

În vara aceea bântuia peste tot gripa spaniol", pe care am suportat-o "i eu "i camaradul meu cu greu, împreun! cu parte din solda#i. Noroc c! ne-a #inut vreo 5-6 zile "i am dus-o pe picioare, puterea ei în acel timp fiind în sc!dere.

În aceea"i toamn! 1918, francezii, sp!rgând frontul bulgar în Balcani, ajunseser! la Dun!re, iar germanii, dup! primele succese pe frontul francez, s-au v!zut opri#i de contraofensiva generalului Foch, fiind uimi#i de apari#ia tancurilor. Atunci începuse "i destr!marea armatei austro-ungare, "i România, la îndemnul francezilor, cu diviziile ce-i r!m!seser! dup! pacea dela Bucure"ti, a mobilizat repede "i a pornit spre Bucure"tiul ocupat de Gl Mackensen, care, v!zându-se amenin#at din sud "i nord, a început s! se retrag! spre Germania, p!r!sind toate teritoriile române"ti, reocupate de armata român!. Regele Ferdinand a intrat triumfal în Bucure"ti. În Germania se declan"ase revolu#ia "i împ!ratul fusese detronat. R!zboiul era pierdut pentru Puterile Centrale. În Ardeal "i Banat se formau g!rzi na#ionale, alungând autorit!#ile maghiare. Toamna, prin septembrie, am fost demobilizat "i am plecat la Ia"i, pentru a m! înscrie la Universitate, având economii f!cute din solda de ofi#er.

Student la facultatea de drept � Universitatea Ia#i

P!rin#ii înc! nu "tiau nimic de soarta mea, eu neputând pleca, Banatul fiind ocupat de sârbi, care aveau planul s!-l ocupe în între-gime. Trebuia s! aleg o carier!, s! ajung cât mai repede la o diplom!.Se înfiin#ase un c!min studen#esc în Palatul Sturdza "i o cantin!contra pre# modest, în apropiere. Cea mai mare parte a studen#ilor erau bucovineni, cari f!ceau senza#ie în ora", purtând, cu pu#ine excep#ii, portul na#ional, identic cu cel moldovenesc. Mai erau "istuden#i basarabeni, plus cei din Ia"i "i din alte ora"e sau sate din

91

Moldova "i chiar din Muntenia. Eu eram singurul student b!n!#ean înscris la facultatea de drept, având de dat examenele din trei ani în numai doi ani, recunoscându-se la to#i fo"tii mobiliza#i frecven#a "iînscri"i pe cuvânt de onoare, în mod provizoriu, pân! la data prezent!rii, ulterior, a diplomei de maturitate.

Aveam cas! "i mas! astfel asigurat! pentru câteva luni cu banii ce-i economisisem peste var! la Viforeni. Dup! înscrierea la facultate, prima vizit! am f!cut-o familiei Funiac, nepotul nobilei mele gazde din Bac!u, despre care am mai amintit. Dl Funiac avea cea mai mare "i elegant! cofet!rie "i ceain!rie, ajutat de personal numeros, dintre care ajutorul s!u cofetar "i-a deschis, mai târziu, o cofet!rie chiar la Timi"oara, dar i-am uitat numele. So#ii Funiac aveau dou! feti#e mici: una blond!, ce sem!na cu mama sa "i era elev! în cl. II-a primar!, iar cea mai mare, brunet! "i dr!gu#!, sem!na cu tat!l s!u. Am fost f. bine primit "i dl Funiac, cunoscându-mi istoricul "i situa#ia, împins de un gând nobil, de a m! ajuta, f!r! s! m! jigneasc!, m-a întrebat dac! a"putea medita pe cele dou! feti#e, privind lec#iile lor, "i ce preten#ii b!ne"ti a" avea. I-am r!spuns c! o fac cu cea mai mare pl!cere "i m!mul#umesc cu orice sum! vrea Dlui s!-mi ofere, dac! nu consimte s!le meditez gratuit. M-a întrebat dac! sunt mul#umit cu 150 lei lunar, ceai "i pr!jituri la discre#ie, când doresc în cofet!rie, iar Duminica s!fiu oaspele Dlor la mas!. Când am auzit de aceste oferte, i-am spus c!suma oferit! mi se pare nemeritat! "i m! mul#umesc cu celelalte avantaje, Dlui a spus c! se simte jignit dac! îl refuz "i c! banii îmi vor prinde bine, c!ci sunt tân!r "i poate dornic "i de teatru "i concerte. I-am mul#umit "i m! ocupam serios de meditarea feti#elor, v!zând "ip!rin#ii c! "coala merge mai bine.

A doua vizit! am f!cut-o la Dna Margareta Negruzzi, nepoata Dnei Corjescu, care mi-a dat la plecarea mea dela mo"ia ei adresa, spunându-mi c! i-a vorbit de mine "i neap!rat s! o vizitez când voi avea ocazia s! trec prin Ia"i, c!ci vrea s! m! cunoasc!. N-am idee ce putea s!-i povesteasc! despre mine Dna Corjescu, ca s! o fac!curioas! pe nepoata sa. Am c!utat-o, avea cu so#ul ei, boierul Petru Negruzzi, o cas! frumoas!, cu un etaj, cam la mijlocul ora"ului, la

92

r!s!rit de Pia#a Cuza-Vod!, unde începe colina ce urc! la Copou. Am g!sit-o singur!, cu un copila" de vreo doi ani "i m-a primit foarte amabil. Eu dup! aceea m-am interesat de Dna Corjescu "i mi-a r!spuns c! este tot singur! la mo"ia dela Rediu "i se plictise"te, lipsindu-i "i orele de muzic! "i vizitele colonelului, deoarece lag!rul de prizonieri s-a desfiin#at. Am rugat-o s!-i transmit! respectuoasele mele salut!ri "i c! nu voi uita niciodat! ospitalitatea ce mi-a oferit în situa#ii grele. Dup! aceea mi-a fixat o zi când vine "i so#ul ei acas!,c!ruia s! m! prezinte, "i care este plecat "i mare parte st! la mo"ie. În ziua fixat! am cunoscut "i pe so#ul Dnei, care mi-a pus o serie de întreb!ri privitoare la timpul petrecut dup! plecarea mea dela conacul m!tu"ii sale "i despre Banat "i b!n!#eni. So#ia i-a spus c! sunt de origin! �r!ze"�, probabil dup! interpretarea dat! de Dna Corjescu situa#iei gr!nicerilor b!n!#eni, proprietari de mun#i "i p!duri în comunitate. Am sim#it c! boierimea #inea la privilegiul originei nobiliare "i dac! ar fi "tiut c! sunt un fiu de #!ran simplu, ca cei de pe mo"ia lor, m-ar fi privit cu al#i ochi. Dna Margareta Negruzzi era o femeie brunet!, foarte frumoas!, cu trupul svelt, în!ltu#! "i era în etate de 24 de ani. Aflând c! sunt student la facultatea de drept, mi-a spus c! are un veri"or dup! mam! student în anul trei la filozofie "ic! îmi va face cuno"tin#! cu el, ceea ce s-a "i întâmplat în ziua fixat!.M-am mirat când l-am cunoscut, c!ci p!rea ca un om matur de circa 30 ani. Am aflat c! de fapt nu se gr!bea s!-"i termine facultatea "i îi pl!cea via#a de student, prelungind-o cât mai mult.

Deoarece masa o luam diminea#a, la prânz "i seara la cantin!,care era organizat! "i condus! chiar de c!tre studen#i, fiind angaja#inumai doi buc!tari de meserie, iar la mas! studen#ii erau servi#i cu rândul de c!tre studente. Într-o zi, la prânz, m-am a"ezat în dreapta unei studente, care discuta cu alta din stânga ei, "i am auzit-o pe vecina mea zicând: �S! vii odat! s! vezi Lugojul.� Am întrebat-o de ce a pomenit Lugojul, c!ci m! intereseaz!, fiindc! eu îl cunosc, deoarece sunt b!n!#ean din p!r#ile Mehadiei "i liceul l-am terminat la Caransebe", luând examenul de maturitate în 1916. La auzul aces-tora, vecina mea s-a întors repede cu trupul "i fa#a spre mine,

93

spunându-mi c! este lugojanc!, înscris! la facultatea de litere în anul I. Mi-a spus c! se nume"te Duzescu (am uitat cel!lalt nume de botez) "i c! n-a "tiut c! mai este un b!n!#ean student la Ia"i "i m-am prezentat "i eu. Lugojanca era cam gras!, de statur! mijlocie "i nu pot zice c! era frumoas! sau atr!g!toare, dar era b!n!#eanc! "i, de atunci, obi"nuiam s! mergem la acela"i schimb de mas!. Mai târziu, cum voi ar!ta, cuno"tin#a noastr! mi-a fost de folos la amândoi.

Prin luna noiembrie, dup! retragerea nem#ilor din Bucure"ti, cu ocazia intr!rii triumfale a regelui în Capital!, s-au dat bilete de c!l!torie gratuite pentru studen#ii Universit!#ii, doritori a lua parte la acea serb!toare, la care am participat "i eu cu colega din Lugoj, dup!care ne-am întors la Ia"i.

Dup! ce la 1 dec. 1918 se proclamase Unirea Ardealului "iBanatului cu patria mam!, am aflat din ziare c! o delega#ie, în frunte cu episcopul Miron Cristea din Caransebe", va veni la Bucure"ti, pentru a preda regelui actul de unire "i delega#ia va fi g!zduit! la Palatul Regal, având ca secretar pe Caius Brediceanu. Ar!t ziarul colegei lugojence "i îi spun c! eu sunt hot!rât s! plec la Bucure"ti, pentru a încerca s! merg acas! odat! cu episcopul Miron Cristea, pe care-l cunosc "i m! cunoa"te, p!rin#ii mei de doi ani neavând ve"ti dela mine. �Merg "i eu, c!ci eu cunosc pe Caius Brediceanu�, r!s-punse colega mea. Ajun"i la Bucure"ti, mergem la palatul din spatele Palatului Regal, destinat oaspe#ilor, portarului îi spune colega mea c!îl caut! pe Dl Brediceanu, care dup! scurt timp vine la intrare "i, auzind dorin#a noastr!, "i c! m! cunoa"te episcopul, mi-a dat un bilet de intrare în vagonul special, spunându-ne s! fim la ora 5 dup!-mas!în gar! "i s! intr!m în vagon, f!r! a ocupa locuri în cabin!. Ne-am conformat "i ne-am v!zut în tren. Pe la 5 "i jum!tate apare episcopul, ajutat de Dl Cornel Corneanu, secretarul episcopiei, s! urce în vagon, cu un om de serviciu, urcând în prima cabin! dela intrare o mul#ime de bagaje "i pachete, în care cabin! lu! loc episcopul, apoi Dl Corneanu. Mai urcar! în alte cabine "i ceilal#i membri ai delega#iei "ialte persoane. Noi "edeam pe coridor, la fereastr!, nu departe de prima cabin!. Dup! ce trenul a plecat, în unele cabine au început

94

cântece ardelene"ti, cu destupare de sticle. Atunci am ap!rut în u"acompartimentului ocupat de episcop "i Dl Corneanu "i, salutând, zisei: �S!rut mâna Preasfinte�. Se uit! mirat la mine câteva clipe. �Tu e"ti Petre, nu era s! te recunosc, atât de mare ai crescut. Cum ai ajuns aici?� "i, întinzându-mi mâna, am s!rutat-o, cum era obiceiul, am dat mâna "i cu Dl Corneanu, care m! cuno"tea "i el bine, pe când venea zilnic la �Casina Român!�. �Ia loc "i ai s! fii oaspetele nostru la cina rece g!tit! la Palat, ce ni s-a dat pe drum, c!ci desigur e"ti fl!mând.�, zise episcopul "i rug! pe Dl Corneanu s! m! trateze. Eu spusei c!n-am cinat, dar nu mi-e foame "i mai am o coleg! lugojanc! student!,care e pe coridor, povestind pe scurt, cum ne-am hot!rât s! venim dela Ia"i la Bucure"ti, s! ne încerc!m norocul, eu cunoscându-v! pe Dvs. "i ea pe Dl Caius Brediceanu, dela care am "i primit promisiu-nea de a ne urca în vagon pe coridor. �Cheam!-#i "i colega, s! ia "i ea cina.� Am prezentat-o "i, dup! ce am fost osp!ta#i, am mul#umit, voind s! ies pe coridor, dar am fost re#inu#i, a"teptam venirea Dlui Brediceanu s! ocupe înc! un loc, care a "i venit ultimul dintre to#i, având o serviet! "i, când ne-a v!zut, a spus episcopului: �Unul, Dlui, ar!tând spre mine, merge s!-"i vad! p!rin#ii, care îl cred mort de doi ani (îi spusesem eu diminea#!), este caransebe"ean, cunoscut de Preasfin#ia voastr!, iar domni"oara este lugojanca de-a mea, cum era s! le refuz dorin#ele?�

Trenul special (doar un vagon de cl. I "i locomotiva) a pornit, iar în compartimentele celelalte cheful nu înceta. Cineva cânta cân-tecul ardelenesc ce începea cu �Hai sur! "i iar sur!, noaptea bea "iziua fur!/ Noaptea fur! iepele, ziua fur! fetele etc.� Cu tot zgomotul, dup! câtva timp episcopul adormise, Caius Brediceanu trecu în restul compartimentelor, în care cântecele încetar!, dar vorb!ria "iciocnitul paharelor nu.

În Sibiu, episcopul a coborât cu al#i câ#iva, noi "i Dl Corneanu, schimbând trenuri la Simeria, colega a plecat spre Ilia � Lugoj, iar eu "i Dl Corneanu, prin Subcetate, am ajuns "i dormit în B!u#ari, "i în diminea#a urm!toare am ajuns la Caransebe"ul ocupat de trupe sârbe"ti, ca "i restul Banatului. Dup! vizitarea cuno"tin#elor, a Dnei

95

Elvira, sora episcopului, "i a fostei mele gazde, maica Paraschiva, am plecat, cu trenul, pân! la Teregova, de unde apoi, pe jos cca 25 km, am ajuns la casa p!rinteasc!, fiind întâi v!zut de c!#eaua alb! care, schincind, s-a repezit la mine, ridicându-se cu labele spre piept. Nu pot descrie emo#ia mamei, care purta doliu, "i a tatei, când am ap!rut ca din senin în fa#a lor. Au început s! plâng! de bucurie "i nici eu n-am putut s!-mi st!pânesc lacrimile. Sosirea mea a stârnit vâlv!prin vecini "i rude, care veneau s! m! vad! "i s! le povestesc cum am sc!pat cu via#! "i de ce nu i-am în"tiin#at c! tr!iesc. Mama, adre-sându-se tatei, i-a zis: �Vezi Davide, în#elegi acum visul de alalt!ieri, c! visam c! a venit dela r!s!rit un aeroplan, s-a rotit de trei ori deasupra casei "i iar!"i a plecat, tot spre r!s!rit. Mi-ai spus c! trebuie s! primim vreo veste despre copil, fie c! e în via#!, fie c! e mort, "iiat! c! a venit chiar el.� Tata, de"i #!ran simplu, cum am mai amintit, obi"nuia s! t!lm!ceasc! visurile. A organizat apoi o mas! serb!to-reasc!, dar eu peste trei zile am plecat la Tople#, la un pictor de "coal!, $tefan Bornuz, împreun! cu care, condu"i de tat!l lui, am trecut peste mun#i "i am coborât la gara Vârciorova, pentru a evita contactul cu autorit!#ile sârbe"ti dela Or"ova "i vama de acolo. Prietenul meu s-a înscris la Silvicultur!, iar eu, din Bucure"ti, am plecat la Ia"i s!-mi continui studiile, drum lung "i anevoios, în vagoane arhipline, cu geamuri sparte, unii urca#i chiar pe platforma vagoanelor, de"i era luna decembrie, dar f!r! iarn! grea.

În Ia"i, la aceea"i facultate, aveam între al#ii coleg pe Ionel Teodoreanu, viitorul mare scriitor, "i pe Vintil! Petala, acesta din urm! fiul generalului Petala, care mai avea o fat! c!reia îi f!cea o curte aprig! frumosul meu prieten Octavian Furlugeanu, locotenent activ de cavalerie, împreun! cu care eram deseori invitat în casa generalului. Prietenia cu fiul generalului mi-a prins bine ulterior, "iiat! în ce împrejur!ri. În timpul campaniei dela Tisa a armatei române, împotriva Ungariei bol"evizate, în fruntea c!reia era Bela Kun, am fost "i eu mobilizat la Reg. 49 Râmnicu S!rat, unde fusesem definitiv repartizat, cum am mai amintit. Eram înc! la partea sedentar!, a"teptând s! ne vin! rândul la plecarea pe noul front, de"i

96

românii trecuser! Tisa "i înaintau spre Budapesta. La regiment am aflat c! Generalul Petala era comandantul Corpului VI Armat! "i era instalat în Cluj, unde prietenul meu, fiul generalului, func#iona în calitate de comisar regal la Curtea Mar#ial! de acolo, de"i avea numai gradul de sublocotenent "i terminase "i el numai doi din cei trei ani de studii, ca "i mine. I-am scris dac! poate ob#ine repartizarea mea la aceea"i curte mar#ial!, pân! la demobilizare. Peste o s!pt!mân! am primit ordinul respectiv "i am fost numit grefier la Curtea Mar#ial!,de"i mai era "i acel ofi#er ce îndeplinea aceast! func#ie, dar pe lâng!un alt complet de judec!tori.

În timpul activit!#ii mele la Cluj, am fost înaintat la gradul de locotenent, prietenul meu Furlugeanu s-a c!s!torit "i a devenit ginerele generalului "i, drept cadou de nunt!, i-am promis c!-i aduc un #ap sau o c!prioar!, dac! ob#in 10 zile concediu, ceea ce mi-a "ireu"it, s!-i aduc un #ap negru mijlociu, împu"cat chiar de mine în p!durile Igegului, cu ocazia unei vân!tori de dou! zile în ajunul anului 1920, întov!r!"it de Liviu Groz!vescu, fiul preotului, "i înc!al#i cinci vân!tori buni din sat, rezultatul vân!torii fiind trei capete de c!prioare "i 3 #api, aproape fiecare câte unul. A fost primul "iultimul vânat mare împu"cat "i pe loc am "i mâncat o b!taie la fa#alocului dela ceilal#i tov!ra"i, conform obiceiului vân!toresc. Vânatul a sosit la timpul potrivit pentru osp!#ul c!s!toriei, iar pielea arg!sit!cred c! o p!streaz! întins! în camer! "i acum amicul Furlugeanu, care m-a întâlnit acum trei ani în Timi"oara, vizitând în Mehala o rud! b!trân!.

O surpriz" pl"cut" în Cluj Într-o dup!-amiaz!, plimbându-m! prin centrul ce ocolea sta-

tuia impun!toare a lui Matei Corvin c!lare, de lâng! biserica romano-catolic!, în întâlnesc pe Dl Oan!, fosta mea gazd! ospita-lier!, refugiat în Bac!u. V!zându-m! locotenent, întreb! ce vânt m-a adus prin Cluj "i i-am explicat prin ce împrejur!ri "i cui datorez adu-

97

cerea mea la Curtea Mar#ial!. $i-a manifestat bucuria "i mi-a spus c!el este director sau "ef de serviciu la o sec#ie a Consiliului Dirigent al Transilvaniei "i mi-a dat adresa, cu invita#ia de a-l vizita, dac! îmi face pl!cere chiar "i în ziua urm!toare, fiind definitiv mutat cu fami-lia la Cluj. Am promis cu mult!, mult! pl!cere "i, în ziua urm!toare, dup!-mas!, am rev!zut întreaga familie, care m-a primit cu vechea amabilitate, în special vechea mea simpatie, Florica, care mai cres-cuse "i era mai vesel! "i spiritual!. Eram invitat des la mas! "i pe Florica o g!seam din ce în ce mai atr!g!toare. Eram convins c! fami-lia m-ar fi dorit ca ginere, fata mi-ar fi pl!cut s-o am de so#ie dintre toate fetele pe care le cunoscusem pân! atunci, dar eu eram înc! un neispr!vit "i nu aveam gând de însur!toare pân! nu-mi voi croi o situa#ie, dup! ce voi termina înc! ultimul examen, adic! anul III la Ia"i. Florica "i mama ei, f!r! s! fie vorba de c!s!torie, m! sf!tuiau s!-mi termin studiile de drept la Cluj, dar eu le spuneam c! la Ia"iînc! în mai voi termina, c!ci, în timpul liber la Curtea Mar#ial!, m!preg!team din cursurile primite dela Vintil! Petala, care "i el se pre-g!tea, urmând s! ne prezent!m, deodat!, "i c! la Cluj examenele "imateria lor erau altfel împ!r#ite "i durau mai mult ca ani de studii. Le-am promis c! m! voi întoarce s!-i v!d dup! ce voi primi diploma de licen#! dela Ia"i, pentru a nu-i dezam!gi în speran#ele ce le nutreau.

