peter hall_orasul gradina

8/6/2019 Peter Hall_Orasul Gradina

http://slidepdf.com/reader/full/peter-hallorasul-gradina 1/18

4

Orasul - gradina

Solutia orasului-gradlna:

Londra, Paris, Berlin, New York1 9 0 0 - 1 9 4 0

Este un lucru de invidiat, dar care trebuie totusi spus: in pofida

concurentei puternice, Ebenezer Howard (1850-1928) este eel mai

important personaj din toata aceasta intreaga isLorie .0 orasutui-gradlna,

Deci este important sa-l intelegern cum trebuie; desi aproape toata

lumea I-a inteles gresit, Multi dintre criticil sill au inteles gresit, cu aocazie sau alta, aproape tot ce a sustinut el. E i I-au numit persifIant

.proiectaruur', desi .protectantur' si-a castigat traiul ca stenograf. Au

spus ca el a sustinut ideea habitatelor cu densitate rnica; in realitate,

orasul-gradina imaginal de el ar fi avut 0densitate egala cu cea din cen-

trul Londrei, pentru care - asa cum au conchis urbanism de mai tarziu _

era nevoie de cladiri rnalte pentru a-i putea face fata. Ei au confundat

acest oras-gradina cu suburbia gradina tnfiinlata la Hampstead §icare a

fost irnitara de nenumarate ori- desi, trebuie marturisit, aceasta se dato-

ra totusi unuia dintre principalii sai asistenti, Raymond Unwin. E i inca rnai

cred ca el a dorit sa transfere oamenii in erase mici, izoIate, departe tnprovincie, In limp ce el propusese solutia co-urbarrizarii, cu sute de mii,

poate chiar milioane de locuitori. CriticiiIIacuza de asemenea ca a vrut

sa mute oamenii ca pionii pe 0 tabla de sah, In limp ce el visa la cornu-

nHay voluntare, care sa se auto-guvemeze. Dar cea mai mare eroare a

fost aceea de a crede ca eJera un urbanist propriu-zis, ignorand faptul ca

ora~ele-gradina gandite de e! erau doar vehicule ale unei reconstrucjii

complete a societajii capita-liste, sub forma unei infinita.lide cornurtitafco-operative.

~inici macar nu pot sa sustina ca aceasta intelegere gre§ita i se

datoreaza lui Howard insusl. In cei saptezeci ~iopt de ani de viata, e! nu

O~UL GRAOlNA 105

a scris decal 0 slngura carte, ~iuna destul de subtire. Publicata pentru

prima data in 1898sub UtlulTo-morrow: A Peaceful Path to Real=:a fost reeditata in J 902 sub litlulGarden Cities of To-morrow. Acest titlu

era probabiJ rnai penetrant, dar li impiedica pe oameni ~a inlele~ga ca-racterul cu adevarat radical al mesajului, Lransformandu-I dintr-un

vizionar social, intr-un urbanist obisrnrit,

Sursele ideilor lui Howard

Pentru a aprecia mai bine contributia lui Howard, eJtrebuie urmarit prin

contrast eu ideile majore din epoca sa. Ideile sale au inceput sa se dez-

volte in Londra anilor 1880§i 1890,epoca frarnantarilor radicale discutate

in capitolul 2. Fiind un gandltor eclectic, el a lmprumutat liber multe dtn-

tre ideile care circulau la aeea vreme.' Dar au existat §!a lte influente,

mai timpurii. Nascut in Londra in 1850,- fapt amintit pe a placa comemo-

rativa asezata Iamarginea marii aglomerari barbicane, 0placa ce cu sigu-ran1a ca nu i-ar fi placut - Ebenezer Howard a crescut in mid orasele ~e

provincie din sudul §i estul Angliei: Sudbury, Ipswich, Ches~un~. L~v~r-

sta de douazeci de ani a emigrat in America ~i a devenrt proruer m

Nebraska. Ca fermier, s-a dovedit a fi un dezastru si,intre 1872~i1876

s-a afIat InChicago, tncepandu-si cariera ca stenograf, pe care 0va urrna

intreaga viata.

Cunoastern putlne lucruri despre acesti ani, dar trebuie sa fifost

importantt pentru el. Ca fermier Ja trontiera, traise personal exp~ri~nta

Legii Proprietatii din 1862, care a desehis preeriile si campiile ?iO~lenlo:,

care nu trebuiau sa plateasca taxe, intemeind astfel 0 econorrue §l 0 SOC1-

elate alcatuita din ferme prospere ~i orasele mici §i cu un sistem edu-

cational dedicat progresului tehnic In agrtcultura §i in artele mecan~ce.

Apoi, ca locuitor aI Chicago-ulul, a fost martor Ia mar~a reco~str~cp.e a

orasului, dupa incendiul din 1871. Chiar @ i in aceste zile de dmamte de

epoca zgarie-norilor, orasul era cunoscut sub numele de

Orasul-Gradina: sursa aproa,pe sigura a titlului cartij lui Howard. El tr~-

buie sa fi vazut suburbia-gradina din Riverside, proiectata de marele arhi-

teet peisagist Frederick Law Olmsted, ridlcandu-se pe malurile raului Des

Plains, la noua mile departare de ora§.2

IOsborn, 1950,228-9. 2 Osborn, 1950,222-7; Stern, 1986, 133-4.



1060 RA SU L G RA DI NA

Inters in Marea Britanie, a inceput sa scrie ~i sa citeasca eu

entuziasm. Mai tarziu, in paginile cartii sale, el insis ta asupra faptului ca

ideile centrale ii apartineau lui, dar ca apoi a descoper it cit detaliile erau

furnizate de all1 autori. Au existat cu siguranta 0 multirne de precursori,

Edward Gibbon Wakefield, cu cinzeci de ani tnainte, a dezvoltat ideea

colonizarii planifieate pentru saraci . Planul promovat de el, celebrul plan

al colonelului Light pentru Adelaide, In sudul Australiei, a impus ideea ca,odata ce un oras a atins 0 anumita marirne, trebuie 'mceputa constructia

unui al doilea oras, separat de prirnul printr-o centura verde: originea

ideii de oras social, asa cum a reeunoseut Howard. Planullui James Silk

Buckingham pentru un oras model i-a oferi! majoritatea trasaturilor prin-

cipale pentru diagramele sale eu privi re la orasul-gradina: plata centrala,

bulevardele radiale §iperiferiile industriale. Orasele industriale pioniere

din provincie, ca Lever's Port Sunlight, de lang a Liverpool, §i Cadbury's

~ournvi]le, langa Birmingham, i-au oferit ala! un model concret, cat §i 0

l~ustrare practica a descentralizani industriaJe reusi te a unui oras conges-tionat,

. Econornistul Alfred Marshall, intr -un articol din 1884, sugera

ideea ca existau "paturi largi ale populatiel din Londra, a caror mutare in

provincie ar fi evantajoasa pe termen lung din punct de vedere econo-

mic - ca ar fi atat in beneficiul celor rnutap, c a t §ial celor care raman".3Ideea sa era aceea ell noile tehnologii ar perrnite dispersarea - 0 idee

preluata de anarhistul Peter Kropotkin In lucrarea sa Fields, Factories and

Workshops din 1898, care cu siguranta l-a infhrentat pe Howard. Marshall

a sugerat chiar §i mecanismul prin care s-ar produce acest lucru:

Planul gene ral ar cadea In sa rcina unui comite t, fie a lcatuit spec ia l

pentru scopul vizat, fie nu, care s a se in tereseze de formarea uneicolonii lntr-o zona plasata departe de smogul Londrei. Dupa ce ar

rezolva problemele de cumparare a tetenului ~i construire a

caselor, comitetul ar urrna sa ia legatura cu unii dintre rnurrcitoril

care ca~tiga pu\in.4

Charles Booth, luptandu-se cu problema saracilor din clasa B, .nucleul

problernei sociaie", sustmea, int r-o versiune paternal ista, aceeasi solutie:

J Marshall, 1884.224. 4 Ibid, 229.

0 RA SU L C AA Dl NA 107

scoaterea acestora din randul fortei de munca prin torrnarea de colonii

de muneilori, ,,0 extensie a Legi i Saracilor", in afara Londrei:

Jdeea mea este aceea c a aces tor oameni ar tr ebui s a Iise perrnita

s a tnli asdi lrnpreuna cu farnl li il e lor in grupuri indus tr ia le , r id icate

acolo unde terenul ~imaterialele de construcjie sunt ieftine; s a

locuiasca in locuinte decente, bine indJz ite , sa fie bine hranitij sa

f ie invatati, pregati ti profesionaJ §iangaja]! pe tot parcursul zilei in

activitati productive, acasa sau in a te lie re, unde sa Iucreze pentru

ei in§i§i sau pentru stat; s a lucreze la riditarea propriilor lor

loculate, la cul tivarea pamantulu i, l a confectlonarea hainelor sau

in ateJiere de mobila. in schimbul acestei rnunci, guvernul ar Ire-

bui sa le furnizeze materiale §i toate celelaJte lucrur i ca re le- ar fi

necesare."

Booth recunostea ea aceas ta solujie era draconica: "Viata oferita

nu ar fi prea atractiva" §i "dificultatea este aceea de a-i face pe acesti

oameni sa accepte 0viata ordonata de altii."6 Tizul sau (cu care nu era

ruda), generalul William Booth din Armata Salvarii, sustinea in mod simi-

lar eolonizarea saracilor in rnici colonii agricole, cu facilitali industriale Ia

scara mica, la 0 distanta rezonabila de Londra, dar destul de departe de

orice oras sau sat pentru a scapa de influenta locuintelor sociale, 'acest

anliar al crvihzatiei' :0 trasatura pe care Howard a inclus-o in carte a sa §i

apoi a folosit-o In planul de la Letchworth, unde Skittles Inn of ere a dis-

tractii rustice placute §i conversatii placate 10.un pahar de limonada §i

bere.

Comisia Toynbee a lui Canon Barnett din 1892 a urmat aceeasi

tradlt ie, cerand 'inregimentarea industriala' a ' reziduurilor umane demo-

ralizate ', oferindu-le 'slujbe obligatorii sub supraveghere discipl inara'; 0

solutie Imbrati~ata mai tarziu §i de Societatea Fabiana.s Dar Howard,

urrnandu-l pe Marshall, nu vedea orasele sale gradina ca f iind colonii

pentru saracii nernerituosi, Dimpotriva: aceste ora§€ urmau sa fie inte-

meiate §i administrate de patura imediat urrnatoare - clasa C a lui

Charles Booth - care urma astfel sa fie eliberata de servitutea mahalale-

lor urbane. Solutia sa nu era paternalista - eel putin, cu exceptia catorva

reziduuri: di rnpotriva, ea apartinea ferm tradit iei anarhiste.

5 Booth, 1892,167. 61bid,166. 7 Booth, 1890, 128.

8 Stedman Jones, 1971. 30S-{i, 334.



10 8 O~UL GAADIN.A

Dateriile intelectuale ale lui Howard nu se sfar§eau aici. De la

Herbert Spencer a Ymprumutatideea naponalizaril t erenului, dupa care

a descoperit 0varlanta superioara la un predecesor uitat: cumpararea

terenului arabi! de catre 0 comunitate, la valoarea agricola, astfel ineM

valoarea spori ta, care ar apare in urma construirii unui oras, ar reveni, In

mod automat, in visteria comuni tatii, I n realitate, f iecare dintre acesteidei poate fi intalnita ~i i nainte de Howard, adesea de mai rnulte on la

rand: Ledoux, Owen, Pemberton, Buckingham §iKropotkin vorbeau ~j ei

de erase eu 0populatie l imitata , inconjurate de terenuri agricole: More,

Saint-Simon §j Fourier vorbeau de erase ca elemente lntr-un complex

regional;s Marshall § iKropotkin au sesizat irnpactul dezvoltarii tehnologi-

ce asupra zonelor industriale, jar Kropotkin ~i Edward Bellamy au apre-

ciat, de asemenea, di aceasta va favoriza dezvoltarea rnicilor ateliere.

