percepŃia asupra incluziunii sociale în rândul ... si... · probleme în comunicarea conceptului...

Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale

AsistenŃă tehnică pentru promovarea campaniei naŃionale de conştientizare în domeniul incluziunii sociale

Proiect PHARE RO 2006/018-147.04.02.03.02

PercepŃia asupra incluziunii sociale

în rândul profesioniştilor din domeniul social

- Raport de cercetare -

Bucureşti

2009

- 2 -

Titlul programului: Proiectul Phare 2006 „AsistenŃă tehnică pentru promovarea

campaniei naŃionale de conştientizare în domeniul incluziunii sociale”

Editorul materialului: Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale

Data publicării: iulie 2009

ConŃinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziŃia oficială a Uniunii

Europene.

© Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale, 2009

Toate drepturile rezervate

- 3 -

CUPRINS PrefaŃă................................................................................................................................. 4 Lista prescurtărilor............................................................................................................. 5 I. Introducere ...................................................................................................................... 6

1. Incluziunea socială pe agenda Uniunii Europene ......................................................... 7 2. Incluziunea socială în România .................................................................................... 8 3. Obiectivele cercetării .................................................................................................... 9 4. Metodologia cercetării .................................................................................................10

II. Conceptul de incluziune socială – abordări şi atitudini..............................................13 III. PercepŃii şi aşteptări privind politicile de incluziune socială ....................................16 IV. Evaluarea colaborării interinstituŃionale în domeniul incluziunii sociale ................29

1. Colaborarea instituŃiilor pe plan local ...........................................................................29 2. Colaborarea interinstituŃională între nivelul central şi cel local .....................................30 3. Colaborarea între instituŃiile publice şi organizaŃiile neguvernamentale .......................31

V. Evaluarea nevoilor de cunoaştere şi de acces la informaŃii ale specialiştilor ..........34 VI. Analiza înŃelegerii de către public a conceptului de incluziune socială...................35

1. Probleme în comunicarea conceptului de incluziune socială .......................................36 2. SoluŃii pentru o mai bună comunicare a conceptului de incluziune socială la nivelul publicului .........................................................................................................................40

VII. Concluzii......................................................................................................................42 Bibliografie ........................................................................................................................44 Anexă .................................................................................................................................45

- 4 -

PREFAłĂ

Studiul de faŃă a fost realizat de Gallup România în cadrul Proiectului PHARE RO

2006/018-147.04.02.03.01.02 „AsistenŃă tehnică pentru promovarea campaniei naŃionale de

conştientizare în domeniul incluziunii sociale”, al cărui beneficiar este Ministerul Muncii,

Familiei şi ProtecŃiei Sociale (MMFPS) – Departamentul de politici familiale, incluziune şi

asistenŃă socială. Proiectul are o durată de 11,5 luni (decembrie 2008 – noiembrie 2009) şi

este implementat de un consorŃiu format din B&S Europe şi Bernard Brunhes International

(BBI). Autoritatea contractantă este Autoritatea de Management pentru Programul

OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din Ministerul

Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale. Obiectivele specifice ale proiectului sunt: promovarea

dialogului şi a consultărilor dintre părŃile cu responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale şi

creşterea sensibilizării publicului larg cu privire la politicile de incluziune socială.

Alături de activităŃile de cercetare, campania naŃională de promovare a incluziunii

socială derulată de MMFPS cuprinde un ciclu de zece conferinŃe destinate profesioniştilor

cu responsabilităŃi legate de incluziunea socială, publicarea de materiale de informare,

elaborarea unui manual de bune practici, realizarea unor scurte filme pe teme sociale,

precum şi o monitorizare a mass-mediei pe subiecte de incluziune şi excluziune socială.

- 5 -

LISTA PRESCURTĂRILOR

AJOFM – AgenŃie JudeŃeană pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

AJPS – AgenŃie JudeŃeană pentru PrestaŃii Sociale

ANOFM – AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

ANPDC – Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului

ANPH – Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap

BJR – Birou JudeŃean pentru Romi

CASPIS – Comisia Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale

CJP – Casă JudeŃeană de Pensii

CJRAE (Prahova) – Centrul JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională

CNPV – Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice

CRCR (Cluj) – Centrul de Resurse pentru ComunităŃile de Romi

DGASPC – DirecŃieGenerală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului

FG – Focus-grup

HG – Hotărâre de Guvern

IJP – Inspectorat JudeŃean de PoliŃie

ISJ – Inspectorat Şcolar JudeŃean

ISMB – Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti

ISoc – Inspectorat social regional/ InspecŃie socială judeŃană

MDC – Metoda deschisă de coordonare

MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecŃiei Sociale

ONG – OrganizaŃie neguvernamentală

PHARE – Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy

PNAinc – Planul NaŃional Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale

POS DRU – Programul OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

RNS PSIS – Raportul NaŃional Strategic privind ProtecŃia Socială şi Incluziunea

Socială

SPAS – Serviciu public de asistenŃă socială (din subordinea Consiliilor Locale)

UE – Uniunea Europeană

VMG – Venitul minim garantat

- 6 -

I. INTRODUCERE

Procesul de dezvoltare socială durabilă şi de creştere a calităŃii vieŃii presupune, în

mod obligatoriu, concentrarea pe politicile de incluziune socială. Literatura de specialitate

arată că incluziunea socială apare ca urmare a proceselor sociale de coeziune, solidaritate

şi semnifică: „de la accesul la educaŃie şi locuri de muncă, la apartenenŃă, integrare,

implicare şi participare socială a indivizilor în societate.”1 Într-o abordare mai concretă,

incluziunea socială se referă la apartenenŃa simultană a individului la patru sisteme (apud

Berghman, 1996)2:

� Sistemul democratic şi legal, care presupune integrarea civică;

� PiaŃa muncii, care promovează integrarea economică;

� Sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numit integrare

socială;

� Sistemul familiei şi comunităŃii, care promovează integrarea interpersonală.

Incapacitatea sau eşecul în ceea ce priveşte apartenenŃa la unul dintre aceste

sisteme defineşte opusul incluziunii sociale, şi anume excluziunea socială. Se impune de la

bun început să facem o distincŃie conceptuală între sărăcie şi excluziune socială. Dacă

sărăcia are un caracter preponderent static (este o stare), excluziunea socială reprezintă un

proces al cărui rezultat este deprivarea relativă. Din acest motiv, la nivel practic, măsurile de

combatere sunt diferite.

S-a observat că la nivelul societăŃilor mai slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare

există o polarizare ridicată, o coeziune redusă şi se produc fenomene ample de

marginalizare şi de excludere socială. Acestea sunt corectate prin politici sociale

integratoare elaborate prin două tipuri de abordări: mainstreaming şi targeting. Cea dintâi

constă în adoptarea unor strategii comune, programe, proiecte şi măsuri destinate

categoriilor sociale defavorizate, vulnerabile, dezavantajate în general, precum: persoanele

cu dizabilităŃi, persoanele de etnie romă, femeile, persoanele în vârstă etc. Abordarea de tip

targeting priveşte persoanele în vârstă, de exemplu, ca pe un grup Ńintă bine focalizat,

1 D. Jary, J.Jary "Collins Dictionary of Sociology, (1991); Beck, W. et all, ed.," "The Social Quality of Europe", 1998; Regina - Berger Schmitt "Social Cohesion as an Aspect of Quality of Societies. Concept and Measurement", 2000; Tony Fahey et all "Monitoring Quality of Life in Europe", 2003 2 Pop, Luana (coordonator), DicŃionar de Politici Sociale: Bucureşti, Editura Expert, 2002

- 7 -

căruia i se alocă în mod specific resurse financiare, pe baza unor strategii, programe sau

proiecte.

1. Incluziunea socială pe agenda Uniunii Europene

Conceptul de excluziune socială apare în documentele Consiliului de Miniştri al

ComunităŃii Europene încă din 1975. Între anii 1985-1990, conceptul câştigă din ce în ce

mai mult teren. În 1992 au apărut două Recomandări ale Comisiei Europene:

Recomandarea 92/441, care prevede că statele membre ar trebui să dezvolte sisteme de

garantare a unui venit minim, să participe la schimburi de informaŃii şi experienŃe relevante

pentru politica socială şi Recomandarea 92/442 – care introduce ideea urmăririi unei

convergenŃe în politica socială. În 1997, Tratatul de la Amsterdam include două articole

referitoare la politica socială a Ńărilor membre, articole care sunt încorporate ulterior în

Tratatul de la Maastricht: articolul 136, referitor la combaterea excluziunii sociale şi articolul

137, referitor la integrarea pe piaŃa forŃei de muncă. La Consiliul European de la Lisabona

din martie 2000 se ajunge la un acord privind, pe de o parte, necesitatea abordării unei

metode deschise de coordonare a politicilor sociale şi, pe de altă parte, rolul activ al

Consiliului European în realizarea acestei coordonări. La Consiliul European de la Nisa din

decembrie 2000 se stabileşte un acord asupra obiectivelor şi structurii comune a Planurilor

NaŃionale pentru Incluziune Socială.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene, Programul OperaŃional Sectorial pentru

Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU – 2007-2013) are ca axă prioritară promovarea

incluziunii sociale. Domeniile majore de intervenŃie prevăzute de această axă prioritară se

referă la: dezvoltarea economiei sociale, dezvoltarea unei reŃele de servicii sociale integrate,

îmbunătăŃirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile la sistemul de educaŃie şi la

piaŃa muncii, promovarea egalităŃii de şanse pe piaŃa muncii, iniŃiative transnaŃionale pe

piaŃa incluzivă a muncii.

Lista indicatorilor de incluziune socială agreaŃi la nivelul UE cuprinde indicatori de

tipul: rata sărăciei (stabilită la pragul de 60% din venitul median/adult); inegalităŃile de venit

pe quartile3 şi coeficienŃii Gini4; rata ocupării; rata şomajului de lungă şi foarte lungă durată;

3 PopulaŃia este împărŃită după nivelul veniturilor în patru părŃi egale. 4 Coeficientul Gini este definit ca fiind „un coeficient statistic folosit pentru a descrie într-o formă sumară gradul de inegalitate al distribuŃiilor (de obicei, ale venitului şi bogăŃiei) [...] DistribuŃia unor venituri perfect egale are coeficientul Gini egal cu 0. Pe măsură ce inegalitatea creşte, iar curba Lorenz corespunzătoare se umflă, coeficientul Gini se deplasează către valoarea sa maximă de 1

- 8 -

proporŃia gospodăriilor fără persoane ocupate; proporŃia tinerilor de vârstă de 18-24 ani care

au părăsit de timpuriu şcoala; proporŃia persoanelor în vârstă de 25-64 ani cu un nivel

scăzut de instruire, speranŃa de viaŃă la naştere5.

2. Incluziunea socială în România

Privind retrospectiv, în ultimii ani au fost dezvoltate o serie de proiecte specifice care

îşi propun dezvoltarea incluziunii sociale sau combaterea excluziunii sociale şi au avut loc o

serie de schimbări instituŃionale şi legislative cu rol direct în acest proces. Tabelul următor

prezintă o selecŃie a măsurilor reprezentative în domeniu.

Tabel 1. Măsuri în domeniul incluziunii sociale (selecŃie)

Tipuri de măsuri Act normativ Comentarii

ÎnfiinŃarea Comisiei Guvernamentale Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS)

Hotărârea de Guvern nr. 705/2002

Obiectivele instituŃiei au constat în: elaborarea şi implementarea Planului NaŃional Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale; monitorizarea dinamicii fenomenului sărăciei; evaluarea efectelor anti-sărăcie ale măsurilor de politică socială promovate; dezvoltarea capacităŃii de a identifica şi soluŃiona priorităŃile în domeniul social.

Acordarea venitul minim garantat

Legea nr. 416/2001

Legea prevedea garantarea venitului minim în concordanŃă cu regulamentele Uniunii Europene

Aderarea la Metoda deschisă de coordonare (MDC) în 2001

-

Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) stabileşte acordul privind necesitatea unei Metode deschise de coordonare a politicilor sociale şi rolul instrumental al Consiliului European în realizarea acestei coordonări; România participă ca observator la programul comunitar privind combaterea excluziunii sociale.

Aprobarea Planului NaŃional Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc) în 2002


Acest document a presupus o nouă abordare a politicilor sociale, care conectează trei tipuri de politici interdependente: politica economică, politica de angajare şi politica socială.

ÎnfiinŃarea Comisiilor judeŃene anti-sărăcie

- Comisiile au avut rolul de a implementa PNAinc

(întregul venit este repartizat uni singur beneficiar.” – Marshall, Gordon (2003), DicŃionar de Sociologie – Oxford, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic 5 Este de menŃionat distincŃie care se face în această listă de indicatori: indicatori primari şi indicatori secundari. Indicatorii primari sunt cei care vizează mai multe domenii (şomaj, şcolarizare, distribuŃia venitului, speranŃă de viaŃă la naştere etc.). Indicatorii secundari sunt cei care se referă la o singură problemă dar care este analizată din mai multe perspective.

- 9 -

Prevenirea şi combaterea marginalizării sociale

Legea nr. 116/2002

Obiectul legii îl constituie garantarea accesului efectiv, în special al tinerilor, la drepturile fundamentale precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituŃiilor cu atribuŃii în domeniu.

Constituirea mecanismului naŃional pentru promovarea incluziunii sociale

Hotărârea Guvernului nr. 1217/2006

Prin această hotărâre se constituie mecanismul naŃional pentru promovarea incluziunii sociale, organizat la nivel central şi judeŃean. Se formează unitatea de incluziune socială, care are ca scop monitorizarea implementării angajamentelor asumate de România în documentele internaŃionale din domeniul incluziunii sociale.

Reglementarea sistemului naŃional de asistenŃă socială

Legea nr. 47/2006

În această lege este definit procesul de incluziune socială ca fiind „setul de măsuri şi acŃiuni multidimensionale din domeniile protecŃiei sociale, ocupării forŃei de muncă, locuirii, educaŃiei, sănătăŃii, informării-comunicării, mobilităŃii, securităŃii, justiŃiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.”

Transmiterea către Comisia Europeană a Raportului NaŃional Strategic privind ProtecŃia Socială şi Incluziunea Socială 2006-2008 (RNS PSIS)

- Prevede angajamentele asumate de România în domeniul incluziunii sociale

Transmiterea către Comisia Europeană a Raportului NaŃional Strategic privind ProtecŃia Socială şi Incluziunea Socială 2008-2010

- Prevede angajamentele asumate de România în domeniul incluziunii sociale

Organizarea şi funcŃionarea MMFPS


Stabileşte rolul Ministerului de coordonator al politicilor de incluziune socială

3. Obiectivele cercetării

Coordonarea eficientă a politicilor de incluziune socială se poate face doar prin

conştientizarea de către toate părŃile cu atribuŃii în acest sector a scopului urmărit şi a

importanŃei sincronizării măsurilor şi programelor adoptate. Ca atare, evaluarea percepŃiilor

şi atitudinilor actorilor implicaŃi are o deosebită însemnătate pentru managementul eficient al

domeniului.