Mai aveam posibilitatea s! m! activez "i s! fiu, în scurt timp, avansat c!pitan, datorit! marii mele vechimi, ce mi se acordase la avansarea de locotenent, dar eram s!tul de milit!rie "i îmi pl!cea libertatea, de"i Vintil! Petala îmi spunea c! voi ajunge sigur în justi#ia militar! cu diploma de licen#!, via#! mult mai pl!cut! "i mai stabil! ca localitate, în compara#ie cu alte arme. Nici aceast! posibili-tate, de a ajunge repede la un grad cu leaf! bun!, nu m-a ispitit "icând, în prim!vara lui 1920, am fost demobilizat, m-am dus la Ia"i "i, terminând examenele, am ob#inut diploma de licen#! în drept, care, în civilie, pe atunci "i chiar ulterior, îmi deschide mai multe c!iprofesionale: magistratura, administra#ia, avocatura, dup! 2 ani de stagiu, dar numai în Vechiul Regat, din cauza altor cerin#e, conform legilor ungure"ti, care erau înc! în vigoare în Transilvania "i Banat.

98

Cu diploma în buzunar, f!r! a mai trece s! pierd vremea prin Cluj, am alergat acas!, la Caransebe", unde familia mea se mutase (alt! poveste cu inten#ia tatei de a m! însura cu cea mai bogat! fat! afabricantului numit tot Talpe" Petru, originar tot din Cornereva, c!s!torie pl!nuit! de p!rin#ii fetei "i de p!rin#ii mei).

Trebuia s! m! întorc grabnic la Ia"i, cu minimum 2000 lei, pentru a putea s! plec în excursia de studii la Grenoble, în Fran#a, unde era un centru interna#ional, predându-se cursuri de literatura "iistoria Fran#ei. Cei ce voiau s! participe urmau s! depun! o miz! de 2000 lei, în care se cuprindea transportul, cazarea "i masa pe timp de peste 3 luni de zile, cât durau cursurile gratuite, unde veneau stu-den#i "i adul#i din toate #!rile lumii, cu exceptarea celor care luptaser! împotriva Fran#ei "i a alia#ilor lor. Cu care ocazie, Universi-tatea din Ia"i urma s! predea Universit!#ii din Grenoble o urn!con#inând cenu"a eroilor francezi, mor#i în b!t!lia dela M!r!"e"ti, care f!cuser! instruirea armatei române în cadrul misiunii franceze, de care am mai pomenit. Miza de 2000 lei era modest!, în compara#iecu avantajele de care urma s! ne bucur!m, aceast! datorit! spriji-nului larg "i fondului sporit prin ajutorul statului. Planul c!l!toriei era s! plec!m cu trenul pân! la Gala#i, de acolo cu vaporul Dacia pe ruta Constan#a, cu oprire "i vizitarea Constantinopolului, oprire la Pireu, vizitarea Universit!#ii din Atena "i a Acropolei, continuarea c!l!toriei prin Canalul Corint, ocolirea capului de sud a Italiei, vizitarea Messinei "i Universit!#ii ei, din strâmtoarea cu acela"inume, "i, în continuare, debarcare la Neapole, cu pauz! de o s!pt!-mân!; de acolo, vizitarea ora"elor Pompei "i Herculanum, ce fuseser!acoperite pe vremuri prin erup#ia vulcanului Vezuv; în continuare, vizitarea Romei "i locurilor istorice din apropiere, apoi continuarea tot cu trenul a drumului pe coasta de apus a Italiei, Genua "i prin Modena, intrarea pe la poalele Alpilor francezi � ora"ul Chambéry "i, în sfâr"it, la Grenoble. Pe cine nu ar fi ispitit o astfel de c!l!torie? Am scris Florichii ce m! împiedec! s!-i vizitez la Cluj "i graba care m!presa. Tata, care niciodat! n-a "ov!it toat! via#a lui s!-mi fac! rost de banii de care aveam nevoie, "tiind c! sunt calculat "i nerisipitor, mi-a

99

f!cut rost (cred c! tot dela proiectatul cuscru) de 5000 lei, spu-nându-mi c! va trebui s! am "i bani de rezerv! în buzunar, ulterior convingându-m! cât! dreptate a avut.

Pentru excursie s-au înscris peste 90 studen#i "i absolven#i, dintre care mul#i bucovineni, din Banat eu singur; circa 50 studente, 11 profesori universitari, cu so#iile lor, plus profesorul Nicolae $erban, profesor de limba francez! la Univ. Ia"i, "i alte câteva familii ai unor studen#i transilv!neni, de la Univ. Ia"i. Pe la sfâr"itul lui mai ne-am îmbarcat cu to#ii la Gala#i, pe vaporul Dacia. Când vaporul a p!r!sit Sulina "i s-a îndreptat spre largul m!rii, am avut o senza#ie de fric!, dar peste un ceas m! acomodasem. Dl $tef!nescu-Gala#i, pro-fesor universitar, a organizat un cor, înv!#ându-ne s! cânt!m în grece"te imnul na#ional grec, când vom fi primi#i la Universitatea din Atena, în mod oficial. Seara am ajuns în Bosfor, în mijlocul c!ruia vaporul a sta#ionat toat! noaptea, neputând trage la chei decât diminea#a, pentru a fi controlat.

Înainte de acostare la chei, am putut admira splendida prive-li"te ce ni se înf!#i"a, partea nord-vestic! a ora"ului fiind cl!dit! pe colin!. Am vizitat moscheia fosta catedral! Sf. Sofia, muzeul militar,unul din cele mai faimoase din lume, mormintele sultanilor, cimiti-rul cre#tin de pe dealul din spatele ora"ului, unde am g!sit morminte române"ti de fo"ti domni sau înal#i dreg!tori, cari "i-au tr!it ultimii ani în acest ora". Am vizitat apoi faimosul bazar, unde g!se"ti tot felul de m!rfuri "i obiecte, pentru cump!rarea c!rora aproape c! e"ti tras de mânec! de c!tre vânz!tor, când treci prin fa#a "atrei lui "i, dac! "tii s! te tocme"ti, le ob#ii la cca 30% din pre#ul pretins la început. Am vizitat, tot în grup, splendida moschee �Ahmed�, situat! îndat! dup! trecerea, spre apus, a podului de peste golful �Pera�, în nici o moschee vizitatorul neavând voie a p!trunde înainte de a purta papucii preg!ti#i "i în"ira#i la u"!. În partea nordic! aora"ului este situat cartierul modern, iar pe malul dinspre ora" al golfului este fostul palat al sultanilor, situat pe acela"i mal, dar mai spre r!s!rit se vede turnul, fost! închisoare. Popula#ia este cosmopo-lit!, dar dominat! ca num!r de cea greac!. Pe str!zi, în fa#a caselor,

100

micii negustori au mese a"ezate, înc!rcate cu dulciuri, siropuri, narghilea, s! fumezi, sau vezi juc!tori de table, a"eza#i în jurul m!su#elor.

Dup! ce am v!zut tot ce era demn de v!zut în acest ora",vaporul nostru, care ne servea noaptea "i de hotel, la scurtele popa-suri de 1-3 zile, destinate a ne permite vizitarea ora"elor pe lâng!care vom mai trece, "i-a continuat plutirea pe Marea Marmara, dup!ce am trecut prin strâmtoarea Dardanelelor, marea fiind pres!rat! cu o puzderie de insule "i insuli#e, toate locuite afirmativ de greci. Am avut ocazia s! vedem, cu to#ii, un splendid apus de soare pe aceast!mare, pe care se schimbau culorile curcubeului pe m!sur! ce noaptea se apropia. O astfel de ocazie c!l!torul o are numai când cerul este senin "i marea lini"tit! "i f!r! vânt, suprafa#a m!rii fiind fin "i u"or încre#it!, dându-#i impresia c! este de marmur!. C!l!torind toat!noaptea, în zorii zilei corabia noastr! a acostat în portul Pireu, situat la cca 7-8 km sud de Atena. Aci o surpriz!. Delega#ii Universit!#ii din Atena, în"tiin#a#i la timp oportun de c!tre conducerea excursiei noastre, ne a"teptau cu 50 de automobile, l!sându-ne, dup! un parcurs de cca 10 minute, în fa#a cl!dirii Universit!#ii din Atena, unde am fost primi#i oficial, ca oaspe#i. Am fost surprin"i c! unul din delega#ii care ne-a a"teptat "i luat în primire înc! la venirea noastr! în Pireu, vorbea perfect române"te, aflând apoi, tot dela el, c! era un student la facultatea teologic! din Atena, fiul unor negustori din Tg. Jiu. Acest student, al c!rui nume l-am uitat, ne-a servit, cu alt delegat al Universit!#ii, drept c!l!uz! în vizitarea ora"ului "i a locurilor istorice din apropiere. Întâi am vizitat cu to#ii Acropole, care domin!cu colina ei întreg ora"ul, admirând templele "i tot ce este zidit pe ea de vechii greci; tot ce vezi acolo este numai art!, ca construc#ie "isculptur! sau scene în relief pe ziduri de marmur!. Ni s-a ar!tat "iam v!zut, spre poalele de sud-est a Acropolei, locul de unde s-au rev!rsat pe vremuri faimoasele filipice ale celebrului orator Demostene. Pe la ora 12, terminând vizitarea Acropolei, am coborât la poalele ei, de unde ne-am urcat, urmând s! mergem s! lu!m masa la un restaurant, unde numita noastr! c!l!uz! aranjase, la cererea directorului excursiei noastre, rezolvarea acestei probleme.

101

Sunt silit s! redau un fapt nea"teptat, petrecut la poalele Acropolei, cum am amintit. Când ne preg!team s! mergem în ora",iat! c! apare un domn grec, cu barb! "i ochelari, "i intr! în vorb! cu studentul nostru gorjean. Grecul vorbea "i gesticula, atr!gând aten#ia profesorului Nicolae $erban, conduc!torul excursiei noastre. Acesta se adreseaz! c!l!uzei noastre, întrebându-l ce dore"te acel domn care vorbea grece"te. Studentul îi r!spunse c! grecul ne roag! s!-i fim cu to#ii oaspe#i la prânz, la auzul c!rei invita#ii profesorul $erban întreb!pe student dac! acel domn este normal sau smintit la cap, invi-tându-ne pe to#i la mas!. Studentul îi r!spunse c! îl cunoa"te "i s!-l urm!m cu încredere, prezentându-l pe grec profesorului $erban. Urmându-l pe grec, am intrat cu to#ii în cel mai mare "i modern restaurant din centrul Atenei, unde am luat cu to#ii loc la o mas!intim! "i unde au început chelnerii s! ne serveasc!, grecul fiind a"ezat între profesorul $erban "i studentul gorjean. Dup! servirea felului doi, deodat!, se scoal! grecul, cu paharul plin de vin, "i, într-o româneasc! perfect!, ni se adres! tuturor: �Scumpii mei oaspe#i! N-ave#i idee ce bucurie am sim#it acceptând s! fi#i oaspe#ii mei "i v!dsurpriza dv. v!zându-m! vorbind limba român!. Afla#i dar c! eu m-am n!scut "i crescut în Br!ila, unde am urmat la "coala româ-neasc!, p!rin#ii mei fiind greci, de meserie armatori, care, dup! ce au strâns o avere frumoas!, s-au înapoiat în Atena, iar eu sunt proprie-tarul nu numai acestui restaurant, ci "i a altor restaurante "i hoteluri din Atena, iar pentru a v! avea ca oaspe#i am colaborat din timp cu tân!rul meu prieten din Gorj, ce v-a servit drept c!l!uz!.� Am aplau-dat cu entusiasm "i i-a r!spuns profesorul $erban, a"a cum se cuvine.

Dup! mas! am vizitat Salamina, unde Temistocle a distrus flota persan!, c!l!uza ar!tându-ne "i colina de unde afirmativ Xerxes a privit b!t!lia. Seara, Universitatea din Atena ne-a oferit o mas! pe o peninsul! artificial!, lâng! portul Pireu, fraternizând studen#ii greci cu noi, masa îmbel"ugat! fiind servit! sub cerul liber, pân! noaptea târziu, când am mers apoi la corabie "i ne-am culcat. Din Pireu am r!mas "i cu o amintire proast!. Am schimbat o sum! mic!, pentru monede grece"ti, dar ulterior am constatat c! am fost p!c!lit,

102

dându-mi-se monede scoase din circula#ie. Ne-am luat r!mas bun, dup! cin!, dela c!l!uza noastr!, studentul gorjean, care cu acea ocazie ne-a spus c! grecul care ne-a fost amfitrion la prânzul amintit este unul dintre cei mai boga#i oameni din Atena "i c! are un agent în portul Pireu, cu ajutorul c!ruia invit! pe vizitatori din România s!-i osp!teze.

Diminea#a urm!toare vaporul nostru "i-a continuat drumul "i, trecând prin canalul Corinth, a ie"it în Mediteran! "i, ocolind vârful cizmei Italiei, a ancorat în portul Messina, din strâmtoarea Siciliei. Aci am vizitat Universitatea, cl!dit! din lemn, ca multe alte cl!diri, dup! groaznicul cutremur din 1908, care a distrus aproape în între-gime ora"ul. Înainte de a ajunge la Messina, vaporul a trecut nu departe de vulcanul Etna, care fumega încet, printre dou! stânci pe care Homer le numea în Odisseia ca fiind Scylla "i Caribda.

P!r!sind Messina, corabia noastr! ne-a debarcat în Neapole, unde am ajuns diminea#a, pe la r!s!ritul soarelui, fiind un timp frumos, cu cerul senin. Cât timp vaporul a"tepta, aproape de chei, pentru a i se indica locul de acostare, iat! c! un barcagiu se apropie cu luntrea "i, ajungând lâng! corabie, face semn cu mâna, ar!tând o moned! pe care a aruncat-o în ap! "i apoi, s!rind "i scufundându-se, a scos-o "i a ar!tat-o pasagerilor de pe punte, f!când semn s! i se arunce jos, pe lâng! barc!, monede. I s-au aruncat, pe rând, nume-roase monede, pe care barcagiul le scotea din ap! "i, dup! ce le ar!ta, le b!ga în gur!. Astfel "i-a umplut falca stâng!, apoi pe cea din dreapta, "i, când gura era plin!, a înotat pân! la barc! "i "i-a deversat într-o pung! monedele pescuite. Apa din port era murdar! "i ochii lui erau ro"ii. M-am gândit la ce mijloace recurg unii oameni s!raci pentru a-"i agonisi pâinea zilnic!.

În Neapole am caza#i într-un internat de fete, stând câteva zile. În acele zile am vizitat muzeele cu sculpturi "i picturi, unul din ele p!strând spre vedere, în vitrine, obiectele pre#ioase dezgropate din ora"ul Pompei, distrus de cutremur în anul 79 în e.n. Am admirat bijuteriile de aur, lucrate cu mare m!iestrie. Fostul palat regal era transformat tot în muzeu "i pere#ii interiori erau acoperi#i, în bun!

103

parte, cu covoare lucrate în goblen, de m!rime impresionant!, repre-zentând diferite scene de vân!toare, serb!ri etc. Într-o zi, în drum spre "trandul dela mare, unde am mers în grup s! facem baie, am trecut "i prin pia#a de pe"te, de pe marginea portului, "i m-am minu-nat v!zând diferite viet!#i pescuite "i c!utate de italieni, unele fiind consumate pe loc, a"a crude cum erau, fiind doar stropite cu pu#in!zeam! de l!mâie. De, gusturile sunt diferite. Într-o zi s-a f!cut în grup excursie la Insula Capri, iar în ultima zi ne-am deplasat cu trenul pentru a vizita ora"ele dezgropate Pompei "i Herculanum. Am r!mas adânc impresionat de aspectul Pompeiului, ale c!rui str!zi erau pavate cu lespezi, a"a cum au fost pe vremuri, iar vilele erau cu mozaic, cu fântâni "i pere#ii picta#i în fresc!, cu culoare pompeian!.M-au impresionat tablourile, în num!r de "ase, reprezentând membrii familiei, dac! nu m! în"el, în fa#a re"edin#ei de var! a patri-cianului Marcus Olconius. Dup! cum se "tie, Pompei era re"edin#! de seam! a nobililor romani. Interesul meu era cu atât mai mare, deoarece, cu vreo doi ani înainte, citisem romanul istoric �Ultimele zile ale ora"ului Pompei�, scris de englezul Bulwer Lytton. Casele erau toate f!r! acoperi"uri, iar zidurile erau n!p!dite de mure, care începuser! s! se coac!. În anumite locuri erau vânz!tori de diferite obiecte, afirmativ antice, dezgropate. Mi-a pl!cut "i am cump!rat o mic! statuet! de metal în negru, reprezentând pe p!storul �Adonis�, pe care o p!strez "i acum, ca amintire, în vitrin!. O parte dintre noi s-au urcat pân! la marginea craterului Vezuviului, iar al#ii s-au deplasat la al doilea ora" apropiat, Herculanum, la a c!rui dezgro-pare se mai lucra. Seara ne-am reîntors la Neapole, urmând ca a doua zi s! plec!m cu trenul la Roma. Nu pot s! nu amintesc aci obiceiul napolitanilor de a-"i întinde rufele sp!late pe sfori întinse "i legate peste strad!, pân! la casa de vis-a-vis, proprietarii, recte locuitorii, f!cându-"i servicii reciproce, prin tragerea sforilor pentru ag!#area rufelor. Oare o mai d!inui "i ast!zi acest obicei? La plecarea din Neapole, în grab!, am uitat în sertarul noptierei binoclul, pe care l-am regretat "i mi-a lipsit în restul c!l!toriei.

104

În fine, iat!-ne ajun"i la mama Roma. $i aci am fost primi#ioficial de c!tre Universitate "i caza#i, pentru câteva zile, tot într-un internat. Studentele noastre, îmbr!când costumele na#ionale, au atras o mul#ime de curio"i pe str!zile pe care treceam. A fost o înfr!#ire general! între studen#ii "i studentele românce "i cei italieni, legându-se prietenii "i not!ri de adrese. Prima vizit! am f!cut-o la Columna lui Traian, la poalele c!reia ne-am fotografiat cu to#ii, p!strând "i ast!zi fotografia în grup. Dup! aceea am vizitat Forul Roman, Colosseum, Capitoliul, biserica Sf. Petru, cu vizitarea Capelei Sixtine, în care am admirat opera marelui Michelangelo "i ca arhitect (cupola bisericii Sf. Petru) "i ca sculptor (statuia lui Moise) etc. Am mai vizitat biserica în care se afl! mormântul apostolului Pavel, biseric! ce îi poart! numele, pe pere#ii interiori putând fi v!zute portretele tuturor papilor, începând cu Sf. Petru, un num!r de firide mai fiind goale pentru viitorii papi. Într-o zi am vizitat catacombele, f!cute de primii cre"tini, care cuprindeau "i altare "i cimitire, fiind obliga#i a ne #ine de mâini unii de al#ii, pentru a nu ne desp!r#i de ghid, cu riscul de a nu mai vedea lumina zilei, c!ci catacombele se întind sub întreaga suprafa#! a Romei, fiind adev!rate labirinte, în care numai primii cre"tini se puteau orienta dup! anumite semne de pe pere#i, din care cauz! prigonitorii lor nu îndr!zneau s!-i urm!-reasc!. Într-o alt! zi am vizitat muzeele din Roma "i, într-o dup!-amiaz!, fort!rea#a San Angelo, de pe malul Tibrului, urcând pân! pe terasa superioar!, unde se puteau vedea gr!mezi de bolovani, ce erau destina#i a fi arunca#i pe inamicii care ar îndr!znit s! atace acel mare castel fortificat. În subsolul castelului am v!zut mormântul împ!ratului Adrian. Într-o alt! zi ne-am deplasat cu autocarul pe Via Appia, pân! la sta#iunea de var! Frascati, la cca 22 km dep!rtare de Roma, renumit! pentru vinurile sale cu acela"i nume. O parte a Via Appia era ca în timpul romanilor, cu ziduri de cca 80 cm în por#i, mergând paralel, pe o mic! distan#!, "i cu apeductul, construit tot de romani.

