Pentateuhul

(Primele cinci cărți ale Vechiului Testament, scrise de Moise)

FACEREA

Cap. 1-Facerea lumii

Ziua I- Crearea luminii, a zilei și a nopții.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar

întunericul l-a numit noapte.(Fac. 1, 3-5)

Ziua a II-a- Crearea cerului.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de

deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer.(Fac. 1, 6-8)

Ziua a III-a-Crearea uscatului-a pământului, a mărilor, a verdeții, a ierbii și a pomilor roditori.

Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!"(Fac. 1, 9). Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări (Fac. 1, 10). Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după

felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!"(Fac. 1, 11).

Ziua a IV-a-Crearea soarelui, a lunii și a stelelor.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii (Fac. 1, 14). A

făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele (Fac. 1, 16).

Ziua a V-a-Crearea animalelor și ființelor vii din ape și a păsărilor și binecuvântarea lor.

A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor (Fac. 1, 21). Şi le-a

binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ (Fac. 1, 22).

Ziua a VI-a-Crearea animalelor și a fiarelor sălbatice. Crearea omului și binecuvântarea lui.

Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor" (Fac. 1, 24). Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice,

toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"(Fac. 1, 26). "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"(Fac. 1,

28).

Cap. 2-Sfințirea zilei a șaptea. Așezarea omului în rai. Prima familie.

Ziua a VII-a-Ziua odihnei.

Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială (Fac. 2, 3).

-Facerea omului: Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie (Fac. 2, 7).

-Sădirea grădinii din Eden și punerea omului în ea: În mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului (Fac. 2, 9).

-Râul ce ieșea din Eden cu cele 4 brațe: Fison, Gihon, Tigru, Eufrat.

-Porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinCţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Fac. 2, 6-7).

-Adam dă nume tuturor ființelor vii.

-Crearea femeii din coasta lui Adam.

Cap. 3-Căderea strămoșilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduința lui Mesia.

-Amăgirea Evei de către șarpe. Eva și apoi Adam mănâncă din pomul cunoștintei binelui și răului.

-Cele trei blesteme ale lui Dumnezeu:

1. Către șarpe.

2. Către Eva: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni" (Fac. 3, 16).

3. Către Adam: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce"(Fac. 3, 17-19).

-Izgonirea lui Adam și a Evei din Rai.

-Punerea heruvimilor să păzească drumul către pomul vieții.

Cap. 4-Cain și Abel. Urmașii lor

-Nașterea lui Cain și a lui Abel.

-Jertfa lui Abel este bineplăcută lui Dumnezeu. Cain îl omoară pe Abel. Blestemul lui Dumnezeu asupra lui Cain

-Blestemul asupra lui Cain.

-Nașterea lui Enoh din Cain.

-Nașterea lui Set din Adam și Eva.

-Nașterea urmașilor.

Cap. 5-Neamurile patriarhilor de la Adam până la Noe

-Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit (Fac. 5, 5).

-Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit (Fac. 5, 27).

-Lameh a trăit o sută optzeci şi opt de ani şi atunci i s-a născut un fiu. Şi i-a pus numele Noe, zicând: "Acesta ne va mângâia în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!" (Fac. 5, 28-29).

-Noe naște pe Sem, Ham și Iafet.

Cap. 6-Vestirea potopului. Facerea corăbiei.

-Nașsterea uriașilor mai înainte de potop.

-Căirea lui Dumnezeu pentru facerea omului și hotărârea potopului: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut" (Fac. 6, 7).

-Dumnezeu îi spune lui Noe să își pregătească o corabie.

-Vestirea legământului lui Dumnezeu cu Noe: Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi împreună cu toate celelalte ființe vii, din fiecare câte o pereche (Fac. 6, 18).

Cap. 7-Potopul

-Noe intră în corabie împreună cu toată casa sa și cu perechile de animale și de celelate ființe vii.

-Potopul a ținut patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Cap. 8-Încetarea potopului

-Corabia lui Noe s-a oprit pe Munții Ararat.

-Noe face jertfelnic lui Dumnezeu.

Cap. 9-Legământul cu Noe. Curcubeul, semnul legământului.

-Dumnezeu binecuvintează pe Noe și pe fiii săi: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi. Căci Eu şi sângele vostru, în care e viaţa voastră, îl voi cere de la orice fiară; şi voi cere viaţa omului şi din mâna omului, din mâna fratelui său. De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său. Voi însă naşteţi şi vă înmulţiţi şi vă răspândiţi pe pământ şi-l stăpâniţi! " (Fac. 9, 1-7).

-Dumnezeu încheie legământul cu Noe, cu fiii săi și cu urmașii lor: Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie; Şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiască pământul" (Fac. 9-11).

-Curcubeul-semnul legământului.

-Ham vede goliciunea tatălui său. Noe blesteamă pe Canaan, fiul lui Ham, iar pe Sem și Iafet îi binecuvintează.

Cap. 10-Seminția și urmașii lui Noe.

-Din Canaan se nasc: Sidon, Het, Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu și alții.

Cap. 11-Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminția lui Sem.

-După ce, din pricina semeției lor, oamenii au început a înălța în țara Senaar un turn înalt, Dumnezeu le-a amestecat limbile și i-a împrăștiat în tot pământul și au încetat de a mai zidi cetatea și turnul.

-Cetatea s-a numit Babilon.

-Din seminția lui Sem se naște Avram: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor și Haran, iar lui Haran Lot.

-Avram ia de femeie pe Sarai, iar Nahor pe Milca. Sarai era stearpă.

-Terah a luat pe Avram, fiul său, și pe Lot, nepotul său, și pe Sarai nora sa și a plecat cu ei în Urul Caldeii, ca să meargă până în țara Canaanului, dar au mers până la Haran și s-au așezat acolo.

Cap. 12-Chemarea lui Avram.

- După aceea a zis Domnul către Avram: "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (Fac. 12, 1-3).

-Avram a luat pe Sarai, pe Lot și toate averile ce agonisiseră ei și toți oamenii pe care îi aveau în Haran și au ajuns în Canaan și au rămas la Sichem, la stejarul Mamvri, unde S-a arătat Domnul lui Avram.

-Apoi a coborât Avraam în Egipt pentru că se făcuse foamete în ținutul de la răsărit de Betel unde fusese mai înainte.

-Avram și Sarai se înțeleg să spună egiptenilor că Sarai îi este soră, iar Faraon o ia de femeie. Dumnezeu lovește pe Faraon cu bătăi mari și grele, iar Faraon i-o dă înapoi pe Sarai.

-Avram pleacă din Egipt cu toți ai lui.

Cap. 13-Avram se desparte de Lot.

-Din Egipt a pornit în părțile de miazăzi ale Canaanului.

-Se întoarce aproape de Betel, unde i Se arătase Dumnezeu mai înainte.

-Din princina mulțimii vitelor și averilor, Avraam și Lot se despart.

-Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălășluit în cetățile Iordanului, până la Sodoma.

-Altă făgăduință către Avram: "Ridică-ti ochii şi, din locul în care eşti acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi şi răsărit şi spre mare, Că tot pământul, cât îl vezi, ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru vecie. Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi. Scoală şi cutreieră pământul acesta în lung şi în lat, că ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pentru vecie"(Fac. 13, 14-17).

-Avram a venit și s-a așezat la stejarul Mamvri în Hebron și a zidit acolo un jertfelnic Domnului.

Cap. 14.-Robirea lui Lot. Avram îl scapă pe Lot și este binecuvântat de Melchisedec.

-După războiul împotriva Sodomei și Gomorei precum și a altor cetăți, după ce biruitorii au luat toate averile Sodomei și Gomorei, au luat de asemenea și pe Lot și toată averea lui.

-Avram, vestit fiind de unii din cei scăpați, a adunat slugile sale, trei sute optsprezece, și au întors toată prada luată din Sodom și pe Lot cu toate ale sale.

-Avram este binecuvântat de regele Salemului, Melchisedec, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt, care îi aduce pâine și vin: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!"(Fac. 14, 20).

-Avram i-a dat lui Melchisedec zeciuială din toate.

Cap. 15-Credința și dreptatea lui Avraam.

-Avram primește de la Dumnezeu făgăduința nașterii de fii și iarăși făgăduința înmulțirii urmașilor săi mai mult decât stelele cerului.

-Avram jertfește lui Dumnezeu jertfă.

-Dumnezeu îi spune lui Avram că urmașii săi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiți și apăsați patru sute de ani, ca El va judec neamul acela și că după aceea ei vor ieși să vină aici, cu avere multă

-În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram.

Cap. 16-Ismael.

-Sarai a luat pe Agar egipteanca, sluga ei, și a dat-o de femeie lui Avram, și zămislind Agar, a început a disprețui pe Sarai, iar Sarai a izgonit-o.

-Lui Agar i s-a arătat îngerul Domnului, care i-a spus să se întoarcă la Sarai și să se supună sub mâna ei. Tot îngerul i-a spus că va naște fiu și va pune numele lui Ismael.

Cap. 17-Tăierea împrejur.

-Când era Avraam de nouăzeci și nouă de ani, i S-a arătat Domnul.

-Avram nu se va mai numi Avram, ci Avraam va fi numele lui.

-Dumnezeu i-a făgăduit din nou că îi va înmulți urmașii foarte tare, că va ridica din el popoare, că va da pe vrăjmașii lui în mâinile sale.

-Iar semnul legământului dintre Dumnezeu și urmașii lui Avraam din neam în neam este ca toți cei de parte bărbătească ai săi să se taie împrejur. Tot pruncul de parte bărbătească născut în casa evreilor sau cumpărat cu bani de la alt neam să se taie împrejur în ziua a opta.

-Sarai nu se mai numește Sarai, ci Sarra.

-Din nou Dumnezeu i-a făgăduit că Sarra îi va naște un fiu și-i va pune numele Isaac și că va încheia cu el legământ veșnic să îi fie Dumnezeu lui și urmașilor lui.

Cap. 18-Avraam primește pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri.

-Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri.

-Sarra auzind făgăduința nașterii unui fiu peste un an, a râs în sine.

-Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre nelegiuirea Sodomei și a Gomorei.

-Doi din Aceia Care veniseră la Avraam S-au îndreptat către Sodoma.

-Dumnezeu a mărturisit lui Avraam că de va găsi zece drepți în cetatea Sodomei, nu o va pierde.

Cap. 19-Pieirea Sodomei.

-Cei Doi Îngeri au ajuns la Sodoma și au intrat în casa lui Lot. Lot și-a dat fiicele sale sodomenilor.

-Îngerii Domnului l-au scos pe Lot și pe femeia sa și pe cele două fete ale lui și au mers în Țoar. După ce Lot a ajuns în Țoar, a slobozit Domnul peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer.

-Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare.

-Apoi a ieșit Lot din Țoar și s-a așezat în munte cu fetele sale.

-Fetele lui Lot l-au îmbătat pe tatăl lor și s-au culcat cu el. Cea mare a născut pe Moab-tatăl Moabiților, cea mică pe Ben-Ammi-tatăl Amoniților.

Cap. 20-Avraam în Gherara.

-Apoi Avraam a plecat spre miazăzi și s-a trăit o vreme în Gherara.

-Avraam iarăși a spus despre Sarra că îi este soră. Abimelec a luat-o de soție, dar mai înainte de a atinge pe Sarra, i-a inapoiat-o lui Avraam împreună cu bani, vite, robi și roabe.

Cap. 21-Nașterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael.

-Făgăduița lui Dumnezeu s-a împlinit, iar Sarra a născut un fiu și Avraam i-a pus numele Isaac, tăindu-l împrejur în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.

-Sarra a cerut lui Avraam să îl izgonească pe Ismael. Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam că și din Ismael va face un neam mare.

-Ismael a locuit în pustiul Faran și mama sa i-a luat femeie din țara Egiptului.

-Avraam a făcut legământ cu Abimelec la Beer-Șeba că nu îi va face strâmbătate nici lui Abimelec, nici neamului lui.

-Avraam a mai trăit zile multe în țara Filistenilor ca străin.

Cap. 22-Isaac adus spre jertfă.

-Dumnezeu a încercat pe Avraam și i-a zis să îl aducă pe Isaac ardere de tot în pământul Moria.

-Avraam a ridicat acolo jertfelnic, a așezat lemne pe el și, legând pe Isaac, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi și-a întins mâna și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său.

-Îngerul Domnului i-a poruncit să nu îl jertfească, iar Avraam a numit locul acela Iahve-ire-În munte Domnul se arată.

-Avraam s-a dus la Beer-Șeba cu toată casa lui și a locuit acolo.

-Milca, soția lui Nahor, fratele lui Avraam, a născut fii lui Nahor, dintre care și pe Batuel, care a născut pe Rebeca.

Cap. 23-Moartea și mormântul Sarrei.

-Sarra a murit în țara Canaanului.

-Avraam a cumpărat de la Efron peștera Macpela și țarina în care se afla cu patru sute sicli de argint. Apoi a îngropat-o pe Sarra în peștera din țarina Macpela, care e în fața stejarului Mamvri, în Canaan.

Cap. 24-Căsătoria lui Isaac.

-Sluga lui Avraam a mers să îi caute soție lui Isaac în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor, fratele lui Avraam.

-Batuel și Laban, fratele Rebecăi i-au dat-o slugii lui Avraam pe Rebeca pentru a îi fi soție lui Isaac.

Cap. 25-Căsătoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam.

-Avraam și-a mai luat o femeie cu numele Chetura.

-Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. L-au îngropat feciorii lui, Isaac și Ismael, în peștera Macpela.

-Rebeca era stearpa, Isaac s-a rugat Domnului, iar soția sa a născut doi gemeni, pe Isav și pe Iacov.

-Isav i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut.

Cap. 26-Isaac în țara Filistenilor. Legământul cu Abimelec.

-În țară a fost foamete, afară de cea dintâi care se întâmplase în zilele lui Avraam. Atunci Isaac s-a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.

-Domnul i S-a arătat lui Isaac, făgăduindu-i și lui că îi va înmulți foarte urmașii.

-La porunca Domnului, Isaac s-a așezat în Gherara și a mințit despre Rebeca, spunând că este sora lui.

-Abimelec aflând, a dat poruncă să nu se apropie nimeni de Isaac sau de soția sa.

-Dar îmbogățindu-se Isaac mai mult decât Filistenii, Abimelec l-a izgonit. Și tăbărând Isaac în valea Gherara, a locuit acolo.

-Întâmplându-se ceartă între ciobanii din Gherara și ciobanii lui Isaac din pricina fântânilor, Isaac a urcat către Beer-Șeba.

-Noaptea i S-a arătat Domnul, iar Isaac a făcut jertfelnic, a întins acolo cortul său și au săpat slugile lui o fântână în valea Gherarei.

-A venit la el Abimelec ca să încheie legământ cu el, la Beer-Șeba.

-Isav și-a luat două femei, din fiicele Heteilor, care amărau pe Isaac și pe Rebeca.

Cap. 27-Isaac binecuvântează pe Iacov.

-Isaac, îmbătrânind, a chemat la el pe Isav și i-a spus să îi aducă din vânatul său ca să mănânce și să îl binecuvinteze.

-Rebeca însă, i-a spus lui Iacov ceea ce auzise și i-a gătit lui Isaac doi iezi și a trimis pe Iacov în locul fratelui său ca să primească binecuvântarea.

-Isav s-a mâniat pentru vicleșugul lui Iacov și căuta să îl omoare, iar Rebeca i-a spus să meargă în Haran, în Mesopotamia, la Laban, fratele ei.

Cap. 28-Iacov în Mesopotamia.

-Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat și i-a poruncit să nu își ia femeie din fetele Canaaneilor.

-Isav și-a mai luat și el o femeie, pe fata lui Ismael, fiul lui Avraam.

-Iacov a ajuns în Haran și a rămas să doarmă acolo. Atunci a visat o scară sprijinită pe pământ, care cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi i s-a arătat Domnul în capul scării și l-a binecuvântat, spunându-i că pământul pe care acum doarme i-l va da lui și urmașilor lui. Iacov a pus nume locului acela Betel-casa lui Dumnezeu și a făgăduit că de se va întoarce în casa tatălui său, Domnul va fi Dumnezeul lui și îi va da zeciuală din toate.

Cap. 29-Iacov la Laban.

-După ce a ajuns la Laban, Iacov i-a făgăduit că îi va sluji șapte ani pentru Rahila, fata cea mică a lui.

-Laban însă, i-a dat-o lui Iacov pe Lia. Iacov i-a mai slujit lui Laban încă șapte ani, după care Laban i-a dat-o și pe Rahila. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban încă șapte ani.

--Lia a născut lui Iacov pe Ruben, pe Simeon, pe Levi și pe Iuda.

Cap. 30-Fiii lui Iacov.

-Rahila era stearpă și i-a dat lui Iacov pe roaba sa Bilha, ca să aibă copii printr-însa. Bihla a născut pe Dan, pe Neftali.

-Lia i-a dat și ea lui Iacov pe roaba sa, Zilpa, care i-a născut lui Iacov pe Gad și pe Așer.

-Lia a zămislit iarăși și i-a născut lui Iacov pe Isahar și pe Zabulon, al șaselea fiu și o fată, Dina.

-Rahila a zămislit și ea și i-a născut lui Iacov pe Iosif.

Cap. 31-Iacov pleacă în Canaan.

-Iacov, vrând să plece în ascuns de la Laban, Rahila a mers și a furat idolii tatălui său. Și a fugit cu toate câte avea, dar Laban l-a ajuns la Muntele Galaadului.

-Iacov și Laban au făcut legământ la Mițpa.

Cap. 32-Rugăciunea lui Iacov.

-Pornind Iacov mai departe în calea sa, a trimis soli la Isav și aflând că Isav vine înaintea lui cu patru sute de oameni, și-a împărțit oamenii și toate cele care mai erau cu el în două, pentru ca, dacă va năvăli Isav asupra unei tabere, să scape cealaltă.

-Apoi Iacov s-a rugat lui Dumnezeu să îl izbăvească de mânia fratelui său.

-Iacov a trimis daruri înaintea lui lui Isav.

-Noaptea, îngerul Domnului i S-a arătat lui Iacov și S-a luptat cu el până la revărsatul zorilor și i-a vătămat încheietura coapsei. Apoi l-a binecuvântat și i-a schimbat numele în Israel.

-Locul acela l-a numit Iacov Peniel. După ce a trecut de Peniel, încă șchiopăta cu șoldul. De accea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă mușchiul de pe șold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura șoldului lui Iacov în dreptul acestui mușchi.

Cap. 33-Împăcarea lui Iacov cu Isav.

-După împăcarea lui Iacov cu Isav, Iacov s-a îndreptat spre Sucot și ajungând cu bine la Salem, o cetate din ținutul Sichem, din pământul Canaan, s-a așezat în fața cetății și a cumpărat partea de câmp pe care era cortul lui.

Cap. 34-Dina și Sichem.

-Sichem a necinstit pe fata lui Iacov, Dina. Simeon și Levi, frații ei au omorât pe toți cei din cetatea Sichemului, după ce aceștia se tăiaseră împrejur pentru a o lua Sichem de soție pe Dina.

Cap. 35-Iacov la Betel. Moartea Rahilei.

-Dumnezeu i S-a arătat iarăși lui Iacov și i-a poruncit să meargă în Betel și să locuiască acolo, unde i Se arătase mai înainte.

-Sosind acolo, a zidit Iacov jertfelnic lui Dumnezeu.

-După aceea au plecat din Betel și și-a întins Iacov cortul său dincolo de turnul Gader. Și înainte de a intra în Efrata, Rahila a născut pe Veniamin și a murit după naștere. A fost înmormântată lânga calea ce duce la Efrata, adică la Betleem.

-Apoi Ruben a intrat și a dormit cu Bilha, țiitoarea tatălui său și a auzit Israel și i s-a părut aceasta un rău.

-Apoi a sosit Iacov la Isaac tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri.

-Isaac apoi a murit și a fost îngropat de feciorii lui, Isav și Iacov.

Cap. 36-Neamul lui Isav.

Cap. 37-Iosif vândut de frații săi.

-Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, iar frații lui îl urau și au început a unelti împotriva lui să-l omoare.

-Întâi l-au aruncat într-un puț gol, fără apă, iar mai apoi l-au vândut Ismaeliților(Madianiților) cu douăzeci de arginți și aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.

-Pe Iacov l-au mințit fiii săi că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.

-Iar Madianiții l-au vândut pe Iosif lui Putifar, dregător și comandant al gărzii la curtea lui Faraon.

Cap. 38-Iuda și Tamara.

-Iuda a născut pe Ir, Onan, Șela.

-Ir s-a căsătorit cu Tamara, dar murind el, Iuda i-a poruncit lui Onan, fratele său, să ridice urmași, în puterea leviratului.

-Însă Onan nefăcând așa, a fost omorât și el de Dumnezeu, iar Iuda i-a promis Tamarei pe fiul lui cel mic, Șela.

-Iar Tamara, prin înșelăciune, a rămas însărcinată de la socrul său, Iuda.

-Și a născut Tamara din Iuda doi gemeni. În vremea nașterii s-a ivit mâna unuia, dar acela și-a tras mâna înapoi și îndată a ieșit fratele lui întâi, Fares, iar mai apoi și Zara.

Cap. 39-Iosif în Egipt.

-Iosif a fost pus de Putifar peste casa sa și toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif, iar Domnul a binecuvântat casa egpiteanului pentru Iosif.

-Dar din pricina minciunii femeii lui Putifar, Iosif a fost băgat în temniță. Domnul însă fiind cu Iosif, mai marele temniței a dat temnița în mâna lui Iosif.

Cap. 40-Iosif tâlcuiește visele în temniță.

-Mai marele paharnic al regelui Egiptului și mai-marele pitar au fost și ei închiși, iar Iosif a fost rânduit să le slujească.

-Iosif a tâlcuit visele lor, care întocmai s-au întâmplat-paharnicul a fost repus în dregătoria sa, iar pitarul a fost spânzurat.

Cap. 41-Iosif tâlcuiește visele lui Faraon.

-La doi ani după aceea, a visat și Faraon un vis. Atunci paharnicul și-a adus aminte de Iosif și a fost adus în fața lui Faraon. Iosif i-a tâllcuit visul, care prevestea că vor fi șapte ani de belșug mare în tot pământul Egiptului și după ei vor veni șapte ani de foamete.

-Faraon l-a pus pe Iosif peste tot pământul Egiptului și i-a dat de soție pe Asineta.

-Iosif a adunat în cei șapte ani îmbelșugați toată pâinea de prisos și grâu mult.

-Înainte de a sosi anii de foamete, lui Iosif i s–au născut doi fii: Manase și Efraim.

Cap. 42-Frații lui Iosif în Egipt.

-Cei zece din frații lui Iosif s-au dus să cumpere și ei grâu din Egipt, iar pe Veniamin Iacov l-a oprit acasă.

-Când au sosit la Iosif, el i-a cunoscut pe frații săi, dar nu le-a spus lor.

-Apoi, fiind foamete pe toată fața pământului, atunci poporul a început a cere pâine de la Faraon, iar Faraon i-a trimis la Iosif, care a început a vinde pâine tuturor Egiptenilor.

-Iosif i-a pus sub pază trei zile, iar a treia zi, vrând să le dea drumul, a ținut închis pe unul din ei și le-a poruncit să îl aducă pe fratele lor mai mic.

-Apoi Iosif a poruncit să li se umple sacii lor cu grâu și argintul lor să-l pună în sacul fiecăruia.

-Au ajuns apoi la Iacov, au povestit cele întâmplate, dar Iacov nu voia să le dea pe Veniamin.

Cap. 43-A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt.

-Apoi, luând pe Veniamin și argint de două ori mai mult, frații lui Iosif au mers iarăși în Egipt.

-Sluga lui Iosif i-a băgat pe toți în casa lui și a mers și le-a adus pe Simeon.

-Iosif a venit și a vorbit cu ei, l-a văzut pe Veniamin, cel de o mamă cu el.

Cap. 44-Spaima fraților lui Iosif.

-Iosif i-a slobozit cu bucate multe, iar cupa sa cea de argint a pus-o în sacul lui Veniamin.

-A trimis apoi în urma lor pe ispravnicul său pentru a-și lua înapoi cupa, iar pe Veniamin ca rob.

-Iuda, cel care se pusese chezaș pentru Iosif, l-a rugat să nu îl ia pe Veniamin.

Cap. 45-Iosif se face cunoscut fraților săi.

-Iosif a mărturisit fraților săi cine este.

-Frații lui au plecat în Canaan, la Iacov, și i-au spus lui toate cele câte se întâmplaseră.

Cap. 46-Strămutarea lui Iacov și a fiilor săi în Egipt.

-Israel a mers la Beer-Șeba, a adus jertfă Dumnezeului tatălui său, Isaac.

-Dumnezeu i S-a arătat lui Iacov și i-a spus să meargă în Egipt, că El Însuși va merge cu el și tot El îl va scoate de acolo.

-Iacov a luat toate averile sale si vitele ce agonisise în Canaan și a mers în Egipt cu tot neamul său. Și a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii şi nepoţii săi, pe fiicele, nepoatele sale şi tot neamul său.

Cap. 47-Iacov înaintea lui Faraon.

-Faraon le dă pământul Goșen. Iacov a binecuvântat pe Faraon.

-Iosif a cumpărat tot poporul și pământul lui. Egiptenii dădeau lui Faraon a cincea parte, scutit fiind pământul preoților, care nu era al lui Faraon.

-Israel a trăit în Egipt șaptesprezece ani. Apoi l-a pus pe Iosif să îi jure că îl va îngropa în pământul părinților lui.

Cap. 48-Iacov binecuvintează pe fiii lui Iosif.

-Israel i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif încrucișându-și mâinile, cu mâna dreaptă pe Efraim și cu mâna stângă pe Manase, deși Manase era întâiul născut.

-Iosif primește de la Israel Sichemul.

Cap. 49-Proorocia și moartea lui Iacov.

-Iacov a proorocit despre fiecare dintre fiii săi, a poruncit s fie îngropat în Canaan, în peștera din țarina Macpela. Apoi a murit.

Cap. 50-Înmormântarea lui Iacov. Moartea lui Iosif.

-Egiptenii l-au plâns pe Israel șaptezeci de zile.

-Iosif a cerut de la Faraon să își îngroape tatăl în Canaan. Au mers cu el toți slujitorii lui Faraon și tot neamul lui Iosif.

-Iosif a lăsat poruncă fiilor săi să fie dus și el în Canaan. A fot îngropat în pământul Egiptului.

Cartea I-FACEREA

Cap. 1-Facerea lumii

Cap. 2-Sfințirea zilei a șaptea. Așezarea omului în rai. Prima familie.

Cap. 3-Căderea strămoșilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduința lui Mesia.

Cap. 4-Cain și Abel. Urmașii lor

Cap. 5-Neamurile patriarhilor de la Adam până la Noe

Cap. 6-Vestirea potopului. Facerea corăbiei.

Cap. 7-Potopul

Cap. 8-Încetarea potopului

Cap. 9-Legământul cu Noe. Curcubeul, semnul legământului.

Cap. 10-Seminția și urmașii lui Noe.

Cap. 11-Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminția lui Sem.

Cap. 12-Chemarea lui Avram.

Cap. 13-Avram se desparte de Lot.

Cap. 14.-Robirea lui Lot. Avram îl scapă pe Lot și este binecuvântat de Melchisedec.

Cap. 15-Credința și dreptatea lui Avraam.

Cap. 16-Ismael.

Cap. 17-Tăierea împrejur.

Cap. 18-Avraam primește pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri.

Cap. 19-Pieirea Sodomei.

Cap. 20-Avraam în Gherara.

Cap. 21-Nașterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael.

Cap. 22-Isaac adus spre jertfă.

Cap. 23-Moartea și mormântul Sarrei.

Cap. 24-Căsătoria lui Isaac.

Cap. 25-Căsătoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam.

Cap. 26-Isaac în țara Filistenilor. Legământul cu Abimelec.

Cap. 27-Isaac binecuvântează pe Iacov.

Cap. 28-Iacov în Mesopotamia.

Cap. 29-Iacov la Laban.

Cap. 30-Fiii lui Iacov.

Cap. 31-Iacov pleacă în Canaan.

Cap. 32-Rugăciunea lui Iacov.

Cap. 33-Împăcarea lui Iacov cu Isav.

Cap. 34-Dina și Sichem.

Cap. 35-Iacov la Betel. Moartea Rahilei.

Cap. 36-Neamul lui Isav.

Cap. 37-Iosif vândut de frații săi.

Cap. 38-Iuda și Tamara.

Cap. 39-Iosif în Egipt.

Cap. 40-Iosif tâlcuiește visele în temniță.

Cap. 41-Iosif tâlcuiește visele lui Faraon.

Cap. 42-Frații lui Iosif în Egipt.

Cap. 43-A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt.

Cap. 44-Spaima fraților lui Iosif.

Cap. 45-Iosif se face cunoscut fraților săi.

Cap. 46-Strămutarea lui Iacov și a fiilor săi în Egipt.

Cap. 47-Iacov înaintea lui Faraon.

Cap. 48-Iacov binecuvintează pe fiii lui Iosif.

Cap. 49-Proorocia și moartea lui Iacov.

Cap. 50-Înmormântarea lui Iacov. Moartea lui Iosif.

IEȘIREA

Cap. 1-Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt.

-În Egipt s-a ridicat alt rege, care nu cunoscuse pe Iosif și i-a împilat pe israeliteni cu munci grele.

-Regele Egiptului a poruncit moașelor evreiești să omoare pe tot pruncul cel de parte bărbătească, dar moașele se temeau de Dumnezeu și nu au făcut așa.

-Apoi a poruncit Faraon la tot poporul ca tot copilul de parte bărbătească să fie aruncat în Nil.

Cap. 2-Moise.

-Fata lui Faraon l-a văzut pe Moise plutind pe Nil și a trimis pe una din roabele sale să i-l aducă. Sora lui Moise, care pândea de departe să vadă ce i se va întâmpla, i-a adus ca doică pe mama sa.

-Când a crescut copilul, i-a fost fetei lui Faraon ca fiu.

-Moise a văzut un egiptean care bătea un evreu, l-a omorât și l-a ascuns în nisip, dar alții l-au văzut și

i-au spus lui Faraon.

-Moise a fugit în țara Madian și ajungând la o fântână, a apărat pe fetele lui Raguel și a primit de soție pe Sefora și a rămas la Raguel.

-Sefora i-a născut lui Moise pe Gherșon și pe Eliezer.

-Apoi, după mult timp, a murit regele Egiptului de care fugise Moise, dar fiii lui Israel erau în continuare în robie.

Cap. 3-Chemarea lui Moise.

-Moise păștea oile lui Ietro și depărtându-se, a ajuns la Horeb.

-Acolo i S-a arătat Dumnezeu într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug care ardea, dar nu se mistuia.

- Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"(Ieș. 3, 5)

-Dumnezeu îi poruncește să meargă și să scoată pe fiii lui Israel din robie.

-Moise a întrebat care este numele Domnului. Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt".

-Dumnezeu îi spune lui Moise să ceară de la Faraon să meargă în pustie trei zile să aducă jertfă Dumnezeului lor și femeile să ia de la vecinele lor vase de argint, lucruri de aur și haine.

Cap. 4-Minunile lui Moise.

-Dumnezeu i-a spus lui Moise minunile pe care le va face înaintea israeliților, prin care vor crede că El l-a trimis: toiagul care se prefăcea în șarpe, mâna pe care daca o băga în sân se făcea leproasă și dacă o băga a doua oară se făcea curată și apa, pe care daca o lua din fluviu si o arunca pe uscat, se prefăcea în sânge.

-Dumnezeu îi poruncește lui Moise ca Aaron să grăiască înaintea poporului în locul său, fiindcă era gângav.

-Moise a plecat de la Ietro spre Egipt.

Cap. 5-Moise la Faraon.

-Moise și Aaron au intrat la Faraon și i-au spus cele ce îi învățase Domnul.

-Faraon însă i-a împovărat cu munci și mai mult.

-Poporul ceartă pe Moise și pe Aaron.

-Moise s-a întors la Domnul și l-a întrebat de ce l-a trimis pe el.

Cap. 6-Moise trimis din nou la Faraon. Neamul său.

-Dumnezeu a trimis din nou pe Moise să grăiască poporului, să îi spună că El este Cel care îi va scoate din robia egipteană și îi va duce în pământul făgăduit.

-Dar ei n-au ascultat din pricina dezădejdii și a greutății muncii lor.

-Dumnezeu i-a trimis din nou pe Moise și pe Aaron la Faraon ca să îi ceară să dea drumul poporului.

-Amram-tatăl lui Moise, Aaron și al lui Miriam. Aaron a luat de soție pe Elisaveta care a născut pe Nadab și Abiud, pe Eleazar și pe Itamar. Eleazar a născut pe Finees.

Cap. 7-Plăgile Egiptului.

-Moise și Aaron au mers iarăși la Faraon și au făcut cum îi învățase Dumnezeu: a aruncat Aaron toiagul și s-a prefăcut în șarpe, dar același lucru l-au făcut și vrăjitorii egiptenilor, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.

-Apoi Aaron a lovit cu toiagul său apa râului înaintea lui Faraon și a slujitorilor săi și apa s-a prefăcut în sânge și peștele din râu a murit. Dar asemenea au făcut și magii Egipteni cu vrăjile lor.

Cap. 8-Alte trei plăgi asupra Egiptului: broaște, țânțari și tăuni.

-Apoi a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului și ele au scos broaște. Dar asemenea au făcut și vrăjitorii Egipteni cu vrăjile lor. Atunci a chemat Faraon pe Aaron și pe Moise și le-a zis să se roage ca să fie izbăvit pământul lui de broaște, făgăduind că va lăsa pe Israel să jertfească Dumnezeului lor, dar nu a făcut așa.

-Apoi Aaron și-a întins toiagul și s-au ivit țânțari pe oameni și pe vite. Iar magii au zis către Faraon că acela este degetul lui Dumnezeu.

-Apoi a venit mulțime de tăuni în casa lui Faraon, dar nu și în Goșen, în pământul evreilor. Faraon făgăduiește că îi va lăsa să aducă jertfă în pustie, dar după ce a fost izbăvit de tăuni, nu i-a mai lăsat.

Cap. 9-Alte trei plăgi asupra Egiptului: moarte mare în vite, bube pe Egipteni și grindină.

-Apoi a omorât Domnul toate vitele Egiptenilor, dar din vitele Evreilor n-a murit nici una.

-A aruncat Moise cenușă din cuptor spre cer și s-au făcut bube cu puroi pe oameni.

-Apoi a întins Moise mâna spre cer și a slobozit Domnul tunete, grindină și foc pe pământ, dar nu și în ținutul Goșen. Faraon a făgăduit din nou că de va înceta potopul, îi va slobozi, dar iarăși și-a învârtoșat inima sa.

Cap. 10- Lăcuste și întuneric în pământul Egiptului.

-A ridicat Moise apoi toiagul și a adus Domnul vânt cu lăcuste, Faraon a făgăduit că îi va lăsa, Moise s-a rugat, Dumnezeu a înecat lăcustele în mare, dar Dumnezeu a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a lăsat să plece.

-Apoi s-a făcut beznă în tot pământul Egiptului trei zile, iar Faraon i-a spus lui Moise că nu îl va lăsa meargă în pustie cu poporul pentru a aduce jertfă lui Dumnezeu și să nu se mai arate în fața sa.

Cap. 11-Vestirea plăgii a zecea.

-A spus Domnul lui Moise despre ultima plagă asupra Egiptului și i-a spus ca fiecare bărbat și fiecare femeie să împrumute de la vecinii lor vase de argint, de aur și haine.

-Moise i-a vestit lui Faraon că îngerul Domnului va omorî pe tot întâiul născut al casei Egiptenilor, al oamenilor și al dobitoacelor. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a lăsat să iasă din pământul său.

Cap. 12-Mielul pascal și moartea întâilor născuți ai Egiptenilor.

-Apoi a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și le-a spus că luna aceasta le va fi începutul lunilor, întâia între lunile anului. În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel sau de vor fi mai puțini, să se numere la un miel atâția câți îl pot mânca. Mielul trebuia să fie de un an, fără meteahnă și trebuia ținut până în ziua a paisprezecea a lunii aceleia și atunci, către seară să fie junghiat. Cu sângele lui să fie unși ușorii casei și pragul cel de sus al ușii casei. Carnea lui trebuia mâncată friptă la foc, cu azimă și cu ierburi amare și nu trebuia să rămână din el pe a doua zi, iar oasele lui nu trebuiau zdrobite ci tot ceea ce rămânea se ardea.

-Mielul trebuia mâncat având coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâini. Și trebuia mâncat în grabă, căci era Paștile Domnului.

- ”Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi. Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel. În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceţi.”(Ieș. 12, 15-17).

-În aceeași noapte, după ce a ucis Dumnezeu pe întâii-născuți ai Egiptenilor, le-a spus Faraon lui Moise și lui Aaron să iasă din Egipt.

-Fiii lui Israel au plecat din Goșen spre Sucot, ca la șase sute de mii de bărbați pedeștri. Și au mai ieșit împreună cu ei mulțime de oameni de felurite neamuri și oi și boi și turme foarte mari.

-Israeliții au trăit în Egipt și în Canaan patru sute treizeci de ani.

Cap. 13-Sfințirea celor întâi-născuți.

-Domnul a grăit către Moise și i-a spus să I se sfințească Lui tot întâiul născut, de la om până la dobitoc.

-Israeliții au ieșit din Egipt în luna lui Aviv.

-După ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea către pământul Filistenilor, care era mai scurtă, căci era război și se temea ca nu cumva poporul văzând război, să se întoarcă în Egipt. Ci a dus Dumnezeu poporul pe calea pustiului, către Marea Roșie.

-Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif.

-Domnul mergea înaintea lor: ziua stâlp de nor, iar noaptea stâlp de foc, luminându-le calea.

Cap. 14-Trecerea prin Marea Roșie.

-Atunci a grăit Domnul cu Moise și i-a zis că va învârtoșa inima lui Faraon și că Egiptenii vor alerga după ei, dar îi va izbăvi Dumnezeu din mâna lor și vor cunoaște Egiptenii că El este Domnul.

-Și a luat Faraon şase sute de căruţe alese şi toată călărimea Egiptului şi căpeteniile lor și tot poporul cu sine.

-Când au văzut aceasta, fiii lui Israel s-au spăimântat foarte și au strigat către Domnul și au certat pe Moise. Dumnezeu a zis apoi lui Moise să își ridice toiagul și să-și întindă mâna asupra mării și vor trece prin mare ca pe uscat.

-Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor şi a stat în urma lor. Și era negură şi întuneric pentru unii, iar pentru ceilalţi lumină, noaptea, şi toată noaptea nu s-au apropiat unii de alţii.

-Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stânga lor. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toii caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui.

-Apoi a zis Domnul către Moise să își întindă mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Dumnezeu a înecat pe Egipteni în mijlocul mării.

Cap. 15-Cântarea lui Moise.

-După cântarea de laudă adusă de fiii lui Israel lui Dumnezeu, i-a dus Moise pe fiii lui Israel în pustia Șur și au mers trei zile prin pustie și n-au găsit apă și au încept a cârti iarăși împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu.

-Au ajuns apoi la Mara, dar nu puteau bea apă pentru că era amară. Atunci Dumnezeu i-a arătat lui Moise un lemn și l-a aruncat Moise în apă, iar apa s-a îndulcit și au putut să bea.

-Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli și porunci. Apoi au venit în Elim.

Cap. 16-Mana.

-Plecânt apoi din Elim, au venit în pustia Sin, între Elim și Sinai, în ziua a cinsprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.

-Și acolo iarăși a cârtit poporul împotriva lui Moise și a lui Aaron.

-Domnul însă i-a spus lui Moise că le va da carne și le va ploua pâine din cer, să iasă poporul să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, iar în ziua a șasea cât trebuie pentru două zile. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci au oprit și pe a doua zi. Iar seara au venit prepelițe în tabără și dimineața au găsit pâine.

-În ziua a șasea trebuiau să strângă cât pentru două zile, dar au ieșit unii dintre ei și în ziua a șaptea să caute mana, n-au găsit-o și au mâniat pe Dumnezeu.

-A poruncit apoi Domnul lui Moise să umple cu mană un omer ca să se păstreze urmașilor lor. Și au pus omerul într-un vas de aur, înaintea chivotului mărturiei.

-Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în Canaan.

Cap. 17-Apa din piatră.

-Apoi au tăbărât la Rafidim și poporul nu avea apă de băut și iarăși au cârtit înpotriva lui Moise. Și i-a zis Domnul lui Moise să ia toiagul cu care a lovit Nilul și să lovească stânca din Horeb și ea va izvorî apă. Și a fost așa.

-Și s-a numit locul acela Masa și Meriba pentru că acolo cârtiseră fiii lui Israel și ispitiseră pe Domnul.

-Apoi a zis Moise lui Iosua să își aleagă bărbați voinici și să meargă să se lupte cu Amaleciții. Iar Moise cu Aaron și Or s-au suit în vârful muntelui. Când își ridica Moise mâinile, biruia Israel, iar când lăsa el mâinile, biruiau Amaleciții. Iar Aaron și Or i-au sprijinit mâinile mâinile până la asfințitul soarelui și a bătut Israel pe Amalec.

-Atunci a zis Domnul lui Moise să scrie acestea în carte spre pomenire.

Cap. 18-Ietro la Moise.

-Ietro a venit la Moise cu Sefora și cei doi fii ai lor, cu Gherșon și cu Eliezer. Și a adus Ietro jertfă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care le auzise.

-A doua zi Moise a judecat tot poporul, iar Ietro văzându-l, i-a spus să își aleagă din tot poporul oameni drepți, cu frica lui Dumnezeu, și să îi pună căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci și peste zece ca să judece poporul împreună cu Moise și numai pricinile grele să le aducă la Moise. Și a ascultat el pe socrul său.

-Apoi a petrecut Moise pe socrul său, care s-a dus în țara lui.

Cap. 19-Pregătirea pentru primirea Legii.

-Iar în luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, au ajuns în psutia Sinai.

-Și poporul a făgăduit că va face toate câte va zice Domnul și că va fi ascultător.

-Dumnezeu i-a spus lui Moise că va veni la el în stâlp de nor des, ca să audă poporul că El grăiește cu Moise.

-Apoi a zis Domnul lui Moise să spună poporului să se țină curat, să nu șe atingă de femeie în ziua aceea și în cea următoare și să își spele hainele ca sa fie gata pentru ziua în care se va pogorî Domnul pe Muntele Sinai.

-Iar a treia zi erau tunete și fulgere și nor des pe Sinai și sunet de trâmbițe foarte puternic. Iar poporul stătea la poalele muntelui, căci primise poruncă de la Domnul să nu se atingă de nimic din munte.

-Și a chemat Domnul pe Moise pe vârful muntelui. Apoi, după ce s-a suit, l-a trimis Domnul să se coboare și să ia pe Aaron cu el.

Cap. 20-Cele zece porunci.

-1. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!

2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.

4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.

6. Să nu ucizi!

7. Să nu fii desfrânat!

8. Să nu furi!

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!

10. Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"

-Apoi i-a zis Domnul lui Moise să îi facă jertfelnic de pământ și acolo să aducă arderile de tot și jertfele. Iar de va face jertfelnic de piatră, să nu fie piatră cioplită. Și să nu se suie pe trepte la jertfelnicul Domnului.

Cap. 21-Rânduieli pentru casnici și pentru ucideri.

Cap. 22-Pedeapsă pentru furt și alte păcate.

Cap. 23-Despre sărbători.

-Sărbătoarea azimelor-șapte zile poporul va mânca azime în timpul lunii lui Aviv.

-Sărbătoarea secerișului, a strângerii celor dintâi roade și sărbătoarea strângerii roadelor toamna.

-De trei ori pe an se vor înfățișa înaintea Domnului toți cei de parte bărbătească ai poporului.

-Pârga roadelor se cuvine lui Dumnezeu.

Cap. 24-Moise se suie a doua oară pe Muntele Sinai.

-Apoi i-a zis Dumnezeu lui Moise să se suie el și Aaron, Nadab, Abiud și șaptezeci dintre bătrânii lui Israel să se închine de departe, iar Moise singur să se apropie de Domnul.

-Venind Moise și spunând toate cuvintele Domnului și legile, a făgăduit poporul că va păzi toate cuvintele Domnului.

-Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului și a zidit jertfelnic Domnului, punând doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

-Apoi au adus tineri dintre fiii lui Israel jertfe și luând Moise jumătate din sânge a stropit jertfelnicul. Apoi a citit poporului cartea legământului, ei au făgăduit că vor păzi toate, iar Moise luând sângele legământului, a stropit poporul.

-S-au suit apoi Moise și Aaron, Nadab și Abiud și cei șaptezeci de bătrâni ai lui Israel și au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi limpede ca seninul cerului.

-Atunci a zis Domnul lui Moise să se suie în munte ca să îi dea tablele Legii, scrise de El pentru popor. Și a mers Moise cu Iosua, slujitorul său și au lăsat pe Aaron și pe Or și pe cei șaptezeci.

-Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai și l-a acoperit norul șase zile, iar în ziua a șaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului.

-Și a stat Moise pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Cap. 25-Rânduieli pentru cortul adunării.

-Atunci i-a zis Dumnezeu lui Moise să strângă de la popor prinoase din care va face locașul sfânt lui Dumnezeu.

-Și i-a zis Dumnezeu cum să facă chivotul legii, în care va pune legea. Pe capacul de la chivot vor fi doi heruvimi de aur, cu aripile întinse pe deasupra capacului. Între cei doi heruvimi se va descoperi Dumnezeu lui Moise.

Cap. 26-Facerea cortului.

-Apoi i-a zis Dumnezeu cum să facă cortul adunării.

Cap. 27-Altarul jertfelor și împrejmuirea cortului.

-Aaron și fiii săi(leviții-preoții) au fost rânduiți de Domnul să aprindă sfeșnicul ce va arde înaintea Domnului de seara pân dimineața. Aceasta e lege veșnică pentru fiii lui Israel din neam în neam.

Cap. 28-Veșmintele sfințite.

-Dumnezeu a rânduit pe Aaron și pe fiii săi, Nadab, Abiud, Eleazar și Itamar să îi fie preoți.

-Rânduiala veșmintelor lui Aaron pe care le va purta când va intra în cortul adunării.

-Pe fruntea lui Aaron va fi o tăbliță de aur pe care scrie ”Sfințenia Domnului”.

Cap. 29-Sfințirea preoților.

Cap. 30-Altarul tămâierii.

-Aaron va săvârși jertfa de curățire peste coarnele jertfelnicului o dată pe an.

-Apoi a zis Domnul lui Moise că atunci când se va face numărătoarea fiilor lui Israel, fiecare va da jumătate de siclu. Iar argintul de răscumpărare ce se va strânge va fi spre trebuința cortului adunării și spre pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului.

-Facerea tămâii-deosebită tămâia pentru tămâierea jertfelnicului decât cea pentru popor.

Cap. 31-Meșterii cortului. Serbarea zilei de odihnă și tablele legii.

-După ce a încetat Domnul de a mai grăi cu Moise pe Sinai, i-a dat cele două table ale legii, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Cap. 32-Vițelul de aur.

-Văzând poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, a mers la Aaron și a cerut să i se facă dumnezei. Iar Aaron a strâns aur de la popor și a făcut din el un vițel turnat și poporul a zis: ”Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt.”

-Aaron a zidit apoi jertfelnic înaintea lui și au făcut sărbătoare pentru el și au adus jertfe.

-Apoi Domnul a grăit către Moise să se pogoare din Munte căci poporul s-a răzvrătit. Și s-a mâniat Domnul și a vrut să piardă pe toți și alt popor să ridice din Moise.

-Dar Moise s-a rugat și a îmblânzit de Dumnezeu.

-Când însă s-a pogorât Moise din munte cu cele două table în mână, le-a sfărâmat de mânie. Apoi luând vițelul, l-a ars în foc, l-a făcut pulbere și, presărându-l în apă, l-a dat fiilor lui Israel ca să o bea.

-Apoi a chemat Moise pe fiii lui Levi și i-a trimis să ucidă pe toți din tabără.

-Și a mers Moise și s-a rugat Domnului iarăși pentru popor.

Cap. 33-Moise se roagă pentru popor. Dorește să vadă slava Domnului.

-Apoi a trimis Dumnezeu pe Moise să ducă poporul în pământul Canaanului.

-Și Moise a întins cortul adunării afară de tabără și grăia acolo cu Dumnezeu față către față. Atunci Moise s-a rugat lui Dumnezeu să îi arate slava Sa și să meargă El Însuși cu ei către Canaan. Și a văzut Moise spatele lui Dumnezeu și slava Sa.

Cap. 34-Alte table ale legii.

-A cioplit Moise alte table de piatră și s-a suit în Muntele Sinai, așa cum îi poruncise Domnul. Și a stat acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți, nemâncând și nebând nimic și a scris cele zece porunci, cuvintele legământului.

-Iar când se pogora el, fața sa strălucea și Aaron și toți fiii lui Israel se temeau să se apropie de el. Apoi le-a zis Moise toate câte îi spusese Dumnezeu.

Cap. 35-Păzirea zilei de odihnă. Darea de bunăvoie. Chemarea meșterilor.

-Atunci le-a zis Moise să aducă daruri Domnului, din care avea să facă cortul cel sfânt și fiecare a adus din cele câte avea.

Cap. 36-Alcătuirea cortului sfânt.

-Și au venit meșterii cărora le dăduse Domnul iscusință și înțelepciune și au început să lucreze. Iar materialele aduse de popor erau de ajuns, ba și prisoseau.

Cap. 37-Odoarele sfinte în cort.

Cap. 38-Curtea cortului și lucrurile din ea.

Cap. 39-Veșmintele preoțești.

-După ce s-au sfârșit toate lucrările, a privit Moise și tot era făcut așa cum poruncise Domnul și Moise i-a binecuvântat.

Cap. 40-Sfințirea cortului.

-În luna întâi a anului al doilea de la ieșirea din Egipt, în ziua întâi a fost așezat cortul. Moise a pus legea în chivot, a așezat masa în cortul adunării și a așezat pe ea pâinile punerii înainte.

-După ce a terminat Moise lucrările și a așezat toate cum poruncise Domnul, un nor a acoperi cortul adunării și locașul s-a umplut de slava Domnului.

Cartea a II-a-IEȘIREA

Cap. 1-Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt.

Cap. 2-Moise.

Cap. 3-Chemarea lui Moise.

Cap. 4-Minunile lui Moise.

Cap. 5-Moise la Faraon.

Cap. 6-Moise trimis din nou la Faraon. Neamul său.

Cap. 7-Plăgile Egiptului.

Cap. 8-Alte trei plăgi asupra Egiptului: broaște, țânțari și tăuni.

Cap. 9-Alte trei plăgi asupra Egiptului: moarte mare în vite, bube pe Egipteni și grindină.

Cap. 10- Lăcuste și întuneric în pământul Egiptului.

Cap. 11-Vestirea plăgii a zecea.

Cap. 12-Mielul pascal și moartea întâilor născuți ai Egiptenilor.

Cap. 13-Sfințirea celor întâi-născuți.

Cap. 14-Trecerea prin Marea Roșie.

Cap. 15-Cântarea lui Moise.

Cap. 16-Mana.

Cap. 17-Apa din piatră.

Cap. 18-Ietro la Moise.

Cap. 19-Pregătirea pentru primirea Legii.

Cap. 20-Cele zece porunci.

Cap. 21-Rânduieli pentru casnici și pentru ucideri.

Cap. 22-Pedeapsă pentru furt și alte păcate.

Cap. 23-Despre sărbători.

Cap. 24-Moise se suie a doua oară pe Muntele Sinai.

Cap. 25-Rânduieli pentru cortul adunării.

Cap. 26-Facerea cortului.

Cap. 27-Altarul jertfelor și împrejmuirea cortului.

Cap. 28-Veșmintele sfințite.

Cap. 29-Sfințirea preoților.

Cap. 30-Altarul tămâierii.

Cap. 31-Meșterii cortului. Serbarea zilei de odihnă și tablele legii.

Cap. 32-Vițelul de aur.

Cap. 33-Moise se roagă pentru popor. Dorește să vadă slava Domnului.

Cap. 34-Alte table ale legii.

Cap. 35-Păzirea zilei de odihnă. Darea de bunăvoie. Chemarea meșterilor.

Cap. 36-Alcătuirea cortului sfânt.

Cap. 37-Odoarele sfinte în cort.

Cap. 38-Curtea cortului și lucrurile din ea.

Cap. 39-Veșmintele preoțești.

Cap. 40-Sfințirea cortului.

LEVITICUL

Cap. 1-Rânduiala jertfelor. Arderea de tot.

-Jertfa trebuia adusă din cireada de vite și din turma de oi, de parte bărbătească, fără meteahnă.

-De va fi din vite mici, să fie din miei sau din iezi, fără meteahnă.

-De va fi din păsări, să fie din turturele sau din pui de porumbel.

Cap. 2-Jertfele de mâncare.

-Toate prinoasele de pâine trebuie sărate cu sare.

Cap.3-Jertfele de împăcare.

Cap. 4-Jertfele pentru păcat.

Cap. 5-Jertfele pentru vinovăție.

Cap. 6-Alte jertfe.

-Prinosul pe care îl vor aduce Aaron și fiii săi Domnului, în ziua ungerii lor este acesta: făină bună de grâu, a zecea parte dintr-o efă, vor aduce jertfă necontenită.

-Preotul care săvârșește jertfa pentru păcat să o mănânce doar în locul cel sfânt, în curtea cortului adunării.

Cap. 7-Jertfe de ispășire.

Cap. 8-Sfințirea preoților.

Cap. 9-Jertfa lui Aaron.

Cap. 10-Pedeapsa lui Nadab și Abiud.

-Fiii lui Aaron, Nadab și Abiud, au luat fiecare cădelnița lor, au pus foc și tămâie și au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le poruncise Domnul. Și i-a mistuit pe ei foc de la Domnul și au murit amândoi.

-Apoi a grăit Domnul cu Aaron și i-a spus să nu bea vin și sicheră nici el nici fiii lui când intră în cortul adunării, ca să poată deosebi cele sfinte de cele nesfinte și cele necurate de cele curate și ca să învețe pe pe fiii lui Israel toate legile pe care le-a poruncit Domnul prin Moise.

Cap. 11-Animale curate și necurate.

Cap. 12-Curățirea femeilor după naștere.

-De va naște o femeie prunc de parte bărbătească, va fi necurată șapte zile, iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Încă treizeci și trei de zile să mai șadă ca să se curețe. Să nu se atingă de nimic sfânt și la locașul sfânt să nu meargă.

-De va naște fată, va fi necurată două săptămâni, apoi va mai sta încă șaizeci și șase de zile pentru a se curăți.

-După ce se vor împlini zilele de curățire, pentru fiu sau fiică, să aducă preotului la ușa cortului un miel de un an și un pui de porumbel sau turturică.

-De nu va putea să aducă un miel, să aducă două turturele sau doi porumbei, unul pentru ardere de tot și unul pentru jertfă pentru păcat.

Cap. 13-Lepra la oameni și pe veșminte.

-De va fi găsit un om bolnav de lepră de către preot, va fi declarat necurat. Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâşiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, şi să strige mereu: necurat! necurat! Și afară din tabără să fie locuința lui.

Cap. 14-Curățirea leprei.

-Când leprosul se va curăța, va merge și se va arăta preotului și va aduce jertfă.

Cap. 15-Rânduială pentru curățirea bărbaților și a femeilor.

Cap. 16-Jertfa împăcării.

-Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise.

Cap. 17-Locul jertfelor. Oprirea de a mânca sânge.

-Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre străini care va junghia animal în tabără sau afară de tabără și nu le va înfățișa la cortul adunării ca ardere de tot sau ca jertfă de izbăvire, se va stârpi sufletul acela din poporul său.

Cap. 18-Oprirea însoțirilor nelegiuite.

Cap. 19-Tâlcuirea poruncilor.

-Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.

- Când veţi secera holdele voastre în pământul vostru, să nu seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după secerişul tău să nu aduni; Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici boabele ce cad în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi străinului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

-Să nu grăieşti de rău pe surd şi înaintea orbului să nu pui piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

-Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău.

-Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

-De se va aşeza vreun străin în pământul vostru, să nu-l strâmtoraţi. Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost străini în pământul Egiptului.

Cap. 20-Pedepse pentru păcate.

Cap. 21-Purtarea preotului.

-Preotul să nu se spurce prin atingere de mort din poporul său.

-De nimeni altul din popor să nu se atingă ca să nu se spurce, afară numai de rudenia de aproape a lor.

-Să nu își radă capul, să nu își tundă marginea bărbii.

-Cinsteşte-i ca pe sfinţi, căci ei aduc pâine Dumnezeului tău; sfinţi să vă fie, căci Eu, Domnul, Cel ce vă sfinţesc, sunt sfânt.

Cap. 22-Însușirea jertfei.

Cap. 23-Despre sărbători.

-Ziua a șaptea-ziua odihnei.

-În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară, sunt Paştile Domnului. Iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea azimei Domnului: şapte zile să mâncaţi azime. Timp de șapte zile să aduceți jertfă Domnului.

-Când veţi intra în pământul pe care Eu vi-l dau vouă şi veţi face seceriş în el, cel dintâi snop al secerişului vostru să-l aduceţi la preot;

-Când veţi secera holda în pământul vostru, să nu adunaţi ce rămâne după seceratul ogorului vostru şi spicele ce cad de sub secere să nu le adunaţi, ci să lăsaţi pe acestea săracului şi străinului.(Sărbătoarea secerișului)

-Şi în ziua a zecea a lunii aceleia a şaptea, care este ziua curăţirii, să aveţi adunare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere de tot Domnului; Nici o muncă să nu faceţi în ziua aceea, că aceasta este ziua curăţirii.(Sărbătoarea Iom Kipur)

-. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când vă strângeţi roadele pământului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile: în ziua întâi este odihnă şi în ziua a opta iară este odihnă.

- Să locuiţi şapte zile în corturi; tot israelitul băştinaş să locuiască în corturi.(Sărbătoarea corturilor)

Cap. 24-Sfeșnicul și pâinile punerii înainte.

-Sfeșnicul trebuie să ardă necontenit.

- Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât.

-Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte-Legea talionului.

Cap. 25-Anul jubileu.

-Șase ani să semeni ogorul tău, şase ani să lucrezi via ta şi să aduni roadele lor; Iar anul al şaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna Domnului.

-Să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui. Să vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moşia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său.

Cap. 26-Binecuvântarea și blestemul.

Cap. 27-Făgăduințe și zeciuieli.

La cartea Leviticului nu este foarte mult de rezumat, deoarece sunt foarte multe rânduieli și porunci precise scrise în ea, mai ales pentru cler, adică pentru leviți.

Cartea a III-a-LEVITICUL

Cap. 1-Rânduiala jertfelor. Arderea de tot.

Cap. 2-Jertfele de mâncare.

Cap.3-Jertfele de împăcare.

Cap. 4-Jertfele pentru păcat.

Cap. 5-Jertfele pentru vinovăție.

Cap. 6-Alte jertfe.

Cap. 7-Jertfe de ispășire.

Cap. 8-Sfințirea preoților.

Cap. 9-Jertfa lui Aaron.

Cap. 10-Pedeapsa lui Nadab și Abiud.

Cap. 11-Animale curate și necurate.

Cap. 12-Curățirea femeilor după naștere.

Cap. 13-Lepra la oameni și pe veșminte.

Cap. 14-Curățirea leprei.

Cap. 15-Rânduială pentru curățirea bărbaților și a femeilor.

Cap. 16-Jertfa împăcării.

Cap. 17-Locul jertfelor. Oprirea de a mânca sânge.

Cap. 18-Oprirea însoțirilor nelegiuite.

Cap. 19-Tâlcuirea poruncilor.

Cap. 20-Pedepse pentru păcate.

Cap. 21-Purtarea preotului.

Cap. 22-Însușirea jertfei.

Cap. 23-Despre sărbători.

Cap. 24-Sfeșnicul și pâinile punerii înainte.

Cap. 25-Anul jubileu.

Cap. 26-Binecuvântarea și blestemul.

Cap. 27-Făgăduințe și zeciuieli.

NUMERII

Cap. 1-Luptătorii lui Israel.

-În ziua întâi a lunii a doua din anul al doilea după ieșirea din Egipt i-a spus Domnul lui Moise să numere toată obștea fiilor lui Israel, după seminții, după familii, după nume. Tot bărbatul de la douăzeci de ani în sus, cel ce poate ieși la oaste în Israel.

-Și a pus Dumnezeu din fiecare seminție câte un om care să ajute pe Moise la numărătoare.

-Numărătoarea a făcut-o Moise în pustiul Sinai.

-Seminția lui Ruben: patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Seminţia lui Simeon: cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Seminţia lui Gad: patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Seminţia lui Iuda: şaptezeci şi patru de mii şase sute.(Din seminția lui Iuda se naște David.)

Seminția lui Isahar: cincizeci şi patru de mii patru sute.

Seminţia lui Zabulon: cincizeci şi şapte de mii patru sute.

Seminţia lui Efraim: patruzeci de mii cinci sute.

Seminţia lui Manase: treizeci şi două de mii două sute.

Seminţia lui Veniamin: treizeci şi cinci de mii patru sute.

Seminţia lui Dan: şaizeci şi două de mii şapte sute.

Seminţia lui Aşer: patruzeci şi una de mii cinci sute.

Seminţia lui Neftali: cincizeci şi trei de mii patru sute.

- Toți fiii lui Israel de peste douăzeci de ani în sus au fost șase sute trei mii cinci sute cincizeci.

-Leviții nu au fost numărați.

Cap. 2-Tabăra poporului lui Israel.

-Așezarea semințiilor:

-La răsărit-Iuda; alături seminția lui Isahar; mai departe seminția lui Zabulon.-Aceștia vor pleca întâi.

-Spre miazăzi-Ruben; lângă el Simeon; după el Gad.-Aceștia vor pleca în rândul al doilea.

-Spre apus-Efraim, lângă ea Manase, apoi Veniamin.Toți aceștia vor pleca în al treilea rând, așezați în cete.

-La miazănoapte-Dan, lângă el Așer, mai departe Neftali. Aceștia vor pleca la urmă, sub steagurile lor și rânduiți cete.

Cap. 3-Leviții și slujba lor.

-Toți leviții numărați de la o lună în sus au fost douăzeci și două de mii.

Cap. 4-Slujbe deosebite ale leviților și numărul lor.

Cap. 5-Curățirea taberei. Felurite jertfe.

-La porunca Domnului toți leproșii au fost scoși afară din tabără, împreună cu toți cei necurați și întinați.

Cap. 6-Nazireii. Forma binecuvântării.

-Nazireul, bărbat sau femeie, trebuia să se ferească de vin şi de sicheră; oţet de vin şi oţet de sicheră să nu bea şi nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeţi sau uscaţi să nu mănânce. În toate zilele făgăduinţei sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său, să nu se apropie de nici un trup mort.

-De se va atinge din greșeală de trup mort, să tundă părul capului său, să aducă jertfă și să ia de la început zilele sale de nazireat.

-Binecvântarea pe care trebuiau să o dea fiilor lui Israel Moise și Aaron și leviții:

Aşa să binecuvântaţi pe fiii lui Israel şi să ziceţi către ei:

Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească!

Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!

Să-Şi întoarcă Domnul fala Sa către tine şi să-ți dăruiască pace!

Cap. 7-Jertfe și daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfințirea cortului.

Cap. 8-Sfințirea leviților.

-Aceasta este legea leviţilor: de la douăzeci şi cinci de ani în sus să intre să lucreze la cortul adunării; Iar la cincizeci de ani să înceteze şi să nu mai lucreze. De acolo înainte să ajute fraţilor lor a străjui la cortul adunării, dar de lucrat să nu mai lucreze.

Cap. 9-Paștile. Stâlpul de nor și de foc.

-Dacă cine era necurat și se atinsese de mort, putea și el face Paștile, dar în ziua a paisprezecea a lunii a doua.

-Stâlpul de nor și stâlpul de foc al Domnului călătorea cu Israeliții. Căci din porunca Domnului se opreau şi din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.

Cap. 10-Trâmbițele de argint. Călătoria Israeliților.

-Din porunca Domnului și-a făcut Moise două trâmbițe de argint, pentru chemarea obștii și pentru plecarea taberei.

- Când se ridica chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: "Scoală, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la faţa Ta cei ce Te urăsc pe Tine!" Iar când se oprea chivotul, el zicea: "Întoarce-Te, Doamne, la miile şi zecile de mii ale lui Israel!"

Cap. 11-Pedeapsa poporului pentru lăcomie.

-Poporul a început să cârtească din pricina lipsei de carne și a izbucnit Domnul între ei foc și a început a mistui marginile taberei.

-Moise s-a rugat lui Dumnezeu, Care i-a spus să adune șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel ca să stea cu el la cortul adunării. Și Dumnezeu a luat din duhul care era peste Moise și a pus peste aceia ca să îi ușureze sarcina lui Moise.

-Și i-a pedepsit Dumnezeu și pe când carnea era încă în gura lor, a lovit Domnul poporul cu bătaie foarte mare.

Cap. 12-Mariam pedepsită cu lepră.

-Mariam și Aaron vorbeau împotriva lui Moise pentru soția sa, care era etiopiancă.

-Dumnezeu a pedepsit-o pe Mariam cu lepră, dar Moise s-a rugat și a vindecat-o, dar după șapte zile. Apoi au plecat la drum fiii lui Israel.

Cap. 13-Iscoadele trimise în Canaan.

-În pustiul Paran a grăit Domnul către Moise și i-a zs să trimită iscoade în Canaan, câte un om de fiecare seminție.

-Și venind iscoadele înapoi, au spus că au văzut și oameni din neamul uriașilor și s-a spăimântat poporul lui Israel.

Cap. 14-Pedeapsa poporului pentru cârtire.

-Apoi a cârtit poporul împotriva lui Dumnezeu.

-Dumnezeu a vrut să îi piardă cu ciumă, dar a stat Moise înaintea Domnului și a iertat Domnul pe Israeliți, dar le-a făgăduit că nu vor intra în Canaan, ci vor rămâne oasele lor în pustia aceea și numai copiii lor vor ajunge în Canaan.

-Și iscoadele care au întărâtat la întoarcere poporul au murit pe loc. Numai Iosua și Caleb au rămas vii dintre cei care merseseră ca iscoade în Canaan.

Cap. 15-Felurite jertfe. Pedeapsa pentru călcarea zilei odihnei.

-A fost ucis cu pietre în afara taberei un om care a fost găsit cărând lemne în ziua odihnei.

Cap. 16-Pedeapsa răzvrătitorilor.

-Core cu Datan, cu Abiron și cu On s-au răzvrătit împotriva lui Moise împreună cu două sute cincizeci de bărbați.

-Și au murit atunci pedepsiți paisprezece mii șapte sute de oameni, afară de cei ce muriseră pentru răzvrătirea lui Core.

Cap. 17-Adeverirea preoției lui Avraam.

-Din porunca Domnului a luat Moise câate un toiag de la fiecare seminție și numele fiecărei căpetenii l-a scris pe toiagul său. Iar numele lui Aaron l-a trecut pe toiagul lui Levi. Și a pus Moise toiegele în cortul adunării, înaintea chivotului Legii. Și a zis Domnul că toiagul pe care l va alege, va fi cel care va odrăsli. Și a ordăslit toiagul lui Aaron și a făcut migdale.

Cap. 18-Slujba și veniturile preoților leviți.

Cap. 19-Porunca despre juninca roșie și apa curățirii.

-A grăit Domnul cu Moise și Aaron și le-a zis să le aducă fiii lui Israel o junincă roșie, fără meteahnă, care să nu fi purtat jug și să o dea lui Eleazar preotul, care să o scoată afară din tabără și să o junghie. Cu sângele ei să tropească partea de dinainte a cortului adunării de șapte ori, iar apoi să o ardă de tot, toată. Apoi preotul să arunce pe juninca ce se arde lemn de cedru, isop și ață de lână roșie.

-Iar din cenușa junincii se va face apă de curățire. Și se curățau cu aceasta cei care se atingeau de trupul morților, casa unde a murit cineva.

Cap. 20-Apa din piatră. Moartea Mariamei și a lui Aaron.

Cap. 21-Șarpele de aramă.

Cap. 22-Valaam.

Cap. 23-Valaam binecuvintează pe Israeliți.

Cap. 24-Proorocia lui Valaam.

Cap. 25- Pedeapsa pentru idolatrie și desfrânare.

Cap. 26-Numărarea din nou a poporului.

Cap. 27-Lege pentru moștenire. Iosua, fiul lui Navi, căpetenie în locul lui Moise.

Cap. 28-Rânduială nouă pentru unele jertfe.

Cap. 29-Jertfe la ziua întâi, a zecea și a cinsprezecea a lunii a șaptea.

Cap. 30-Pentru făgăduințe.

Cap. 31-Israel biruie din nou pe Madianiți.

Cap. 32-Începutul străpânirii pământului Canaan.

Cap. 33-Călătoriile și popasurile poporului Israel.

Cap. 34-Hotarele pământului făgăduinței și împărțirea lor.

Cap. 35-Cetățile leviților și cetățile de scăpare.

Cap. 36-Rânduială pentru neînstrăinarea moșiilor la căsătoria fetelor.

Cap. 1-Luptătorii lui Israel.

Cap. 2-Tabăra poporului lui Israel.

Cap. 3-Leviții și slujba lor.

Cap. 4-Slujbe deosebite ale leviților și numărul lor.

Cap. 5-Curățirea taberei. Felurite jertfe.

Cap. 6-Nazireii. Forma binecuvântării.

Cap. 7-Jertfe și daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfințirea cortului.

Cap. 8-Sfințirea leviților.

Cap. 9-Paștile. Stâlpul de nor și de foc.

Cap. 10-Trâmbițele de argint. Călătoria Israeliților.

Cap. 11-Pedeapsa poporului pentru lăcomie.

Cap. 12-Mariam pedepsită cu lepră.

Cap. 13-Iscoadele trimise în Canaan.

Cap. 14-Pedeapsa poporului pentru cârtire.

Cap. 15-Felurite jertfe. Pedeapsa pentru călcarea zilei odihnei.

Cap. 16-Pedeapsa răzvrătitorilor.

Cap. 17-Adeverirea preoției lui Avraam.

Cap. 18-Slujba și veniturile preoților leviți.

Cap. 19-Porunca despre juninca roșie și apa curățirii.

Cap. 20-Apa din piatră. Moartea Mariamei și a lui Aaron.

Cap. 21-Șarpele de aramă.

Cap. 22-Valaam.

Cap. 23-Valaam binecuvintează pe Israeliți.

Cap. 24-Proorocia lui Valaam.

Cap. 25- Pedeapsa pentru idolatrie și desfrânare.

Cap. 26-Numărarea din nou a poporului.

Cap. 27-Lege pentru moștenire. Iosua, fiul lui Navi, căpetenie în locul lui Moise.

Cap. 28-Rânduială nouă pentru unele jertfe.

Cap. 29-Jertfe la ziua întâi, a zecea și a cinsprezecea a lunii a șaptea.

Cap. 30-Pentru făgăduințe.

Cap. 31-Israel biruie din nou pe Madianiți.

Cap. 32-Începutul străpânirii pământului Canaan.

Cap. 33-Călătoriile și popasurile poporului Israel.

Cap. 34-Hotarele pământului făgăduinței și împărțirea lor.

Cap. 35-Cetățile leviților și cetățile de scăpare.

Cap. 36-Rânduială pentru neînstrăinarea moșiilor la căsătoria fetelor.

DEUTERONOMUL

Cap. 1-Binefacerile lui Dumnezeu, nemulțumirea poporului.

Cap. 2-Biruința asupra Amaleciților.

Cap. 3-Biruința asupra lui Og, împăratul Vasanului.

Cap. 4-Supunerea față de lege.

Cap. 5-Repetarea celor zece porunci.

Cap. 6-Tălmăcirea poruncii întâia. Dragostea către Dumnezeu.

Cap. 7-Oprirea prieteniei cu păgânii.

Cap. 8-Îndemn către popor să nu uite binefacerile lui Dumnezeu.

Cap. 9-Moise amintește Israeliților fărădelegile lor din trecut.

Cap. 10-Alte table ale legii.

Cap. 11-Continuarea îndemnului de a păzi poruncile Domnului.

Cap. 12-Locul adevăratei slujiri a lui Dumnezeu.

Cap. 13-Pedeapsa profeților mincinoși.

Cap. 14-Rânduieli pentru jale. Mâncări și zeciuieli.

Cap. 15-Anul al șaptelea. Săracii, robii și întâii născuți.

Cap. 16-Cele trei sărbători mari de peste an.

Cap. 17-Idolatrii. Judecătorii. Regii.

Cap. 18-Drepturile preoților. Vrăji. Mesia.

Cap. 19-Cetățile de scăpare. Pedeapsa martorilor mincinoși.

Cap. 20-Legi pentru război.

Cap. 21-Omorul necunoscut. Căsătoria cu femei robite. Dreptul celui întâi-născut.

Cap. 22- Porunci felurite.

Cap. 23-Cei ce sunt primiți în adunarea Domnului.

Cap. 24-Legiuiri casnice.

Cap. 25-Măsuri de pază.

Cap. 26-Pârga roadelor.

Cap. 27-Scrierea legii pe pietre și blestem pentru cei ce o calcă.

Cap. 28-Bunătățile făgăduite celor ce vor păzi legea și relele ce vor vei asupra călcătorilor ei.

Cap. 29-Înnoirea legământului.

Cap. 30-Iertare celor ce se pocăiesc, osândă celor împietriți.

Cap. 31-Moise așează povățuitor în locul său pe Iosua Navi.

Cap. 32-Cântarea lui Moise.

Cap. 33-Moise binecuvintează poporul și proorocește.

Cap. 34-Moartea lui Moise.