ped alternative

37
Învăţământul tradiţional * Şcoala pregăteşte elevii pentru viaţă * Cadrul didactic pune cunoştinţele la dispoziţia elevilor * Şcolarizarea este o sarcină de suportat * Educaţia este privită ca rezultat * Procesul de învăţare este o progresie liniară prin acumularea de informaţii şi deprinderi * Elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate Învăţământul alternativ * Şcoala face parte din viaţă * Cunoştinţele sunt descoperite de către copil * Şcolarizarea este interesantă şi neconstrângătoare * Educaţia este privită ca proces * Procesul de învăţare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conţinut, profunzime şi amplitudine * Elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor şi participă la elaborarea proiectelor Alternativa Waldorf Pedagogia se bazează pe metodele fundamentate de Rudolf Steiner - fondatorul primei școli Waldorf, ce s-a nascut în 1861 la Kraljevec – Croația de astăzi. Filozof, pedagog, om de știintă și cercetător, aduce un impuls innoitor în societatea de inceput de secol XX, prin concepțiile asupra lumii, în centrul căreia se află omul ca ființă spirituală, capabilă de evoluție. Acest impuls cultural, antroposofico- antropologic, stă la baza principiilor pedagogice steineriene. Teoria steineriană induce forme de învățământ specifice ritmului de dezvoltare fizică, sufletească și spirituală, cuprinse într-un curriculum propriu ce respectă treptele de dezvoltare ale copilului, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Ce poate oferi pedagogia Waldorf? Este o pedagogie ce se adresează minții, inimii și mâinilor copilului, impletește cunoașterea academică cu cea experimentală, cultivă capacitățile latente, învățarea sub aspect calitativ sub forma unui incitant proces de descoperire a lumii și a ființei proprii, se susține o completă introducere în lumea literaturii, a limbilor străine, istoriei, geografiei, matematicii și științelor,și realizează fundamentul pentru integrarea copilului de azi în lumea de mâine, complexă și mereu în schimbare, astfel: ARTELE : - pictură, desen, modelaj, sculptură, muzică, artă LIMBILE STRĂINE : - engleză și germană - incepând din clasa CONDUCERE TIP COLEGIAL : - toate problemele

Upload: violeta-hangan

Post on 21-Oct-2015

81 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

- cuprinde alternative Waldorf, alternative Step by Step si alternativa Jena

TRANSCRIPT

Page 1: Ped Alternative

Învăţământul tradiţional* Şcoala pregăteşte elevii pentru viaţă* Cadrul didactic pune cunoştinţele la dispoziţia elevilor* Şcolarizarea este o sarcină de suportat* Educaţia este privită ca rezultat* Procesul de învăţare este o progresie liniară prin acumularea de informaţii şi deprinderi* Elevii sunt consumatori pasivi de informaţie şi autoritate

Învăţământul alternativ* Şcoala face parte din viaţă* Cunoştinţele sunt descoperite de către copil* Şcolarizarea este interesantă şi neconstrângătoare* Educaţia este privită ca proces* Procesul de învăţare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conţinut, profunzime şi amplitudine* Elevii sunt activ implicaţi în soluţionarea problemelor şi participă la elaborarea proiectelor

Alternativa Waldorf

Pedagogia se bazează pe metodele fundamentate de Rudolf Steiner - fondatorul primei școli Waldorf, ce s-a nascut în 1861 la Kraljevec – Croația de astăzi.

Filozof, pedagog, om de știintă și cercetător, aduce un impuls innoitor în societatea de inceput de secol XX, prin concepțiile asupra lumii, în centrul căreia se află omul ca ființă spirituală, capabilă de evoluție. Acest impuls cultural, antroposofico-antropologic, stă la baza principiilor pedagogice steineriene.

Teoria steineriană induce forme de învățământ specifice ritmului de dezvoltare fizică, sufletească și spirituală, cuprinse într-un curriculum propriu ce respectă treptele de dezvoltare ale copilului, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

Ce poate oferi pedagogia Waldorf?Este o pedagogie ce se adresează minții, inimii și mâinilor copilului, impletește cunoașterea academică cu cea experimentală, cultivă capacitățile latente, învățarea sub aspect calitativ sub forma unui incitant proces de descoperire a lumii și a ființei proprii, se susține o completă introducere în lumea literaturii, a limbilor străine, istoriei, geografiei, matematicii și științelor,și realizează fundamentul pentru integrarea copilului de azi în lumea de mâine, complexă și mereu în schimbare, astfel:

ARTELE :- pictură, desen, modelaj, sculptură, muzică, artă dramatică;- sunt parte integrantă în predarea materiilor academice, având un rol central în pedagogia Waldorf;- trezesc puterea imaginției și creativității aducând vitalitate și unitate. 

PREDAREA ÎN EPOCI :- materiile cognitive: limba romană, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia, biologia sunt studiate modular,în epoci, primele doua ore (110 minute) din zi, fără pauză, timp de 2 - 4 săptămâni;- limbile străine, artele, educația

LIMBILE STRĂINE :- engleză și germană- incepând din clasa I, se oferă copiilor accesul la alte culturi ale altor popoare; sunt parte integrantă în predarea materiilor academice, având un rol central în pedagogia Waldorf;- se invață urmând etapele invățării limbii materne: imitația-vorbirea, scriere, gramatica, literatura.

MANUALELE :- nu sunt folosite în școala elementară;- profesorul creează o prezentare, elevii realizând "manualele" lor individuale, ilustrând și înregistrând substanța fiecarei

CONDUCERE TIP COLEGIAL:- toate problemele școlii se discută în "consiliul profesoral"; - nu există un director al școlii Waldorf, ci colegiul profesoral îndeplinește acest rol;- renunțarea la sistemul piramidal de conducere al unitații de învățământ.

ABSENȚA NOTELOR :- elevii învață mânați de dorința de cunoaștere și nu pentru note;- evitarea competiției eronate și

apariția sentimentului de colegialitate, relaxare,

întrajutorare, se naște o ierarhie firească a elevilor, funcție de

valoarea și capacitățile proprii și nu în funcție de note;

Page 2: Ped Alternative

fizică, activitațile practice apar ca ore fixe, după cursul de bază, în orarul zilnic al copiilor.

ACTIVITĂȚI ȘI MATERII SPECIFICE :- euritmia steineriană;- învățarea unui instrument muzical din clasa I - blockflote; - desenul de forme dinamice; - serbarea lunară; - două limbi străine.

lecții. 

CAIETE FĂRĂ LINIATURĂ:- scrisul copilului nu va mai fi îngrădit și limitat la norme clar

stabilite;- se cultivă latura estetică a

scrierii prin utilizarea creioanelor colorate (cerate) în primii ani de

școală (clasele I-II). 

- evaluare prin aprecieri verbale, scrise, directe (în întâlnirile

periodice cu parinții), la serbări, caracterizări (certificate) anuale

amănunțite.

 Arta dramatica

         “Crește prin teatru” este un concept educaţional inedit dedicat copiilor cu vârste intre 7 si 10 ani. Acest tip de invăţare este diferit de orice altă metodă tradiţională de educaţie pentru că mizează pe acumularea de cunoştinţe prin joc. Sub indrumarea unui expert in arta dramatică şi a unui psiholog, atelierele  urmăresc dezvoltarea personalităţii copiilor şi a abilităţilor de comunicare, precum şi stimularea inteligenţei emoţionale prin tehnici împrumutate din teatru.  Atelierele de artă dramatică concepute ca o suită de jocuri şi exerciţii vor conduce la creşterea spiritului de iniţiativă şi imaginaţie a copilului.           Studiile dezvoltate de psihologi şi psihoterapeuţi au arătat că împlicarea teatrului în educaţia copiilor este una benefică, dezvoltând capacitatea de control a emoţiilor şi exprimarea verbală. Un studiu realizat in cadrul Universităţii private Sigmund Freud din Viena a demonstrat o serie de avantaje ale educaţiei prin arta dramatică: puterea de memorare a copiilor creşte cu până la 50%, atenţia copiilor crește cu 30%, în timp ce stima de sine în interiorul familiei şi a prietenilor urmează de asemenea un trend ascendent de până la 12%.                  „Prin intermediul jocului cu mijloacele teatrului, intâlnirile de lucru sunt un  excelent prilej: de dezvoltare a curajului de a acţiona şi reacţiona, de dezvoltare a libertăţii de a gândi, de a descoperi soluţii variate la aceeaşi problemă, de descoperire a propriei persoane şi a respectului de sine, dar şi de descoperire a respectului pentru celălalt”, explică Cornel Todea, Directorul Teatrului Ion Creanga.                  „Pentru copii teatrul este lumea lor, o lume in care işi exersează şi işi perfecționează achiziţiile şi in care au libertatea de a schimba ce consideră inconvenabil, de a se amuza, de a inventa şi de a fi eroi de succes”, susţine Dr. Psiholog Carmen Anghelescu.                   Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă aproape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ. Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică.                   La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în șcenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică.                   Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.                        Prin urmare, toate lecţiile şcolii Waldorf sunt proiectate in aşa fel incât să facă apel la minte, inimă şi mâini, tocmai pentru a le dezvolta copiilor toate simţurile. Pedagogia Waldorf incearcă să educe

Page 3: Ped Alternative

copilul in totalitate. Rudolf Steiner crede că oamenii au 20 de simţuri printre care gândirea, limba, căldura, echilibrul, mişcarea, viaţa şi individualitatea faţă de ceilalţi. Şcolile Waldorf datorită practicilor sale produc caractere morale şi sociale foarte puternice, oameni mai increzători şi optimişti, cărora le dezvoltă la maxim aceste simţuri. Arta dramatică este una din practicile care ii ajută pe copii să inveţe, prin imitarea intâmplărilor din viaţa reală, să intre in pielea personajelor, astfel imaginaţia le este pusă la incercare, la fel precum şi sensibilitatea şi trăirea vieţii cotidiene cât mai real posibil.