Dup! ce am v!zut tot ce era demn de v!zut în Cetatea Etern!,am p!r!sit Roma cu un tren electric, ce ne ducea paralel cu malul

105

apusean al Italiei "i, nu departe de acesta, dup! p!r!sirea Milanului, trecând printr-o sumedenie de tuneluri, ajungând la Modena, de unde am intrat în Fran#a, pân! la Chambéry "i de acolo am ajuns la #inta noastr! final!: Grenoble. Aici am fost primi#i oficial de Univer-sitate "i am fost caza#i pe la diferi#i particulari, masa � diminea#!, la prânz "i seara � luând-o cu to#ii într-un restaurant, decupându-ni-se dup! fiecare mas! bonul dintr-o cartel!. Acest ora", de m!rimea Timi"orii, are o pozi#ie pitoreasc!, fiind a"ezat la poalele Alpilor, pe malul apusean al râului Iser, ce curge tumultuos, dup! ce prime"te "iapa din cascadele Alpilor dinspre r!s!rit de ora", aceste c!deri de ap!alimentând marea uzin! electric! a ora"ului, ale c!rui fabrici sunt în întregime alimentate numai cu aceast! energie electric!, cea mai important! fiind fabrica de m!nu"i, cu renume european. În acest ora" era un centru interna#ional al studen#ilor excursioni"ti din toat!lumea, cu excep#ia celor din statele care luptaser! contra Fran#ei "i aalia#ilor lor din primul r!zboi mondial. Era "i o societate de patronaj din cet!#enii ora"ului, care ne înlesnea legarea de cuno"tin#e "ifraternizare cu tinerii "i fetele din ora" "i excursioni"ti, cari veneau s!urmeze cursuri de limba "i literatura "i istoria Fran#ei. O dat! pe s!pt!mân!, se #ineau ceaiuri dansante, pe na#iuni, precedate de programe artistice, la cari veneau studen#i, adic! tineri "i fete din ora", înso#ite de mamele lor, înfiripându-se astfel prietenii durabile. Eu posedam foarte foarte pu#in limba francez!, cuno"tin#ele rezu-mându-se la cca 12 lec#ii, primite dela Dna Corjescu, de care am amintit, pe timpul când figuram ca prizonier la $ipote, recte în comuna Rediu.

Universitatea Ia"i, reprezentat! prin prof. Nicolae $erban "i al#iprofesori excursion"ti, cu ocazia unei serb!ri organizate, la care a venit dela Paris "i a vorbit "i Take Ionescu, care era ministru de finan#e al României, a predat Universit!#ii din Grenoble urna ce con!inea cenu#a eroilor francezi mor!i în b"t"lia dela M"r"#e#ti, în care au luptat cot la cot cu osta"ii români, pe care îi instruiser! la tactica r!sboiului modern "i folosirea armamentului francez. Atât noi, cât "i auditorul francez, au r!mas încânta#i de u"urin#a "i elocin#a

106

discursului în limba francez!, rostit de T!chi#! gur! de aur, cum se numea în România.

Programul nostru "i a tuturor celor veni#i s! înve#e franceza era: diminea#a cursuri separate pe na#iuni, de gramatic!, iar dup!-mas!dou! ore cursuri comune, mai bine zis conferin#e de istoria literaturii franceze, o or!, iar ora urm!toare prelegeri din istoria Fran#ei, aceste programe de dup!-mas! #inându-se în marele amfiteatru al Universit!#ii. Eu c!utam s! profit cât mai mult de timp pentru însu"irea limbii, în care scop, în orele libere, cu dic#ionarul "i caietul de noti#e, m! duceam în gr!dina public!, a"ezându-m! pe banc! în apropierea mamelor sau guvernantelor ce cro"etau "i discutau, iar copiii se jucau. Expresiile auzite le traduceam "i le notam, mai ales pe cele auzite dela copii, pe care le asociam cu jocul lor, când le-au exprimat, ajutându-m! s! mi le amintesc mai u"or.

De mare folos mi-a fost sprijinul acordat de dna Germaine Gallea, fiica directorului uzinei electrice din ora", pe care am cunos-cut-o cu ocazia unui ceai dansant, de care am pomenit. Ne-am simpatizat f. mult reciproc, ea fiind de 17, iar eu de 20 ani, afec#iune mai mult decât fr!#easc!, cu f!urirea unui vis de viitor, ce nu s-a putut realiza din cauza mea, care a trebuit s! m! întorc acas! odat!cu grupul întreg, având pa"aport comun, dar am între#inut cores-ponden#! timp de doi ani, pân! când am primit o carte po"tal!expediat! din Viena, trimis! cu ocazia voiajului ei de nunt!. Aceast!admirabil! "i frumoas! fat! mi-a fost cea mai bun! profesoar!,ajutându-m!, în desele "i lungile noastre plimb!ri prin gr!dina public!, s! m! exprim corect, ea ghicind de multe ori ceea ce voiam s!-i spun "i nu "tiam. Oare ce s-o fi ales de ea? O mai fi tr!ind, dup!nenorocirea ce s-a ab!tut asupra Fran#ei, cu ocazia celui de-al doilea r!zboi mondial? I-am p!strat fotografia pân! la c!s!toria mea cu minunata "i buna mea so#ie care, v!zând-o "i întrebându-m! cine este, v!zând-o dup! explica#ia mea c! a r!mas pu#in gânditoare, am aruncat atât fotografia, cât "i teancul de scrisori în foc, fapt pentru care draga mea so#ie m-a certat, spunându-mi c! trebuia s! le p!strez ca fiind amintiri din timpul burl!ciei mele, f!r! s! constituie vreun pericol pentru c!snicia noastr!.

107

În zilele de duminic! se f!ceau excursii cu autocarul pân! sus, la cabanele din Alpi. Dup! ce trecuser! dou! luni "i începusem cu chiu "i vai s! m! fac în#eles de francezi, într-o diminea#! m-am urcat, la întâmplare, într-un tren ce mergea spre apus, pe o distan#! de cca 25 km, la cap!tul liniei fiind un sat în care era o fabric! de hârtie, dac! îmi aduc bine aminte. Satul era la poalele Alpilor, casele fiind cl!dite, în bun! parte, "i sus pe coast!. Am început s! urc drumul în sus, privind "i v!zând un #!ran cosind gr!dina m-am oprit "i i-am dat �Bun! ziua�, fiind curios s!-l întreb de ce î"i ascute coasa l!sând-o jos cu c!lcâiul, în loc s! o #in! sus, cum se ascute pe la noi. Nu prea a în#eles ce am voit s!-i spun "i, luându-i coasa din mâini, am ascu#it-o, în timp ce m! uitam la el, ceea ce l-a mirat foarte mult, f!cându-m! atent s! nu-mi tai mâna. I-am spus c! sunt român "i fiu de #!ran "i am înv!#at înc! dela 12 ani s! cosesc împreun! cu tat!lmeu. A voit s! intru în cas!, dar eu nu voiam s! pierd timp, voind s!urc pân! sus de tot, unde se vedea liziera p!durii, iar în vârf Alpii cu z!pad!. Când am ajuns deasupra satului, m-am odihnit pu#in, în care timp am v!zut ce nu-mi vedea s! cred ochilor. De sus, de pe drumul pe care urcasem "i eu, iat! c! venea un car tras de doi boi, înc!rcat cu doi trunchi de brad. Ceea ce m-a uimit era felul cum erau înjuga#iboii, care nu aveau jugul dup! grumazi, ci dup! coarne, a"a c! bietele animale mergeau cu capetele întinse, f!r! s! le poat! mi"ca în dreapta sau în stânga, pentru a alunga mu"tele ce st!teau ciorchine în jurul ochilor "i pe fa#!. %!ranul, v!zând c! m! uit insistent la boi, ajungând în dreptul meu, a oprit "i, v!zând c! sunt strein "i nu din satul lui, m-a întrebat dac! îmi plac boii lui de îi privesc a"a de mult "i c! de unde sunt eu. I-am r!spuns c! boii îmi plac, dar nu-mi place cum sunt înjuga#i, "i în România, de unde sunt eu, jugul se pune dup! grumazul boilor, f!cându-i un desen pentru a în#elege mai bine. La v!zul desenului, de data aceasta francezul s-a mirat, spu-nându-mi c! felul nostru de a înjuga trebuie c! produce mari dureri "i r!ni pe umerii boilor "i nici povar! grea nu pot duce. I-am spus c!la noi boii se deprind cu jugul cam pe la etatea de doi ani "i trag poveri mari. Francezul îmi spunea c! puterea boului este în coarne,

108

doar trebuie s! fi v!zut "i eu cum se bat boii, c!utând s! împing!adversarul cu capul "i coarnele. Am stat pe gânduri, judecând "i am r!mas nel!murit, care fel de înjugare e mai avantajos, nu cumva francezul are dreptate. Ne-am luat r!mas bun, v!zându-ne fiecare de drum. Am urcat sus pe drum, pân! la marginea p!durii, unde era o colib! de lemn, a"a cum e "i pe la noi la munte, iar un #!ran cosea "iel fânul. Am stat de vorb! "i cu acesta, tot pe tema felului de a se ascu#i coasa, i-am ar!tat "i lui cum se ascute la noi "i am cosit o brazd! (otco", cum se spunea pe la noi), dup! care #!ranul m-a invitat în colib! "i m-a osp!tat cu pâine, brânz! "i lapte. Cu trenul ce pleca din sat pe la orele 17, seara, am ajuns în Grenoble.

Primul onorariu câ"tigat ca licen#iat în drept a fost tot la Grenoble, dup! circa 2-3 s!pt!mâni de la excursia amintit!, bani câ"tiga#i prinzându-mi bine "i venind tocmai când rezervele mele se cam sub#iaser!. Într-o zi, când luam masa în grup la restaurantul obi"nuit, intr! un domn "i, cu vocea tare, ne întreb! dac! este printre noi vreun jurist care cunoa"te limba maghiar!, pentru a traduce un contract din aceast! limb! în cea francez!. Cum nu era nici un alt jurist, m-am ridicat eu, dar am spus c! nu posed bine franceza. Am fost rugat s!-i fiu de ajutor, s! citesc contractul "i s! încerc. Am mers într-o cafenea, unde, într-o odaie retras!, ne a"teptau un domn "i odoamn! "i avocatul francez, care mi-a dat contractul, spunându-mi c! acest contract a fost redactat de avocatul Dr. Sebestyen din Ungaria, pentru concesionarea unei mine clientului s!u, mina fiind într-o localitate din Ungaria de vest "i, dac! nu reu"im s!-l traducem, este silit s! se deplaseze la Paris, la un traduc!tor oficial. Am început s! traduc "i, folosindu-m! "i de latin! pentru unele expresii juridice obi"nuite, am ajuns la sfâr"it, dup! cca dou! ore de str!danie. Atât avocatul, cât "i clientul, au r!mas mul#umi#i, în timpul lucrului m-au tratat cu cafea neagr!, iar la urm!, fiind întrebat ce îmi datoreaz!pentru munca mea, le-am r!spuns c! am f!cut-o cu mare pl!cere "i, dac! le-a" cere bani, ar fi primul meu onorariu câ"tigat ca licen#iat "iînc! într-o #ar! strein!, iubit! de români. Clientul avocatului mi-a r!spuns c! nu este obi"nuit "i în situa#ia de a fi servit de cineva în

109

mod gratuit "i, sco#ând din portofel 30 fr. m-a întrebat dac! sunt sau nu mul#umit cu atât. Le-am r!spuns c! sunt foarte mul#umit, mai ales c! banii îmi vor prinde bine, deoarece cursul leului sc!zuse catastro-fal dela sosirea mea în Fran#a. Cu banii în buzunar, am plecat mul#u-mit, leul fiind în acel timp cotat 100 lei pentru 18-20 fr. francezi.

Terminând cursurile "i "ederea în Grenoble, înainte de plecare fiecare excursionist a primit dela Soc. de Patronaj amintit! câte o list!tip!rit! cuprinzând pe to#i excursioni"tii români "i streini, cu adre-sele lor, cu consemnul ca, în cazul când în via#! vreunul va trece prin #ara altuia, "i ar trece prin greut!#i, s! apeleze la fostul coleg sau s!-l viziteze de pl!cere. Posed "i acum lista cu sute de nume, pe care oal"tur ca anex" la acest manuscris.

Adio, frumosule Grenoble "i frumoasele amintiri tr!ite acolo "iam plecat, tot grupul, la Paris, minunatul ora" al luminii. La Paris am fost g!zdui#i cu to#ii în internatul Liceului Ludovic al XIV-lea, aproape de Sorbona, "i pe acela"i bulevard Sebastopol, dac! nu m!în"el. Aici am stat peste 14 zile "i acest timp este atât de scurt încât n-ar ajunge s! vizitez am!nun#it nici Louvrul, dar s! pot vizita tot ce e mai demn de v!zut în aceast! capital! a lumii. Din aceast! cauz!, afost întocmit un program de vizite scurte "i fugare, ordinea lor nu mi-o mai amintesc, dar n-am uitat ce am v!zut, "i anume:

1) Vizita oficial! la prim!ria ora"ului, unde am fost servi#i, dup!cuvânt!rile de rigoare, cu sanviciuri "i vinuri franceze, iar dup!aceea fotografia#i în grup, în fa#a prim!riei, împreun! cu amfitrionii, fotografie care o p!strez.

2) Vizitarea Luvrului, mai mult în trecere. 3) Palatul Luxemburg, cu celebrele picturi, în holul palatului

fiind o mul#ime de pictori care copiau diferite tablouri, pe care le vindeau vizitatorilor.

4) Un spectacol la Opera din Paris, pe afi" fiind �Samson "iDalila�, oper! care greu se poate monta în alte cl!diri, c!ci trebuie s!se pr!bu"easc! cl!direa din pies! când Samson d!râm! stâlpii ce o sus#in.

5) Un spectacol la Comedia Francez", jucându-se �Moartea înl!n#uit!� (�La morte enchaînée�).

110

6) Într-o înainte de mas!, �Palatul Invalizilor�, în care am v!zut mormântul lui Napoleon, iar într-o sal! al!turat! se putea vedea calul sur împ!iat al acestuia "i apoi în"ira#i "i reprezenta#ifigurile din cear! sau gips, în uniformele lor, to#i faimo"ii generali ai celebrului împ!rat, în acel palat fiind "i unul din marile muzee militare ale lumii. Am fost f. impresionat, privind timp mai îndelungat mormântul împ!ratului, aflat într-o rotond!, împrejmuit de jur-împrejur cu zid, co"ciugul acoperit cu lespede fiind l!sat în jos la cca 1 m "i jum!tate. Prilej de medita#ie asupra rostului vie#ii. Grandoare "i pr!bu"ire.

7) În alt! zi am vizitat �Jardin des Plantes� "i �Jardin de Luxembourg�, dac! nu m! în"el nu departe una de alta, în aceast!din urm! gr!din! o mul#ime de copii se jucau pe malurile lacului artificial, cu b!rcu#e sau vapora"e de hârtie, urm!ri#i de pe b!nci de c!tre mamele sau guvernantele lor.

8) C!l!torie cu metroul "i urcarea în turnul Eiffel, Bois de Boulogne "i plimbarea prin diferite locuri "i pie#e, Arcul de Triumf din Pia#a Concorde; mi se pare c! din aceast! pia#! se ramific! cca 12 str!zi, exact nu-mi mai amintesc dup! atâta vreme, faptele de mai mic! însemn!tate fiind mai superficial înregistrate de memorie.

9) Vizitarea palatului "i gr!dinii din Versailles, palat cl!dit de Regele Soare, Ludovic al 14-lea, pe fa#ada înalt! a por#ii fiind repre-zentat un soare. Acest palat este ca din pove"ti, mare "i impun!tor. Deoarece vizitele se f!ceau oficial "i în grup, toate u"ile ne erau deschise. Aci am v!zut enorma sal!, mai bine zis hol al oglinzilor, în care s-au desf!"urat, la vremea lor, baluri "i petreceri. Am v!zut dormitorul perechii imperiale, apoi jos, la parter, sala de teatru a castelului, de m!rimea Teatrului din Timi"oara, dar f!r! loje. În spatele palatului, o mul#ime de fântâni arteziene, dup! care apoi cobori pe ni"te trepte unde începe faimoasa gr!din! din Versailles, c!rarea, în dreapta "i stânga, fiind ornat! cu diferite busturi, crengile arborilor de pe margine tunse la linie, iar în fundul gr!dinii un lac artificial, dup! care se întinde, pe distan#! apreciabil!, în jur, gr!dina, adec! parcul cu diferite alei.

111

10) Vizitarea Micului "i Marelui Trianon, unde, la acesta din urm!, s-a încheiat pacea dup! primul r!zboi mondial. Nu-mi mai amintesc la care din aceste dou! am v!zut tr!surile aurite ale c!rui rege, "i în apropierea c!ruia din Trianon am v!zut c!su#a "i gospo-d!ria quasi#!r!neasc! a nefericitei Maria Antoaneta, în care îi pl!cea s! se retrag! în zilele ei de glorie, ne"tiind c! înc! în plin! tinere#e va ajunge sub ghilotin!. Iar!"i prilej de medita#ie: Grandoare "idec!dere!

11) Într-una din dimine#i, înso#i#i ca ghid de un maior francez, care a luptat la Verdun, în marea "i sângeroasa b!t!lie declan"at! de germani, am vizitat câmpul de b!t!lie din acel loc. Întâi am intrat în fortul Veux, intact, primul fort din centura de forturi ale Verdunului, cucerit de nem#i prin predarea lui de c!tre francezi, sili#i din cauza lipsei de ap!. Am v!zut apoi fortul Doumont "i efectul asupra înt!-riturii acestuia a unui obuz de 42 cm, lansat de c!tre faimoasa Dicke Berta, tunul, denumit astfel de c!tre germani, producând o sp!rtur!,ca într-o m!m!lig!, în zidul de câ#iva metri grosime a fortului. $iacest fort a fost cucerit temporar de nem#i "i recucerit de francezi, prin lupte corp la corp. Pe întreg teritoriul vastului câmp de b!t!lie nu era un metru p!trat de teren f!r! s! nu poarte o groap! provocat!de obuz, fie trase de inamici, fie în contraofensiva francez!. Înainte de ajunge la câmpul de b!taie, am trecut pe lâng! un loc numai moloz, n!p!dit de buruieni, v!zând un stâlp de lemn, pe care era prins! o scândur! ce poart! inscrip#ia �Ici etait Fleury� (Aici era Fleury), un sat ras pur "i simplu de pe fa#a p!mântului. Peste câmpul de b!t!lie nu era voie s! umbli decât pe câte o c!rare îngust!, c!ci în dreapta "i stânga ei se mai lucra de echipe de oameni la descoperirea cadavrelor, consemnul fiind s! nu c!lc!m pe al!turi, c!ci c!lc!m pe oseminte de eroi. C!l!uza noastr!, maiorul francez, dup! ce ne-a descris fazele b!t!liei, ne-a dus la o por#iune de circa 7-8 m tran"ee, în care solda#ii francezi au fost îngropa#i de vii de explozia obuzelor în imediata apropierea tran"eei, v!zându-se afar! din tran"ee numai baionetele lor din vârful armelor, preg!ti#i s! porneasc! la atac corp la corp. Acea tran"ee a r!mas cu denumirea de �Tran"eea baione-

112

telor�. Cu nu mai "tiu câ#i ani dup! aceea am citit într-un ziar din Bucure"ti, cred c! în �Universul�, c! un milionar american, vizitând câmpul de b!t!lie "i v!zând acea tran"ee a baionetelor, a r!mas atât de impresionat încât a donat o sum! important! pentru acoperirea "iridicarea unui mare cavou, r!mânând neatins! acea tran"ee.

12) În ziua urm!toare grupul a f!cut o excursie la ora"ul Reims, dar o parte, printre care eram "i eu, am preferat s! hoin!rim prin Paris.

