REVISTA NUMĂRUL 1 ÎN DOMENIUL COACHINGULUI DE VIAȚĂ ȘI AFACERI

Coaching-ul, o aventură în căutare

de comoride Alina Goanță

Echilibrul viață-muncă și cum să

ne îndreptăm spre înainte,

uitându-ne înapoide Florentina Carbunaru

Ce așteptări ai de la vocație?

de Rosana Nedelciu

ISSN 2050 - 6724

12 772050 05 2016

05

MAI 2016

EDIȚ IA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Relaţia de coaching, o experienţă care-ţi

dă puterede Iulian Luca

PERSONAL COACHING

5EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂEDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ4

CUPRINS

ECHIPA ȘI COLABORATORII ICN

CEOGerard O’Donovan

DIVISION HEADLeeann C. Naidoo

EDITORLovelia Caracut

IT/CREATIVES & DESIGNVerge Gamotan Jr.

MANAGING DIRECTOR - NOBLE MEDIALaura Jane Pauffley

DESIGN & LAYOUTJoyce Sy

Echipa de conducere iCN

iCN Media & Advertising

Colaboratori iCN

iCN Editori/Jurnaliști Asociați

REGIONAL MEDIA MANAGERIoana-Roxana Cozma (Romania/Spain)

ASSOCIATE EDITORRafal Jaros (Poland)

JOURNALISTSRosana Nedelciu (Romania)Julia Mines (USA)Malcolm Nicholson (UK)Nadia Themistokleous (Cyprus/UK)Krisztina Csurgo (Egypt/Hungary)Bálint Zsuzsanna (Hungary)Olgierd Graca (Poland)

Adriana RaduAlina GoanțăCezar DanileviciFlorentina CarbunaruIulian LucaLucian MarinMonica Lacramioara BarbulescuRamona Vlad

Nota din partea editoruluiLovelia A. Caracut

Mesaj din partea Managerului Regional MediaIoana Roxana Cozma

Relaţia de coaching, o experienţă care-ţi dă putereIulian Luca

Ce așteptări ai de la vocație?Rosana Nedelciu

Coaching-ul, o aventură în căutare de comoriAlina Goanță

Echilibrul viață-muncă și cum să ne îndreptăm spre înainte, uitându-ne înapoiFlorentina Carbunaru

Trăiște Armonios Emoțiile Negative –O Abordare Holistică A Evenimentelor Din Viața TaAdriana Radu

Nu crede Gândește cu capul tăuMonica Lacramioara Barbulescu

Nevoile, altfelCezar Danilevici

Ne putem crea propriul manual de utilizare a inteligenței emoționale?Rosana Nedelciu

Echilibru interiorRamona Vlad

Nevoia de lideri congruenţiIulian Luca

Învingătorul, doamna Învățătură și James BondRosana Nedelciu

Coaching - de ce am nevoie de asta?Lucian Marin

Bine v-am găsit în fața unei noi ediții în limba română a revistei online International Coaching News. A 5-a ediție conține o varietate de teme

relevante ca eficiență personală, echilibru în viață și afaceri și alte teme de interes pentru piața din Romania.

Această ediție are un conținut care merită citit. De exemplu RELAȚIA DE COACHING, O EXPERIENȚĂ CARE-ȚI DĂ PUTERE de Iulian Luca. Iulian discută cum procesele din coaching duc la rezultate și performanță în muncă și duc creșterea calitatea vieții. „NE PUTEM CREA PROPRIUL MANUAL DE UTILIZARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE?” - articol scris de jurnalistul nostru Rosana Nedelciu, este o conversație cu Alina Goanță. Alina, având mulți ani de experiență în Resurse Umane, ne împărtășește schimbările din domeniul dezvoltării personale și cum afectează acest lucru Romania. Încă un articol valoros este ECHILIBRUL VIAȚĂ-MUNCĂ ȘI CUM SĂ NE INDREPTĂM SPRE ÎNAINTE, UITÂNDU-NE INAPOI de Florentina Carbunaru, unde ea discută despre echilibrul de la muncă și din viața personală și ce afectează mediul ocupațional aflat în schimbare.

Fiecare dintre autori au perspective interesante și vă încurajez să citiți această ediție. La fel ca și celelalte ediții, acest număr nu este doar ceva interesant de citit, ci vă oferim instrumente de coaching folositoare, idei despre dezvoltare personală, tehnici profesionale pentru creșterea afacerea dumneavoastră.

Dacă doriți să împărtășiți experiențele, să scrieți despre expertiza dumneavoastră în coaching sau dezvoltare personală, experiențe cu adevărat relevante pentru piața românească, puteți primite un e-mail la adresa editor@international-coaching-news.net și fiți colaboratorul, autorul sau jurnalistul nostru.

NOTĂ DIN PARTEAEDITORULUI

LoveliaLovelia CaracutEditor, Revista iCN

DISCLAIMER: Punctele de vedere și opiniile exprimate în textele autorilor individuali nu reflectă în mod necesar poziția oficială a International Coaching News sau Noble Manhattan Coaching Ltd.

După un an în care am realizat primele patru ediții ale revistei online ICN în limba română în echipă, explorând noutatea, navigând în căutarea celor mai buni antrenori

sau concepând texte și materiale pentru realizarea unui produs nou, util și performant, am avut parte de o experiență valoroasă și autentică. Am avut libertatea de a pune în aplicare cunoștințele și competențele avute și astfel viața mea profesională și personală s-a dezvoltat semnificativ. Cred că si a celor care au citit sau răsfoit revista. Mulțumesc persoanelor care ne-au susținut până acum și mă bucur să lucrez alături de ei.

Analizând piața românească, afacerile din Romania și mai ales românul de rând, sunt sigură că această revistă este foarte folositoare. Ne lăsăm așa de ușor copleșiți de probleme legate de bani, muncă, educația copiilor și realizarea lor în viață, ajungând la epuizare. Ne-am obișnuit cu salariul minim, cu străzile pline de gropi și acum cu migrația. Aceste lucruri nu duc către o națiune prosperă. Însă un suflet împlinit, o familie fericită, un loc de muncă unde profesezi în voie, o recomandare sau un statut social pe măsură, un proiect încheiat cu succes, da.

Romania trebuie să acorde o mare atenție realizării strategiei europene 2014-2020, având ocazia ca odată cu realizarea strategiei, să ajungă la realizarea unei poziții mai bune în cadrul statisticilor europene realizând cote mai bune decât în ani trecuți în domeniul inovației, cercetării, educației. Poate fi țara noastră atractivă astfel? Poate fi românul de rând liber și recunoscut?

Sper că această nouă ediție să vă aducă răspunsuri sau soluții care să vă dea puterea de a merge înainte cu ușurință. International Coaching News dă voie culturii, inteligenței și naturii umane să dea roade.

Cu respect,

Ioana Roxana CozmaManager Regional Media ICN ioana@international-coaching-news.net

Mesaj din parteaMANAGERULUI REGIONAL MEDIA

9

Relaţia de coaching este precum o conexiune securizată care îţi oferă posibilitatea să te conectezi complet la potenţialul tău de valoare, acea parte din tine care are răspunsurile potrivite la toate întrebările tale, exprimate sau neexprimate. Mai mult, această priză de inteligenţă îţi serveşte pentru alimentarea cu următoarele componente cheie de care depinde reuşita, prestigiul şi reputaţia ta în zonele de interes în care vrei să-ţi creşti performanţa:

• conştientizarea a ceea ce vrei cu adevărat să îmbunătăţeşti la tine, a scopurilor tale cheie şi a motivaţiei tale de a reuşi.

• conştientizarea impactului situaţiilor confruntante şi a modurilor în care le controlezi prin valoarea ta proprie reprezentată de ceea ce ştii că ştii, ceea ce ştii că nu ştii şi de stările emoţionale asociate.

• extinderea valorii proprii prin conştientizarea zonei de ignoranţă, reprezentată de ceea ce nu ştii că ştii, ceea ce nu ştii că nu ştii şi de stările emoţionale asociate.

• conştientizarea direcţiilor de acţiune pentru a-ţi îmbunătăţi performanţa pe baza reorganizării resurselor puse la dispoziţie de valoarea ta extinsă.

• asumarea responsabilităţii de a urma ceea ce este cel mai potrivit să faci şi te motivează să-ţi materializezi valoarea prin realizarea scopurilor tale cheie.

La prima vedere ai putea spune că nu pare a fi nimic senzaţional, totuşi relaţia de coaching începe să devină uimitoare atunci când realizezi că tu eşti atât beneficiarul cât şi producătorul acelor soluţii unice pentru problemele şi nevoile tale pe care numai tu însuţi poţi să ţi le produci.

Cine poate şti cel mai bine care îţi sunt aspiraţiile sau priorităţile profesionale şi cum să-ţi foloseşti la maxim capacităţile pentru a reuşi să le îndeplineşti ? Nimeni altcineva decât tu însuţi.

Cine poate decide cel mai bine ce este necesar să schimbi pentru a fi mai eficace, mai eficient, mai influent şi a te bucura de tot ceea ce-ţi poate aduce devenirea ta ? Nimeni altcineva decât tu însuţi.

Cine este responsabil de cele mai bune decizii de acţiune pe care le poţi lua pentru a-ţi asigura reuşită de care ai nevoie? Nimeni altcineva decât tu însuţi.

Cu siguranţă ai aflat despre coaching şi probabil te întrebi cum poate acest proces să te ajute să-ţi creşti semnificativ performanţa la locul de muncă, să-ţi sporeşti prosperitatea, sau să-ţi controlezi echilibrul și calitatea vieţii. Totuşi alegând să lucrezi cu un coach, vei descoperi şi simţi ce anume te poate face să schimbi realitatea în favoarea ta. Managerii şi liderii de business, care au trecut prin experienţa coachingului, pot confirma că relaţia de coaching este cea care le-a dat această putere.

Fotografie de Diana Orzac

Relaţia de coaching, o experienţă care-ţi dă puterede Iulian Luca

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ10

Beneficiile pe care ţi le aduce relaţia de coaching sunt permanente şi în conformitate cu standardele tale. A-ţi recâştiga motivaţia , a face faţă cu succes schimbării şi situaţiilor dificile, a te bucura de creşterea eficacităţii tale, a-ţi formă şi clarifica o viziune, a-ţi creşte precizia în luarea deciziilor, a-ţi realiza echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, a-ţi diminua stresul sau a-ţi însufleţi echipa sunt doar câteva dintr-o mulţime de beneficii pe care le-ai putea obţine prin relaţia de coaching.

Relaţia de coaching se desfăşoară între tine şi coach. Rolul coach-ului este ca prin tehnici şi abilităţi de coaching să asigure securizarea conexiunii tale cu propriul potenţial de performanţă şi să-ţi deschidă canalele de comunicare potrivite cu această zonă prin care să-ţi accelerezi actualizarea valorii proprii.

Securizarea conexiunii cu potenţialul tău este necesară pentru a fi protejat de acei factori externi sau interni are ţi-ar putea altera şi limita felul în care gandeşti. De aceea, în relaţia de coaching, coach-ul nu te judecă, nu-ţi direcţionează gândirea şi nu-ţi oferă sfaturi, în schimb te provoacă prin diferite tehnici si modele de coaching să-ţi deschizi canalele de acces la potenţialul tău şi să te alimentezi cu acea inteligenţă de care ai nevoie pentru a-ţi soluţiona provocările. Un coach te ajută să recunoşti şi să înlocuieşti acele tipare de comportament care-ţi sabotează performanţa, cu acele comportamente care să-ţi asigure realizarea rezultatelor dorite.

Pe scurt, un coach îţi crează toate condiţiile pentru ca tu să te conectezi la puterea potenţialului tău şi să realizezi transferul de inteligenţă către valoarea ta proprie pe care o controlezi prin ceea ce ştii că eşti şi poţi face.

Încă de pe când ne naştem ni se oferă postul de manager general al propriei noastre vieţi şi suntem împuterniciţi cu accesul la resursele necesare pentru a ne îndeplini cu succes această funcţie. Viaţa noastră este reprezentată de suma experienţelor pe care le trăim şi care stă în puterea noastră să ni le creem şi să le îmbunătăţim. Misiunea noastră este să reuşim folosindu-ne judicios puterea înzestrărilor care ne-au fost puse iniţial la dispoziţie, însă de multe ori eşuăm pentru că nimeni de-alungul vieţii noastre nu ne-a încurajat să credem în existenţa lor, ajungând astfel să nu le folosim.

Relaţia de coaching este calea prin care îţi poţi accesa şi folosi propria putere pe care încă nu o conştientizezi. Cât de mult ţi-ai dori să o experimentezi ?