Desenul formelor                                                   Desenul formelor  este una dintre materiile introduse de Rudolf Steiner atât în pedagogia curativă,cât și în pedagogia Waldorf.Elementul artistic în desenul formelor este linia.     Învăţământul alternativ Waldorf îşi propune să asigure dezvoltarea completă şi nerestrictivă a personalităţii copilului în concordanţă cu aptitudinile sale native. Programa de Desenul formelor, pentru o oră de trunchi comun şi o oră de aprofundare,încercă să formeaze în copii înţelegerea gesturilor oprite în formele exterioare, aflate în lucrurile şi fiinţele naturale, cât şi în obiectele create. Privirea este astfel capacitată cu forţa de creaţie şi de descoperire a procesului de devenire a formei. Această capacitate conduce fiinţa umană dincolo de suprafaţa celor vizibile şi îl poartă spre profunzimile fiecărei fiinţe sau lucru.     Această materie, prezentă în clasele I-V, are două argumente puternice în favoarea sa.În primul rând, formele desenate în primele două clase vor pregăti introducerea literelor şi a cifrelor,iar mai târziu, desenul formelor va pregăti geometria, ce apare în clasa a V-a sub forma desenului geometric. Tot atât de important este faptul că această materie este o activitate artistică, ce îşi propune să trezească gândirea copilului, simţul echilibrului, al armoniei şi al frumosului. Ea stimulează facultatea de reprezentare şi cea imaginativă ajutând la formarea vederii în spaţiu.    La desenul formelor, linia nu este un contur, adică limitarea intelectual gândită a unui fenomen din lumea exterioară: ea este expresia unui joc interior de forţe. Este formă vie. Ea nu ucide,  ea trezeşte sufletul şi spiritul  la viaţă. Dacă învăţătorul are fantezie,  poate varia la nesfârşit motivele şi îndemnurile. Desenul şi pictura vor fi pe cât posibil clar diferenţiate. Povestitul cu creionul colorat, pictarea tablourilor şi ilustrarea sunt pictură, iar literele şi cifrele vor fi trecute din desen în scriere. În  clasa a IV-a copiii sunt îndrumaţi să descopere cotiturile exersate în desenul formelor, în elipsele şi curbele de la scaune, vaze etc. Începe fericirea de a descoperi în formele desenate şi trăite pornind de la forţe lăuntrice, forţele formatoare ale lumii vizibile.Redarea fenomelor din lumea exterioară în mod autentic  va fi cultivată abia în clasa a VII-a şi a VIII-a, când elevii şi-au însuşit premizele unei tehnici artistice de desen în alb şi negru.       Această materie este o activitate artistică, ce își propune să trezească capacitatea de percepție a copilului. Ea stimulează facultatea de prezentare și cea imaginativă, ajutând la formarea vederii în spațiu.     În clasa I, dreapta și curba apar ca elemente polare, ce stau la baza tuturor formelor geometrice de bază: cercul, ovalul, pătratul sau triunghiul, spirala dreaptă sau curba.     În clasa a II-a, exercițiile de simetrie axială verticală vor ajuta la dezvoltarea simțului,armoniei și al echilibrului.     În clasa a III-a, exercițiile de simetrie față de două axe sau cu trei elemente, vor oferi copilului sentimentul ocupării întregului spațiu, stimulând imaginația și educând percepția artistică: perfecțiunea și imperfecțiunea.     În clasa a IV-a, apare desenul formelor împletite, cultivând în copil o logică activă, puterea de discernământ, perceperea spațialității și capacitatea de armonizare a elemetelor astfel corelate.    Desenul geometric cu mâna liberă  în clasa a V-a precede predarea geometriei în Școala Waldorf, printr-un studiu viu al metamorfozelor principale-figuri geometrice.     Astfel, din prima oră, elevii desenează cu mâna liberă cercuri poziționate diferit. Ca figură polară față de cerc urmează dreapta. Fără a fi definite și teoretizate, apar aici primele noțiuni geometrice.     Urmează metamorfoza pătratului în dreptunghi, romb sau paralelogram si metamorfoza triunghiului echilateral în isoscel, scalen, dreptunghi, toate, pe cât posibil, înscrise in cerc.       Rudolf Steiner  în opera sa ,,Arta educației” afirmă: ,,După cum am văzut, în primii ani de şcoală noi predăm desenul în aşa fel încât să trezim în copil un anumit simţ pentru sesizarea formelor curbe, ascuţite ş.a.m.d. Pornind de la formă, dezvoltăm elementele de care avem nevoie apoi pentru învăţarea scrisului.

Page 4: Ped Alternative

La începutul acestor ore de desen elementar, evitaţi cu totul imitarea. Evitaţi pe cât vă stă în putinţă să puneţi copilul să deseneze imitând un scaun sau o floare sau orice altceva, ci scoateţi din dvs. înşivă pentru copil cât mai multe forme liniare- curbe, ascuţite,semicirculare, eliptice, linii drepte ş.a.m.d.”

Paşii unui profesor în pedagogia Waldorf

         A-i  acorda  copilului  o  educaţie  adecvată  nu  înseamnă  numai  a-l  ajuta  să  se  integreze respectivelor condiţii culturale, economice şi sociale. Educaţia într-o lume care  se transformă de la o zi la alta într-un ritm ameţitor, impune părinţilor şi pedagogilor  întrebarea: cât de creativi, independenţi, liberi şi plini de iniţiativă pot deveni tinerii prin  intermediul educaţiei şi al şcolii? Cum învaţă ei să întâmpine noul cu flexibilitate?Fundamentul pedagogiei Waldorf îl reprezintă antropologia şi psihologia dezvoltării, aşa cum au fost prezentate pentru prima oară de către Rudolf Steiner (1861-1925), în ciclul de conferinţe „Antropologia generală ca bază a pedagogiei” (1919). De atunci au fost elaborate lucrări variate despre fiziologia şi psihologia dezvoltării, despre metodică şi didactică, precum şi despre noi discipline de învăţământ, iar aceste lucrări constituie şi ele baza pedagogiei Waldorf.            Pedagogia Waldorf porneşte de la copil şi are ca obiectiv dezvoltarea potenţialului individual al fiecărui copil. Această pedagogie ţine cont de diversitatea culturală şi îşi asumă principiile etice general-umane (v. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, ConvenţiaONU privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989, Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi din 13 decembrie 2008). Ea reprezintă fundamentul pentru diferite instituţii de educaţie, de învăţământ şi de formare (de ex., unităţi de educaţie preşcolară, şcoli, instituţii de formare profesională, şcoli speciale şi multe altele).            Cadrele didactice trebuie să aibă pregătire în pedagogia Waldorf, să se autoeduce în mod corespunzător şi să se perfecţioneze continuu din punct de vedere profesional. Forma juridică adecvată şcolilor, grădiniţelor şi altor unităţi de învăţământ este cea de unitate independentă, care se organizează prin participarea tuturor celor implicaţi în procesul educaţional.

            Caracteristici esenţiale ale educaţiei ante-preşcolare, ale grădiniţelor Waldorf şi ale şcolilor Waldorf

            În primii şapte ani, dezvoltarea sănătoasă a copilului are loc într-o atmosferă de căldură şi îndrumare, care produce bucurie, uimire şi respect. Cel mai important aspect al lucrului cu copilul mic îl reprezintă atitudinea lăuntrică a educatorului, care este modelul pe care copiii îl imită. Prin urmare, această activitate solicită o continuă autoeducaţie. În grădiniţele Waldorf, în grupele preşcolare, în programele părinţi-copii şi în alte unităţi pentru educaţie ante-preşcolară şi preşcolară, se pun bazele sănătăţii fizice şi vitalităţii, uimirii şi interesului pentru lume, dispoziţiei lăuntrice de a învăţa şi de a cunoaşte lumea prin trăiri personale, aptitudinii de a relaţiona, precum şi ale dezvoltării fizice, emoţionale, intelectuale şi spirituale pe tot parcursul vieţii. Baza educaţiei şi predării în şcolile Waldorf este un curriculum-cadru care stimulează cadrele didactice în a-şi elabora individual predarea. Predarea ţine cont de liniile directoare menţionate.            Fiecare cadru didactic este responsabil pentru orele sale şi răspunzător în faţa comunităţii. Predarea se evaluează. Şcoala Waldorf este o şcoală unitară, care reuneşte toate ciclurile educaţionale specifice fiecărei ţări, în care se asigură accesul egal şi universal la educaţie. Curriculumul-cadru al şcolii Waldorf este corelat la nivelul claselor şi al disciplinelor de învăţământ şi, datorită adecvării sale la etapele de dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor, oferă fiecărui copil/elev multiple posibilităţi de dezvoltare, potrivite vârstei sale. Acestea constau, printre altele, în dobândirea de cunoştinţe, de competenţe culturale, de aptitudini sociale şi emoţionale, de diferite deprinderi practice şi de aptitudini artistice (v. şi inteligenţe multiple).            Obiectivul cadrului didactic este de a se forma pe el însuşi ca „artist al educaţiei”, astfel încât elevul să devină creativ din punct de vedere intelectual, responsabil din punct de vedere social şi apt de a acţiona. Autoeducaţia cadrului didactic, formarea şi perfecţionarea sa în specialitate sunt premise esenţiale pentru realizarea acestui obiectiv. De regulă, un cadru didactic conduce clasa ca învăţător-diriginte până la clasa a VI-a – a VIII-a. Profesorii de specialitate şi mentorii, mai ales cei de la clasele

Page 5: Ped Alternative

mari, trebuie să aibă pe lângă calificarea în pedagogia Waldorf şi o calificare corespunzătoare în specialitate, o calificare academică.                        Principii metodico-didactice

            Metodele de predare diferă în funcţie de vârsta copiilor şi a adolescenţilor. Toate activităţile pornesc de la necesităţile de dezvoltare specifice vârstei respective, de la dezvoltarea orientată preponderent spre activarea voinţei, în primii trei ani de viaţă, la jocul imaginativ şi la activităţi cognitive a căror pondere creşte odată cu trecerea de la grădiniţă la şcoală. Copilul mic imită şi este educat prin modele şi exemple. Caracteristicile esenţiale ale educaţiei timpurii sunt jocul liber, nedirijat, precum şi experienţele motrice şi senzoriale. Printre altele, prin organizarea ritmică a zilei, a săptămânii, a anului, educatoarea se îngrijeşte de dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi pune astfel baza rezilienţei acestuia. Elevul învaţă de la cadrul didactic, care are la dispoziţie o multitudine de metode, care îşi elaborează creativ predarea şi care îşi iniţiază copiii în toate marile domenii ale cunoaşterii (predarea în epoci). Cadrul didactic, mai ales învăţătorul-diriginte, clădeşte cu elevii (şi cu responsabilii pentru educaţia acestora) o relaţie autentică şi păstrează caracterul creativ al predării, care devine tot mai formală pe măsură ce copiii cresc. Standardele de performanţă reprezintă pentru învăţătorul-diriginte formularea şi realizarea unor obiective de învăţare raportate la toate tipurile de inteligenţă din clasa sa (diferenţiere internă). Predarea la liceu urmăreşte ca adolescenţii să devină capabili să trateze critic şi analitic conţinuturile studiate, să ajungă la judecăţi individuale, care se manifestă prin prelucrarea tot mai independentă a conţinuturilor de învăţare. De asemenea, prin sarcini adecvate, se dezvoltă conştiinţa de sine, responsabilitatea personală şi angajamentul faţă de lume. La liceu sunt oferite, în mod progresiv, căi de învăţare individualizate. Prin menţinerea componenţei clasei se consolidează competenţele sociale.O şcoală Waldorf are următoarele caracteristici particulare:- Educaţia preşcolară nu este supusă unor cerinţe intelectuale inadecvate vârstei- De regulă, un cadru didactic conduce clasa ca învăţător-diriginte până la clasa a VI-a – a VIII-a- Predarea euritmiei- Predarea în epoci, predarea orelor de specialitate şi alte forme de predare- Predarea limbilor moderne începând din clasa I- Orare alcătuite pe cât posibil în funcţie de criterii psihologico-igienice- Colectivul clasei este păstrat, indiferent de performanţele individuale ale elevilor- Nu se fac evaluări exclusiv cantitative şi nu se dau teste de dragul testării- Certificate şcolare care, pe lângă aprecierea performanţelor realizate, descriu şi apreciază mai ales evoluţia elevului şi îi oferă sugestii pentru activitatea ulterioară.- Soluţii pedagogice la probleme de disciplină- Activităţi care formează şi întăresc comunitatea, cum ar fi serbările lunare, serbarea de an, excursiile, stagiile de practică, piesele de teatru etc.- La solicitarea părinţilor se pot organiza ore de educaţie religioasă confesională. În caz contrar, şcolile pot oferi ore de educaţie religioasă neconfesională.

            Evaluare                        Cadrele didactice participă la evaluări interne şi externe. Acestea sunt cu atât mai necesare cu cât se dă o mai mare importanţă unei predări creative, de care cadrul didactic este răspunzător.          