Cercetarea nu şi-a propus să aprofundeze analiza politicilor şi măsurilor de

incluziune socială sectoriale pe tipuri de grupuri Ńintă. Rezultatele obŃinute pun în evidenŃă o

imagine de ansambu a sistemului, aşa cum este el perceput la momentul desfăşurării

- 10 -

cercetării de către specialiştii din domeniu. Acolo unde se aduc în discuŃie anumite măsuri

concrete de incluziune socială adoptate pentru diferite grupuri Ńintă, analiza nu îşi propune

să fie exhaustivă, ci doar să exemplifice sursele care alimentează percepŃiile generale cu

privire la întreg sistemul de politici de incluziune socială. Prezentul studiu are un caracter

predominant descriptiv al percepŃiilor şi atitudinilor specialiştilor din domeniu cu privire la

procesul de incluziune socială.

Cercetarea de faŃă are următoarele obiective specifice:

� Analiza percepŃiei participanŃilor la cercetare cu privire la punerea în practică a

măsurilor de incluziune socială de către profesioniştii care au responsabilităŃi la

nivel local;

� Identificarea obiectivelor de incluziune socială percepute ca prioritare pentru

regiunea respectivă de către participanŃii la cercetare;

� Identificarea priorităŃilor de informare în domeniul incluziunii sociale în rândul

profesioniştilor din domeniu/ cu responsabilităŃi în promovarea incluziunii sociale;

� Identificarea modului în care funcŃionează cooperarea instituŃională, atât pe

orizontală, la nivel local şi regional, cât şi pe verticală, cu autorităŃile centrale;

� Identificarea percepŃiilor asupra importanŃei informaŃiilor teoretice despre

incluziunea socială;

� Analiza punctelor de vedere ale participanŃilor cu privire la modul în care opinia

publică înŃelege incluziunea socială.

4. Metodologia cercetării

Studiul a utilizat o metodologie de cercetare calitativă având ca metode de culegere

a datelor focus-grupul şi interviul semi-structurat. Reamintim faptul că cercetarea calitativă

nu măsoară reacŃiile oamenilor, ci are rolul de a explora şi a înŃelege atitudini,

comportamente, sentimente, motivaŃii şi a răspunde la întrebările „de ce?“ şi „cum?”.

Rezultatele trebuie tratate, în principal, ca opinii din interior ale participanŃilor şi ipoteze care

necesită a fi testate în cercetări ulterioare.

Atât pentru interviuri cât şi pentru focus-grupuri instrumentul de lucru l-a constituit

ghidul de interviu semi-structurat. Toate discuŃiile cu respondenŃii au fost înregistrate pe

suport audio sau audio-video (în cazul focus-grupurilor) şi au fost transcrise în întregime

pentru a asigura validitatea datelor obŃinute. Transcrierea discuŃiilor s-a făcut fără a interveni

- 11 -

în limbajul subiecŃilor, care a fost unul detaşat, liber. De asemenea, citatele redate în

prezentul raport nu au suportat modificări, chiar dacă uneori sunt mai greu de parcurs,

pentru a nu pierde din naturaleŃea dialogului oferit de cercetarea calitativă.

Cercetarea s-a realizat în perioada mai-iunie 2009, prin intermediul a zece focus-

grupuri cu o durată medie de 2 ore şi a 16 interviuri semi-structurate după cum urmează:

Distribuirea focus-grupurilor pe regiuni de dezvoltare

Numărul de focus-grupuri alocat fiecărei regiuni a fost stabilit Ńinând cont de numărul

de judeŃe din respectiva regiune, populaŃia totală şi distanŃa între judeŃe. În acest mod au

fost repartizate un număr de câte două focus-grupuri pe regiune pentru Nord-Est şi

Bucureşti şi câte un focus-grup pe regiune pentru Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia,

Vest, Nord-Vest şi Centru.

JudeŃele reprezentate în cadrul fiecărui focus-grup au fost selectate în funcŃie de

două criterii: proximitatea geografică faŃă de localitatea de desfăşurare a discuŃiei de grup

(pentru a facilita deplasarea şi participarea) şi profilul comunităŃilor. În situaŃiile în care

profilul comunităŃilor a fost considerat relativ apropiat din punctul de vedere al indicatorilor

luaŃi în considerare, a primat criteriul proximităŃii geografice (vezi Anexa).

Structura focus-grupurilor

În cazul cercetărilor calitative putem vorbi mai degrabă despre semnificaŃii, despre

interpretare, despre tendinŃe. Eşantionarea persoanelor care participă la focus-grup nu ia în

considerare reguli de reprezentativitate statistică, ci reguli de eşantionare teoretică, ce Ńin

seama de obiectivele generale ale cercetării şi de caracteristicile dominante asumate în

cadrul modelului ipotetic. Reprezentativitatea răspunsurilor se consideră prin raportare la

categoria de persoane care au anumite caracteristici similare cu cele ale respondenŃilor.

Având în vedere că participanŃii la cercetarea de faŃă sunt persoane implicate şi în

cunoştinŃă de cauză în raport cu tematica studiată, focus-grupurile au cuprins maximum 10

persoane. Astfel, opiniile lor au putut fi amplu argumentate şi dezbătute pentru a permite o

înŃelegere în profunzime a comportamentelor, atitudinilor şi percepŃiilor.

DistribuŃia instituŃională în cadrul focus-grupurilor a plecat de la premisa că măsurile

de incluziune socială trebuie să aibă un caracter integrat şi multidisciplinar, cu participarea

- 12 -

şi prin intervenŃia unui cumul de instituŃii, atât din sectorul guvernamental cât şi din cel

neguvernamental. ParticipanŃii la discuŃiile de grup au fost în general persoanele delegate

de structurile deconcentrate din cadrul judeŃelor să asigure reprezentarea în comisiile

judeŃene de incluziune socială (conform HG nr. 1217/06.09.2006) sau alte persoane indicate

de către respectivele instituŃii ca având atribuŃii sau experienŃă în domeniul incluziunii

sociale.

OrganizaŃiile neguvernamentale participante la focus-grupuri au fost selectate după

criteriul diversităŃii grupurilor Ńintă vizate (persoane de etnie romă, persoane cu dizabilităŃi,

vârstnici, copii etc.) şi în funcŃie de experienŃa în domeniul incluziunii sociale, susŃinută prin

desfăşurarea de proiecte. Structura focus-grupurilor a pus un echilibru între diversitatea

instituŃiilor cu atribuŃii în domeniul incluziunii sociale şi tipurile de grupuri Ńintă vizate de

politicile de incluziune socială.

Astfel, fiecare focus-grup a avut o structură eterogenă atât din punctul de vedere al

instituŃiilor reprezentate cât şi al judeŃelor din regiune (vezi Anexa).

Interviuri semi-structurate

Etapa a doua a cercetării a constat din realizarea a 16 interviuri semi-structurate cu o

durată maximă de aproximativ o oră şi a vizat respondenŃi din instituŃiile centrale.

RespondenŃii au fost fie persoanele delegate în cadrul comisiei naŃionale de incluziune

socială (membri titulari sau supleanŃi), fie alte persoane indicate de către instituŃii, cu atribuŃii

în domeniul incluziunii sociale.

Selectarea instituŃiilor pentru realizarea interviurilor în profunzime (vezi Anexa) a

vizat obŃinerea în analiza finală a unei dimensiuni comparative între nivelul local şi cel

central în ceea ce priveşte percepŃiile actorilor instituŃionali asupra incluziunii sociale. De

asemenea, s-a urmărit păstrarea unei reprezentări variate a diferitelor tipuri de grupuri

vulnerabile vizate de politicile de incluziune socială (vârstnici, copii, persoane cu dizabilităŃi

etc).

- 13 -

II. CONCEPTUL DE INCLUZIUNE SOCIALĂ – ABORDĂRI ŞI ATITUDINI

Incluziunea socială este o temă importantă, care se menŃine pe agenda de politici

publice a României, după cum remarcă specialiştii în domeniu, din cauza situaŃiei sociale

generate de trecerea la capitalism şi democraŃie. Interpretările unora dintre respondenŃi fac

referire însă şi la o duplicitate existentă la nivelul factorilor politici în importanŃa acordată

acestei tematici:

„Cred că incluziunea socială nu este percepută ca o nevoie socială, ci este percepută ca un instrument de obŃinere a voturilor[...] Uneori, acele politici şi programe nu au avut niciun impact. Însă clasa politică a folosit acele grupuri vulnerabile, cum ar fi romii, exemplul cel mai evident, pentru a putea obŃine o susŃinere electorală. Dovada că în acest moment pentru aceste grupuri nu există o politică coerentă şi se merge mai degrabă pe partea de prestaŃii sociale, decât de servicii sociale, de includerea lor în muncă... a acestor grupuri… a anumitor grupuri defavorizate cum sunt romii sau persoanele extrem de sărace care nu-şi găsesc un loc de muncă. Astfel la nivelul discursului s-ar putea să existe o prioritate şi poate impusă la nivel european. La nivel practic se regăseşte în programele Fondului Social European prin POS DRU, dar nu cred ca politicienii au habar. Asta e părerea mea personală despre ce se întâmplă. Nu cred că au o viziune asupra modului în care aceste politici de incluziune socială ar trebui realizate. Şi nu văd un sistem integrat, ci un sistem pe bucăŃele, deci ei nu au o imagine globală asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple.” (interviu – ONG)

Dacă în planul politicilor publice conceptul de incluziune socială a devenit unul

obişnuit, în plan instituŃional acesta pare să fie mai dificil de asimilat, înŃelesurile sale fiind

diferite de la o instituŃie la alta. Se observă că înŃelegerea conceptului se supune ariei de

responsabilitate a instituŃiei din care specialistul face parte.

După cum se remarcă într-un studiu privind incluziunea şi excluziunea romilor,

„Problema excluziunii sociale este diferită de problema sărăciei. Ea Ńine mai degrabă de o

discuŃie complexă despre stratificarea socială. DistincŃia dintre indicatorii cantitativi şi cei

calitativi este extrem de relevantă în acest caz. Veniturile sau cheltuielile gospodăriei,

poziŃia pieŃei forŃei de muncă, educaŃia, locuinŃele, poziŃia spaŃială şi geografică, circuitele de

informaŃii, relaŃiile sociale ca indicatori ai poziŃiei sociale sunt indicatori cantitativi utili. În

cazul excluziunii sociale, aceşti indicatori pot fi folosiŃi şi ca indicatori calitativi şi este

necesară folosirea unor indicatori speciali prin care să fie scoase în evidenŃă procesele de

excluziune socială. Dacă dorim să înŃelegem caracterul excluziunii sociale, trebuie să

- 14 -

înŃelegem diferenŃa dintre a fi sărac sau la baza structurii economice şi a fi în afara

societăŃii.”6

Se observă însă că de cele mai multe ori conceptul de incluziune socială este înŃeles

de profesioniştii din domeniu într-un mod diferit, uneori restrictiv, care face referire la

situaŃiile de marginalizare sau de sărăcie. Alteori în discuŃii s-a pus chiar semnul egalităŃii

între incluziune socială şi protecŃie socială sau servicii/ prestaŃii sociale. Se poate observa

că nevoile sociale ale grupurilor vulnerabile ce fac obiectul procesului de incluziune socială

sunt privite dintr-o perspectivă unidimensională, făcându-se abstracŃie de interdependenŃa

dimensiunilor vieŃii. Scopul incluziunii sociale nu este perceput neapărat ca fiind cel al

construirii unei societăŃi incluzive, ci pentru a răspunde unor probleme punctuale pe care le

au grupurile vulnerabile / defavorizate.

Este de menŃionat că pentru o parte a respondenŃilor incluziunea socială este un

concept destul de dificil de definit, care nu prea poate fi delimitat de alte concepte din

aceeaşi familie precum: integrare socială, inserŃie socială etc. Legătura conceptelor de

dezvoltare socială, dezvoltare umană cu ceea ce înseamnă incluziunea socială se face

destul de rar. SituaŃia nu este însă menită a surprinde pentru că „nu se poate vorbi despre

un consens asupra înŃelesului exact sau despre o definire precisă”. Tony Atkinson evidenŃia

că tocmai acest fapt a contribuit la răspândirea atât de largă a termenului (Atkinson, 1998)”7.

„Măcar structurile statului să folosească ele între ele unitar conceptul. De exemplu, ministerele... există Legea 488, făcută de Ministerul Muncii, făcută de Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap... Această lege are ca scop protecŃia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Ea a apărut în 2006 şi a fost republicată. Ei bine, legea 488 foloseşte termenul de „integrare”. Există termenul de „incluziune” folosit de către comisia pentru combaterea sărăciei şi [...] cum se cheamă ea. Există termenul de „inserŃie” socială folosit de Ministerul EducaŃiei. Nu este normal ca trei autorităŃi să folosească trei termeni.” (interviu – ONG)

„Conceptul de integrare a fost folosit până acum 4-5 ani…Acum se vorbeşte de incluziune pentru că incluziunea are o polivalenŃă… Acum, eu vreau să spun că decalajul între persoanele defavorizate şi persoanele majoritare face necesară incluziunea socială pentru a egaliza şansele oamenilor. Normal că până la urmă statul trebuie să-şi asume responsabilităŃi faŃă de aceste persoane care trăiesc în condiŃii precare, care nu au educaŃie Şi aici revin la problemele prioritare ale incluziunii sociale care presupun de fapt cele patru domenii: educaŃie, sănătate, muncă şi ocupare…” (FG – GalaŃi)

6 Gabor Fleck, Ioana Florea, Denes Kiss, Cosima Rughiniş (2008); Vino mai aproape. Incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi: Bucureşti, Human Dynamics, p. 5 7 Daniel Arpinte, Adriana, Baboi, Sorin Cace, Cristina, Tomescu, Iulian Stănescu (2008); Politici de incluziune socială în “Calitatea vieŃii”, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

- 15 -

„HaideŃi să ne gândim de fapt că sunt doi termeni destul de utilizaŃi: cel de incluziune şi excluziune socială. Şi dacă ne gândim la excluziune socială, ne gândim la termenul vechi, tradiŃional, care înseamnă sărăcie. Clar! “ (FG – Suceava)

În analiza procesului de incluziune socială, specialiştii intervievaŃi în cadrul discuŃiilor

de grup şi al discuŃiilor individuale pun accentul predominant pe problemele existente şi mai

puŃin pe dimensiunea de intervenŃie. Există un ataşament mai mare faŃă de abordarea

acŃiunilor corective pentru probleme punctuale ale diferitelor grupuri Ńintă. De fapt,

discursurile se axează în special pe ceea ce presupune excluziunea socială şi combaterea

acesteia şi mai puŃin pe procesul de incluziune socială8 ca egalitate de şanse, deşi la nivelul

Uniunii Europene „promovarea incluziunii sociale, ca linie de politică publică, a înlocuit

combaterea excluziunii sociale.”9

8 Una dintre axele prioritare ale POS DRU este promovarea incluziunii sociale: promovarea economiei sociale, accesul grupurilor vulnerabile la educaŃie, oportunităŃi egale pe piaŃa muncii, iniŃiative transnaŃionale pe piaŃa globală a muncii. 9 Daniel Arpinte, Adriana, Baboi, Sorin Cace, Cristina, Tomescu, Iulian Stănescu (2008); Politici de incluziune socială în Calitatea vieŃii, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

- 16 -

III. PERCEPłII ŞI AŞTEPTĂRI PRIVIND POLITICILE DE INCLUZIUNE

SOCIALĂ

Se apreciază că în ultimii ani politicile şi măsurile de incluziune socială au cunoscut o

îmbunătăŃire evidentă datorită procesului de aliniere la practicile şi standardele Uniunii

Europene dar şi datorită creşterii economice, care a permis extinderea finanŃării anumitor

măsuri, programe şi servicii sociale. Opiniile exprimate pe tema evoluŃiei politicilor de

incluziune socială se încadrează într-o notă comună, care face referire la un parcurs spre

încercarea de eficientizare a sistemului prin modificări legislative şi organizatorice. Aceste

modificări se traduc prin începerea procesului de descentralizare, crearea de noi instituŃii,

parteneriate cu societatea civilă pentru atingerea unor obiective sau pentru punerea în

aplicare a unor programe şi proiecte.