Dar Howard, desl era atras de romanul de science-fiction de succes allui

Bellamy, Looking backward (1888), a respins admlnistratia centralizata

de factura socialista pe care 0sustinea acesta §i inslstenja sa supra sub-

ordonarli individului fata de grup, pe care 0 considera autoritarista.1OPe 0 scara mai larga, Howard nu putea sa nu lie influentat de

miscarea Back to the Land, care- alirnentata de dezvoltarea urbana §i de

rnizeria din erase, de criza agriculturii, nostalgie, motive qvasi-religioase

§i conventii anti-victoriene ~ a inflorit in randurile intelighenfle i lntre anii

1880 §i 19]4: 0rniscare originala altemativa, strmlara lnmulte privinte eu

cele din anii 1960 §i 1970.11 Pot fi urmarite eel pulin douazeci ~iopt de

ast fel de cornuni tati din secolul nouasprezece, dintre care doar cinci sau

sase erau cornunltati rurale; locuitori i lor erau socialist i u topici , socialist i

agrarieni, sectanti §i anarhisti . Putine astfel de comunitad au supravietuit

transforrnarii, desi unele dintre asezarnintele lor au reuslt sa dainuie:

Heronsgate, lnterneiata de Charti sti in Hert ford shire, dupa esecul reven-

dicarilor lor politice in 1848, este astazi 0 prospera comunitate de comer-

cianli situata Itmga autostrada M25.12 In spatele tuturor acestor mani-

festari se ascunde 0rniscare mult mai larga, bine reprezentata de seri itori

ca Morris §i Ruskin, care urmareau respingerea capcanelor grosolane ale

industrializarii ~i intoarcerea la a viala mai sirnpla, bazata pe

mestesugarit §i ideea de comunitate. Astfel ca, asa cum scria Howard,

ideea constructiei comunitati i plutea peste tot in aero

9 Batchelor, 1969, 198.

IIMarsh, 1982, 1-7

W . r . .feyerson, 1961. 1&6;Fishman, 1977,136.

]2 Darley, J 975 , 10; Hardy, 1979, 215 , 238 .

ORA.$UL GAAD lNA 109

Ora§ul·gradina §i orasu! social

Prin urmare, ingredientele solutiei lui Howard erau departe de a

Ii nriginale. Ceea C E ! putea sustine insa el - §i a sustinut intr-adevar la

lnceputu] unui capitol din cartea sa - era faptul ca modul in care a com-binat aceste ingrediente era original §i unic, El a pornit de la celebra dia-

grama a celor trei magneti. Astazi , ea prezmta doar un farmec arhaic, ma!

ales in versiunea colorata a primei editii. Dar meritul ei este acela ca

rezuma intr-o slngura pagma un set de argumente complexe care, daca

ar fi formulate intr-un jargon modern, ar ava nevoie de mutt mai mult

spatiu, Orasul-rnahala victorian, trebul€ spus, era in multe privinte un lac

groaznic; dar of ere a totusi oportunitati economice §i sociale, lumini ,?i

mulprni. Provincia din epoea victoriana tarzie, care acum e privita adesea

lntr-o lumina sentimentala, era de fapt Ia fel de neatragatoare: desi

promisese aer proaspat §i verdeata, a fost in reaJitate cuprinsa de criza

agriculturii §inu a reusit sa ofere nid locuri suficiente de munca, nici taxescazute, nici 0via\a sociala adecvata. Dar aceasta situatie se putea rezol-

va prin combinarea celor mai bune trasaturi ale mediului urban §i rural

lntr-un nou tip de asezare, Orasul-Sat,

Pentru a realiza acest lucru, era nevoie de un grup de oameni -

printre care era necesar sa se afle dlliva care sa posede 0 competenta

cornerciala §i care sa fie credibil i - care sa infl in!eze 0 campanie eu divi-

dende limitate, imprumutind bani pentru a intemeia un oras-gradina in

provincie, destul de departe de orice alt oras pentru aputea avea garanpa

ca pamantul va Ii curnparat la cel mai scazut pre] avand in vedere crisa

din agricultura. Apoi acesti initiatori urmau sa obtina promisiunea uno r

industrlasi de frunte di acestia i§i vor muta fabrici le aici; rnuncitorii din

aceste fabrici ar urma sa se mute §i ei §i si-ar construi propriile lor case.

Orasul-gradina ar avea 0 lirntta fixa in privinta numarului de locuitori -

Howard a sugerat ci fra de 32000 de locuitori, acestia urrnand sa traiasca

pe 0 suprafata de 1000 de aeri de teren, aproximat iv 0 data ,?i[umatate

fata de suprafaja Londrei medievale. Orasul ar fi inconjurat de 0 centura

verde, mutt mai mare decat suprafata locuibila a orasului, care sa fie de

asemenea proprietatea companiei - Howard a propus 0 suprafata de 5

000 de aeri - unde sa se afle nu numai ferme, dar §i tot felul de instilutii



110 ORA ,SUL GRA .D !NA

sociale, cum ar fi lnchisori, sanatori i, care ar beneficia de binefacerile

mediului rural.

Pe rnasura ce soar muta acolo din ce in ce mai multi oameni,

orasul-gradina ar ajunge la numarul Iirnita de locui tori, apoi, l a 0distanta

nu prea mare, soar lncepe constructia altui oras. I n t imp, soar dezvol ta a

vasta retea urbana, care soar lntinde aproape tara limite; in cadrul aces-

lei retele, fiecare oras-gradina ar ofer i 0mare varietate de slujbe ~iser-

vicii , dar, In acelasi timp, fiecare ar fi legat de celelalte printr-un sistern de

transport rapid (0 linie ferata inter-municipala, asa cum a numit-o

Howard), putandu-se ajunge astfel la toate oportunitat ile sociale §i eco-

nomice oferite de orasul rnetropola. Howard a numit aceasta viziune

pollcentrica Orasul Social. Deoarece diagrama a fast trunchiata in cea

de-a doua editie a dirtii ~i in toate cele care au urrnat, maioritatea citito-

rilor nu au lnteles ca aceasta retea, §i nu orasul gradina luat separat,

reprezenta realizarea fiz ica a orasului-sat: eel de-a! tre ilea magnet.

Dar nu era vorba doar de un proiect concreto Cuvintele finale, tre-

cute sub cel de-a! tre ilea magnet, LIBERTATE,COOPERARE, nu sunt doarretorice; ele reprezinta esenta planului lui Howard. A~a cum a afirmat

Lewis Mumford In -introducerea pe care a scris-o pentru cartea lui

Howard (1946), Howard era mai mull interesat de procesul social, dedit

de aspectele concrete ale planului SaU,13 Chela era faptul ca locuitorii

urmau sa aiba in posesie pamantul pentru totdeauna. in editia originala

a cartii rnai exista 0 diagrama care a fost omisa dupa aceea, cu con-

secinte grave pentru intelegerea rnesajului lui Howard: intitulata Punctul

de disparate a chiriei cafre proprietarul de teren, ea ihrstreaza modul in

care valorile sporite ale terenurilor, rezultate in urma constructiilor

urbane in orasul-gradlna, soar tntoarce inapoi la comunitate, Cetatenii ar

urma sa plateasca chi rii modeste pent ru loeuinje, Iabrici sau ferme, sufi -

ciente pentru a acoperi suma de bani trnprumutap initia], pentru a alca-

tui un fond financiar care sa acopere eapitalul investi t §iapoi- progresiv,

pe masura ce imprumutul ar fi restituit - pentru a oferi fanduri abundente

pentru crearea unei bunastari locale, toate aces tea fara nevoia unor taxe

locale sau centrale ~ieu 0 responsabilitate directa rata de cetateni. in

part icular , soar putea 'const itui un fond de pensii pent ru batranil saraci,

care acurn sunt inchi§i in azilele de saraci: pentru a inlatura dlsperarea §i

13 Mumford, 1946,37_

ORA .SUL GRAoINA III

a trezi speranta In piepturile celor care au cazut; pentru a reduce la

tacere vocea aspra a furiei §i a trezi notele blande ale fratiei §i

bunavointei.'!'

Howard putea susjine astfel ca solutia sa era un a1 t reilea sistem

socio-economic, superior atat capita lismului victorian, cat §i soclalismu-

lui birocratic centralizat. Esenta sa era administratia locala §i

auto-guvernarea. Serviciil e urmau sa fie oferite de municipali tate sau de

irr treprinzatori part iculari, solutie care s-a dovedit a fi mulL mai eficienta,

A1tele urmau sa vina chiar de la cetatenfi in§i§i, in urma unei serii de

experimente prornunicipale, cum le-a nurnit Howard. In particular,

oamenii urmau sa-si construiasca propriiJe lor case cu bani furnizati de

societa ti antreprenoriale , societati de binefacere , socletati co-operative

sau sindicate. ~i aceasta activitate, la randul ei, va conduce economia; cu

patruzeci de ani tnainte de John Maynard Keynes sau Franklin Delano

Roosevelt, Howard a ajuns la ideea ca societatea trebuie sa cheltuiasca

pentru a ie§i din criza.

Acest lucru urma sa se realizeze totusi [i"iratnterventl i pe scaramate din par te a statulul, Planul lui Howard urma sa fie realizat prin inter-

mediul a mii de intreprinderi mici: fiecare barb at §i ferneie urmau sa fie

un mestesugar , un ant reprenor . Pent ru realizarea planului sau era nevoie,

spunea el,

de la talentul eel mai inalt al tuturor inginerilor, arhitectilor,

arnstllor, medicilor, expertllor sanitari, gradinarilcr pelsagisti,

expertilor agricoli, supraveghetorllor, eonstructorilor, mestesuga-

rilor, comercianlllorsi speclallstilor in finanje, organizatorilor sindi-

cali, ai societatilor de bmefacere sau co-operative lor, p f lOa la

formele -celemal simple de rnunca necalificata, tmpreuna eu toatetreptele interrnedlare de talent §i calificare care fae legatura tntre

profesionaltsm §i rnunca necalificata.Jf

Aceasta este a viziune americana: spiritul de comunicare, adus

lnapoi in Anglia indust riala. Un spi rit cornunitar, tmbracat In hainele noii

tehnologii, pentru a crea 0 noua ordine socio-econornica: 0 viziune

remarcabi la, c.el putin pentru uimi toarea sa modemi tate, chiar §l acurn,

cu -aproape un seeol mai tarztu,

l4 Howard, 1898; 141. 151bid., 140_



]12 ORASUL GItAD lNA .

Letchworth §iHampstead: Unwin §i Parker

Howard a fost astfel un visator cu vise mareje, dar nu numai atat:

el a fost in primul rand un om de actiune. Cititorul modern care se

intoarce la cartea lui Howard, va fi surprins sa descopere di0parte alatde mare din carte contine calcuie financiare; Howard nu soia pentru

utopistii care visau la 0viala rnai sirnpla, ci pentru pragmaticii oameni de

afaceri victorieni, care voiau sa se asigure ca W vor recupera investitiile.

Una dintre trasaturile straJucitoare ale planului era aceea c a putea fi reali-

zat In mod progresiv, printr-o serie de initiative locale separate care

urmau apoi sa se sus tina grad at una pe alta. La opt Juni de Iapubliearea

cartii, Howard a luat initiativa infiintarii unei Asoclatii pentru Orasul

Gradina, care sa discute ideile sale, 'in eele din urma sa forrnuleze a

schema practica pe baza proieetuJui, eu rnodlficarile necesare'; Howard

a avut grija sa fie bipartizan din punct de vedere politic §i sa vizeze atat

cornerciantii, rnestesugarii §i oameni i de finante, cat §i artistii, clericii !ii

muncitorii cooperatlsti.te Un an mai tarziu, in 1900, el a infiintat prima

companie, First Garden City Limited, cu un capital de 50 000 de lire §i 0

rata a dividendeIor de 5 la suta, Doi ani dupa aceea a fast lnregistrata

Garden City Pioneer Company, eu un capital de 20 000 de lire, menita sa

caute terenuri potentiale.!? .

Criteriile elaborate de directorii Pioneer Company le urrnau

indeaproape pe cele stabilite de Boward: un teren cu 0suprafata cuprin-

sa Intre 4 000 §i 6 000 de acri, care sa beneficieze de legaturi de cale fera-

ta , bune rezerve de apa §i 0 buna can alizare, Terenul favorit, Chartley

Castle, la est de Stafford, a fast respins pe motivul ca era de parte deLondra. Letchworth, un teren situat la 34 de mile departare de Londra,

intr-o zona afectata de criza din agriculture §i unde preturile 1aterenuri

erau foarte scazute, a intrunit conditiile eerute §i - dupa negoeieri secrete

delicate cu cincisprezece proprietari - terenuI, cu a suprafata de 38 J 8

I(J Macfadyen, 1933,37. 171bid. , 37-9; Simpson, 1985, 14-17.

F IG U RA 4 .1 New Earsuiick,Undesign clasic in stilUnwin-Parker injurul unui spatiu verde inchis,cu intentla de a reinvia aspeetul cornunal al curtilor medievale.



11 4 O~UL GRAD INA

acri, a fost cumparat cu pretul de 155 5~7 de lire. Prima companie a

Orasului Gradina a fost lnregistrata pe 1 septembrie 1903, cu un capital

de 300 000 de lire, dintre care 80 000 de lire urmau sa fie investite ime-

dial, §i0 rata a dividendelor de 51a suta.IS .