Organizarea şcolilor şi grădiniţelor Waldorf

            În domeniul pedagogic, grădiniţele şi şcolile Waldorf sunt administrate şi conduse de consiliul profesoral al acestora. În domeniul economic şi juridic, grădiniţele şi şcolile sunt administrate şi conduse, conform cadrului juridic al organizaţiei respective, de către părinţi şi cadre didactice, iar forma şi structura acestora depind de opţiunile persoanelor implicate, de cadrul cultural şi de posibilităţile juridice existente. Această formă de autoadministrare a grădiniţelor şi şcolilor Waldorf include şi delegarea

Page 6: Ped Alternative

sarcinilor, pe perioadă determinată, către persoane şi/sau grupuri mici de persoane. Concentrarea conducerii grădiniţei sau şcolii în mâinile unei singure persoane ar trebui evitată, cel puţin în ceea ce priveşte conducerea internă (pedagogică) a şcolii.

Colaborare

            Fiecare coleg se obligă să participe săptămânal la consiliul profesoral comun. Acesta reprezintă forul de conducere pedagogică a şcolilor şi grădiniţelor şi include studiul lucrărilor de bază (antropologie/pedagogie), discutarea anumitor probleme pedagogice, discutarea unor copii care au probleme (în urma observării atente a comportamentului lor de către cadrele didactice şi analizării situaţiei lor şcolare, sociale, familiale, în vederea găsirii unor soluţii optime pentru copil şi clasă), probleme organizatorice şi sarcini privind dezvoltarea şi conducerea şcolii, în colaborare cu alte foruri. Consiliul profesoral este un spaţiu al formării continue, dar şi al perceperii, aprecierii, învăţării şi stimulării, precum şi al formării unei conştiinţe comune a întregului.            În afara colaborării din consiliul profesoral, se desfăşoară de asemenea schimburi de experienţă şi perfecţionări pe plan naţional şi internaţional. De acestea răspund Secţiunea Pedagogică de la Goetheanum şi organizaţiile naţionale. În cadrul Secţiunii Pedagogice există şi un organism responsabil cu recunoaşterea şcolilor ca şcoli Waldorf şi a grădiniţelor ca grădiniţe Waldorf. Dreptul de a folosi denumirea „Waldorf” este atribuit după această recunoaştere. Această sarcină poate fi delegată şi forurilor naţionale. Şcolile Waldorf recunoscute sunt enumerate în Lista Internaţională a Şcolilor, care este publicată de Bund der freien Waldorfschulen.Structura zilei :La început sunt programate materiile ce presupun o mai mare implicare a componentei cognitiv-aptitudinale. Urmează cele ce necesită o continuă repetare ritmică (limbile moderne, euritmia, gimnastica, muzica, religia). Spre prânz sau după-amiază se desfăşoară activităţile practice, deci cele care se adresează mai mult componentei volitiv-acţionale (lucrul manual, meserii, grădinărit etc.). Sensul este deci: preluare - trăire -executare – plăsmuire.

Provocările formării profesionale în educaţie, azi

Structuri. Câţi ani sunt necesari pentru a realiza formarea unui pedagog Waldorf, a unui pedagog în general? În configuraţiile actuale, mediul academic este structurat în cicluri de 3 ani (bachelor) şi 2 ani (master). Disciplinele predate sunt din categoriile: psihopedagogice, didactice şi metodice.Cursurile de formare în pedagogi Waldorf s-au orientat multă vreme după modelul folosit de Rudolf Steiner în 1919, la Stutgard, şi anume: antropologie, metodica şi didactica, cursurile artistice şi cursuri practice. Ambele abordări cunosc, după absolvire continuarea pregătirii prin cursuri de perfecţionare şi cursuri de formare continuă. Acestea respectă, în mare, domeniile abordate în cursurile de formare iniţială. Se cunoaşte şi perioada de stagiatură (în general de un an), după absolvirea cursurilor. Aici metoda aplicată este de tip mentorat.            Prin restructurarea cursurilor de formare Waldorf după criterii academice, prin procesele de acreditare, temele din disciplinele de bază propuse de Rudolf Steiner au fost integrate în disciplinele canonului academic. Diferenta consta în menţinerea cursurilor artistice şi de abilităţi practice. Uneori, asemenea activităţi artistic-practice sunt implicate ca formă de aplicaţie a unor aspecte din cursurile fundamentale. Condiţionări. Canonul academic, chiar amendat după recomandările Bologna, impune o anumită structurare sistematică, bazată pe achiziţionarea unui set de competenţe considerate necesare profesării disciplinelor didactice în învăţământul preuniversitar. Recomandările pentru specializările Waldorf pornesc de la focalizarea pe copil, adica au in vedere fundamentarea antropologică a profesiei pedagogice. În perspectiva unei convergenţe a programelor, cele două tipuri de condiţionări stau faţă în faţă, asemenea adultului-dascăl şi copilului-elev. Unde este puntea pentru relaţionare şi cum arată ea?Provocări. Chiar dacă, istoric, nu ne aflăm în momentul apariţiei pedagogilor de reformă, la sfârşitul secolului XIX, totuşi sintagma „Reformarea învăţământului continuă să trăiască ba chiar este cultivată în politicile educaţionale. Pedagogiile de reformă au avut specifică proiectarea unui program educaţional. Şi acum, la începutul mileniului III, mai ales în faţa schimbărilor radicale şi rapide din jurul nostru, există

Page 7: Ped Alternative

necesitatea programelor educaţionale orientate spre viitor. Reconfigurarea acestora ar putea însemna în primul rând construirea unor didactici pornind de la copil şi de la raporturile adulţilor cu aceasta în procesele educaţionale, vazute ca dezvoltări ale unor prilejuri didctice”.

Importanta ritmului in educatia copilului

   “Încotro ne-am îndrepta atenția, de la procesele evolutive ale cosmosului la cele ale pământului sau chiar ale ființei umane, vom observa ca ele se desfășoară în etape ciclice, păstrând o anumită ritmicitate.” ( R. Steiner)         La vârsta preșcolară, programul repetat periodic, pe durate determinate, poate contribui decisiv la creșterea sănătoasă și robustă a organismului uman. Acesta își  creează niște jaloane clare între care își desfășoară existența, care pot avea efect pe toate planurile.      Basmele ca și poeziile, cântecele și jocul ritmic vor fi alese astfel încât conținutul lor imaginativ să corespundă timpului calendaristic în care sunt spuse. Se vor distinge basmele de iarnă de cele de primăvară, de toamnă sau de vară, astfel încât ele să contribuie la armonizarea trăirilor sufletești ale copiilor cu ceea ce se petrece în natură.       În Școala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii și al anului. Ritmul anului        Organizarea sărbătorilor este făcută după vechi tradiții populare și culturale. Acestea sunt prelucrate de fiecare educatoare, adaptate specificului local și introduse ca elemente artistice și de conținut în activitatea zilnică. Prin metodele folosite, educatoarea îi creează copilului o percepție armonioasă și bogată a sărbătorilor, prin simțuri și trăiri proprii. Sărbătorile ocupă un rol important și în jocurile din timpul săptămânii, atât cele dirijate, cât și cele create de copii pe baza amintirilor.      În grupele Waldorf evenimentele cardinale ale anului calendaristic sunt marcate prin sărbători:

La echinocțiul de toamnă se desfășoară sărbătoarea Recoltei; La solstițiul de iarnă se desfășoară sărbătoarea Crăciunului; La echinocțiul de primăvară – sărbătoarea de Paște; La solstițiul de vară- sărbătoarea Sânzienelor.

     În afară de acestea se mai țin și următoarele serbări:” A Piticilor (a Lampioanelor)” , a “Sfântului Mihail” , a “Sfântului Nicolae” , a “Celor trei magi” , a “Carnavalului” , a “Înălțării” , a “Rusalilor”. Sărbătorirea evenimentelor de peste an, în derularea celor patru anotimpuri este doar un aspect al modalității armonizării ritmurilor proprii ale copiilor cu cele ale naturii.

Ritmul săptămânii

    În grădinița Waldorf se practică sistemul de predare în epoci, adică aceleași conținuturi sunt repetate pe o perioadă de 2-3 săptămâni. Acesta permite copilului să parcurgă întregul proces (învățare, repetare, verificare) prin care se familiarizează cu noile conținuturi, le însoțește, le poate aprofunda prin exersare, apoi le interiorizează, ca mai târziu să le poată folosi. Săptămână de săptămâna educatoarea conduce copiii prin conținuturile activităților, ținând cont de posibilitățile acestora de a parcurge întreaga epocă. Pe durata unei epoci (2-3 săptămâni) sunt stabilite activități specifice pentru fiecare zi a săptămânii. Activitatea este repetată odată cu revenirea zilei corespunzătoare. De exemplu: luni-pictură, marți-desen, miercuri-activitate practică, joi-modelaj, vineri-activitate gospodărească.

 Ritmul zilei      Și în alcătuirea programului zilnic este respectat ritmul specific al respirației, care presupune o inspirație și o expirație, adică alternanța dintre concentrare și relaxare. Alternanța activităților desfășurate cu întreaga grupă de copii, cu activități desfășurate cu grupe mici și individual se prezintă astfel:

Page 8: Ped Alternative

Ziua începe cu jocul liber unde copiii aleg activitatea pe care doresc să o desfășoare (de exemplu în timp ce educatoarea tricotează sau coase, unii copii pot să o ajute, alții construiesc și/sau desenează). –expirație

După strângerea jucăriilor, când fiecare lucru își află locul în spațiul său din clasă și este din nou ordine, urmează partea ritmică, adică întâlnirea de dimineață, care se desfășoară cu întreaga grupă. –inspirație, concentrare

Spălatul pe mâini este un scurt moment de relaxare. -expiratie Servirea mesei îi adună pe copii și totul se desfășoară într-o atmosfera de mulțumire și respect

pentru mâncare. Acesta este un moment de destindere, relaxare, respirație. Ieșirea la joacă în curte moment de relaxare, destindere, expirație. Se revine în sala de grupă pentru ascultarea basmului, prilej de concentrare –inspirație. Un basm

se repetă zilnic în timpul epocii (2-3 săptămâni). Ritmul zilei este organizat diferit în funcție de tipul grădiniței (cu program normal sau prelungit).

         Utilizarea ritmului în educație permite ca întreaga ființă a persoanei educate să fie abordată și nu numai componenta sa intelectuală.      Ritmul în această pedagogie, reprezintă un adevărat fenomen care acompaniază viața, de aceea se consideră că educația copilului se realizează în raport cu ritmul zilei, ritmul săptămânii și cel al anului.      Partea ritmică ar putea fi comparată cu acordarea unui instrument muzical; dacă ea reuşeşte, copiii şi învăţătorul s-au „acordat” bine între ei şi pentru activitatea ce urmează. Ea cuprinde exerciţii ritmice de mişcare, cultivarea rostirii prin exerciţii de plastica vorbirii;se cântă vocal şi la instrumente, se face calcul oral, se interpretează roluri semnificative pentru disciplina studiată etc. Prin faptul că, recitând, se lasă antrenaţi de ritmurile versurilor, că făcând muzică vocală sau la un instrument simt ritmurile muzicale şi că exerciţiul practicat cu regularitate devine în cele din urmă un nou ritm de viaţă, elevii se cufundă tot mai adânc în elementul ritmic la care am făcut referiri mai înainte, care are totodată efect de armonizare      Pentru a realiza cât de important este ritmul în viața copilului, putem pune în practică un exercițiu spre dezvoltarea copilului; acesta trăiește în starea de vis a conștiinței sale, de aceea trebuie să le creăm copiilor timp pentru a se regăsi. Acest lucru are loc cu ajutorul jocului liber-expirația, când copilul își exprimă individualitatea, după care urmează inspirația prin jocul în grup care unește comunitatea.      La fel ca în grădinița Waldorf, și în școală, ritmul are importanță astfel că se urmează ritmul unei ore, al zilei, al lunii, al anului. Ritmul orei este reliefat de împărțirea cursului principal, ce se desfășoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părți:

O parte ritmică, prin care se solicită voința copilului; O parte cognitivă care se adresează intelectului; O parte de povestire care se adresează simțirii.