„Considerăm că, din 1990 începând, în România s-au făcut progrese foarte mari cel puŃin în plan legislativ, în materie de ceea ce dumneavoastră, azi, numiŃi incluziune. În sensul în care prevederile legislative existente în actele normative specifice, actele normative care vizează persoanele cu handicap au fost tot mai coerente, mai concrete, mai utile şi utilizabile, conforme cu standardele europene, iar Legea 488, care este cea mai bună dintre ele... Faptul că s-a mers tot timpul ascendent este dovada unei poziŃii corecte a structurilor noastre de stat.” (interviu – ONG)

„Cred că s-a făcut ceva cât de cât. Şi pe segmentul protecŃiei copiilor s-a făcut ceva cât de cât. Din punctul meu de vedere asistenŃii maternali sunt un lucru bun. Nu ştiu dacă toată lumea e de acord cu mine. Dar să-i iei din centrul de plasament şi să-i dai unei familii care are un trai decent, că nu oricine e asistent maternal, e un pas înainte pentru copilul respectiv. Are o şansă şi la 18 ani mulŃi se ataşează de copii şi îi ajută şi în continuare … mă rog, eu cunosc cazuri de genul acesta.” (FG – Suceava) „Momentan, consider că incluziunea socială se îndreaptă cu paşi repezi spre a deveni o problematică foarte importantă pe agenda politică şi socială a României. Aici mă refer în mod special la influenŃa pe care a avut-o integrarea noastră în Uniunea Europeană, pentru că în momentul în care a trebuit să facem paşii necesari pentru a intra în Uniunea Europeană ni s-au impus anumite măsuri, ni s-a impus transpunerea anumitor documente europene şi atunci automat această problematică a fost luată mai mult în vizor. A început să se conştientizeze treptat importanŃa acestei problematici pentru ceea ce priveşte viaŃa întregii comunităŃi şi societăŃi. Consider că treptat se fac paşi importanŃi, dar consider că mai trebuie lucrat la mentalităŃi, la opinii, la atitudini şi probabil că va mai dura ceva.” (interviu – InstituŃie publică)

- 17 -

Cu toate acestea, au fost identificate o serie de probleme care diminuează impactul

măsurilor de incluziune asupra beneficiarilor direcŃi sau care conduc la o incoerenŃă la

nivelul sistemului. Astfel de exemple au apărut adeseori:

„Nu există o lege clară a voluntariatului… încă societatea noastră nu recunoaşte voluntariatul… Dacă noi dăm nişte diplome de acŃiuni de voluntariat nu ştiu dacă universităŃile Ńin cont de faptul că un elev a fost implicat în voluntariat.” (FG – Bucureşti) „S-a pus la un moment dat problema centrului de tranzit… astfel încât persoanele care ies din penitenciar să stea o perioadă într-un loc destinat lor. Chiar să poată să şi producă acolo ca şi în cazul persoanelor cu dizabilităŃi şi să nu îi învăŃăm cu ideea că le dăm noi totul. A rămas la nivel de idee pentru că nimeni nu şi-a asumat coordonarea unui astfel de centru. Ei sunt şi foarte mulŃi. Lunar ies 40-50 de persoane din penitenciar şi nu ştim în ce măsură Ministerul JustiŃiei va fi capabil să rezolve infrastructura centrelor de tranzit în aşa fel încât să putem primi aceste persoane şi să nu ne transformăm într-o instituŃie formală care face nişte dosare şi atât. “ ( FG – Iaşi)

În caracterizarea situaŃiei ideale în implementarea politicilor de incluziune socială se

conturează două categorii de respondenŃi, pe care le vom denumi simbolic: idealiştii şi

pragmaticii.

Tabel 2. Categorii de respondenŃi în funcŃie de percepŃia asupra situaŃiei ideale în

implementarea politicilor de incluziune socială

Idealiştii Pragmaticii

Consideră că situaŃia la care trebuie să se ajungă în implementarea politicilor de incluziune socială se suprapune cu scopul general al promovării incluziunii sociale: egalitate de şanse, societate activă, solidaritate socială.

Dincolo de enunŃarea dezideratelor incluziunii sociale, se află pragmaticii, care consideră că succesul politicilor de incluziune socială înseamnă punerea în aplicare a legislaŃiei existente, respectarea strategiilor adoptate pe acest domeniu sau corectarea problemelor pe care ei le întâmpină în activitatea de zi cu zi.

„Politicile de incluziune socială au scopul de a reduce dependenŃa indivizilor care fac parte din grupurile enumerate de asistenŃa socială, de a-i face cât mai independenŃi posibil, de a-i determina să devină membri ai comunităŃii cu drepturi şi obligaŃii depline ca toŃi ceilalŃi.” (FG – Iaşi) „Fiecare să aibă aceeaşi şansă la educaŃie, aceeaşi şansă la găsirea unui loc de muncă, aceeaşi şansă la asigurarea unui trai decent..” (FG – Suceava)

„În acest moment un copil autist este izolat într-un apartament, crescut de bunică, iar dacă se duce în oricare Ńară europeană are un parcurs normal… cu şcoală, cu piscină, cu socializare cu alŃi copii de genul lui, cu evoluŃie ş.a.m.d…ăsta ar fi idealul.” (FG – Bucureşti) „Avem o legislaŃie stufoasă conform normelor europene în ceea ce priveşte asistenŃa socială, dar nu se aplică în România…” (FG –Bucureşti) „Din punctul meu de vedere, succesul unei politici de incluziune socială şi aici mă refer la

- 18 -

toate politicile, este ca acestea sa aibă un impact real, impact care să poată fi măsurat. Din păcate, problematica cea mai mare în politicile de incluziune socială, din punctul meu de vedere, este faptul că monitorizarea şi evaluarea acestor politici este foarte greu de făcut. Deşi există indicatori dezvoltaŃi în domeniu, totuşi aceşti indicatori nu sunt suficient de realişti iar activităŃile şi acŃiunile care sunt dezvoltate sunt nişte acŃiuni care sunt ok sau încearcă să răspundă problematicii în cauză, dar nu ating în mod neapărat necesar problematica în sine. Adică ating tangenŃial dar nu răspund întotdeauna problemelor reale, spre exemplu vrei să înfiinŃezi un centru de sprijinire a femeilor... Da? Şi te gândeşti, bun hai să sprijinim femeile. Cum? Le acordăm consiliere de toate felurile: psihologică, juridică şi aşa mai departe, profesională dar tu nu ai răspuns nevoilor bazale, adică hrană, îmbrăcăminte, casă şi aşa mai departe. În momentul în care ai răspuns nevoilor bazale abia după aceea te orientezi să le fie chiar mai bine, să se ridice din nivelul de sărăcie în care se află, să iasă din situaŃia de marginalizare, să-i reintegrezi pe piaŃa muncii, să-i reintegrezi în societate şi aşa mai departe, pentru că toate acestea necesită practic nişte paşi foarte bine conturaŃi.” (interviu – InstituŃie publică)

Opiniile cu privire la efectele politicilor de incluziune socială asupra beneficiarilor

variază destul de mult, în funcŃie de grupul Ńintă şi de măsurile aflate în discuŃie şi se

regăsesc în mare măsură în punctele tari şi slabe ale politicilor de incluziune socială, la care

vom face referire în cele ce urmează. Raportul Comisiei Europene din 200610, bazat pe

rapoartele naŃionale privind incluziunea socială ale statelor membre, sintetizează anumite

probleme generale în acest domeniu:

� lipsa obiectivelor clare în ceea ce priveşte incluziunea socială;

� lipsa programelor de monitorizare a efectelor;

� lipsa indicatorilor cuantificabili.

Pe lângă aceste neajunsuri generale, specialiştii intervievaŃi mai identifică un

complex de factori care slăbesc eficienŃa politicilor de incluziune socială.

10 Report on National Action Plans on Social Inclusion (NAPs) – 2006 http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/strategy_reports_en.htm

- 19 -

Figura 1. PercepŃia punctelor tari şi a punctelor slabe ale politicilor de incluziune socială

În ceea ce priveşŃe politicile de incluziune socială, punctele tari identificate fac

referire la misiunea generală a acestora şi sunt formulate mai degrabă în termeni de efecte

sau procese globale: combatarea discriminării, solidaritatea socială, conştientizarea

problemelor şi implicarea activă a comunităŃilor în rezolvarea acestora, dreptul la şanse

egale indiferent de gen, etnie, religie etc. Ele nu privesc funcŃionalitatea ansamblului

politicilor de incluziune socială, ci sunt mai degrabă caracteristici intrinseci ale acestor

măsuri sau politici.

Punctele slabe ale politicilor de incluziune socială sunt exprimate mai curând la

nivelul macro al sistemului şi derivă din nerespectarea unor principii asumate în strategiile

elaborate până acum: coerenŃă şi eficienŃă. Lipsa de coerenŃă, de coordonare între

diversele măsuri este considerată a fi în prezent o problemă majoră, pentru că afectează

activitatea tuturor instituŃiilor sociale. Un alt punct slab care este menŃionat doar uneori de

Se promovează egalitatea de şanse

Se încearcă reducerea discriminării

Este valorizat individul

Contribuie la coeziunea socială

Implică activ comunitatea

Cadrul legislativ se bazează pe modelul

european

Determină dependenŃă

LegislaŃia este neadaptată, nepopularizată,

neaplicată

BirocraŃie excesivă

FinanŃare insuficientă

Resurse umane insuficient calificate

Lipsa unei structuri integrate a serviciilor

sociale

- 20 -

către specialiştii intervievaŃi este politizarea instituŃiilor cu atribuŃii în domeniul incluziunii

sociale.

Unii respondenŃi sunt de părere că pe această listă de puncte slabe poate fi

încadrată şi preocuparea insuficientă pentru schimbarea de valori în cadrul anumitor grupuri

Ńintă, dezvoltarea capacităŃilor comunitare în rezolvarea situaŃiilor de excluziune socială şi

implicarea mai activă a comunităŃii în aceste probleme, schimbarea „mentalităŃilor” atât la

nivelul celor asistaŃi cât şi la nivelul întregii populaŃii în raport cu ceea ce presupune

incluziunea socială.

În ceea ce urmează sunt prezentate, pe larg, disfuncŃionalităŃile pe care specialiştii le

identifică în legătură cu politicile de incluziune socială şi efectele lor.

� DependenŃa de serviciile sau prestaŃiile sociale

O categorie de respondenŃi din instituŃii diferite (AJOFM, ONG-uri etc.) este de

părere că actualul sistem determină o dependenŃă de serviciile sau prestaŃiile sociale,

formându-se acel segment al „asistaŃilor” permanent.

„VMG-ul îl cam învaŃă să nu lucreze. Mă refer cel puŃin la nivelul judeŃului Timiş. Noi avem tot timpul locuri de muncă vacante. Chiar şi acum, în timp de criză.” (FG – Timişoara)

„Din experienŃa noastră, orice comunitate se împarte între asistaŃi şi contribuabili. Tot din experienŃă, marea majoritate a asistaŃilor îşi doresc să rămână asistaŃi pentru că există o rezistenŃă la schimbare, pentru că este mult mai comod să ai un comportament pasiv şi pe care l-ai interiorizat în decursul mai multor ani şi în momentul în care eşti doar obişnuit să primeşti… fără să contribui…este mai comod să continui aşa. Nu este o regulă însă.” (FG – Iaşi)

� LegislaŃie neadaptată, nefuncŃională

Problema legislaŃiei aplicabile în domeniul social este indicată ca punct slab al

politicilor de incluziune socială. Este oarecum paradoxal, întrucât legislaŃia apare simultan şi

ca punct tare, dar atunci evaluarea se face din perspectiva viziunii pe care legislaŃia o

exprimă, prin faptul că este preluată după standardele Uniunii Europene. LegislaŃia devine

un punct slab atunci când se face referire la lipsa normelor de aplicare, atunci când pentru

unele măsuri nu sunt indicate sursele de finanŃare, pentru că nu sunt prevăzute mecanisme

coercitive în caz de nerespectare a prevederilor legale. Se consideră că dacă o parte a

- 21 -

acestor legi ar fi modificate în funcŃie de feedback-ul primit de la cei care le utilizează zilnic

în activitate ar putea deveni funcŃionale sau şi-ar putea creşte eficacitatea. Pe lângă

respectarea liniilor şi fundamentelor legislaŃiei Uniunii Europene, se aşteaptă ca aceasta să

răspundă şi anumitor specificităŃi locale (de exemplu, lipsa actelor în cazul unui număr mare

de persoane de etnie romă).