~ Lucrarile avansau greu. Primele profituri au inceput sa apara tn

1912. In primii doi ani, au venit sa se stabileasca aid numai 1000 de

oameni. Industria s-a dovedit a fi greu de atras: atragerea tipografiei §i

legatoriei lui J. M. Dent a reprezentat 0 realizare majora.19 Astfel ca pri-

mii locui tori au fost art isti §i idealisti din c1asa de mij loc, care i-au conferi l

noului oras 0 reputatie de excentricitate: 'Aid se afla a intreaga colonie

de excentrici care se dadeau In spec taco Imult prea aproape de granitele

noastre sacre. Ne do r eam ca orasul lor traznit sa se f mutat putin mai

aproape de Arlesley'», Arlesley era spitalul pentru boli mintale din zona.

Aceasta era desigur 0 exagerare, dar exista totusi §i un sambure de ade-

VaT.L a The Cloisters, un colegiu cu carnin unde rezirlentii locuiau in

hamace separate de paravane picrate, aranjate sub forma de potcoeva in

jurul unei fantanl de marrnura, cresteau grau in conformitate cu ceea ce

considerau a fi principii kropotkiene, fiecare fir primind 0 atentie spe-

cial'a; dar, de regula, nu se obtineau decat buruieni §i scaie!i.21

Curand totusi, excentricii din c1asa mijlocie au fost covar§iti de

muncitori, care urmau sa ofere un raison d'etre pentru existenta orasului-

gra.dina. Dar, ca 0 ironie a soartei, In loc sa l§i insuseasca spiritul intre-

prinzator co-operat~v, ei au lmbratisat sindicalismul §isocia1ismuJ.22 Multi

dintre ei, prinlr-o miscare ce are; ironia ei speeiala, s-au alaturat

navetistilor din orasul vecin, Hitchin, In cadrul fabricii gigant SpirelIa,

'pentru a produce corsete pe care femeile din Letchworth cu siguranta c anu le-ar fi porta! niciodata, dar pe care sojii lor Ie vindeau Ja preturi mari

femeilor mai pupn emancipate din alte ora§e'.23

Ceea ce a ramas din toate aces tea a fost totusi esenta viziunii lui

Howard. Orasul a lnceput sa plateasca dividende dupa un deceniu; a

continuat sa se dezvolte, mai incet decat au sperat initiatorii sai, pima

cand a atins nurnarul de 15 000 de locuitori - mai pujm decat jumatate

din cifra stabilita initial tn 1938;dupa ce de-al doilea Razboi Mondiai, spri-

IS Culpin, 1913. 16 ; Simpson, 1985, 14-17

19Jacksin, E, 1985,71; Sirnpspou, 1985,20.35. 20Macfadyen, 1933,47.

21Marsh, 1982,238-9. 21 Simpson, 198,:),34.

2jMacfadyen , 1933. 5 l ; Marsh. 1982. 234 .

0 RA SUL GRAD INA 11 5

[init de programele de descentral izare finantate de guvern, orasul s-a

mtregit in cele din urrna, la 0 scara putin mai mica dedit cea proiectata

ini1ial. Ca 0 ironie a soartei, din acest moment el a devenit 0 victims a

afacerilor cu terenuri, de care a fost salvat printr-o lege ernisa de

Parlament in 1962, C3Ie aseza administrat ia sa 1n rnainile unei corporatii

speciale.> in cele din urma, orasul a atins forma sa perfecta in mainile

lui Raymond Unwin (1863-1940) §i Barry Parker (1867-1947). De fapt,aproape mull prea perfecta; arhitectura Unwin-Parker a tmbracat schele-

tul proiectat de Howard atat de bine, InCat, chiar §i dupa aceea, oamenii

abia Ie puteau dis tinge.

Pentru a intelege ceea ce Unwin si Parker au realizat ala! de

bine, aid la Letchworth §i la Hampstead, personalitatile lor trebuie

plasate in contextul cultural §i in epoca In care s-au format. Unwin s-a

nascut in 1863, iar Parker in 1867, la douasprezece mile distanta de

Sheff ield, in nordul Angliei; ei erau pe [urnatate veri §i Unwin s-a casatorit

cu sora IuiParker. Nici unul dintre ei rru avea pregatire de arhi tect; Unwin

§i-a inceput cariera ca inginer , iar Parker era specialist in decoratluni inte-

rioare.. Amandoi au crescut intr-un rnediu efervescent, ale carui idei

proveneau Ynmare masura de la William Morris, care urma sa Ie influ-enteze apoi intreaga opera. Ei credeau ea creativitatea provine dintr-o

injelegere plina de irnaginatle a trecutului; ca Evul Mediu a oferit un stan-

dard istoric; ca vechile cladiri se r idicau din pamantul pe care se aflau: ca

satul era 0 intrupare organica a midi cornunitaji, construita pe rela1ii

interpersonale: c a arhttectul §i urbanistul erau pastratorii vietii sociale §i

estetice, rnentinand §i cultivand valorils tradijionale ale cornunitatn pen-

tru generatiile viitoare.e

Unwin a devenit de t impuriu un socialist in traditia lui William

Morris, alaturandu-se grupului de la Sheffield, initiat de EdwardCarpenter , unul dintre lntemeietorii Societati] Fabiene; aici, Kropotkin

tinea preJegeri despre uniunea dintre munca tizica §i cea intelectuala.es

Inainte de 1900, el lucra la proiectarea caselor pentru satele minere din

zona sa de ba§tinaP De aici s-a nascut cartea sa Cottage Homes and

Common Sense (1902), 0pledoar ie arzatoare in favoarea unor conditii de

Iocuit mai bune pentru c1asele muncitoare: 'Se pare ca nu s-a injeles ( : : a

24 Miller, 1983, 172-4.

2:; Creese, 1966.169-70; Miller, 1981,74; Jackson. E, 1985.41,168.

26Jackson. 1985. 17. 27Creese, 1966, 184-£.



11 6 ORA§UL GRADINA ORA!}UL GRAD INA 117

sute de mii de femei l§ipetree cea mai mare parte a vietii neavand nimic

mai bun de facut decat sa supravegheze privelistea oferita de aceste

curti, a carer uratenie plina de mizerie nu este Irnprospatata de un petic

de verdeata care sa arninteasca de sosirea primaverii sau de diderea

unei frunze care sa vorbeasca de verrirea toarnnei. Totusi, daca to Joe sa

se iroseasca sub forma unor curtl inghesuile §i ulite murdare, spatiul din

jurul caselor ar fi unit, ar putea alcatui 0 curte sau 0 gradina foarte

respectabila' ; casele, proiectate in asa fel indH sa dea un aspect tnsorit

came rei principale, ar urma sa fie asezate In jurul unor 'patruiatere care

ar da unul in altul, dupa modelul colegiilor de la Oxford §i Cambridge.28

In acel an, Unwin §i Parker lucrau deja la prima lor sarcina

majora: satul-gradina de la New Earswick, care urma sa fie ridicat pentru

familia Iabricantilor de ciocolata Rowntree, nu ca 0opera de caritate, ci

sub forma unui trust independent, aproape de fabrica acestora de lamar-

ginea de nord a York-ului.Proieetul incorpora mulle trasatun care urmau

sa fie reaJizate pe 0 scara mai mare la Letchworth §iHampstead. Satul

este separat de fabrics §i de oras printr-o centura verde ingusta, darIoarte distincta, care este in parte natural a , in parte artificiala, Casele sun!

dispuse in terase §i sunt grupate fie In jurul unor spatii verzi cornune, fie

de-a lungul unor alei - anticipand astfel aranjamentul Radburn cu mai

mult de un sfert de secol- §i, mai tarziu, In cursul proiectarii, In cuts-de-

sac. Trasaturile principale care ies in evidenta sun! abundenta spatiilor

verzi §i cladirea unui dim in cultural. Peste tot, trasaturile naturale -

copacii, un mic parau - sunt integrate in design. Locul poseda intr-o

masura suprema ceea ce chiar Unwin §iParker au numit 'primul aspect

esential in privinta formei §i designului oricarui obiect decorativ... 0

atmosfera de calm';z9 vizitatorul, in orice stare psihica s-ar afla, aiungand

aici, capata imediat 0extraordinara senzatie de calm, impresia unei ordi-ni inforrnale, dar naturale a Iucrurilor care cuprinde totu!. Conservat

excelent, restaural intr-un atent acord cu intentiile originale ale lui Unwin

§i Parker, New Earswick este 0mica bijuterie, care tncanta ochiul chiar §i

acum, la mai mult de optzeci de ani de la ridicarea lui. Realizarea sa a

esuat intr-o slngura privinta: standardele proiectului au fost atat de ridi-

cate, lncat cei eu venituri reduse nu si-au putut permite sa se stabileasca

aici, Acesta urma sa se dovedeasca intr-adevar un defect recurent.

P IGURA 4 .2 Barry Parker.

Partenerul lui Unwin ;ii eel care l-a ajutal la proiectarea asezarilor de laNew Earswick, Letchworth §i Hampstead; mai tarzlu, autorul unic al cartierului

Wythemshawe, din Manchester, al trellea oras-gradina englez adevarat,

28 Unwin, 1902,4. 29 Parker ~iUnwin, 1901, 5.

La Letchworth, Unwin §i Parker s-au confruntat eu 0 problema

mai mare §irnai complexa, In prtncipiu, problema a fostaceea ca zonele

industriale trebuiau sa se integreze in designul de ansamblu alzonelor de

locumte. Locul unde urrnau sa fie plasate cladirile industriale a fost deter-

rninat de existenta unei liniide cale Ierata care taia in doua tnrreaga zona.

Spre deosebire de caminul cultural modest §ide sirul de magazine de laNew Earswick, aici trebuia proiectat un tntreg centru al orasului. In cadrul

celebrei lui lucrari despre urbanism, scrisa mai tarziu, Unwin va analiza

planurile urbanistice ale trecutului, concluzionand eli atat abordarile for-

male cat §i cele informale aveau meritele Jor.Desinu s-a indo it niciodata

de faptul ca guslurile sale se indreptau In directia unei abordari infor-

male, Letchworth are mai multe elemente formale sub forma unor strazi

radiale. rend-points, §i, mai presus de toate, marea piata centrale a

orasului, dominata de principalele dadiri municipale. Aceasta cornbi-

natie nu a functtonat tnsa prea bine. Majoritatea aranjamentelor infor-



11 8 0RA..SUL GIM.DINAORA$ UL GRAD !NA 119

Copiii nu lrebuie nici ei uita\i in prclectarea tspajiilor libere.

Kinderbarrk, saubancile joase, potrivite pentru picioarele lor mici,

trebuie s a Fieinto tdeauna avute 1nvedere, i ar acolo unde este pos i-

bil, pe spatliie verzi s a se instaleze Ieagane ~tbalansoare, eu bazine

pentru barcute §i gropl eu nisip unde acestea pot Ii pastrate sufi-

cient de curate.32

Ei voiau, de asernenea, sa urmeze ~i obiective sociale, "Atat in

urbanistica locala, cat §i In cea regionala, este important sa se previna

separarea cornpleta a diferitelor categodi sociale, care este 0 trasatura

atat de accentuate a orasului engJez modern.33 Dar, in Anglia edwardiana,

existau totusi l imite in acest sens. AtM la Letchworth, cat ~ila Hampstead,

exista zone pentru .Jocuinte", separate de mariJe case ale celor din clasa

mijIocie: sunt asezate destul de aproape unele de altele, dar nu prea

aproape.

Hampstead a fast un punet culmlnant, atat pentru mtscarea

orasului-gradina englez in general, cat §i pentru Unwin in particular.

Pentru ca, asa cum se putea observa, nu era un oras-gradina, ci 0 subur-

bie-gradina; nu avea industrie proprie §i era dependent de 0 statie de

metrou din veclnatate, care a fast deschisa exact cand se proiecta orasul,

Pentru corectitudine ~i pentru marturia rs tor ica, trebuie spus ca nu era

singurul §i niei rnacar primul ora§ de acest gen. Eal ing Tenants Limited,

prima asociatie cooperative londoneza pentru locuinte, fusese infiintata

in 1901 §i curnparase terenul de 32 de acri de la Brentham Estate, de lacapatul lui The Mount Avenue, in 1902, chiar inainte de Letchworth; aso-

ciatia Ii angajasera pe Unwin §i Parker pentru a proiecta un sat-gradina

model prin 1906, un an inainte de Hampstead.> Era un sat-gradina subur-

bie, putin diferi t ca dimensluni de New Earswick, dlferit prin calitatea ridi-

cata a designului sau, aspectul sau intrnitabil de asezare dornestica

pasnica, clubul social asezat in centru ~ 0 idee irnprumutata de la New

Earswick §i de la prima suburbie-gradina ridicata eu treizeci de ani rnai

devreme langa Bedford Park - §i de centura sa verde incipienta, forrnata

de maluri le inverzite ale raului Brent , aflat in imediata vecinatate.

Totusi Baling este interesant nu numai pentru designul sau, EI

reprezinta dtrectia in care urmau s a fie construite orasele-gradina §i su-

burbiile-gradina: libertatea ~i cooperarea lui Howard, in plina

desfasurare. Unwin !auda cartierele de locuinje construite pe baze coo-

peratiste tnrr-un pamflet din ] 901, sustinand ca, in acest fel, grupuri de

proprietari potentiali ar putea ridica Ioculnte la preturi scazute, pe

terenuri cumparate la valoarea lor agricola' din nou, argumentul lui

Howard. Dar, In plus, "case!e puteau Ii grupate laolalta ~iaranjate astfel

incat fiecare sa cape te un aspect tnsorit §i0priveliste deschisa; si pentru

male ale cladirilor sunt la fel de reusite ca §i cele de la Earswick, uneJe-

proiectate in jurul unor spal il verzi irnertse - chiar mai reusite, Iar fabrica

Spirella este 0 lncantare, proiectata - probabiJ pentru a ' incerca §i a evita

asociatii le - intr-un Jugendstil vienez foarte liber. in schimb centrul

orasului este 0 harababura teribila, eli strazi care par sa nu duca in vreo

direcjie anurne, impodobite (la 0buna per icada dupa plecarea lui Unwin

§i Parker) de un amestec amorf din cele mai proaste ornamente comer-

dale In stil nee-georgian din perioada dintre cele doua razboaie §i, chiar

rnai rau, din anii salzeci.

Este semnificativ ca Unwin marturisea ca pe vremea cand lucra

la acest proiect tnca nu citise cartea lui Camillo Si tte Die Stodtebau nach

der kiinstlerischen Grundsatzen, pubficata cu mai mull de un deeeniu in .

urrna, care scotea in evidenta calitatile informale ale oraselor

medievale.w Era 0lectie pe care Unwin nu avea sa 0uite; Town Planning

in Practice, publicata in 1909 - la dear 0 [umatate de deceniu dupa

Letchworth - este 0 Iucrare memorabila in primul rand pentru schitele

stralucite ale vechilor erase si sate engleze, franceze ~igermane, pe bazacarora i§i va elabora propria sa coneepjie despre relatiile dintre cladiri §i

spatiile libere. Sau, mai bine spus, conceptia lor: trnpreuna, Unwin §i

Parker au adus urbanlsrnul la nivelul artei pure, dupa care totul avea sa

para un anti-apogeu. Ei au afirmat in mod explicit ca sarcina lor era, mai

presus de toate, aceea de a promova frumosul sau agreabilul, terrneni

care pentru ei arau sinonimi: "mai presus de toate, va trebui sa inoculam

In munca noastra spiritul artistic,">' Dar, de asemenea, ideile lor erau

intotdeauna Indreptate catre oamenii care urmau sa Iccuiasca §i sa

fotoseasca cladir ile, aleile §i spatule de agrement create de ei. ~i aceasta

orientare mergea pana la cele mai marunte detalii individuale: a urba-

nistica si 0 arhitectura reusita tnsemna pentm ei rnult iplicarea detalii lor

potrivite:

JO Unwin, J 920, 225.

33 Ibid., 294.

34 Jackson, F. , 1985, 73: Co-Partnership Tenants , 1906,70-1; Abercrombie, 191o a , 119.3IIbid.,9. 32Jbid.,287.



120 ORASUL G R A D r N A 121

a asigura aceasta priveliste §i aspectul insor it, anumite portiuni din teren

puteau fi Iasate permanent l ibere": puteau fl construite camere cornune

pentru muzica §i pentru petrecerea timpului Jiber § i, de asemenea, pen-

tru rnese comune. S-ar putea construi, sugera el, grupur i de case in jurul

unor pattulate re, fiecare cu 0. camera cornuna; ceea ce voia sa recastige

Unwin ell atata ardoare era chintesenta acelui spirit medieval ill cornu-

ni ta~jj . :>5Unwin a stabilit c om it et ul e xe cu ti v aJ Co-Partnership Tenants

Housing Company; el §i Parker au proiectat nu numai Eating, ci §i subur-

biiJe de la Leicester , Cardiff §i Stoke-on-Trent.es Legea pentra Locuinte iii

Urbanism, din 1909, a permis acestor "societaF de folosinta publica' sa

imprumute bani de la stat cu dobanda scazuta; pana in 1918 existau mai

mult de 100 de astfel de societaf _3 7 Dar Hampstead era totusi un proiec t

mult mai vast. Par intele sau a fast Henrietta Barnett, redutabila sotie a lui

Warden de la Toynbee Hall. Ei aveau 0casa de vacanta la Hampstead §i

au auzit In J 896 de planul de construire a unei not statii de metrou in

zona. (L~nia a devenit in curand 0 parte a irnperiului lui Charles Tyson

Yerkes). Intr-o rnaniera tipica pentru clasa mijlocie engleza, ea a initiat 0

campanie pentru cumpararea de teren care sa extinda Hampstead

Heath, frustrand astlel ambitiile de proprietari ale promo toril or, Dupa 0

campanie de cinci ani, care a insernnat trtrniterea a 13 000 de sensor! ,

terenul de 80 de acri de la Heath a fost cumparat de LCC pentru suma de

43241 de lire; statia de metrou, a carei constructie a tost oprita la [urna-

!ate, a devenit una dintre multele statii suburbane fantorna ale Londrei.

In toiul aeeslor actiuni, cineva a sugerat ideea unei suburbil-gradlna, a

Iost nevoie de un alt teren de 243 de acri, curnparat de la Eton College

Estate prin folosirea a 112000 delire obtinute prin subscriptie publica, in

1907. S-a infiinjat imediat un trust pentru a construi 8000 de case; Unwin

~i Parker au fost arhitecti. Inca de la lneepul, suburbia avea obiectivesociale Indraznete: a~a cum spune un conternporan, urma sa tie un loc

"unde saracii Ii vor invata pe eel bogati, iar aces tla, sa sperarn, Iivor ajuta

pe saraci sa se aiute singuri"; primul protect includea constructia de

hangare pentru depozitarea earutelor.3s In curand insa, valoarea

terenurilor si chiriile au inceput sa creasca §i - ca §i Letchworth, sau mai

inainte Bedford Park - suburbia a inceput sa dobandeasca 0 reputatie pe

care Doamn8 Henrietta se straduia sa 0 respinga: nu era adevarat c a .locuiloril erau "toti excentrici, purtatori de sandale §i ciudati fara corsete:

Suntem doar oameni obi¥luiti. .. Unri dintre noi au servitort, alt!i nu;

unii dtntre noi au masini, alpi folosesc poneii "Shanks"; unii citesc,

unii picteaza, unil cornpun rnuziea, dar toti muncim, toti spiH1im

("nici 0 cas a , orlcat de mica, fara 0 bale' - vezi rec larna) - ~i lotine ingrijim gri:idinile... eliberatl de opresiunea averilor §icapabili sa

ne apropiem unii de altii pe terneiurite mal simple. §i mai profunde

ale intereselor ~iaspiratiilor comuJle.39

Dintre cele trei organizatil antreprenoriale care au ridicat cea

mal mare parte a caselor, doua erau co-partenere.w Dar obi ectivu I

urmarlt, "coexistenta cotiniana care va vindeca curand lnstrainarea

claselor"," a fost frustraL de succesul suburbiei propriu-zise; astazi, chiar

~imicile case ale artizanilor sunt gentrificate.

Ceea ce a supravietuit totusi a fast calltatea fizica. 1n anumite

privinte, aceasta este curios de tranzitorie. Unwin era la acea vreme deja

puternic lnfluentat de Sitle §i de propriile sale peripluri germanice;

restrictiile administraliilor locale au fost depa~iteprin folosi rea unor inve-

stiri parlamentare spedaJe.42 Astfe! ca Unwin era tiber sa demonstreze In

reaJitate eeea ce cu cativa ani mai tarziu, in pamfletul sau extrem de

influent, Nothing Gained by Overcrowding, a demonstrat pe hartie:

anurne ca 0urbanistica adecvata va ofen fiecaruia mult mai mult spatiu,

lara sa foloseasca mai rnult teren. Cheia acestei solutii-minune era

reducerea spatiului necesar pentru drumuri de Ia 40 la suta (ea in pla-

nurile obisnuite ale admtnistratiei) la 17 la suta, marind astfel suprafata

terenurilor disponibile pentru gradini ~ispatH deschise de la 17 la nu maiputin de 55 la suta din suprafata totala.43 Aceasta l ibertate este relosita la

Hampstead pentru a produce un aranjament tipic informal, cu straz!

curbe neregulate, culs . ..de-sac ~j 0 mare varietate a tipurilor de case;

Unwin dorea, Inca de pe atunci, sa elirnine traflcul aglomerat ~i chiar ~i

astazi traficul se desfasoara cu un calm respectabil.n Iar designul rea-

rnintes te in mod fidel ~ichiar reusit de rnodelele medievale germane: un

zld al orasului care strajuie~te extens ia de la Heath, cu gherete de por tar:

35 Parker s i Unwin. j 90t , 96-7 , 106 ; Hayden, 1984. 1 2 6, 1 2 9.

36 Jackson, F., 198·5 .73 , 109-110.

3J Reiss, 1918, 85-86. 33 Jackson, 1973. 78.39 Barnett , 19 1R. 205. 40 Al : l e rcmmbic , 1 .910a, 32 . .

42 Jackson, 1973. 79. 43 Unwin , 1912. 6.

41 Cr e es e , 1 9 6 6 ,2 27 .

44 C re es e, , 9 66 , 239.



122 O~UL GRADINA.

dupa sirul de magazine de pe Finchley Road, Unwin a asezat 0 poarta

imensa, care arata ca §i cum ar fi fost adusa pe sus din vechiul Ntirnberg,

In sehimb, In plata centrala a orasului, asezata la dorinja

Doamnei pe locul eel mai lnalt al suburbiei.e ~i "in strazile adiacente,

Unwin s-a inclinat in fata lui Lutyens, eel care a proiectat cele doua mari

biserici §i lnstitutul din vecinatate. Rezul!atul este a anornalie, un exer-

citiuexcesiv de formal, in traditia Orasului frumos: un vizitator care ar

intra pe poarta principala dinspre Heath, soar astepta sa gaseasca 0

pa~ti§a a burgului Rothenberg-ob-der-Tauber, cu strazi tngusre care sa

duca la 0 piata, pe care Unwin ar fi fost incantat sa 0 proiecteze, dar in

schimb intalneste IJn buJevard procesional care arata suspect de

asemanator cu 0 copie proasta a aleii ce duce la palatal viceregeluidin

New Delhi (vezi cap. 6). In plus, lntreaga zona, desi vesta ca dimensiuni,

este ciudat de lini§tita; oarnenii tree foarte rar pe acolo §i plata arata ca §i

cum ar astepta 0 receptie irnperiala care nu va mai avea loc nlciodata.

Peate, totusi, intentia nu a fost, asa cum spunea Creese, aceea de a crea

spatii de recreere, de distractii sau de curnparaturi pentru Iocuitori, ciaceea de a-t impresiona; §i probabil ca asa s-a §i tntamplat.« Dar Unwin

§i-a dat binecuvantarea; §i la Letchworth a avut mornente de formalism.

Hampstead, luat ca intreg, creeaza confuzie in mintea ceJor fideli

rniscarii orasului-gradina. Inca de la tnceput, asa cum a observat

Abercrombie In 1910, Asociatia Ora§ului-Gradina avea ca obiective, pe

Janga "construirea de noi erase in districtele rurale, pe baza unor principii

bine intemeiate" §i "crearea de suburbii gradina, pe baza unor principii

similare, pentru decongestionarea rapida a oraselor existente", "con-

struirea de sare-gradina ... pentru a putea oferi conditii corespunzatoare

de locuit membrilor claselor muncitoare in apropierea Iocurilor de

mundi."47 Intrebarea care se punea din ce in ce mal pronuntat era daca

nu curnva binele era dusmanul mai binelui, In rnainile lui Unwin §i

Parker , Hampstead era acceptabil, chiar rner itor iu; la fel erau, probabil,

majoritatea celor aproximativ douasprezece planuri coordonate de Co-

Partenership Tenants intre 1901 ~iprirnul Razboi Mondial;« problema era

aceea a "unui numar destul de ridicat de proiecte care poarta in mod

dubios numele de "Ora§-Gradina", fara s a prezinte nici un motiv pentru

aceasta, spiritul lor fi ind strain de conceptl ile intemeietorilor rniscari i. "49

45 Ibid., 223. 46 Ibid., 234.

48 Culpin, 1913. passim.

47 Abercrombie, ] 91Oa , 20 .

49 Ibid., 5.

O~UL GRAoINA. 123

Dupa razboi, C.S. Purdom, noul editor al revistei Asociatiei, se plangea

ca: "Nu exista aproape nici un district. in care consiliul local sa nu

pretinda sa construiasca un oras-gradina, §ipeste tot i§i fac reclarna ~on-

structori lipsip de scrupule ... Dar, cu toate aeestea, la ora actuala nu

exista orase-gradina decat la Hertfordshire, Letchworth ~iWelvvyn".50

In 1919, Asociaria - redenumita acum Garden Cit ies and TownPlanning Association - a adoptat 0 definitie foarte restrictiva a "lucmll:li

rnsusi": anul urmator, stanjenita de achizitionarea de catre batranul

Howard, care avea saizeci ~inoua de ani, a unui vast teritoriu la Welwyn,

fara sa se consulte §i fara a avea bani sa-l plateasca, Asociatia a depus

garantie pentru el §i au inceput aid construirea celui de-al doilea oras-

gradina.» Proiectat de LOll is de Soissons in sti lul georgian, care de atunci

a seas de pe scena stiJul neolocal allui Unwin - Unwin insu~i schimban-

du-si stilul - proiectul este mult mai formal dedit Letchworth sau

Hampstead, in special prin imensa sa plata centrala in stil Lutyens, de

aproape 0 mila lungime: un fel de Oras-Gradina Frumos. Arhitectura

arata in schimb cat de reusit poate sa fie stilul neo-georgian daca se afla

pe maini bune. Realitatea este, oricat de eretic ar suna sa 0 spunem cu

voce tare, aceea ca acest oras este mull mai atragator decat Letchworth.

Mi§carea Ora§u/i,1i-gradina fntre cete dOUG riizboaie

Intre timp, in 1918 §i 1919, rniscarea s-a confruntat eu 0 dubla

cr iza.In 1912, Unwin se angajase deja in ceea ce pentru unii a fost marea

apostazie: intr-o prelegere tinuta la Manchester University, el a sustlnutconstruirea de orase-satelit" 'in jurul oraselor, suburbii-gradina care

" -;; ~urmau sa depinda de erase in privinta locurilor de munca. In 1918, ca

rnembru foarte impor tant al Comitetulul Tudor Walter , 0 pozijie care Ii

conferea 0putere Jnegalabi la, el a sustinut aceasta idee in recornandarile

oficiale pentru programul de locuinte postbelice, care a prirnit aprobarea

legistativa prin Legea Addison, In anu] urrnator; consecintele au fost

prezentate in arnanunt in capito lui 3. Rezultatul a fos t acela ca, din apro-

xirnatlv un milion de Iocuinte, construite cu bani publici de catre

50 Purdom, 1921,33. ;\1 Ibid. , 34; Osborn, 1970, 9-JO.



124 O~l1L GRM>INA

autoritatile locale lntre cele doua razboaie, nici una - cu exceptia cator-

va la Letchworth ~iWelwyn - nu a fast construlta in stilul adevaratelor

orase-gradina, Aceasta a fast a Iovitura foarte dura pentru Asociatie, care

desfasura simultan 0 carnpanie in Iavoarea unui vast program de con-

structti de Iocumje de cazre stat ~i in favoarea oraselcr-gradina. Howard

insusl nu avea nici un feJ de incredere in capacitatea s tatului de a realiza

acest program §i , probabi l, nu avea nici 0 tnclinatie ideologica catre ideea

ca atare: a§a cum li marturisea credinciosului sau aghiotant Frederic

Osborn (1885-1978), in 1919, .Dragul meu baiat, daca ai sa a§tepti pana

cand guvernul va face acest lueru, vei f la fel de balran ca Matusalem

cand te vei apuca de treaba. "52

Asa ca atunci cand Howard a obtinut Welwin prin metode

neconventionale, in provincie au tncepur sa se construiasca orase-satelit ,

iar ideea construirii de erase noi pe scara larga. a fost data inapoi cu

treizeci de ani. Poate di acest lucruera inevitabil: obiectiile politicienilor

fata de mutarea locuitorilor din cartierele sarace ale marilor erase ln

provincie, irnpreuna cu amenintarea extinderii rapide a granitelororas elor, erau se pare un factor foarte important , asa cum au demonstrat

pe deplin dificultatile iruampinate de LCC tn proiectarea proprietatiior

sale sate lit, si de Manchester, la Wythenshawe.

in par te, problema se datora unei J ipse de imaginatie. Unele din-

tre asa-numitele asezsri-satelit - In primul rand tea apartinand de LCC de

la Becontree, 'in Essex - erau foarte mari, avand un nurnar de Iocultori de

cateva ori mai mare decat cifra pUinuita de Howard, de 3 0 0 00 , flind egale

ca suprafata cu un ora§ engJez de dimensiuni medii, §i se allau la 0 dis-

tanta mare de autoritatea centrala. Ynplus, le lipsea industria, necesara

pentru a-si capata autonornia - desi, dupa 1928, Becontree detinea avan-

tajul neasteptat al fabricii Ford Dagenharn - ~i nu aveau nici rnacar 0

retea decenta de transport urban. In multe cazuri, aceste erase aveau §i

defecte de proiectare, Cladirile de locuinte erau destu! de bine fikute §i

se conformau cfu1ilor model ale lui Unwin; dar Impreuna eli aranja-

mentele din care faceau parte erau pur §i simplu stupide.

Satelljii din provincia reprezentau exceptii partiale. Jar

Wythemshawe, proiectat de Barry Parker pentru Manchester in 1930 ,

este lntr-adevar 0 exceptie notabila .. lstoria sa timpurie era foarte si-

nuoasa, _Abercrombie, numit consultant, a recomandat ca orasul sa

52 Osborn, 1970, 8 ; c f. Hebbe rt , 1981, 180"

ORASUL GRADINA 125

cumpere un teren de 4 5 00 de acri; jurnatate din aceasta suprafata a fost

cumparata in 1926. A urmat.apoi 0 vasta batalie pentru ca terenul sa fie

tncorporat de Manchester, batalle ca§tigata In Parlament In 1931; nu s-a

reusit insa obtinerea unui ordin pentru curnpararea restului suprafetei,

lntre tirrrp, in 1927, orasul l-a insarcinat pe Parker sa elaboreze un plan. I

s-a dat mana libera sa proiecteze un oras nou, pe un teren imens, de

5500 de acri. Pima in 1938, avand peste 7000 de corporalii §i 700 de case

particulare, era deja mai mare decat Letchworth sau WeJwyn §i nu se

atinsese decat un sfert din cifra stabilita initial, de 107 00 0 de locuitori.v

Parker insus! iIdescria, In 1945, ca flind "Ia ora actuala un perfect exern-

plu de ora§-griidina.."S'I In reali tate, esle un exemplu imperfect. Numarul

de locuitori era de trei ori mai mare decal eel recomandat de Howard,

desi este apropiat de acela al ~arilor erase nou construite dupa eel de-al

doilea razboi mondial. Cu toate ca terenul fusese cumparat aproape la

valoarea lui agricola, era separat de oras printr-o portiune de teren cu 0

latime de numai 0 jurnatate de mila, 0 centura verde de 1 00 0 de acri de-a

lungul raului Mersey.Inplus, desi a fost proiectata 0 vasta

zonaindustri-

ala - ca ~iIa Letchworth, de-a lungul unei linii de cale terata care taie In

doua intreaga zona - aceasta nu a putut oferi loculi de munca pentru toli

locuitorii : era necesara astfel 0 linie de autobuze catre oras ,

Principala sa realizare 0constituie :introducerea a trei principii urba-

nis tice arnericane, imprumutate de Parker direct din zona New York-ului, pe

care I-a vizitat in 1925.55 Prirnul dintre aces tea era principiul cartierului

unita', ale carui origini vor fi diseutate mai tfuziu, in acest capitol. AI

doilea era principiul aranjamentului Radburn, pe care Clarence Stein § _i

Henry Wright I-au elaborat in eadrul proiectului lor pentru orasul-gradina

eu acelasi nurne, in 1928, care va fi de asemenea discutat mal tarzfu in

acest capitol, un prlncipiu pe care acestia din urma I-au discutat cu

Parker inca din 1924.56AI treilea era principiul aleilor cu copaci, pe care

Parker lo a observat In zona New York-ului, dar pe care I-a folosit 1ntr-o

rnaniera cornplet cnginala,

Aleile originale din New York - Aleea Bronx River din 1914 §icele

proiectate de Robert Moses ca parte a planurilor sale pentru parcurile de

recreere din anii 1920 - erau strazi eu aeces limitat, desemnate doar pen-

tru un trafic auto particular §i arnenajate In asa fel ineat sa ofere un peisaj

53 Macfadyen, 1933, 115-21; G.B.R.C. Geographical Dis tr ibution, 1938, passim.

54 Cresee, 1966, 255. 55 Ibid., 261. 50fbid.,266.



126 0RASUL GRADINA OIWjUL GRADINA 12 7

recreative? . Geniul lui Parker la Wythenshawe a constat In cornbinarea-,

acestui model cu 0 alta traditie americana a aleilor, mai veche, con-

ceputa de Fredetik Law Olmsted §i folosita pe scars Jarga de urbanistii

din traditia Orasului Frumos la inceputul secolu1ui: ideea aleilor cu dru-

muri de acces catre zonele de locuinte, legate de parcurile pubJice58 - 0

idee care a fost Iolosita cu prudenta in Marea Britanie, de catre Soissons

la Welwyn §ide catre arhitectul peisagist T . H . Mawson in juruJ lui StanleyPark, la Blackpool, in anii 1920 - pentru a oferi elementul principal al

planului de trafic pentru un intreg ora§-griidina.59 Astfel, el a tncercat sa

evite unul dintre principalele defecte de proiectare ale anilor 1930, atat

de accentuat in tmprejurirnile Londrei, acela al dezvoltarii l iniare de-a

lungul noilor ar tere rutiere, La Wythenshawe, explica el,

aceste ar te re rutiere ... vor Ii lncadra te de spatil verz] ~inu vor Ii

doar §osele de tranzit , Ele .vor fi proiec tate pentru a tnconjura par.

cur il e existen te , v iitoarele terenuri de recreere, t erenurile de ioaca

ale scolilor, crangurile §i durnbravite existente, terenul de gol f pro-

pus spre a fi const ru it , cursuri le de apa §i tot ceea ce ar sporifarmecullor ~ i le-ar perrnite sa se extinda catre marile zone l ibere

din provlncie.w

razbunare parca, 0sosea in sensul lui Angeleno. Cealalta alee prolectata

a fost abandonata la [urnatate, in mod inexplicabil.

in realitate, Manchesterului nu prea i-a pasat de piesa sa de

rezistenta. Centrul comercial a fast terminat in anii 1960 eu multa

i 'ntarziere - ostenlativ; unele din apartamentele de dupa razboi sunt ade-

varate mostruozitatr. Al doilea §i al treilea val de locuitori nu au tratat locul

Ja fel de bine ca primii veniti; exista mult prea rnulte urme, pentru cei

care ar dori sa creada ca ni§te imprejurimi civilizate vor atrage un eom-

portament civilizat, de graffiti, vandalism §i del icte marunte, Totul arata 0

decadere In maniera tipic englezeasca, ca §i cum s-ar 11 renuntat la

aceasta zona; desi In aceasta privinta nu ditera de restul Manchesterului.

Dar, in pofida eforturilor, nu a putut f complet stearsa amprenta lui

Parker. Imensul spatiu verde de la Wythenshawe Park a tntors aproape pe

dos conceptul de centura verde; aici exista un veritabil centru verde al

orasului, Locuinjele, care cornblna cu talent motive georgiene ell stilul de

la Lethchworth, sunt grupate cu ingeniozitata Injurul unei multitudini de

mid spatii verzi. In pofida decaderii de mai tarziu.Jocul merita, pe bunadreptate, apelativul de al treilea oras-gradina,

Intre timp, adeptii fideJi ai miscarii si-au continuat campania,

Chamberlain, care atata vreme cat a fast In functie a fost un prieten al

oraselor-gradina, a obtinut subsidii guvernarnentale promulgate prin

Legile din 1921, 1925 §i - In pofida opozitiei Ministerului de Finante -

193261 • Dar el nu a facut un lueru prea bun. Prin 1930, secretarul perma-

nent al Ministerului Sanatatii , sir Arthur Robinson, marturisea deschis,

Aceste drumuri, argumenta el, ar trebui sa fie numite, ln mod

adecvat, dupa terminologia americana, .sosele", pentru ca ele nu VaT fi

folosite numai pentru recreere ci, dimpotriva, vor putea fi folosite pentru

orlce gen de trafic:. (in t r-ad evar, aceasta conceptie era inrudita eu ideea

arterelor rutiere segregate, acesta flind eel mal inalt nivel in sistemul ierarhic

al planning-ului traficului, asa cum a fost stabilit de Alker Tripp tn 1938 ~i

imprumutat apoi de Abercrombrie §i Forshaw ca un element major In

planul pe care l-au realizat pentru zona Londrei in 1943). Odata terrni-

nata, principala artera nord-sud a lui Parker a fost numita A1eea Printesei,

Soarta ei a fast ironica: proiectata initial cu [onctiuni cu s istemullocal de

strazi, treizeci de ani rnai tarziu ea a fos t rnodernizata §i transformata In

autostrada de specialistii in urbanistiea t ransporturi lor. Apropiindu-se de

eras printr.-o retea incalcira ca de fire de spaghetti, ea este acum, ca 0

De§i la lnceput am fost un suporter al oraselor-gradina, ca atare, in

decursul timpului mi-am schimbat opiniile despre ele - in teorie,

toto] ar ata foa rte bine , dar ln practica , nu functioneaza. °abordare

mult ma l potnvita a t fi reprezentata de ceea ce se chearna orasul-

satel it .. . Un oras-sateli t nu este altceva decat rezultatu l mai mul tor

proiecte vaste de locuinje a le autorltautor locale §i directia nor-

ma la este astaz i aceea de a le incuraja.s?

Odata ce Chamberlain a reusit sa creeze comisia Bar low, Unwin,

aducand dovezi 'in fata acesteia, in 1938, putea argumenta ca, in mod evi-

57 Cam, 1974,10-11' J ackson , K., 1985, 166-7 .

58 Gregg, 1986,38,41-2. 59 Mawson, 1984,195. 60 Parker, 1932,40.61 61 Macfadyen, 1933, 104; Sheail, 1981, 125-6.

62 Sheail, 1981, 126.



12 8 CRAWL CAADINA O~UL GRADINA 12 9

dent, cea mai mare contributie a lui Howard a fost suburbia-grad ina, §i

nu orasul gradina; de aceea, construirea oraselor-satelit ar Ii suficienta

pentru a impiedica extinderea nelirnitata a Londrei.o

Osborn atragea in van atentia asupra consecintelor: "A eonstrui

locutnte proprietale personala in afara orasului lnseamna a Ieofer i oame-

nilor posibilitatea de a trai lntr-un mediu mai bun, dar, In acelasi limp, ar

insemna sa Ii supunern unor greutay intolerabile datorate timpului petre-

cut in mijloacele de transport, banilor cheltulti eu acestea, energiei §i t im-

pului liber irosite. De asernenea, ar insemna izolarea intregii Londre de

spatiile de recreere §i de terenurile deschise de la periferie. "G 4 Singura

cale de a evita aceste consecinte negative, argurnenta eJ in 1938, era

aceea de a inflinta 0 Cornlsie de Planning Regional pentru Londra, care

sa aiba autoritatea de a intemeia consil ii executive a carer sarcina va fi

aceea de a construi noi erase sau de a Ie extinde pe cele existente, pre-

cum §i d e a disperse industria §i afaceri le pe 0 suprafata largita.65 Acestui

punct de vedere ise aduce desigur oblectia ca Londra era un oras spe-

cial; pentru orasele de provincie, mult mai mici, satelitii - ca

Wyth ens haw, de langa Manchester, sau Speke, de langa Liverpool -

reprezentau 0 idee foarte buna, Dar Osborn nu ar fi putut accepta 0 ast-

fel de obiecjie: "soarta Londrei poate reprezenta un exemplu pentru cei

responsabili de marile erase §i aglomerari urbane din centrul §i nordul

larii ... ceea ce at putea sa fadi astazi iondonezii, soar putea cere maine

de la intreaga Anglie."66 Infiinlarea cornisiei Barlow - una dintre pri rnele

actiuni ale lui Neville Chamberlain de la investirea sa ca prlr rt-minisrru -

i-a oferit totusi 0 sansa; §i Osborn nu a ratat-o. Asa cum ii marturisea cu

indrazneala lui Lewis Mumford, a reforrnulat pentru Abercrombie unele

dintre paragrafele-cheie ale rapor tului major i.tar din 1940 §i chiar din

raportul minoritar allui Abercrombie Insu§i , care recornandau un controlextensiv asupra zonelor industriale §i care, in cele din urrna, In 1945, au

fost introduse in legislatie.B7 Dupa ani Intregi €Ie polemici politice, prie-

tenii orasului-gradina urmau tn cele din urrna sa-§i intre in drepturi,

OrQ§uL-gr6dind In Europa

Dincolo de Canalul Manecli, in Europa continentale, ideea

orasulul-gradina a devenit curand foarte diluata sau, cum ar spune un

adept fidel aJ rniscarii, a fost interpretata, Una dintre probleme era aceeaca mal muJte tar i aveau fiecare cate un sustinator al ideei unul oras-gradi-

na, care susjinea ca a ajuns 1a aceasta idee in mod independent. In

rnasura In care aceste pretentii au fost identificate, toate au susjinut acest

lucru; dar, in orice caz, ideile aces tor sustinatori erau sensibil diferite de

ideile lui Howard.

Prirnul din punct de vedere cronologic a Iost fara lndoiala

inginerul spaniol Arturo Soria y Mala (1844-1920) care a avansat ideea sa

despre La Ciudad Lineal Intr-un articol de revista din 1882 si pe care a

elaborat-o apoi sub forma unui plan detaliat in 1892. Esenta ideii sale era

aceea ci'i tramvaiele sau calea ferata, sisteme de transpor t care pornesc

din marile orase, ar putea conferi 0 accesibilitate lineara extraordinara,

care ar permite dezvoltarea unui oras-gradina linear: "A Cada Familia,

Una Casa, En Cada Casa, Una Huerta y un Jardin" asa cum se spunea intr-o

reclarna ..68Dar orasul linear nu a fost niciodata mai mull decat 0 su burbie

de navetlstl, dezvottata pe temeiuri comerciale. inceputa in 1894 §i ter-

rnmata in 1904, prima sectiune a orasului de 48 de kilometri se innndea

pe 0 raza de 5 kilometri intre doua autostrazi radiale principale ia es t de

Madrid; pe arnbeJe parti ale axei principale, de 40 de metri iatime, pe

care circuJa tramvaiul (care initial era tractat de cai §i care a fost electri-

ficat abia in 1909), erau asezate vile construite sub forma unor blocuri

imense, care masurau aproxirnativ 200 de metri adancirns §i 0 Jatimefrontala cupr insa lntre 80 §i 100 de metri.69 Aceste cladirl sunt singurele

care au fost construite, iar In 1934 Compania Madrilena de Urbanizacion

a abandonat orasut-rantoms.» Dupa eel de-al doilea Razbol Mondial,

dezvoltarea spectaculoasa a zonei aproape ca a ingropet trasatunle

orasului linear; caJatorii care veneau de la aeroport treceau pe langa el

aproape f a r a sa-l observe. Cei destul de curio§i pentru a se angaja 'in

explorarivor putea descoperi ca orasul linear poate fi inca recunoscut63 G_ B. R_C . Geogr a ph i ca l D i s t ri b ut io n , 1938, Q _ 7221 .

M Osborn . 1937. 51. 65 Osborn , 1938, 100-2.

66 Osborn , 1934, 5-6. 67 Hughes , 1971,271.6S Soria y P ug , 1 96 8, 3 5, 41, fig. 7.

691bid. fig. 2-10. 70 lbid., 1968,44-9,52.



130 ORASULGRAoINAO~UL GRAoINA 131

aici, cu singura deosebire di trarnvaiele au fost inlocuite de metrou; una

dintre statii a fost denurnita, tn semn de considerat ie, Arturo Soria. Unele

dintre vi lele initiale mai pot fi §i ele inca observate; dar e1e sunt inlocuite

pe rand de blocuri de apartamente §i i n curand orasul linear va rarnane

doar 0 amintire, Soria visa Ia mari orase-lineare de-a lungul lnfregii

Europe, vise care, in 1928, dupa moartea sa, au inspirat inflinlarea unei

Association Internationale des Cites Lineaires, conceputa de inlluentulurbanis t francez Georges Benoit-Levy; ecouri ale proiectului sau mai pot

fi Intalnl te la deurbanistii rusi din anii 1920 §iIn gandirea lui Corbusier din

anii 1930, pe care 0vom studia mai tarziu.

Echivalentul francez al lui Howard a fost Tony Garnier

(1869-1948), un arhitect din Lyon, care se pare ca a conceput lucrarea

Cite industrielle In 1898, anul publicarii lui To-morrow, desi a publicat-o

abia in 1918; este posibiI, desi foarte improbabil, ca el sa fi citit lucrarea

lui Howard. Forrnatla sa mtelectuala provine din gfmdirea regiorrala

franceza a 1ui Le Play §i din scoala Iranceza de geografie, cu accentul sau

ant i-metropoli tan pus pe dezvolLarea unei cul turi provinciale viguroase

de mestesugar i; este 0 Iorrnatie de orientate anarhista, pr in accentul pe

care 11 pune pe proprietatea comuns §1 prin respingerea sectiilor de

politie, tribunaielor, inchisorilor ~j bisericilor, care sunt vazute ca sim-

boluri ale represiunii burgheze, si, de asemenea, prin ideea construirii

unor cladlrl centrale irnense, unde se puteau aduna pana la 3000 de per-

soane odata.': Nu mal este as tfel de mirare ca orasul lui Garnier depinde,

din punct de vedere economic, de 0 singura fabridi rnetalurgica imensa

(desi problernelor economice nu li s-a acordat 0 prea mare atentie), iar

proiectul sau este dorninat de puternice bulevarde axiale §i de cladir i de

Iocuinje in forma rectangulara; asernanator ell sti lul lui Camil lio Sitte,

cum spune Reyner Banham, care elirnina sinuozitaple."Dad. conceptia lui Garnier nu este tocrnai unitara, cea a omo-

logului sau german este §i mai ciudata, Theodor Fritsch a publicat Die

Stadt der Zukunft cu doi ani inainte de aparitia dirtii lui Howard, In 1896;

el era obsedat de gandul ca Howard i-a furat ideile, desi era elm' ca

Howard s t-a elaborat propria conceptie in mod independent, lnaintea lui

Fritsc:h)3 Este adevarat lnsa ca, din punct de vedere al aspectului fizic,

exista similaritati intre orasul-gradina §iorasul viitorului: forma circulara,

parcel area terenului, spatiul deschis din centru §i centura verde incon-

juratoare, casele joase, periferia industriala, proprietatea cornuna asupra

terenului. Dar aceste idei apar §i in aIte proiecte, inclusiv in eel al lui

Buckingham, ceea ce Howard recunoaste In mod explicit. In plus,

orasului lui Fritsch, "eine Misehung von Grosstadt und Gartenstadt", Ii

lipseste flJnc~a speciflca a descentratizarii urbane care ocupa un loe

important 'in gandirea lui Howard; orasul lui Fritsch urma sa fie mult mal

mare, de pana Ia un milion de locuitorl.t- Dar mai impor tant este Iaptul ca

ideologia de baza este diferita: Fritsch, un propagandist violent al rasis-

mului, proiecteaza un oras In care fiecare individ i§i cunoas te precis locul

in cadrul unei ordini sociale rigide §isegregationiste.rs In ansamb!u, orice

asernanare lntre Fritsch §i Howard este numai una de suprafata: §i, asa

cum am vazut deja, Howard era preocupat de acest Iucru,

De fapt, ideile lui Howard au fast acelea care - spre rnahnirea lui

Fritsch - au trecut dincolo de canal §i au influentat gandirea Europei con-

tinentale; dar, odata ajunse aici, eJe au fostaproape de Ja lnceput intelese

gre§i t Una dintre primele interpretari ale ideilor lui Howard, La Cite-Jardinde Georges Benoi t-Levy, a facut 0eonfuzie elernentara lntre orasul-gradi-

na §i suburbia-gradina, 0confuzie din care urbanistii francezi nu vor mai

reusi sa iasa niciodata dupa aceea.» Sau poate ei credeau ca evanghelia

originala a lui Howard nu s-ar fi putut aplica in cazul unei tari atasate

incurabil de urbani tate. Henri Sel lier, care, in cal i tate de director al Office

Public des Habitations a Bon Marche du Departernent de la Seine a

proiectat saisprezece cites-jardins in jurul Parisului intre anii 1916 §i 1939,

a inteles cu siguranta ca interpretarea sa nu era in acord eu ideile origi-

nale ale lui Howard, ci cu varianta lui Unwin de la Hampstead; el l-a vizi-

tat pe Unwin in Anglia, impreuna eu arhitecjii sai, in 1919, §i a folosit tex-

tele lui Unwin ca baza pentru proiectele sale,77

Ceea ce au Imparta§it totusi cu totii au fost anumite aspecte ale

recomandarilor lui Unwin, traduse totusi Ynterrneni francezi : dimensiuni

mici, tntre 1000 §i 5500 de unilati; terenuri situate In afara oraselor §i

curnparate la valoarea lor agr icola; densitati (care pentru Paris erau mici)

de 95-150 de persoane pe 0 suprafaja de un hectar (40-60 la un acru) §i

mult spatiu liber. Apoi, datorita ridicarii pretului terenului §i a costurilor

71 Wiebenson, 1969,16-19; Veronesi, 1948,56.

72 Banham, 1960.36-8, 73 Bergman, 1970, 145-17; Hannan, 1976,33.

74 Reiner , 1963, 36-8~ Pel tz - Dreckmann , 1978, 45,

75 Peltz - Dreckrnann, 1978,45-7. 76 Bcndit-Levy, 1904; Batchelor , 1969, 199.

77 Read, 1978,349-50; Swenarton, 1985,54.



13 2 DRASUL GAAD lNA D~UL GRADINA 13 3

Iocuintelor, plus presiunea populatiei, au aparut §i diferentele: au Iost

incluse in proiect din ce in ce rnai multe blocuri eu apartamente de cinci

elaje; densitatea a crescut la 200-260 de persoane la 6 supratata de un

hectar (80-105 la un acru), pastrand totusi spatiul liber !? i serviciile

soclale.ts Astazi, un exemplu tipic pentru un astfeJ de oras cum este

Suresnes -la sase mile de centrul Parisului §ila doar a mila de Boisde

Boulogne - arata aproape la fel ca un carrier de apartamente din Londra

din [urisdictia LeC din aceeasi perioada: cu slguranta ca nu numele lui

Unwin este acela la care ne-arn gandit prima data. Apoi, In anii 1930, pe

masura ce nurnarul blocuri lor ell apartamente a crescut §i mai mult §i

arh itecti i s-au alatura t acestei tendinte mod erne, deosebirea fata de

orasul-gradina al lui Howard a devenit definitiva.

in Germania, Iucrurile au mers mai bine. In 1902, un comerciant

care vizita Anglia, Heinrich Krebs, a achizitionat cartea lui Howard, a

comandat traducerea ei , apoi a organizat 0 conferinta §i a initial un

echivalent german al Asociatiet Orasului-Gradlna. Inltiatlva a primit un

raspuns entuziast: aproape incredibil, industriasii germani credeau carniscarea orasului-gradina ii vor ajuta sa·§i explice de ce relatiile de

rnunca din industria britanlca functionau atat de l)ine.7~Aceasta era un fel

de obsesie pentru industriasii germani.

lnainte de primul RazboiMondial expresia cea rnai proernlnenta

a acestei initiative era satul-gradina Margarethenh6he, la marginea

orasului Essen, in Ruhrgebiet, ridicat de familia Krupp, in 1912, §i ultimul

dintr-un tntreg Ian; de astfel de asezari industriale, a carer constructie a

inceput inca din 1863. De dimensiuni reduse, cu .numai 5300 de locuitori

la sfar§itul anilor 1930, satul este 0 copie fidela a lui New Earswick.

Arhilectul sau, Georg Metzendorf, a urmat ell constlinclozitate traditia

Unwin-Parker pentru a crea un orasel magic, separat de rnetropola printr-o

rnini-centura verde lrnpadurita, cu poarta sa de intrare, cu piata centrala,

cu aspectul medieval, cu strazile inguste, sinuoase pe care era interzis

traficul de tranzit, Astfel, ca 0 ironie a soartei, jl depaseste pe Unwin;

Margarethenh6he arata intr-adevar ca un Rothenburg al secolului

douazeci. Poatedra nevoie de un arhitect german care sa lucreze intr-un

rnediu german pentru a realiza ceea ce Unwin a dorit aUHde mult. Daca

a servit sau nu scopurilor companiei Krupp, aceasta este 0alta chestiune;

se pare tnsa ca , adunandu-i pe muncitori Jaolaltiiintr-un oras allor, com-

pania nu a facut dedit sa dezvolte §imai mult constiinja de clasa in ran-dul acestora.e'

Gartenstadtbeuiegung tintea totusi mai sus: membrii asociatiei

doreau sa realizeze un Letchworth in varianta gerrnana, asa cum spunea

liderullor, Hans Kampffmeyer, in 1908.81Dar n-au reuslt niciodata sa rea-

lizeze acest ideal, desl s-au apropiat destul de mult. Orasul-gradlna de la

Hellerau, situat la 8 kilometri de Dresda, era, in principiu, ca §i

Margarethenh6he, 0 suburbie-gradina la capatul unei hnii de trarnvai.

Dar, ca §iLetchworth In primii sai ani de existenta, orasul era - §i misca-

rea tn general - impregnat de principiile Mi§cariiReforrnei Sociale: nu

doar loculntele, ci §ihrana, hainele §i stilul de viata urrnau sa fie sirnplifi-

cate §i eliberate de reziduurile secoJului nouasprezece. La Hellerau

functionau Deutsche Werkstatte fur Handbaukunst §i chiar 0 Societatepentru Ritrnlca Aplicata.

Calatorul de mai tarziu, vizitand orasul, poate avea irnpresia ca

se intoarce in limp. Orasul este izolat de metropola printr-o centura verdenatnrala in mijlocul unui spatiu deschis, care servea pana de curand ca

teren de antrenament pentru armata rosie, punctand pacea arcadiana cu

explozf sinistre. ~i totusi, probabil datorha faptului ca nu au existat

resurse pentru a folosi asezarea, ea a reusit in mod inefabil sa-§i pastreze,

in acest proces de decadere lent, spiritul original. Terasele lui Heinrich

Tressenow §i casele semi-separate, fidele in intregime traditiei Unwin-

Parker,W poarta varsta Cll demnitate. Extsta chiar §i0 alee pentru pietoni

In stilul lui Radburn, care il anticipeaza pe Radburn insusi cu doua

decenii. Aceasta duce la Werksttitte, devenite dupa tel de-al doilea

Razboi Mondial 0 Intreprmdere poputara, Prata centrale, amintind de

Margarethenh6he - pe care Tressenow l-a vizitat eu siguranta - reuseste

sa realizeze ceea ce Unwin §iParker ar fi trebuit sa faca la Letchworth §i

Hampstead, dar in mod inexplicabil nu au reusit, Este 0 ciudata micabijuterie.

Asezarea reprezinta ceea ce s-ar putea numi aripa de stanga a

miscarii germane a orasului-gradlna: dar a existat intotdeauna §i 0 alta

aripa, care de-a lungul tirnpului a devenit din ce in ce mai insistenta. Ea

a aparut din temerile fata de orasul gigant; ea vorbea de declinul biolo-

7& Read, 1978,350-1; Evenson, ]979, 223-6.

79 Kampffmeyer, J 908, 599. 80 Peltz-Dreckmann, 1978, 50. 81 K ampf fm e y er , 1 9 08 , 5 9 5_



13 4 O IW }UL GAAD INA 0 RASUL GRAD INA 13 5

gic a1populatiei din marile erase ~j de nevoia de a recoloniza provincia,

aflata in decIin, in special zonele situate la granitele Germaniei cu Europa

slava, Pe la mijlocul primului Razboi Mondial, cuvantul Lebensraum era

deja foJosit In mod arnenmtator; el t rimitea la eIiminarea acelor categorii

de populatie care erau daunatoare pentru "caracterul naponal".82 In ani i

'20, aceste teme urma sa devina un element puternic a1 ideologiei

naziste.

Dar deocamdata totul se desfasura pe terenul speculatiei inte-

Iectuale, in lumea reala, imediat dupa pr imul razboi mondial, I§i Iacuse

aparitia, ca §i in Marea Britanie, leama de revotutie. $i poate ea In

Germania aceasta teama avea temeiuri mai solide. in Frankfurt, ca ~i i n

alte par!i, seena politica a fast dorninata timp de un an dupa armistitlul

din 1918 de un Consiliu al Muncitorilor ~i Soldatilor. Cand social-

democratii au reusit in cele din urma sa preia puterea in OTa§, strategia

lor pe t impul mandatului primarului Ludwig Landmann (1924-1933) a

fost aceea de a reinstaura pacea sociala printr-un pact imp1ieit lntre

patronat §i muncitor i, 0 terna care urma sa revina in creareaWohlfahrtsgeselischaft dupa eel de-a! doilea Razboi Mondial, Centru1 de

afaceri din Frankfurt urrna sa f ie refacut §i Jargit pentru a deveni princi-

palul centru financiar al Germaniei; malurile Mainului urmau sa fie ocu-

pate cu intrepr inderi ale industriei de tnalta tehnologie. in acelasi tirnp,

pentru a satisface cerintele rnuncitorilor, orasul urma sa elaboreze 0

polit idi activa In directia constructiei de locuinte.

Landmann l-a a tras pe arhitectul-urbanist Ernst May

(1886-1970), care §i-a facut 0reputatie considerabila eu planurile sale

pentru orasul Breslau (Wroclaw). Datorita strategii lor vizionare ale cele-

brului primar antebelic al Frankfurtului, Franz Adickes, orasul a achi-

zitionat terenuri imense, la preturi foarte scazute, in zonele tnconiura-

toare.83 Astfel, cand a venit aiel in 1925, May avea tot ceea ce Ii trebuia

pentru a dernara un plan ingenios de dezvoJtare.

May, ca §i Sel lier, In Paris, era puternic influentat de mlscarea

orasului-gradina; el lucrase cu Unwin, in 1910, atat la Letchworth, cat § i

la Hampstead; ~i a mentinut 0 legatudi s transa eu aeesta. ldeea sa origi-

nala se 'inscria precis in traditia orasului-gradlna, cu orasele situate la 0

distanta de 20-30 de kilometri, separate de marele oras printr-o centura

verde. Aceasta idee s-a dovedit insa imposibil de realizat din punet de

vedere poli tic; Maya facut un eompromis, ramanand la ideea unor erase

satelit CTrabantenstO.dle), separate de metropola doar printr-o centura

verde tngusta, sau un "pare al poporului", Iocuitorf urmand sa depmda,

in privinla slujbelor ~i a curnparaturilor , de metrcpola, care urma sa fie

legata de satelit i printr-o retea de transport public.s- Dar acesti satelit i

urrnau sa f ie construif de catre orasul principal, sub forma unor eartiere

de locuinte; in acest sens, programul searnana eli programul britanic

pentru constructia de locuinte de dupa Legea din 1919 (capitoJuI3) §i nu

cu primele ora~e-gradina ~isuburbii-gradina britanice.

May s-a indepar tat complet de maestrul sa Unwin §i de tntreaga

traditie britanica a anilor 1920 §i intr-un all aspect important: orasele sale

satelit urmau sa beneficieze de un design in stilul arhiteeturii moderne,

sub forma unor terase lungi de case cu acoperisuri plate, cu gradin] pe

acoperis, unde oamenii puteau servi micul dejun, puteau face plaja sau

puteau cultiva flori. Dar aceasta diferenta este doar una superficiala: prin

insis tenta sa asupra caselor cu gradina pentru 0 singura familie, aranjate

eu grija in functie de lumina soarelui, May s-a dovedit un eJev destoinic alrnaestrului sau Unwin.

Programul, in ansamblu, avea dimensiuni reduse: 15000 de case,

desi aceasta cif ra era echivalenta eu nurnarul caselor existente intr-un oras

obisnuit in perioada 1925-1933. Planurile individuale, in paf ida faimei lor

de atunci ~j din perioada urmatoare, erau minuscule, multe dintre

asezari liind dispuse intr-o manrera obisnuita, in grupuri mici, in [urul

orasuhn; nurnai cateva dintre e1e, asezate In lungul vaii raului Nidda, la

nord-vest de oras, erau propriu-zis sateliti ~j chiar ~i aces tea erau sur-

prinzator de mici: 1441 de locuinte Ja Praunheim, 1220 la Romerstadt.85

Ceea ce le-a facut totus i celebre era dispunerea caselor in §iruri de-a lun-

gul raului, asezarea scolilor §i gradlnitelor pe terenurile mai joase ~i

folosirea vaii ca 0 zona verde naturale, careia is-au dat toate tipurile de

utilizari: 0 parte din terenuri au fost date m arenda, au fost amenajate

terenur i de sport, parcele comerciale, scoli eu parcuri pentru tineri, chiar

~iun pare de distractii.86 Proiectul nu a fost lnsa niciodata realizat asa

cum a fost initial, banii s-au terminat, iar cladir ile comunitare - un ecou,

probabil, al lui Unwin - nu au fos t terminate niciodata.

82 Bergman, 1970, 169-71. 83 Yago, 1984, 87-8, 94, 98-9.

84 Fehl, 13, 188-90. S5 Gallion si Esner , 1963, 104.

86 Felli , 1983, 191.



\

136 ORf \SUL GRADINA

Dupa razbol, Frankfurtul s-a purtat foarte brutal eu mica sa biju-

terie: acum valea este sectionata de doua autostrazi, una dintre eJe taie

Romerstadt tn doua, satelitii sunt lngropatl complet tntr-un amorf oras-

satel it mult rnai mare, numit - cu un potrivi t accent impersonal-

Nordweststadt. Dar, eu !oate acestea, eu ochiul imaginatiel, putem Inca

intui cum va fi fost, cum a fost §i cum se mai pastreaza Inca proiectul ori-

ginal. Zona a fost aproape in intregime gentrificata, numai 11 Jasuta din

Iocuitorti care trruesc aid mai sunt rnuncitori din categolia guIerelor

albastre, pentru care s-a reaJizat proiectul; dar , eu toate acestea, zona s-a

pas hat excelent, Acum, dupe mai bine de [urnatate de secol, vegetatia

este rnatura, facand din intreaga zona un oras-gradina asa cum §i I-a

imaginat May. In lumina soarelui de vara, l iniil e accentuate ale Iungilor

terase albe sunt mascate, aproape inghitite de flori §i copaci: de-a lungul

vaii, fumul indust rial albast rui face ca noile c:li i .dir i ale orasului sa para

aproape ca 0 lume rnagica.

Ceea ce a disparut tnsa este spiritul, Acum este greu chiar §i

nurnai sa ne imaginam cum va fi fost. May era diferit In mai rnulte pri-vinte de celalalt mare urbanist din epoca Weimar; berlinezul Martin

Wagner (1885-1957) ; dar arnandoi lmpartaseau credinta tntr-un nou

parteneriat social intre industriasi §i munci tori §i in reintegrarea muncii

eu traiul domestic. Ei imparta§eau aceasta eredinla §i cu Howard §i

Unwin; dar exista, in acelasi tirnp, §i0deosebire cruciala, Varianta May-

Wagner era una colect ivista, foar te diferi ta de sursele anarhist -coope-

ratiste ale traditiei lui Howard §i Unwin: asa cum spunea May,varianta lor

urmarea "organizarea colectiva a elementelor de trai."87 Pentru May, un

rnediu rezideruial bine proiectat era complementar cu obiectivul unei ef i-

ciente sporite la Iocul de rnunca §i - pentru a-l cita din nou pe May -

"formele uniforrne ale gradinilcr de pe acoperisuri slmbohzeaza ideaunui trai colectiv tntr-un stiJ uniform, asemeni casutelor identice ale

fagurelui de miere, sirnbol izand conditii le uniforme de trai ale locui to-

rilor."88

Totul suna extrem de asemanator cu bibliografia pentru 0 teza

de doctoral rnarxista: statui capitali st care inchide medi ile locale intr-o

structure unica, pentru a asigura perpetuarea Iortei de munca. Ynalice

caz, atilt Howard cat §i Unwin ar fi urat aceasta idee; probabil ca, de

87 Ibid., 186. 88 Ibid., 190.

ORA,5UL GRA.D1NA 137

aceea, nu ar trebui sa ne mire faptul c a Unwin insust a devenit foarte

nepopular, militand pana la capat impotriva arhilectulii rnoderne. ~i

probabil ca nu mai trebuie sa ne mire nici faptul ca, dupa Frankfurt, May

a inceput s a proiecteze erase In Uniunea Sovletica - nici unul dintre aces-

tea nefiind, ea a ironie a soartei, construit in conformi tate ell proiectul,

pentru ca deja, la acea vrerne, spiritul lui Stalin pusese stapanire pe

orasul sovietic.

Wagner, ca §i May, a coordonat un program important de

urbanizare §i de constructle de Iocuinte, de~i la 0 scara mult mai mare.

Principala trasatura care il deosebeste de May priveste rolul si, prin aces-

ta, caracterul §i local izarea noilor asezamlnta. Wagner nu credea deloc In

sateliti: idealul sau era Siedlung - atat conceptul cat §i termenul au Iost

foloslte pentru prima data de marii baroni ai industriei carbunelui §i fieru-

lui din Ruhrgebiet - In cadrul careia casele erau grupate in juruJ unei

fabrici, dar f a r a sa fie independente - nici rnacar semi-independente _ de

restul ora§ului.S9 Transpunerea ideala in practica a acestei idei este

Siemensstadt, ridicat de 0mare companie electrica In juruJ complexuluisau de cladiri , in sectorul de nord-vest al orasului , tnt re 1919 §i 1931. Este

un Grosssiedlung, un complex de zone de locutnte, proiectate §i execu-

t ate la 0 scara exagerata; f iecare nume din arhitectura gerrnana a anilor

1920 §i-a adus contributla sa aici; este un loc de peJerinaj reverentios,

cladiril e fi ind restaurate de catre guvernul federal §i protejate ca monu-

mente i storice. Pelerinii sosesc la stat ia U-Bahn Siemensdamm, un bule-

yard urban aglornerat , aflat la doar 20 de minute de centrul Berlinului de

vest; zona se anunta inca de la Inceput ca 0dezvoltare urbana. - 5iotusi,la doua minute de mers, vizi tatorii se trezesc intr-o lume complet diferita:

rnaestri i - Seharoun, Bartning, Haring, Gropius - au asezat aiel blocuri le

lor de locuinte eu patru sau cinei etaje in mijlocuJ unei gradini irnense, a

carel vegetat!e - ca §i i n cazul blocurilor de doua etaje din R6merstadt-

a crescut alat de mul l In timp, lncat aCUIn a.proape ca acopera c1adi rile.O O

Impresia covarsnoare, ca ~iIn cazuJ oricarui ora§-gradina englez,

este aceea de calm. Scepticul din Marea Britanie sau Statele Unite care

crede ca aceste cartiere formate din blocuri cu apartarnente due In mod

inevitabil Ia apari jia mahalal elo r, sau eel care crede ca un oras-gradina

alcatuit din olocun de apartarnente este 0contradictie In termeni, ar Ire-

89 Uhlig, 1977, 56. 90 Rave ~iKni .i fe l , 1968 , 193 .



13 8 ORA$UL GRAOINA

bui sa viziteze mai intai Siemensstadt §i apoi s a se rnai gandeasca.

Subutbia-gradina reinterpretata de rnaestrii moderni ai ml§carii, May In

Frankfurt, Gropius §i Taut in Berlin: tunctionalisrnul, chiar §i sub forma

unor blocuri cu apartamente de patru etaje, se poate dovedi satisfacator.

Concluziile la care ar trebui sa ajunga ar Ii urrnatoarele: in primul rand,

este evident ca apartamentele mod erne, atata vreme cat sunt construite

sub forma unor cladiri moderate ca jnallime §iasezate ferm pe orizon-

tala.,pot sa fie Ja rei de odihnitoare - acea cali tate speclala pe care au

reusit sa 0 ereeze Unwin §i Parker - ca §i caseJe moderne sau cele

traditionale, in aJ doilea rand, calitatea spatiului verde inconjurator este

extrem de irnportanta. In aJ treilea rand, conservarea este totul:

Siemensstadt funcjioneaza, ca §i Romerstadt, pentru ca se ana pe maini

bune.

Aceeasi trasatura lese in evidenta §iIn cazul celorlaJte doua mari

proiecte de pe vremea lui Wagner din Berlin: Onkel-Torns-Hutte, acel

Grosssiedlungen de la Zehlendorf, din sectorul de sud-vest al orasului, §i

Britz, in sud. Arnandoua au fost proiectate de Gehag, marea agentieantreprenoriala forrnata in 1924 prin fuzionarea mai multor societati de

construcjie eu fonduri sindicale, §i de Societatea Berlineza pentru

Locurnte Sociale, careia i se datoreaza 0mare parte din locuinlele con-

struite cu bani publici In Berlin, la acea vreme, §iIn intreaga Republica

Federala, dupa eel de-a! doilea Razboi Mondial: un exemplu concret a!

acetui tip de organizatie cu care Howard voia sa construiasca orasul sau

gradina, dar pe care nu a reusit niciodata sa 0 realizeze la scara dotita.91

CCa0 ironie a soartei, campania care i-a succedat a fost ruinata In urma

unui scandal public, in anit 1980). In ambele cazuri avem de-a face cu

suburbii-gradina autentice, construite pe terenuri care la acea vreme

erau la periferia orasului, de-a lungul extensiilor sisternului Ll -Bahn,Onkel-Torns-Hiitte, construit intre 1926 ~i 1931 , se auto-inti tu-

leaza 0 asezare i'mpadurita CWaldsiedlung) §i,intr-adevar, primullucrupe

care 11remarcarn aici este irnensa bolta de copaci inalti care se intlnde,

eu 0uniformitate aproape cazona, de-a lungul lntregii zone. Sub aceasta

bolta se lntind case de doua sau trei etaje, majoritatea dintre ele proiec-

tate de Bruno Taut §iHugo Haring, intr-un aceentuat stilmodern, scaldate

in umbre pastel ate, dispuse in siruri de-a lungul sinuozitajllor blande ale

I

I

. .91 Lane, 2968, 104.

QRASUL ( J R A . D ! N A 139

5tl'azilorJungi sau de-a lungul strazilor scurte §idrepte.92~iaici - mai ales

pentru eel care au experienta comitetelor de proprietari din Marea

BrH:n~~- aspectuI care socheaza eel mai mult este ntvelul de Intretinera

a cIadmlor: casele, care se afla inca in proprietatea asociatiei de locatari

dau irnpresia lreala ca sunt aproape nou-nouta. Britz,ridicat 10perioada

1925 -1931 §iproiectat de Bruno Taut §iMartinWagner, este mult mai for-

mal; tera~ele sale de case cu dUe doua §i trei etaje sunt grupate in jurul

celebrului Hufeisensiedlung, unde cUidirilede patru etaje se intind sub

forma unei potcoave uria§e in jurul unul lac.93 Casele de pe strazile din

jur - pastrate de asemenea intr-o stare Impecabila - prezinta un contrast

nea§teptat: ceJe proiectate de Bruno Taut sunt de un conservatorism

respectabii, In timp ce cladirile proiectate de Martin Waaner se

tncadreaza lntr-un stiJDisneyland-fantastic. La fiecare capat 0.1s~burbiei

se ana care0stalie de rnetrou, asezarea deschizsndu-sa pe partea de est

catre imensa campis de la K6ningheide - pana nu de mult taiata indouabrutal, de Die Mauer. '

. . Ambele cartiere sunt splendide: dar ambele reprezinta, ca 0

Ir~D1ea soartei, exact opusul ideii de ora§-gradina. S-arputea argumenta

ca May,la Frankfurt, ca §i Parker la Manchester, a avut de-a face eu 0

problema de scara spatiala diferita de cea din cazul Londrei care a Con.

stituit modelul pentru solutra data de Howard problernei urbane: ambele

erau,_In mod esentlal, erase de provincie de dimensiuni medii, cu un

num~ de l?cuitori cuprins intre 500000 §i 7 50 0 00 de oameni, astfel ca Q

S?~lltIede tipul ora§ului-satelit putea sa para mai functionala §i mai potri-

vita. Dar nu mai putem spune acelas! lucru ~idespre marele Berlin din

anii 1920 , care era deja - ell cei patru milioane de Iocuitori _ a doua mare

aglomerare urbana unitara din Europa. Realitatea este ea, la acea vreme,

descur~j~li de lipsa de fonduri §i de realWilile politice, urbanistf

R.e~ubhCllde IaWeimar nu mai considerau ca autonomia ora§ului-gra-dma era ceva pentru care menta sa Iupte.s-

92 Rave si Kniifel , 1968, 146. 93 Ravqi Kniifel, 1968,79.

94 Hartmann, 1976, 44.

peter hall_orasul gradina

Documents