IULIAN LUCA

Experiența de lucru de mai mult de 15 ani în mediul corporatist multinațional la Coca-Cola, CONNEX și VODAFONE Romania i-a oferit oportunitatea să trăiască schimbarile organizaționale majore care pot influența comportamentele managerilor și performanța operațională. Pentru a face față cu succes acestor provocări Iulian s-a dedicat îmbunătățirii propriei educații de business printr-un proces continuu de dezvoltare personală și profesională pe care-l consideră ca fiind cel mai important proces din viața fiecarui om. Iulian a urmat mai multe etape de instruire în management și coaching. În 2002 obține Diploma Profesională în Management în cadrul CODECS- The Open University UK. În 2005 absolvă Programul de Coaching pentru Leadership Personal în cadrul Future Achievement USA și în 2012 obține acreditarea internațională ca Practitioner Coach în cadrul prestigioasei scoli de coaching Nobel Manhattan Coaching UK. De asemenea Iulian este acreditat în utilizarea metodologiei GOLD™ coaching concepută pentru a ajuta managerii să-și tripleze în 2 sau 3 ani valoarea afacerii pe care o conduc.

În prezent Iulian este Executive & Corporate Coach acreditat internațional IIC&M precum și Director Regional în cadrul programului internațional The Alpha Group. De asemenea Iulian este președintele Coaching Support Group Galați și fondatorul 4 Business Tuning SRL – Noble Manhattan Coaching Strategic Partner. Iulian promovează coaching-ului de performanță în mediul de business ca fiind cel mai eficace instrument care îi poate ajuta pe manageri să dobândească succesul autentic. În acest scop el a dezvoltat conceptul Business Tuning care accelerează dezvoltarea organizațiilor prin întelegerea și descoperirea propriei lor evoluții.

11EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Ce așteptări ai de la vocație?de Rosana Nedelciu

(iCN Journalist – Romania)

Îl știi pe Mahatma Gandhi? Sau pe Maica Tereza? Dar pe fata “nebună” din cercul tău de cunoștințe care face voluntariat cu copii defavorizați și e surâzătoare și plină de energie? Fata căreia i se luminează fața când vorbește despre lucrurile care contează pentru ea!

Dar pe tine? Pe tine, atunci când faci ceva care-ți bucură sufletul, te știi? Atunci când faci ceva și simți că cineva în tine țopăie de bucurie, și aplaudă, și râde, și zice “da, da! ce-mi place!”? Pe tine, când simți bucurie atunci când dăruiești, atunci când creezi, te știi?

Asta e vocația. Bucuria pură de a face ceva în care te regăsești cu totul. Bucuria dată de libertatea de a fi tu însuți în manifestările tale. Fiindcă bani poți face și fără vocație. Și tot fără ea, cu hotărâre, muncă și inteligență, îți poți construi o carieră. Poți deveni un foarte bun profesionist, poți obține rezultate remarcabile, poți ajunge să fii premiat, felicitat și promovat. Le poți avea pe toate și fără vocație. Singura diferență este că, fără ea, sentimentul de bucurie va depinde mai mereu de factori externi. Vei fi bucuros doar atâta timp cât vei obține banii pe care ți i-ai propus să-i ai, doar atâta timp cât vei continua să

fii promovat, doar atâta timp cât vei fi recunoscut și apreciat din afară. Și mulțumit de tine vei fi doar atâta timp cât cei din afară vor fi mai întâi mulțumiți de tine. Fiindcă, în afară de bucurie, atunci când nu ți-ai găsit încă vocația, îți lipsesc și reperele. Și funcționezi după reperele altora (parteneri, șefi, un întreg sistem, etc.), de unde un aproape constant sentiment de nemulțumire, aparent inexplicabil având în vedere rezultatele tale excepționale.

Pe de altă parte, atunci când îți descoperi vocația, nu se întâmplă nimic miraculos în afară. Nu se aliniază nici o planetă (te asigur că Universul are o grămadă de alte lucruri de făcut), nu-ți bate nici o Ileana Cosânzeana (sau Făt Frumos, după caz) la ușă, și nici nu ești bombardat cu oferte de joburi, care mai de care mai aliniate cu vocația ta și pe mulți bani. Mai mult, oamenii din jur rămân aceiași. Cei care te iubesc, te iubesc la fel în continuare, iar cei care n-au crezut niciodată în tine, n-o vor face nici de-acum încolo, că doar ei vor avea aceiași ochi și același suflet. Ceea ce înseamnă că, pentru toate astea, va trebui să ai o abordare la fel de temeinică și perseverentă ca și înainte.

Văd că, din ce în ce mai des, cuvântul “vocație” este direct legat de bani, succes și relații fericite. Cumva, ea, vocația, ar fi doar una dintre căile către așa ceva, ba chiar cea mai la modă în perioada asta. Potrivit poveștii, odată ce ți-o descoperi, crești într-un an cât alții în șapte. Totul se schimbă brusc, lucrurile se leagă și, peste noapte, ajungi să postezi pe Facebook fotografii cu tine în șort și șlapi, făcând “business” în fața unui laptop ultima generație și a unei băuturi exotice, pe te miri ce insulă. Nu că aș avea ceva împotriva acestei imagini, sau, în fine, nu neapărat, însă…

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ12

Vocația schimbă ceva profund doar în tine. O schimbare de care exteriorului nu îi pasă, dar, care, pentru tine înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că ți-ai găsit Marele Sens. Și tot ce vei face în afară va fi filtrat prin el. Tot ce vei alege să faci, vei alege cu el. Va trebui să muncești la fel de mult ca să ai succes, să investești la fel de mult în oameni pentru relații armonioase și să lucrezi la fel de mult la tine. Doar că bucuria cu care vei face toate astea va transforma vechea corvoadă într-o călătorie cu aventuri și descoperiri. În plus, vei avea reperele tale interioare care te vor ajuta să stabilești fără efort care dintre activități sunt priorități și să diferențiezi clar între ce-e-pentru-tine și ce-nu-e-pentru-tine. Ferit de dezorientarea anterioară, acum nu îți vei mai împrăștia energia într-o sută de direcții fiindcă nu știi care e cea “câștigătoare”.

În plan practic, vocație înseamnă că ceea ce faci îți dă înapoi energie, că lucrezi relaxat, că ai satisfacție în tot procesul de creație - și nu doar când vezi rezultatele, că simți bucurie, deci un mare plus la nivel mental și pentru sănătatea ta, și că ai mai mult

timp pentru tine și mai puține bătăi de cap cu cei din jur.

De la sine putere, vocația nu asigură nimic în afara ta, dar luminează totul înăuntrul tău. Acum, întrebarea care se pune – și în funcție de care alegi dacă pornești în căutarea ei – este următoarea: unde te simți acasă? (Vorba filosofului,) În lume? Sau în tine?

Coaching-ul, o aventură în căutare de comoride Alina Goanță

Putem să ne imaginăm coaching-ul ca fiind un joc în care sunt implicate două personaje. Primul personaj este Coach-ul, al cărui nume de cod ar putea fi “Ghidul”, iar cel de-al doilea este Coachee-ul, pe care îl putem numi “Căutătorul de Comori”.

Într-un proces de coaching orientat către soluții, atunci când “Ghidul” și “Căutătorul de Comori” se întâlnesc, “Ghidul” nu are nevoie să analizeze sau să înțeleagă care sunt dificultățile cu care se confruntă sau s-a confruntat până atunci “Căutătorul de Comori”. El știe totuși foarte bine să asculte, cu multă răbdare și cu mult respect, în cazul în care acesta insistă sau își dorește neapărat să vorbească despre ele. În timp ce ascultă, “Ghidul” știe că tot ceea ce spune “Căutătorul de Comori” este doar povestea sa, așa cum știe și că acesta este mai mult decât povestea sa. Așa că îl privește mai degrabă ca pe o comoară încă nedescoperită și, fiind genul orientat către acțiune, de-abia așteaptă să

pornească împreună în această expediție prin care să o descopere. Atunci când îi vine rândul să vorbească, “Ghidul” îi adresează doar întrebări pozitive, orientate către soluții, cum ar fi “Care este cea mai mare speranță a ta privind această călătorie împreună?” Iar ”Căutătorul de Comori” este, de cele mai multe ori, surprins. O astfel de întrebare pune lucrurile într-o perspectivă complet nouă, ca și cum schimbarea aceea pe care si-o dorește, oricare și oricât de mare și de complicată ar fi ea, pare deodată posibilă. Începe deci să devină curios, iar curiozitatea este o stare foarte potrivită pentru aventura care urmează.

Atunci când pornesc împreună în această călătorie, atât “Ghidul” cât și “Căutătorul de Comori” își iau angajamentul că vor face tot ce știu și pot ei mai bine pentru a obține un rezultat cât mai bun, fiind amândoi conștienți că nu există, însă, nicio garanție privind modul în care va continua jocul.

Mult timp am considerat coaching-ul un proces foarte sobru și serios, cu tehnici bine structurate și întrebări măiestrit formulate. Încă mai cred că poate fi așa uneori, am descoperit însă că poate fi și altfel. Fără a-și pierde din profunzime, din structură sau din seriozitate, coaching-ul poate fi mai liber, mai creativ, mai jucăuș. Eu, cel puțin, am avut oportunitatea să îl descopăr și astfel. Atunci când folosesc tehnici de coaching orientat către soluții, coaching-ul devine, pentru mine, un fel de aventură în căutare de comori. Și, dacă stai puțin să te gândești, cele două procese seamănă chiar bine.

13EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Există totuși o diferență între cei doi. “Ghidul” știe, în sinea sa, că orice și-ar dori “Căutătorul de Comori” să găsească și oricât de zdruncinată sau de lină le va fi călătoria, cu siguranță vor găsi. El are însă înțelepciunea de a păstra acest secret pentru sine, știind că o parte importantă din comoara ce urmează să fie descoperită o reprezintă tocmai încrederea pe care “Căutătorul de Comori” o va căpăta, la timpul său.

Așa că pornesc în această expediție împreună, scopul lor fiind să găsească resursele care se află deja în sufletul “Căutătorului de Comori”, dar care nu sunt ușor vizibile acum, fiind ascunse de o varietate de întrebări, îndoieli și alte provocări personale sau profesionale. Convingerea de nezdruncinat a “Ghidului” că resursele se află deja acolo, chiar dacă încă nu sunt conștientizate, funcționează în tot acest proces ca un fel de lanternă magică. Cum merg ei, unul alături de celălalt, printre întrebări, momente de tăcere și răspunsuri, lumina lanternei magice se oprește asupra fiecărui nou indiciu pe care îl întâlnesc pe drum. “Ghidul” îi propune atunci “Căutătorului de Comori” să facă o scurtă pauză, să se uite la acel indiciu mai de aproape, să fie curios, să îndrăznească, să exploreze.

Oare către ce resursă îi conduce acel indiciu? Ar putea fi un succes mai mic sau mai mare pe care “Căutătorul de Comori” a omis să îl recunoască și pentru care a uitat să se aprecieze? Ar putea fi o calitate pe care o are deja și care ar putea fi exprimată în mai multe feluri sau în contexte diferite? Este o lecție pe care a învățat-o deja și care ar putea fi aplicată și în alte situații? Este o valoare personală în care își regăsește toată puterea atunci când o onorează? Este un vis pe care îl ține de mult timp ascuns în inima lui și pe care a sosit timpul să îl șteargă de praf și să îl lase să strălucească? Ce ar putea fi?În timp ce “Căutătorul de Comori” se oprește, își îndreaptă atenția asupra acelui indiciu și se întreabă, atenția lui se mută în mod natural de la

ceea ce îi lipsea, la ceea ce a găsit deja. Așa că își pune rucsacul jos și se uită cu mirare și bucurie la bucățica aceea de comoară pe care o ține acum în palmă.

Continuând apoi jocul, descoperind indiciu după indiciu, resursă după resursă, o întreagă comoară i se adună în palmă, în buzunare, în suflet. Și când ai sufletul atât de plin, nu mai este nimic pe lumea asta pentru care să nu găsești, la un moment dat, cumva, o soluție.

Încântat de descoperirea lui, “Căutătorul de Comori” s-a așezat pe-o piatră și a scris pe o foaie de hârtie un mesaj și pentru alți drumeți. Mesajul lui îți adresează o invitație și o întrebare:

Presupunând…, doar presupunând, că în această noapte, în timp ce dormi, se întâmplă un miracol. Iar miracolul este atât de mare încât te trezești trăindu-ți viața ca cea mai înaltă expresie a comorii pe care o ai și tu, chiar acum, în sufletul tău. Cum o să îți dai seama în dimineața imediat următoare că acest miracol a avut loc?

ALINA GOANTA

Alina Goanță este Accredited Senior Coach (IIC&M) cu formare în Solution Focused Coaching și Practician Certificat Points of You ™ – The Coaching Game, având o experiență de coaching de 4 ani. După 8 ani de activitate în domeniul resurselor umane, în roluri de consultanță și manageriale, în medii corporate și antreprenoriale, Alina a ales o nouă carieră în coaching din curiozitatea de a descoperi oamenii din spatele diferitelor roluri profesionale și din dorința de a-i susține în propriile lor procese de descoperire de sine și de evoluție personală.

Unul dintre citatele preferate ale Alinei este “You were put on this earth to achieve your greatest

self, to live out your purpose, and to do it fearlessly”. (Steve Maraboli)

Te invităm să o cunoști mai bine pe Alina pe site-ul ei: www.coachingforchange.ro

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ14 15EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Toate combinate au generat o forță de muncă cu nevoi personale și profesionale diverse. Organizațiile care aspiră să promoveze un mediu echilibrat și sănătos cu privire la relația viață-muncă se confruntă azi cu o problemă complexă. Solicitările tinerilor cu vârste cuprinse între 18-33 de ani (Generația Milenară) sunt diferite de cele ale generației părinților lor (Generația X). Și nu ne putem opri aici - în scurt timp Generația Z denumită sugestiv Generația Iphone va contura la rândul ei o influență aparte asupra pieței muncii. Ca angajator, cum poți sprijini categorii de angajați cu vârste și preocupări atât de diferite pentru a atinge un echilibru viață-muncă real, menținând în același timp standardele de eficiență organizațională? Ca angajat, cum faci față tuturor rolurilor în care ești plasat în fiecare zi: partener, logodnic, mamă/tată, manager, fiu/fiică, prieten, voluntar etc?

Momente cheie de ... dezechibru

În anumite momente cheie oamenii decid să facă o evaluare asupra echilbrului viață-muncă care le caracterizează viața. Acest echilibru nu se referă însă la ceea ce revoluția industrială a adus pe buzele tuturor: ”8 ore muncă, 8 ore recreere și 8 ore somn”( autorul acestei devize este sindicalistul Robert Owen, iar Ford a fost prima industrie care a preluat ziua de muncă de 8 ore).

Schimbările produse în mediile ocupaționale din ultimii 10-20 de ani cum ar fi globalizarea competițiilor profesionale, schimbările solicitărilor de la locul de muncă și pasul alert al inovațiilor tehnologice au plasat o greutate mare pe umerii angajaților. Acestor schimbări de ordin organizațional și de modalitate de lucru li s-au alăturat cele referitoare la creșterea numărului de femei angajate full-time, a familiilor cu ambii părinți angajați (dual career families), a familiilor monoparentale și a populației aflate într-un proces de îmbătrânire (Smith & Garner 2007; Darcy, McCarthy, Hill & Grady, 2012).

Echilibrul viață-muncă și cumsă ne îndreptăm spre înainte, uitându-ne înapoide Florentina Carbunaru

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ16

Motivele pentru care oamenii decid să își evalueze echilibrul viață-muncă pot fi:

• se simt obosiți zilnic și viața de zi cu zi nu înseamnă altceva decât muncă

• nu își petrec suficient timp cu prietenii și familia și nu au timp să își întrețină hobby-urile și pasiunile

• își petrec serile și weekendurile gândindu-se la activitățile de la locul de muncă

• se chinuie să se trezească dimineața și se simt neputincioși să facă față presiunii zilnice

• indicatori de stres: somn nesatisfăcător, dezechilibre alimentare, evitarea contextelor de socializare, stimă de sine scăzută, sentimente de inadecvare.

• efecte emoționale: iritabilitate, furie, anxietate, hipersensibilitate, lipsa puterii de atenție și ascultare.

• indicatori de la locul de muncă: greșeli involuntare, apatie, lipsa cooperării, lipsa planificării, comunicare defectuoasă, lupte de putere, lipsa angajamentului.

• nu consideră că au o ”viață bună”

Nu există mărime universală în echilibrul viață-muncă

Până în zilele noastre știința nu a reușit să exploreze temeinic cum problemele din categoria

(dez)echilibrul viață-muncă impactează un individ de-a lungul vieții. De aceea majoritatea eforturilor care s-au depus în acest sens s-au rotit în jurul politicilor publice și a practicilor din companii în domeniul bunăstării care fac acest lucru dintr-o perspectivă statică și pentru toată lumea (Darcy,C. & all, 2012). Este o abordare de tipul ”ceva bun pentru toți” ceea ce s-a dovedit nu doar costisitoare, ci și ineficientă în termeni de îndeplinire a nevoilor reale ale indivizilor. Dezbaterile despre politicile interne referitoare la bunăstare și posibilele efecte sunt în plină reprezentare în lumea organizațională și științifică și probabil vor continua.

Cercetătorii și-au dat seama însă că abordarea individuală în funcție de stagiile vieții este printre cele mai dezirabile perspective pentru că are în vedere factori diferiți care pot influența atitudinea față de muncă și comportamentele de la locul de muncă (Giele & Elder, 1998). Este deci necesară o abordare distinctă pentru o persoană care tocmai se căsătorește, față de o alta aflată la primul copil, în divorț, în șomaj etc.

Ca modalitate lucru coachingul și abordările sale non-intruzive și parteneriale s-au dovedit eficiente în acest sens. Astăzi acea comunitate științifică divizată aduce dovezi clare că procesul de (personal, life) coaching este utilizat pentru reducerea stresului cauzat de dezechilibrul viață-muncă (Hawksley, 2007). Este în fapt o metodă veche, cu denumire nouă ... la vremuri noi, straie noi. Coachingul poate fi utilizat pentru a-i ajuta pe oameni să inițieze și să mențină o serie de schimbări, să gestioneze situațiile stresante, să articuleze și să experimenteze ce înseamnă pentru fiecare dintre ei ”o viață bună”.

Există o serie de strategii care pot ajuta indivizii să simtă o stare de echilibru atunci când vine vorba de raportul viață-muncă. Reușita lor depinde de o serie de factori individuali, emoționali, contextuali care au nevoie de o abordare adecvată. Pentru că definiția de la care am pornit a fost centrată pe a lucra ”deștept”, iată câteva

Echilibrul viață-muncă nu se referă doar la a avea familie și copii. Și nici despre cum să stai mai puțin timp la locul de muncă. Este vorba în schimb despre a lucra deștept, despre a fi odihnit și a da tot ce ai mai bun acasă și la locul de muncă, fără a simți că una este periclitată de cealaltă. Și acest lucru e necesar

pentru oricine, indiferent de stagiul vieții în care se află.(Fine-Davis & all, 2004)

“„

lucruri de avut în minte atunci când ne referim la raportul dintre muncă și viața personală:

A) Înainte de toate este necesară o discuție sinceră a persoanei în cauză cu ea însăși, cu cei din jur și cu cei de la locul de muncă. Fără o recunoaștere clară a piedicilor, a barierelor și a situațiilor din jur nu există punct de plecare. Este solicitată o relaționare sinceră, activarea încrederii în anumite persoane și deschiderea spre posibile soluții căci ”nu poți să dai mâna cu un om care ține pumnii închiși” (Indira Gandhi).

B) Organizarea activităților și managementul timpului profesional și personal. Atâta vreme cât timpul este o resursă finită, nu o vom putea gestiona decât organizându-ne ”deștept”. Trebuie să avem acest lucru în minte de fiecare dată când începem să simțim că se scurge și nu am făcut nimic cu el. O analiză interioară, o agendă și planificarea activităților cu încadrare în timp pot face minuni... temporale. C) Identificarea priorităților – ușor de zis, greu de făcut! Uneori merge dacă pur și simplu îți pui întrebarea ”Ce o să îmi amintesc peste un an când mă gândesc la ziua de azi?”. Este exact ca în filmele devenite virale în care oamenii de toate vârstele sunt întrebați ce regretă. Majoritatea se referă la timp cu cei dragi, oameni pe care i-au întâlnit, experiențe prin care (n-)au trecut. Viziune sumbră, dar sănătoasă în termeni de ”Ce este important pentru mine?”. Și după ce au reieșit prioritățile, să le transpunem într-un plan ”deștept”. D) Înțelegerea efectului tehnologiei în zilele noastre. Putem decide când este timpul potrivit să citim mailuri sau să scriem mesaje și poate fi cheia spre eficiență și spre echilibrul viață-muncă. Pe de altă parte tehnologia ne poate da independență și autonomie atunci când lucrăm de acasă. Deci dacă e și de bine și de rău, trebuie utilizată și ea ”deștept”.

FLORENTINA ȘIPEȚEANConsulting Manager, Azimut Happy Employees

Educația, trainingul și procesele de învățare ale adulților sunt o constantă a vieții mele profesionale, fie că eram în mediul academic, non-guvernamental sau business. Îmi place să lucrez cu oamenii, tocmai de aceea , încă din 2009 activez ca trainer, iar coachingul face parte din viața mea profesională de mai bine de 3 ani. Pentru că militez pentru dezvoltare (atât personală cât și organizațională), am devenit pasionată de cercetarea științifică încă din 2012, când am început să o practic în cadrul European Yoth Forum din Bruxelles, apoi în cadrul Academiei Române iar acum, și în echipa Azimut Happy Employees.

După câțiva ani de cules de la oameni, mi-am dat seama că a lucra în educație și dezvoltare este doar o formulă (învechită de altfel, dar uitată) de a da mai departe. Mă gândesc la oamenii care și-au deschis sufletul și mi-au dăruit atât de multe la vremea lor, ar fi nedrept ca eu să nu povestesc despre ei și altora. De atunci încerc să fiu o legătură a oamenilor pe care i-am cunoscut cu oamenii pe care îi cunosc și să spun mai departe vorba bună, de curaj, îndrăzneală și încredere.

E) Întelegerea riscului dezechilibrului: consecințele dezechilbrului se duc peste tot, ca într-un efect de domino. Iată câteva domenii care sunt afectate: sănătatea, prietenii, familia, eficiența sau chiar tipul de om care devii (și nu care îți dorești să fii).

SURSE: 1. Darcy,C., McCarthy, A., Hill, J. & Grady, G. (2012) ,

Work–life balance: One size fits all? An exploratory analysis of the differential effects of career stage, European Management Journal 30, 111– 120.

2. Department of Trade and Industry (astăzi Departament for Business, Innovation and Skills) (2001) Work-Life Balance: The Essential Cuide to Work-Life Balance, Londra: http://www.dti.gov.uk/work-lifebalance/index.htm

3. Fine-Davis, M., Fagnani, J.,Giovannini, D., (2004), Fathers and mothers: dilemmas of the work-life balance. A Comparative Study in Four European Countries, Kluwer Academic Publishers.

4. Giele, J. Z., & Elder, G. H. (1998). The life course mode of inquiry. în J. Z. Giele & G. H. Elder (Eds.), Methods of life course research: Qualitative and quantitative approaches. Thousand Oaks, CA: Sage Publications.

5. Hawksley, B., (2007), Work-related stress, work/life balance and personal life coaching în British Journal of Community Nursing, 02/2007; 12(1):34-6

6. Smith, J., & Gardner, D. (2007), Factors affecting employee use of work–life balance initiatives. New Zealand Journal of Psychology, 36(1), 3–12.

17

19EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Traiește ArmoniosEmoțiile Negative –O Abordare HolisticăA EvenimentelorDin Viața Tade Adriana Radu

Ne văzusem cu două zile înainte la un eveniment public și am glumit împreună fără să bănuiesc că ar putea fi îngrijorată și supărată. În timpul sesiunii a admis că a făcut tot posibilul să se prefacă că e veselă în fața mea pentru a nu fi copleșită de tristețe și teamă. Rezultatul suprimării sau ignorării emoțiilor negative a fost o izbucnire a lor cu și mai multă forță, câteva zile mai târziu, în fața echipei.

Această încercare de a fi pozitivă a devenit obositoare, după cum mi-a mărturisit ea. Incepusem și eu să observ că pozitivismul și fericirea devin normă iar purtătorii de emoții negative sunt de evitat.

Societatea, prin vocea mass mediei, ne bombardează zilnic cu imaginea ideală a omului secolului XXI : un el sau o ea stresat de munca la birou care neapărat trebuie să fie fericiți zilnic consumând, la alegere, vitamine, biscuiți, diverse băuturi, creme antirid sau antivarice. Aspiratia tuturor pare a fi fericirea continuă. Facebook-ul e plin de sfaturi despre cum să fim fericiți printre

care se numără, invariabil, să evităm persoanele negative. Parcă suntem în desenul animat Shrek, unde Lord Farquaad elimina din cetatea toate persoanele care nu corespundeau idealului său de frumusețe și fericire.

Dar oare e posibil să fim în permanență fericiți ? Trebuie să ne simțim vinovați că nu suntem pozitivi în permanența?

Iata argumentele mele pentru care emoțiile negative (frica, frustrarea, furia, durerea ca să enumăr doar câteva) sunt necesare și au rolul lor:

1 Frica

ne poate ajuta să supraviețuim. Ne permite să fim alerți și să ne ferim de pericole.

2 Frustrarea

este un semnal că ceea ce ne-am propus nu ne-a reușit. Poate fi un mod bun de a verifica validitatea planurilor noastre și de a le adapta pentru a merge mai departe.

Aceste rânduri sunt rodul unei sesiuni de coaching cu una dintre clientele mele, manager de vânzări într-o companie multinațională. A mărturisit frustrată că de câteva zile ascundea o seamă de probleme. Încercă să fie “pozitivă” și astfel să nu fie darâmată de ele. Avusese o discuție de feedback cu seful ei. Acesta i-a semnalat lipsa de rezultate la nivelul așteptărilor și consecințele care ar putea apărea dacă nu își atinge obiectivele. Ca mamă și unic întreținător de familie, această discuție a făcut-o să se simtă vulnerabilă, speriată că ar putea să nu poată asigura venitul pentru rate și nevoile copilului. Se afla în stadiul în care simțea că nu mai are control asupra propriei vieți.

Fotografie de Diana Orzac

irina.toma@noble-manhattan.comwww.colour-coaching.com

Ai o singură șansă să faci o primă impresie Extraordinară!

Regăsește-ți autenticitatea și încrederea în tine prin Culoare, Stil și Dezvoltare personală.

Investește in tine si inscrie-te acum

la cursul Colour Coaching.

NU o rata!

condence through imagecondence through image

Noble ManhattanR

3 Furia

poate fi un mod de a exprima dezacordul față de ceea ce ni s-a întâmplat. Poate fi un bun combustibil pentru a o lua de la început cu condiția să nu-i afectăm pe ceilalți. Câteodată, suprimarea furiei poate duce la acumulări negative de stres ce vor izbucni mai târziu.

4 Durerea

generată de pierderea cuiva drag ne permite să creștem, să ne maturizăm. Pierderea unui părinte scoate individul definitiv din zona copilăriei. Doar atunci când nu mai avem pe nimeni care să aibă grijă de noi ne maturizăm cu adevărat. Este dureros dar necesar. (aici vorbesc din proprie experiență)

5 Emoțiile negative puternice

pot genera adevarate crize modelatoare ale vieții noastre. Profesorul Florian Colceag ne spune « Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar in mijlocul unei mari crize omul se schimbă »

Este nevoie atât de emoții pozitive cât si de emoții negative. Ele sunt Ying si Yang, echilibrul vieții noastre, obiectivul spre care ar trebui să tindem. Este absurd să ne imaginăm că putem fi fericiți în permanentă pentru că nici măcar nu ne-am mai da seama de starea noastră. Avem nevoie de ambele tipuri de emoții si mai ales SĂ CONȘTIENTIZĂM REACȚIILE NOASTRE în aceste situații. Nu putem și nici nu este de dorit să evităm emoțiile de orice tip. Însă putem alege cum reacționam atunci când suntem sub influența lor dacă ne cunoaștem suficient de bine.

Să revenim la clienta mea și la încercarea ei de a masca ceea ce se i se întâmplă.

Am fost cu toții confruntați cu evenimente neplăcute. Avem nevoie să ințelegem si să acceptăm emoțiile pe care le resimțim. Încet, încet le vom îngloba în trăirile noastre dezvoltându-ne astfel personal și emoțional.

În această sesiune am lucrat cu instrumentul The Coaching Game de la Points of You pe care l-am descoperit anul trecut și pentru care sunt certificată. Este un instrument care folosește imaginile in procesul de a găsi soluții inovative . Imaginile stimuleză partea dreaptă a creierului, partea responsabilă de creativitate și emoții. În viața de zi cu zi folosim cu preponderență partea stângă a creierului, cea rațională care găsește soluțiile aplicând logica secvențială. Partea dreaptă a creierului este o resursă importantă în găsirea soluțiilor inspirationale și creative. Este folosită mai rar deși este la fel de eficientă pentru că are o abordare de tip “random” în căutarea soluțiilor, accesând zone ale creierului nefolosite de noi în mod uzual.

Metoda POINTS OF YOU asociază întrebările cu imaginile de pe carduri și ne permite să formulăm răspunsuri în funcție de ceea ce trezesc în noi. Imaginile au rolul de a stimula și revela sensurile acțiunilor si emoțiilor noastre. Ele ajută de asemenea la conștientizarea așteptărilor și credințelor noastre profunde. Odata înțelese, putem începe să lucrăm la schimbare, la evoluția personală.

Am analizat împreună cu clienta mea modul în care a apărut frica pe care o are acum. I-am explicat ca ne naștem cu două frici: de zgomot și de cădere. Restul sunt condiționări apărute în urma experiențelor proprii sau sfaturilor primite în copilărie. Folosind imaginile alese personal, ea a răspuns la câteva întrebări esențiale care să o ajute să iasă din starea actuală și să preia din nou controtlul vieții sale. Planul de acțiune l-a construit răspunzând, tot prin intermediul imaginilor, la întrebarea: Ce oportunitați regăsesc în această situație?

Planul de acțiuni a constat atât în măsuri pentru a gestiona aspectele financiare personale cât și pentru a mobiliza echipa în vederea atingerii obiectivelor. Cu această ocazie am invățat-o să facă exerciții de respirație si meditație pentru a se liniști atunci când simte că este invadată de panică.

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ20 21EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Cu acest mod inovativ de a găsi răspunsurile, The Coaching Game, am reușit să trecem dincolo de emoția pe care clienta mea o trăia în acel moment și să ne îndreptăm spre zona posibilităților. Am reusit cu alte cuvinte, să o scot din zona “Frică” care îi bloca orice perspectivă și să o transpun în starea de a planifica acțiuni. Jocul a avut rolul de a o scoate din starea de teamă si a o duc în cea de încredere. Însă nu m-am oprit doar la aspectele conștiente ale mecanismelor emoțiilor. Am introdus și exerciții care se adresează părții spirituale ale ei prin meditație. Ființa umană este un complex format din minte, trup și spirit. Atunci când una din aceste părți este afectată, celelalte au și ele de suferit. Este deci important să abordăm orice emoție negativă în mod holistic.

Cel mai important aspect pe care i-am recomandat să se concentreze este DETAȘAREA FAȚĂ DE UN MOD ANUME DE A OBȚINE REZULTATELE SAU UN MOMENT ÎN TIMP. Atunci când suntem atașati ferm de un mod de a atinge un obiectiv, de o așteptare intervine o “orbire”. Punem pasiune, suflet în rezultatul final și ignorăm orice alt mod în care am putea ajunge la același final. Atunci când, din varii motive, rezultatul nu corespunde așteptărilor, intervin emoțiile negative: frustrare, furie, frica. ATAȘAMENTUL FAȚĂ DE CEEA CE NU CONTROLĂM ESTE O SURSĂ IMPORTANTĂ DE EMOȚII NEGATIVE.

Cunoașterea propriilor mecanisme de reacție, înțelegerea modului în care creierul și subconștientul functionează precum și a modului în care putem să ne conectăm la fluxul vieții fără să ne încrâncenăm, este modul în care putem avea o viață armonioasă. Armonia nu înseamnă evitarea emoțiilor negative și trăirea unei fericiri

perpetue ci capacitatea de a trece prin greutăți, trăind suferința, învățând din ea și mergând mai departe în viață.

ADRIANA RADU

După o carieră de 15 ani ca Senior Executive la conducerea departamentului de Resurse Umane a unor companii multinaționale precum Coca-Cola, Henkel sau Ixia, am decis să mă dedic proiectelor transformaționale în calitate de consultant. Astfel a luat nastere AR+Solutions în 2014. In cadrul acestor proiecte am început să ofer coaching echipelor de conducere în tranzitie și, individual, managerilor care au avut nevoie de o redefinire a activității lor, a convingerilor personale pentru a fi mai performanți. Am o viziune holistică despre dezvoltarea personală și profesională care abordează individul la nivel mental, spiritual și sufletesc. Orice schimbare are un impact în toate trei ariile și cu toții avem nevoie să conștientizăm mecanismele care ne guvernează reacțiile pentru a merge mai departe. Pentru a reuși schimbarea folosesc propria metodă în 5 pași care permite o evoluție în toate cele trei arii. Folosesc instrumentul The Coaching Game de la Points of You pentru a încuraja explorarea parții creative a creierului nostru în căutarea soluțiilor.

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 23EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ22

Mișcat de sinceritatea învățatului, fermierul i-a mulțumit cu generozitate spunând: ”Ei bine, chiar dacă nu m-ai putut ajuta, cuvintele tale de prietenie m-au ajutat mult. Dumnezeu să fie cu tine, o, nobile, bunule și ințeleptule învățat”. Dar chiar în timp ce fermierul se află încă în nemișcare într-un gest de profundă reverență, dinspre grajd s-a auzit un răget puternic. Speriat, fermierul s-a uitat în sus cu uimire, și în cele din urmă a întrebat cu neîncredere: “Ce aud? Până la urmă măgarul tău este totuși aici. Aud vocea lui de măgar.”

Învățatul s-a făcut roșu de furie și a strigat: “Tu, nerecunoscătorule! Ți-am spus că măgarul meu nu este aici. Tu pe cine crezi mai mult? Pe învățat sau strigătele stupide ale unui măgar și mai stupid?”

Pe cine crezi? Pe cel care vorbește cu forță și patos? Pe cel care-ți aduce dovezi? Pe cel care are experiența mai mare? Pe cel pe care îl simpatizezi? Pe cel de care îți este teamă?

Fiecare dintre ei te-ar vrea ca adept. Acceptarea ta înseamnă validarea gândirii lor. Capacitate ta de a observa, a analiza, a face raționamente logice, a discerne și a trece la acțiune este dovada faptului că ai un tip de gandire critică. Nu iei de-a gata părerea, solicitată sau nu, a nimănui! Iți asumi actul cercetării intenționate a situației prezentate și comportamentul pe care independent îl alegi.

Pentru a fi capabil să treci prin acest proces de respect de sine, până la urmă, este necesar să deții informații relevante în legătură cu subiectul în discuție sau să știi să ajungi la ele, să ai încredere în capacitatea ta de a face înșiruiri logice ale acestor informații, să fii onest cu tine și cu ceilalți astfel încât sentimentele avute să nu-ți distorsioneze deciziile. Poți avea încredere și în intuiția ta! Acel “ceva” interior și indescriptibil care te avertizează în legătură cu ce vezi și auzi.

Gândirea critică te ajută să ajungi la propriile păreri și argumente, te eliberează de povara alegerilor între perorațiile altora.

“Poți să-mi împrumuți măgarul tău în această după amiază?” l-a întrebat un fermier pe învățatul satului. “Dragă prietene” a răspuns învățatul, “tu știi că eu sunt gata întotdeauna să te ajut atunci când ai nevoie. Inima mea vrea sa-ți împrumute măgarul. Ochii mei se bucură să te vadă aducând acasă roadele câmpului cu ajutorul măgarului meu. Dar ce pot să îți spun, dragă prietene? Măgarul meu este acum la altcineva.”

Nu credeGândește cu

capul tăude Monica Lacramioara

Barbulescu

Un punct de la care să pornești este să te îndoiești de afirmațiile celorlalți și chiar de ale tale (reține că emoțiile îți pot afecta judecata!). Descartes a ajuns la celebra “Cuget, deci exist” aplicând “metoda îndoielii”.

Autenticitatea ta depinde de abilitatea de a gândi criticpentru ca acest tip de gândire te determină să faci alegerile care te reprezintă și împlinesc Fugi de tendința de a alege varianta pe care o cunoști cel mai bine în locul variantei celei mai bune. Renunță la a face anumite lucruri numai pentru că mai mulți oameni le fac. Ține cont de faptul că oamenii acționează sub presiunea afectelor. Autoechilibrează-te atunci când observi că dai atenție mai mare informațiilor negative decât celor pozitive. Fii atent ca cea care reactionează să nu fie vanitatea ta. Nu permite experimențelor negative din trecut să-ți blocheze opțiunile prezente și viitoare.

Gândirea critică se exersează

Îți propun o metodă prin care poți lucra pentru dobândirea acestei abilități: PMI. Folosind această metoda te vei obișnui să-ți orientezi atenția asupra aspectelor pozitive, negative și cele interesante ale unui subiect.

înseamnă plus sau aspectele pozitive în legătură cu subiectul propus

înseamnă minus sau aspectele negative în legătură cu subiectul propus

înseamnă aspectele interesante relevate de subiectul propus

Te invit să exersezi PMI pentru următorul topic:

Cum ar fi să se introducă o regula prin care, în ultima duminica a fiecărei luni, să se interzică circulația cu automobilele?

Completează ideile tale în legătură cu fiecare aspect - pozitiv, negativ și interesant - după exemplul următor, acordând același timp (două minute) fiecărui element PMI:

reducerea poluării, …(continuă tu cu alte 2-3 idei)

disconfort, …(continuă tu cu alte 2-3 idei)

de observat câte persoane aderă la această initiativă, … (continuă tu cu alte 2-3 idei)

După ce ai evidențiat aspectele relevante pentru tine, adaugă în dreptul fiecăruia un argument PENTRU CĂ - având rolul de a susține părerea ta.

Urmârind exemplul dat,vei continua astfel:

reducerea poluarii pentru că pentru 24 de ore toate mașinile din oraș vor rămâne parcate (adaugă câte un pentru că fiecărui aspect găsit de tine mai sus)

disconfort pentru că mă voi deplasa pe jos până la magazin (adaugă câte un pentru că fiecărui aspect găsit de tine mai sus)

de observat câte persoane aderă la această inițiativă pentru că, în general, românii nu sunt ecologiști

(adaugă cate un pentru că fiecărui aspect găsit de tine mai sus)

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 25EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ24

Cand ai terminat de argumentat fii atent la ce anume ai observat atunci când ai făcut exercițiul:

• Ai completat echilibrat toate aspectele (PMI)?

• Care aspect (PMI) l-ai evidențiat mai greu?

• Argumentele ți-au apărut cu ușurința?

• Ce emoții ti-au afectat gândirea critică? Le-ai depășit?

• Cum este să observi că lucrurile nu sunt nici bune, nici rele 100%?

Continuă să aplici metoda PMI în diferitele discuții particulare din familie sau de la serviciu. Exersând, după un timp vei observa, cu siguranță, că:

• ți-ai dezvoltat capacitatea de a analiza

• conștientizezi care sunt emoțiile care-ți blochează judecata

• reușești să faci conexiuni logice între informațiile avute

• esți creativ• îți este ușor să-ți argumentezi

opiniile• ești curios să asculți părerile

celorlalți• înveți să adresezi întrebări• ești pregătit să ai o prezență

distinctă într-un context

Altfel, riști să rămâi anonim în marea masă de manevră pe care manipulatorii, de diverse anverguri, o folosesc după cum interesul lor o cere.

Oferă-ți un ‘’spațiu’’ privat din care să privești holistic procesele ce se desfășoară în fața ta.

Îndoiește-te cu detasare matură și decide-ți comportamentul după ce ți-ai răspuns la întrebările:

◊ Ce am observat?◊ Ce simt în legătură cu ce observ?◊ Care sunt nevoile mele în legătură

cu acest subiect? ◊ Care îmi sunt solicitările? ◊ Cum voi acționa?

MONICA LACRAMIOARA BARBULESCU

Coach & Trainermonicalacramioarabarbulescu@yahoo.com Nevoile, altfel

de Cezar Danilevici

Eric Berne, iniţiatorul Analizei Tranzacţionale, a descris însă un alt model al nevoilor umane, mai puţin cunoscut. Este un model al nevoilor ce pun în mişcare orice persoană, nevoi ce stimulează imediat o acţiune şi care au fost asociate foarte plastic şi metaforic cu o nevoie fiziologică bine-cunoscută: foamea. Berne a identificat şase nevoi (hungers), pe care le voi trece în revistă pentru a deschide nişte perspective noi în înţelegerea psihicului uman. Ele explică multe comportamente umane ciudate sau dificil de înţeles prin prisma piramidei Maslow tradiţionale. Cunoaşterea acestor nevoi facilitează şi luarea unor decizii inteligente în viaţa personală sau profesională, dar şi o înţelegere a comportamentului grupurilor de oameni.

Omul, prin structura sa, nu este o fiinţă izolată, ci este construit pentru a funcţiona într-un mediu social. De altfel, unele dintre cele mai rafinate modalităţi de tortură sunt prin deprivarea

senzorială, adică prin limitarea drastică a senzaţiilor, a stimulilor ce vin prin cele 5 simţuri. Oamenii au o foame de stimuli constantă. Aproximativ 90% din informaţii vin pe calea vizuală, restul prin celelalte simţuri. Oamenii au nevoie să vadă, să audă, să guste, să simtă mirosuri si să atingă sau să fie atinşi. Deprivarea de aceşti stimuli reprezintă deseori o metodă de pedeapsă, de exemplu în închisoare sau în carceră. Alteori, deprivarea voluntară de stimuli, spre exemplu prin retragere într-o peşteră sau prin rătăcirea în deşert, duce la experienţe spirituale deosebite, dar şi la manifestări de tipul delirurilor sau halucinaţiilor, specifice tulburărilor mentale grave. Însa marea majoritate a populaţiei nu caută lipsa stimulilor, ci din contra. Singurătatea este deseori văzută negativ, iar un telefon de la un prieten (auditiv) sau un mesaj sms sau e-mail (vizual) ne poate schimba rapid starea de spirit. Uneori foamea de stimuli este satisfacută prin banalul salut al portarului de la locul de muncă, prin cele câteva propoziţii

Subiect destul de cunoscut în coaching, nevoile sunt elemente de la care se porneşte pentru a înţelege comportamentul unei persoane. În training-uri, se fac deseori analize de nevoi. Iar cel mai utilizat model pentru nevoile individuale, sau cel mai popularizat, este cel descris de Abraham Maslow sub forma ierarhiei sau piramidei valorilor, model ce porneşte de la nevoile de bază sau fiziologice (hrană, apă, locuinţă, sănătate), trece prin nevoia de siguranţă, apoi prin cea de iubire şi apartenenţă la un grup, apoi prin nevoia de prestigiu, respect şi statut social, pentru a ajunge la vârful piramidei, la nevoile spirituale de cunoaştere (cognitive), de frumos (estetice) şi în final, nevoia de creştere (autoactualizare) şi de ajutor al celorlalţi oameni (transcedentală).

schimbate cu vânzătorul de la colţul străzii sau cu şoferul de taxi. Multe firme au învăţat acest lucru şi îşi instruiesc angajaţii să intre în vorbă cu potenţialii clienţi, pentru a satisface această veşnic prezentă foame senzorială.

Stimularea poate fi atât prin simţuri cât şi prin informaţii sau emoţii. Există o stimulare intelectuală, de exemplu prin citirea unei cărţi interesante sau a unui articol ştiinţific, dar şi o stimulare emoţională, de exemplu un film bun, eventual şi în 3D, sau vizionarea unor documentare ce descriu situaţii de viaţă dureroase din anumite părţi ale lumii, situaţii ce fac apel puternic la capacitatea noastra de empatie.

Oricine se simte bine cand i se acordă atenţie, cand se simte important. Desi nu contează prea mult la nivel financiar, un client “gold” sau “platinum” tinde să se simtă valorizat doar prin simpla afirmare a statutului său de vechi client într-o companie. Deşi o relaţie de cuplu se bazează pe iubire, mulţi oameni aleg căsătoria ca modalitate de a consfinţi un statut şi o poziţie în societate. Este vorba despre foamea de recunoaştere socială. Ea explică de asemenea şi apariţia unor asociaţii sau colegii profesionale: oamenii au nevoie de apartenenţa la un grup, de siguranţa unui mediu ce le reafirmă şi întăreşte identitatea socială. Oamenii au nevoie să spună “Noi”, au nevoie de această siguranţă. Noi - suporterii acestei echipe de fotbal. Noi - cei care suntem cetaţeni europeni. Noi - cei care caştigăm un salariu aflat la un anumit nivel, ceea ce ne permite să accedem cu uşurinţă la high-life, în înalta societate. Noi - cei care avem un iPhone. Foamea de recunoaştere jalonează astfel majoritatea interacţiunilor sociale.

Uneori, puţine lucruri valorează mai mult decat o bătaie prietenoasă pe umăr sau o strângere caldă de mână sau o îmbrăţişare. Oamenii nu sunt fiinţe exclusiv spirituale sau intelectuale; ele au un corp, o identitate corporală, ce se doreşte a fi precizată şi recunoscută ori de câte ori este posibil. Oamenii au o foame de contact. Acest contact este fie fizic, fie sub forma nevoii de a se simţi conectat. Pe baza acestei nevoi s-au dezvoltat foarte multe reţele de socializare pe internet, fenomen a cărui impact a fost dificil de înţeles. Răspunsul este însă simplu: mare parte din ceea ce credem că suntem este construit pe baza opiniilor celorlalţi, iar întreruperea contactului cu grupul de prieteni sau contacte, duce deseori la o criză identitară. Fie că se satisface în viaţa reală, prin prezenţa fizică nemijlocită, sau în mediul virtual şi în forme din ce în ce mai exotice, foamea de contact rămâne permanent activă.

Viaţa fiecărui om este limitată, finită. El continuă să trăiască prin urmaşii săi. Pentru acest motiv, fiecare om caută, în mod neîncetat şi deseori inconştient experienţe sexuale, evaluând în mod constant fiecare potenţial partener. Foamea sexuală are un loc central în majoritatea studiilor psihologice, cu atât mai mult cu cât a fost deseori reprimată social, dând naştere multor tulburări nevrotice. Este o foame care merge de obicei dincolo de simplul act sexual, către nevoile de tandreţe, de pasiune şi de dragoste. Astfel pasiunea, spre exemplu, se poate regăsi atât în rândul celor care se ocupă cu protecţia mediului, cu ajutorul celor defavorizaţi sau a animalelor fără stăpân, cât şi în sălile de jocuri de noroc sau în sălile de concert.

În special în Vest, unde tradiţiile, obiceiurile sau cultele religioase au o putere si o pondere mai scăzută, omul se află în faţa unui volum enorm de timp existenţial, pe care trebuie să-l umple cumva. Nu mai există obligativitate, există puţine repere, doar o imensă libertate. Apare astfel foamea de structurare a timpului, o foame mai puţin cunoscută. Oamenii au inventat sărbători, zile de naştere, luni şi anotimpuri, agende şi calendare, pentru a-şi structura timpul. Au inventat perioade în care îşi permit să piardă timpul (vacanţe) şi perioade în care timpul nu le mai ajunge. Şi şi-au structurat timpul profesional prin alcătuirea de CV-uri şi urmărirea perseverentă a unor cariere. Totul, din foamea puternică de a avea o structură a unui timp care altfel ar deveni neliniştitor.

Ultima nevoie este legată puternic de cea de stimulare. Este nevoia de “culoare”, de “picant”, de inedit, de spectaculos, de neobişnuit. Este foamea de incidente, de evenimente deosebite. V-aţi întrebat de ce au un mare succes “reality show”-urile? Sau revistele de scandal ce prezintă detaliat viaţa VIP-urilor? Sau ştirile de la ora cinci? Explicaţia rezidă în această foame particulară. Datorită ei se caută experienţe ce produc multă adrenalină, experienţele “on the edge”. Datorită ei există filme horror şi thrillere cu criminali în serie. Şi o mulţime de droguri ce produc stări modificate ale conştiinţei. Ceea ce este esenţial pentru această nevoie nu este cantitatea de stimuli, ci contrastul dintre stimularea anterioară şi cea produsă de eveniment sau incident, calitatea de a fi “ieşit din comun”.

Cele şase nevoi descrise de Berne nu sunt egale ca importanţă pentru fiecare persoană; unii dintre noi preferă satisfacerea prioritară doar a anumitor tipuri de nevoi, dar în general, pentru o viaţă plină de satisfacţii, este nevoie sa acordăm atenţie tuturor nevoilor, fără excepţie. Similar senzaţiei de foame, lipsa de satisfacere a unei anumite nevoi duce invariabil la o stare de criză psihologică, de nelinişte, de agitaţie, mergând până la o stare de disperare. Mulţi oameni vor încerca, sau mai bine zis vor negocia satisfacerea unei nevoi prin intermediul alteia, exagerând spre exemplu satisfacţia din recunoaşterea socială pentru a compensa foamea de afecţiune, de contact autentic cu altă fiinţă umană. Este important să înţelegem că nevoile sunt distincte şi interconectate, şi secretul unei existenţe satisfăcătoare este menţinerea unei stări de echilibru.

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 27EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ26

CEZAR DANILEVICI

www.cezarspace.wordpress.com

Ne putem crea propriul manual de utilizare a inteligenței emoționale?

Un interviu cu Alina Goanță, Accredited Senior Coach (IIC&M), despre life coaching și explorarea emoțiilor

de Rosana Nedelciu (iCN Journalist – Romania)

Pentru început, te rog spune câteva cuvinte despre tine cititorilor noștri care nu te cunosc.

Sunt un om care parcurge cu bucurie propria călătorie către o viață împlinită și a cărui intenție este să faciliteze acest proces și pentru alți oameni. După multi ani de activitate în domeniul resurselor umane, după roluri de consultanță și manageriale, în medii corporate și antreprenoriale, în urmă cu 4 ani am ales o nouă carieră în coaching, din curiozitatea de a descoperi oamenii din spatele diferitelor roluri profesionale și din dorința de a-i susține în propriile lor procese de descoperire de sine și de evoluție personală. Am absolvit două școli internaționale de coaching, Noble Manhattan și Solution Surfers, ambele abordări contribuind foarte frumos la formarea mea, iar acum 2 ani am obținut și acreditarea ca Senior Coach din partea Institutului Internațional de Coaching & Mentoring.

Cum ai descoperit coaching-ul și de ce “ați rămas împreună”? De cât timp practici coaching?

Am descoperit coaching-ul în urmă cu 6 ani, într-un moment cu foarte multe întrebări și dileme personale. Viața mea părea foarte în ordine atunci, cu o mulțime de realizări personale și

profesionale, doar că eu aveam un sentiment profund că îmi lipsea “ceva”, iar lipsa aceasta îmi afecta tot mai mult nivelul de vitalitate, claritatea în legătură cu ceea ce îmi doream, creativitatea, relațiile, inclusiv starea de sănătate. Inițial, am experimentat și am studiat coaching-ul pentru mine, ca proces prin care să mă descopăr și să mă înțeleg eu mai bine. Când am văzut care au fost impactul și rezultatele acestui demers în viața mea, am simțit că, pentru mine, o viață împlinită este aceea în care pot să facilitez și pentru alți oameni o astfel de experiență. A început astfel o nouă aventură, aceea a freelancing-ului, însă aceasta este o altă poveste, pentru o altă ocazie.

Cărui fapt crezi că se datorează amploarea pe care a luat-o coachingul personal în ultima vreme în România?

Cred că este rezultatul unei combinații între accentuarea nevoii de “autorealizare” (cum o numește Maslow) și încrederea în eficiența unui demers de coaching. Oamenii încep să aibă o atitudine tot mai proactivă față de viața lor, își pun tot mai multe întrebări și sunt tot mai informați privind mecanismele după care funcționează lumea noastră interioară. Cei care înțeleg că teoria este foarte bună, însă rezultatele vin prin practică, caută apoi o modalitate prin care să aducă schimbările dorite în propria viață.

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 29EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ28

Faptul că demersul de coaching este tot mai mult folosit ca un beneficiu sau ca un program de dezvoltare în mediul corporate ne oferă încă un indiciu privind eficiența lui.

Ce i-ai răspunde unui cititor mai pragmatic care te-ar întreba ce înseamnă, de fapt, coachingul personal și cu ce l-ar ajuta efectiv?

Coaching-ul este un proces mult prea complex ca să fie închis într-o definiție, așa că, cel mai probabil, l-aș întreba care este cel mai ambițios obiectiv al lui și l-aș invita apoi să experimenteze o sesiune de coaching și să își formeze astfel propria opinie.

În acest sens, există tehnici sau instrumente utile pe care tu le folosești cu succes în coachingul personal?

În linie cu ceea ce îți spuneam mai devreme, cred că cea mai de folos tehnică este crearea unui spațiu (și mă refer aici la crearea unui spațiu psihologic) în care fiecare client să trăiască experiența procesului de coaching așa cum este potrivit pentru el. Fără așteptări, fără presiuni, fără demonstrații, ci doar cu multă deschidere, curiozitate, acceptare. Și liniște. Este o artă să știi cum să aștepți un răspuns în liniște.

Insistând puțin pe această idee, există păreri conform cărora un coach nu face altceva decât să întrebe clientul la nesfârșit ce crede, cum ar fi mai bine, ce ar schimba etc., or acestea sunt întrebări pe care și le poate adresa oricine, prin urmare nu e nevoie să investească bani în așa ceva. Care ar fi contra-argumentele tale?

Am mai degrabă câteva completări. Socrate spunea că a pune întrebări este o artă prin care aduci la lumină adevărul, așa că să nu subestimăm puterea întrebărilor, oricât ar părea ele de simple, de predictibile sau de repetitive. Fie că le găsim într-o carte, în mediul online sau la un workshop, fie că ni le adresează un prieten sau un coach, recomandarea mea este să ne alocăm timpul să ne răspundem la ele, cu hârtie și pix. Doar așa începem să simțim valoarea

adăugată pe care o pot aduce. Apoi, mai cred că un program de coaching implică, în primul rând, să îți asumi responsabilitatea pentru schimbarea pe care ți-o dorești și să ai disponibilitatea să îți ridici mânecile și să te apuci de treabă. Este nevoie să investești timp și energie, mai mult decât să investești bani. Când există aceste premise, astfel de comentarii sau păreri devin doar scuze.

Ce calități personale crezi că ar trebui să aibă un coach bun? Dar experiență? Crezi că este o ”meserie” vocațională?

Cred că un coach bun ar trebui să știe să asculte, să își folosească și ochii, și urechile, și inima atunci când face asta. Să fie echilibrat și autentic. Un coach care se simte împăcat cu el însuși, care știe că nu are nimic de demonstrat și pe nimeni de salvat, poate să fie cu adevărat prezent și dedicat persoanei din fața lui, astfel încât întrebările să fie adresate în forma și la momentul cel mai potrivit, pentru un impact cât mai profund.

Fotografie de Diana Orzac

Contează, desigur, formarea, certificarile și numărul de ore de coaching pe care le-a efectuat, însă contează și mai mult experiența de lucru cu sine, să fi căpătat în mod direct încrederea în resursele și potențialul nostru ca ființe umane. Când înveți să crezi în tine, dincolo de orice circumstanțe, devine foarte natural să crezi și în ceilalți, iar încrederea ta este ca un catalizator pentru tot ce este mai bun în ei.

În teorie, abilitățile de coaching pot fi deprinse de către oricine. Sunt, de exemplu, părinți sau manageri care își dezvoltă și aplică aceste abilități în viața lor de zi cu zi. Dar să îți dorești să duci aceste abilități la excelență și să faci din asta o profesie, eu cred că este o alegere vocațională.

Ce așteptări au clienții la începutul colaborării cu tine și cum li se schimbă perspectiva odată ce intră într-un proces de coaching personal, sau după ce ați lucrat împreună?

Cei mai mulți dintre ei rămân uimiți că își găsesc singuri răspunsurile, când de fapt ei se aflau acolo pentru că (teoretic) nu puteau să facă asta. Îi văd zâmbind parcă neîncrezători când își conștientizează și învață să își aprecieze resursele interioare. Mai sunt surprinși și de cât de concret, pragmatic și ancorat în realitate poate să fie un demers de descoperire de sine făcut prin coaching profesionist. Și că, de cele mai multe ori, este nevoie de mai puțin timp sau de mai puține sesiuni decât își imaginează ei.

Când ar trebui să apeleze cineva la coaching personal? Există un “cel mai bun moment”?

Orice moment poate fi cel mai bun moment pentru a începe un program de coaching, pentru că în fiecare moment este ceva ce am putea face mai bine, un mod în care am putea fi mai buni sau în care viața noastră să devină mai ușoară, mai frumoasă sau mai împlinită. Momentele în care oamenii se hotărăsc să înceapă un program de coaching au totuși ceva specific. Ei simt atunci un fel de impuls interior, care vine de cele mai multe ori dintr-o nevoie: de claritate, de direcție, de viziune, de acțiune, de rezultate, de înțelegere, de încredere, de descoperire de noi resurse interioare, de împlinire de sine, de echilibru, de armonie interioară.

Care sunt momentele critice care fac diferența între succesul și insuccesul unui proces de coaching?

Cred că primul moment critic este cel al contractării programului de coaching, când este foarte important să fie verificată congruența dintre obiectivul declarat și nevoia reală. Se poate întâmpla, de exemplu, ca un client să înceapă un program de coaching pentru a-și clarifica pasul următor în carieră, iar nevoia reală să fie un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională. Sau să declare ca obiectiv un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională, când în realitate caută confirmarea faptului că este un părinte suficient de bun etc. Este important să fie foarte clar pentru client care-i este destinația, ca să aibă un “de ce” motivant pe drum și să se poată apoi bucura când a ajuns acolo. Și cred că este datoria coach-ului să faciliteze acest proces de clarificare.

Care sunt ariile principale de dezvoltare prin coaching-ul personal? Ce tipuri de obiective pot fi atinse prin această disciplină și în cât timp se văd rezultatele?

Printr-un program de coaching pot fi abordate subiecte care privesc toate domeniile din viața noastră: carieră, relații, timp liber, sănătate, dezvoltare emoțională, misiune personală, alegerea între statutul de angajat și cel de freelancer sau antreprenor etc. Sesiunile de coaching pornesc, de exemplu, de la: aș vrea să mă bucur mai mult de relația cu partenerul meu”, sau “aș vrea să am mai multă răbdare cu copiii mei”, “nu mă mai mulțumește ceea ce fac la serviciu”, “vreau să fac mai multă mișcare sau să am mai mult timp liber”, “simt nevoia de o schimbare în viața mea”, până la “vreau să descopăr cine sunt eu cu adevărat”, “vreau să aflu care este scopul vieții mele” sau “vreau să învăț să fiu fericit(ă)”. Paleta este foarte largă și fiecare client are ritmul lui către rezultat. În general, eu recomand de la 3 până la 12 sesiuni de coaching. În acest interval, clientul își formează de obicei un anumit mod de gândire, o anumită abordare și este important să își conștientizeze resursele și puterea interioară și să își păstreze autonomia față de coach.

Te-aș ruga să te oprești puțin asupra uneia dintre aceste arii de dezvoltare și să ne vorbești despre ea.

Un subiect care mă fascinează este modul în care contribuie coaching-ul la dezvoltarea inteligenței emoționale. Mă bucur ori de câte ori am ocazia să explorez acest subiect prin sesiuni individuale sau în cadrul workshop-urilor de coaching pe care le facilitez. Emoțiile sunt o parte foarte vie a noastră, sunt ca un sistem intern de ghidare în egală măsură delicat și sofisticat. Pentru care, din păcate, nu ne-a dat nimeni instrucțiuni de utilizare. De obicei ne imaginăm explorarea emoțiilor ca pe un demers foarte dramatic, ca pe un fel de roller-coaster interior în care nici nu vrem să urcăm de teamă că nu o să mai putem să coborâm. În realitate este tocmai invers: în viața noastră de zi cu zi suntem deja în trenulețul care zboară nebunește pe șine, iar a explora emoțiile prin coaching înseamnă a pune întreaga aventură pe pauză, a respira, a coborî din vagon și a explora puțin în jur ce cale unde duce. Putem inclusiv să ne reconfigurăm traseul ca să fie mai lin. Dezvoltarea inteligenței emoționale devine astfel ca un fel de telecomandă cu opțiuni de “pause”, “reconfigure”, “play”, “enjoy the ride”.

Ești Senior Coach, Solution Focused Coaching. De ce ai ales această formare?

Întâlnirea cu școala de coaching Solution Surfers a reprezentat, pentru mine, descoperirea unei noi paradigme de coaching. Și atunci percepeam coaching-ul ca fiind un proces orientat către descoperirea de resurse, către acțiune și către rezultate, însă de-abia când m-am întâlnit cu noi prezumpții de coaching precum “Fixing weaknesses isn’t development, that is damage control” și “There is no connection whatsoever between the problem and the solution”, am înțeles că modelele clasice de coaching pe care le studiasem până atunci (cum este, de exemplu, modelul GROW), erau mai degrabă dintr-o perspectivă de “problem solving” decât de “solution building”. În teorie pare să fie o diferență foarte mică între ele, în practică însă diferența este uriașă. Când am experimentat pentru prima dată (în cadrul formării) cum este să susții o sesiune de coaching fără să ai nici cea mai mică informație despre problema cu care se confruntă omul din fața ta, am fost foarte intrigată. Pe cât mi se pare de firesc acum, pe atât

mi se părea de imposibil atunci. Am experimentat în acel moment un nivel complet nou de încredere în potențialul clientului și în eficiența procesului de coaching. Am înțeles, încă o dată, cât este de important către ce îți direcționezi atenția și cât de mult se lărgește perspectiva și se modifică starea unei persoane când te concentrezi, în exclusivitate, pe ceea ce funcționează. A fost ca și cum s-au deschis perspective noi despre ce altceva și cum altfel este posibil să se întâmple în cadrul unei sesiuni de coaching. Cred că este important ca un coach să aibă o paletă mai largă de tehnici și instrumente de coaching la care să poată apela în funcție de context, de obiectivul și de nevoile clientului.

Pagina ta personală se numește Coaching for Change. De ce acest nume?

Pentru că viața noastră este, de fapt, o întreagă succesiune de schimbări. Dorite sau nu, mai mici sau mai mari, așteptate sau neașteptate, schimbările sunt acolo. O teorie popularizată de către Stephen Covey susține că numai 10% din contextul în care ne aflăm se datorează lucrurilor care s-au întâmplat în afara controlului nostru, restul de 90% fiind rezultatul modului în care am reacționat noi la ele. Iar aici contribuie coaching-ul. Coaching-ul ne dezvoltă capacitatea de a iniția sau de a reacționa la schimbare într-un mod echilibrat, armonios și ecologic, ne ajută să ne cultivăm reziliența, să învățăm să ne păstrăm încrederea și liniștea interioară dincolo de circumstanțe.

Rămânând la schimbare, te-aș ruga să încheiem printr-o invitație la reflecție adresată cititorilor ICN. Cum e cu schimbarea? Ce schimbăm la noi, și ce păstrăm?

Putem încheia cu trei întrebări de coaching la care eu revin de fiecare dată când simt nevoia să îmi (re)definesc sau să îmi (re)clarific direcția pentru propriul meu proces de schimbare.Dacă totul ar fi posibil, cum ți-ar plăcea să îți trăiești viața?

Cum ai fi tu, în cea mai bună versiune a ta?Care ar fi primul pas pe care l-ar face cea mai bună versiune a ta către viața pe care ți-ar plăcea să o trăiești?

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 31EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ30

33EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Echilibru interiorde Ramona Vlad

Eu cred că totul începe cu echilibru interior. Felul cum jonglăm cu activitățile zilnice, cum și dacă reușim să facem lucruri ce ne bucură sufletul poate face o mare diferență în felul în care suntem multumiți cu viața noastră.

Citândul pe DR Robert Anthony ‘’sunt numeroase studii care arată că nimeni nu este prea bătrân sau prea tânăr să își schimbe concepțiile, credințele, valorile. Suferința pe care o experimentăm în viață vine de la faptul că încercăm să schimbăm circumstanțele din afară, apoi să schimbăm credințele interioare’’.

Standardele prezentate de diverse canale media, fie că sunt platforme sociale, TV, nu ne ajută foarte mult; Că trebuie sa avem anumite lucruri, să arătăm în anume fel sau să ne învârtim în anumite cercuri. Iar lucrul acesta începe să pună multă presiune pe oameni, și încep a se gândi la căi prin care pot obține toate acestea.

Eu însă dragii mei, vă invit să stabiliți ce anume

doriți să obțineți de la viață, cum doriți să vă simțiți și atunci alegeți numai sursele care vă inspira să obțineți toate acestea. Aș dori să vă provoc să vă spuneți o altă poveste;

O poveste în care călătoria și rezultatul final este unul pozitiv și care vă aduce multă bucurie,iar începând de la citatul doctorului Robert Anthony ‘’a fi, a face, a avea’’ este, după părerea mea, cel mai bun start.

Pentru că este necesar în primul rând să facem schimbările la nivel de ființă(ce ne spunem , ce simțim) , apoi să începem să construim ce ne dorim, iar mai apoi vom avea exact rezultatele dorite. Ținând cont de aceste trei indemne putem fi siguri că ajungem la un echilibru interior.

Având un stil de viață haotic, tot timpul grăbiți să obținem o mărire de salariu, o mașină mai bună, o casă mai mare și apoi să ne concentrăm asupra păcii interioare, nu face decât să ducă la un dezechilibru.

Poate că sunteți interesati ce anume îi face pe unii oameni să aibă control și un curs firesc în toate activitățile ce le fac.

Cum să obținem un echilibru, o pace interioară?

Sfatul meu este să începeți pas cu pas. Încercați să discutați cu un coach sau stabiliți exact ce înseamnă echilibru interior pentru dumneavoastră. Trebuie să știți ce vreți înainte de a afla cum puteți obține lucrul acela.

Mai jos sunt cațiva pași care ne pot ajuta să obținem un echilibru interior;

1 Stabiliți prioritățile

2 Determinați care sunt lucrurile și activitățile care vă bucură sufletul și încercați să le faceți cât mai des

3 Evaluați timpul efectiv pe care îl aveți, pentru a nu vă supraîncarcaPetreceți cât mai mult timp în preajma oamenilor care vă inspiră și aduc o energie pozitivă în viața dumneavoastră

4 Cutreierați parcurile, petreceti cât mai mult timp în natură

De ce este important să ajungem la un echilibru interior?

Studiile ne arată că oamenii cu un nivel ridicat de mulțumire, fericire, sănătate, într-un cuvânt echilibru interior, sunt mult mai rezistenți la răceli, se simt mult mai conectați cu alții și își revin din operații mai ușor. Rezolvă mult mai ușor problemele și sunt mult mai creativi.

Nici nu pot să vă spun cât de valoros este lucrul acesta pentru familia dumneavoastră mai ales daca aveți copii. Fiind acolo cu ei și dându-le atenția totală fără să vă gândiți la 100 de lucruri ce trebuiesc rezolvate, este dovada că ați atins un nivel de echilibru interior formidabil care vă va ajuta să progresați în viață.

Din experiența mea, calea către un echilibru interior ar fi urmatoare;

1 Fiți activi

2 Dăruiți

3 Conectați-vă cu oamenii

4 Starea mentală ( ce fel de lucruri îți spui? Negative, pozitive, constructive)

Felul în care ne simțim; suntem fericiți și multumiți cu ce avem? Să încercăm să fim recunoscători pentru toate lucrurile din viața noastră.

RAMONA VLAD

Cu licență în studii de Business și Marketing , un atestat în Life Coach și multiple cursuri de pregătire în Leadership și Relații cu clienții, am început calătoria acestă minunată către self-discovery aproximativ acum 7 ani. Am început să citesc multe cărți despre dezvoltare personală și, la îndemnul prietenelor mele, m-am orientat către un curs de coaching pentru că mi-au confirmat că de fiecare dată când aveau probleme sau întrebări eu reușeam să le ajut.

Întotdeauna am știut că vreau să lucrez cu oamenii , și mă gândeam că va fi în domeniul Resurselor Umane dar drumul meu a luat o altă turnură odată ce am descoperit literatura de dezvoltare personală. Acest lucru îmi aduce mare bucurie iar în momentul în care reușesc să ajut oamenii să găsească răspunsurile la problemele lor simt o mare mulțumire.

Îmi place foarte mult să petrec mult timp în natură, iar timpul petrecut cu familia îmi oferă multă energie bună, care mă ajută să trec foarte ușor peste toate obstacolele.

Sunt fascinată de mintea umană și factorii care îi fac pe unii oameni să acționeze în anume fel.

Îmi place să observ comportamentele umane , și pe cât posibil să ajut oamenii să exploreze opțiunile pentru o viață mai bună.

Citândul pe Robert Urich

Un corp sănătos începe dinăuntru“ „

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 35EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ34

Să recunoaștem sentimentele si să acționăm;

• Mă simt trist? care este cauza, ce aș putea să fac să trec peste?

• Sunt supărat? ce anume a provocat acestă suparare și ce influența, am să pot schimba lucrurile?

Felul în care alegem să răspundem la provocările vieții este un important factor în a atinge un echilibru interior.

În concluzie, dragii mei, vă invit să explorați ce anume înseamnă pentru voi echilibru interior și luând în considerare câteva idei de mai sus, sper să ajungeți maeștrii vieții voastre.

Citând scriptura Budistă

Viață noastră este creația minții noastre“ „

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 37EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ36

Nevoia de lideri congruenţide Iulian Luca

Cu siguranţă şi pe bună dreptate oamenii de afaceri aşteaptă schimbările legislative care să producă reforma mediului de afaceri. Totuşi de unde ar putea veni schimbarea radicală ?

În mintea şi inima fiecărui lider de companie există adânc înrădăcinată creaţia sa, un model de business declarat care reflectă ceea ce crede el la un moment dat despre cine este, ce face, cum şi pentru cine operează organizaţia sa. Totuşi, ceea ce crede un lider se poate schimba în masura în care el alege să-şi perfecţioneze modelul prin munca sa de creaţie. Făcând această alegere, liderul devine capabil să realizeze ceea ce nu credea că este posibil înainte de a-şi crea versiunea îmbunătăţită a modelului de business. Prin munca de desăvârşire a modelului său şi prin punerea cu rigurozitate în practică a acestuia, un lider realizează desăvârşirea maturităţii sale de business.

S-ar putea spune că mediul de afaceri este reprezentat de mulţimea liderilor de companii care produc valoare şi interacţionează cu piaţa. Imaginează-ţi o hartă a mulţimii liderilor de companii care reprezintă mediul de afaceri,

trasată în funcţie de nivelul maturităţii de business pe baza a două coordinate “a fi” şi “a face” aplicabile oricarui lider de companie:

• “a fi” - nivelul la care un lider a ales să-şi cunoască modelul de business conştientizând atât ceea ce nu ştie că ştie cât şi ceea ce nu ştie că nu ştie despre acesta;

• “a face”- nivelul la care un lider a ales să-şi dezvolte abilităţile de conducere pentru a obţine angajamentul, satisfacţia şi intenţia pozitivă a oamenilor în scopul implementării cu rigurozitate a modelului său de business.

LIDERII CONGRUENŢI

cei pentru care “ceea ce fac reflectă cine sunt” sau oamenii de afaceri a căror maturitate de business este definită de valori proprii apropiate ale coordinatelor “a fi” şi “a face”. Ei sunt liderii de companii încrezători în afacerile lor a căror rezultate în progresie reflectă perfecţionarea modelului de business declarat, pe care îl pun cu rigurozitate în practică prin echipele lor. În funcţie de nivelul la care au reuşit să-şi desăvârşească maturitatea de business, liderii congruenţi se pot afla cu afacerile lor în stadiul de start-up, când încă îşi finanţează afacerea sau în stadiul de dezvoltare durabilă, de când afacerea devine capabilă să se autofinanţeze. În timp ce liderii congruenţi aflaţi cu afacerile în stadiul de start-up pot fi identificaţi în mai toate zonele de pe hartă, liderii congruenţi cu afaceri în stadiul de dezvoltare durabilă există doar în zone restrânse.

LIDERII INCONGRUENŢI

cei pentru care “ceea ce fac nu reflectă cine sunt” sau oamenii de afaceri a căror maturitate de business este afectată de diferenţele mari dintre valorile proprii ale coordonatelor “a fi” şi “a face”. Ei sunt liderii de companii a căror rezultate onorează incomplet modelul lor de business. Aceştia domină harta mediului de afaceri fiind împărţiţi în două subcategorii:

Liderii incongruenţi cu valori ale coordonatelor “a fi” mai mari decât cele de “a face”

- cei care îşi autosabotează maturitatea de business. Ei au alunecat din stadiul de start-up în stadiul de apatie în care au ales să se îndoiască de maturitatea lor de business şi să renunţe să-şi mai pună cu rigurozitate în practică modelul de business declarat. Aceşti lideri sunt nesiguri şi îngrijoraţi de mersul afacerilor lor. Ei sunt într-o luptă continuă pentru “menţinerea pe linia de plutire” căutând sprijinul politic, financiar sau de know-how mai degrabă în exterior decât să aleagă să-şi depăşească condiţia valorificând la maxim maturitatea lor de business.

Privind la acest tip de hartă ce tipuri de lideri ai putea observa ?

Nu de puţine ori am avut ocazia să asist la discuţii lungi între oamenii de afaceri referitoare la efectele produse de anomaliile mediului de afaceri. La final, de fiecare dată cu toţii erau de acord că mediul de afaceri actual ar trebui să se schimbe radical pentru a putea oferi condiţiile optime unei dezvoltări sănătoase şi predictibile a afacerilor.

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 39EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ38

Liderii incongruenţi cu valorile coordonatelor “a face” mai mari decât cele de “a fi”

- cei ale căror rezultate sunt obţinute mai degrabă prin alte mijloace decât prin puterea modelului de business pe care îl declară. Ei au alunecat treptat din faza de start-up sau brusc din cea de apatie, în stadiul de “joker” alegând să-şi corupă maturitatea de business prin substituirea modelelor de business declarate cu altele ascunse care sunt mai mult sau mai puţin în afara normelor de etică în afaceri. Aceşti lideri de companii au ales stadiul de “joker” pentru a suporta costurile sprijinului politic, financiar sau de know-how solicitat în exterior, pentru a recupera în cel mai scurt timp pierderile companiilor lor cauzate de etapa de apatie sau pur şi simplu pentru a accesa în mod ironic starea de dezvoltare durabilă fără a dovedi în schimb maturitate de business.

La dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri îşi aduc contribuţia liderii congruenţi care dovedind maturitate de business vor să-şi crească performanța modelelor de afaceri şi să-şi accelereze realizările obţinute de echipele sau organizaţiile pe care le conduc. Pentru liderii congruenţi, realizarea profitului în afaceri nu reprezintă un scop în sine ci mai degrabă un efect secundar care se produce ca urmare a dedicării lor pentru a servi piaţa excelând prin produsele şi serviciile pe care companiile lor le oferă. Puterea lor stă în capacitatea de a mişca lucrurile prin forţa unei viziuni de business bazate pe etică, valoare autentică şi pe anticiparea şi prevenirea situaţiilor nedorite. Acestea sunt în opoziţie cu o viziune de

business bazată pe scopuri care scuză mijloacele, pe fraudă sau pe expunerea în mod deliberat la riscuri în speranţa că nimic nu ţi se poate întâmpla sau că cineva sau ceva ar putea să te salveze sau să te ferească de consecinţele nedorite.

Liderii congruenţi sunt exponenţii mediului de afaceri care au smerenia să recunoască că oricând sunt predispuşi să-şi autosaboteze sau să-şi corupă maturitatea de business şi de aceea aleg instrumentele potrivite precum coachingul şi The Alpha Group pentru a-şi asigura integritatea şi dezvoltarea maturităţii de business. Aceşti oameni reuşesc să creeze pentru companiile lor viitorul favorabil în care diversitatea perspectivelor de gândire şi acţiune face diferenţa, devenind astfel repere de performanţă ale mediului de afaceri autohton.

Deşi la prima vedere ar putea să-ţi pară imposibil, schimbarea radicală a mediului de afaceri depinde de câţi dintre liderii de companii aleg să fie lideri congruenţi şi îşi iau măsurile potrivite pentru a nu-şi altera maturitatea de business.

Dacă eşti om de afaceri, cred cu tărie în liderul congruent din tine. Poţi să-i inspiri pe ceilalţi devenind un campion al schimbării mediului de afaceri. Cum ar fi ca toţi oamenii de afaceri pe care-i cunoşti să fie lideri congruenţi ?

La fel cum Roma nu s-a ridicat într-o singură zi, nici schimbarea radicală a mediului de business nu se va face peste noapte. Totuşi ea se poate produce încet dar sigur cu aportul tău.

Învingătorul, doamna Învățătură și James Bondde Rosana Nedelciu(iCN Journalist – Romania)

Un învingător este un om care a învățat să se poziționeze corect față de eșecurile din trecut.“ „

“Să se poziționeze corect față de eșecurile din trecut”. Asta înseamnă, din start, că și învingătorii au făcut greșeli, au întâmpinat eșecuri și au trecut prin tot felul de crize. Și învingătorii au avut momente în care s-au îndoit de ei și de abilitățile lor. Pentru câteva clipe, unii chiar s-au întrebat dacă nu cumva sunt niște ratați, mai ales atunci când s-au lăsat pradă descurajării, adică exact înainte să-și recapete încrederea în ei. Așa cum se întâmplă de regulă. Ceea ce înseamnă că Învingătorul de acum este un om care în trecut a trecut prin greutăți, prin eșecuri, și asta în ciuda tuturor eforturilor sale. (Să fim serioși, cine își dorește așa ceva?) Un învingător nu este un “ales”, ci un om care și-a făcut partea lui din necunoscută “muncă + noroc = succes” și

care a trebuit să înfrunte imprevizibilul, cu bune și rele, întocmai ca toată lumea. Din păcate, de regulă, asta nu se întâmplă într-o cursă nebună pe un motor ultimul tip, survolând orașul dintr-un elicopter sau sărind de pe un tren de mare viteză pe altul (în mers, normal!). Unde mai pui că, în viața reală, când lucrurile se complică și te afli în încurcătură, nu ești înconjurat și încurajat de atâtea femei frumoase…

În viața reală, un învingător este în primul rând un om care are abilitatea de a gândi temeinic și căruia nu îi este teamă să ajungă la miezul problemei și să fie sincer cu sine. Ceea ce înseamnă că “o poziționare corectă față de eșecurile din trecut” îmi spune că tu, cel (cea)

Am găsit acest citat zilele trecute și mi-a plăcut la nebunie! Spre deosebire de imaginea clasică “à la James Bond”, această fărâmă de înțelepciune pare să acorde Învingătorului, eroul meu din acest articol, calități mai degrabă reflective, și nu chiar atâția mușchi și acțiune brută. Da, știu, e plictisitor. Nimeni nu s-ar uita la un film cu 007 ca să-l vadă pe Daniel Craig cum stă la birou și se gândește. Cum stă în mașină și se gândește. Sau, mai rău, cum stă întins în pat și se uită în tavan toată noaptea. Și totuși, misiunea unui viitor Învingător care acum întâmpină un eșec poate să fie la fel de grea ca cele ale șarmantului James Bond.

care acum te simți descurajat(ă) și ești pe cale să pronunți cuvântului “ratat(ă)”, ești, de fapt, un viitor Învingător, dacă pur și simplu:

Îți recunoști greșelile (sau nereușitele) și le accepți așa cum sunt. Da, știu, e neplăcut, dar asta e realitatea!

Îți asumi întreaga responsabilitate pentru greșeală/nereușită. Ai curajul să spui „Eu, eu, eu!” și în astfel de situații.

Odată cu responsabilitatea vine și autoritatea, respectiv puterea de a schimba lucrurile. Știi bine că greșeli nu fac decât cei care nu fac niciodată nimic. (Chiar mă gândesc că partea aceasta ar trebui sa facă parte dintr-un decalog profesional.) Pe de altă parte, tu te afli într-un plin proces de învățare care te va duce acolo unde vrei să fii, (de multe ori) prin greșeli. Așa procedează doamna Învățătură. Și îi place să câștige, așa că știe ea ce face!

Când îți accepți greșelile mai dovedești ceva esențial: că ai abilitatea să (re)cunoști succesul, să știi ce e și ce nu e succes în situația ta. Spre deosebire de oamenii care dau întotdeauna vina pe altcineva pentru toate nereușitele lor. Spre deosebire de acei oameni care fură ideile altora și își arogă meritele în mod necuvenit. De ce crezi că fac asta? Păi fiindcă ei nu au abilitatea de a-și construi singuri succesul, însă o văd în tine! Dar ei nu știu ce e succes. Ei cred în mod eronat că, dacă fură produsul modului tău de succes de a gândi/acționa, atunci îți fură succesul, și îl au ei!

O poziționare corectă însemnă să știi ce să faci în continuare sau data viitoare când te vei afla într-o situație similară. Tocmai din acest motiv, Învingătorul, eroul meu de astăzi, se simte confortabil să-și acorde timpul necesar de gândire. E ca atunci când eram în facultate și urma să dăm un examen. Dacă nu ne luam timpul necesar să citim cu atenție enunțul subiectului, puteam să fi studiat oricât, că tot nu aveam cum să luăm nota zece. Prin urmare, concentrează-te pe ce îți spune nereușita și nu pe cum te vezi prin prisma ei.

Petrece puțin timp în compania greșelilor sau a nereușitelor tale. Nu te grăbi să te “eliberezi” de ele. Știu că, de regulă, facem asta mergând repede în direcția opusă, sau luându-l în brațe pe mărețul NU. “Niciodată. Nu mai fac asta niciodată. Nu în viața asta. Nu se zice că dacă faci același lucru a doua oară și aștepți un rezultat diferit, înseamnă că ești nebun? Ei bine, nu eu. Eu nu

mai fac asta niciodată!”… Pentru ca la scurt timp să repeți aceeași greșeală, și asta pur și simplu pentru că nu ți-ai luat îndeajuns de mult timp ca să citești (și) printre rânduri. Nu se știe niciodată ce afli. Uneori, că trebuie să încerci din nou, să fii perseverent. Alteori, doar că trebuie să regândești câteva chestiuni de nuanță. Sau poate că e cazul să vii cu o abordare diferită. Și dacă așteptai să spun asta, ei bine da, sunt situații când chiar e cazul să mergi în direcția opusă.

Nu-ți construi o regulă general valabilă de aplicat diferitelor tale greșeli sau nereușite, mai puțin dacă aceasta este să tratezi fiecare greșeală în parte și să o privești ca pe un eveniment singular. Greșelile trecute te-au învățat lecții pe care le poți aplica, e adevărat, însă enunțul fiecăreia este unic. Leagă-le între ele numai dacă are sens și te ajută să îndrepți lucrurile, în nici un caz din start.

Și, te rog, nu generaliza! Nu face din țânțar armăsar. În fața eșecului ne simțim frustrați și dezamăgiți de noi înșine (of, de ce?) și avem tendința să căutăm și alte aspecte ale vieții noastre în care nu ne simțim fericiți sau împliniți, sau unde lucrurile nu se petrec așa cum ne-am dori. Nu face asta. În schimb, amintește-ți că ceea ce ți se întâmplă acum este un pas natural și necesar spre o cunoaștere profundă și de lungă durată. Este doar un pas, nu o stare permanentă. Mai ales că nimeni nu are tot ce își dorește. Cu toții vom avea în permanență aspecte la care trebuie să lucrăm, pe care trebuie

să le îmbunătățim. Doar că uneori apar momente când trebuie să lucrăm puțin mai mult decât de obicei.

Întorcându-ne la interpretul meu preferat al șarmantului James Bond, recunosc că Daniel Craig m-a făcut să oftez de câteva ori. Când era în pericol, vreau să zic. Și am făcut-o chiar dacă știam că la final va fi bine. Ce vreau să spun? Nu te lăsa descurajat dacă nu ai reușit să faci ceva ce îți propuseseși. Și mai ales dacă în ultima vreme ți s-a întâmplat în mod repetat asta, dacă ai avut sentimentul că “nu-ți mai iese nimic cum trebuie”. Pentru că acum știi ce face un Învingător ca să se reîntoarcă în joc și să câștige. Asigură-te doar că doamna Învățătură se va afla permanent în prezența ta fiindcă, așa misterioasă cum poate să pară la o primă întâlnire, ea este cea care se asigură că faci pașii importanți în aventura care, în cele din urmă, te va duce spre succes.

Și dacă te hotărăști vreodată să faci un film despre “cursa asta nebună pe tărâmul gândirii”, bazează-te pe mine. Voi fi primul tău spectator!

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 41EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ40

EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ 43EDIȚIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ42

COACHING- de ce am nevoie de asta?de Lucian Marin

Acest lucru se întamplă când aveam câțiva ani de experiență ca manager al departamentului, si nu la început când probabil că aș fi acceptat mai repede.

A venit însă momentul în care cumva am fost la un curs, unde un Coach avea grija de noi. La început nu îi vedem rostul și nici care ar putea fi ajutorul lui. Era și el pe acolo…. Cam asta era opinia mea. Ma bucura că această opinie era împărtășită de o majoritate ce nu provenea din mediul de afaceri românesc, ci chiar din țări ca Franța, Italia, Spania, Turcia dar și țări din vechiul bloc sovietic ca Ungaria și Romania.

De multe ori nu întelegeam ce vrea de la noi “nenea asta” care se tot “bagă în seama”.

Înainte însă de a întelege care era rolul, a accepta acest lucru și ajunge să ceri ajutorul acestui coach a fost șocul, cel puțin pentru unii dintre noi, al “feedback-ului”. Acum consider că poți întelege rostul și vei ajunge să poți comunica cu un coach numai dacă înainte înveți să primești un feedback, să înveți care este rolul acelui feedback, să înveți să ceri acest feedback în anumite momente.

De ce șoc? Pentru că în momentul în care cineva îmi dădea un feedback negativ “săream la gâtul lui” și începeam să mă justific, fără a încerca să mă analizez ușor mai mult. La fel foarte important a fost învățarea în a da un feedback.

Trebuie ca lucrurile să nu le luăm personal și nici să nu jignim, să spun lucrurile cât mai clar și obiectiv, să ne punem în pielea celui care îl primește și trebuie să îl înteleagă.

Se pot spune multe despre feedback dar pentru acest articol e suficient. Ideea este că dacă nu știm să îl dăm și să îl primim, o să fie greu, spre imposibil, să acceptăm un program de coaching.Cumva mândria a “ceea ce suntem și unde am ajuns noi fără ajutor”, este inamicul numărul unu al unui astfel de program, iar în mediul de afaceri românesc se găsesc destul de multe astfel de exemple. Unii dintre aceștia chiar nu au nevoie căci se pot ajuta singuri, altii însă am putea spune că “nu își văd lungul nasului”.

Cam asta am gândit o lungă perioadă de timp. Și era o Întrebare la care nu doream un răspuns pentru că oricum nu găseam rostul și nu întelegeam la ce e bun coaching-ul acesta…Cum poate veni cineva să îmi zică cum să fac, când el, tehnic, habar nu are ce fac eu zilnic și nu întelege problemele cu care mă confrunt eu zi de zi. Ca sunt probleme tehnice nu bla, bla.

Trebuie să înțelegem că printr-un program de coaching putem primi un feedback obiectiv la modul nostru de comportament în business și chiar informații despre alții cum abordează subiecte sau probeme similare. Trebuie să fim conștienți că nu e ca un curs unde la final vei ști măcar despre ce ai învățat, ci este un start într-o cunoaștere de sine, iar multe din lucrurile pe care le discuți cu Coach-ul le vei folosi sau îți vor veni ca moduri de abordare poate la mult timp după terminarea programului.

Cam aceasta este povestea mea despre cum am ajuns de la a nu întelege rostul coaching-ului extern și a fi împotriva lui, la a reuși să am proiecte de coaching și mentoring. Sunt perfect de acord cu cei care susțin că acestea trebuie să vină de la seful ierarhic, dar trebuie să întelegem că el nu poate face totul, din diverse motive, și un coach extern va avea o mai mare obiectivitate.

Pe de altă parte nu trebuie să cădem în extrema cealaltă în care nu putem face nimic fără el.

Trebuie să vedem coaching-ul ca procesul prin care avem o imagine obiectivă a noastră, văzută din afară cu ajutorul căreia putem să adaptăm modul de comportament și de abordare a diverselor situații astfel încât să ne îmbunătățim performanțele.

LUCIAN MARIN

https://ro.linkedin.com/in/lucian-marin-3a90952

http://www.international-coaching-news.net/magazine/