.                                                                                                                                                                        JOCUL-MUNCA SERIOASĂ A COPILULUI                     În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficţiunea pură şi realitatea muncii şi ne ajută să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului, fiind cel mai bun turn de observaţie de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării copilului.               Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral.              Jocul este una din activitațile umane fundamentale. Prin joc omul iși satisface imediat, dupa posibilități, propriile dorinte acționând conștient și liber in lumea imaginară pe care și-o creează singur. Pentru copii, jocul este o activitate extrem de serioasă și de importantă.                Prin joc, copiii rezolvă probleme de viata, din mediul lor inconjurător fizic și social, crează soluții diferite - ceea ce le va dezvolta gandirea, invată utilitatea obiectelor, ascultă, inteleg, se concentrează pe ceea ce fac, devin atenți, motivați și interesați.               Copilul nu este un mic adult .Vârsta copilariei este o formă specifică de existentă cu trebuințe și posibilităti proprii.Principala caracteristică a copiilor mici este imensa lor deschidere spre ceea ce ii inconjoară.Ei asimilează elementele din jurul lor fără rezistenta pe care o are un adult din experiențele de

Page 9: Ped Alternative

viată si intâlnesc lumea cu incredere nelimitată.Copiii percep in profunzime si componenta sufletească a mediului reacționând cu intreaga fiintă prin gesturi și atitudini,pentru că relația pe care o are copilul mic cu lumea este bazată pe o incredere și o deschidere care nu vor mai fi regăsite in nici un alt moment al vieții.Ce este jocul pentru copil?               Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este sintagma, atmosfera în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze”.               Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ştie să se joace, “un mic bătrân”, este un adult care nu va şti să gândească.                       „Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul îşi modelează propria sa statuie” (J. Chateau, 1967)            Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligenţă.Prin joc, copiii: „- învaţă elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului; caracteristicile acestora, relaţiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale, dezvoltându-şi abilitatea de a susţine o conversaţie; Exprimă dorinţe, negociază, împărtăşesc idei, experienţe, imită aspecte din viaţa cotidiană. „- învaţă muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt, jocurilor cu acompaniament instrumental; „- îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le compară, le sortează, le aşează în spaţiu. „- îşi dezvoltă abilităţi spaţiale prin arte (desen, pictură, modelaj), prin jocurile de corespondenţă vizuală.„- aleargă, se caţără, aruncă şi prind mingea sau alte obiecte, sar coarda dezvoltându-şi abilităţile de tip corporal-kinestezic; „ -rezolvă situaţii problematice, găseşte soluţii pentru probleme reale; „- dobândeşte abilităţi sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învaţă să vadă lumea din perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii şi rezolvării de probleme, colaboarează şi acceptă propuneri, idei etc.        Copilul are nevoie de timp zilnic pentru joc, de spaţiu corespunzător şi de obiecte (jucării, materiale, truse) absolut necesare iniţierii şi desfăşurării jocului. Adultul trebuie să urmărească: ce se joacă, cu ce se joacă, cu cine se joacă. Interesul copilului pentru joc creşte atunci când el este stimulat prin crearea unui spaţiu educaţional, adecvat cu materiale care să-i stimuleze curiozitatea, dorinţa de explorare, imaginaţia, să-i dezvolte gândirea.             Dacă ne propunem ca proiect tematic: “Mijloace de locomoţie”, amenajăm centrele de activitate în aşa fel încât copilul să găsească jucării-maşini de forme, mărimi, culori diferite, imagini, cărţi, truse de şofer, mecanic, marinar, aviator, culori, coli desen, carioca, acuarele, lego, truse de construcţii, tot ce poate fi selectat şi utilizat pentru dezvoltarea temei.             Copilul alege centrul în funcţie de stimulul pe care-l reprezintă obiectele ce se află acolo şi care-i satisfac lui nevoia de exprimare a experienţei trăite.             În continuare el se manifestă liber, creativ, dezvoltă subiectul jocului, caută parteneri, joacă roluri pe care şi le asumă, stabileşte şi respectă reguli.                

JUCARIILE COPIILOR

           Rolul educativ general al jucăriilor nu numai că antrenează mişcările, exersează organele de simţ, dar ele au şi altă valoare, dezvoltă gândirea, operaţiile prematematice (grupare, seriere, clasificare etc.), relaţiile cauzale şi spaţiale dintre obiecte şi multe alte cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi.

Page 10: Ped Alternative

           Jucăriile se pot împărţi în mai multe categorii: jucării distractive, jucării muzicale, jucării tehnice, jucării teatrale. La copiii de 3-4 ani importante sunt jucăriile, păpuşile, accesoriile de menaj, jucăriile mobile, containerele, diversele obiecte care înlocuiesc în mod avantajos jucăriile (cutii, sticluţe de plastic, dopuri, etc.).            De exemplu, pentru vârsta 3-5 ani, în jocul „Straiele împărăteşti” se pot pune la dispoziţia copiilor cartoane pe care s-au desenat hăinuţe diferite, cu contururi diferite pe care copiii şi le pot alege pentru a le decora. Cu ajutorul unor confeti sau a altor bucatele de diferite texturi, fiecare dintre straie se va transforma în hăinuţe cu model. Sau se poate organiza o activitate de gospodărie, în cadrul cărora copiii văd, miros, gustă, pipăie diverse fructe sau legume şi pot identifica diferite calităţi ale lor şi pot afla despre beneficiile lor în cadrul unui program sănătos de alimentaţie.             La grupe de 5-6/7 ani, rolul educatoarei este şi acela de a antrena copilul să perceapă raporturi între mărimi, greutăţi, volume, distanţe, poziţii şi direcţii şi acela de a-l implica pe copil în rezolvarea de situaţii problematice. Exemplu: se pot organiza experimente în cadrul colţului de Nisip şi apă pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor.  Deşi ele reprezintă relaţii de ordin fizic foarte complexe, pentru copil este foarte importantă stabilirea de relaţii de cauzalitate între însuşirile obiectelor şi acţiunea efectuată, de tipul „dacă...atunci...”. Acestea implică dezvoltarea gândirii logice.             Exerciţii individuale: să enumerăm, arătându-le cu mâna dreaptă, toate părţile drepte ale corpului nostru (ochi, ureche, braţ, umăr, picior, gleznă, genunchi). Aceleaşi serii de exerciţii, se pot desfăşura şi pentru părţile stângi şi cunoaşterea mâinii stângi.            Jocul capătă valoare formativă deosebită o dată cu venirea copilului la grădiniţă când cadrul relaţional se lărgeşte. Copilul intră în contact cu alţi copii şi adulţi din afara cercului familial, cunoaşte aspecte legate de înfăţişare, obiceiuri, au loc socializarea, incluziunea, acceptarea.             Jocurile: “Cine sunt eu?” sau “Spune-mi ce ştii despre mine” au rol de cunoaştere şi autocunoaştere. Prin joc copilul dobândeşte deprinderile de autoservire şi deservire („De-a bucătăria”, „De-a familia“), apoi jocul devine mai complex.           De exemplu, pentru vârsta 3-5 ani, în jocul „Straiele împărăteşti” se pot pune la dispoziţia copiilor cartoane pe care s-au desenat hăinuţe diferite, cu contururi diferite pe care copiii şi le pot alege pentru a le decora. Cu ajutorul unor confeti sau a altor bucatele de diferite texturi, fiecare dintre straie se va transforma în hăinuţe cu model. Sau se poate organiza o activitate de gospodărie, în cadrul cărora copiii văd, miros, gustă, pipăie diverse fructe sau legume şi pot identifica diferite calităţi ale lor şi pot afla despre beneficiile lor în cadrul unui program sănătos de alimentaţie. de filosoful si pedagogul austriac Rudolf Steiner porneste de la premiza ca omul este o ființă spirituala aflata intrun proces de patrundere treptata in realitatile societatii umane si care se leagă in faze disticte de evolutie personală de faptele de viată.           Jocul liber – este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbrăcând diferite forme. Fie că manipulează obiecte încercînd diverse mişcări şi experimente, fie că realizează anumite acţiuni pentru a obţine satisfacţie (parchează maşini, construieşte cazemate, rostogoleşte către o anumită destinaţie un obiect, leagă obiecte între ele pentru a obţine un şir pe care apoi îl deplasează trăgându-l după el etc., toate acestea copilul le realizează jucându-se. Nu sunt sarcini impuse de nimeni, îi fac plăcere şi astfel învaţă despre lucruri.         Jocul didactic este iniţiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaţionale. Elementele joc se împletesc cu învăţare, reprezintă o formă utilizată în activitatea educativă din grădiniţă. O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvă prin această formă de organizare şi desfăşurare a actului educativ.             Jocuri de manipulare - antrenează musculatura fină (premisă de bază în formarea deprinderilor de scris), capacităţile de coordonare a mişcărilor, controlul lor, precum şi coordonarea oculo-motorie. Prin manipularea obiectelor din mediul ce îl înconjoară, copilul începe să controleze posibilităţile de cunoastere.De exemplu, manipulând piesele jocurilor existente în centrele Joc de masă sau Ştiinţe (puzzle, Lego, mozaic, basme în bucăţele, jocuri educative, jetoane) copiii îşi dezvoltă: coordonarea ochi – mână, musculatura fină, capacitatea de discriminare vizuală, deprinderi de îmbinare, triere, aşezare în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondenţă, percepţiile de culoare, mărime, formă; sociabilitatea; capacitatea de a rezolva probleme; sentimentul de bucurie la  realizarea unor sarcini.

Page 11: Ped Alternative

            Jocul simbolic – copilul utilizează mediul pentru a pune în scenă realitatea aşa cum o percepe el, interpretează roluri, personaje reale sau imaginare. Aici este posibil ca Făt-frumos să plece cu racheta la palatul zânelor Scufiţa Roşie să meargă la bunicuţa împreună cu prietenii ei piticii. Copilul trebuie încurajat să găsească soluţii noi pentru personajele sale, să gândească asupra unor conexiuni între evenimente să motiveze cu argumente proprii acţiunile sale.             Jocul de rol/dramatizarea presupune o pregătire prealabilă şi anume, transpunerea subiectului, care trebuie bine cunoscut de către toţi partenerii, înţeles şi redat cu fidelitate. Jocul dramatizare are ca sursă tematică lumea mijlocită a poveştii, basmului, filmului, teatrului, dar şi realitatea cotidiană. În cadrul acestor jocuri copiii au intervenţie personală.             Jocul cu reguli – sunt jocurile cu reguli formulate fie de către copii sau de către adulţi. În general sunt jocuri care arată prin ce modalităţi poţi să câştigi jocuri inventate de copii, jocurile sportive, jocurile didactice.             La vârsta preşcolară jocurile cu reguli inventate de copii sunt cel mai des întâlnite, treptat, spre finalul preşcolarităţii, la 7 ani.            Copiii însă pot simplifica sau complica aceste reguli, în funcţie de interesul manifestat, de experienţa de viaţă, de context.             În jocurile lor simbolice, copiii inventează propriile lor reguli ( de ex.: „Eu sunt postasul, dar tu nu ai voie sa deschizi uşa până nu sun eu la uşă...”)                     Jocul de construcţii reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe deprinderi şi capacităţi care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a musculaturii fine. Prin construcţie copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondenţe, stabileşte raporturi între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de volum, relaţii spaţiale, raporturi cauzale etc.), organizează sau pune în valoare spaţiul (prin intermediul diferitelor materiale şi forme), îngrădirea spaţiului, separarea, acoperirea lui. Copilul construieşte cu cele mai diferite materiale din natură: piatră, nuiele, zăpadă, lemn (deşeuri), lut, bucăţi de cărămidă, cuburi de lemn.                     Jocurile dinamice/de mişcare au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai complexe dirijate de anumite reguli, prin care se consolidează deprinderile motrice de bază (mers, alergarea, aruncarea, prinderea, săritura, căţărarea, echilibrul), se dezvoltă calităţile motrice (viteza, forţa, rezistenţa) şi stări emoţionale pozitive.           Prin joc copilul: • desfăşoară o activitate specifică în sensul identităţii personale, urmează cerinţele şi determinările de bază ale copilului; • comunică, îşi îmbogăţesc şi exersează vocabularul, îşi dezvoltă limbajul; • rezolvă probleme de viaţă din mediul lor fizic şi social; • experimentează posibilităţi de adaptare, rezolvă probleme, creează soluţii; • exprimă sentimentele lor în simboluri, îşi dezvoltă astfel gândirea abstractă;• comunică cu sine, cu ceilalţi, îşi exprimă sentimente, reacţionează afectiv, recepţionează şi învaţă să recunoască sentimentele.• folosesc obiectele din jurul lor în scopuri în care au fost create, dar şi în alte scopuri (îşi dezvoltă creativitatea), îşi dezvoltă atenţia, motivaţia, interesul.