13) În penultima zi a plec!rii noastre, întreg grupul a vizitat ora"ul Lyon, ora" foarte frumos, la marginea c!ruia se întâlne"te Rhônul cu Saônul, v!zând în ora" "i o statuie înf!#i"ând aceasta, prin îmbr!#i"area unui tân!r cu o tân!r!. Am fost primi#i oficial la prim!rie de c!tre primarul Edouard Heriot, mare om politic. Partea de nord a ora"ului este str!b!tut! de fluviul Rhôn, peste care mai multe poduri înlesnesc trecerea "i urcarea pe colina Fourvière, pe vârful c!reia este o catedral! cu aceea"i denumire, colina find pres!-rat! cu cl!diri. Am urcat cu to#ii pân! la aceast! catedral!, de unde admiram întreg ora"ul "i regiunea, pân! la orizont. Am uitat s! spun c!, odat! cu plecarea spre Lyon, ne-am luat r!mas bun "i cu oarecare regret dela Paris, urmând ca dela Lyon s! mergem la Marsilia, unde ne a"tepta frumoasa corabie �Romania�, proasp!t ie"it! din renova-rea ei, pare-mi-se în "antierul din Genua, "i fiind anume trimis! la Marsilia, pentru a ne readuce în #ar!. În aceea"i zi, seara am plecat cu trenul din Lyon la Marsilia, unde am stat jum!tate de zi, vizitând ora"ul apoi, luându-ne locurile pe frumoasa corabie, am parcurs Mediterana, dela apus la r!s!rit, pe un timp frumos, oprindu-se pentru l!sarea "i luarea de pasageri "i m!rfuri numai în Pireu "iConstantinopol (Istanbul). Când am intrat în Marea Neagr! ne-a luat în primire o furtun! puternic!, cu vânt rece, "i am trecut cu to#ii prin mare spaim!, vaporul fiind s!ltat ca o coaj! de nuc! de valurile înfuriate ale m!rii. Pe lâng! spaim!, am suferit cumplit "i de r!ul de mare, cea mai mare parte din noi vomitând sau încercând s! vomi-t!m, c!ci leac nu exist! pentru acest r!u, doar obi"nuirea organismu-lui, cum sunt obi"nui#i marinarii de profesie. Cu mare greutate a

113

putut acosta vaporul în portul Constan#a, unde am debarcat "i, de acolo, ne-am luat r!mas bun dela tovar!"ii de drum, fiecare plecând pe la casele lor sau la continuarea studiilor. Eu m-am dus la Ia"i, pentru a-mi ridica diploma de la facultate "i a-mi lua r!mas bun dela Dna Margareta Negruzzi "i familia Funiac, ace"tia din urm! fiind nepo#ii nobilei mele gazde Rojinschi din Bac!u.

Acas"

Cu diploma de licen#iat în drept, am plecat acas! la Caransebe",p!r!sind definitiv Ia"ul, dar nu "i amintirile ce m-au legat toat! via#ade acest ora", Heidelberg al României.

În prim!vara lui 1919, p!rin#ii mei lichidând averea din Cornereva, pentru a sc!pa de munca grea de pe dealurile satului natal, mai ales în vederea anilor dela b!trâne#e, de care nu scap! nici un muritor care atinge acea etate. În cump!na acestei hot!râri a stat faptul c! eu, cu studii universitare, nu mai puteam s! fiu împreun!cu ei în satul natal, pe când în Caransebe", unde se mutaser! cu ani în urm! mai multe familii din Cornereva, aveam mai multe perspective de succes în via#!.

Între cei muta#i mai demult din satul natal în Caransebe" era "iun Petru Talpe", care devenise unul dintre cei mai boga#i oameni din acel ora", având fabric! de #igl!, pr!v!lii, case, p!mânt, stup!rie, îngr!"!torie de porci, având un singur b!iat "i o fat!. Tata îl cuno"tea mai demult, vizitându-l ori de câte ori venea la mine, când urmam liceul acolo. Acesta l-a sf!tuit pe tata s! se mute în acel ora", g!sin-du-i "i o gr!din! mare de 2 ½ Ha la marginea ora"ului, peste linia ferat!, aproape de gara %igl!ria, pe care era "i o cas! cu 2 camere, dintre care una, în lips! de grajd, în mod provizoriu a fost transfor-mat! în grajd "i, afara de aceasta, înc! un loc de 1 ¼ Ha gr!din!,aproape de cas!, dar mai spre interiorul ora"ului. Tot acest Petru Talpe" a împrumutat tat!lui meu banii necesari pentru cump!rarea acestei averi, pân! ce va lichida averea din Cornereva. Astfel ne-am

114

mutat în Caransebe", "i, în vara anului 1920, dup! lichidarea averii din Cornereva, tata a modificat "i m!rit casa, mai zidind înc! 2camere, cu coridor în fa#!.

Numitul Petru Talpe", c!ruia între timp îi murise singurul b!iat, a avut alte planuri urzite cu tat!l meu, anume de a m! face ginerele s!u, mai ales c! eu aveam acela"i nume. A promis c! va pune ½ din fabric! pe numele meu "i cealalt! pe numele fiicei sale "i, fiindc! aceasta era neinstruit! (2 clase liceu pe care îl p!r!sise), a mai promis c! îmi d! suma necesar! s! plec cu ea la Paris, pentru a o instrui. Era un om numai cu 4 clase primare, dar foarte în#elept, bun "i cu foarte mare spirit comercial, "i eu l-am apreciat mult pentru aceste calit!#i "i aprecierea ce mi-o ar!ta. Tata mi-a desv!luit aceste inten#ii "i era încântat, spunându-mi c!, devenind bogat, nici nu mai era nevoie de alt! carier!.

Adev!rat c! din punct de vedere material ar fi fost o c!s!torie minunat!, dar dela prima vizit! f!cut! proiectatului meu socru, pentru cunoa"terea fetei, am r!mas dezam!git. Fata nu era nici urât!,nici frumoas!, dar cu nici un pre# n-o doream de so#ie. În acel an 1920 intrasem ca avocat stagiar, cu salar fix, la un avocat cu mare renume, Dr. Roth Ernest; în ora" erau o droaie de fete frumoase "i culte, noi eram mai mul#i tineri cu studii terminate "i eram vâna#i de mamele acestora, pentru a ne ferici cu fetele lor. De altfel, eu nici nu aveam gând de c!s!torie "i, când am spus p!rin#ilor mei c! la nici un caz nu m! însor cu fiica lui Talpe", tata a r!mas cu totul deprimat. El era materialist, eu idealist, iar mama, mai în#eleapt!, de"i femeie simpl!,zicea tat!lui meu: �Las!-l s! se însoare cum i-o fi ursita�, iar mie îmi spunea c! pot s! iau "i o #iganc!, dar s! fie frumoas! "i s!-mi plac!,s! nu avem copii urâ#i, s!-mi fac neamul de râs. De"i nici ea, nici eu, nu ne mai gândeam la prezic!torul Ghirtu "i nu credeam în cele ce prorocise mamei, de"i, în parte, pân! atunci tot se realizase, totu"idup! mul#i ani m-am convins c! acel Ghirtu mi-a v!zut exact viitorul, fapt care m-a pus pe gânduri "i am început s! studiez a"a-numita doctrin! ocult!, care m-a l!murit în mod indubitabil în ce prive"te destinul h!r!zit înc! în cer, înainte de a se na"te orice fiin#! omeneasc!.

115

Via#a mea ulterioar! mi-a confirmat c! dac! m! c!s!toream cu fiica lui Talpe" Petru, în ajunul b!trâne#ii a" fi r!mas f!r! faimoasa avere, a" fi fost dus la Canal pentru munc! for#at! dup! instalarea regimului socialist din #ar!, a"a cum a p!#it-o "i ginerele lui Talpe"Petru, fost sergent în armat!, un om simpatic, iste#, care s-a c!s!torit peste 2 ani, adic! prin 1922�1923, cu Florica Talpe", dup! ce eu t!r!g!nasem s! m! pronun# asupra proiectatei c!s!torii, pe motiv c!trebuie s! plec în Bucure"ti pentru 2 ani, pentru ob#inerea doctora-tului în drept, din care proiecta#ii socri au dedus refuzul meu indirect de a le deveni ginere.

Din nou student Ca avocat stagiar, am stat un singur an în casa p!rinteasc! din

Caransebe". Tata era mul#umit c! eram al!turi de el, dar f. nemul#u-mit c! am refuzat proiectata c!s!torie. În schimb, eu vedeam c! din cauza legisla#iei în vigoare (ungar!) în Banat "i Transilvania, nu puteam deveni avocat independent, c!ci se cerea s! ai doctorat "iexamen de capacitate, iar avoca#ii din Banat nu voiau s! în#eleag! c!eu am studiile universitare terminate, conform legilor din Vechiul Regat, unde doctoratul era un lux "i era ob#inut de f. pu#ini studen#i, care aspirau la catedre universitare sau pentru a se l!uda cu un titlu pompos, care nu le crea de altfel nici un avantaj, nici pentru cariera de magistrat, nici pentru cea de avocat sau alt! carier! adminis-trativ!, cu licen#! în drept având toate c!ile deschise, afar! de magis-tratur!, în care, pentru a deveni judec!tor definitiv "i inamovibil, era necesar s! treci dificilul examen de capacitate pentru magistra#ii cu acest titlu. Pe de alt! parte, clien#ii cu care veneam în contact la avo-catul unde eram angajat, to#i mi se adresau �Dle doctor�, atri-buindu-mi-se de bun! credin#! un titlu pe care nu-l posedam.

Toate aceste cauze, m-au determinat s! mai sacrific 2 ani din via#! "i, pentru a ob#ine titlul dorit, m-am înscris la Bucure"ti pentru doctorat, pe care l-am "i ob#inut peste doi ani. În timpul studiilor,

116

datorit! recomand!rii ing. Simeon Simu, deputat averescan, cu care eram prieten, am fost angajat ca func#ionar � "ef de birou � în Con-tenciosul Ministerului de Domenii, unde mai era un coleg ce urma cu mine doctoratul, deci tata nu a avut nici o cheltuial! cu mine în ace"ti ani de studii. Am fost al 82-lea doctor în drept al Univ. din Bucure"ti.

În primul an de studii am locuit cu colegul meu din liceu Ion Stroescu la o gazd! pe str. Olimp, el urmând Academia de Înalte Studii Comerciale "i ulterior a fost numit "eful Sucursalei B!ncii Na#ionale din Sighetu Marma#iei, unde, dup! câ#iva ani, am auzit c!a murit de pneumonie. În al 2-lea an de studen#ie la doctorat am locuit la Mitropolie, fiind invitat de bunul meu amic Grigore Antal, nepotul mitropolitului primat Miron Cristea, devenit apoi patriarh, iar nepotul s!u Grigore era secretarul s!u particular.

Pentru a învedera c!ile destinului "i uneltele ce le folose"te pentru a se împlini, ar!t c!, ajuns student în Bucure"ti, am vizitat pe ing. Vernescu, de la Min. Domeniilor, care locuia pe Aleea Suter, dup! ce urci scara, recte treptele dela intrare în Parcul Poporului, urmându-i invita#ia ce-mi f!cuse în timpul r!sboiului, la Cartierul Armatei a II-a din Bac!u, de care am amintit. El locuia într-o vil! cu un etaj, proprietate personal!; mai avea o mo"ie aproape de Buz!u "io feti#! de vreo 13 ani. M-a primit f. bine "i eram deseori invitat la mas!. N-a uitat niciodat! c! într-o sear!, în Bac!u, l-am sc!pat din mâna a doi derbedei, dintr-o mahala. Înc! dup! prima mea vizit!,când m-a prezentat so#iei sale, mi-a spus, conform vechii promisiuni, c! m! va însura "i îmi va înlesni, prin leg!turile viitorului socru, s!fac politic! liberal! "i s! devin avocat cunoscut, dup! ce voi lucra cu un mare avocat din Bucure"ti. Peste o s!pt!mân!, m-a invitat la un ceai dansant, când va veni, pe lâng! alte familii, "i familia ing. Dobrescu, profesor "i "ef de culoare a Sect. Liberal, când voi cunoa"te "i pe fiica acestuia, Zizi, familie care locuia aproape, mi-a zis, într-o vil! cu etaj, chiar prima cl!dire din stânga, dup! urcarea treptelor din parc.

În ziua fixat!, eram primul sosit. Au început s! soseasc!, pe rând, vreo 4-5 familii cu fete "i tineri, c!rora le-am fost prezentat. Cu

117

întârziere, sosi "i Dna cu Dl Dobrescu, cu fiica lor, c!rora le-am fost prezentat. De la prima vedere, soarta proiectatei c!s!torii era decis!.Fata, înalt!, "aten!, cu ochi alba"tri, nu era nici frumoas!, nici urât!,avea îns! cusurul c! nu-mi pl!cea. Ziua urm!toare, la dorin#a Dnei Vernescu, m-am prezentat la Dsa "i m-a întrebat dac! îmi place fata. I-am r!spuns c! fata este simpatic!, dar nu-mi place s!-mi devin!so#ie. Amfitrioana a început s! în"ire avantajul acestei c!s!torii, c!fata este cult!, mare pianist!, care a dat "i va mai da concerte la Ateneu, apoi c! la c!s!torie va primi un apartament în etajul vilei, o mo"ioar! lâng! Giurgiu, "i, ca ultim argument, dragostea adev!rat!vine dup! c!s!torie, când so#ii se vor cunoa"te mai bine, "i s! m!gândesc c! o astfel de ocazie nu voi mai avea în via#!, ca un fiu de #!ran s! intre într-o familie distins!. M-a rugat c! atât dorin#a ei "i aso#ului este s! fac o vizit! proiecta#ilor mei socri "i fetei, pentru a-i cunoa"te mai bine "i a le vedea "i vila în care locuiesc. Dup! 2 zile, f!când rost de un buchet frumos de flori, împreun! cu binevoitorii mei amfitrioni, am f!cut vizita dorit!, fiind f. bine primit "i am fost cu to#ii re#inu#i la mas!.

Familia Vernescu era în mare prietenie cu Dobre"tii. Deoarece nu mai avea nici un rost s! r!mân în Bucure"ti, fiind cu studiile terminate, mi-am luat r!mas bun de la protectorii mei "i familia Dobrescu, f!r! a m! pronun#a în privin#a c!s!toriei, l!sându-i în dubiu, spunându-le c! merg la p!rin#i, urmând s!-i #in la curent cu activitatea mea "i c! sper s! mai vin prin Bucure"ti.

Ajuns acas!, am povestit p!rin#ilor cele întâmplate. Tat!l meu mi-a r!spuns c! iar am dat cu piciorul în noroc "i cine "tie cu ce nevast! m! voi alege pân! la urm!. Neputând deschide birou avoca#ial din cauzele amintite, am hot!rât c! e mai bine s! intru în magistratur!, cu leaf! sigur! de la stat, decât s! lucrez cu leaf! la avocat. În urma unei cereri f!cute la Ministerul Justi#iei, având "iprotec#ia unui deputat b!n!#ean, în vara anului 1923 am fost numit ajutor judec!tor la Judec!toria Balta, în nordul jude#ului Mehedin#i, nu departe de Izverna. Pentru a-mi lua postul în primire, pentru evitarea drumului lung "i ocolitor, am trecut Mun#ii Cernei cu tata "i

118

un cal cu bagajul, tata având cunoscu#i în Izverna "i comunele înve-cinate, înc! din timpul Austro-Ungariei. Balta era un sat simplu "i am g!sit o locuin#! mai bun! la un comerciant. Tat!l meu era mul#umit c! avea un fiu judec!tor "i numai mun#ii ne desp!r#eau de satul natal, în care aveam numeroase rudenii. Ministru al Justi#iei, care m!numise în acest post, era Jean Th. Florescu, din acela"i partid liberal cu ing. Dobrescu. Am scris familiilor Vernescu "i Dobrescu c! m-am hot!rât pentru cariera mea de magistrat "i locul unde func#ionam. Probabil c! au r!mas f. decep#iona#i, a"teptându-se la alte semne de via#! din partea mea.

Ca judec!tor în Balta îl aveam pe Dl Pavlide, originar din T. Severin, cu acesta "i so#ia fiind în rela#ii f. bune. Peste dou! luni, primesc o adres! de la Ministerul Justi#iei, prin care mi se comunica s! m! prezint în aceea"i calitate la Judec!toria Pârlita-S!rule"ti, din jud. Ilfov, care era la a 4-a gar! dela Bucure"ti � linia Constan#a. Am r!mas uimit, c!ci de"i eram la dispozi#ia ministerului, erau cazuri extrem de rare ca, f!r! cerere, un judec!tor s! fie transferat, f!r! voia lui, în alt col# de #ar!. Judec!torul Pavlide mi-a f!cut chiar o critic!, în aparen#! îndrept!#it!, c! am lucrat pe ascuns "i n-am avut încredere în el, s!-i dest!inuiesc inten#ia de mutare, de"i i-am dat cuvântul de onoare c! nici n-am visat la o astfel de transferare, mai ales în inima B!r!ganului, localitate de care habar n-aveam. Nici mie nu-mi con-venea acest transfer, c!ci m! îndep!rtam la distan#! prea mare de p!rin#i. Înainte de a pleca la noul post, am trecut pe la p!rin#i, c!rora nici lor nu le convenea transferul, dar ei, cu credin#a în ursit!, îmi spuneau c! n-am ce face "i s! urmez s!n!tos drumul acesteia. Ce dreptate au avut.

Înainte de a m! prezenta la noul post, am trecut pe la Min. Justi#iei, pentru a fi l!murit c!rei cauze se datore"te transferul meu "iam aflat, "i de la un "ef de serviciu cunoscut, c! am fost transferat la dorin#a ing. Dobrescu, care ar fi dorit s! fiu numit chiar în Bucure"ti, dar, nefiind loc, m-a mutat în cel mai apropiat loc vacant dela Bucure"ti, fapt confirmat "i c!tre ing. Vernescu, pe la care am trecut, spunându-mi s! m! gândesc bine, s! nu m! încurc cu vreo înv!#!-

119

toare sau cine "tie ce fat! dela #ar!, sf!tuindu-m! s! mai trec "i pe la Dobre"ti. Eu eram f. nemul#umit "i n-am mai trecut nici pe la el, nici pe la cealalt! familie.

La Judec"toria S"rule#ti Pentru a ajunge la noul post, am luat trenul din Bucure"ti spre

Constan#a "i, la a 4-a sta#ie, S!rule"ti, am coborât, am urcat într-o c!ru#! #!r!neasc!, venit! dup! clien#i de transportat din gar! "i, dup!un parcurs de cca 3 ½ km, am ajuns la sediul Judec!toriei. Prezen-tându-m! la judec!torul "ef, acesta m-a îndrumat la familia Demirule, de origine greac!, unde am fost g!zduit. Satul era sediu de judec!torie din cauz! c! era centrul geografic al plasei administrative "i judec!tore"ti. Era a"ezat într-o depresiune, în partea dinspre r!s!rit era lacul Mosti"tea, plin de pe"ti "i raci, care curgea pân! la Olteni#a,în Dun!re. Fiind sediu de plas!, afar! de judec!tori ("eful "i eu), mai era administratorul de plas!, medicul de plas! "i un singur avocat, venit din jud. Craiova. Pe marginea lacului, mare "i z!g!zuit, era un conac boieresc, în care locuia un arenda" grec, mo"ia fiind mic!, în urma reformei agrare. Mai spre nord era o alt! mo"ie, a boierului Piti"teanu, iar dincolo de gara S!rule"ti se întinde mo"ia Br!iloiu, având conacul peste linia ferat! din gar!, mo"ie administrat! de un alt Demirule, frate cu grecul Demirule la care locuiam. Gazda avea dou! fete de m!ritat, dar ambele urâte, în special cea mai mic!, iar Demirule din gar! avea un b!iat "i o fat! brunet!, f. frumoas!,curtat! de un tân!r grec din Bucure"ti. Mo"ierul Br!iloiu, boier de vi#! veche, dac! nu m! în"el, murise, la conac fiind numai so#ia sa, cu o nepoat!, Zozo, o brunet! de o rar! frumuse#e.