„Legea 76/2002 are foarte multe prevederi de măsuri active, dar nu este însoŃită de buget. Degeaba este…” (FG – Braşov) „Există şi varianta în care legea este foarte bună dar nu există metodologia de aplicare, norme, metoda de aplicare care ar trebui să te lămurească…” (FG –Bucureşti) „Eu am fost la ANOFM, anul trecut, într-o misiune… Deci ei îşi rezumă acea activitate, pe care trebuie să o facă potrivit legii, de îndrumare către cursuri… la informarea beneficiarilor, a solicitanŃilor de locuri de muncă: care sunt firmele, care sunt joburile şi atât… Acompaniamentul nu îl fac iar acest acompaniament mi se pare un lucru destul de important pentru că te duci, prezinŃi persoana, te duci şi le explici celor din jur, din biroul tău, de la locul de muncă respectiv, să-i faci să înŃeleagă cum trebuie să o primească şi pe urmă te duci şi vezi cum a fost primit, cum s-a integrat, şi dacă nu… mai ai şi alte metode ca să-l ajuŃi…că de fapt asta e important. Am fost în inspecŃie şi la tineri care ies din centrele de copii. Cei care se ocupă de ei şi serviciile respective spun: „nu ne ducem la agenŃiile alea de ocupare a forŃei de muncă în primul rând pentru că au o gamă destul de restrânsă de cursuri, iar în al doilea rând, posturile pe care ni le dau… Mai bine ne ducem la ziare, le luăm de acolo, nu ştie nimeni că suntem defavorizaŃi, nu avem etichetă şi atunci găsim chiar joburi mai bune” Deci asta e problema… Legile sunt… Unele ar trebui modificate şi ar funcŃiona. Dar modificările trebuie luate efectiv din teren, de la cei care lucrează cu ele…” (FG – Bucureşti)

O altă caracteristică a legislaŃiei, amintită de unii respondenŃi, este instabilitatea care

afectează atât proiectele în curs de derulare cât şi activitatea zilnică din domeniu.

Schimbările legislative frecvente, chiar dacă au scopul de a reforma sistemul, sunt

percepute ca un punct slab pentru că de cele mai multe ori implementarea lor este însoŃită

de probleme ce antrenează alte modificări şi ajustări. Referitor la acest aspect unii

respondenŃi au în vedere şi procesul de descentralizare şi deconcentrare care a presupus şi

presupune reorganizări frecvente, schimbări de competenŃe etc.

„Din punctul meu de vedere sunt foarte multe ordine şi legi la care nu ai acces… sau în implementarea programului tău şi a activităŃii tale zilnice nu ai timp să faci zilnic cercetarea asupra legilor şi să vezi ce s-a schimbat şi să anunŃi şi celelalte instituŃii cu care lucrezi. Suntem mai multe organizaŃii care lucrăm cu persoane seropozitive şi facem integrarea socio-profesională şi ne întâlnim frecvent ori la cafea, ori formal

- 22 -

şi întrebăm şi în dreapta şi în stânga … Mă, voi ce ştiŃi? … Ce se întâmplă cu ANOFM?” (FG – Bucureşti)

� BirocraŃie excesivă

BirocraŃia este un alt factor care diminuează eficienŃa politicilor de incluziune socială,

ea fiind recunoscută ca reală atât de reprezentanŃii instituŃiilor publice cât şi de cei ai

societăŃii civile.

„După părerea mea, incluziunea socială, repet, nu se face în mod organizat. Nu există programe coerente, ele nu sunt lucrative din cauza birocraŃiei, din cauza faptului că în sistemele de protecŃie socială sunt prea mulŃi oameni care nu au studii de specialitate, sunt prea mulŃi oameni care reprezintă interese de partid .... politizarea incluziunii sociale este unul dintre cele mai mari riscuri la care suntem supuşi şi una dintre cele mai mari greşeli care au fost făcute.” (interviu – ONG) „Dar tot ce e legat de birocraŃie împiedică oamenii care lucrează într-o instituŃie să iasă pe teren…” (FG – Bucureşti) „Deci la o situaŃie de genul ăsta am asistat în urmă cu nişte ani pentru un copil care voia o bursă socială… Copilul ăla nu avea bani iar bursa socială era o sumă … nu ştiu…să zicem 5 lei de astăzi… iar întocmirea dosarului cu toate actele legalizate îl costa 10 lei… Deci omul ăla nu are din ce să traiască şi birocraŃia îl pune să se ducă şi acolo să mai plătească…” (FG – Bucureşti)

� FinanŃare insuficientă

Pentru unele prevederi legale nu există indicaŃii privind sursa de finaŃare sau

metodologia de acordare a respectivelor fonduri. Drept urmare, deşi legislaŃia este

adecvată, ea nu îşi produce efectele în realitate pentru că nu poate fi aplicată.

Aici apare şi problema sustenabilităŃii proiectelor de incluziune socială care au fost

finanŃate din fonduri PHARE. După terminarea finanŃărilor respective, foarte multe proiecte

de acest gen au fost abandonate, în principal deoarece comunităŃile unde au fost

implementate nu au avut resursele financiare pentru a le susŃine.

„Noi facem strategii fără să ne uităm şi la resurse. Avem strategii pe 10 ani. Dar s-au alocat banii? Deci fără resurse nu poŃi să faci şi spun: Trebuie să începem cu satisfacerea nevoilor de bază. Oricât ar fi de bază…” (FG – GalaŃi) „S-a stipulat în lege că există posibilitatea ca statul să ajute copiii şi studenŃii cu handicap, în sensul că aceştia să poată achiziŃiona aparatură specializată. Nu s-a dat însă nici o indicaŃie privitoare la sursa de finanŃare şi la modul în care efectiv

- 23 -

oamenii aceştia pot intra în posesia aparaturii. Preluăm măsuri din legislaŃia europeană, din standardele la care ne raportăm cu atâta frecvenŃă dar nu se fac şi normele care să pună efectiv în practică lucrurile astea. Mai concret… eu de exemplu: dacă sunt student, persoană cu handicap, vreau să-mi cumpăr o maşină de scris în Braille… maşina asta costă 400 €, ea se produce doar în străinătate. În toate Ńările din străinătate statul mă ajută pe mine, student, în sensul următor: subvenŃionează o parte din preŃul acestei maşini, de la caz la caz, 70%, 80%, 90%, restul punând eu. Ei bine, în România e scris că statul ar ajuta persoana cu handicap să achiziŃioneze asta dar nu există nicio precizare cum se întâmplă asta şi concret nu se întâmplă. Dacă sunt student şi vreau să iau maşina asta, trebuie s-o iau singur, n-o să-mi dea nimeni niciun fel de ajutor.” (interviu – ONG) „Strategia există dar niciodată nu au fost bani pentru ea. (...) Strategia este foarte frumoasă, dar nu are cu ce să meargă înainte. Pe partea de educaŃie noi am avut programul acesta PHARE care a adus aproape 36 de milioane de euro pentru educaŃia copiilor romi şi pe componente care, zicem noi, sunt sustenabile, mai ales pe formare de cadre didactice, pe pregătirea sistemului, cum să reacŃioneze în fata unui copil care vine dintr-o comunitate dezavantajată.... Dar ... întrebarea care se pune imediat este: programul PHARE se încheie în noiembrie 2009, ce se întâmplă ulterior?” (interviu – InstituŃie publică)

� Resurse umane necalificate/ insuficiente

În ceea ce priveşte oamenii angrenaŃi în domeniu se remarcă: pregătirea

profesională slabă (veniŃi uneori în sistem din alte domenii), salariile mici, numărul insuficient

de specialişti în raport cu necesarul pentru acoperirea nevoilor şi problematicii specifice.

Această situaŃie pare să persiste în 2009, având în vedere că, în 2002, Cătălin Zamfir

constata: „România a debutat cu o lipsă de specialişti în domeniu. A fost clar de la început

că este nevoie de a creşte rapid numărul şi competenŃa acestora. În 13 ani s-au format

foarte mulŃi specialişti. Am impresia că, din acest punct de vedere, ne confruntăm cu o nouă

criză. Pe de o parte, s-au format foarte mulŃi specialişti, dar absorbŃia lor în instituŃiile

responsabile cu reforma în diferite domenii este slabă.”11 Toate acestea se răsfrâng asupra

proiectelor de incluziune socială, asupra calităŃii serviciilor sociale şi a atingerii obiectivelor

propuse în strategiile naŃionale sau locale.

„Cred că dezinteresul care caracterizează în general membrii comunităŃii ajunge să caracterizeze şi membrii instituŃiilor. Chiar dacă vor să facă bine, la un moment dat ajung să fie blazaŃi, pentru că îşi dau seama că depun eforturi degeaba. Se îmbolnăvesc, ajung să nu mai poată să obŃină rezultatele pe care şi le propun şi nu îşi mai fac treaba. Eu fac parte dintr-un personal foarte tânăr, entuziast. Dar au

11 Cătălin Zamfir (2002), Excluziunea şi incluziunea socială, concepte cheie ale politicilor sociale, în Revista de AsistenŃă Socială, p. 26

- 24 -

început să se îmbolnăvească colegii mei din cauza faptului că este foarte multă muncă, depui nişte eforturi nefireşti pentru lucruri absolut normale.” (FG – Iaşi)

� Lipsa unei structuri integrate a serviciilor sociale

Pentru că procesul de incluziune socială are un caracter multidimensional se simte

necesitatea unei abordări care să reunească toate aceste aspecte şi să le integreze unitar,

având în vedere interdependenŃele existente între instituŃii, sectorul neguvernamental etc.

„Eu aş merge un pic mai departe apropo de idealul în domeniul incluziunii sociale. Eu aş vedea existenŃa unei reŃele funcŃionale între serviciile existente la nivelul comunităŃii… chiar şi între spital şi direcŃia de protecŃie a copilului, serviciul de probaŃiune, şcoală. Când omul are o problemă acel serviciu să-l trimită peste tot şi această reŃea să funcŃioneze… nu să rămână omul debusolat şi să umble…ceea ce se întâmplă deseori.” (FG – Iaşi)

Atunci când analiza se îndreaptă spre grupurile Ńintă vizate de politicile de incluziune

socială, toate aceste puncte tari sau slabe se regăsesc într-o ipostază sau alta. Redăm în

cele ce urmează selectiv câteva exemple care au fost discutate în cadrul interviurilor sau

focus-grupurilor:

Persoanele vârstnice – legea pensiei minime garantate de 350 RON este percepută

ca utilă, binevenită, dar se consideră în acelaşi timp că are şi un efect pervers, producând

inechitate socială.

„Legea dată acum, în iarnă, care s-a aplicat de la 1 aprilie, cu pensia minimă de 3 milioane 300 de lei... foarte bine, e nevoie, dar nemulŃumeşte o grămadă de pensionari, un număr imens de oameni care au muncit, au depus cotizaŃii, au plătit impozit, au avut o activitate…mă rog… fiecare la nivelul lui de pregătire profesională şi sunt cazuri care au 301 lei pensia. Şi pensia aceasta a rămas pe loc… i-a mai dat 3%. FaceŃi socoteala cât a câştigat acesta şi ce a câştigat cel care a care a avut 100 de lei. Nu a muncit deloc şi are 300 de lei pensia minimă garantată. Sunt nişte inechităŃi. Este bine să aibă şi acela, că trebuie să trăiască, nu poŃi să-l Ńii fără nimic, mai ales în condiŃiile în care medicamentaŃia e aşa cum este.” (FG – Craiova)

Persoane cu dizabilităŃi / copii instituŃionalizaŃi – este înlesnit accesul la educaŃie prin

locurile speciale, dar nu se oferă posibilităŃi de integrare post-instituŃionalizare. Pentru copiii

instituŃionalizaŃi care părăsesc sistemul de protecŃie după vârsta de 18 ani nu se oferă

alternative viabile de încadrare pe piaŃa muncii, locuinŃe, iar integrarea lor socială nu poate

avea success fără aceste măsuri.

- 25 -

O altă situaŃie problematică remarcată de către specialişti este divizarea

responsabilităŃilor privind persoanele cu dizabilităŃi între două instituŃii în funcŃie de vârsta

persoanei cu handicap. Pe de o parte, Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor

Copilului (ANPDC) se ocupă de copiii cu dizabilităŃi, pe de altă parte, adulŃii intră în

responsabilitatea instituŃională a AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap

(ANPH).

„Aş vrea să vorbim puŃin despre persoane cu dizabilităŃi, post-instituŃionalizate… pentru că cel puŃin din punct de vedere al învăŃământului, accesul la educaŃie este în acest moment legiferat… Atât romii cât şi persoanele cu dizabilităŃi au locuri speciale… deci să spunem că aici sunt făcuŃi câŃiva paşi în plus. În ceea ce priveşte integrarea lor socială după ieşirea din centre sau din şcoli speciale…aici chiar avem o problemă – noi ca societate – şi dacă vrem să facem ceva, aici ar fi de lucrat.” (FG – Braşov) „(...) altă mare problemă a handicapului este divizarea asta care nu este conformă cu niciun fel de normă. Nicăieri în lume nu există aşa ceva: copiii sunt într-o parte şi adulŃii sunt în altă parte, de asta se petrece schisma asta, nu avem o politică coerentă de la nou-născut până la cel mai bătrân.” (interviu – InstituŃie publică)

De asemenea, a fost remarcată lipsa oportunităŃilor de muncă pentru persoanele cu

un grad de handicap care le permite să lucreze şi o inerŃie în adaptarea serviciilor sociale în

raport cu gradul şi tipul de handicap. Pentru a fi utile şi a avea efectele dorite asupra

beneficiarilor, serviciile sociale trebuie să răspundă nevoilor specifice ale acestora, să fie

individualizate pentru „îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre oameni şi dintre aceştia şi mediul de

viaŃă, dând posibilitatea afirmării sociale.” (Barker, 1991 apud Mărginean, 2004).12 Până

acum necesitatea adaptării acestor servicii sociale la nevoile specifice ale beneficiarilor nu a

fost conştientizată în mod evident.

„În planul incluziunii sociale mai este de observat faptul că absenŃa locurilor de muncă şi absenŃa unor posibilităŃi organizate de a desfăşura diverse activităŃi îi face pe oameni să se izoleze, îi constrânge pe oameni la izolare. Oamenii rămân singuri, închişi în casă şi trăiesc din această alocaŃie, care cum spuneam e de subzistenŃă, fără să mai întâlnească alŃi oameni, fără să mai aibă efectiv o activitate utilă, fără să îşi găsească un rost, ca să zic aşa. Ei devin un fel de povară a societăŃii, nişte oameni toleraŃi a căror existenŃă este întreŃinută de stat într-un fel, fără ca potenŃialul lor, care există, ca pentru fiecare om, să fie pus în vreun fel în valoare... asta din punct de vedere social.” (interviu – ONG)

12 Mărginean, Ioan (2004), Imperativul reorientării, dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale individualizate pentru copii în Revista de AsistenŃă Socială Nr. 1/2004

- 26 -

Minoritatea romă – măsura de introducere a mediatorilor şcolari şi sanitari, locurile

speciale din învăŃământul preuniversitar şi universitar sunt exemple de practici pozitive, dar

care prezintă anumite disfuncŃionalităŃi subliniate de către specialiştii confruntaŃi cu acestea.

„Nu există un şir de măsuri foarte coerent şi care să se susŃină reciproc. Au apărut mediatorii sanitari, mediatorii şcolari, dar nu avem forme instituŃionale în care peste tot să angajăm acei mediatori şcolari, nu avem forma în care dacă o unitate este mai mare să angajăm doi mediatori şcolari.” (FG – Iaşi) „Găneasa…această comună din Ilfov numără cel puŃin două treimi Ńigani, din 5-6 mii de locuitori, 4000 sunt cel puŃin Ńigani. Am avut o acŃiune foarte importantă acolo pentru mediatizarea şi informarea acestor comunităŃi din Ilfov, cu privire la locurile speciale care se acordă la liceu. UitaŃi-vă ce adresă am primit de la Găneasa [...]: „Către Inspectoratul Şcolar: Prin prezenta vă comunicăm că pentru activitatea din 22, privind mediatizarea şi conştientizarea elevilor romi cu privire la locurile speciale acordate în învăŃământul preuniversitar … nu mai avem participanŃi deoarece elevii declaraŃi la nivelul comunei Găneasa nu se declară romi iar părinŃii au refuzat participarea.” Semnează directorul coordonator al şcolii respective… ImaginaŃi-vă că într-o localitate sunt două treimi romi şi ei trimit o adresă de genul ăsta către inspectorat şi spun că refuză părinŃii participarea şi elevii nu vor să se declare romi… ce putem face noi vis-à-vis de această incluziune socială a romilor? Cum putem lucra noi? Avem doi mediatori şcolari la nivelul judeŃului şi sunt cel puŃin 20 de localităŃi cu număr mare de romi… Ce pot face aceştia? Ce poate face o studentă care nu e de etnie romă, nu ne-am văzut în ultimii doi ani cred decât de două ori… îşi face şi ea treaba… mănâncă o pâine… scurt şi la obiect… deci n-am văzut-o, n-o cunosc… este studentă la zi […]; cealaltă de etnie romă se ocupă dar nici ea nu pote străbate tot Ilfovul cum nici eu nu pot face toată treaba în Prefectură… ( FG – Bucureşti)

Persoanele eliberate din penitenciar – nu a fost creat un cadru care să reglementeze

integrarea acestora în societate după punerea în libertate, iar lipsa acestuia conduce de

cele mai multe ori la repetarea infracŃiunilor şi întoarcerea în penitenciar. Normalizarea

relaŃiilor dintre persoanele care au fost eliberate din penitenciar şi comunitate este în acest

moment aproape imposibilă.

„Nu există nişte prevederi care să vizeze integrarea socială a persoanelor eliberate din penitenciar. În prezent se desfăşoară un proiect PHARE referitor la integrarea persoanelor cu trecut infracŃional şi încercăm să atragem sprijinul comunităŃii pentru a facilita reintegrarea acestor persoane, dar este foarte dificil deoarece etichetarea lor este şi mai mare. Dacă persoanele rome nu sunt vinovate că sunt romi pentru că aşa s-au născut, pe aceştia comunitatea îi condamnă pentru că au ajuns în această situaŃie din cauza lor. În munca noastră am încercat să integrăm social în special minorii. FaŃă de ei societatea este mai tolerantă pentru că nu ajung în penitenciar şi nu sunt contaminaŃi cu valorile negative de acolo. Dar cei care se eliberează condiŃionat, care au o pedeapsă cu închisoarea, pe ei îi resping automat.

- 27 -

Aceasta este o problemă reală pentru că, nefiind sprijiniŃi, riscă să ajungă iar acolo, mai ales cei care nu au sprijin familial.” (FG – Iaşi)

Dacă ar fi să aplicăm o matrice de diagnoză a problemelor legate de politicile de

incluziune socială şi a priorităŃilor ce derivă din acestea, se poate constata că nu apar

diferenŃe între regiunile de dezvoltare. PriorităŃile fixate sunt comune pentru toate cele opt

regiuni de dezvoltare şi se referă la: coerenŃă legislativă, formarea de specialişti şi atragerea

lor în sistem, creşterea finanŃărilor, voinŃă politică pentru îndeplinirea obiectivelor din

strategiile şi planurile de acŃiune adoptate. Cadrul normativ, deşi respectă modelele şi

principiile legislaŃiei europene în domeniu, nu este coerent, adaptat contextului local sau nu

este însoŃit de norme metodologice.

InstituŃiile sunt puŃin conştiente de viziunea altor instituŃii cu atribuŃii în acest domeniu

şi nu iau în considerare activităŃile acestora în rezolvarea unor probleme de interes comun.

InstituŃiilor abilitate le lipsesc în multe cazuri date privind amploarea, cauzele şi dinamica

anumitor probleme sociale, iar strategiile elaborate nu sunt concordante sau nu sunt

coordonate.

„SituaŃia celor care nu vin niciodată la şcoală… nu îi putem monitoriza.. Îi ştiu dacă s-au înscris la mine şi şcoala îi urmăreşte ... ceea ce nu e neapărat evident. Poate la un moment dat, acesta a plecat. Nu există un „un registru unic”, care ar permite să înregistrez toate transferurile din sistem ca să fiu sigur că dacă copilul x a plecat de la şcoala y s-a dus la şcoala z. Să nu dispară din sistem. Să fie în baza de date să zic… Nu mai e la şcoala asta dar s-a dus la alta. Acest lucru face ca raportările noastre să nu fie niciodată precise, pentru că noi facem o diferenŃă matematică care nu are o semnificaŃie neapărat statistic, sociologic, între ce a intrat la începutul anului şi ce iese la sfârşitul anului. Nimeni nu urmăreşte dacă diferenaŃa aia înseamnă copii care repetă, deci sunt tot în sistem sau transferaŃi care nu au ieşit din evidenŃa şcolară sau care pur şi simplu au plecat din sistem. Neavând acest sistem unificat nu-i pot urmări. (interviu – InstituŃie publică)

O parte a punctelor slabe indicate de specialişti cu privire la politicile de incluziune

socială – schimbările legislative frecvente, lipsa unei structuri integrate a serviciilor sociale,

politizare excesivă a instituŃiilor cu atribuŃii în acest domeniu – arată că, în prezent, ei simt

lipsa unei abordări de tip mainstreaming în politicile de incluziune socială care să reunească

strategii comune, măsuri pentru grupurile Ńintă, programe, proiecte. Evident, această

abordare trebuiesă fie completată , aşa cum specialiştii au indicat, de o abordare targeting,

pe fiecare grup defavorizat/ vulnerabil în parte. Cele două abordări trebuie să se desfăşoare

în paralel, ceea ce acum pare să nu se întâmple în viziunea celor care lucrează în domeniu.

Măsurile, politicile de incluziune socială de cele mai multe ori nu par a fi coordonate şi omit

- 28 -

anumite interdependenŃe. Cu alte cuvinte, se doreşte coerenŃă atât la nivel de organizare

instituŃională cât şi la nivel legislativ şi se constată în paralel o slabă evaluare şi monitorizare

a gradului de implementare a măsurilor locale din domeniul incluziunii sociale.

- 29 -

IV. EVALUAREA COLABORĂRII INTERINSTITUłIONALE ÎN DOMENIUL

INCLUZIUNII SOCIALE

Nu se poate vorbi de un blocaj în colaborarea dintre instituŃiile cu responsabilităŃi în

domeniul incluziunii sociale, dar anumite disfuncŃionalităŃi sunt prezente atât pe orizontală,

la nivel local, cât şi pe verticală, între nivelurile local şi central. Cauzele identificate de

participanŃi pentru această stare de fapt se referă la cunoaşterea insuficientă a viziunii altor

instituŃii implicate în domeniul social, la neaderarea la unele obiective comune şi

necunoaşterea opiniilor beneficiarilor direcŃi ai serviciilor sau prestaŃiilor sociale oferite. De

asemenea, nu există o înŃelegere în profunzime a rolului pe care instituŃia în cauză îl deŃine

în ansamblul procesului de incluziune socială. Abordarea instituŃiei se restrânge, în unele

cazuri, doar la furnizarea unui anume tip de serviciu social pentru care are responsabilităŃi

reglementate legislativ. Astfel, nevoile multiple ale beneficiarilor se pierd în intervenŃia

nedirijată a unui cumul de instituŃii care reacŃionează şi se mobilizează lent.

„Pentru instituŃiile publice, incluziunea socială este o problemă marginală. Deci nu e considerată ca un obiect de bază al instituŃiei. Şomajul are treaba lui…să plătească şomajul şi să plătească cursurile de calificare… organizează o întâlnire, au probleme pe care le discută şi cu asta, sănătate…” (FG – GalaŃi) „Ar trebui să se creeze o legătură, un tot unitar pentru că de cele mai multe ori (...) situaŃia poate fi rezolvată de mai multe instituŃii…un singur caz depinde de fapt de mai multe…Se deplasează responsabilitatea de la o instituŃie la alta… aş zice că e foarte bine să discutăm de informare… pentru că omul în primul rând trebuie să aibă informaŃia … să ştie unde să se adreseze…” (FG – Bucureşti)

1. Colaborarea instituŃiilor pe plan local

Colaborarea în plan local între instituŃii are loc, dar de cele mai multe ori nu într-un

perimetru oficial, reglementat, ci la nivel informal, între persoane care lucrează în instituŃii

diferite şi au învăŃat să-şi acorde sprijin reciproc în activitate. Din acest punct de vedere, s-a

menŃionat, comisiile judeŃene privind incluziunea socială sunt percepute ca organisme cu un

caracter predominant formal, întâlnirile organizate fiind rare sau, în câteva cazuri, chiar

inexistente.

Evident, există şi exemple de bună practică, dar acestea provin de cele mai multe ori

din moduri de lucru informale, care reflectă capitalul social pe care specialistul îl deŃine.

- 30 -

„În ce ne priveşte (...)… noi colaborăm… noi avem foarte mult nevoie de ceilalŃi, pentru că noi strict aplicăm legea şi asta este, dar dincolo de a aplica legea mai intervin şi alte probleme. Vine femeia lovită, abuzată mai are şi trei copii. Hai, ce facem cu ei? Şi apelăm la DirecŃia de ProtecŃie a Copilului, la centrele de adăpost, la ONG-uri. Apelăm şi noi la cine putem şi dacă nu avem nişte relaŃii stabilite, stai şi te gândeşti – ce faci cu ei? Îi iau acasă? Ne-am confruntat şi cu situaŃii de genul acesta. Am găsit şi soluŃii că tot cu oameni se fac lucrurile. Cam aşa merg lucrurile.” (FG – Bucureşti) „Eu pot să spun că ne-am confruntat cu două situaŃii. InstituŃii cărora nu le pasă şi pe care nu le interesează… şi putem să le trimitem la adrese câte vrem… Şi alŃi colaboratori, care lucrează bine, îşi trimit singuri raportările… ştiu că au probleme de rezolvat şi le rezolvă.” (FG – Timişoara)

2. Colaborarea interinstituŃională între nivelul central şi cel local

Referitor la colaborarea interinstituŃională pe axa verticală, se poate spune că

funcŃionează prin natura ei de subordonare, dar tinde să aibă un caracter mai degrabă

unidirecŃional. Conform participanŃilor la cercetare, instituŃiile centrale cer raportări, fac

verificări şi inspecŃii, dar sunt mai puŃin receptive la feedback-ul instituŃiilor locale, care sunt

nevoite să implementeze măsurile adoptate şi comunicate de la nivel central. Au fost

enunŃate şi situaŃii în care instituŃiile centrale nu oferă suport în vederea unei mai bune

înŃelegeri a anumitor măsuri. AcŃiunile de colaborare suferă şi din cauza reorganizărilor

frecvente şi a schimbărilor bazate pe criterii politice.

„Sunt discuŃii despre descentralizare de ani de zile, despre inversarea circuitului informaŃional şi încă nu s-a întâmplat. Decizia se ia la nivel central, fără consultarea nivelului local şi apoi se încearcă adaptarea soluŃiilor, astfel încât să se poată aplica. Şi în loc să fie eficient, mai mult ne încurcăm.” (FG – GalaŃi)

„Colaborarea pe verticală e cam pierdută de un timp. Nu ştim nimic… de când cu schimbările. Vă spun cinstit, de când cu atâtea schimbări nici nu mai ştim exact cine se ocupă la nivel înalt de aceasta. Noi ne-am dus cu un proiect la semnat la prefect şi în acest proiect erau mai mulŃi parteneri implicaŃi, printre care şi Inspectoratul Şcolar. Dar prefectul a spus: „Dar ce vii cu ăsta la noi? Că mâine îl schimb. Fă-l din nou.” Bine, dar noi de unde să ştim că de azi pe mâine îl schimbă?” (FG – Suceava)

„RaportaŃi! Aşteptăm raportul activităŃii semestriale… şi noi raportăm. Marea majoritate sunt din birou, mai puŃin pe teren… pentru că nici fişele de post nu permit acel teren şi nu există nici logistica. Dacă stăm şi gândim pragmatic, marea parte a colegilor din Ńară, birourile judeŃene pentru romi nu au mijloacele de a se deplasa în comunităŃi şi atunci ei îşi fac rapoartele din Biroul JudeŃean pentru Romi şi raportează inclusiv chestionarele aplicate.” (FG – Iaşi)

- 31 -

„Trimit legi unde nu este clar ce înseamnă acel lucru, ce ai de făcut. Şi atunci noi trimitem întrebarea, să ne clarifice. Ei ne răspund: conform articolului 2, alineat 2 etc, etc. Păi de citit ştim şi noi… dar cum să facem? Atunci trimitem o a doua adresă şi întrebăm: aşa sau aşa?A sau b? Ei iar ne trimit…conform articolului 2, alineat 2. Cu asta m-am confruntat de mai multe ori. Nu ştim cum să aplicăm o prevedere legală şi ei nu ne ajută. Să nu vă spun când legea spune una şi normele spun alta. Şi când întrebăm cum… se răspunde: conform legii!” (FG – Timişoara) „Din centru îŃi vin sarcinile. Tu le execuŃi şi niciodată nu ai feedback că ai făcut bine sau ai făcut prost.” (FG – Cluj)

Pe de altă parte, instituŃiile centrale pun în discuŃie şi situaŃii în care instituŃiile locale

nu sunt receptive la anumite măsuri absolut necesare sau neagă anumite realităŃi sociale

existente. ReprezentanŃii instituŃionali de la nivel central care s-au confruntat cu astfel de

situaŃii consideră că este nevoie de timp, explicaŃii, consultări şi de dialog permanent cu

instituŃiile de la nivelul local.

„Cred că avem o colaborare destul de deschisă ... Sigur că a fost o evoluŃie în timp şi ... noi am început programul în 2001... dacă vorbesc de educaŃia romilor ... la momentul acela am pornit de la o reacŃie extrem de puternic negativă la proiect. Adică „ce-i prostia asta? Noi nu avem nicio problemă cu educaŃia romilor”. Legea românească permite accesul oricui la educaŃie, ceea ce este adevărat. Adică la nivel scriptic suntem perfecŃi şi nu voia nimeni să recunoască că au o problemă de participare sau de insucces, pe abandon şcolar mai crescut sau de calitatea educaŃiei în şcolile astea. Şi ... un refuz total... nu există discriminare, nu exista desegregare, noi suntem perfecŃi. Pornind de la această discuŃie am mers un drum lung... l-am parcurs pentru că acum, măcar la nivelul limbajului, nimeni nu mai spune „nu avem această problemă”. (...) Un prim pas pentru a rezolva orice problemă este să recunoşti că o ai ... Şi acum ... nu se mai pune problema să spunem „noi nu avem” sau în foarte puŃine cazuri se mai pune asta ... şi nu numai (...) dar ei chiar încearcă să-şi caute soluŃii concrete. Au căpătat ... un pic de antrenament şi au văzut nişte mijloace concrete de a face ceva ca să crească participarea şcolară sau succesul şcolar şi atunci au învăŃat mecanismul şi au încearcat să şi-l aplice creator, în funcŃie de situaŃie. Problema cea mai delicată aici este problema desegregarii, despre care iar am plecat de la ideea „nu există” şi atunci primul noustru document oficial nu a fost un ordin de ministru, ci o notificare. Pentru că eram foarte conştientă că ei, de fapt, nu ştiu despre ce vorbim şi, dacă ştiu, refuză să admită că există o astfel de problemă şi atunci a fost un fel de document care încerca să descrie ce înseamnă, ce înŃeleg prin asta ... că ea este o formă foarte gravă de discriminare până la urmă ....“ (Interviu –instituŃie publică)

3. Colaborarea între instituŃiile publice şi organizaŃiile neguvernamentale

Din perspectiva specialiştilor intervievaŃi, în ultimii ani, relaŃia instituŃiilor

administraŃiei publice cu organizaŃiile neguvernamentale devine din ce în ce mai strânsă,

- 32 -

mai necesară. Drept urmare, colaborările între organizaŃiile neguvernamentale şi instituŃiile

publice cu responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale sunt apreciate ca eficiente,

funcŃionabile şi utile din punctul de vedere al efectelor, al schimbului de experienŃă pe care îl

facilitează. Proiectele reuşite în domeniul incluziunii sociale presupun aproape întotdeauna

implicarea ONG-urilor. RelaŃia cu ONG-urile are uneori şi rolul de a oferi siguranŃă activităŃii

specialiştilor din domeniu. Se întâmplă ca specialistul să apeleze la ONG-uri şi în situaŃiile în

care comunicarea interinstituŃională nu funcŃionează (răspunsuri întârziate sau negative de

la alte instituŃii), iar problema de excluziune socială necesită o intervenŃie urgentă multiplă.

Totodată, parteneriatele public-private au început să fie din ce în ce mai populare cel puŃin

la nivel de model de bună practică.

„Foarte bine colaborăm. Ne acoperim foarte bine nevoile locale, ne sprijinim…dânşii vin şi în întâmpinarea nevoilor pe care le-am identificat. Chiar nu sunt probleme din punctul acesta de vedere. Sunt ONG-uri puternice, serioase.” (FG – Suceava)

Se consideră că, în momentul de faŃă, în raport cu nevoile privind furnizarea de

servicii sociale, sectorul societaŃii civile este încă slab dezvoltat şi finanŃat. În unele judeŃe

activează un număr redus de ONG-uri şi de cele mai multe ori activitatea acestora nu poate

răspunde decât unui număr extrem de limitat de probleme. La această situaŃie contribuie

într-o anumită măsură şi slaba dezvoltare a voluntariatului, dar şi problemele legate de

finanŃare. Dacă până la integrarea în Uniunea Europeană, ONG-urile beneficiau de finanŃări

atât de la instituŃiile publice cât şi de la persoane sau companii private din spaŃiul comunitar,

acum aceste fonduri, finanŃări nerambursabile, sponsorizări s-au diminuat foarte mult.

Partenerii de până acum ai ONG-urilor autohtone privesc România, după integrarea în

Uniunea Europeană, ca pe un partener egal şi îşi îndreaptă atenŃia spre state mai puŃin

dezvoltate şi mai vulnerabile. În acest mod problema finanŃării ONG-urilor a devenit una

reală şi acută.

„Sunt puŃini. Acum, de când suntem în Uniunea Europeană au probleme de finanŃare, de accesare de fonduri. În perioada de preaderare aveau alt acces pentru că era vorba de un stat care trebuia dezvoltat.” (FG – Braşov)

„Până la intrarea României în Uniunea Europeană încă mai găseam fonduri, dar acum nu mai găsesc. Îmi spun că: „AŃi intrat în Europa, sunteŃi egali cu noi, descurcaŃi-vă!.” (interviu – ONG)

- 33 -

Pentru că activitatea ONG-urilor este în general apreciată, au apărut şi opinii

conform cărora o parte din furnizarea serviciilor sociale ar trebui trecută în responsabilitatea

organizaŃiilor neguvernamentale pentru a avea un management mai eficient şi pentru

creşterea impactului în rândul beneficiarilor.

„Din punctul meu de vedere ca instituŃie a statului… pot să spun că se colaborează mai bine cu ONG-urile decât cu alte instituŃii ale statului. Eu de asta am ajuns la concluzia că toate serviciile ar trebui canalizate spre ONG-uri pentru că ele se ocupă de o bucăŃică şi o fac bine.” (FG – Bucureşti) „Aş vrea să spun că mi s-ar părea un lucru bun ca serviciile sociale, serviciile de incluziune socială să fie scoase pe cât posbil din instituŃiile statului şi date spre instituŃiile private… mă refer la ONG-uri… cu control din partea statului… Acum mie mi se par aceste instituŃii nişte coloşi industriali.” (FG – Bucureşti)

Pe de altă parte, ONG-urile sunt nemulŃumite de reacŃiile instituŃiilor publice la

propunerile venite din partea lor. Acestea sunt de multe ori întârziate, ceea ce le

îngreunează activitatea şi determină abandonarea unor proiecte. Se poate observa că

dincolo de utilitatea relaŃiei dintre instituŃiile publice şi ONG-uri, aceasta este una mai curând

conjuncturală (în funcŃie de anumite proiecte) şi nu se bazează pe parteneriate solide, de

lungă durată.

„Cu instituŃiile publice? Păi eu vă spun din punct de vedere al unui ONG… Legat de colaborarea cu instituŃiile … Le ia trei săptămâni să îmi răspundă la o scrisoare în care cer aprobarea pentru un eveniment care se va organiza într-un an jumătate... iar ei îmi scriu abia după trei săptămâni. Eu am pierdut finaŃarea de la sponsori … ” (FG – Bucureşti)

- 34 -

V. EVALUAREA NEVOILOR DE CUNOAŞTERE ŞI DE ACCES LA

INFORMAłII ALE SPECIALIŞTILOR

În general, specialiştii îşi extrag informaŃiile de care au nevoie în activitatea curentă

din legislaŃie. Nu se poate vorbi despre o căutare activă şi continuă de informaŃii şi de

instrumente teoretice. Cauzele sunt diverse şi încep de la timpul insuficient alocat

documentării pâna la lipsa motivaŃiei sau a pasiunii pentru acest subiect. Totuşi,

cunoştinŃele teoretice sunt apreciate ca fiind importante şi reprezintă, din punctul de vedere

al participanŃilor la cercetare, diferenŃa dintre un specialist şi un amator. Pe lângă legislaŃie,

sunt utilizate ca surse de informaŃii în domeniul social datele empirice din anchetele sociale

efectuate. Au fost identificate mai rar situaŃii în care se organizează cursuri de formare sau

au loc schimburi de experienŃă.

„Pentru că suntem o instituŃie mai tânără, beneficiem permanent de cursuri de formare care chiar au un caracter practic, sunt predate într-o manieră foarte pragmatică. Mă bucur că în anii de când funcŃionăm au fost pregătiŃi specialişti. Ele sunt organizate de Ministerul JustiŃiei cu parteneri externi din Marea Britanie, Olanda…” (FG – Iaşi)

InformaŃiile referitoare la domeniul incluziunii care sunt căutate cu predilecŃie sunt

fondurile de finanŃare, schimbările legislative, datele statistice referitoare la diverse aspecte:

abandonul şcolar, numărul persoanelor de etnie romă dintr-o comunitate etc. Accesul la

acest tip de informaŃii depinde de situaŃiile particulare, pentru că uneori presupune costuri

pe care instituŃiile nu le au bugetate sau informaŃiile sunt furnizate de alte instituŃii cu

întârziere, în formule incomplete etc.

„Căutăm informaŃii legate de abandonul şcolar la nivel naŃional şi aşa mai departe. Primele lucruri care îmi apar pe Google nu erau site-urile oficiale ale ministerului. Îmi apăreau articole din ziare. Nu există… se fac diverse statistici la nivel de Autoritate NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi la nivelul ministerului … nu cred că ele apucă mereu să fie puse la dispoziŃie şi către public. łin minte că am avut nevoie de nişte informaŃii legate de populaŃie şi număr de şomeri, femei, bărbaŃi, copii. Ne-am dus la DirecŃia de Statistică, dar ne-a spus: „Putem să vă punem la dispoziŃie contra cost.” (FG – Bucureşti)

- 35 -

VI. ANALIZA ÎNłELEGERII DE CĂTRE PUBLIC A CONCEPTULUI DE

INCLUZIUNE SOCIALĂ

ParticipanŃii la cercetare au susŃinut, în general, necesitatea de a comunica

incluziunea către publicul larg şi au pus-o în relaŃie de cauzalitate cu nevoia publicului de a

înŃelege măsurile de incluziune socială. Argumentele prezentate s-au centrat pe ideea că

informaŃiile privind măsurile sociale trebuie comunicate populaŃiei, deoarece incluziunea

face sau ar trebui să facă parte din realităŃile vieŃii cotidiene. De exemplu, chiar dacă

majoritatea populaŃiei este familiarizată şi înŃelege termeni precum „ajutor social” sau „ajutor

de şomaj”, aceştia nu sunt asociaŃi cu ideea de incluziune.

Incluziunea socială este un concept mult mai larg decât protecŃia socială. Un al

doilea motiv al necesităŃii de a îl comunica este acela de a obŃine implicarea activă a

publicului larg şi, implicit, susŃinerea pentru măsurile efective. Mai precis, pentru ca procesul

de incluziune socială să funcŃioneze eficient, el trebuie sprijinit de populaŃie, care e, de fapt,

o parte a lui, şi nu doar un actor. Incluziunea socială presupune eliminarea marginalizării

sociale şi, ca atare, înŃelegerea din partea majorităŃii nevulnerabile a cauzelor care au

condus la diferitele situaŃii de excluziune socială şi a măsurilor ce trebuie luate. Astfel,

incluziunea trebuie percepută ca fiind atât responsabilitatea autorităŃilor cât şi a întregii

populaŃii.

„Ce ar trebui să cunoască oamenii în general despre incluziunea socială şi nu se ştie: faptul că există responsabilitatea faŃă de demnitatea umană, faptul că ai anumite obligaŃii, faptul că tu faci parte dintr-un sistem faŃă de care ai anumite responsabilităŃi. Oamenii nu cunosc care sunt raporturile umane reglementate legal. Nu cunosc care sunt drepturile şi obligaŃiile. (...) deci, în România, ca să vorbeşti de incluziune socială trebuie să mergi la locul unde raportul dintre drepturi, responsabilităŃi şi obligaŃii e prezentat în mod echitabil. Atunci poŃi să vorbeşti de o politică de incluziune socială pentru ca cel care nu este în situaŃia de a fi exclus să înŃeleagă de ce acela este în situaŃia aceea. Ce a generat? Şi să înŃeleagă faptul că între el şi celălalt nu e nicio diferenŃă din punct de vedere al umanităŃii. Faptul că la un moment dat din punct de vedere al statutului social acela este într-o situaŃie mai proastă decât mine nu înseamnă că sunt mai bun ca el. Or, oamenii ... asta e unul din punctele cheie: faptul că egalitatea dintre oameni nu este un concept politic, ci o realitate umană. Oamenii sunt egali în drepturi, în libertăŃi dar şi în responsabilităŃi.” (interviu – ONG) „E clar că pentru incluziunea socială trebuie create nişte parteneriate media. Impactul, dacă ar fi să măsurăm, este colosal. Şi mă gândesc la populaŃia majoritară, care spune „iar dăm ajutoare sociale, iar dăm la toŃi cei vai de capul

- 36 -

lor”. Adică vreau să spun că mentalitatea populaŃiei majoritare integrate este deformată ...” (FG – GalaŃi) „Eu cred în civism şi în voluntariat, în participarea cetăŃeanului nu neapărat remunerată la problemele comunităŃii. Practic, voluntariatul se reduce la câteva acŃiuni izolate. Eu cred că fiecare dintre noi, indiferent că suntem reprezentanŃi ai unor instituŃii, trebuie să dăm dovada de civism şi să participăm la viaŃa comunităŃii. Numai prin politici şi tot felul de instrumente mai mult sau mai puŃin financiare, nu se va rezolva. Eu cred că trebuie lucrat la mentalitate” (FG – Iaşi)

La polul opus se află scepticii, care nu văd necesitatea comunicării acestui concept

către publicul larg şi îşi explică atitudinea rezervată prin lipsa de interes a publicului larg faŃă

de măsuri care nu i se adresează. Scepticii consideră lipsa de interes o stare normală.

Măsurile de incluziune trebuie cunoscute, în această abordare, doar de beneficiari şi de cei

care le pun în aplicare.

„Eu, sincer, nu prea înŃeleg ce vreŃi să spuneŃi. De ce? De ce ar trebui noi să sensibilizăm publicul? Păi dacă nu îi interesează? Dacă ştie că nu poate să beneficieze de un drept, nu-l interesează, îl interesează doar pe cel avizat. Vă dau un exemplu. Dacă într-o scară de bloc avem un vecin, care nu se spală şi miroase urât, îl resping din start, pentru că mă deranjează. Dacă se spală, se schimbă, îl accept, dacă nu, nu. De ce să fac eu ceva?” (FG – Timişoara)

1. Probleme în comunicarea conceptului de incluziune socială

Problemele de comunicare a conceptului de incluziune socială au fost identificate la

nivelul celor trei elemente principale ale procesului de comunicare: la nivelul

comunicatorului, la nivelul canalului de comunicare, dar şi la nivelul publicului receptor.

- 37 -

Figura 2. Obstacole în comunicarea conceptului de incluziune socială

Primele probleme au fost identificate la nivelul comunicatorilor: lipsa unei înŃelegeri

coerente şi unitare a conceptului de incluziune împiedică transmiterea unor mesaje

semnificative către publicul larg. În plus, obiectivele unei astfel de comunicări sunt neclare:

se urmăreşte creşterea gradului de informare sau schimbarea opiniilor şi atitudinilor? În lipsa

unor obiective clare, alegerea mesajului ce urmează a fi transmis sau a canalului de

comunicare cel mai adecvat nu va fi fundamentată pe criterii precise, ceea ce va conduce la

eşecul comunicării.

„Dacă noi nu stabilim despre ce vorbim... cum să comunicăm către ceilalŃi? Deci, prima problemă este că nu ştim despre ce vorbim, a doua, că subiectul în sine este abstract, teoretic, neinteresant pentru media şi de aici faptul că el nu poate intra în „prime-time”, pe prima pagină a ziarului, nu îi poate atrage atenŃia spectatorului sau cititorului.” (interviu – InstituŃie publică)

În ceea ce priveşte canalele de comunicare utilizate de instituŃiile participante la

cercetare, cel mai frecvent a fost menŃionată mass-media, prin intermediul comunicatelor de

presă, al conferinŃelor de presă, evenimentelor publice sau reportajelor/ articolelor dedicate

unei probleme sociale. O altă modalitate de transmitere a mesajelor către publicul larg o

constituie publicarea de informaŃii pe paginile de internet proprii sau dedicate unei teme.

Şi la nivelul mass-mediei au fost identificate o serie de probleme de comunicare:

concentrarea pe senzaŃional/ trivial sau transmiterea eronată a informaŃiilor. Această

- 38 -

concentrare pe senzaŃional se înscrie în evoluŃia generală a mass-mediei, care este afectată

de un proces de selecŃie economică naturală. În plus, aşa cum au remarcat respondenŃii,

lipsa de specializare în domeniul social a jurnaliştilor sau limitarea lor la o cunoaştere

superficială a acestuia constituie un alt factor de distorsionare a mesajelor transmise

publicului larg.

„Eu am observat că acele articole care au un caracter serios sunt foarte mici şi înghesuite şi nu atrag atenŃia publicului, iar cele care sunt încărcate de senzaŃional şi au un titlu pompos sunt foarte vizibile. Eu citeam un articol legat de activitatea de probaŃiune cu minorii, în care deşi am încercat să prezentăm lucrurile cât mai profesionist, chiar am dat şi un studiu de caz al unui copil de 16 ani care a început să facă o activitate, au pus un titlu ceva cu spălat podele. În primul rând copilul acela nu făcuse aşa ceva. Şi au pus o imagine cu cineva care spăla nişte scări. Deci ei asta au reŃinut, au considerat că asta atrage atenŃia publicului, că un copil a fost iertat de judecător şi nu ajunge la puşcărie şi spăla podele la căminul de bătrâni. Când ideea era să transmitem instituŃiilor şi publicului că aceşti copii nu sunt nişte monştri, că au o şansă şi ca să fie reintegraŃi în societate nu trebuie să îi băgăm în penitenciar şi că munca are un rol de formare şi de disciplinare.” (FG – Iaşi) „Jurnaliştii folosesc de foarte multe ori termeni de specialitate fără a avea proprietatea termenilor. E adevărat că nu doar ei....” (interviu – ONG)

IntervievaŃii au apreciat că există diferenŃe între presa locală şi cea centrală. Deşi nu

au o explicaŃie pentru diferenŃele de abordare a subiectelor sociale, participanŃii au subliniat

că la nivel local se constată mai puŃin frecvent concentrarea pe senzaŃional, în unele situaŃii

jurnaliştii locali constituind parteneri media de încredere.

„Mass-media locală parcă e mai responsabilă. Se informează mai bine înainte de a prezenta un caz. La nivel naŃional iau un caz şi atunci încep să prezinte şi legislaŃia şi specialişti care îşi dau cu părerea şi caută partea asta negativă, scandaloasă.” (FG – Suceava) „Noi avem o colaborare cu un post de televiziune local şi doamna care este reporter acolo este cu suflet şi când realizează emisiunile aduce ceva în faŃa opiniei publice. Au fost mai multe cazuri de persoane cu dizabilităŃi, cazuri sociale şi chiar au avut impact.” (FG – Braşov) „Presa centrală, din păcate, nu apreciază foarte mult sau la adevărata valoare o campanie socială, nu numai de incluziune socială, o campanie socială în general (...) Ei caută în general ineditul sau spectaculosul, iar campaniile sociale în cele mai multe cazuri nu răspund exact acestei problematici. Adică hai să ne gândim la o campanie socială sau la o campanie de promovare a incluziunii sociale sau de combatere a violenŃei domestice sau de combatere a traficului de persoane... iar eu mă duc la presă şi zic: „Ok, ăsta este materialul, aş vrea să-l publici pentru că, uite, pe mine mă interesează să fac o campanie de conştientizare sau de prevenire...”. Iar

- 39 -

el îmi spune „Păi nu... adu’ victima să vorbesc cu ea”. „Păi nu pot să-Ńi aduc victima”. „Păi dar pe mine nu mă interesează subiectul decât dacă îmi aduci victima”. (Interviu – InstituŃie publică)

ReprezentanŃii instituŃiilor publice şi ai organizaŃiilor neguvernamentale aşteaptă de

la jurnalişti să se constituie într-un factor de responsabilizare şi educare a publicului larg.

După cum constată şi persoanele intervievate în cadrul cercetării, mass-media nu este un

canal de comunicare fidel al mesajelor transmise de actorii sociali din domeniul incluziunii, ci

are un mecanism propriu de recodificare a mesajelor transmise către public. Astfel,

mesajele ajung distorsionate la publicul receptor, fapt ce poate avea chiar efecte negative

asupra grupurilor care au nevoie de măsuri de incluziune socială.

„Rolul mass-mediei nu este de cele mai multe ori cel care ar trebui să fie, adică de a conştientiza populaŃia care sunt responsabilităŃile, ce se face pentru ei, unde poate primi cineva o informaŃie.” (FG – Suceava)

La nivelul publicului receptor care ar trebui să primească şi să înŃeleagă în mod

corect mesajele transmise de autorităŃi şi de reprezentanŃii organizaŃiilor neguvernamentale

apar alte obstacole. În primul rând, stereotipurile privind anumite grupuri sociale dau o

conotaŃie negativă mesajelor privind măsurile de incluziune adoptate de actorii sociali, fie

publici, fie privaŃi.

„Când e vorba de copii, lumea priveşte lucrurile mai înŃelegător. La bătrâni, la fel. Dar când vorbim de romi sau infractori sau homosexuali, opinia lor nu e prea bună.” (FG – Iaşi)

În plus, din experienŃa intervievaŃilor, la nivelul publicului larg există o lipsă de

empatie, de solidaritate socială, de implicare socială. De aceea şi interesul pentru măsurile

de incluziune socială este destul de scăzut: „Nu este foarte interesat pentru cel de alături.

Nu îl interesează să îl ajute”.

„Din ce am observat noi, publicul larg nu este interesat de aceasta ...nu au pe nimeni în familie, nimeni din jurul lor nu e într-o situaŃie de risc sau nu e beneficiar al unor servicii ale statului ... nu li s-a întâmplat, nu vor să ştie!” (FG – Bucureşti) „Sunt mai multe categorii de oameni. Oamenii care înŃeleg problematica, în general, sunt oameni care lucrează în domeniu sau care au avut tangenŃă sau care au cunoştinŃe în domeniu, care au avut probleme într-un fel sau altul într-un anumit moment dat al vieŃii lor, iar oamenii aceştia înŃeleg într-un fel pentru că s-au regăsit în situaŃie şi atunci pot să conceapă dezvoltarea unor astfel de politici. Sunt oameni,

- 40 -

pe de altă parte, care privesc această problematică a incluziunii sociale ca fiind o chestie inutilă. „De ce mai trebuie să faceŃi şi chestia asta, pentru că oricum nu ajutaŃi cu nimic? Ce rol mai aveŃi şi voi în societate?” (interviu – InstituŃie publică)

În plus, publicul larg este asaltat de mesaje diverse, din care selectează permanent,

şi de probleme cotidiene. Mai ales în regiunile mai sărace, atâta vreme cât mare parte din

populaŃie este concentrată pe satisfacerea nevoilor primare (hrană, locuire), receptivitatea

faŃă de mesajele care promovează incluziunea socială este apreciată a fi foarte scăzută.

„În momentul în care oamenii vor avea ce pune pe masă, vor fi interesaŃi şi de campanii. La nivelul societăŃii româneşti, oamenii sunt interesaŃi de alte lucruri. Când vor putea oferi copiilor lor măcar un nivel de subzistenŃă, vor fi interesaŃi şi de altceva.” (FG – Iaşi)

2. SoluŃii pentru o mai bună comunicare a conceptului de incluziune socială la

nivelul publicului

În primul rând, s-a afirmat că la nivelul instituŃiilor comunicatoare trebuie să existe

constanŃă şi perseverenŃă în transmiterea informaŃiilor privind incluziunea socială. Chiar

dacă mass-media constituie un mecanism de introducere a unor problematici pe agenda

publică, aceasta nu este singura condiŃie pentru a determina schimbări de opinii şi percepŃii

la nivelul publicului larg. Este nevoie de timp şi o bună planificare pentru a produce

schimbări.

De asemenea, strategiile de comunicare trebuie să aibă în vedere şi să prevadă

efectele de „distorsionare” a mesajelor la nivel mass-mediei. Astfel, mesajele trebuie

adaptate atât pentru a atrage atenŃia, dar şi pentru a necesita o cât mai mică intervenŃie din

partea jurnaliştilor.

„Noi, la rândul nostru, am încercat să ne transformăm în ceea ce este presa... am hiperbolizat lucrurile. Furând din meseria lor, am încercat să le captăm atenŃia. Trebuie formaŃi oameni care să lucreze cu presa. Asta depinde de calitatea managerului, de a forma un om pe mai multe direcŃii, fără să-i scrie neapărat în fişa postului” (FG – Cluj-Napoca)

În plus, intervievaŃii au considerat necesară informarea şi formarea jurnaliştilor din

domeniul social, astfel încât aceştia să înŃeleagă mai bine conceptele vehiculate, drepturile

şi obligaŃiile actorilor implicaŃi.

- 41 -

„Media nu ştie exact care sunt responsabilităŃile instituŃiilor prin lege de ani de zile. Nu se duc întâi la primar „Domnule, dumneata ce ai făcut? Ai făcut ceva ca să-i scoŃi din sărăcie pe oamenii ăştia?” şi după aia, dacă primarul zice „Eu am făcut, dar nu am avut legi, nu am avut posibilitatea, nu am avut alocare bugetară de la consiliul judeŃean... te duci mai departe la consiliu şi apoi la iniŃiatorul legilor.” Dar pentru că ei o fac într-un mod nefiresc şi apelează la un minister, care dă din umeri şi zice „legi avem” sau apare în diferite emisiuni şi explică „uite că legislaŃia prevede asta ..”, impactul este foarte mic, chiar şi pe semnalarea de cazuri concrete. Deocamdată eu cred că media ar trebui mult pregătită.” (interviu – InstituŃie publică)

Pentru a creşte receptivitatea publicului larg la informaŃiile despre măsurile de

incluziune socială trebuie adaptat conŃinutul mesajelor, cu ajutorul următoarelor soluŃii:

� Prezentarea în principal a unor exemple concrete, cu explicarea cauzelor care au

condus apariŃia unei situaŃii de vulnerabilitate;

� Prezentarea efectelor măsurilor de incluziune socială pentru întreaga comunitate/

societate, astfel încât acestea să nu mai fie percepute ca discriminare pozitivă;

� Stimularea reacŃiilor empatice prin sublinierea faptului că orice membru al

comunităŃii se poate afla la un moment dat într-o situaŃie de vulnerabilitate.

Receptivitatea publicului larg faŃă de măsurile de incluziune socială poate fi crescută,

în opinia intervievaŃilor, şi prin încurajarea şi susŃinerea voluntariatului şi promovarea

rezultatelor obŃinute cu ajutorul voluntarilor, deoarece cunoaşterea directă este cea mai

eficientă în înŃelegerea necesităŃii măsurilor de incluziune socială.

- 42 -

VII. CONCLUZII

Rezultatele analizei evidenŃiază în principal disfuncŃionalităŃile generale ale

sistemului de incluziune socială pentru că acestea au apărut în reacŃia imediată şi spontană

a respondenŃilor la tematica propusă. Desigur că progresele făcute în asistenŃa socială, în

politicile anti-sărăcie, în construirea unei societăŃi incluzive sunt notabile şi punctate de

participanŃi prin aprecierea pozitivă a evoluŃiei măsurilor şi politicilor din domeniu. Cu toate

acestea, sistemul se află încă în plin proces de reformă şi de aşezare, iar problemele şi

neconcordanŃele îi preocupă cel mai mult pe specialişti. Era previzibil, spun aceştia, ca

dinamica măsurilor şi politicilor de incluziune socială să fie una pozitivă, întrucât întregul

sistem reprezintă, practic, o construcŃie post-1990. Aşteptările actorilor cu responsabilităŃi

legate de incluziune sunt însă departe de a fi îndeplinite şi, prin urmare, punctele slabe sunt

cele mai pregnante în discursul lor, cu atât mai mult când compară realizările României cu

cele ale altor state membre ale Uniunii Europene.

� Conceptul de incluziune socială este încă slab internalizat la nivelul instituŃiilor cu

atribuŃii în domeniul social. O primă cauză a acestei situaŃii sunt confuziile terminologice,

însă slaba internalizare constatată se explică şi prin faptul că instituŃiile nu par să perceapă

imaginea de ansamblu a sistemului şi rolul pe care îl joacă fiecare şi, nu în ultimul rând, nu

utilizează în mod operaŃional conceptul de incluziune.