Concluzii      “Educația pentru libertate” este orientată antropologic, ținând seama de necesitățile și capacitățile fiecărui individ. Conținutul disciplinelor nu urmăreste însușirea acestora, ci să stimuleze interesul copiilor pentru cunoaștere. Dezvoltarea gândirii, simțirii, voinței copilului sunt obiective esențiale ale acestei alternative educaționale, iar în școala Waldorf copiii au șansa de a învăța, de a crește frumos în gândire, simțire și voință.

Alternativa Step by Step

Page 12: Ped Alternative

I. Noţiuni introductive    

 În cadrul sistemului de învăţământ din România, prin iniţiativele realizate la nivel central, teritorial şi local, după anul 1990, sunt instituţionalizate următoarele alternative educaţionale, aplicabile în învaţământul preprimar şi primar, cu deschideri spre învăţământul secundar:Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet şi Jena-Petersen. Programul Step by Step urmăreşte să creeze temelia atitudiniilor, cunoştinţelor şi deprinderilor de care vor avea nevoie copiii în viitor. El este conceput în spiritul respectului faţă de necesităţile specifice fiecărei ţari cu tradiţiile sale culturale, în spiritul respectării Drepturilor omului şi a Convenţiei Drepturilor Copilului. În ţara noastră alternativa educaţională a debutat în 1994 la iniţiativa fundaţiei SÖRÖS pentru o societate deschisă, iar în 1998 ea este continuată de centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională.     Cea mai răspândită alternativă educaţională din România, la ora actuală, este Step by Step, care funcţionează pentru învăţământul pre-primar, primar şi gimnazial.     La noi în ţară alternativa Step by Step funcţionează din 1995.     Alternativa Step by Step sprijină şi integrează familia, formând împreună cu ea un tot unitar, care sădesc împreună personalitatea activă şi creatoare a copilului.    Prezenţa alternativelor educaţionale în peisajul educaţional românesc este una benefică, reprezentând şi un factor stimulativ pentru învăţământul tradiţional, apărând astfel concurenţa pozitivă.

II.CARACTERISTICI

1.     Particularităţi ale predării în alternativa Step by Step  Daca in procesul de instruire  traditional, activitatea se concentra in jurul cadrului didactic, el fiind cel care transmitea cunostintele, iar elevul era, “un recipient”(Ioan Cerghit),in cadrul invatamantului alternativ,invatarea se bazeaza pe participarea directa a elevului la propria sa formare.A invata copilul cum sa invete , mai degraba decat ce sa invete precum si de a-si dezvolta propriul potential sunt doua lucruri foarte importante pentru alternativa Step by Step.Invatatoarea trebuie sa cunoasca , sa inteleaga diversele stiluri de invatare ale elevilor si sa adapteze mediul de invatare la nevoile fiecarui copil.Invatatoarea trebuie sa fie constienta de faptul ca fiecare copil este dominat de o anumita aptitudine , care poate duce la un tip de inteligenta identificabil in “Teoria inteligentelor multiple” a lui Gardner .      Cunoasterea tipului de inteligenta dominat ne ajuta sa intelegem si sa intervenim asupra copilului ca atare , si cu siguranta va duce la success in ceea ce priveste actul de predare-invatare-evaluare.    Conceptul de individualizare a instruirii defineste actiunea profesorului angajata in directia proiectarii si a realizarii activitatii didactice/educative in functie de particularitatile Bio-Psiho-Socio-Culturale ale fiecarui elev , in vederea dezvoltarii si a intregrarii sale optime la diferite niveluri de cerinte micro si macro-structurale inregistrate in procesul devenirii personalitatii umane.      Step by step cauta sa asigure ca orice copil achizitioneza si dezvolta aptitudini fizice,  congnitive , emotionale , etico-morale , artistice , teoretice , sociale si practice pentru a participa la o societate democratica , deschisa .        O foarte mare importanta o are si relatia pe care o stabileste cadrul didactic cu propii elevi . Aceasta relatie trebuie sa fie una bazata pe o comunicare  eficienta . Ideea de proces include o dualitate , in cazul procesului instructiv-educativ aceasta incluzand cadrul didactic ca subiect al schimbarii si elevul , obiectul schimbarii.  In prezent , relatiile trebuie sa duca la un parteneriat intre cadrul didactic si elev , bazat pe o comunicare eficienta intre cei doi , colaborare si cooperare  . (Cerghit)        Alternativa educationala Step by Step , urmareste prin cadrul programului sau specific tocmai o optimizare a acestor relatii , prin constientizarea si a elevului de faptul ca fiecare mai are de invatat , si ca putem invata unii de la  altii , chiar daca exista o diferenta de statut . In locul unei relatii inegale cadrul didactic-copil , alternativa Step by Step considera copilul ca pe o persoana demna de respect , unica  si cauta sa-i asigure o continuitate individuala in dezvoltare , precum si practice de dezvoltare adecvate , specifice lui . Cooperarea si colaborarea au drept scop verificarea demersurilor si experientelor individuale de descoperire a lumii si valorizarea lor .

Page 13: Ped Alternative

   2.Necesitatea individualizării elevilor

Într-o clasă în care învăţarea se realizează conform programului “Step by Step”, elevul se dezvoltă într-o atmosferă de încredere şi se simte ajutat.Învăţătorii care lucrează în această alternativă percep fiecare copil ca fiind unic, demn de înţelegere şi respect.         Programul “Step by Step” pentru învăţământul primar permite elevilor să îşi asume diferite roluri în cadrul clasei, ceea ce îi va ajuta să atingă mai uşor scopurile stabilite:                                          -ca prieteni,elevii vor învăţa să aibă încredere şi să se îngrijească de ceilalţi;       -ca parteneri,vor învăţa să coopereze, să ia în considerare şi punctele de vedere ale celorlalţi; -ca ascultători,vor învăţa să devină auditori activi, atenţi la public;                   -ca organizatori, elevii îşi vor planifica propriul studiu, asumându-şi răspunderea pentru propriile decizii;-ca interlocutori, îşi vor formula şi exprima propriile idei;                 -ca persoane ce rezolvă o problem, elevii vor crea soluţii alternative la obstacolele întâlnite în cale.  Cadrele didactice din alternative “Step by Step” sunt interesate de “aici şi acum”în ceea ce îl priveşte pe copil şi implementează acest obiectiv punând accent pe joc şi individualizare.   O individualizare amplă se realizează prin joc. Jocul şi procesul de creştere sunt legate între ele, astfel încât mediul copilului mic oferă permanente ocazii pentru jocul liber.Materialele din centre îi stimulează şi îi provoacă să-şi folosească toate simţurile în timpul activităţii.

3.  Implicarea familiei ca partener activ în clasa Step by Step

Familia trebuie să înţeleagă importanţa rolului său în educaţia şi viitorul copiiilor, necesitatea unei implicări active în relaţia cu programele şi activităţile  şcolare.Programul Step by Step pentru învăţământul primar recunoaşte, respect şi sprijină rolul părintelui ca prim profesor şi expert asupra copilului său.Ca şi în programul pentru învăţământul preşcolar, programul pentru şcoala primară consideră părinţii ca parteneri în educaţia copiiilor.Profesorul trebuie să comunice dorinţa şcolii de a coopera cu părinţii.Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări sunt pozitive asupra dezvoltării personale şi intelectuale.Dacă aceşti copii simt implicarea părinţilor în viaţa şcolii, importanţa încrederii în sine creşte.Toţi copiii beneficiază de pe urma unei relaţii pozitive şi prieteneşti între casă şi şcoală.      Cum pot fi parteneri părinţii şi şcoala?O relaţie eficientă şcoală-părinte poate fi realizată în principal pe două căi:1.O comunicare bilateral clară şi consistent2.Variate mijloace de implicareRelaţia părinte-şcoală se bazează pe încredere.                                   Programul Step by Step pentru învăţământul primar vede părinţii ca cei mai importanţi consultanţi privitori la copii.Pentru ca această comunicare bilaterală să fie eficientă profesorii trebuie să apeleze la bune deprinderi de ascultare.Procesul ascultării părinţilor are patru părţi: audiţia, interpretarea, evaluarea şi răspunsul.  Următoarea digramă ilustrează fluxul comunicării atunci când ascultarea activă este o unealtă a acesteia:Părintele ca emiţător de mesaj Profesorul ca receptor de informaţie1.Exprimă mesajul 1.Îşi focalizează atenţia asupra scopului

şi intenţiei emiţătorului.2.Aude ce se transmite 2.Parafrazează şi repetă părţi importante

de mesaj3.Îşi dă seama dacă ascultătorul 3.Se străduieşte să înţeleagă complet

intenţiaRămâne deschis la intenţia 4.Clarifică mesajul emiţătorului

Avantajele colaborării dintre părinte şi învăţător

Page 14: Ped Alternative

De implicarea activă a familiilor încă din primele clase beneficiază atât învăţătorii cât şi părinţii şi copiii.Învăţătorii crează o atmosferă deschisă prin implicarea şi încurajarea părinţilor să pună întrebări, să vină la ore să-şi împărtăşească interesele şi talentele.          Dacă părinţii sunt implicaţi în activitatea la clasă, învăţătorii pot observa direct felul în care părinţii îşi motivează copiii, în care îi ajută să rezolve problemele, să se apropie de o sarcină de lucru sau felul în care familia îşi împărtăşeşte preocupările şi interesele.Implicarea părinţilor îl ajută pe învăţător să cunoască mai bine fiecare copil şi îi oferă şansa de a fi mai puţin izolat în clasă.

4. Dezvoltarea creativităţii elevilor   în clasa Step by Step

“Cu cât a văzut şi a auzit mai mult un copil, cu atât vrea el să vadă şi să audă mai mult.”   (Jean Piaget)     1.Consideraţii generaleAlternativa educaţională Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ şi de a-şi valorifica resursele proprii, a avea o gândire critică, a fi capabil să facă alegeri şi să aibă iniţiativă.În programul Step by Step pentru învăţământul primar, încurajăm copiii să înveţe despre lumea înconjurătoare punând întrebări, apoi căutând răspunsuri la propriile lor întrebări.       2.Momente prielnice de dezvoltare a creativităţii în clasa Step by Step a) Întâlnirea de dimineaţăO componentă a Întâlnirii de dimineaţă este “Salutul”, prin care elevii îşi împărtăşesc bucuria de a fi împreună încă o zi.Aceasta oferă posibilitatea elevilor de a descoperi ceea ce urmează să înveţe, bazându-se pe cunoştinţele dobândite anterior.b)Activitatea pe centreAlegerea de către copii a centrului la care doresc să înceapă ziua,determină o motivaţie pozitivă pentru întrega activitate din acea zi.Ca metode de corectare a exprimării orale şi dezvoltării creativităţii pot fi introduse:teatrul de păpuşi,jocul de rol,înregistrarea în secret pe casetă a exprimării lor în diferite împrejurări.