Cu ocazia unei plimb!ri cu avocatul, prin sat, am întâlnit dou!fete, una mai mare, "aten!, "i una mai mic!, de vreo 17 ani, brunet!,cu trup zvelt, ochi negri "i foarte frumoas!, care mi-a pl!cut dela prima vedere. Am fost prezentat. Erau surori, domni"oarele Popescu, fiicele fostului director al "colii primare din sat, decedat de peste 10

120

ani. R!m!seser! orfane de tat!, mai aveau 5 fra#i "i o sor! "i locuiau într-o cas! mare, cu pridvor acoperit în fa#! "i în spate, spre gr!din!,casa având un hol lung, la dreapta c!ruia erau 2 camere, în stânga alte 2 "i buc!t!ria, holul fiind larg, încât se putea întinde mas! lung!pentru ocazii deosebite. Fiind atras de bruneta cea frumoas!, în ziua urm!toare, fiind Duminic!, m-am dus la cele dou! surori s! le fac o vizit!. Am cunoscut-o pe mama lor, r!mas! v!duv!, cu atâ#ia copii. Afar! de cas!, am aflat c! mama fetelor mai avea 6 Ha teren arabil, iar 25 pogoane (cca 13 Ha) teren le d!duse ca zestre fiicei sale cele mai mari, Marioara, cu ocazia c!s!toriei acesteia cu ing. Mardare $tefan, originar din Moldova, iar ea era înv!#!toare în Bucure"ti. Cel mai mare dintre copii, Ionel, era judec!tor la Judec!toria Balaci, din jud. Teleorman, c!s!torit cu fiica unei propriet!rese de case din Olteni#a. Fratele mijlociu, Miti#!, era înv!#!tor provizoriu în alt!comun!, sora sa, Stelu#a, de care am pomenit, era "i ea înlocuitoare de înv!#!tor, sora ei, bruneta care m-a frapat, Alexandrina, strigat!pe scurt Didina, era licean!, iar cei trei fra#i mai mici erau "i ei pentru diferite "coli.

Aceast! feti"can! splendid!, brunet!, cu picioare "i trup de zei#!, dar relativ s!rac! "i f!r! zestre, aceasta era fata �oache"!� din #ara strein! de la r!s!rit, despre care ghicitorul Ghirtu a prezis c!-mi va fi so#ie, cum am mai amintit pe la începutul acestor memorii. Peste jum!tate de an, f!r! s! anun# p!rin#ii, am fost c!s!tori#i la ofi#e-rul st!rii civile, f!r! s! ne preocupe problemele materiale. C!s!toria mea a stârnit mare sensa#ie în sat, dar mai ales în Caransebe", când am dus-o s! o cunoasc! p!rin#ii "i am ie"it cu ea la plimbare prin ora"; mamele fetelor r!mase nem!ritate înc! "u"oteau, zicând: �Uite-l pe Talpe", s-a dus s! se însoare în Regat, când aici erau atâtea fete "iele frumoase.� Nevasta mea a fost pe placul tat!lui, dar mai ales al mamei. Anul urm!tor am adus "i pe tata în vizit! la soacr!-mea. Ca plugar, i-a pl!cut p!mântul fertil al B!r!ganului, dar ca om dela munte nu se împ!ca cu "esul drept "i nesfâr"it al regiunii. I-am spus c! m! voi str!dui s! viu ca judec!tor, dac! nu la Caransebe", cât mai aproape de casa p!rinteasc!.

121

Dup! c!s!torie, m-am mutat în casa înc!p!toare a soacrei mele, în care, în ian. 1927 s-a n!scut prima mea fiic!, Emilia. Ca o curiozi-tate, amintesc faptul c!, dup! c!s!torie, draga mea so#ie mi-a spus c!,conform obiceiurilor fetelor, "i-a pus "i ea la Boboteaz! sub pern! un fir din busuiocul luat dela unchiul s!u, preot în sat, "i în acea noapte ar fi visat un tân!r asem!n!tor cu mine. De!, supersti#ie sau nu. Multe "i necunoscute sunt tainele Tat!lui a toate creator, ce vedem "ice nu putem vedea cu ochii no"tri.

Ca ajutor-judec!tor aveam un salariu de 3265 lei lunar, iar în sat unicul avocat câ"tiga 50-60.000 lei lunar, f!r! s! se ocupe de procese, ci numai cu acte de notariat, destinate a fi autentificate. De"i nu duceam lips! de nimic "i ajutam "i pe soacra mea cu ce puteam, dat fiind faptul c! se legiferase examenul de capacitate pentru a r!mâne în magistratur!, am socotit c! e mai prudent s!-mi asigur un venit destul de important din practicarea avocaturii, iar examenul îl pot da oricând m! voi plictisi de avocatur! sau aceasta nu ar mai renta s! opractic. Astfel, în 1925, mi-am dat demisia din magistratur!, înscriin-du-m! în baroul avoca#ilor din Bucure"ti, urmând s! practic avoca-tura pe lâng! judec!toria unde func#ionasem ca judec!tor, acest fapt contribuind la ob#inerea unei clientele sporite. În prima lun! am câ"tigat 32.000 lei "i a"a tot timpul, pân! prin 1927, când a intrat în vigoare legea Mihalache, care punea restric#ia ca vânzarea terenurilor agricole s! nu se mai fac! f!r! aprobarea Consiliului agricol din Bucure"ti. În urma acestei restric#ii, clientela din acte de notariat a sc!zut brusc, deoarece #!ranii se duceau "i a"a în mod obligatoriu la Bucure"ti pentru ob#inerea aprob!rii "i cu care ocazie angajau avoca#ide acolo. Totu"i, din procese, mai încasam lunar cca 10.000 lei, ceva mai mult ca leafa unui judec!tor "ef.

Spre toamna anului 1927, plecând la Caransebe", un fost avocat din Teregova, mutat la Caransebe", mi-a propus s! merg la Teregova "i s! iau în primire biroul avoca#ial al defunctului avocat Reichl, birou care avea mult! clientel! "i c! acolo, dat fiind c! sunt "i în plasa satului meu natal, voi avea clientel! mare, pe lâng! venitul ce-mi revenea ca cot! parte ce-mi va da so#ia defunctului din crean#ele

122

neîncasate ale so#ului, neîncasate de acesta, dar ce le voi încasa eu. Planul acesta mi-a convenit, mai ales p!rin#ilor, deoarece m! apro-piam la o or! distan#! cu trenul de casa p!rinteasc!. Soacra mea, având copii mici plasa#i la "coala ce o urmau, a fost de acord s! m!urmeze "i s! lichid!m gospod!ria din S!rule"ti "i, deocamdat! închi-riind casa, ne-am mutat la Teregova, preluând biroul cu func#ionarul respectiv de la v!duva avocatului.

Aveam clientel! numeroas!, mai ales c! mai primeam clien#i "idela fostul meu coleg de "coal! Constandinovici, avocat mai demult în Teregova, care nu mai prididea cu mul#imea clien#ilor. Într-un an "i jum!tate realizasem crean#e de peste 600.000 lei, dar numai pe hârtie, c!ci în realitate efectiv nu intrau în cas! în medie decât cca 15.000 lei lunar, din urm!toarele cauze: sistemul era c! venea clien-tul, î"i ar!ta plângerea sau problema "i, dac! avocatul era de p!rere c! are "ans! s! câ"tige, angaja procesul, dar dela client nu primea decât procura "i banii de timbre pentru ac#iune, onorariul urmând s!fie încasat dela partea care a pierdut procesul. Ori f. pu#ini erau clien#ii care se gr!beau s!-"i achite datoria dac! pierdeau procesul "imai pu#ini se gr!beau adversarii din proces s! achite onorariile, destul de mari, conform tarifului la care fuseser! obliga#i s! le pl!-teasc! nu avocatului, ci adversarului din proces. Tot ce intra mai u"or erau onorariile din procesele penale, injurii, calomnii, furturi, când clientul de obicei pl!tea avocatului înaintea procesului, întreg sau suma par#ial! cuvenit!. Procesele penale erau mult mai pu#in nume-roase decât cele civile. Pentru a ajunge la încasarea onorariilor hot!râte de instan#!, avocatul nu avea alt! cale, în 80% din cazuri, decât a proceda la executarea silit! a debitorului, dup! ce se deplasa cu executorul, el sau func#ionarul lui, în satul debitorului, pentru a-i pune sechestru pe vite, obiecte "i apoi, la alt termen, pentru efectua-rea licita#iei, dac! cu ocazia primei deplas!ri pentru sechestru nu putea pl!ti, "i erau multe cazuri când nu puteau pl!ti nu din rea-voin#!, ci din neputin#!. Astfel de execut!ri silite am fost silit s! fac "ieu "i de multe ori, fa#! de mizeria în care era datornicul, renun#am la cea mai mare parte a sumei sau chiar la tot, încasând, în unele cazuri,

123

numai cheltuielile de deplasare. Avocatul trebuia s! fie necru#!tor "if!r! mil! pentru debitor, dac! dorea s!-"i încaseze onorariul ce i se cuvenea s! îl pl!teasc! clientul lui, dac! nu-l putea încasa dela adversarul care pierduse procesul. Marea majoritate a avoca#ilor, "tiind c! poate încasa onorariul dela oricare din p!r#ile aflate în proces, angajau procese "tiind bine c! le vor pierde.

Când m-am izbit de aceste realit!#i, eu aveam prea mult! mil!pentru a executa pe debitori "i con"tiin#a s! nu angajez procese dela clien#ii care nu aveau dreptate, refuzându-i "i spunându-le adev!rul. Unii din ace"tia or fi povestit c! nu angajez orice proces "i le vor fi t!lm!cit în sens r!uvoitor. Am avut un caz, când, refuzând un astfel de client, totu"i a câ"tigat la judec!torie angajând alt avocat, datorit!sl!biciunii judec!torului ce func#iona, care se "tia c! împarte drepta-tea "i dup! argumente mai pip!ibile, "i m-am trezit c! clientul refuzat îmi zice: �Vezi Dle avocat, a#i zis c! n-am dreptate "i totu"iam câ"tigat.� I-am r!spuns c! s! aib! r!bdare "i s! a"tepte hot!rârea din apelul ce f!cuse partea advers! prin mine, fiind trimis de prietenul coleg Constandinovici, "i, la urm!, la tribunal, unde m-am deplasat, clientul refuzat a pierdut, pl!tind toate cheltuielile dela ambele instan#e. Atunci mi-a spus c! îi pare r!u c! nu m-a ascultat.

Cât am profesat la Teregova, mi-am procurat, la comand!, dor-mitor modern, lucrat de un me"ter dulgher din Caransebe", folosind scândurile de cire" uscate, t!iate înc! la Cornereva, din cire"ii gro"idoborâ#i de tata, înainte de lichidarea averii de acolo, dormitor de cire" ornamentat cu tablii de paltin cre#. În prezent, acest secret al dormitorului îl mai "tie numai so#ia mea "i eu, ceva analog cu misterul patului lui Ulisse, care a l!murit-o pe so#ia sa, Penelopa, pentru a-l indentifica în mod sigur c! este so#ul ei.

Mama, înc! de mult timp, îmi spunea c! nu-i place profesiunea de avocat, deoarece m! supun blestemelor celor pe care îi executam pentru încasarea sumelor datorate, poporul considerând pe avoca#ica �belitori�, adec! jupuitori. Pe mine nu m! mai interesa câ"tigul mare de bani "i tânjeam dup! profesia de magistrat, carier! de mare prestigiu. Astfel, m-am hot!rât, în toamna anului 1928, s! m! prezint

124

la examenul de capacitate a magistra#ilor "i într-o zi, cu înc! doi concuren#i magistra#i, am reu"it.

În acea vreme a partidelor politice trebuia s! ai o proptea pentru a fi numit, proptea politic!, care mie îmi lipsea, dar totu"iaveam norocul ca ministru al justi#iei s! fie Iunian, binecunoscut a fi un om corect, la care te puteai adresa direct. Am cerut audien#! "imai a"teptau în anticamer! înc! 8 persoane, între care am recunoscut pe celebrul actor comic T"nase, deoarece mersesem cu so#ia la mai multe spectacole ale sale, înc! în timpul când locuiam la S!rule"ti, cuno"tin#! nu în persoan!, ci din vedere. Eu îl cuno"team de altfel înc! din timpul r!zboiului în Ia"i, unde era mereu pe afi"ul Teatrului Na#ional de acolo, având ca partener! pe nu mai pu#in celebra artist!Marioara Cisti. Dar cine nu-l cuno"tea, în Bucure"ti mai ales, pe T!nase!?

M-am mirat când l-am v!zut printre solicitan#ii de audien#e. Obiceiul era s! fim introdu"i câte unul, în ordinea sosirii, între orele 11-13, dar trecuse "i ora 12 "i nimeni nu intra, nici nu ie"ea. Deodat!,se deschide u"a "i apare Iunian în persoan!, cu statura lui mic! "i cu ochelari, se scuz! c! a fost re#inut de alte treburi, ce nu le putea amâna, "i ne-a poftit pe to#i deodat!, rugându-ne s! fim cât mai scur#i posibil în expunerea cererilor, deoarece este presat de timp. Am intrat cu to#ii gr!mad! "i, z!rindu-l pe T!nase, ministrul se duse spre el "i îl întreb!: �Dar Dta Dle T!nase ce necazuri ai?� �Am "i eu necazurile mele cu un nepot care a" vrea s! fie numit în magistratur!în Moldova, cât mai aproape de Vaslui, dac! e posibil, ca încep!tor.� �Bine, dac! e b!iat bun. Dar ce note a avut la facultate?�, întreb!ministrul. �Poftim diploma de licen#iat în drept�, care i-o întinse T!nase. Dup! ce o examin!, ministrul p!ru mul#umit "i îi promise c!îl va numi când se va face primul loc vacant, examinând atent pe protejatul lui T!nase. Se "tia obiceiul lui Iunian de a se interesa de notele solicitan#ilor în magistratur!. Dup! ce se ocup! "i de proble-mele a înc! 4 persoane, ce erau înaintea mea, îmi veni "i mie rândul. �Ei tinere, Dta ce dore"ti?� �Dle ministru am fost jude-ajutor la Judec!toria S!rule"ti pân! în anul 1925, când, din motive personale,

125

mi-am dat demisia. Acum sunt avocat "i reintru în profesiunea avut!�, îi spun eu. �Ei treaba asta nu-mi prea miroase a bine, zise ministrul. Probabil ai f!cut ceva care te-a silit la demisie.�, "i ap!s! pe sonerie. Dup! scurt timp, intr! Dl Garoescu, directorul serviciului personalului. �Adu-mi, te rog, cazierul Dlui Talpe", demisionat dela Judec!toria S!rule"ti�, apoi se ocup! de alt solicitant. Dl Garoescu venind cu cazierul meu, dup! examinare ministrul p!ru mul#umit "im! întreb! la care tribunal vreau s! fiu numit, iar eu l-am rugat s!m! numeasc! la o judec!torie cât mai aproape de Banat, unde am p!rin#ii, c!ci fiind fiu de #!ran, vreau s! fac dreptate mai ales #!ra-nilor. �Bine, provizoriu te voi numi unde va fi primul loc vacant, c!ci "i a"a soarta Dtale va depinde de reu"ita la examenul de capacitate.� I-am prezentat nota dela examenul de capacitate "i, ducându-se la birou, a notat ceva pe agend!. �Voi #ine socoteal! s! nu ajungi prea departe de Banat, dac! va fi posibil.� I-am mul#umit "i am ie"it.

Din nou în magistratur"

N-am a"teptat prea mult "i am primit numirea tot ca ajutor de judec!tor la Judec!toria Dr!g!ne"ti, jud. Vla"ca. Am predat biroul avoca#ial din Teregova unui fost coleg de liceu, Iliescu, care era c!s!torit cu o înv!#!toare din acea localitate, consim#ându-i a-i ceda o cot!-parte din crean#ele restante ce mi le va încasa, "i m-am mutat cu so#ia, feti#a "i soacra la Judec!toria Dr!g!ne"ti, mama fiind în special mul#umit! c! am p!r!sit avocatura. Eram mul#umit c! aveam o leaf!sigur! "i mijloc de existen#! asigurat pentru a tr!i "i carier! mult pre#uit!. Deoarece mai aveam nevoie de câteva luni pentru a împlini stagiul de 3 ani ca ajutor de judec!tor, pe la sfâr"itul anului 1929 am fost înaintat judec!tor inamovibil, tocmai la Judec!toria Târn!veni, jud. Târnava Mic! din Ardeal.

Dup! 6 ani "i jum!tate, în care timp mi s-a n!scut "i a 2-a feti#!,Lelia, în iunie 1936 am fost numit, la cerere, judec!tor-"ef la Judec!-toria mixt! Blaj, loc solicitat din cauza liceului de fete din acel ora".

126

M-am sim#it f. bine "i în Târn!veni, unde, cu 2 ani înainte de mutarea la Blaj, fusesem numit tot judec!tor "ef, având un coleg judec!tor "ipe un altul ca ajutor de judec!tor. La Blaj, centrul greco-catolicismu-lui, eu am fost foarte bine primit, deoarece, contrar predecesorului meu, ce î"i manifestase ortodoxia în mod nepl!cut pentru localnici, eu mi-am v!zut de treab!, de"i so#ia era pre"edinta Asocia#iei Femeilor Ortodoxe. Am f!cut vizit! protocolar! mitropolitului greco-catolic Nicolescu, un om cu totul superior "i adev!rat preot, care m!invita la mas! ori de câte ori avea musafiri oficiali, o dat! chiar cu ocazia sosirii Monseniorului Andrea Casullo, delegat, adec! nun#iu papal, la care mas! am cunoscut "i pe episcopul Hossu din Cluj. La fel, am f!cut vizit! protocolar! "i celorlal#i canonici "i am legat prietenii cu familii distinse din localitate. Locuin#a, f. înc!p!toare, o aveam chiar în edificiul judec!toriei, în spatele c!reia era o gr!din! "iunde cre"team 2 porci pe an, iar în fa#! se întindea istorica Câmpie a Libert!#ii.

În fiecare var!, fie dela Târn!veni, fie dela Blaj, concediul lunar îl petreceam, cu so#ia "i fetele în Caransebe", la p!rin#i, în care timp gospod!ria îmi era condus! de blajina "i buna mea soacr!, care mi-a crescut "i educat cu dragoste cele 2 feti#e, împreun! cu so#ia mea.

În Blaj n-am stat decât doi ani "i 2 luni, deoarece în septembrie 1938, cu ocazia unei mari mi"c!ri în magistratur!, f!r! s! m! a"tept "if!r! s! fi cerut, am fost avansat pre#edinte al Tribunalului Odorhei,în inima secuimii. Scurt timp dup! mutarea în acest ora", am constatat c! eram f. bine v!zut de popula#ia din raza tribunalului, datorit! faptului c! cuno"team la perfec#ie limba maghiar!, pe care o foloseam în timpul "edin#elor de judecat!, ori de câte ori aveam de judecat vreun secui care nu "tia române"te, deci nu aveam nevoie de interpret, pe de alt! parte #ineam rela#ii civilizate cu avoca#ii "iintelectuali maghiari din ora". În timpul "ederii mele în secuime, cu durere am constatat c! erau secui de origine român!, având nume românesc, religie greco-ortodox!, ei în"i"i "tiau c! sunt valahi, dar î"ipierduser! limba matern! în decursul veacurilor, în mijlocul secuilor. Erau îns! mul#i secui care vorbeau române"te, pe care o înv!#aser! în timpul serviciului militar în armata român!.

127

Dup! doi ani de "edere în Odorhei, cu ocazia ced!rii, prin Dictatul dela Viena, a Ardealului de Nord Ungariei, isprav! pus! la cale de Hitler "i Mussolini, am fost mutat provizoriu la Tribunalul Sighi"oara, la care am predat valorile Tribunalului Odorhei, conform dispozi#iei Ministerului de Justi#ie, "i apoi transferat la Trib. F!g!ra",cu tot personalul refugiat din Odorhei, unde a r!mas numai perso-nalul de origine maghiar!. Deoarece la F!g!ra" eram transferat tot provizoriu, pân! la rezolvarea cererii de a fi mutat la una din loca-lit!#ile indicate "i preferate, trei la num!r, familia a stat la Sighi"oara, timp de o lun!, iar eu singur la Trib. F!g!ra", pân! când am primit decizia de transferat ca pre"edinte de tribunal supranumerar la Trib. Pite"ti, indicat de mine ca al 3-lea ora" solicitat în cerere, în care erau licee de fete. Indicasem Turnu-Severin, Bucure"ti "i Pite"ti.