„La nivel local nu prea se înŃelege acest concept al incluziunii sociale, el se înŃelege doar din perspectiva ajutorului social şi a acelor prestaŃii sociale care trebuie date persoanelor defavorizate, dar nu neapărat incluziunea lor şi creşterea implicării sociale în comunitate. (...) Şi din perspectiva finanŃării, există grupuri vulnerabile pentru care au fost dezvoltate mai multe programe în detrimentul altor grupuri, nu există evaluare de impact a programelor decât referitoare la numărul beneficiarilor asistaŃi (...). Dar dacă te gândeşti, impactul programelor nu înseamnă numai banii pe care-i primesc oamenii respectivi, ci şi modul în care oamenii… trebuie să demonstrezi că oamenii respectivi nu au fost, nu sunt excluşi social, iar asta nu cred că s-a făcut… s-a făcut (...) doar pe anumite proiecte, iar rezultatele... eu nu-mi aduc aminte să fi văzut astfel de studii de impact. Îmi imaginez că este destul de greu să faci acest lucru, dar oricum trebuie făcut.” (interviu – ONG)

� Incluziunea socială reprezintă un concept care deschide o nouă direcŃie în

politicile sociale, direcŃie care nu vizează doar combaterea sărăciei, a marginalizării sociale,

ci construirea unei societăŃi solidare, bazată pe oportunităŃi egale. Această nouă paradigmă

- 43 -

în politicile sociale trebuie să fie implementată în/ de toate instituŃiile locale sau centrale într-

un mod unitar.

� Se consideră că s-au făcut paşi importanŃi în reformarea sistemului de politici de

incluziune socială, dar rămân o serie de puncte slabe semnificative ca impact:

inconsecvenŃă la nivelul legislaŃiei, subfinaŃare, lipsă de coordonare şi adaptare, lipsă de

specialişti, birocraŃie excesivă.

� Specialiştii simt lipsa unei abordări de tip mainstreaming în politicile de incluziune

socială, care să reunească strategii comune, măsuri pentru grupurile Ńintă, programe,

proiecte. Evident, aceasta trebuie însoŃită şi de o abordare targeting amănunŃită, pe fiecare

grup defavorizat / vulnerabil în parte. Cele două abordări trebuie să coexiste, ceea ce acum

pare să nu se întâmple în viziunea celor care lucrează în domeniu.

� DeficienŃele de colaborare interinstituŃională sunt evidente şi persistă din cauza

lipsei unor proceduri clare care să reglementeze acest proces şi să formeze o reŃea

instituŃională de intervenŃie într-un anumit caz de excluziune socială. Colaborarea cu

organizaŃiile neguvernamentale este valorizată la nivelul instituŃiilor publice, dar şi aceasta

se confruntă uneori cu probleme legate de reacŃiile instituŃionale întârziate.

� Comunicarea conceptului de incluziune socială către publicul larg este marcată

de incoerenŃa existentă la nivelul instituŃiilor publice în ceea ce priveşte înŃelegerea şi

utilizarea lui. Obiectivele de comunicare nu sunt clar stabilite, iar mass-media acordă atenŃie

doar situaŃiilor care conŃin o parte de „senzaŃional”. În acelaşi timp, nici publicul nu manifestă

receptivitate faŃă de aceste subiecte, stereotipurile şi prejudecăŃile faŃă de anumite grupuri

vulnerabile fiind încă destul de evidente.

- 44 -

BIBLIOGRAFIE

Arpinte Daniel, Baboi Adriana, Cace Sorin, Cristina Tomescu, ,Stănescu Iulian (2008).

Politici de incluziune socială. În Calitatea vieŃii, XIX, nr. 3-4, pp. 339-364

Fleck Gabor, Florea Ioana, Kiss Denes, Rughiniş Cosima (2008). Vino mai aproape.

Incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi. Bucureşti: Human

Dynamics

Marshall, Gordon. (2003). DicŃionar de Sociologie – Oxford. Bucureşti: Editura Univers

Enciclopedic

Mărginean, Ioan. (2004). Imperativul reorientării, dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale

individualizate pentru copii. În Revista de AsistenŃă Socială Nr. 1/2004

Pop, Luana (coordonator) (2002). DicŃionar de Politici Sociale. Bucureşti: Editura Expert

Zamfir, Cătălin. (2002). Excluziunea şi incluziunea socială, concepte cheie ale politicilor

sociale. În Revista de AsistenŃă Socială, Nr. 6/2002

*** Report on National Action Plans on Social Inclusion. (2006)

http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/strategy_reports_en.htm

*** Planul NaŃional Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii sociale. În Revista de

AsistenŃă Socială Nr. 3/2002

- 45 -

ANEXĂ Date privind desfăşurarea focus-grupurilor şi a interviurilor

Focus-grupuri (FG)

FG nr. 1 – Regiunea Sud Muntenia

Locul: Bucureşti

Data: 27.05.2009

Nr. de participanŃi: 9

InstituŃii participante:

1. AJPS Argeş 2. DMPS Giurgiu 3. Prefectura Teleorman 4. FundaŃia Umanitară Hand-Rom 5. Primăria Piteşti - Serviciul ProtecŃia

Persoanelor cu Handicap şi a Persoanelor Vârstnice

6. AASPS Alexandria 7. CJRAE Prahova 8. ISR Sud-Muntenia 9. AJOFM Călăraşi

FG nr. 2 – Regiunea Bucureşti - Ilfov

Locul: Bucureşti

Data: 28.05.2009



1. Serv. ProbaŃiune – Tribunalul Bucureşti 2. AJPS Ilfov 3. Primăria Buftea 4. Prefectura Bucureşti 5. CNPV 6. Romani Criss 7. FundaŃia Parada 8. IS Ilfov 9. DGASPC Sector 3 10. DMPS Bucureşti

FG nr. 3 – Regiunea Sud vest Oltenia

Locul: Craiova

Data: 28.05.2009



1. AJOMF Dolj 2. CARP Dolj 3. Consiliul judeŃean al persoanelor vârstnice 4. ISJ Olt 5. AsociaŃia Vasiliada 6. Prefectura Olt 7. AsociaŃia Rrom-Grand 8. Primăria Craiova 9. DMPS Vâlcea 10. DGASPC Dolj

FG nr. 4 – Regiunea Nord-vest

Locul: Cluj-Napoca

Data: 28.05.2009



1. ANR Birou Cluj 2. Prefectura Cluj 3. Uniunea Generală a Pensionarilor Cluj 4. ISJ Sălaj 5. SPAS Turda 6. CRCR Cluj 7. DGASPC Cluj 8. DMPS Cluj

FG nr. 5 – Regiunea Vest

Locul: Timişoara

Data: 29.05.2009



1. AJOFM Timiş 2. BJR Timişoara 3. CJP Arad 4. DGASPC Arad

FG nr.6 – Regiunea Bucureşti - Ilfov

Locul: Bucureşti

Data: 29.05.2009



1. AJOFM Ilfov 2. DMPS Ilfov 3. ISRB-I 4. ISMB

- 46 -

5. DMPS Timiş 6. ISJ Arad 7. Primăria Timişoara 8. FundaŃia Rudolf Walter 9. FundaŃia Bethany

5. Prefectura Ilfov 6. FundaŃia Romanian Angel Appeal 7. DGASPC Sector1

FG nr.7 – Regiunea Centru

Locul: Braşov

Data: 29.05.2009



1. FundaŃia FAST 2. DGASPC Braşov 3. AJPS Mureş 4. ISJ Braşov 5. ANR Birou centru 6. ISoc Braşov 7. Primăria Zărneşti 8. Centrul Şcolar pentru educaŃie inclusivă Braşov

9. DMPS Covasna 10. AJOFM Braşov 11. Prefectura Sibiu

FG nr.8 – Regiunea Nord-est

Locul: Suceava

Data: 2.06.2009



1. DMPS Suceava 2. AJOFM NeamŃ 3. ONG Bacău (FSC) 4. DGASPC Bacău 5. CJP Suceava 6. IPJ NeamŃ 7. BJR NeamŃ

FG nr.9 – Regiunea Nord-est

Locul: Iaşi

Data: 3.06.2009



1. AJOFM Iaşi 2. BJR Botoşani 3. DGASPC Vaslui 4. DMPS Botoşani 5. Prefectura Vaslui 6. ISJ Iaşi 7. Serviciul de probaŃiune – Tribunalul Iaşi 8. ONG Botoşani-ADCIA 9. FundaŃia pentru Tineret, Iaşi 10. FundaŃia Alături de voi, Iaşi

FG nr.10 – Regiunea Sud-est

Locul: GalaŃi

Data: 4.06.2009

Nr. de participanŃi:8


1. AJOFM Tulcea 2. BJR Brăila 3. DGASPC GalaŃi 4. DMPS ConstanŃa 5. Prefectura Brăila 6. ISJ GalaŃi 7. FundaŃia „Muncă şi Prosperitate” Brăila 8. FundaŃia”Inimă de copil”

- 47 -

Repartizarea instituŃională în cadrul focus-grupurilor

InstituŃii prezente la FG Nr. InstituŃii conform metodologiei aprobate Număr Detalii

1. DirecŃii Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului (DGASPC) (10)

11 1. DGASPC Vaslui 2. DGASPC Bacău 3. DGASPC GalaŃi 4. DGASPC GalaŃi 5. DGASPC Arad 6. DGASPC Dolj 7. DGASPC Cluj 8. DGASPC Braşov 9. DGASPC Sector 3 10. DGASPC Sector1 11. AASPS Alexandria13

2. AgenŃii JudeŃene de Ocupare a ForŃei de Muncă (AJOFM) (10)

9 1. AJOFM Iaşi 2. AJOFM NeamŃ 3. AJOFM Tulcea 4. AJOFM Călăraşi 5. AJOFM Tulcea 6. AJOMF Dolj 7. AJOFM Timiş 8. AJOFM Braşov 9. AJOFM Ilfov

3. Prefecturi – coordonatorii activităŃii Comisiilor judeŃene de incluziune socială (10)

8 1. Prefectura Vaslui 2. Prefectura Brăila 3. Prefectura Teleorman 4. Prefectura Olt 5. Prefectura Cluj 6. Prefectura Sibiu 7. Prefectura Bucureşti 8. Prefectura Ilfov

4. Inspectorate Şcolare JudeŃene (ISJ) (9)

9 1. ISJ Iaşi 2. ISJ GalaŃi 3. ISJ GalaŃi 4. ISJ Olt 5. ISJ Arad 6. ISJ Salaj 7. ISJ Braşov 8. ISMB14 9. Centrul Şcolar pentru educaŃie inclusivă Braşov15

5. Birouri JudeŃene pentru Romi (BJR) (8)

7 1. BJR Botoşani 2. BJR NeamŃ 3. BJR Brăila 4. BJR Brăila 5. BJR Timişoara 6. ANR Birou Cluj 7. ANR birou centru

13 AASPS Alexandria = AdministraŃia ActivităŃilor Sociale ProtecŃie Socială Alexandria 14 ISMB = Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti 15 Centrul şcolar pentru educaŃie inclusivă Braşov - instituŃie subordonată Consiliului judeŃean, colaborează cu Inspectoratul Şcolar JudeŃean Braşov pe probleme de învăŃământ pentru copii cu cerinŃe educative speciale

- 48 -

InstituŃii prezente la FG 6. Servicii publice de asistenŃă socială

din subordinea Consiliilor Locale (SPAS) (6)

6 1. Primăria Craiova 2. Primăria Timişoara 3. Primăria Zărneşti 4. Primaria Buftea 5. Primăria Piteşti 6. SPAS Turda

7. Inspectorate sociale regionale/ InspecŃii sociale judeŃene (ISoc) (5)

4 1. ISR Sud-Muntenia 2. ISoc Braşov 3. IS Ilfov 4. ISRB-I16

8. AgenŃii JudeŃene pentru PrestaŃii Sociale (AJPS) (4)

3 1. AJPS Argeş 2. AJPS Mureş 3. AJPS Ilfov

9. Servicii de probaŃiune (3) 2 1. Serviciul de probaŃiune – Tribunalul Iaşi 2. Serv. ProbaŃiune – Tribunalul Bucureşti

10. Case JudeŃene de Pensii (CJP) (2) 2 1. CJP Suceava 2. CJP Arad

11. OrganizaŃii neguvernamentale (ONG) (23)

19 1. ONG Botoşani-ADCIA 2. FundaŃia pentru Tineret Iaşi 3. FundaŃia Alături de voi Iaşi 4. ONG Bacău (FSC) 5. FundaŃia „Muncă şi Prosperitate” Brăila

6. FundaŃia”Inimă de copil” 7. FundaŃia Umanitară Hand-Rom 8. AsociaŃia Vasiliada 9. AsociaŃia Rrom-Grand 10. FundaŃia Rudolf Walter 11. FundaŃia Bethany 12. Romani Criss 13. FundaŃia Parada 14. FundaŃia Romanian Angel Appeal 15. Uniunea Generală a Pensionarilor Cluj FundaŃia FAST

16. CJRAE Prahova17 17. CRCR Cluj18 18. CNPV19 19. Consiliul judeŃean al persoanelor vârstnice Dolj20

12. Rezerve: Inspectorate JudeŃene de PoliŃie (IJP) (9)

1 1. IPJ NeamŃ

16 ISRB-I = Inspectoratul Social Regional Bucureşti-Ilfov 17 CJRAE Prahova = Centrul JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională Prahova 18 CRCR Cluj = Centrul de Resurse pentru comunităŃile de Rromi 19 CNPV = Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice - instituŃie de stat cu rol de mediere între persoanele în vârstă şi autorităŃile publice 20 Filiala JudeŃeana Dolj a CNPV

- 49 -

Interviuri

Cele 16 interviuri incluse în cercetare au fost realizate cu persoanele cu responsabilităŃi în domeniul incluziunii sociale din următoarele instituŃii:

1. AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

2. AgenŃia NaŃională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi BărbaŃi

3. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului

4. AgenŃia NaŃională pentru Romi

5. AsociaŃia Caritas

6. AsociaŃia Nevăzătorilor din România

7. Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap,

8. Consiliul NaŃional al Persoanelor Vârstnice

9. FundaŃia pentru Dezvoltarea SocietăŃii Civile

10. Patriarhia Română

11. Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Inovării

12. Ministerul AdministraŃiei şi Internelor

13. Ministerul JustiŃiei şi LibertăŃilor CetăŃeneşti

14. Ministerul Dezvoltării Regionale şi LocuinŃei

15. Oficiul Român pentru AdopŃii

16. OrganizaŃia SalvaŃi Copiii

percepŃia asupra incluziunii sociale în rândul ... si... · probleme în comunicarea conceptului...

Documents