5. Relația profesor – elev în alternativa Step by Step

                Deoarece în majoritatea claselor din toată lumea discursul învățătoarei domina activitatea clasei, a fost firească elaborarea unei alternative care să răspundă necesităților elevului. Prin programul Step by Step se propune o nouă imagine a claselor și școlilor, o imagine care reflectă posibilitățile lumii și potențialul fiecărui copil. Există clase în care învățarea este apreciată și ușurată. Aceste clase constituie un cadru de explorare, investigare, soluționare de probleme în grup, dialogare eficientă. În aceste clase învățătoarea îi ajută pe copii să înțeleagă fenomene, să se obișnuiască cu ambiguitatea și să muncească cu dăruire pentru găsirea răspunsurilor la întrebările pe care și le pun. Acestea sunt clase axate pe dezvoltarea copilului, clase Step by Step.            Când mediul de învățare în care elevii petrec majoritatea timpului este organizat în așa fel încât încurajează interacțiunea elev – elev, când colaborarea dintre elevi este prețuită, temele și materialele sunt sintetizate, iar elevii au libertatea de a-și urmări propriile idei, copiii devin mai dornici să-și asume riscuri și să muncească în așa fel încât să fie capabili de a răspunde la provocările intelectuale curente. O astfel de perspectivă asupra învățătoarei modelează condițiile de mediu și contribuie la crearea unui respect față de copii, în calitatea lor de viitori intelectuali. (Brooks, 1993, p. 9).            În învățământul tradițional clasa este dominată de învățătoare, de discursul acesteia, iar procesul de învățare are loc într-o progresie liniară prin stăpânirea informațiilor și deprinderilor acumulate, conținutul programei fiind prezentat global.            Pe de altă parte în cadrul unei clase orientate după necesitățile copilului, procesul de învățare este văzut ca o spirală care se tot extinde având conținut, adâncime și lărgime, iar conținutul programei este constituit pe măsură ce copiii fac conexiuni. Totodată programa este concepută în funcție de cerințele elevilor și ale planului de învățământ, adaptată de către învățătoare.            Rolul învățătoarelor într-o clasă Step by Step este facilitarea și îndrumarea elevilor în cadrul învățării. „Școala cea mai importantă e aceea în care înveți, înainte de toate, a învăța” (Nicolae Iorga). De aceea, învățătoarele se comportă într-o manieră interactivă menită să medieze procesul de învățare și să

Page 15: Ped Alternative

stabilească un raport optim în relația dascăl – elev. În schimb, într-o clasă în care învățătoarea este singura sursă de informații transmise de cele mai multe ori prin lectură, culegeri de exerciții și lucrări, elevii sunt cei care lucrează în primul rând singuri, neavând un mediator care să le faciliteze învățarea. Prin prisma faptului că învățătoarele și elevii stabilesc împreună reguli de comportare care pun accentul pe asumarea responsabilităților, în clasele Step by Step se instalează o ambianță optimă care facilitează învățarea și face ca școlarizarea să fie interesantă și atractivă.

6.Evaluarea elevilor

În alternativa educaţională Step by Step, evaluarea se face fără calificative sau note. Nu există carnet de note, iar catalogul clasei a fost înlocuit cu caiete personale de evaluare în care competenţele elevilor sunt consemnate ca grad de realizare a obiectivelor de referinţă.Debarasarea de cuantificarea rezultatelor învăţării prin note sau calificative are drept scop evaluarea pentru încurajarea progreselor elevilor şi eliminarea posibilităţilor de sancţionare, etichetare, comparare şi ierarhizare a lor. Orientările moderne privind evaluarea accentuează necesitatea de a descoperi ce ştiu şi pot face elevii mai mult decât ce nu ştiu şi nu pot face.Conform programului  Step by Step pentru învăţământul primar, evaluarea trebuie să se bazeze pe următoarele premise:

-        să stimuleze acumularea de cunoştinţe, înţelegerea şi încrederea copilului în sine;-        să se axeze pe obiective importante şi să implice multiple surse de informaţii;-        să spijine şi să informeze asupra practicilor de instruire în conformitate cu gradul de dezvoltare a

copilului;-        părinţii şi elevii să fie parteneri de bază în procesul de evaluare.

Scopul principal al  evaluării este să urmărească progresul copilului şi să stabilească exact le ce nivel de dezvoltare se află fiecare în parte. Identificarea nevoilor fiecărui copil şi a copiilor cu nevoi speciale care ar necesita sprijin ori intervenţii suplimentare sunt alte obiective ale unei evaluări autentice. Evaluarea autentică trebuie:

        să valorifice punctele forte ale fiecărui elev, în loc să-i sancţioneze erorile;        să furnizeze procesului de instruire indicaţii asupra a ceea ce trebuie predat şi asupra modului cum se

face predarea;        să reprezinte o componentă permanentă a procesului de instruire;        să fie multidimensională, axată nu numai pe aspectul cognitiv, ci şi pe dezvoltarea socială şi afectivă a

copilului;        să includă rezultatele colaborării active dintre părinţi şi învăţători, precum şi dintre învăţători şi copii;        să scoată în evidenţă importanţa învăţării;        să promoveze un învăţământ optimal, care să asigure succesul pentru toţi copiii;        să fie corect înţeleasă de către elevi şi părinţii lor.

(adaptare după PLAS)Tipuri de evaluare

1.     Observarea sistematică-          informală (ocazională)-          formală (în urma stabilirii unor scopuri precise)presupune consemnarea într-o fişă a unor evenimente, atitudini, manifestări, relaţionări, comunicări; fotografii, înregistrări audio care vor fi depuse la portofoliul elevului pentru a fi consultate de părinţi.

1.     Evaluarea în centrul de activitate reprezintă aprecierea verbală sau scrisă pe care învăţătorul o face în timpul lucrului direct cu elevul la centrul de activitate. 

2.      Evaluarea la „scaunul autorului”. Elevii se prezintă în faţa clasei unde, de pe „scaunul autorului”, prezintă rezultatele muncii lor. Se poartă discuţii deschise, se fac aprecieri verbale. Acest exerciţiu îi formează pe copii în a juceda rezultatul muncii colegilor lui pe care îl va compara cu munca sa. 

3.     Expunerea lucrărilor. Lucrările elevilor sunt expuse în clasă şi toţi copiii pot să examineze cum au lucrat şi să comenteze lucrările.  

Page 16: Ped Alternative

4.     Constituirea portofoliului. Pentru fiecare elev se constituie un dosar care cuprinde lucrări reprezentativ e  aranjate pe domenii de studiu. Sunt colectate teste de verificare, fişe de lucru, compuneri, desene, lucrări practice, jocuri de perspicacitate, fişe se observaţii, etc. 

5.     Caietul de evaluare este tipizat, cuprinde datele personale şi fotografia elevului. Caietul se completează semestrial prin bifarea gradului de achiziţie a unor capacităţi pe obiecte de studiu: achiziţionat, în curs de achiziţie sau neachiziţionat. De asemenea se pot descrie atunci când e cazul, la rubrica Observaţii specificul individual al nivelului de achiziţionare fără folosirea calificativelor.

6.      Corespondenţa scrisă pentru părinţi. Învăţătorul transmite părinţilor periodic scrisori de sinteză care cuprind constatări, înştiinţări sau îndrumări privind ajutorul pe care părinţii îl pot da.

III.Concluzii

    Programul Step by Step urmăreşte să creeze temelia atitudiniilor, cunoştinţelor şi deprinderilor de care vor avea nevoie copiii în viitor. El este conceput în spiritul respectului faţă de necesităţile specifice fiecărei ţari cu tradiţiile sale culturale, în spiritul respectării Drepturilor omului şi a Convenţiei Drepturilor Copilului.    Sistemul Step by Step este bine structurat şi corespunde atât intereselor şi nevoilor de grup, cât şi cele individuale, incluzânâd şi îndrumările necesare pentru observarea şi evaluarea progresului fiecărui copil.    Într-o clasă în care învăţarea se realizează conform programului Step by Step, copilul se dezvoltă într-o atmosferă de încredere şi se simte ajutat. Echipa de educatori care lucrează în acestă alternativă percepe fiecare copil ca fiind unic, demn de înţelegere şi respect.    Educaţia în alternativa Step by Step înseamnă aprecierea ritmului de gândire şi acţiune al fiecărui copil, stimularea imaginaţiei creatoare în povestirile sale, crearea unei atmosfere în care jocul, învăţarea şi munca se desfăşoară cu plăcere.    Alternativa Step by Step construieşte personalitatea copilului bazându-se pe relaţia dintre copil şi părinte, oferind familiei şansa de a se implica în continuare la procesul de formare a personalităţii copilului. Implicarea familiei în  cadrul programului desfăşurat în grădiniţă este esenţială pentru îmbogăţirea mediului stimulativ, fixarea şi lărgirea cunoştinţelor asimilate în grupă sau acasă.     Aşadar, prin programul Step by Step se emite convingerea că familiile au cea mai mare influenţă asupra copiilor şi că ele sunt educatorii lor primari. Familiile doresc binele copiilor lor, urmărind ca ei să devină cetăţenii activi, realizaţi şi plini de succese. De aceea familiilor trebuie să le fie permis să joace un rol indispensabil în procesul educaţional şi să ofere ajutor la dezvoltarea experienţelor de asimilare şi învăţare din cadrul programului.     Alternativa educaţională Step by Step are în centrul activităţii sale tocmai copilul cu preocupările, necesităţiile şi dorinţele sale, iar cadrul didactic trebuie să fie un model demn de urmat de către copii.

Planul Jenna

1. Planul Jena:    Planul Jena se inscrie in pedagogiile reformei de la inceputul secolului XX, asemenea pedagogiei Montessori, Waldorf, Freinet, Planului Dalton etc. El reprezinta o alternative la invatamantul traditional si ofera totodata acestuia elemente importante de inovatie pentru cresterea calitatii procesului educational    In 1927, Peter Peterson a prezentat in cadrul congresului de la Locarno al Ligii Internationale pentru Noua Educatie, experimentul de la Jena, care de atunci  incolo s-a impus pe plan international. La scurt timp dupa congres s-a tiparit raportul sau sub numele de Planul Jena cel mic. 