De"i era r!zboi, în Pite"ti, cu toat! familia, ne-am sim#it f. bine, aveam o locuin#! cu mai multe camere, chiar peste drum de liceul de fete, la care urmau "coala feti#ele mele. Apreciam cu to#ii din familie splendidul parc �Trivale�, în care ne plimbam în toate zilele însorite de prim!var! pân! toamna. La începutul lunii sept. 1941, ca din senin, a intrat jalea în sânul familiei, când, în calitate de vechi c!pitan în rezerv!, am primit o telegram! s! plec cu primul tren la Regimen-tul din R. S!rat, de care apar#ineam înc! de mai mult! vreme. Armata român! sub generalul Antonescu, aliat cu Hitler, pentru recucerirea Basarabiei, lupta contra ru"ilor în regiunea Odessei.

În R. S!rat am fost încadrat, spre norocul meu, în Batalionul 2 paz! "i repara#ii de drumuri, unitate independent!, comandat! de Locot. colonelul Ioanid. Prin scrisoare, am lini"tit familia c! nu sunt în forma#ie de lupt! pe front, de"i puteam fi periclita#i de partizanii bol"evici, chiar în spatele frontului. Eram ajutorul comandantului batalionului "i înc! la câteva zile dup! ce am ajuns la R. S!rat am aflat cauza mobiliz!rii mele. Un alt c!pitan, ce trebuia mobilizat, cu mare protec#ie, intrase în spital "i, în locul lui, am fost chemat eu.

Am ajuns pân! la Odessa, am v!zut locul luptelor crâncene dintre armata român! "i cea rus! dela Dalnik, aproape de Odessa, lupte în care multe mii de osta"i români au pierit. Batalionul nostru se ocupa cu paza "i repararea drumurilor, având sediul la Odessa, un

128

ora" mare "i frumos, cu port la mare. Subteranele ora"ului, adev!rate labirinte, erau locuite de c!tre partizani bol"evici, care aveau intr!ri "i ie"iri "tiute numai de ei, dar în urma drasticelor represalii date de nem#i, ace"tia s-au potolit, iar osta"ii români erau simpatiza#i chiar de popula#ia înfometat!, pe care o ajutau.

Cr!ciunul lui 1941 l-am f!cut în sânul familiei, ob#inând dela comandantul meu o permisie de 10 zile, f!r! a o fi solicitat. Ce mare a fost bucuria familiei, când, în ajunul serb!rii, s-au trezit cu mine în pragul casei.

Comandantul meu, la începutul lui febr. 1942 mi-a f!cut cea mai mare surpriz!, la care nici nu m-am gândit c! ar fi posibil!. În timp ce luam masa la popot!, el mi se adres! cu urm!toarele cuvinte: �Dle c!pitan, e"ti bun de cinste. %i-am g!sit un înlocuitor la R. S!rat, astfel c!, peste dou! zile, prime"ti ordinul de demobilizare "i te po#iîntoarce în sânul familiei "i la serviciul Dtale.� Ar!tându-mi recuno"-tin#a, prin vorbe calde "i mai multe pahare închinate pe contul meu, am zis "i eu, ca celebrul scriitor Hemingway �Adio arme� "i m-am reîntors la Pite"ti, provocând o v!dit! fericire în sufletul familiei mele, comunicând vestea "i tat!lui meu la Caransebe", unde tr!ia singur, ajutat de o servitoare. Mama murise în 18 februarie 1939, din cauza unei pneumonii. Pe atunci nu era descoperit! Penicilina salvatoare.

Procuror-#ef la Tribunalul Timi#-Torontal, în capitala Banatului Înc! cu vreo dou! luni înainte de a fi demobilizat, fusesem

avansat în acest grad, egal cu cel de prim-pre"edinte de tribunal, dar nu puteam s! ocup postul decât dup! demobilizare. În Transnistria, ofi#erii erau mai bine pl!ti#i "i solda în m!rci germane, putând face economii. C!pitanul care a fost mobilizat în locul meu era cel care intrase în spital pentru a sc!pa de front, unde credea c! va fi trimis în prima linie de foc. Dup! ce a aflat care era misiunea batalionului în

129

care eram "i avantajele materiale "i lipsa de risc a vie#ii, a intervenit s! fie mobilizat "i astfel nu comandantului meu, ci acestui c!pitan pot s!-i mul#umesc pentru demobilizarea mea.

În calitate de prim-procuror al Trib. din Timi"oara am fost mobilizat pe loc, ca civil, "i astfel mi-am luat postul în primire. Din p!cate, deocamdat!, m-am mutat singur, iar familia a r!mas, pân! la sfâr"itul lunii iunie 1942, în Pite"ti, pentru ca fetele s!-"i termine acolo clasa în care urmau. Din iunie 1942, pân! când scriu aceste memorii, sunt cu familia în Timi"oara, la etatea de 61 ani devenind pensionar, dar pân! a ajunge aci prin multe necazuri am trecut "ischimb!ri de serviciu.

În 1945 am fost avansat procuror la Curtea de Apel Timi"oara, unde am func#ionat pân! la sfâr"itul lui februarie 1948, când, cu ocazia reorganiz!rii "i �epur!rii� magistraturii, am fost pus în cadrul disponibil, f!r! salariu "i cu 2 fete în liceu. Nu puteam cere nici o explica#ie, dar am ghicit c!, de"i verificat de mai multe ori de c!tre partid, am fost considerat ca având origine s!n!toas!, corect "i cinstit în timpul serviciului, totu"i, din cauza c! am pus într-un proces concluzii de achitare a unui acuzat, considerat, dup! vederea mea, nevinovat, dar arestat de Mili#ie "i trimis în judecat! la cererea partidului � eu refuzând s! fac politic! � rezultatul a fost c! învinui-tul, arestat, a fost achitat la Curtea de Apel, iar întreg complectul de judecat!, cu mine în frunte, am fost pu"i în cadrul disponibil.

Au urmat ani grei, cu multe lipsuri "i greut!#i în sus#inerea familiei. Nefiind primit în nici un fel de serviciu timp de 1 ½ ani, nu primeam cartel! de alimente. În acest timp, am mai fost ajutat b!ne"te de c!tre fra#ii so#iei mele "i mi-am cump!rat trei capre, care p!"teau pe malul Begheiului, în fa#a casei, "i prisosul de lapte îl vindeam pe la vecini.

Începând din toamna anului 1949, în sfâr"it am lucrat ca angajat la urm!toarele servicii, ajungând s! primesc un salariu mizer, dar ob#ineam cartele de alimente la pre# relativ sc!zut: astfel, din sept. 1949 � vara anului 1950, ca ajutor-contabil la Regionala C.E.C, apoi de aci transferat, în aceea"i calitate, pân! în 1953, la Banca Na#ional!,apoi vreun an la I.S.C.V.A.R.M. (Întreprinderea de Stat pentru

130

Cump!rarea "i Vânzarea Animalelor de Ras! "i Munc!), fiind sf!tuit de un bun cunoscut s! intru în acest serviciu, deoarece m! voi ocupa numai cu partea juridic!, f!r! s! fiu obligat a m! deplasa în diferite târguri, pentru achizi#ionare de animale, pentru care nici nu posedam cuno"tin#ele profesionale. Peste un an, cu ocazia unei inspec#ii din Bucure"ti, deoarece întreprinderea nu avea schem!pentru jurisconsult, am fost considerat inutil "i am fost transferat, în acela"i post, la Br!ila! Evident, se prevedea c! nu voi merge acolo "iastfel am r!mas iar f!r! serviciu, dar, în scurt timp, în fine, am fost angajat ca jurisconsult la Gospod!ria de Stat Agricol! din Graba#i, din jude#ul Timi", unde m! deplasam singur, locuind mai multe zile pe s!pt!mân! într-o camer! a gospod!riei "i în zilele de sâmb!t!venind acas! la Timi"oara. Dup! aproape un an am fost transferat, tot ca jurisconsult, la Gospod!ria Agricol! de Stat Cenei, mai fiind obligat s! merg, o dat! pe s!pt!mân!, "i la Gospod!ria Agricol! de Stat Uivar "i, la fel, la alt! Gosp. de Stat, Ionel, relativ învecinate, tot din jud. Timi", la aceste dou! din urm! având f. pu#in de lucru.

În vara anului 1956, având etatea de 61 ani, am fost pensionat. Pensia a fost destul de modest!, neavând decât 27 ani de serviciu "imedia salariilor pe ultimii 2 ani fiind mic!, evident "i pensia a fost mic!, dar tr!ind modest "i fetele fiind amândou! m!ritate, mai ales c! cea mare, Emilia, locuind cu so#ul ei la noi, nu duceam lips!, so#ia mea fiind de mare ajutor fiicei mele, c!ci ea g!tea, având gospod!rie comun!, "i se ocupa "i de Anca, nepoata mea, n!scut! Tr!ilescu, care acum, când scriu aceste memorii, este în clasa 7-a a "colii generale.

Am uitat s! amintesc c! tat!l meu a decedat în 12 decembrie 1949, în etate de 84 ani, fiind înmormântat al!turi de mama în Caransebe", în cimitirul de sus, dela Potoc.

Iat!-m! ajuns pensionar de b!trâne#e, cu via#! tihnit!, dar neobi"nuit s! stau inactiv. Se vede c! destinul meu m! reclama s!mai muncesc pe t!râmul public. Astfel, George Facsko, so#ul fiicei mele Lelia, conferen#iar universitar, fusese angajat ca chimist la Subsecretariatul de Stat al Minelor, cu sediul în $tei (ora"ul denumit ulterior cu denumirea de ora"ul Dr. Petru Groza), în Ardeal, unde se mutase cu so#ia sa, p!strându-"i "i locuin#a din Timi"oara, deoarece,

131

de 2 ori pe s!pt!mân!, venea pentru a-"i preda cursurile la facultatea de chimie.

În 1956, toamna, mergând cu el pentru câteva zile la $tei, am f!cut cuno"tin#! cu dl O. B!descu, jurisconsultul "ef al subsecretaria-tului amintit, care, afar! de un jurisconsult subaltern, mai avea un loc liber de jurisconsult "i, consultându-m! dac! nu mi-ar conveni s!ocup acel post, în urma consim#!mântului meu, am fost numit în postul respectiv, serviciu care îmi convenea, cu atât mai mult deoa-rece primeam, pe lâng! salariul respectiv, "i pensia mea obi"nuit!, iar ca locuin#! locuiam la ginerele meu, care avea 2 camere "i buc!t!rie. Se mutase acolo, la so#ul ei, "i fiica mea, "i mai venea câte o perioad!de timp "i so#ia mea, cu nepo#ica Anca, profitând de clima subalpin!a localit!#ii. Din $tei, lunar o dat!, eram delegat, ca jurisconsult, la Întreprinderea Minier! Banat din Oravi!a, care exploata uraniu la Ciudanovi#a, la cca 21 km dep!rtare, unde se cl!dise un mic or!"el cu blocuri, pentru muncitorii "i func#ionarii care nu locuiau în Oravi#a, cei din acest ora" f!când zilnic cursa cu autobuzele dus-întors. Dup!rezolvarea problemelor juridice ale întreprinderii care nu sufereau amânare, m! întorceam la $tei. Aceasta a durat pân! în aprilie 1957, când Subsecretariatul de Stat din $tei a fost mutat la Bucure"ti, r!mânând o întreprindere de exploatare în $tei, iar cealalt! în Banat, la Oravi#a, unde am fost transferat ca jurisconsult "ef al Biroului Juridic. Transferul mi-a convenit, c!ci eram relativ aproape de cas!,unde c!l!toream la fiecare sfâr"it de s!pt!mân!. Salarizarea era mai bun!, plus primele, încât am func#ionat la acea întreprindere pân! în 28 iunie 1963, ajungând la gradul de consilier juridic principal, cu salariu de peste 2000 lei lunar "i, în ultimul an, cu pensia la jum!tate, conform noilor dispozi#ii legale. Era o prevedere c! pensionarilor care renun#! la pensie "i mai servesc cel pu#in 2 ani, li se va recalcula pensia, #inându-se socoteal! de anii servi#i ca pensionar. Având frumoase economii realizate din salariu, ajuns la o etate când am socotit c! am muncit destul desp!r#it ani de zile de familie, am demisionat. Ulterior, am regretat, deoarece pensia mi s-a m!rit numai cu 1% anual, iar dac! mai serveam 2 ani pensia mi s-ar fi urcat la cca 1500 lei lunar "i, în loc de 888, cât primesc în prezent, când

132

scriu aceste rânduri, când sunt definitiv pensionar, nedorind altceva decât s!n!tate, câte zile voi mai avea h!r!zite a le tr!i, pân! acum sim#indu-m! bine, de"i am trecut de 2 ori prin clipe grele, o opera#iede prostat!, suportat! u"or, "i o grip! virotic!, aceasta #intuindu-m!la pat 2 s!pt!mâni.

Ca pensionar, m! ocup de aprovizionare, urm!resc evenimen-tele interna#ionale, marile realiz!ri ale Republicii Soc. Rom. în toate domeniile, citesc c!r#i diferite, având acum timp suficient pentru aceasta, m! întâlnesc, o dat! pe lun!, cu fo"tii colegi de liceu care locuiesc în Timi"oara, rar îmi mai vizitez satul natal "i rudele din Cornereva, cu care ocazie îmi reamintesc timpul copil!riei "i rev!ddealurile, p!durile "i Mun#ii Cernei, pe cari acum nu-i mai pot urca din cauza inimii sl!bite, care nu m! doare, dar trebuie s! o menajez, evitând eforturile fizice "i sup!r!rile "i urmând un regim alimentar recomandat de medic, regim u"or suportabil cu pu#in! voin#!.

Dorin#a mea este s! tr!iesc s!n!tos pân! îmi v!d nepo#ica intrat! la facultate; acum, când scriu aceste rânduri, la etatea de peste 75 ani, ea urmeaz! în clasa III liceul german; iar alt! dorin#! a mea: s!-mi rev!d reîntregit! #ara, a"a cum a fost la 1 dec. 1918, pân! când a fost ciuntit! de nes!#ioasa U.R.S.S., care drept r!splat! c! armata noastr!, întorcând armele împotriva hitleri"tilor, a luptat um!r la um!r cu cea rus!, ne-a luat Basarabia "i parte din Bucovina, neajun-gându-i uria"ul teritoriu dela Vladivostok pân! aproape de centrul Europei, c!ci "i Cehoslovacia "i Ungaria sunt numai cu numele #!ri libere, în realitate conduc!torii acestor #!ri "i a Germaniei Orientale, joac! cum le cânt! ru"ii, aceste #!ri fiind în#esate cu armat! ruseasc!.Scumpa noastr! #ar! "i vecina Jugoslavia, datorit! politicii externe în#elepte a conduc!torilor ei, sunt libere "i s! sper!m c! vor r!mâne. Cred c! nu numai dorin#a, ci a tuturor letonilor, lituanienilor etc. este s! vad! odat! colosul bol"evic f!r!mi#at "i #!rile ocupate s! fie iar libere "i cele ciuntite s! fie reîntregite. Popoarele au "i ele destinul lor, ca "i oamenii, totul depinde de timp "i voia Creatorului.

* * *

133

Am r!mas dator cu descrierea ispr!vii pârâului ce curgea pe lâng! casa p!rinteasc! din Cornereva, apoi despre comorile din satul meu natal "i despre a"a-zisa doctrin! ocult! "i despre vise, care fac parte din aceast! doctrin!, "i despre credin#a despre via#! "i moarte la care am ajuns s! p!trund în cursul vie#ii. Noroc c! aceste memorii ale mele nu sunt destinate tiparului, c!ci fiind contrare doctrinei marxist-leniniste, dac! ar ie"i din cercul strict al familiei m-ar pa"te pu"c!ria.

Isprava pârâului. Cire#ul #i puiul de cire#

Am amintit c!, pe lâng! casa natal! din Cornereva, curgea un pârâu cristalin. Cu unu sau doi ani înainte de a se muta p!rin#ii la Caransebe", în urma unei ruperi de nori, pârâul s-a umflat ca un uria", distrugând totul în calea lui, aducând copaci, rostogolind bolovani "i s!pând malurile, ce le ocolea când era cuminte. Astfel, terenul din jurul casei, formând o curb!, împrejmuit fiind de un zid de cca 1 m, format din bolovani zidi#i f!r! mortar, în partea sudic! aterenului bunicul Matei s!dise un cire", altoit cu vi"in, care crescuse falnic "i gros de abia doi oameni puteau s!-l cuprind! cu bra#ele "iavea un rod bogat, putându-se culege din el aproape un cazan cire"e, din care bunicul "i tata fabricau o #uic! excelent!. Când a venit puhoiul de ap!, a sp!lat tot terenul ce era cultivat cu porumb, încât cire"ul falnic a c!zut de-a curmezi"ul apei, care nu a fost în stare s!-l mai târasc!, din cauza greut!#ii lui, "i poate "i din cauza c! o parte a r!d!cinii mai era prins! în p!mânt. Lâng! r!d!cina pomului, ca prin minune, a r!mas în picioare un pui de cire" de cca 3 cm diametru "iînalt de cca 160�170 cm, fiind crescut "i r!s!rit dintre r!d!cinile tat!lui s!u, cire"ul falnic care acum sta lungit la p!mânt ca un om mort. Mama, fire foarte impresionabil!, "i eu, am v!rsat lacrimi de jale, iar mama a spus: �S!racul cire", a murit pentru a-"i salva puiul.�

Cum am mai amintit, tata a dus trunchiul la fer!str!u "i a f!cut scânduri, cum a procedat "i cu al#i cire"i gro"i pe care i-a t!iat, din

134

scândurile c!rora mi-am f!cut dormitorul, compus din paturi, dulap de haine, mas!, scaune, noptiere "i toalet!, în anul cât am stat ca avocat la Teregova.

Dup! mutarea în Caransebe", pân! în anul 1947, an în care m-am întors, fiind în vizit! la v!rul meu Tr!il! Iva"cu, cu acea ocazie vizitând "i locul unde m-am n!scut, am r!mas uimit, v!zând în locul cire#ului doborât de pârâu alt cire#, tot a#a de falnic #i mare, ce devenise puiul de cire#. Motiv de medita#ie!

Pove#ti cu comori Când eram înc! copil de 4�5 ani, îmi amintesc, "i ulterior mi-au

confirmat "i p!rin#ii, c! au venit la bunicul 6 sârbi din Serbia, înso#i#ide un român numit Toni, din Or"ova, acest Toni cunoscând "i limba sârb!, având asupra lor un plan al unei comori fantastice, afirmativ ascuns! de sârbi, dup! ocuparea de c!tre turci a #!rii lor, într-o pe"ter! dela o cascad! din Mun#ii Cernei. Afirmativ, dup! b!t!lia pierdut! contra turcilor, un "ef sau prin# sârb, urmat de o numeroas!ceat!, au trecut Dun!rea "i s-au refugiat în Valea Cernei, aducând cu ei tot ce aveau mai valoros, ascunzându-le, dup! spusele lor, într-o grot!, în stânc!, la în!l#ime de circa 5�6 metri, la care grot! nu se putea ajunge decât urcându-se pe un brad crescut la poalele stâncii. Stânca respectiv! era traversat! de un strat alb, ca un fel de brâu, numindu-se �peatra cu br!cira� (br!cira, în limbajul b!n!#enilor, însemnând o cing!toare de lân!, lat! de cca 10 cm).

Acei sârbi, înso#i#i de numitul Toni, care f!cea pe t!lmaciul, au fost îndruma#i s! vin! la tata, care fiind mai mul#i ani cioban prin mun#ii "i p!durile Cernei, cuno"tea mai bine Valea Cernei. Au plecat cu to#ii, înso#i#i de c!tre bunicul "i tata, s! caute cascada respectiv! "ipeatra cu br!cira, dar, datorit! lungimii de zeci de km a v!ii Cernei "ia numeroaselor cascade mai mici, cercetarea în primul an a r!mas f!r! nici un rezultat. Anul urm!tor, sârbii, împreun! cu Toni, au venit din nou "i au continuat cercet!rile, împreun! cu bunicul "i tata, f!r! nici un rezultat. Sârbii, înainte de a pleca, au l!sat o copie dup!

135

plan, pe care bunicul a pus-o într-o cutie de lemn, în casa în care î"i#inea actele, cutie care era a"ezat! pe scândura prins! de-a curmezi-"ul grinzilor din cas!, la o în!l#ime de cca 2 m "i ceva. Planul era copiat pe o hârtie de culoare roz "i, înc! din momentul în care buni-cul a a"ezat-o în l!di#!, începuse s! m! atrag! ca un magnet.

