PersonalitățiEpoca antică

Burebista 82-44 î.Hr. – este cunoscut în istorie ca conducător a statului geto-dac, dar îndeosebi da întemeietor al statului fac.

1. A unificat geto-dacii într-un singur stat.2. A dus războaie cu alte popoare, și a extins și întărit hotarele.

Decebal 87-106 d.Hr. – a fost conducător(rege) al statului geto-dac.1. A contribuit la reunificarea statului și la înflorirea lui economico-culturală și social-politică.2. A readus Dacia pe area militară și politică a antichității.3. A construit noi cetăți și le-a fortificat pe cele vechi, a readus gloria militar-politică a Daciei.4. A făcut cea mai numeroasă armată din istoria Daciei, circa 200.000 de oastași5. A dus războaie cu Imperiul Roman, 101-102 și 105-106.

Deceneu - a fost filosof și astronom, sfătuitor al lui Burebista între anii 70-44 î.Hr și rege dac între anii 44-27 î.Hr.

1. L-a ajutat pe regele Burebista la unificarae geto-dacilor2. Împreună cu Burebista a acordat o atenție deosebită reformelor politice, militare, religioase,

economice și culturale, îndeosebit celor legate de educație morală și spirituală3. A contribuit la semnare unor tratate avantajoase cu romanii4. Devenind rege, a schimbat caracterul statului dac în stat teocratic.

Traian 53-117 d.Hr - cea mai strălucită figură dintre conducătorii Romei după Caesar și August, a întrat în istorie ca cel mai bun împărat.

1. Face ultimile cuceriri de proporții ale romanilor2. Imperiul Roman își atinge limitele teritoriale maxime3. Formează provincia Dacia, punînd capăt statului geto-dac; colonizează masiv Dacia cu populație

romană sau romanizată.Caius Iulius Caesar 100 – 44 î.Hr. - a fost un lider politic roman, bun militar, și unul dintre cele mai cunoscute personalități din istorie, deasemenea fiind una din cele mai carismatice personalități politice ale istoriei, fiind înzestrat cu o gamă de talente.

1. A dus numeroase războaie în care s-au extins hotale Imperiului Roman. A dus războaie cu galii, germanii, britanicii, vercingetorix.

2. În ultimul său an de viață plănuise un vast program de reforme cum ar fi: preconizarea stabilirii veteranilor armatei și a săracilor urbiei în noi comunități, extinse categoria persoanelor care avea dreptul la cetățenie romană, plănuise un sistem unic de guvernarea a toturor orașelor din Italia, etc. Dintre toate reformele lui, aceea a calendarului a avut cel mai durabil efect, el rămînîn pîn în zilele noastre.

Pericle 495-429 î.Hr. - general, orator și om de stat atenian. Conducător al Atenei între 443 -429 î.Hr. în timp care reușește să facă:

1. A inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru economic, politic, cultural și artistic al lumii grecești

2. A construit Partenonul, noul Erehtion3. A început Războiul peloponesiac 431-404 î.Hr.

Herodot 484-429 î.Hr. - a aparținut înaltei aristocrații ionice din această regiune. A primit o educație aleasă pe care și-a completat-o cu studii superioare la Atena, în domeniul literaturii, istoriei și filosofiei. Din motive politica a părăsit Halicarnasul.

1. A făcut multe călătorii, Siria, Persia, orașe pe litoralul Mării Negre.2. A scris cartea ”Istorii” care era o importanță majoră, este descris războaiele greco-persane.3. Herodot depășește modestele cronici locale și speculațiile genealogice ale predecesorilor, de

aceasta a fost numit ”părintele istoriei”.

Alexandru Macedon 356 -323 î.Hr.- s-a născut la Pella, capitala Macedoniei. A fost connducător a Macedoniei și apoi a Imperiului Macedonian.

1. A fost militar de excepție, în ai săi 20.000 de km parcurși în Orient, n-a pierdut nici o bătălie.2. A construit peste 70 de orașe, dintre care și Alexandria, care îi poartă numele.3. A răspîndit cultura elenistică.4. Om simplu, fiind mereu alături de soldații săi, astfel avînd o autoritate majoră în ochii lor.

Constantin cel Mare 306-337 d.Hr -om politic roman.1. Cel mai important personaj din istoria creștinității, așezat alături de apostoli.2. Cel care a dat Edictul de la Milano, așezătorul bisericii creștine pe temelii, a convocat primuul

sinod bisericesc la Niceea, loc unde s-a definit Crezul de la Niceea, credința în creștinizm.3. Creatorul orașului Constantinopol.4. Impăratul roman ale cărui acțiuni au modificat esențial lumea europeană. A renunțat la Roma în

favoarea așezării alături de poporul său, mutînd centrul de greutate în zona tracică.Solon 638-559 î.Hr -a fost politician athenian. A fost dintr-o familie nobilă. A căpătat experiență angajînduse în comerțul extern.

1. A făcut o nouă împărțire a cetățenilor Athenei, pe baza de avere, după cantitatea de grîu, astfel a schimbat creteriul gerontocrației (după origine) cu criteriul timocrației(după avere)

2. A înființat ”consiliul celor 400” numit bule și un tribunal numit heliaia deminuînd puterile areopadului.

3. A realizat schimbări importante, astfel el fiind considerat fondatorul democrației atheniene.

Epoca medievalăAlexandru cel Bun 1400-1432, fiul lui Roman I Mușatinul, a fost domnul Moldovei între anii 1400 - 1432 și i-a succedat la tron lui Iuga, îndepărtat deMircea cel Bătrân.

1. A consolidat situația internă a țării; 2. A perfecționat apăratul central de stat; 3. A întărit autoritatea dregătorilor din ținuturile, orașele și cetățile țării; 4. A dezvoltat viața orășenească și comerțul, a acordat privilegii comerciale negustorilor din Liov și Brașov;5. A consolidat viața bisericească din țară prin obținerea recunoașterii Mitropoliei Moldovei de către Patriarhul de la Constantinopol

(1401); 6. A contribuit la afirmarea pe cale pașnică a Moldovei în relațiile internaționale; 7. A încheiat tratat de alianță cu Mircea cel Bătrân, tratate de vasalitate cu regele polon, fiind susținut de acesta împotriva

amenințărilor din partea UngarieiGrigore Ureche 1590-1647 -viitorul cronicar își face studiile în Polonia, la Liov, într-o școală latină, unde învață "artele liberale": gramatica, retorica și poetica.

1. Sub Vasile Lupu este ridicat la rangul de spătar și, după aceea, în 1642, e făcut mare vornic al Ţării de Jos.2. Opera sa, "Letopisețul Ţării Moldovii", scrisă către sfârșitul vieții, cuprinde faptele mai importante din

istoria țării, începând cu cel de al doilea descălecat, 1359, până la domnia lui Aron Vodă Tiranul, 1594 inclusiv.

3. Mai amănunțit cronicarul se ocupă de epoca lui Ştefan cel Mare, figură măreață, în care Ureche vede pe luptătorul pentru independența Moldovei. Concepția istorică de bază este cea teologică, conform căreia Dumnezeu a creat lumea și o guvernează. Opera lui Ureche nu ni s-a păstrat în original, ci numai în câteva copii interpolate de un Simion Dascălul, un Misail Călugărul și Axinte Uricariul.

Ștefan cel Mare 1433- 1504 - a fost cel mai important domnitor al Moldovei din perioadă medievală. În timpul domniei sale, statul românesc de la est de Carpați a atins perioada de apogeu. Ștefan cel Mare a preluat tronul după inlăturarea lui Petru Aron, pe care l-a invins în bătălia de la Doljesti, pe Siret, la data de 12 aprilie 1457. La 14 aprilie 1457, pe locul numit Dreptate, Adunarea țării l-a proclamat pe Ștefan cel Mare domnitor.1. Domnia lui a reprezentat atat o perioadă de prosperitate economică, cît și una de întărire a

instituțiilor statului. 2. Pe plan extern a obținut importante succese în relațiile cu țările din imediata vecinătate, ca și cu

Imperiul Otoman, reușind să se impunaă ca un remarcabil strateg și diplomat. 3. A acordat o atenție specială ocrotirii Bisericii. Au fost construite biserici pe locurile bătăliilor sale

- Borzești, Războieni - în orașe (Neamț, Suceava). Ca mănăstiri, cea mai cunoscută este Putna. Aceste lăcașuri de cult demonstrează dezvoltarea statului moldovean, prestigiul domnitorului ș luptele acestuia apărarea țării sale și a creștinității.

Vasile Lupu 1595-1661 – a fost domnitor a Moldovei 1634-1653.1. A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este ”Trei ierarhi” la Iași.2. A inființat o tipografie și o școală.3. Pe timpul domnii sale, care a reprezentat în marea măsură o perioadă de liniște, s-au scris mai

multe cărți.Ioan Vodă cel Viteaz (Cumolit) 1521-1574 – a fost domnitor al Moldovei 2 ani, 1572-1574.

1. S-a manifestat ca un bun diplomat în relațiile cu polonezii și cu turcii.2. Un bun conducător de oști, în luptele pentru menținerea tronului a găsit ca aliați pe cazaci și a

avut succese în lupte, în ultima sa luptă pentru a salva viețile soldaților săi s-a predat.3. Era un conducător priceput în politica internă, în relațiile cu boierii și clericii a fost mai aspru,

astfel întărinduși pozițiile ca domnitor.

Epoca modernăDimitre Cantemir 1673-1723 - a încheiat alianță cu Rusia (aprilie 1711) și a participat alături de ruși la lupta de la Stănitești (iulie 1711), unde aliații sunt învinși și este nevoit sa plece în Rusia;

1. A optat pentru instaurarea domniei ereditare a familiei Cantemir; 2. A fost cea mai distinsă personalitate culturală a epocii de la medieval la modern.

3. Posedând o erudiție enciclopedică (a scris lucrări cu conținut istoric, geograficul artistic, filosofic, teologic, muzicologic, etc).

Tudor VladimirescuAlexandru Ioan Cuza 1820-1873 - a fost primul domn al Principatelor Unite, intrând în istorie ca "Domnul Unirii";

1. A pus bazele României moderne prin înfăptuirea reformei agrare, reformei administrativ-teritoriale, prin democratizarea sistemului politic și juridic, prin reforma învățământului;

2. A constituit diplomația românească, care a reușit să convingă puterile europene să recunoască dubla sa alegere; 3. A secularizat averile mănăstirești;

4. A fondat Universitatea din Iași (1860) și cea din București (1854).

Mihai Eminescu 1850-1889 - a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

1. Autor a mai multor opere importante pentru literatura română, dar și universală.2. Se consideră cel mai mare romancier al literaturii române.3. În operele sale sunt idei filosofice astfel poate fi considerat a filosof.

Mihail Kogalniceanu 1817-1891 - a fost un scriitor, gazetar și om politic român. Își face studiile în străinatate. Reîntors la Iași în 1838, încearca să dea un suflu nou vieții culturale din Principate.

1. Din 1840 se află la conducerea teatrului din Iași. În același an editează revista "Dacia literară", menită să stimuleze producția literara originală autohtonă.

2. Ţine cursuri de istorie națională la Academia Mihaileană din Iași. Publica în gazetele vremii proze scurte si un început de român, ce vădesc un talent remarcabil. Este însă absorbit de preocupările politice, abandonînd literatura.

3. Deține funcții publice însemnate atît sub domnia lui Cuza, cît și sub cea a lui Carol I. La nouă ani de la Revoluția din 1848, Kogălniceanu participa ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iași unde este chemat să se pronunțe în privința Unirii.

4. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogalniceanu a avut un rol hotarator în adoptarea unor reforme cruciale.

5. Ca ministru de externe al țării în 1867 și în perioada 1877–1878, Mihai Kogalniceanu și-a legat numele de actul proclamării independenței de stat a României. Moare la 20 iunie 1891, la Paris.

Carol I de Hohenzolerlern – Sigmaringen 1839- 1914 - a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut:

1. Independența țării, căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia și a pus bazele unei dinastii. 2. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții

turistice ale țării. 3. După războiul ruso-turc, România a câștigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului

pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.G. Bănulescu –Bodoni - a fost Mitropolit al Chișinăului și Hotinului( 1813-1821), Imprimind vieții bisericești o direcție națională.

1. A deschis Seminaru lteologic din Chișinău (1813);2. A înființat o tipografie eparhială (1814); 3. A depus eforturi pentru stopa emigrarea masivă a țăranilor basarabeni peste Prut (1812-1813); 4. A luat apărarea nobilimii basarabene împotriva tentativelor de rusificare întreprinse de guvernatorul Harting (1814).

George Washington 1732 – 1799 - a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

1. În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei.

2. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii.

3. În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi.

4. Ca președinte între 1789 și 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului.

5. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

Otto Eduard Leopold von Bismarck 1815 -1898 - a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al 19-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca Prim-Ministru, al Prusiei intre 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei. În 1867, el a devenit cancelar al Confederației Germane de Nord. El a proiectat Imperiul German în 1871, devenind primul său cancelar al Imperiului și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită Realpolitik, și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de "Cancelarul de Fier"("der Eiserne Kanzler").

1. După moartea lui, naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile de lider puternic ale acestuia. Istoricii l-au lăudat, ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statele germane într-un singur stat-națiune. El a folosit balanța puterii în diplomație pentru a menține Europa pașnică în anii 1870 și anii 1880.

2. El a creat o nouă națiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale inițiale în calitate de practicant al politicii de forța în Prusia.

Napoleon Bonaparte 1769-1821 - a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

1. Militar de excepție, a obținut succes militare remarcabile. ”Un bun ostaș, este acel bine îmbrăcat, hrănit, plătit”.

2. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război taotl de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.

3. În Franța administrația a fost reorganizată, sistemul de justiție a fost simplificat și toate școlile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceză a fost standardizată sub forma Codului Napoleonian sau codul civil și încă alte sașe coduri. Acestea garantau drepturile de libertate cîștigate în Revoluție, incluzînd egalitatea în fața legii și libertatea religiei.

Adam Smith 1723-1790 - a fost un economist, om politic și filozof scoțian. Lucrarea sa Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerțul liber și capitalism. A introdus în economie conceptul de mîna invizibilă.

1. Lucrarea ”Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei”.2. Activitatea sa de profesor.3. Introducerea conceptului de mînă invizibilă

Alexandru I Pavlovici Romanov 1777–1825 - a fost țarul Rusiei între 1801-1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei. Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în perioada războaielor napoleoniene. Contradicțiile misterioase ale personalității sale îl fac pe Alexandru unul din cei mai interesanți țari. Pe deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află rămășițele sale rămâne necunoscut.

1. În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme au fost abolite.

2. În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un succes recunoscut, câștigând numeroase campanii.

3. Sub domnia sa Rusia a obținut Finlanda și o parte din Polonia.

Abraham Lincoln 1809–1865 - a fost cel de-al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1861 - 1865) și primul președinte republican. A fost asasinat la terminarea Războiului Civil.

1. Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei și a dorit abolirea acesteia. 2. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil American prin

selecționarea generalilor și aprobarea strategiilor lor, respectiv prin selecționarea oficialilor superiori civili ai Nordului. Astfel a pronunțat, la 1863 Proclamația emancipării.

3. A supervizat eforturile diplomației americane, a patronat politic operațiile Partidului Republican, a informat opinia publică prin mesaje și cuvântări (așa cum a fost faimoasa Cuvântare de la Gettysburg), a inițiat, formulat și condus planuri sociale esențiale (așa cum ar fi abolirea sclaviei și Reconstrucția Uniunii).

Karl Marx 1818 -1883 - a fost un filozof german, economist și publicist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului XX. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist.

1. A pus bazele formării idiologiei comuniste2. Este important fiindcă Marx este printre primii filosofi care a recunsocut problemele și a încercat

să soluționeze problemele sărăciei.

Epoca contemporanăF.D.Roosvelt 1882-1945 – președinte al S.U.A. în anii 1933-1945. În anii 1913-1920, fiind ajutorul

ministrului maritimo-militar în guvernul lui Wilson, pleda pentru sporirea forței maritime militare a S.U.A. În 1928 este ales al statului New York.

1.După ce devine președinte al țării, a luat măsuri extraordinare în vederea reglementării de stat a economiei naționale, a realizat un șir de reforme sociale.

2.a contribuit foarte mult la crearea și consolidarea coaliției antihitleriste. 3.Reprezentînd S.U.A. la Conferințele de la Teheran 1943 și Ialta 1945, acordă o atenție deosebită

dezvoltării colaborării postbelice internaționale și creării O.N.U. Ch. De Gaulle 1890-1970 – om de stat și militar francez. În perioada precedentă celui de-al doilea

război mondial s-a manifestat printr-o serie de lucrări teoretice pe problemele strategiei și tacticii de război, în care pleda pentru crearea unei armate mecanizate profesioniste și pentru folosirea în masă în războiul contemporan a tancurilor în interacțiune cu aviația și infanteria.

1.După înfrîngerea Franței, în 1940, s-a situat în fruntea Mișcării de Rezistență a poporului francez. Cînd țara a fost eliberată, este ales prim-ministru al Guvernului Provizoriu.

2.Fiind din 1958 pînă în 1969 președinte al Franței, a restabilit autoritatea ei pe arena internațională și statutul de mare putere mondială.

3.În aprilie 1969, după înfrîngerea la referendum (pe problemele reorganizării Senatului și reformei administrativ-teritoriale a Franței), care a reflectat nemulțumirea unei părți considerabile a populației franceze de politica guvernului, de Gaulle a demisionat benevol.

I.V. Stalin (Djugaşvili) 1879-1953 – participant la mișcarea revoluționară din Rusia și om politic sovietic. A activat în oraganizația social-democratică din Georgia (1898), apoi a fost exilat în Siberia.

1.Susține Tezele din aprilie 1917, elaborate de V.I.Lenin. 2.După lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917, este comisar al poporului pentru

naționalități (1917-1922), secretar general al Partidului Comunist (bolșevic) din toată Rusia (din 1922). 3.A dus o politică de centralizare excesivă. Cunoscîndu-l bine Stalin, Lenin a propus în scrisoarea

către Congresul XII al P.C. (b).U. de a-l elibera din post, dar propunerea sa n-a fost sprijinită. Cînd moare Lenin (1924), prin intrigi, i-a înlăturat pe ceilalți rivali la conducerea supremă a statului și a partidului, devenind către începutul anilor *30 dictator al U.R.S.S.

4.Politica de industrializare, de colectivizare forțată, de lichidarea a păturii țărănimii înstărite (culacilor) în 1929-1933 a fost însoțită de exterminarea și lichidarea a milioane de oameni în lagăre pentru deținuți.

Adolf Hitler 1889-1945 – om politic german, lider (fuhrer) al partidului nazist, cancelar (din ianuarie 1933) și conducător al Statului German fascist (din august 1934).

1.A creat doctrinana nazistă, întemeiată pe principii rasiste și antidemocratice. 2.Opta pentru un spațiu vital pentru germani, considerați de la rasă superioară, și tindea să

străpînească în întreaga Europă. 3.A instaurat în țară o nouă ordine, care reprezenta o dictatură sîngeroasă. A promovat o politică

externă agresivă, care a dus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial.4. În anii războiului Hitler a fost principalul organizator al exterminării populației evreiești, al

crimelor îngrozitoare săvîrșite de fasciști în țările ocupate de Germania. La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis în subsolul reichcancelariei.

G.F.Kennedy 1917-1963 – om de stat din S.U.A. Activitatea politică a început-o în 1946. A învins la alegerile prezidențiale din anul 1960.

1.Înaintează așa-numitul program al noilor hotare, în care și-a găsit întruchipare înțelegerea necesității adaptării politicii interne și externe a S.U.A. La noul raport de forțe pe arena internațională. Programul intern al lui Kennedy presupunea accelerarea ritmurilor dezvoltării economice, micșorarea impozitilor, limitarea treptată a discriminării rasiale a populației de culoare ș.a. Fiind pentru întărirea forței armate a S.U.A.,Kennedy, totodată, pleda pentru soluționarea problemelor internaționale litigioase pe calea tratativelor, pentru o politică mai realistă în relațiile cu U.R.S.S.

2.Cursul politic al lui Kennedy a trezit o nemulțumire deschisă din partea ultrareacționprilor și în timpul călătoriei sale prin țară, la 22 noiembrie, în or. Dallas, a fost asasinat.

M.Thatcher născută în 1925– om de stat al Marii Britanii. Își începe cariera politică la începutul anilor *50.

1.În 1975 a devenit lider al conservatorilor, iar 1979 prim-ministru al țării. 2.A obținut succese substanțiale în politica internă și cea externă. Prima dintre liderii occidentali a

susținut politica de restructurare a lui Gorbaciov. 3.Pentru caracterul aspru și neacceptarea compromisurilor a fost supranumită ledi de fier. În 1990

este nevoită se demisioneze.Alexei Mateevici 1888 - 1917 - este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți înBasarabia, actualmente Republica Moldova.

1. În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile “Ţăranii”, “Eu cânt”, “Ţara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).

2. Publică în “Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și nr.42 din 1911) studiul lingvistic “Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41).

3. 1912 – Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul “Schiță a traducerilor moldovenești religioase și de trai”.

4. 1913 – Apare în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”.

5. 1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie plăsmuiește poezia “Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormântat la cimitirul central de pe strada Armenească.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen 1865 - 1927 - a fost rege al României din 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.1. În 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi "un bun român". 2. Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie spectaculoasă, în ziua de 15 octombrie 1922 la Alba Iulia.

Carol II 3 oct 1893 - , fiind primul copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria. Își face studiile la Liceul Militar din Iași, iar mai apoi a urmat cursurile de istorie la Universitatea din București. Înaintează în grad în armata română, ajungînd, în 1920, comandant al unei unități de vînători de munte.1. Pune în fața familiei și a oamenilor politici din țară probleme serioase, căsătorindu-se, în 1918, cu

fiica unui general român, Zizi Limbrino, deși ca prinț moștenitor, nu avea dreptul de a se căsători cu o româncă. În urma anulării acestei căsătorii, se căsătorește cu principeasa Elena din familia domnitoare a Greciei.

2. Îl are ca fiu pe prințul Mihai – viitorul rege al României.

Nicolae Titulescu -mare diplomat român, preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor (1930-1931)

1. A optat pentru dreptul vital la pace al tuturor popoarelor.2. În 1934, în urma unui schimb public de scrisori între N. Titulescu (Ministrul Afacerilor Străine al

României şi M. Litvinov (Comisarul poporului ai U.R.S.S. pentru Afaceri Externe) au fost reluate raporturile diplomatice dintre cele două ţări.

3. În 1933 a semnat la Londra, în numele guvernului României, convenţia de definire a agresorului.

4. 4.a depus eforturi remarcabile pentru consolidarea unei securităţi regionale (încheierea în 1933 a pactului regional Mica înţelegere, iar în 1934 a altui pact regional - înţelegerea Balcanică).

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea 1865 - 1936 - a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român.

1. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la ani grei de închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).

2. La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face studiile la Facultatea de drept.3. În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la profesor suplinitor iar în

1913 a fost ales rector. În 1916 își dă demisia și pleacă la București.4. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă fiind fondatorul și conducătorul

revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906.5. A fost al doilea președinte al Sfatului Ţării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucând un rol

important în Unirea Basarabiei cu România.În 2010 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Grigore Vieru 1935 - 2009 - a fost un poet moldovean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

1. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară.

2. În 1958 se angajează ca redactor la redacția unită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tănărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

3. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.4. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la

întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu

5. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

6. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Nicole Iorga – a fost unul dintre marii istorici a lumii. În noiembrie 1940 a fost asasinat de legionari.1. A publicat circa 16000 lucrări științifice (sinteze, monografii, colecții de izvoare istorice etc.),

inclusiv sinteza ”Istoria Românilor” în 10 volume2. A integrat istoria românilor în istoria universală. A adus contribuții majore la studierea istoriei

universale, indeosebi istoria Bizanțului.3. A fost unul dintre principalii fondatori ai curentului literar ”Semănotorismul”4. S-a manifestat ca om politic în perioada interbelică(prim-ministru), fiind de orientali pro-

occidentală (anglo-franceză)

5. S-a pronunțat la 27 iunie 1940 în Consiliul de Coroană împotriva acceptării ultimatumului sovietic.

Mihail Gorbaciov 2 martie 1931 – prezent - a fost conducătorul Uniunii Sovietice. 1. Reformele sale au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului

Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.2. A primit premiul Nobel pentru Pace în anul 1990.3. În 1985, Gorbaciov a declarat că sistemul economic sovietic era osificat și că reorganizarea lui

era imediat necesară. După anul 1985 s-au schimbat concepțiile Kremlinului în politica internațională, la baza acesteia au fost puse tezele fundamentale ale noii mentalități, astfel prezentînd pasul esențial spre „perestroikă”.

4. A pus capăt războiului din Afganistan.5. În urma tuturor acțiunilor sale, toate republicile care făceau parte componentă a URSS au

căpătat independența.Vintilă Brătianu 1867- 1930 – fiu al lui Ion C. Brătianu, prim-ministru al României în perioada 1927-1928. În 1886 și-a început studiile în Franța.

1. În 1897 a fost numit director al Regiei Monopulurilor Statului.2. A ocupat funcții înalte ca: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-

1911), ministru de Război în timpul Primului Război Mondial, ministru de Finante (1922, 1926), Prim-ministru (1927-1928), șeful Partidului Național Liberal (1927-1930), director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei băncilor populare și a Cooperativelor sătești, cenzor și director la Banca Națională.

3. Autor al lucrărilor: Pacea de robire(1919), Refacerea țării și consolidarea financiară (1924), Politica de stat a petrolului în urma constituții și a legii minelor (1927), Din economia națională (1937), Scrieri și cuvîntări (1940)

Nichita Hruşciov 1894 – 1971 - a fost conducătorul Uniunii Sovietice după moartea lui Stalin. A fost prim-secretar a Partidului Comunist din Uniunea Sovietice 1953 – 1964.

1. În raportul său secret, el a înfierat pe Stalin și cultul personalității, ca și regimul său de "violare a normelor leniniste de legalitate", marcând începutul destalinizării și a dezghețului hrușciovian;

2. A dizolvat organizația Cominform și s-a împăcat cu Josip Broz Tito, ceea ce a pus capăt perioadei Informbiroului din istoria Iugoslaviei.

3. A pus bazele Pactului de la Varșovia.

4. A trecut jurisdicția asupra Crimeii de la RSSFR la RSS Ucrainiană în 1955.

5. A zdrobit Revoluția maghiară din 1956.

6. S-a folosit de doctrina "Coexistenței pașnice" în politica externă, însoțită de sloganul "Să ajungem din urmă și să întrecem Vestul" în politica internă și în economie.

7. A declanșat ruptura sino-sovietică prin începerea convorbirilor cu SUA și prin refuzul de a sprijini programul nuclear chinez.

8. A contramandat summitul pe tema crizei avionului de spionaj U-2 și a pilotului acestuia, Gary Powers.

9. A inițiat desfășurarea de rachete nucleare în Cuba, ceea ce a dus la Criza rachetelor din Cuba.

10. A întărit Cortina de Fier aprobând închiderea graniței din jurul Berlinului de Vest, ceea ce a dus la construirea Zidului Berlinului de către autoritățile comuniste din Germania Răsăriteană în 1961.

11. Al doilea val de desțelenire a pământurilor virgine sau abandonate. (Campania de desțelenire a pământurilor virgine).

12. A încercat să rezolve criza locuințelor prin construirea de milioane de apartamente după niște planuri arhitecturale simplificate, poreclitehrușciovka.

13. Devalorizarea rublei cu 10:1 în 1961.