Caracteristici:      Şcoala este elementarǎ, generalǎ şi liberǎ. Ea este deschisǎ copiilor de ambele sexe.      Şcoala este o şcoalǎ a comunitǎții. Petersen face distincție între societate şi comunitate. Societatea este

o asociație de luptǎ, al cǎrei scop ultim este satisfacerea vieții practice.       Comunitatea are un conținut spiritual şi dinamism liber al structurii interne , de aceea Petersen preferǎ

o şcoalǎ a comunitǎții,  în locul celei a societǎții, iar grupul ca subunitate a comunitǎții îl preferǎ clasei.            Comunitatea este cea în cadrul cǎreia elevii se pot manofesta ca ființe sociale. În cadrul ,,Şcolii

Page 17: Ped Alternative

comunitǎții de muncǎ şi de viațǎ” ei învațǎ sǎ se manifeste activ şi sǎ-şi formeze conştiința socialǎ.          În diferitele grupuri, copiii sunt pe rând îndrumǎtori şi copii îndrumați. Copiii dotați îi sprijinǎ pe cei mai puțin dotați, cei vârstnici îi sprijinǎ pe cei mai tineri, şi astfel se creeazǎ un profil moral, armonios al elevilor.         Copiii pot în egalǎ mǎsurǎ sǎ se pronunțe în egalǎ mǎsurǎ asupra problemelor de interes comun. Ei pot sǎ ia decizii, dar trebuie sǎ se şi supunǎ deciziei conceptului.         Şcoala trebuie sǎ fie o şcoalǎ a muncii cu un învǎțǎmânt complex. Elevii lucreazǎ individual în grupuri mici sau în grupuri de bazǎ şi se orienteazǎ dupǎ interesele şi ritmul propriu de lucru, armonizând în acelaşi timp cu grupul.        Şcoala trebuie sǎ colaboreze cu pǎrinții, constituind o parte dintr-o comunitate de viațǎ mai amplǎ. Învǎțǎmântul se bazeazǎ pe educarea naturalǎ, spontana.       2.Dezvoltarea copilului în comunitate:          Planul Jena se înscrie între pedagogiile reformei de la începutul sec. 20. Potrivit modelului școlar propus de Peter Peterson școala este elementară, generală și liberă. Ea este deschisă copiilor de ambele sexe, indiferent de mediul social din care provin, de aptitudinile pe care le au sau de modul în care înțeleg viața.  Școala este o școală a comunității, iar comunitatea este cea în care elevii se pot manifesta ca ființe sociale. În procesul educational se  pune accentul pe copil şi pe dezvoltarea integrală a personalităţii sale  .  În acest tip de școală, copiii învață să se manifeste activ și să-și formeze conștiința socială. Copiii sunt pe rând conducători și îndrumați, în funcție de aptitudinile pe care le au.  Deasemenea, copiii dotați îi sprijină pe cei mai puțin dotați, cei mai vârstnici îi spijină pe cei tineri, și astfel se creează un profil moral armonios al elevilor.Copiii pot în egală măsură să se pronunțe asupra problemelor de interes comun, pot să ia decizii, dar trebuie să se și supună deciziilor grupului.  Școala trebuie să fie o” școală a muncii”, cu un învățământ complex. Elevii lucrează  individual, în grupuri mici sau în grupul de bază  și se orientează după interesele și ritmul propriu de lucru, armonizându-se în același timp și cu grupul.  Școala trebuie să colaboreze cu părinții, constituind o parte dintr-o comunitate mai amplă. Părinții sunt invitați să participe la cât mai multe activități organizate în școală, să fie activi în comunitatea educațională, dar și în comunitatea de viață din care fac parte.  Obiectivul comun al cadrelor didactice și al părinților este acela de a realiza o educație de calitate. În comunitate copilul învață să fie membru util al acesteia și să-și dezvolte spiritul critic față de aceasta. El învață de timpuriu să-i respecte pe cei din jur, să-și asume responsabilități, învață ce este libertatea și care sunt limitele ei, învață să se manifeste ca persoană dinamică, cu spirit de inițiativă.  Mediul în care se desfășoară procesul educațional este deasemenea foarte important. El trebuie să ofere siguranță, confort, intimitate, asemeni unui cămin și trebuie să reflecte gustul, nevoile și interesele copiilor.  Din punct de vedere al conținuturilor educaționale, acestea nu sunt diferite de cele ale școlii tradiționale, astfel încât copiii au oricând posibilitatea să migreze de la o școală organizată după Planul Jena la una tradițională și invers. Conținuturile sunt însă tratate interdisciplinar și se pornește, pe cât posibil, de la situații reale de viață. Ținându-se cont de specificul de vârstă al copiilor, la nivelul preșcolar și primar, se pune accentul pe intrarea în contact direct cu natura și lumea înconjurătoare în general, deoarece experiența personală este cea mai bună bază pentru   învățare. Din această perspectivă orientarea în mediul înconjurător ocupă în  procesul educațional un loc central, având la bază experiența nemijlocită, cercetarea și descoperirea personală.  Această alternativă urmărește formarea deprinderilor de bază,dezvoltare individuală, modelarea de personalitate și dezvoltarea capacității de socializare si relaționare. Avantajele pe care le obținem cu ajutorul acestei alternative sunt multiple. Copiii vor învăța să se respecte în primul rând pe ei, înșiși și pe cei din jurul lor, vor învăța să se descurce în diverse situații, unele dintre acestea având un grad de dificultate mai ridicat și vor descoperii lumea prin experiențe proprii.    În această alternativă, accentul este pus pe dezvoltarea socială, pe relațiile personale care se creează la nivelul individului, pe comportamentul pe care individul trebuie să îl aibă în relația cu ceilalți, a respectului pe care trebuie să îl manifeste atât  față de sine,cât și față de cei cu care va intra în contact.  Planul Jena propune organizarea copiilor în principal pe grupuri de bază ( grupuri de vârste eterogene ),

Page 18: Ped Alternative

pentru a se stimula atât învățarea de la ceilalți, cât și grija pentru ceilalți copii din grup. Nu se renunță însă total la împărțirea tradițională a copiilor prin introducerea grupurilor de nivel, care respectă de regulă criteriul vârstei și al dezvoltării generale a copiilor. Fiecare modalitate de grupare a copiilor se subordonează anumitor obietive educaționale și nu este formală sau disordantă în raport cu obiectivele fixate. Planul Jena îşi propune organizarea grupelor de bază (grupuri de bază combinate) : grupul de bază 1 : 4-6 ani ; grupul de bază 2 : 6- 9 ani ; grupul de bază 3 : 9- 12 ani.  În grupul de bază se fac, de exemplu, ativități formative generale, orientarea în mediul înconjurător ș.a. În grupul de nivel are loc instrucția, asemeni celei din școlile tradiționale. Grupurile de masă, grupurile opționale, grupurile de luru sunt deschise, au dinamism liber al mișcării și răspund nevoilor unei educații individualizate.   Activitatea de bază a planului Jena este reprezentată de cerc, fie acesta deschis sau închis. Cercul impune niște reguli, cum ar fii ascultarea copilului care vorbește, de către ceilalți copii. Această activitate diferă, în funcție de specificul vârstei.    La grupa mica,cercul deschis va avea sarcina de inițiere, acesta mai fiind numit și cercul de inițiere. În aceste cercuri vor ieşi nişte reguli:-           se iniţiază ceva ;-           se vorbeşte despre ceva ;-           se prezintă materiale ;-           joc de construcţii ;-           truse ;-           se arată cum să se joace ;-           se aranjează mapele .                                                                                                             La grupa mijlocie obiectivul general poate fi acelaşi. Aici se lucrează interdisciplinar. Este prezentă conversația. Copiii vor asculta instrucțiunile date de cadrul didactic,după care vor trece la rezolvarea sarcinii, la sfârșitul activității prezentându-se rezultatul final.  În grupul de masă jocul este esențial , iar munca independentă, la nivel propriu .  Serbarea marchează deschiderea sau încheierea unei săptămâni.  La grupele mari, activitatea este individuală, liber aleasă și sugerată de educatoare, care îi va urmării pe copii pe tot parcursul desfășurării activității și va oferi ajutor si explicații acolo unde va considera necesar. Este urmărită dezvoltarea creativității si a imaginației prin intermediul jocului și dezvoltarea sociabilității prin intermediul conversației, care la acest nivel, poate aduce în discuție orice temă specifică vârstei.    În cercul închis, educatoarea propune o temă adoptată ca modalitate de exprimare.Lucrul se va desfășura pe o perioadă compactă, preșcolarii lucrând fișe din mape, a căror temă o vor alege singuri.Serbarea va dura în jur de o oră, o oră și jumătate.    În grupurile Planului Jena se alternează și completează activitatea interdisciplinară individuală cu cea îndrumată și organizată de către cadrul didactic. Aceasta din urmă este orientată în mod explicit pe creșterea calității performanțelor școlare și ridicarea nivelului cognitiv. Inițiativa copiilor joacă un rol foarte important în demersul educativ.  Activitatea se organizează prin planul ritmic de activitate, în care cele patru activități fundamentale- conversația, jocul, lucrul și serbarea se succed alternativ.                                                                        

3. Orientarea   procesului   de învățământ      Procesul de învățământ din școală se realizează cu ajutorul mijloacelor didactice și prin situațiile pedagogice. Acestea din urmă se definesc ca situații de învățare, pe care adultul le poate pregăti pentru a deveni experiențe de viață preluate și prelucrate de către elevii săi.  Pe parcursul unei săptămâni copiii au de realizat independent, în perioada compactă, un ansamblu de cerințe minimale.  Cadrul didactic observă copiii și intervine atunci când consideră că aest lucru este necesar. În plus există o serie de activități facultative, pe care copiii mai rapizi,cei cu înclinații deosebite către un anumit domeniu sau pur și simplu  cei interesați le pot realiza. Se urmărește astfel autodepășirea și atingerea unor

Page 19: Ped Alternative

performanțe conforme cu natura proprie a fiecărui copil. Este important să se țină seama de interesele și aptitudinile fiecărui copil, de ritmul și nivelul său individual.  Predarea frontală nu este exclusă, ea apare în cadrul grupurilor de nivel.  Ca forme de lucru mai sunt  înafară de activitatea în grupuri de nivel și în grupuri de bază și activitățile din cadrul proiectelor, cursurile de inițiere și  cele de exersare, cursurile opționale, cercurile ș.a.  În școală se realizează evaluări ale comportamentului  și realizărilor copilului pe cât posibil din perspectiva  istoriei  individuale de dezvoltare a acestuia și după discuții prealabile cu copilul. Evaluarea este un proces continuu și se concretizează în principal în rapoarte periodice.                                                                  4 Serbarea: Este una dintre cele patru activități fundamentale   (conversația,jocul,lucrul,serbarea)ale planului ritmic de activitate  după care se lucrează în alternativa Planul Jenna.  Viața afectivă a copilului este mult influențata de de adulți care îl înconjoară.Afectivitatea ăsoțește întreaga viață psihologică ceând condiții favorabile sau nevaforabile pentru desfășurarea ei.Planul Jenna pune accentîn procesul educațional pe copil,pe dezvoltarea integrală a personalității sale,îmbibând armonios munca și învățătura cu distracția și jocul. O caracteristică a alternativei Panul Jenna o reprezintă participarea familie la procesul educațional. Părinții sunt încurajați să lucreze efectiv în  sala de grupă alături de copiii lor, să confecționeze materiale necesare desfășurării de acțiuni, să ajute la organizarea diferitelor evenimente( zile de naștere, sosirea unui nou  copil, vizionări de spectacole, concursuri ș.s.m.d.)    Este o formă de activitate cu un puternic caracter social,fiind acel element care reunește periodic comunitatea școlară în care toți cei implicați în procesul educațional (copii,părinți, educatori)au ocazia să se manifeste atunci în colectivitate.Tipurile de serbări:Serbările organizate de educatorSerbările conduse de educator Serbarile supervizate de profesorSerbările organizate de copiiOrice serbare şcolară este o sărbătoare, atât pentru copii cât şi pentru educatorii lor şi, nu în ultimul rând, pentru părinţii copiilor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare imaginaţia şi creativitatea fiecăruia – copil sau educatoare. De ce organizăm serbări? Verificăm astfel, de câteva ori pe an, că micuţii şi-au însuşit informaţiile transmise la grădiniţă şi le dăm posibilitatea de a aplica învăţătura din clasă. Cântând, dansând, recitând , interpretând un rol dintr-o scenetă, preşcolarul îşi perfecţionează deprinderile artistice. Acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte gustul , dragostea de frumos, aptitudinile pentru arte. Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei.Mișcarea , atmosfera de veselie, de destindere și atmosfera încărcată de emoții produce o anumită  tensiune interioară fiecărui copil.   În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi de frumos, înca două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte, şi atmosfera încărcată de emoţii ,ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă parte.  Una din trăsăturile psihice la vârsta preșcolară o constituie marea și perpetua curiozitate, nevoia de a ști,de a afla,de a cunoaște  ,care pune stăpânire pe copil, orientându-i întraga procesualitate psihică.  Pe lângă marea curiozitate și dorință de a cunoaște cât mai mult,la varsta preșcolară se manifestă și o altă particularitate.Este vorba despre o bogată afectivitate a acestei perioade.E nevoia copilului de a trăi stări afective cu încărcătură pozitivă,de a se bucura,de a fi vesel,binedispus.  SERBAREA ca formă specifică de activitate reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitaților de vorbire și a înclinațiilor artistice ale copiilor care contribuie la stimularea și educarea atenției,a memoriei,a voinței,a afectivității,a imaginații și creativității.Această activitate reprezintă și o formă de evaluare proprie alternativei Planul Jena deoarece ea se practică cu succes fiind organizată  săptămânal, această așa zisă SERBARE – ACTIVITATE, acestea având sensul de distracție, bună dispoziție, fiind organizate, de regulă de Vineri, după parcurgerea temei din planificarea săptămânală. Serbarile nu trebuie privite doar ca un mod de destindere ci și ca educare estetică,intelectuală,fizică, și de cultivare a unor calități morale ca bunătatea, cinstea, corectitudinea,a unor trăsături de voință, stăpânire