Într-o zi, r!mas singur în camer!, am a"ezat 2 scaune #!r!ne"ti, f!r! speteze, unul peste altul "i, urcându-m! pe ele, am scos hârtia roz din cutie, m-am dat jos "i am privit-o. Avea trei linii trase pe ea în felul urm!tor: ! Probabil s! fi mai avut "i alt semn, dar nu-mi mai aduc aminte. Auzind pa"i în curte, pentru a nu fi prins cu mâ#a în sac, am rupt hârtia, f!când-o ghemotoc, scaunele puse la loc, "i am stat ca un copil cuminte, cum m-a g!sit mama intrând în cas!. Sârbii nu s-au mai întors, iar eu, când la 9 ani am ajuns la "coal! la Or"ova, l-am rev!zut pe Toni, care c!ra cet!#enilor apa din Dun!re într-un butoi, pe un c!ru# tras de un m!gar. Lipsa planului nu s-a observat, ne mai interesând pe nimeni. Linia de mijloc, ce întret!ia vârful de s!geat!, indica probabil râul Cerna, linia din stânga: cascada, iar cea din dreapta ar!ta locul unde afirmativ ar fi grota. De"i devenit mare, dup! plecarea din satul natal, deseori m-am gândit la aceast! poveste de comoar!, dar via#a, conform destinului, ducându-m! în alte p!r#i, n-am mai avut timp, nici posibilitate material! s! caut �peatra cu br!cira�.

Cu vreo 4 ani în urm!, în 1970, fiind în vilegiatur! la v!rul meu Tr!il! Iva"cu, care fusese mare vân!tor, aducând vorba de aceast!poveste, pe care "i el o auzise dela mama "i dela mine, mi-a spus c!este convins c! "tie unde este locul respectiv, c!ci a fost dup! vânat pân! unde râu"orul numit Craiova, printr-o cascad!, se vars! în Cerna, "i în dreapta este o stânc! cu o dung! alb! pe la mijloc, îns!este f. greu de coborât jos, pân! unde se vars! cascada. Tot acest v!ral meu mi-a povestit o întâmplare auzit! de unchiul s!u înc! în tinere#ea acestuia, afirmativ dela un locuitor din comuna Rusca, sat la 20 km, socotit din centrul administrativ al Cornerevei. Conform acestei povestiri, mai mul#i ruscani, ajun"i, nu se "tie pe ce cale, în posesia planului de care am vorbit, s-ar fi dus la �peatra cu br!cira�; unul din ei, afirmativ urcându-se pe o scar! improvizat! pân! la

136

grota din stânc!, a intrat, a umplut galbeni, cât a putut duce în tr!istu#a ce avea la el, "i, dela vârful sc!rii a strigat la cei din jos c! apus comoara în traist!. Cei de jos l-au întrebat dac! în traist! este tot ce a fost în grot!, la r!spunsul afirmativ al acestuia cei din jos deodat! au v!zut un #ap ie"ind din grot! "i, repezindu-se la cel din vârful sc!rii, l-a împins jos, împungându-l, iar acesta a c!zut mort. De traista cu banii din grot! povestea nu arat! ce s-a întâmplat, a r!mas sus sau a c!zut "i ea jos. Ruscanul povestitor ar fi spus c! #apul respectiv era �straja comorii� "i, fiindc! cel ce umpluse traista a min#it, deoarece cea mai mare parte a comorii r!m!sese în grot!, afost pedepsit pentru necinstea lui.

* * *

O alt! versiune, privind tot o comoar! ascuns! de sârbi pe Valea Cernei "i tot la o cascad! de ap! ce se vars! în râul Cerna, probabil s! se refere la aceea"i comoar! amintit! mai sus, ar fi urm!toarea: sub cascad! este o grot!, în care este ascuns! comoara, circa 3 gr!mezi de galbeni. Grota este astupat! cu bolovani la intrare, zidul astfel format fiind n!p!dit de mu"chi, crescut dup! ridicarea zidului. Cel care ar desface acest zid "i ar intra în grot!, ar ie"iîngrozit afar!, deoarece un "arpe de cear!, cu solzi din galbeni înfip#iîn corpul lui de cear! "i cu diamante în ochi, s-ar mi"ca, dând iluzia c! se repede spre cel ce a reu"it s! p!trund! în grot!, f!r! ca omul s!"tie c! "arpele este numai din cear! "i este a"ezat pe o scândur! dela intrare, pe care, c!lcând, acesta se ridic! la cap!tul opus, pe care este a"ezat "arpele. Cel care cunoa"te secretul "arpelui, acela ne mai trecând prin groaza fricei, va izbândi s!-"i însu"easc! comoara care nu are alt p!zitor, afar! de "arpe.

* * *În copil!rie "i adolescen#!, ca licean, am adunat circa 15 pove"ti

diferite referitoare la comorile din satul meu, multe îngropate "i prin p!duri, dar mai ales pe mun#i, dar am predat însemn!rile respective. Se vorbea în acel timp c! mul#i din s!tenii mei, "i chiar din comunele

137

învecinate, au g!sit comori, fie c! la anumite serb!tori au v!zut jocul banilor (o flac!r! albastr! sau galben!, ridicându-se de trei ori din locul comorii), fie c!, auzind din vreo alt! povestire locul "i semnul unde este ascuns! comoara, au c!utat-o "i au g!sit-o, devenind deodat! boga#i. Aceste pove"ti au explica#ia lor "i au pornit chiar dela ascunz!torii comorii respective, care, fiind aresta#i sau condam-na#i la închisoare sau pe patul mor#ii, adic! împiedeca#i de a se mai duce s!-"i ridice comoara ascuns!, au dest!inuit secretul fie vreunui membru al familiei, fie la vreun temnicer sau altui om cu care a reu"it s! vin! în contact, înainte de a muri. Unii din cei cari au aflat secretul acesta s-au dus "i au ridicat-o sau, neputând merge, au spus la rândul lor altor persoane povestea, care a mers din gur! în gur! mai departe. A"a se explic! existen#a unor numeroase s!p!turi, în diferite locuri, pe platoul dela �Petrile Albe� etc.

Eu însumi, ca elev în clasa a 6-a de liceu, am auzit dela un v!r al tatei, numit �Dulece�, din Bogâltin, c! la �Vârful Babii�, ce se înal#! la cca 1700 m în mun#ii Cornerevei, s-ar afla trei pietre albe, în"irate la mici distan#e una de alta; în linie dreapt!, spre r!s!rit, la trei pa"idela ultima piatr!, ar fi ascuns! o c!ld!ru"! de galbeni. Era pe la începutul lunii septembrie, când pe mun#i nu mai erau nici turme de oi sau de alte vite. Tata, fiind în acea zi obosit, în urma adunatului fânului, nu a fost dispus s! mai fac! un urcu" de circa 3 ore pân! în acel vârf de munte "i m-am oferit eu, în locul lui. Numitul �Dulece�, pe numele adev!rat Valu"escu, luând dela tata o s!p!lig! mic!, cu coada scurt!, ascuns! în traist!, înso#it de mine, pe la ora 12, am urcat amândoi pân! în vârful muntelui, plini de speran#e, în posesia planului sus-amintit al locului comorii. G!sind cele trei pietre, în"irate, eram plini de speran#e, dar mai f!când "i cei trei pa"i, de la ultima piatr!, am r!mas dezam!gi#i. Se vedea gropi#a, în diametru de circa 30�40 cm, în care fusese ascuns! c!ld!ru"a, cu p!mântul a"ezat de jur-împrejurul gropii, dar atât pe fundul gropii, cât "i pe marginea ei, erau crescute afine, de aproape o palm! în!l#ime. Povestea fusese adev!rat! "i precis!, unde a fost ascuns! c!ld!ru"a, dar cine "tie de câ#i amar de ani alt! persoan! sau persoane, auzind înaintea noastr!povestea, au g!sit-o precis "i au ridicat-o, povestea continuând s! se repete din gur! în gur!.

138

Tatăl meuM-am aşezat astăzi la biroul tatălui meu, cu intenţia de a scrie despre

cele mai importante momente din viaţa noastră de familie, şi am constatat căar trebui să scriu sute de pagini. Pentru că trebuie să mă restrâng, voi încercasă relatez numai fapte, petrecute în viaţa lui care îi arătau caracterul. Vreaudoar să spun că întreaga mea viaţă a fost luminată de dragostea, respectul şi ad-miraţia pe care i le-am purtat, atât cât a fost în viaţă, precum şi după moartealui.

A fost un om de o mare modestie, omenie, a cărui corectitudine nu a fostpusă niciodată la îndoială, de o rară bunătate, cu credinţă în Dumnezeu şi dez-interesat de bunurile materiale, având însă grijă, cât a putut, să avem cele nece-sare, dar dispreţuind luxul. Până în 1948 am trăit din leafa lui de magistrat, dar,fiind o familie formată din cinic persoane, plus părinţii lui, atât cât au trăit,banii trebuiau cheltuiţi cu grijă.

Era tatăl meu un om introvertit, totdeauna serios, dar blând, iar faţă denoi nu-şi arăta sentimentele decât prin fapte. Ne săruta când era ziua noastrăsau când plecam şi veneam din vacanţe. Eu semănam mai mult cu mama şi,fiind “cea mică”, îi săream de gât şi-l sărutam adesea. El mă ţinea în braţe,mângâindu-mă uşor pe spate, iar eu căutam în ochii lui acea scânteie de bu-curie care-i lumina faţa.

Prima mea amintire despre el datează din anii 1934-1935 când, foartemică fiind, în curtea casei din Târnăveni, unde era judecător, m-a luat în braţeşi m-a dus să miros florile de cireş, explicându-mi că în vară, din aceste flori,vor apărea fructe roşii şi dulci. Apoi, în aceeaşi perioadă, ne-a construit singuro sanie de lemn, cu care sora mea mai mare şi cu mine ne bucuram când fugeaprin zăpadă să ne plimbe. Ştiu că în toate oraşele în care am locuit părinţii meierau foarte iubiţi, erau în legături de prietenie cu intelectualii, iarna făceaupatinaj, vara jucau tenis şi nu-mi amintesc să fi avut vreodată discuţii neplă-cute cu cineva. Ceea ce astăzi pare de necrezut, în familia mea niciodată nui-am auzit certându-se sau ridicând glasul unul la altul, se sfătuiau totdeaunacând luau o hotărâre, şi bunica mea, din partea mamei, l-a iubit pe tata ca peun fiu al ei şi tata, de asemenea, a considerat-o ca pe a doua sa mamă. Am fosteducate să apreciem oamenii după caracterul şi comportamentul lor, nu după

139

rangul sau averea acestora. În liceu fiind, atât sora mea, cât şi eu, aveam pri-etene şi de alte condiţii sociale, dacă acestea ne plăceau, spre deosebire decolege din familii mari care nu invitau la ele acasă niciodată decât fete decondiţie…

Când, după refugiul din Ardeal, am venit în Timişoara, aveam deja 12ani şi-mi aduc aminte de perioada în care a fost prim procuror. Magistraţii,atunci când erau avansaţi, plecau în alte oraşe, şi noi, după cinci ani laTârnăveni, ne-am mutat la Blaj. Din acea perioadă îmi amintesc că în incintaTribunalului era şi locuinţa preşedintelui, un apartament mare, cu o minunatăprivelişte spre Câmpia Libertăţii, şi socotin-du-mă destul de mare să înţeleg,a început să-mi povestească întâi fapte din istoria antică, apoi despre cele aleromânilor, despre vitejia şi patriotismul dovedit în război. Într-o zi m-a luat cuel la gară, pe unde trecea sicriul poetului Octavian Goga; trenul s-a oprit cinciminute, timp în care, o parte din mulţimea adunată cânta melodii pe versurilepoetului. După doi ani am plecat la Odorhei, unde tata a fost numit preşe-din-tele Tribunalului, şi acolo am locuit până în 1940, când s-a cedat Ardealul. Afost, poate, cea mai fericită secvenţă a existenţei lor, aveau mulţi prieteni, erautineri, şi în societatea lor erau toţi intelectualii români, care duceau o viaţă plă-cută, se întâlneau la tenis, la patinaj, la zilele fiecăruia, când se făceau maripregătiri, mese întinse şi era multă veselie. Atunci copiii nu stăteau la acestemese festive, ne îmbrăcau de Duminecă, salutam musafirii, primeam cutiile cuciocolată şi, după 5-10 minute, ne retrăgeam. Îmi amintesc că într-un an, de Sf.Petru, ziua tatei, a venit, pe neaşteptate, bunicul din Caransebeş, îmbrăcatfoarte curat, dar în hainele albe ale ţăranilor, în opinci, şi ne-am bucurat multde venirea lui. Musafirii erau aproape toţi veniţi, rămăsese în capul mesei doarscaunul destinat prefectului, dar când bunicul a venit tata l-a aşezat în capulmesei, socotind că bunicul David avea dreptul să stea acolo. Tot din Odorhei,reţin că, într-o zi, mergând într-o plimbare cu tata în afara oraşului, am auzitîntr-o tufă un zgomot ciudat; tata s-a aplecat şi a scos din tufiş un căţeluş, fărăochii deschişi, aruncat desigur de cineva, pentru a scăpa de el. Mi-am scosbasca din cap şi am luat căţeluşul acasă, unde l-am botezat Bric; avea o culoareroşcată, l-am hrănit cu pipeta şi a rămas membru al familiei 14 ani.

Apoi, totul s-a schimbat. A venit refugiul şi tata era foarte preocupat săsalveze arhiva Tribunalului; colonel Nedelcu, prieten de familie, care a venitcu câţiva soldaţi, ne-au ajutat să ducem, în vagonul pus la dispoziţie, arhiva şio parte din mobila casei. Pentru noi a fost pusă o canapea, pe care ne-am cul-cat, iar jos, pe o pătură, dormeau Bric cu pisica, prietena sa, care ne-au însoţitpână la Timişoara. Primii doi ani de refugiu i-am petrecut la Piteşti, unde tatălmeu a primit un post de magistrat, supranumerar.

140

În perioada petrecută la Piteşti, tata fiind pe front la Odessa, mama, îm-preună cu multe doamne, au făcut şcoala de asistente medicale şi au activat înspitalul de răniţi. Pentru activitatea desfăşurată, mama a primit mai multe de-coraţii, printre care şi Ordinul Crucea Regina Maria, cl. a II-a. Spitalul a fostvizitat de mama mareşalului Ion Antonescu, dna Liza col. Baranga, momen-tul fiind imortalizat prin fotografiile păstrate. După doi ani petrecuţi la Piteşti,tata a fost numit prim-procuror la Timişoara.

În sfârşit, tata a ajuns în Banatul său drag. Veniţi din Piteşti, când amintrat în Timişoara parcă am ajuns în Rai. Oraşul era minunat, foarte curat, oa-menii civilizaţi şi, mai ales, foarte atenţi, în special cu toţi refugiaţii, care aufost ajutaţi şi ocrotiţi de bănăţeni. Tata şi mama veniseră înaintea noastră, săaranjeze vila de pe str. Abrud nr. 8, repartizată tatei. Nu pot să uit că în searacând am sosit în gară, tata ne aştepta cu o trăsură. Pe atunci nu erau taxiuri,doar în Piaţa Traian, în faţa bisericii sârbeşti era staţie de trăsuri. După cene-am instalat în casă, iar Bric a primit o cuşcă pe terasă, tata ne-a chemat şini l-a prezentat pe Gheorghe, care avea obligaţia să-l păzească; tata nu avutînsă nevoie, şi Gheorghe venea rar la noi acasă. Ne-a ţinut un discurs desprecum trebuie să ne comportăm la şcoală, pentru a nu avea probleme din cauzanoastră; ne-a mai atras atenţia ca, sub nici un motiv, dacă vine cineva cu vreunpachet s-au plic să nu-l primim. Totuşi, în cei 6 ani, cât a fost în funcţia deprim-procuror, odată, noua servitoare, care nu fu-sese încă instruită, auzindsoneria, s-a dus la poartă şi a venit cu un pacheţel. Bunica a întrebat ce-i cu pa-chetul, servitoarea a răspuns că o bătrână, modest îmbrăcată, a sunat şi a ruga-t-o să dea pachetul copiilor dlui prim-procuror. Degeaba am fugit să oîntoarcem înapoi, femeia dispăruse. Când tata a venit, mama i-a dat pachetulşi, cum nu avea nici un nume scris pe el, l-a deschis; înăuntru erau două pungimici cu sâmburi de alun şi doi iepuraşi de ciocolată. Mai era un plic, pe caretata l-a deschis, şi am văzut că era foarte impresionat. În plic era o felicitarede Paşti, şi pe ea, un scris tremurat; se vedea să scrisese cineva care nu scriabine: “Domnule prim-procuror, să vă dea Dumnezeu numai bine dumnea-voastră şi familiei. Sărbători Fericite de la o femeie pe care aţi primit-o în au-dienţă şi aţi ajutat-o fără să o cunoaşteţi. Nu vă voi uita niciodată”. Nu semnasenimeni, iar tata nu şi-a amintit despre cine era vorba; avea audienţă de 3 ori pesăptămână şi venea multă lume la el. L-am privit şi ne-am dat seama că erafoarte emoţionat. Acest dar a fost singurul primit vreodată de tata, dar pentruel a fost extrem de preţios.

Un alt magistrat cunoscut pentru corectitudinea sa, Marius Anastasescu,a dat familiei aceeaşi dispoziţie ca şi tata: să nu fie primit nimeni cu pachetesau plicuri. Fiul său, ing. Decebal Anastasescu, fost prefect de Timiş după

141

1989, copil fiind, a povestit cum într-o zi a venit la ei acasă un domn cu unpachet, spunând că l-a trimis tatăl său. Deschizându-l, Decebal a văzut o cutiemare de bomboane de ciocolată; bucuros, se pregătea să deschidă cutia, cânda sosit tatăl său. A întrebat de unde este cutia şi, când a aflat că a adus-o unstrăin, a vrut să o ia din mâna fiului, care însă nu voia să renunţe la ea. Abiacând tatăl său i-a dat o palmă, care l-a dus sub birou, a dat drumul cutiei.Când ne mai întâlnim ne aducem aminte cu duioşie de integritatea părinţilornoştri…

Peste tot unde am locuit, aveam şi curte, iar tata săpa câteva brazde şisemăna roşii, le punea araci, şi era foarte fericit când ne dădea din recolta lui.Când am împlinit 14 ani, în toamnă, m-a chemat pe terasă, a scos nişte araci,a luat un cuţit şi mi-a spus că-mi va face un joc de şah, ca să mă înveţe acestjoc, pe care el îl juca cu prietenii. A tăiat cu grijă aracii şi, cu un cuţit, a cio-plit piesele. După ce le-a terminat, explicându-mi cum se mută fiecare piesă,le-a împărţit în două, cu cerneală neagră a vopsit jumătate din piese, apoi pecelelalte cu lac alb; după uscarea celor negre, le-a lăcuit şi pe acelea. Dupăcâteva zile am început lecţiile. Juca foarte serios, nu făcea nici o greşeală,timp de un an mă bătea mereu. Apoi am început să fac remize, el fiind foartebucuros. După 2 ani am luat parte la primul concurs de şah. S-a organizatprima competiţie de masă, „Cupa Unităţii Tineretului”, la Bucureşti, unde amluat locul 3. A fost foarte supărat pe mine, pentru că deşi conduceam în ul-tima partidă şi lumea deja se ridicase să plece, am făcut, din neglijenţă, omare greşeală. Mi-a spus că niciodată să nu mă cred învingătoare înainte dea da şah-mat. Nu i-aş fi spus niciodată că am pierdut din neatenţie, dar…partida a apărut în “Sportul”, ziar pe care-l păstrez. Am jucat cu tata ani dezile; odată, când era mai bătrân, a făcut o greşeală copilărească, iar eu m-amfăcut că nu observ şi nu am profitat de ea. Atunci s-a ridicat de pe scaun,mi-a spus că a fost ultima partidă jucată împreună, pentru că şi-a dat seamacă nu am vrut să-l înving. Şi a fost ultima partidă. În perioada pensionăriis-a ocupat mult de nepoata sa, Anca, pe care a iubit-o foarte mult şi de acărei educaţie s-a preocupat în mod special. De asemenea, a ţinut mult laDinu Barbu care timp de 15 ani i-a fost nepot (prin alianţă) şi căruia eu îi da-torez publicarea acestor amintiri şi îi mulţumesc. Mulţumesc şi MuzeuluiBanatului, secţia de istorie, care a publicat această carte, precum şi domnu-lui Vali Corduneanu, care, fiind redactor la ziarul local “Agenda” a făcutcunoscut prin ziar destinul tatălui meu. Tata a murit în 5 septembrie 1979, încasa mea, în care am rămas singură, piesele de şah făcute de el fiind, pentrumine, cele mai valoroase obiecte.

* * *

142

Îmi amintesc că eram elevă în clasa a III-a la Liceul “Carmen Sylva” şi,deşi locuiam aproape de şcoală, aveam abonament de tramvai. Într-odimineaţă, ca să nu întârzii, am luat tramvaiul şi, când a venit controlul, amconstatat că mi-am uitat abonamentul. Controloarea mi-a luat ghiozdanul şimi-a spus să vin în faţa primăriei, unde avea un birou, cu amenda. Am ruga-t-o să-mi dea ghiozdanul, pentru că am abonament, dar l-am uitat acasă, suntfata primului-procuror şi nu mint. Controloarea a susţinut că mint, spunân-du-mi să vină tata să plătească amenda. Tata m-a certat pentru că nu mi-ampregătit din timp tot ce-mi trebuia pentru şcoală şi s-a dus singur după ghioz-dan. A plătit amenda, iar controloarea i-a spus că am minţit că sunt fata primu-lui-procuror, ca să scap. Tata i-a răspuns că am fost certată pentru neglijenţă,dar nu am minţit-o. Femeia a început să se scuze, dar tata i-a spus că nu are dece, ea şi-a făcut datoria şi eu nu trebuia să fac uz de funcţia lui. Ajuns acasă,m-a chemat în biroul lui, şi foarte serios şi supărat, mi-a spus că dacă încăodată mai îndrăznesc să uzez de funcţia lui, ca să scap dintr-o încurcătură, osă mă pedepsească aşa cum nu a făcut-o niciodată. Nu am uitat niciodată faţalui, privirea decepţionată şi tristă din cauza comportamentului meu.

Societatea tatălui meu a fost formată, în general, din familii de magis-traţi, şi un prieten vechi, dr. Liviu Selegianu, cunoscut pe atunci mai ales casimpatizant al Germaniei; niciodată nu a avut relaţii de prietenie cu avocaţisau angajaţi ai Administraţiei Financiare. Avea respect şi simpatie pentru câţivafoarte buni avocaţi, dar nu dorea să se creadă că ar putea să-i favorizeze. Nufăcea politică şi nu-mi amintesc să fi îndrăznit cineva să vină cu intervenţii lael. Tata nu era un caz izolat, magistraţii erau înafara bănuielilor că ar fi pututfi cumpăraţi. Printre cei care îi erau prieteni şi colegi se aflau magistraţii AurelComoroşan, Anghel Dragomirescu, Marius Anastasescu, Brutus Imbroane,Petre Toma, Gheorghe Galoşanu, Ion Popiştiu. De asemenea ing. Vasile Toma,Dimitrie Novăcescu, Nicolae Table, dr. Bodea medic, Coriolan Băran, dr.Fodor - ulterior decan al Facultăţii de Medicină Cluj - şi Alexandru Morariu,notar public, şi întregii sale familii, doamna Moraru fiind nepoata fostului Pa-triarh şi regent, Miron Cristea, care l-a ajutat din copilărie pe tatăl meu cândera elev caransebeşean şi învăţa la Liceul „Traian Vuia”. Tot în aceltimp aprimit bursa „Emanoil Gojdu” şi astfel a putut absolvi liceul. Erau respectaţişi nimeni nu a îndrăznit vreodată să-i acuze de incorectitudine.

În vara anului 1944, pentru a ne feri de bombardamente, sora mea şi cumine am fost trimise la prietena noastră din Murani, Doina Andraşiu, fiica fos-tului primar al Timişoarei, prof. Gheorghe Andraşiu. Împreună cu alţi tinerigăsiţi acolo şi localnici, precum fostul scriitor Marius Munteanu, am făcut oechipă de teatru şi o orchestră, dând spectacole sătenilor; s-au legat prietenii

143

care au durat întreaga viaţă. După retrocedarea conacului, cei care mai trăiam,ne-am reîntâlnit la Murani. Din fericire, Doina a reuşit să refacă clădirea.

Înainte de terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, din balconulParchetului (aşa se numea atunci Procuratura), aflat în faţa hotelului Conti-nental de azi, priveam intrarea trupelor sovietice în Timişoara. Înainte devenirea ruşilor, tata ne-a spus să ne pregătim că vom lăsa casa aşa cum este,cu servitoarea să o păzească, iar noi vom pleca spre Caransebeş, să vadă dacănu cumva americanii vor interveni să ne salveze. Tata a luat geamantanul cuactele cele mai importante de la Parchet, iar noi numai hainele de pe noi şiceva mâncare; am plecat la gară şi ne-am urcat în primul tren care mergea înacea direcţie. În acel tren supraaglomerat am întâlnit multe cunoştinţe, printrecare şi familia avocatului Emil Man, din care făcea parte şi buna mea pri-etenă de o viaţă Mia. După plecarea garniturii, când am ajuns în prima gară,Remetea Mare, am aflat că nemţii bombardaseră calea ferată şi trenul nu maimergea. Sala de aşteptare s-a umplut de călători şi nu ştiam ce să facem. Dupăvreo oră, mama s-a ridicat şi a spus tatei că noi trebuie să plecăm acasă pe jos,pentru că este posibil ca ruşii să nu ajungă la noi, dar acolo, în gară, suntemvulnerabili şi victime sigure ale ruşilor. Tata la început a arătat că şi drumulînapoi este periculos din cauza bombardamentelor nemţeşti şi, mai ales pecâmp, putem fi mitraliaţi. După o scurtă discuţie cu mama, au decis să plecămşi, dacă mergem prin lanurile de porumb, putem scăpa. Spre surprindereanoastră, când am părăsit gara, am constatat că toţi călătorii s-au încolonatdupă noi şi au plecat prin porumbişte spre Tim-şoara. De trei ori au trecutavioane deasupra noastră; tata striga să ne culcăm, pentru a nu fi văzuţi, şitoată lumea se trântea la pământ. În sfârşit, după câteva ore, obosiţi şiflămânzi, plini de praf şi speriaţi, am ajuns acasă. Când am intrat, am găsitmutată la noi familia dr. Selegianu, prietenul tatei, cu trei persoane, carel-au rugat să-i primească, pentru că se cunoştea atitudinea filogermană a doc-torului, căruia îi era frică de ruşi. Au locuit la noi vreo două luni; toată ziuastăteau închişi în casă, numai seara târziu, pe întuneric, mai stăteau cu noi îngrădină. Apoi au plecat acasă, considerând că pericolul a trecut; în oraş, maiales în centru, nu se auzise că ruşii ar intra în case, doar seara atacau oamenişi furau. Una din victime, când venea seara acasă (ne mutasem pe Splaiul.Galaţi nr. 5, într-o vilă, pe malul Begheiului), a fost chiar tatăl meu. Fiind în-tuneric, avea o lanternă cu care-şi lumina drumul, când la colţ a fost oprit dedoi ruşi beţi. L-au somat cu puşca îndreptată spre el, l-au buzunărit, luându-i banii şi, spre supărarea noastră, a fetelor, i-au luat ceasul de aur, cu lanţ gros,din buzunarul vestei, şi spre mirarea tatei, i-au pus în loc altul vechi şi stri-cat; i-au luat lanterna bună, i-au dat alta mai veche şi au plecat. Când a intrat

144

în casă şi a povestit, tata zâmbea. Mama, mirată, l-a întrebatcum de îi maivine să râdă, după ceea ce a păţit. Zâmbind, tata s-a uitat la ea, şi a întreba-t-o dacă nu este mai bine că a făcut schimb de ceas şi de lanternă, decât să-lfi împuşcat şi să-l arunce în Bega. Avea dreptate, şi sora mea şi cu minene-am consolat de pierderea lanţului de aur, căruia îi pusesem gând rău, să-lrugăm pe tata să ni-l dea, să ne facem inele şi brăţări.

Au urmat multe nelegiuiri făcute de armata rusă, care era iritată şi deatitudinea neprietenoasă a locuitorilor, motiv pentru care tata a cerut o întâl-nire prim-procurorului sovietic, pentru a protesta împotriva abuzurilor celorcare veniseră ca “prieteni”... A doua zi, pe 8 noiembrie 1944, tata a organizato conferinţă de presă, prin care se făcea un apel la populaţia judeţului. Dupăziua conferinţei de presă, au fost cazaţi în locuinţa noastră un colonel rus şi or-donanţa. Într-o zi, venind acasă de la şcoală, am intrat pe terasă, ocolind in-trarea principală. Sub terasă, am văzut ordonanţa îngenuncheată, făcându-şicruce. S-a speriat şi am înţeles că mă ruga să nu spun ce am văzut, arătân-du-mi o cruce, legată de un şnur, pe care o purta sub uniformă.

Printre prietenii noştri din tinereţe, menţionez câţiva, pe atunci elevi:Decebal Anastasescu, Emil Sebeşan, Iancu Sârbu, , foşti colegi ai sorei meleEmilia şi foşti colegi ai mei, Alex Fuciec, Mircea Chiriac, Mircea Reghiş,Aurel Blaga, Aurel Balint, Leonte Munteanu, Vasile Pop, Pavel Nicolaevici,Pompiliu Vasiliu, toşi colegi de liceu de la “C.D. Loga”, de care mă leagă oamintire din 10 mai 1945. Noi, tinerii, ţineam mult la regele Mihai, participândla defilare; ajunşi în faţa Teatrului, am protestat pentru că portretul suveranu-lui nu se afla expus, fiind înlocuit cu cele ale lui Marx, Engels şi Lenin. Eramfoarte mulţi şi scandam “Regele şi Patria”... După o vreme, Decebal Anas-tasescu şi Emil. Sebeşan, împreună cu două eleve de la .Carmen Sylva, precum şi directorul Liceului C.D. Loga, profesorul de matematică Vasile Mioc,au fost arestaţi. Fiind elevi în ultimul an, cei doi erau pregătiţi pentru ba-calaureat de profesorul Mioc. Au fost eliberaţi numai în urma unei telegramea regelui Mihai.

Mult timp după venirea ruşilor, tata, ca şi prietenii lui, şi în general toţiromânii, au crezut zadarnic că americanii vor interveni şi ne vor salva. A urmatinstalarea comunismului, deportarea celor care aveau moşii, sărăcia anilor dedupă război, când totul era raţionalizat; neputincios la atâtea a divorţat formalde soţie, care fusese foarte bogată, sperând că astfel va putea să-şi salveze ceidoi băieţi, elevi. Când, în noaptea în care au fost ridicaţi moşierii (1/2 martie1949), o maşină s-a oprit la casa lui şi au venit pentru fosta soţie, din greşealăl-au luat şi pe el şi pe copii. Înainte a pleca de acasă, a avut timp să-şi facă oinjecţie cu o doză mare de morfină, iar noaptea tata a fost anunţat că este pe

145

moarte. Când tata a ajuns acolo, prietenul său era deja mort. Băieţii au rămassinguri şi nu pot uita ziua când a avut loc înmormântarea. Era o zi urâtă, culapoviţă, în cimitir un număr restrâns de prieteni, cei doi băieţi lângă sicriul debrad sărăcăcios; în sfârşit, dormea liniştit, acel bărbat falnic, inteligent, iubitde toţi prietenii pentru caracterul său, simţul umorului, atât de apreciat atuncicând ne vizitau.

În 1948, tata a fost vizitat de membrii unei delegaţii de la Partidul Co-munist Român, care i-au spus că a fost arestat un bărbat, pe care ei îl doreaucondamnat. A fost prima dată când au fost făcute presiuni asupra magistraţilor.Tata, foarte liniştit, le-a răspuns că nu trebuie să-şi facă probleme, dacă este vi-novat va fi condamnat. La proces s-a constatat că acuzatul era nevinovat, fiindachitat. A doua zi, în jurul orei 12, tata a apărut trist, cu roba pe braţ, şi ne-aanunţat că tot completul de judecată, care a dat sentinţa, a fost desfiinţat. Auurmat zile foarte grele, tata încerca să se angajeze în orice post, să poată aveacartelă de pâine şi alimente (nimic nu se putea cumpăra “la liber”), dar, dupăce i se citea autobiografia, nu era primit nicăieri. Doi ani de lipsuri şi umilinţene-au chinuit, sora mea, studentă la Drept în Cluj, fiind ajutată de un frate almamei; noi abia aveam ce mânca. Tata era foarte trist, neştiind cum va reuşisă ne întreţină. Mama a fost o femeie foarte puternică, l-a încurajat, a spus căei doi se vor descurca; servitoarea a fost concediată şi mama a luat în gazdăpe fraţii Savulov (ambii au devenit preoţi, Mircea fiind, toată viaţa, preot înFabric). Ea a gătit pentru ei, le spăla hainele, iar părinţii lor aduceau de la ţară,unde locuiau, suficiente alimente şi pentru noi. În sfârşit, tata a primit un postde funcţionar la C.E.C. Când m-am dus să-l văd acolo, era într-o sală mare, cuzeci de mese, stătea aplecat şi lucra într-un loc cam întunecat. Pentru primadată în viaţa mea, am făcut un efort să nu izbucnesc în plâns şi să nu protestez,să mă plâng de nedreptatea ce se făcea acestui om. Singurul gând care mi-avenit atunci - şi m-a liniştit - a fost că totuşi nu a fost închis, nu a murit în în-chisoare, a rămas cu familia sa şi am mulţumit lui Dumnezeu. Mi-am şterslacrimile şi am rugat să-l anunţe că vreau să-i vorbesc. S-a ridicat cu greu depe scaun şi a venit zâmbind spre mine.

După terminarea facultăţii, din cauza “originii sociale”, sora mea nu aputut să ajungă magistrat, cum îşi dorea; făcând în paralel Conservatorul, întâis-a angajat la Filarmonica “Banatul”, apoi a fost profesoară de vioară la ŞcoalaPopulară de Artă din Timişoara. Şi eu am avut necazuri din aceleaşi motive.Deşi am fost campioană naţională la floretă, membră a lotului naţional, şi amparticipat la competiţiile internaţionale vreme de cinci ani, nu am putut să plecla nici un concurs în străinătate, nici măcar la Budapesta. Cu o seară înainteaplecării spre Olimpiada de la Melbourne (1956) am fost anunţată că nu am

146

primit paşaport, locul meu fiind luat de fiica unui muncitor din Ploieşti, carenu fusese niciodată finalistă la un concurs naţional!

Tata niciodată nu s-a plâns de situaţia lui, iar eu mi-am propus, ca defiecare dată când mi-l închipui la masa lui, umil, aplecat spre munca lui de laC.E.C., să schimb acea imagine cu figura lui senină şi fericită, aşa cum l-amvăzut odată la Cornereva, cosind împreună cu vărul lui Trăilă, care i-a fost caun frate. (Ca şi alţi ţărani din Cornereva, Trăilă Ivaşcu le duceau hrană celorconduşi de colonelul Uţă, ascunşi în munţii Cernei, fiind pentru acesta arestatşi trimis la Canal pentru doiani; fiind puternic îi ajuta pe ceilalţi deţinuţi învârstă să-şi facă “norma”). Atunci, în acea vacanţă, suind pe dealul unde sedusese să cosească cu rudele, am avut fericirea să-l văd, în acea zi însorită,cosind alături de vărul său şi cei doi fii ai acestuia. Se auzea coasa celor patrutăind iarba minunată, parfumul fânului proaspăt cosit înmiresma aerul, de jur-împrejur erau munţii Cernei, era atât de fericit, faţa lui era luminată de soareşi atunci mi-am dat seama că aparţinea acelui loc, că acolo se simţea aproapede Dumnezeu. Casa străbunicului Matei, unde s-a născut tata, aşezată lapoalele muntelui, cu o privelişte de vis, izolată, mai există şi acum. Mi se parenormal ca străbunicul, cu cele şapte fete, toate la fel de senine şi bune, la felca tata, să fie atât de deosebiţi. Dacă te scoli şi vezi soarele răsărind pe dupămunţi, întinderea pădurilor, murmurul pârâului din curtea casei şi sus cerul, cupăsările cântătoare, cum puteau fi altfel?

Lelia Talpeş

147

148

149

FOTOGRAFIILEU�EI VIEŢI

150

Ana Talpeş(prima din dreapta)

Bunicul David, alături de nepoata saEmilia Talpeş

151

Col

egii

dela

liceu

ldin

Car

anse

beş

152

Ziarul de frontaustro-ungarîn care se anunţadezertarea românuluiPetru Talpeş, fiul luiDavid Talpeş

În aniiPrimului Război Mondial

153

În aniiPrimului Război Mondial

La Bacău, în anul 1917

154

La Curtea Marțială de la Cluj

Alexandrina Talpeş, 1922 (stânga, pe scaun)

155

Alături de soţia sa, Alexandrina

Emilia Talpeş,fiica cea mare

Anca Drujescu,născută Trăilescu,

nepoata lui Petru Talpeş

Petru Talpeș,împreună cu soțiași cele două fiice,

Emilia și Lelia, la Blaj

156

În anii celui de al Doilea RăzboiMondial

Fotografie făcută la Odessa,Petru Talpeș al treilea din stânga, în picioare

La Odorhei, împreunăcu colonelul �edelcu și

prefectul județului

Odorhei, la poligonul de tragere.Primul din stânga, Petru Talpeş.

Lângă el, fiica sa Lelia Talpeş

157

Piteşti, 1941: spitalul în care activa Alexandrina Talpeș (+)este vizitat de Liza col. Baranga, mama mareşalului Ion Antonescu

Prim-procurorla Curtea de Apel Timişoara

158

50 de ani de la terminarea liceului: Petru Talpeş, al treileadin dreapta, alături de Constantin Daicoviciu (cu baston)

De la stânga la dreapta:prof. dr. Mircea Reghiş,prof. Maria Man-Iorgulescu, LeliaTalpeş şi ing. Doina Strava

Lelia Talpeş,campioanănaţională lafloretă femei,1949

159

160

161

Casa străbunicului Matei(Cornereva)

Cu Maria Picurăşi Petru Pasăre,

verişorii mei - Cornereva, 2007.Sania pe care stăm

este din timpul în carebunicul meu, David,locuia în Cornereva

Crăciunul anului 1974. Petru Talpeş în mijlocul familiei.

162

IMPRESII

163

Dna Anca Augusta

ZiaristulVali Corduneanu,cel care, alături deistoricul Iosif Dudaş,a îngrijit textulprimei ediţii

Colonel (r) Constantin Gomboş, ultimul din dreapta

164

La lansarea cărţii, între prieteni

165

Cronica cărţii apărută în ziarulromânesc Libertatea, care apareîn oraşul Zrenjanin Pancevo -Banatul sârbesc (ianuarie 2009)

Mesajul de răspunsal Mitropolitului�icolae Corneanu

Aprecierivenitedin parteaAnei Blandiana

166

Cuprins

Cuvânt înainte..............................................................................................5

I. Copilăria - data naşterii ..........................................................................7II. Locul unde m-am născut .......................................................................7III. Bucuria bunicului Matei ....................................................................11La şcoală......................................................................................................27La şcoala ungurească.................................................................................29În război ......................................................................................................37Botezul focului ..........................................................................................40Erou şi decorat fără merit deosebit ........................................................42Trecerea la fraţii desrobitori.....................................................................47În lagărul de prizonieri Şipote ................................................................55O surpriză plăcută ....................................................................................75Ofiţer în armata română şi în Corpul voluntarilor ardeleni..............78Prizonierul bolşevicilor în Basarabia şi evadat......................................81Unde şi cum mi-am petrecut restul anului 1918 ..................................89Student la facultatea de drept - Universitatea Iaşi .............................91O surpriză plăcută în Cluj .......................................................................97Acasă .........................................................................................................114Din nou student ......................................................................................116La Judecătoria Săruleşti .........................................................................120Din nou în magistratură .........................................................................126Procuror-şef la Tribunalul Timiş-Torontal, în capitala Banatului ...129Isprava pârâului. Cireşul şi puiul de cireş ..........................................134Poveşti cu comori.....................................................................................135

Tatăl meu (Postfaţă) ................................................................................139

Fotografiile unei vieţi....................................................................................149

Impresii ..........................................................................................................163

167

168