Page 20: Ped Alternative

de sine,perseverență.                             De asemenea, pentru a realiza serbarea școlară , educatorul are nevoie şi de cunoştinţe specifice din domeniul scenografiei şi al regiei. La toate acestea, bineinţeles, se mai adaugă aşteptările copiilor şi ale părinţilor.  În pregătirea unei serbări profilul organizatorului se conturează cam în felul următor: informat, flexibil cu deschidere la nou, cooperant, atent la nevoile părinţilor şi, mai ales, caracterizat de cele patru importante adjective: actual, activ, atractiv, artist.Concluzii:  Aceste momente, ale serbării, îi ajută pe toți cei implicați să se cunoască mai bine între ei, să se descopere,dar și autodescopere, să depășeascăanumite barierede comunicare, săse formeze.  Prin serbare se ajunge și la evaluare și autoevaluare, dar și la formarea influențată de comunitate.De asemenea   serbările:   Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;  Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin dorinţa comună de a obţine rezultate bune;Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;   Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-şi stăpâni timiditatea;   Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de  acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate.

5   Planul ritmic de activităţi:

   Din punct de vedere al conţinuturilor educaţionale, alternativa educaţională Jena nu se deosebeşte de şcoala tradiţional. Diferenţa constă în faptul că se bazează pe un plan ritmic, în care se succed alternativ patru tipuri de activităţi.    Planul Jena lucrează după un plan ritmic de activităţi, în care se succed alternativ cele patru activităţi fundamentale:  activitate-conversaţie, jocul, lucrul şi serbarea .Pe parcursul unei săptămâni, copiii au de realizat independent, în perioada compactă, un ansamblu de cerinţe minimale şi anume activităţile, cercurile, jocurile prezentate în cadrul activităţilor de bază învățarea este explozivă, bazată pe descoperire și cercetare, iar evaluarea și înregistrarea comportamentului fiecărui copil se realizează concret, și eficient.    Generația actuală de părinți de a colabora, de a se integra puternic și autentic în viața grădiniței este influențată de motivația în funcție de care ei au ales pentru copiii lor acest mediu-educativ-alternativa pedagogică Plan Jena.    Am cosiderat necesare unele tipuri de activități cu părinții, în parteneriat:1.Activități de ,,spart gheața,, 2.Informarea părinților3.Consiliere psiho-pedagogică 4.Discuții și schimburi de idei și experiență între părinți- să audă și să vadă experiențe similare.Părinții sunt dornici să comunice despre copiii lor și să contribuie prin diferite modalități la formareași educarea acestora, oferind ajutor, cooperând.Am încurajat părinți ca de câte ori au posibilitatea să ia parte la programul copiiilor pentru a se juca și a vorbi cu ei. Cu cât vin mai mulți la activitățile noastre, cu atât munca educatoarei devine mai ușoară, convarsația, jocurile , activitățile fiiind asistate și extinse de mai multe persoane interesatede buna desfășurare a programului educativ.    Învăţătoarea observă copiii şi intervine atunci când este solicitată sau când consideră că acest lucru este necesar. In plus, există o serie de activităţi facultative, pe care copiii mai rapizi, cei cu înclinaţii deosebite către un anumit domeniu sau pur şi simplu cei interesaţi le pot realiza. Se urmăreşte, astfel, autodepăşirea şi atingerea unor performanţe conforme cu natura proprie a fiecărui copil. Este important să se ţină seama de interesele şi aptitudinile fiecărui copil, de ritmul şi de nivelul său individual de dezvoltare. Predarea frontală nu este exclusă, ea apare în cadrul grupurilor de nivel.

Page 21: Ped Alternative

     Ca forme de lucru sunt practicate activitatea în grupuri de nivel, activitatea în grupuri de bază, cursul de iniţiere și cele de exersare, cursurile opţionale, cercurile           Nerenunţând total la împărţirea tradiţională a copiilor se introduc grupele de nivel. Planul Jena propune organizarea grupurilor de bază (grupuri de bază combinate), în care se realizează activităţi formative. În grupul de nivel are loc ceea ce numim, în mod tradiţional, instrucţie.Grup de nivel Grup de bază 1 Grup de bază 2 Grup de bază 3Grup de nivelul 1 4 - 6 ani 6 - 9 ani 9 - 12 ani

Grup de nivelul 2

Grup de nivelul 3

Pentru o zi obişnuită de şcoală, Planul Jena propune:1) Introducerea cercului de scris ca moment fix al zilei, în care se dezvoltă o anumită temă din viaţa cotidiană;2) Cursul de iniţiere în care se urmăreşte formarea de deprinderi (predarea);3) Perioada compactă (lucrul pe fişe);4) Introducerea cercului închis, în care se propune tema săptămânală;    Materiile sunt tratate interdisciplinar şi se porneşte, pe cât posibil, de la situaţii autentice de învăţare. Respectându-se particularităţile de vârstă natura, cu lumea înconjurătoare în general, deoarece experienţa personală este cea mai bună bază pentru învăţare.   În grupurile Planul Jenna se alternează și completează activitatea interdisciplinară individuală cu cea îndrumată și organizată de către cadrul didactic.Aceasta din urmă este orientată în mod explicit pe creșterea calității performanțelor școlare și ridicarea nivelului cognitiv.Inițierea copiilor joacă un rol foarte important în demersul educativ.     În școală se realizează evaluări ale comportamentului și realizărilor copilului pe cât posibil din perspectiva istoriei individuale de dezvoltare a acestuia și după discușii prealabile cu copilul.Evaluarea este un proces continuu și se concretizează ăn principal în rapoarte periodice.Concluzii:    P.Petersen a fundamentat științific modelul alternativ al Planului Jenna,El nu a rămas încă la nivelul abstract al argumentării științifice, ci a transpus concepția sa asupra educației, oferind prin Planul Jenna un model pedagogic concret de realizare a unei educații de calitate, care să conducă la umanizare și, prin ea, la modificarea în sens pozitiv a societății.    Jenna se regasește prin câteva elementele fundamentale, pe care dimensiunea socială a pedagogiei sale le-a adus cu sine și care s-au păstrat și dezvoltat până în zilele noastre:promovarea dialogului, a colaborării și întrajutorării, umanizarea și democratizarea școlii, eliberarea individului câștigată prin socializare și spiritualizare, gândirea critică și creativă altruismul și activismul,participarea la luarea în comunitatea școlară.                                                     6.Relatia gradinita   cu parintii : „ Pentru fiecare familie, bijuteria cea mai de pret ar trebui sa fie copilul... Calitatea de om se naste din iubire, a carei unica masura este constiinta morala”.    La educarea si formarea copilului prescolar contribuie mai multi factori educationali: gradinita, familia, societatea. In cadrul acestui „complex formativ”, rolul primordial ii revine gradinitei.    Activitatea educatoarei implica un imalt grad de responsabilitate profesionala si civica, deoarece in modalitatile concrete de realizare a educatiei prescolare depinde in mare masura intraga dezvoltare a personalitatii ulterioare a copilului.    Nu este usor sa iei in grija un copil de 3 ani care sa nu stie sa isi spuna numele, pronunta greu doar cateva cuvinte si mai apoi sa te ocupi de el pana la 6-7 ani cand stie sa povesteasca, sa recite poezii, sa numere, uneori chiar sa citeasca sa fie pregatit pentru scoala. Toate acestea inseamna ani de munca, perseverenta, incordare, multa aplicare catre copil suparare, bucurie. Cei care recunosc acest lucru sunt parintii si copii.       Implicarea parintilor in activitatea educativa din gradinita a dus la constientizarea rorului lor in educatia intra si extracurriculara la nivel prescolar, i-a mobilizat in a se implica mai mult in activitatile propuse de educatoare.      Vom incepe sa ne punem o intrebare: „Ce inseamna implicarea familiei in educatie?” Presupune, dupa cum stim, o multitudine de activitati.

Page 22: Ped Alternative

Unii parinti si unele familii poate ca au timp sa se implice in mai multe moduri, altii in una sau doua activitati, dar indiferent de implicare, nu uitati ca, in cazul in care va angajati sa ramaneti implicati, veti observa diferenta.    Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu parintii solicita din partea educatoarei multa, foarte multa pricepere si implicare. Acestea trebuie sa creeze un mediu scolar care sa-i intampine deschis pe parinti si sa-i incurajeze, sa le asculta ingrijorarile, sa participe la luarea deciziilor legate de educatia copilului, sa le arate cum pot sa se implice mai mult, sa dea informatiile necesare.    Educatoarea trebuie sa se manifeste cu caldura, sensibilitate, flexibilitate,incredere, accesibilitate. Educatoarea copiilor poate fi o placere, dar poate fi si dificila. Un parinte poate fi mai bun decat altul, dar toti parintii au nevoie de sfaturi si sprijin.   Realizarea unei colaborari stranse, sistematice si permanente inca din perioada  prescolara intre parinti si educatoare reprezinta un bun inceput si garantia unei educatii deschise, flexibile a copilului prescolar. Astfel, parintii inteleg mult mai bine rolul educatoare si isi insusesc procedee educative pe care sa le aplice in educatia copiilor lor. De aesemea, se stabilesc relatii deschise intre educatoare si parinti, acestia colaborand in  luarea deciziilor. Parintii trebuie sa realizeze  ca investitiile facute de ei in sala de grupa sunt foarte importante  si sa stie ca exista un singur beneficiar final : COPILUL.      In zilele noastre majoritatea parintiilor  isi pun toata speranta in sistemul de educatie, care  este mult reinoit fata de trecut.     Planul Jena,  la fel ca si Freinet sau Waldorf, se  inscriu  in pedagogiile reformei, iar in procesul educational pune accent pe copil  si 0pe dezvoltarea integrala a personalitatii sale.     Atat parintii, cat si educatorii, profesorii, copiii care formeaza comunitatea gradinitei urmaresc aceasi problema – O buna educatie.     Invatamantul prescolar este principalul partener al familiei de aceea am incercat sa construim cateva motive care fac gradinita sa fie un factor educativ de importanta  majora: