pe 112

Anexa Afila 1 / 69

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA

INSTALAŢIILOR DE CURENT CONTINUU DIN CENTRALE

ŞI STAŢII ELECTRICE

(Proiect)

Indicativ NTE XXX/XX/XX

CUPRINS Pag.

CAPITOLUL I. SCOP........................................................................................................4

CAPITOLUL II. DOMENIUL DE APLICARE...............................................................4

CAPITOLUL III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI...................................................6

CAPITOLUL IV. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ.....................................................14

CAPITOLUL V. CERINŢE GENERALE.......................................................................18

V.1. Principii generale........................................................................................................18

V.2. Cerinţe de mediu.........................................................................................................20

V.3. Cerinţe mecanice........................................................................................................20

V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor..........................................................................21

V. 5. Cerinţe privind izolaţia.............................................................................................22

V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu......22

V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică...........................................................23

V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent

continuu...................................................................................................23

CAPITOLUL VI. ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A

INSTALAŢIILOR DE SERVICII PROPRII......................................24

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu.............................24

VI.2. Tensiunea nominală..................................................................................................25

VI.3. Categorii de receptoare............................................................................................25

VI.4. Principii de alimentare.............................................................................................26

VI.5. Scheme electrice de principiu..................................................................................27

I Redactarea a II-a

Anexa Afila 2 / 69

CAPITOLUL VII. BATERII DE ACUMULATOARE..................................................30

VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare...........................................................................30

VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare..........................................................31

VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare.....................................................................33

VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare......................................35

CAPITOLUL VIII. SURSE DE ÎNCĂRCARE...............................................................38

VIII.1. Tipul surselor de încărcare...................................................................................38

VIII.2. Alegerea surselor de încărcare.............................................................................39

VIII.3. Numărul surselor de încărcare.............................................................................39

VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare..............................................40

CAPITOLUL IX. APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE

CURENT.................................................................................................42

IX.1. Principii generale......................................................................................................42

IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie................................................43

IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)..............................44

IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT...............................................................................45

CAPITOLUL X. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE

SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU.............................46

X.1. Măsurarea tensiunii....................................................................................................46

X.2. Măsurarea curentului................................................................................................47

X.3. Controlul prezenţei tensiunii.....................................................................................47

X.4. Controlul izolaţiei.......................................................................................................48

CAPITOLUL XI. CAMERE PENTRU ACUMULATOARE.......................................49

XI.1. Instalarea acumulatoarelor......................................................................................49

XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor...............................................52

XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe........55

XI.4. Cerinţe electrice........................................................................................................60

II Redactarea a II-a

Anexa Afila 3 / 69

CAPITOLUL XII. CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA

INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU61

XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor.........................................61

XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare..............................................64

CAPITOLUL XIII. GOSPODĂRIA DE CABLURI.......................................................64

CAPITOLUL XIV. DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE

SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU, ARHIVARE,

ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA MODIFICĂRILOR...........65

CAPITOLUL XV. MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE

EVITARE A PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl

DE STINGERE A INCENDIILOR......................................................66

XV.1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă...........................................................66

XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de

explozie....................................................................................................69

S.C. HIDROELECTRICA SA

Executant: S.C. ISPE SA.

Aprobat cu Ordinul nr...... din............. al Preşedintelui ANRE

Înlocuieşte PE 112/1993

III Redactarea a II-a

Anexa Afila 4 / 69

CAPITOLUL I.

SCOP

Art. 1 (1) Scopul prezentei norme tehnice este de a stabili principiile generale şi cerinţele

tehnice necesar a fi îndeplinite la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu

din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune încadrate în Sistemul Energetic

Naţional.

(2) Prezenta normă tehnică are ca obiect principal stabilirea unui set de reguli în

vederea asigurării unei funcţionări sigure, stabile şi economice a SEN şi prezintă concepţiile

de bază pentru proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu, şi anume:

a) principiile generale pentru proiectare;

b) parametrii tehnici de calitate prevăzuţi pentru funcţionarea instalaţiei de servicii

proprii de curent continuu;

c) interfeţele şi fluxurile informaţionale între instalaţia de servicii proprii de curent

continuu şi părţile componente ale obiectivelor energetice.

CAPITOLUL II.

DOMENIUL DE APLICARE

Art. 2 Prezenta normă tehnică energetică se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii

proprii de curent continuu din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune din

cadrul Sistemului Energetic Naţional.

Art. 3 În instalaţiile de curent continuu pentru care sunt stabilite anumite condiţii specifice

suplimentare prevederilor prezentei norme tehnice (de ex. telemecanică, telefonie etc.) este

necesar să fie respectate şi aceste prevederi suplimentare.

Art. 4 Prezenta normă tehnică nu se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de

curent continuu aferente obiectivelor cu caracter special cum ar fi:

a) centrale nuclearo-electrice

b) centrale hidroelectrice reversibile de mare putere (putere instalată pe hidroagregat

>150 MW)

c) instalaţii destinate tracţiunii electrice, industriei miniere, electrochimiei etc. care au

regim special de tratare şi dotare cu instalaţii de curent continuu.

4 Redactarea a II-a

Anexa Afila 5 / 69

Art. 5 Prevederile acestei norme tehnice se vor aplica la proiectarea lucrărilor de obiective noi

şi la lucrări de retehnologizare/modernizare integrală sau parţială a obiectivelor existente.

Art. 6 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu se vor respecta şi

prevederile normelor tehnice specificate în Art. 11, precum şi, de regulă, prevederile

standardelor specificate în Art. 11. Referirea la standardele române, europene sau

internaţionale şi detalierea cerinţelor impuse nu trebuie să conducă la instituirea de bariere în

libera circulaţie a mărfurilor (echipamentele şi instalaţiile de servicii proprii de curent

continuu).

Art. 7 Pentru extinderea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu existente realizate

în conformitate cu ediţiile anterioare ale “Normativului pentru proiectarea instalaţiilor de

curent continuu din centrale şi staţii electrice”, se vor respecta prevederile acestor normative

până la înlocuirea totală a instalaţiilor de servicii proprii.

Art. 8 În prezenta normă tehnică se folosesc următorii termeni pentru indicarea gradului de

obligativitate a prevederilor:

a) ”trebuie”, ”este necesar”, ”urmează” indică obligativitatea strictă a respectării

prevederilor în cauză;

b) ”de regulă” indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în

majoritatea cazurilor; nerespectarea unei astfel de prevederi este permisă, dar trebuie

să fie temeinic justificată în proiect;

c) ”se admite” indică o soluţie satisfăcătoare care poate fi aplicată în cazuri

particulare, fiind obligatorie justificarea ei în proiect.

d) ”se recomandă” indică o soluţie preferabilă, care trebuie avută în vedere la alegerea

soluţiei; nerespectarea unei astfel de prevederi nu trebuie justificată în proiect;

5 Redactarea a II-a

Anexa Afila 6 / 69

CAPITOLUL III.

TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Art. 9 În sensul prezentei norme, termenii generali şi specifici, la care se fac

referiri în text, au următoarele semnificaţii:

Acumulatorul (electric) este un element care este conceput pentru a fi reîncărcat electric[CEI 60050-482-01-03]

Anduranţa (unei baterii) este un comportament al unei baterii, exprimat numeric, pe durata unei încercări care simulează condiţii de serviciu specificate.[CEI 60050-482-03-44]

Autodescărcarea este fenomenul prin care un element sau o baterie pierde energie în alt mod decât prin descărcare într-un circuit electric exterior.[CEI 60050-482-03-27]

Bateria (de acumulatoare) este formată din unul sau mai multe elemente (de acumulatoare) echipate cu dispozitivele necesare pentru utilizare, de exemplu carcasă, borne, marcare, dispozitive de protecţie.[CEI 60050-482-01-04]

Bateria (de acumulatoare) etanşă cu supapă (VRLA)

este bateria de acumulatoare în care elementele sunt închise, dar sunt prevăzute cu o supapă care permite evacuarea gazelor dacă presiunea internă depăşeşte o valoare predeterminată.Notă: Elementul sau bateria nu permite în mod normal completare cu electrolit[CEI 60050-482-05-15]

Bateria (de acumulatoare) fără întreţinere

este bateria de acumulatoare care, în timpul utilizării sale, nu cere o întreţinere atât timp cât condiţiile de utilizare specificate sunt îndeplinite. [CEI 60050-482-05-25]

NOTĂ: În cazul bateriei cu plumb, termenul baterie fără întreţinere defineşte o baterie care nu necesită o completare cu apă distilată.

Bateria (de acumulatoare) pentru aplicaţie specifică

este bateria special concepută pentru o aplicaţie specifică, de exemplu: -bateria staţionară;-bateria de tracţiune;-bateria de demaraj;-bateria portabilă etc.

Bateria cu nichel – cadmium (acumulator alcalin)

este o baterie de acumulatoare care se compune dintr-un electrolit alcalin, un electrod pozitiv ce conţine oxid de nichel şi un electrod negativ de cadmium.[CEI 60050-482-05-02]

6 Redactarea a II-a

Anexa Afila 7 / 69

Bateria cu plumb (acumulator acid)

este o baterie de acumulatoare care se compune dintr-un electrolit pe bază de acid sulfuric diluat cu apă, cu un electrod pozitiv de dioxid de plumb şi un electrod negativ de plumb.[CEI 60050-482-05-01]

Bateria staţionară este o baterie de acumulatoare destinată unor utilizări staţionare (exploatare statică). Notă: A se vedea şi CEI 60050-826-16-06.

Borna este partea conductoare a unui dispozitiv, circuit electric sau a unei reţele electrice destinată să conecteze dispozitivul, circuitul electric sau reţeaua electrică la un conductor exterior sau la mai multe conductoare exterioare.[CEI 60050-482-02-22]

Capacitatea (elementelor sau bateriilor)

este sarcina electrică pe care un element acumulator sau o baterie o pot furniza în condiţii de descărcare specificate.

Notă: În sistemul internaţional, unitatea de măsură pentru sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este coulombul (1C=1A*s), dar, în practică, în general, capacitatea este exprimată în amperi-oră (Ah).[CEI 60050-482-03-14]

Capacitatea nominală este valoarea capacităţii unei baterii determinată în condiţii specificate şi declarată de fabricant.[CEI 60050-482-03-15]

Notă: Capacitatea nominală pentru acumulatoarele staţionare este capacitatea corespunzătoare regimului de descărcare de 10 ore a acumulatorului acid şi de 5 ore pentru acumulatorul alcalin.

Conversie electronică de putere reprezintă fenomenul ce constă în modificarea parametrilor unui sistem electric de putere, cu pierderi minime de putere şi are la bază un aparat compact cu dispozitive electronice de comutaţie. [CEI 60050-551-11-02]

Convertor este dispozitivul electronic care asigură conversia parametrilor unui sistem electric, fie de c.c. , fie de c.a. [CEI 60050-551-12-01]

7 Redactarea a II-a

Anexa Afila 8 / 69

Curentul de scurtcircuit (corespunzător unui element sau unei baterii)

este curentul maxim pe care l-ar putea furniza un element acumulator sau o baterie într-un circuit exterior cu rezistenţă electrică egala cu zero sau într-un circuit exterior care coboară tensiunea la bornele elementului sau ale bateriei la aproximativ zero volţi.

Notă: O rezistenţă electrică zero este ipotetică şi, în practică, curentul de scurtcircuit este curentul de vârf care circulă printr-un circuit cu o rezistenţă foarte mică în raport cu rezistenţa internă a bateriei.[CEI 60050-482-03-26]

Descărcarea (unei baterii) operaţia prin care o baterie furnizează într-un circuit exterior şi în condiţii specificate energie electrică produsă în elementul acumulator.[CEI 60050-482-03-23]

Descărcarea de întreţinere este descărcarea controlată a bateriilor staţionare care este urmată de o încărcare (de egalizare); are drept scop aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de încărcare şi contribuie la menţinerea capacităţii în limite normale.

Durata de serviciu durată totală de viaţă activă a unui element acumulator sau a unei baterii în funcţionare.

Notă: Pentru elemente acumulatoare şi baterii durata de viaţă în funcţionare poate fi exprimată în timp, număr de cicluri de încărcare/descărcare sau capacitate în amperi ore (Ah).[CEI 60050-482-03-46]

Electrolitul este o substanţă lichidă sau solidă care conţine ioni mobili care o fac conductoare ionic.

Notă: Electrolitul poate fi lichid, solid sau sub formă de gel.[CEI 60050-482-02-29]

Elementul (de acumulator) este unitatea funcţională de bază, constând dintr-un ansamblu de electrozi, electrolit, carcasă, borne şi în general separatoare, care reprezintă o sursă de energie electrică obţinută din transformarea directă a energiei chimice.[CEI 60050-482-01-01]

8 Redactarea a II-a

Anexa Afila 9 / 69

Elementul (de acumulator) etanş este un element de acumulator închis care nu permite să se evacueze nici gaz, nici lichid atunci când funcţionează în limitele specificate de fabricant.

Notă: Un element acumulator etanş poate să fie prevăzut cu un dispozitiv de securitate destinat să prevină orice presiune internă periculos ridicată şi este conceput pentru a funcţionaîntreaga sa viaţă în condiţii de etanşeitate iniţială. [CEI 60050-482-05-17]

Elementul (de acumulator) deschis

elementul secundar care are un capac prevăzut cu deschidere prin care produşii de electroliză şi de evaporare pot fi evacuaţi liber din element înatmosferă.[CEI 60050-482-05-14].

Elementul alcalin este elementul care conţine un electrolit alcalin.[CEI 60050-482-01-08]

Instalaţia reprezintă un ansamblu de aparate dispuse în amplasamente diferite şi conectate electric între ele, în vederea realizării unei funcţii prestabilite.

Instalaţia de servicii proprii de curent continuu

reprezintă instalaţia care asigură alimentarea în curent continuu a receptoarelor care trebuie să funcţioneze sigur şi permanent.

Instalaţia de distribuţie principală

este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este alimentată direct de la sursele de alimentare (redresoare, baterie de acumulatoare etc).

Instalaţia de distribuţie secundară

este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este alimentată de la instalaţia de distribuţie principală.

Încărcarea (unei baterii) este operaţia în timpul căreia un acumulator sau o baterie de acumulatoare primeşte energie electrică dintr-un circuit exterior. [CEI 60050-482-05-27]

Încărcarea de egalizare este o încărcare prelungită care permite atingerea unei stări de încărcare egală pentru toate elementele unei baterii.[CEI 60050-482-05-40]

9 Redactarea a II-a

Anexa Afila 10 / 69

Încărcarea de întreţinere este o metodă de încărcare a unei baterii de acumulatoare în care starea de încărcare este menţinută printr-un curent electric mic, reglat constant, pe termen lung.

Nota 1: Încărcarea de întreţinere compensează efectele autodescărcării şi menţine bateria aproximativ la starea de încărcare completă.Nota 2: Această metodă de încărcare nu este corespunzătoare pentru unele baterii de acumulatoare, de exemplu pentru cele cu litiu.[CEI 60050-482-05-47]

Încărcarea rapidă (ocazională) este încărcarea efectuata, într-un scop special, la curenţi sau tensiuni electrice superioare celor normale într-un interval scurt de timp.[CEI 60050-482-05-37]

Nota: În sensul prezentei norme, o încărcare rapidă este o încărcare ocazională.

Limita de imunitate reprezintă valoarea minimă specificată a nivelului de imunitate.[CEI 60050-161-03-16]

Nivelul de imunitate este nivelul maxim al unei perturbaţii electromagnetice, aplicată asupra unui anumit dispozitiv, echipament sau sistem, pentru care acesta rămâne capabil să funcţioneze la un grad prescris de performanţă. [CEI 60050-161-03-14]

Obiective energetice de importanţă deosebită

sunt considerate: -CTE cu grupuri de putere > 200 MW; -CET cu grupuri de 50 MW şi mai mari; -CHE cu puteri instalate > 100 MW; - stații de evacuare a puterii pentru centralele de mai sus;- staţii de 400 kV, 220 kV de interconexiune între zonele sistemului energetic, prevăzute să poată funcţiona izolat;- staţiile de conexiuni şi transformare de 110 - 400 kV din RET.

Perturbaţia electromagnetică reprezintă orice fenomen electromagnetic care poate degrada performanţa unui dispozitiv, echipament sau sistem sau afecta defavorabil materia vie sau inertă. [CEI 60050-161-01-05]

Regimul de avarie este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau acestea sunt indisponibile, consumul normal al receptoarelor de curent continuu fiind asigurat de baterie.

10 Redactarea a II-a

Anexa Afila 11 / 69

Regimul de descărcare este definit prin curentul electric la care se descarcă bateria.

Notă: Regimul de descărcare este calculat prin împărţirea capacităţii nominale la timpul de descărcare, rezultând un curent electric.[CEI 60050-482-03-25]

Regimul de încărcare (referitor la elementul acumulator şi baterii de acumulatoare)

este curentul electric la care se încarcă un element acumulator sau o baterie de acumulatoare.[CEI 60050-482-05-45]

Regimul de şoc este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau acestea sunt indisponibile, bateria de acumulatoare trebuind să furnizeze, pe o perioadă limitată de timp (de ordinul secundelor), curentul maxim posibil cerut de receptoarele de curent continuu.

Baterie de acumulatoare flotantă este bateria de acumulatoare ale cărei borne sunt conectate în permanenţă la o sursă de tensiune constantă suficientă pentru a menţine bateria aproximativ încărcată complet, şi care este destinată să furnizeze energie unui circuit electric dacă alimentarea normală este temporar întreruptă.[CEI 60050-482-05-35]

NOTĂ: Regimul flotant este regimul de exploatare a unei baterii flotante

Regimul normal este regimul de funcţionare în care bateria funcţionează în paralel cu sursa de încărcare şi cu receptoarele (în regim flotant), consumul receptoarelor de curent continuu fiind asigurat de sursa de încărcare.

Rezistenţa internă aparentă raportul dintre variaţia tensiunii unei baterii şi variaţia curentului de descărcare corespunzător, în condiţii specificate.

Notă: Rezistenţa internă aparentă este exprimată în ohmi.[CEI 60050-482-03-36]

Suport pentru baterie de acumulatoare

este un suport, cadru sau grătar cu mai multe niveluri sau rânduri pentru amplasarea elementelor sau bacurilor monobloc într-o baterie staţionară.[CEI 60050-482-05-24]

Sistem de supraveghere, comandă şi achiziţie a datelor (SCADA)

sistem informatic de monitorizare, comandă şi achiziţie de date a unui proces tehnologic / instalaţie distribuit geografic.[CEI 60870-1-3]


Anexa Afila 12 / 69

Sistem de teleconducere sistem de conducere care serveşte la supravegherea şi comanda proceselor distribuite geografic. El cuprinde toate echipamentele şi toate funcţiile necesare achiziţionării, prelucrării, transmisiei şi afişării informaţiilor de proces.[CEI 60870-1-3]

Sursa de alimentare de rezervă este acea sursă de alimentare care preia total sau parţial alimentarea receptoarelor racordate la sursa de alimentare normală în cazul ieşirii acesteia din funcţiune.

Sursa de alimentare de siguranţă este acea sursă de rezervă independentă (autonomă) care are destinaţia de a prelua alimentarea receptoarelor vitale în cazul în care sursele lor de alimentare au devenit indisponibile.

Sursa de alimentare normală (de lucru)

este acea sursă de alimentare care serveşte la alimentarea receptoarelor în regim normal de funcţionare a schemei de alimentare.

Sursa de încărcare este echipamentul electric alimentat în curent alternativ sau continuu, destinat furnizării curentului continuu pentru încărcarea bateriei, echipat cu dispozitive de reglare a curentului şi a tensiunii.Notă: În regimul flotant sursa de încărcare asigură de asemenea curentul continuu pentru alimentarea consumatorilor.

Surse de alimentare a instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu

a) pentru instalaţiile de distribuţie principală se consideră surse de alimentare: redresoarele, bateria de acumulatoare etc; b) pentru instalaţiile de distribuţie secundară se consideră surse de alimentare căile de curent de alimentare racordate la barele instalaţiei de distribuţie principală.

Tensiunea de descărcare (a unui element sau a unei baterii)

este tensiunea care există între bornele unui element sau ale unei baterii în timpul descărcării.[CEI 60050-482-03-28]

Tensiunea finală (tensiunea de oprire)

este tensiunea specificată pentru care descărcarea unei baterii este considerată ca fiind terminată.[CEI 60050-482-03-30]

Tensiunea la sfârşitul încărcării este tensiunea atinsă la sfârşitul unei încărcări la un curent electric constant specificat.

Notă: Tensiunea la sfârşitul încărcării poate fi utilizată pentru iniţierea opririi procesului de încărcare.[CEI 60050-482-05-55]


Anexa Afila 13 / 69

Tensiunea nominală este valoarea constantă a tensiunii utilizată pentru a denumi sau identifica un element acumulator, o baterie sau un sistem electrochimic.[CEI 60050-482-03-31]

Vasul (de acumulator) este recipientul confecţionat dintr-o materie insensibilă la electrolit şi care conţine un bloc de plăci sau mai multe şi electrolitul unui element sau mai multor elemente.[CEI 60050-482-02-14]

Art. 10 În contextul prezentei Norme Tehnice, următoarele abrevieri se definesc

astfel:

ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei

ASRO - Asociaţia de Standardizare din România

C.A. - Curent alternativ

C.C. - Curent continuu

CE - Comunitatea Europeană

CEE - Centrală electrică eoliană

CEI - Comisia Electrotehnică Internaţională

CEM - Compatibilitate electromagnetică

CET - Centrală electrică de cogenerare (termoficare)

CFV - Centrală foto-voltaică

CHE - Centrală hidroelectrică

CNE - Centrală nucleară electrică

CTE - Centrală termoelectrică

EN - Normă Europeană

GIS - Echipament de comutaţie cu izolaţie în gaz

HG - Hotărâre guvernamentală

I - Curent

ISO - Organizaţia Internaţională pentru Standardizare

JT - Joasă tensiune

NTE - Normă tehnică energetică

PE - Prescripţie energetică

RED - Reţea electrică de distribuţie

RET - Reţea electrică de transport

SEN - Sistemul Energetic Naţional


Anexa Afila 14 / 69

UPS - Sursă de alimentare fără întrerupere

VRLA - Baterie acidă etanşă cu supapă

CAPITOLUL IV.

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

Art. 11 (1) Următoarele documente normative conţin prevederi care, pentru referinţele făcute

în acest text, au caracter de obligativitate. În cazul referinţelor datate, nu se aplică

amendamentele ulterioare sau reviziile la respectivele publicaţii. În cazul referinţelor nedatate,

se aplică ultima ediţie a documentului normativ la care se face referire.

(2) În cazul standardelor EN, CEI, ISO adoptate de ASRO ca standarde române, dar care au

fost revizuite după publicarea versiunii române, se aplică standardele internaţionale revizuite

sau amendate.

A. Reglementări tehnice şi standarde

Generale:

SR CEI 60050-482:2006 Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 482: Elemente

primare şi secundare şi baterii

SR CEI 60050-551:2005 Vocabular Electrotehnic Internaţional. Partea 551: Electronică de

putere

SR EN 61660-1:2003 Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu

din centrale şi staţii electrice. Partea 1: Calculul curenţilor de

scurtcircuit

SR EN 61660-2:2003 Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu

din centrale şi staţii electrice. Partea 2: Calculul efectelor

IEC 61660-3 Short-circuit currents in d.c. auxiliary installations in power

plants and substations- Part 3: Examples of calculations

SR EN 60364-4-41:2007 Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-41: Măsuri de

protecţie pentru asigurarea securităţii. Protecţia împotriva

şocurilor electrice

SR HD 60364-4-43:2011 Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-43: Protecţie pentru

asigurarea securităţii. Protecţie împotriva supracurenţilor


Anexa Afila 15 / 69

SR CEI 60364-5-53:2005 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-53: Alegerea şi

instalarea echipamentelor electrice. Secţionare, întrerupere şi

comandă

ISO 3864-1:2011 Graphical symbols -- Safety colours and safety signs -- Part 1:

Design principles for safety signs and safety markings

SR EN 61000-6-2:2006 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-2: Standarde

generice. Imunitate pentru mediile industriale

Baterii:

SR EN 60896:2004 Baterii staţionare cu plumb - acid. (standard pe părţi)

SR EN 62259:2004 Baterii de acumulatoare alcaline şi alte baterii de acumulatoare cu

electrolit neacid. Elemente individuale paralelipipedice, cu

nichel– cadmiu, cu recombinare parţială a gazelor

SR EN 60623:2003 Acumulatoare alcaline sau alte acumulatoare cu electrolit neacid.

Elemente nichel-cadmiu, individuale, reîncărcabile, deschise

SR EN 60622:2004 Baterii de acumulatoare alcaline şi alte acumulatoare cu electrolit

neacid. Elemente de nichel - cadmiu, individuale,

paralelipipedice, reîncărcabile, etanşe

IEC/TR 62060 Secondary cells and batteries - Monitoring of lead acid stationary

batteries - User guide

IEC 62485-2 Safety requirements for secondary batteries and battery

installations - Part 2: Stationary batteries

SR EN 50272-1:2011. Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru

baterii. Partea 1: Informaţii generale de securitate

SR EN 50272-2:2003 Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru

baterii. Partea 2: Baterii staţionare

SR EN 45510-2-3:2002 Ghid pentru achiziţia de echipamente destinate centralelor de

producere a energiei electrice. Partea 2-3: Echipamente electrice.

Baterii staţionare şi încărcătoare /redresoare

IEC/TS 61438 Possible safety and health hazards in the use of alkaline

secondary cells and batteries - Guide to equipment manufacturers

and users

EN 61429 Marking of secondary cells and batteries with the international


Anexa Afila 16 / 69

recycling symbol ISO 7000-1135

SR EN 62040-1:2009. Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 1: Cerinţe

generale şi reguli de securitate pentru UPS

SR EN 62040-3:2011. Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 3: Metodă de

specificare a performanţelor şi cerinţelor de încercare

Convertoare:

SR EN 60146-1-1:2011 Convertizoare cu semiconductoare. Cerinţe generale şi

convertizoare cu comutaţie de la reţea (Standard pe părţi)

SR EN 50178:2002 Echipamente electronice utilizate în instalaţii de putere

SR EN 61204:2001 Surse de alimentare de joasă tensiune cu ieşire de curent

continuu. Caracteristici de funcţionare şi cerinţe de securitate

Diverse:

SR EN 60870 (CEI 60870) Echipamente şi sisteme de teleconducere (Standard pe părţi)

SR EN 60255 (CEI 60255) Relee electrice (Standard pe părţi)

SR EN 60068-3-3 Încercări de mediu. Partea 3: Ghid. Metode de încercare seismice

ale echipamentelor

SR 1907/1 (standard pe părţi) Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldura de calcul.

STAS 2612-87 Protecţia împotriva electrocutării. Limite admise

SR 11100-1:1993 Zonare seismică. Macrozonarea teritoriului României

B. Reglementări tehnice în domeniul energetic - ANRE

NTE 002/03/00 Normativ de încercări şi măsurători pentru sistemele de

protecţii, comandă-control şi automatizări din partea electrică a

centralelor şi staţiilor

NTE 004/05/00 Normativ pentru analiza şi evidenţa evenimentelor accidentale

din instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei

electrice şi termice

NTE 005/06/00 Normativ privind metodele şi elementele de calcul al siguranţei

în funcţionare a instalaţiilor energetice

NTE 006/06/00 Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de

scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV


Anexa Afila 17 / 69

NTE 007/08/00 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri

electrice

NTE 011/12/00 Normă tehnică pentru proiectarea sistemelor de circuite

secundare ale staţiilor electrice

1RE Ip 30 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la

pământ

PE 009/93 Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor

pentru ramura energiei electrice şi termice

PE 022-1/86 Prescripţii generale de proiectare a centralelor termoelectrice şi

a reţelelor de termoficare

PE 022-2/89 Prescripţii generale de proiectare a amenajărilor hidroenergetice

PE 022-3/87 Prescripţii generale de proiectare a reţelelor electrice

PE 102/86 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de

conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în

unităţile energetice (republicat în 1993)

PE 103-92 Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor

electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile

curenţilor de scurtcircuit

PE 111-4/93 Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor electrice. Conductoare

neizolate rigide

PE 116-94 Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii

electrice

PE 148-85 Instrucţiuni privind condiţiile generale de proiectare

antiseismică a instalaţiilor tehnologice din staţiile electrice

PE 829/73 Condiţii tehnice pentru aparatajul de joasă tensiune utilizat la

servicii interne

Alte norme tehnice:

NP 082 Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii vântului

P100_1 Cod de proiectare seismică

P 118-83 Norme tehnice de proiectare şi de realizare a construcţiilor

privind protecţia împotriva focului

I7-2011 Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea

instalaţiilor electrice aferente clădirilor


Anexa Afila 18 / 69

C. Legislaţie naţională şi europeană, cu completările şi modificările ulterioare

Legea Nr. 123/2012 Legea energiei electrice şi a gazelor naturale

HG 457/03 Hotărâre privind asigurarea securităţii utilizatorilor de

echipamente electrice de joasă tensiune

HG 1022/02 Hotărâre privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune

în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia

mediului

HG 1028/06 Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în

muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de

vizualizare

HG 1037/10 Hotărâre privind deşeurile de echipamente electrice şi

electronice

HG 1132/08 Hotărâre privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al

deşeurilor de baterii şi acumulatori actualizată prin

HG 1079/2011

HG 1146/06 Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor

de muncă

OG 95/99 Ordonanţa privind calitatea lucrărilor de montaj pentru utilaje,

echipamente şi instalaţii tehnologice industriale, aprobată prin

Legea 440/02

OUG 195/2005 Ordonanţa privind protecţia mediului aprobată prin Legea

265/2006

Legea 319/06 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și

acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE

CAPITOLUL V.

CERINŢE GENERALE

V.1. Principii generale

Art. 12 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să fie astfel realizată, încât să

satisfacă cerinţe privind:

a) funcţionarea generală, performanţele, exploatarea şi mentenanţa;

b) mediul ambiant;

c) comportarea la seism;

d) compatibilitatea electromagnetică;

e) ergonomia muncii.


Anexa Afila 19 / 69

Art. 13 Prin proiectare trebuie ca instalaţia de servicii proprii de curent continuu şi

componentele sale să asigure realizarea următoarelor cerinţe de funcţionare, exploatare şi

întreţinere în condiţiile de performanţă specificate:

a) securitatea personalului care concură la realizarea instalaţiilor şi a funcţiunilor

operaţionale – prin respectarea prevederilor normelor specifice de securitate şi

sănătate ocupaţională, pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice

şi a instrucţiunilor de montaj şi exploatare ale instalaţiei de servicii proprii şi a

componentelor sale;

b) viteza de execuţie (prin alegerea unor echipamente de protecţie adecvate);

c) fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate etc.;

d) durata lungă de viaţă;

e) posibilitatea efectuării de manevre (printr-o amplasare adecvată a aparatelor care

impun efectuarea de manevre la anumite intervale şi implementarea unor programe

standard de comutare, pentru a oferi ajutor operatorului la manevre şi a se evita

manevrele greşite);

f) posibilitatea efectuării lucrărilor de întreţinere (prin prevederea de culoare de acces

şi întreţinere şi prin amplasarea judicioasă a componentelor);

g) uşurinţa în reparaţii (prin utilizarea de module debroşabile astfel încât să fie uşor

accesibile);

h) posibilitatea de extindere (pe durata de viaţă a instalaţiei);

i) posibilitatea testării la locul de funcţionare şi autodiagnoză (prin implementarea

unor proceduri logice de testare).

Art. 14 Echipamentele de servicii proprii vor fi montate într-o clădire şi/sau distribuite în

dulapuri metalice închise, amplasate în containere sau cabine de relee. Toate dulapurile

trebuie livrate complet echipate, cablate în interior, inscripţionate şi testate. Se recomandă ca

în fiecare dulap să existe spaţiu de rezervă în vederea unei posibile extinderi ulterioare a

instalaţiei. Se recomandă ca pe faţa dulapului să existe schema monofilară sinoptică a

instalaţiei interioare.

Art. 15 Echipamentele de bază şi de rezervă vor fi montate şi conectate astfel încât să se

asigure o separare fizică şi electrică.

Art. 16 La realizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se vor utiliza numai

cabluri şi conductoare din cupru.


Anexa Afila 20 / 69

Art. 17 Echipamentele numerice trebuie prevăzute cu interfeţe locale cu operatorul.

V.2. Cerinţe de mediu

Art. 18 Performanţele echipamentelor aferente instalației de servicii proprii de curent

continuu sunt influențate în mare măsură de factorii ambientali, de aceea, cunoaşterea lor este

foarte importantă atât în etapa de proiectare, cât şi cea de fabricare.

Art. 19 Trebuie luate în considerare următoarele condiţii climato-meteorologice şi ambientale

(de mediu) pentru echipamentele ce compun instalaţia de servicii proprii de curent continuu:

a) temperatura şi varianţiile de temperatură, umiditate şi presiune atmosferică;

b) poluare (grad, tip noxe etc.);

c) radiaţie solară indirectă;

d) activitate seismică;

e) altitudine.

Art. 20 Condiţiile climato-meteorologice şi de mediu trebuie să fie specificate pentru fiecare

loc de amplasare şi pentru fiecare element al instalaţiei.

Art. 21 Zonarea climatică a teritoriului se va considera, pentru România, în conformitate cu

prevederile cuprinse în SR 1907/1.

Art. 22 Încadrarea amplasamentelor, în care se montează echipamentele de servicii proprii, în

condiţiile privind mediul ambiant se va face în conformitate cu:

a) SR EN 50178 − pentru echipamente electronice de putere;

b) SR EN 50272-1, SR EN 60896-22 – pentru baterii de acumulatoare;

c) SR EN 60255-1 – pentru relee;

d) SR EN 60870-2-2 – pentru echipamente de teleconducere;

e) alte norme tehnice din domeniul proiectării staţiilor electrice.

NOTĂ: La stabilirea condiţiilor tehnice pentru fiecare echipament în parte se vor lua

în considerare şi consecinţele defectării instalaţiilor de ventilaţie, de condiţionare a aerului sau

de încălzire-răcire.

Art. 23 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii se vor

respecta condiţiile de mediu din NTE 011.

V.3. Cerinţe mecanice

Art. 24 Echipamentele care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie

să reziste la vibraţii, şocuri şi cutremure, astfel:


Anexa Afila 21 / 69

a) pentru echipamente electronice de putere, în conformitate cu SR EN 50178;

b) pentru redresoare, în conformitate cu SR EN 60146;

c) pentru baterii de acumulatoare cu acid, în conformitate cu SR EN 60896.

d) pentru echipamente de teleconducere, în conformitate cu SR EN 60870-2-2;

e) pentru relee, în conformitate cu SR EN 60255-21-1, SR EN 60255-21-2,

SR EN 60255-21-3:

NOTĂ: Condiţiile mecanice pentru bateriile alcaline (NiCd) se vor stabili cu

fabricantul, în conformitate cu aplicaţiile dorite.

Art. 25 (1) Componentele instalației de servicii proprii de curent continuu trebuie să

garanteze funcţionarea corectă în timpul şi după încetarea seismului.

(2) Se va lua în considerare macrozonarea seismică a teritoriului României prezentată

în SR 11100/1-93 şi P100-1.

(3) Metodele de încercări seismice ale echipamentelor se vor realiza în conformitate

cu SR EN 60068-3-3.

V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor

Art. 26 (1) Valorile tensiunilor în curent continuu ale instalaţiei de servicii proprii vor fi în

concordanţă cu SR EN 62271-1, SR EN 60870-2-1 şi SR EN 60255-11.

(2) Cerinţele pentru alimentarea în curent continuu a receptoarelor aferente circuitelor

secundare vor fi conform NTE 011. Pentru reţele cu poli izolaţi – clasa EF, conform

CEI 60870-2-1:

- tensiune nominală (Un): 220 Vc.c. sau 110 Vc.c., iar

pentru alte sisteme auxiliare se

pot utiliza şi alte niveluri de

tensiune standardizate;

- toleranţe (pentru funcţionare corectă)

(conform CEI 60870-2-1): -20%....+15%

- ondulaţia tensiunii (vârf la vârf)

(conform CEI 60255-11): 10% Un

- întreruperi admisibile ale alimentării în

curent continuu (cf. CEI 60255-11): < 50 ms


Anexa Afila 22 / 69

V. 5. Cerinţe privind izolaţia

Art. 27 Coordonarea izolaţiei echipamentelor de servicii proprii de curent continuu se va

realiza conform cu SR EN 60255-5, şi anume:

a) tensiunile de încercare a izolaţiei (pentru 50 Hz, 1 minut):

- între circuitele interne şi carcasă: 2 kV;

- între contacte deschise: 1 kV;

b) tensiunea de încercare la impuls de trăsnet

(1,2±30%/50±20% µs, 500±10% Ω, 0,5±10% J):5 kVvârf

V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu

Art. 28 Proiectarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu necesită o abordare

multidisciplinară a factorilor tehnici şi ergonomici. Parametrii ergonomici sunt diferiţi prin

posibilităţile biomecanice, fiziologice şi psihologice ale activităţii umane.

Art. 29 (1) Cerinţele privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se

referă la două paliere:

a) organizarea locului de muncă;

b) interfaţa om – maşină;

(2) Cerinţele privind organizarea locului de muncă urmăresc:

a) asigurarea confortului funcţional (poziţia corectă a operatorului);

b) îndeplinirea cerinţelor microclimatice (lumină, temperatură, umiditate etc.);

c) dispunerea adecvată a mobilierului (poziţia corectă şi comodă a operatorului,

amplasarea adecvată a elementelor hardware etc.).

(3) Cerinţele privind interfaţa om-maşină se referă la optimizarea ecranului astfel încât

informaţiile prezentate să fie relevante şi aranjate pe ecran astfel încât să fie asigurat confortul

vizual al operatorului (lizibilitate, grafică, culoare, dinamică). Aceste informaţii trebuie să

asigure un grad ridicat de reacţie rapidă a operatorului şi în acelaşi timp să nu afecteze

concentrarea acestuia.


Anexa Afila 23 / 69

V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică

Art. 30 Echipamentele instalaţiei de servicii proprii de curent continuu vor respecta cerinţele

de compatibilitate din SR EN 60146 şi SR EN 50178.

Art. 31 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii se vor

respecta condiţiile de compatibilitate electromagnetică din NTE 011.

V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent

continuu

Art. 32 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să îndeplinească cerinţele de

calitate/performanţă privind:

a) fiabilitatea;

b) disponibilitatea;

c) securitatea.

d) durabilitatea

Art. 33 (1) Fiabilitatea este definită ca măsura aptitudinii unui echipament sau instalaţii de a

îndeplini o funcţiune cerută, în condiţiile date, într-un timp dat, exprimată printr-o valoare de

probabilitate pe baza datelor de defect şi a duratei de funcţionare.

(2) Fiabilitatea sistemului global şi fiabilităţile parţiale ale anumitor părţi componente

specifice ale instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se determină plecând de la

valorile de fiabilitate ale elementelor individuale ale instalaţiei, determinate prin încercări de

către furnizor. Aceste valori se verifică apoi în exploatare, comparându-le cu performanţele

reale observate în timpul unei perioade de încercare dată. Începutul şi durata perioadei de

încercare trebuie să fie convenite între furnizor şi utilizator, excluzând perioada iniţială de

defectare. De asemenea, utilizatorul trebuie să cunoască procedeele şi aparatajul de testare

care au fost utilizate la determinarea acestor valori.

(3) Se recomandă ca furnizorul echipamentului să prezinte la cerere datele privind

distribuţia defectărilor pentru toate componentele, ansamblurile şi elementele care în caz de

defect ar putea provoca pierderea unei funcţiuni sau funcţionarea defectuoasă a instalaţiei.

(4) Modurile de defectare şi efectele defectelor asupra performanţelor instalaţiei

trebuie să fie analizate de către furnizor şi rezultatele trebuie să fie prezentate la cerere.

(5) Durabilitatea surselor de curent continuu (baterie) este abilitatea de a funcţiona la

parametri normaţi în condiţii de utilizare şi mentenanţă standardizaţi până când durata de viaţă

este atinsă (SR EN 60896-21,22).


Anexa Afila 24 / 69

(6) Cerinţele de performanţă, disponibilitatea, mentenabilitatea şi securitatea în

funcţionare a relelor sunt în conformitate cu cerinţele din NTE 011.

CAPITOLUL VI.

ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A INSTALAŢIILOR

DE SERVICII PROPRII

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu

Art. 34 În cadrul centralelor şi staţiilor electrice pentru alimentarea consumatorilor de curent

continuu şi a anumitor consumatori în timpul dispariției tensiunii alternative se prevăd

instalaţii de servicii proprii de curent continuu.

Art. 35 Structura instalaţiei de servicii proprii de curent continuu este formată din

următoarele componente:

- surse de alimentare (redresoare, baterii de acumulatoare, convertoare c.c./c.c.);

- instalaţia de alimentare şi distribuţie (dulapuri, cutii etc.);

- instalaţia de măsurare, control, protecţie, monitorizare şi transmisie de date;

- reţeaua de cabluri pentru racordarea surselor, consumatorilor, diverselor

instalaţii conexe şi transmisii de date.

Art. 36 Stabilirea soluţiei de amplasare a echipamentelor de servicii proprii de curent

continuu (surse, dulapuri etc.), precum şi stabilirea numărului de unităţi de servicii proprii de

curent continuu se vor face în urma unei analize tehnico – economice, luându-se în

considerare următorii factori:

a) caracteristici tehnice:

- nivelul de tensiune;

- tipul de amplasament (interior/exterior);

- tipul izolaţiei (aer/hibrid/SF6);

- dispoziţia constructivă, tipul şi caracteristicile echipamentelor primare;

- modul de exploatare;

- tipul consumatorilor alimentaţi (condiţiile tehnice solicitate de către aceste

echipamente referitor la parametrii electrici de alimentare).

b) condiţii ambientale (meteo – climatice, poluare, seismice etc.);

c) structura sistemului de control – protecţie: centralizat/descentralizat;

d) cerinţe pentru asigurarea funcţionării şi întreţinerii sistemului;


Anexa Afila 25 / 69

e) volumul şi categoriile de informaţii necesare a fi transmise către centrul de

conducere operativă;

f) performanţe (fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate, securitate etc.);

g) posibilităţi de interfaţă a serviciilor proprii de curent continuu cu procesul

tehnologic;

h) extinderea ulterioară a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu;

i) costul total pe durata de viaţă normată;

j) alte solicitări specifice.

VI.2. Tensiunea nominală

Art. 37 (1) În cadrul serviciilor proprii de curent continuu din centralele şi staţiile electrice, se

folosesc, de regulă, următoarele tensiuni nominale: 24 V, 48 V, 110 V şi 220 V.

(2) Alte tensiuni nominale (de exemplu, 60 V) pot fi utilizate în cazuri speciale, cu o

justificare tehnico-economică.

Art. 38 Alegerea tensiunii nominale se va face ţinând seama de tensiunea nominală a

receptoarelor (dacă este impusă) pe baza unei analize tehnico-economice, având în vedere

secţiunea conductoarelor, domeniul de tensiuni minime admise de către receptoare, cerinţele

CEM.

Art. 39 În cadrul aceleiaşi instalaţii de servicii proprii de curent continuu, de regulă, se va

utiliza o singură tensiune nominală.

Art. 40 La centralele şi staţiile electrice încadrate în categoria de „Obiective energetice de

importanţă deosebită” se practică utilizarea cu precădere a tensiunii de 220 Vc.c.

VI.3. Categorii de receptoare

Art. 41 Receptoarele de curent continuu alimentate de la bateriile de acumulatoare pot fi

clasificate în următoarele categorii:

a) după perioada în care funcţionează (sau pot funcţiona):

- oricând;

- numai când dispare tensiunea în instalaţia de servicii proprii de curent alternativ

(perioada de avarie);

b) după durata de funcţionare:

- receptoare de lungă durată (câteva minute sau permanent);

- receptoare de scurtă durată (numite şi receptoare de şoc, nedepăşind, de obicei,

câteva secunde);


Anexa Afila 26 / 69

c) după continuitatea alimentării (referitor numai la receptoarele de lungă durată):

- receptoare care nu admit nici o întrerupere a alimentării în timpul funcţionării

(de exemplu: releele de protecţie şi de automatizare, calculatoarele electronice

etc);

- receptoare care admit scurte întreruperi (de ordinul secundelor) în alimentare în

timpul funcţionării (de exemplu: iluminatul de siguranţă, lămpile de

semnalizare etc).

Art. 42 Receptoarele de scurtă durată nu admit, în general, întreruperi în alimentare, adică

tensiunea trebuie să fie totdeauna prezentă la bornele lor.

Art. 43 Tensiunea nominală a receptoarelor, precum şi domeniul de variaţie a acesteia admis

la bornele lor, pentru care se garantează buna lor funcţionare, este indicat, de regulă, de către

furnizor.

Art. 44 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii, receptoarele vor fi împărţite în

categoriile de mai sus, în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, ţinându-se seama de tipul şi

importanţa obiectivului considerat.

VI.4. Principii de alimentare

Art. 45 Alimentarea serviciilor proprii de curent continuu se va face de la cel puţin două surse

de alimentare de curent continuu (normală, respectiv de siguranţă), independente, capabile să

asigure, fiecare din ele, întregul consum.

Art. 46 În calitate de surse de alimentare normale se vor folosi redresoare de curent

alternativ/curent continuu şi convertoare curent continuu/curent continuu, după caz.

Art. 47 (1) Prevederea unor surse de alimentare de siguranţă capabile să preia, pe timp

limitat, normat, întregul consum în curent continuu, al obiectivului, este obligatorie pentru

toate obiectivele ce fac obiectul prezentei norme.

(2) În calitate de surse de alimentare de siguranţă se vor folosi baterii de acumulatoare.

Art. 48 Regimul de funcţionare al surselor de alimentare pentru serviciile proprii de curent

continuu va fi următorul:

a) în regim normal de funcţionare, una din sursele normale (redresoare stabilizate de

c.a./c.c), funcţionând în paralel cu sursa de siguranţă (bateria de acumulatoare), va

asigura întregul consum de curent continuu, inclusiv încărcarea permanentă a

bateriei de acumulatoare;


Anexa Afila 27 / 69

b) la ieşirea din funcţiune a unui redresor, celălalt redresor va asigura întregul

consum de curent continuu, inclusiv încărcarea permanentă a bateriei de

acumulatoare;

c) la ieşirea din funcţiune a ambelor redresoare, bateria de acumulatoare va trebui să

asigure, pe toată durata convenţională a avariei, întregul consum de curent

continuu.

VI.5. Scheme electrice de principiu

Art. 49 (1) În instalaţiile de servicii proprii de curent continuu din centrale şi staţii electrice se

prevăd baterii de acumulatoare care vor asigura alimentarea în curent continuu, de regulă, a

următoarelor categorii de receptoare:

a) receptoare electrice a căror alimentare trebuie să fie asigurată în timpul dispariţiei

tensiunii serviciilor proprii de curent alternativ;

b) receptoare electrice a căror alimentare nu trebuie să fie întreruptă nici un moment;

c) receptoare electrice cu consumuri mari şi de scurtă durată, care nu suportă variaţiile

de tensiune care se produc, dacă alimentarea lor se face exclusiv prin redresoare sau

convertoare.

(2) În cazuri excepţionale, bine justificate, se admit şi alte soluţii pentru alimentarea

anumitor receptoare de curent continuu, fără baterii de acumulatoare (de exemplu: dispozitive

de declanşare cu condensatoare, transferuri de energie prin transformatoare de curent şi

tensiune pe liniile electrice de înaltă sau medie tensiune etc). Proiectarea acestora nu face

obiectul acestei norme.

Art. 50 Schema electrică a serviciilor proprii de curent continuu va fi astfel alcătuită, încât să

fie posibilă separarea electrică şi scoaterea de sub tensiune a diverselor părţi de circuit, în

vederea reviziilor, a reparaţiilor şi a localizării defectelor cu simple puneri la pământ, fără

întreruperea alimentării receptoarelor importante (care nu admit întreruperi).

Art. 51 (1) Fiecare baterie de acumulatoare trebuie să alimenteze o singură reţea (cu o singură

tensiune nominală). Se interzice alimentarea de la aceeaşi baterie a două sau mai multor reţele

de distribuţie cu tensiuni nominale diferite, prin prize intermediare.

(2) Reţelele cu tensiuni diferite vor fi alimentate din baterii diferite sau prin

convertoare c.c/c.c de la sursele instalaţiilor de distribuţie principale numai în următoarele

condiţii:

a) Sursele instalaţiilor sunt dimensionate corespunzător pentru preluarea tuturor

receptoarelor alimentate;


Anexa Afila 28 / 69

b) Reţelele cu tensiuni nominale diferite vor fi separate galvanic.

Art. 52 Racordarea surselor (baterii şi redresoare) la dulapurile principale de curent continuu

se va face după cum urmează:

a) În cazul staţiilor electrice

Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare

colectoare principale.

Pentru staţiile cu tensiunea ≥110 kV cu număr mare de celule (≥5), în cazul unei

singure baterii de lucru, se recomandă secţionarea acestui sistem în două secţii. În acest caz,

bateria va fi racordată la ambele secţii de bare, iar sursele de încărcare (de bază şi de rezervă)

se vor racorda fiecare la câte una din secţii.

De regulă, în cazul unei singure baterii de lucru, cele două secţii vor funcţiona în

permanenţă cuplate. Deschiderea în exploatare a legăturii dintre secţii se va face pentru scurte

perioade de timp, în vederea separării galvanice a receptoarelor, pentru depistarea punerilor la

pământ, ori în timpul lucrărilor de revizie, întreţinere sau reparaţii la una din secţiile de bare.

În cazul când există două baterii de lucru la aceeaşi tensiune, se vor asigura legături de

ajutor între secţiile sau sistemele de bare corespondente.

În cazul în care pentru echipamentele sistemului de circuite secundare sunt necesare

două alimentări în curent continuu, acestea vor fi asigurate fie de la două baterii diferite, fie

de la aceeaşi baterie, iar separarea fizică a circuitelor de alimentare se va realiza începând de

la bornele bateriei de acumulatoare.

b) în cazul CHE, CTE şi CET

Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare

colectoare principale, împărţit în două sau trei secţii prin una sau două cuple longitudinale.

Bateria şi sursa de încărcare vor fi racordate pe una din secţii /secţia mediană, iar

receptoarele şi legăturile de ajutor cu alte baterii din centrală vor fi racordate pe cele una/două

secţii de lucru..

De regulă, toate cele trei secţii vor funcţiona în permanenţă cuplate. Deschiderea în

exploatare a legăturilor dintre secţia mediană (de încărcare) şi secţia (secţiile) de lucru se va face

pentru scurte perioade de timp fie pentru depistarea punerilor la pământ pe o secţie de lucru, fie

pentru lucrări de revizie, întreţinere sau reparaţii la bateria sau sursa de încărcare aferentă.

În cazul unei singure baterii de lucru, se aplică principiul de racordare la bare a surselor de

alimentare de la litera a).


Anexa Afila 29 / 69

Art. 53 (1) Între sistemele sau secţiile de bare colectoare de aceeaşi tensiune ale diverselor

baterii se pot prevedea cuple. Se va evita funcţionarea în paralel a două sau mai multor baterii

de acumulatoare.

(2) Se admite, totuşi, punerea în paralel a două baterii de aceeaşi tensiune numai

pentru scurt timp, când este necesară trecerea de pe o baterie pe alta a unor receptoare care nu

admit întreruperi în alimentare.

Art. 54 În cazul centralelor electrice cu două sau mai multe baterii de lucru, se va realiza o

repartiţie a receptoarelor între baterii, stabilită de la caz la caz prin instrucţiuni specifice.

Art. 55 (1) Alimentarea receptoarelor sau a grupelor de receptoare, de la barele colectoare

principale până la tabloul de distribuţie cel mai apropiat de receptoare, se poate face astfel:

a) alimentarea radială dublă, pentru receptoare importante sau grupe de receptoare

care nu admit întreruperi (de exemplu: echipamentele de conducere şi protecţie prin

relee din staţiile exterioare de foarte înaltă tensiune, iluminatul de siguranţă,

instalaţiile de telecomunicaţii etc);

b) alimentarea în buclă, pentru receptoarele importante şi care nu admit întreruperi în

alimentare, dar la care soluţia în buclă este sensibil mai economică şi oferă un grad

de siguranţă în alimentare satisfăcător (de exemplu: circuitele secundare ale

hidroagregatelor, circuitele secundare din camera de comandă cu protecţie

centralizată, cutiile de cleme ale staţiilor interioare, dulapurile locale de comandă

celule GIS etc);

c) alimentarea radială simplă, pentru receptoarele care admit întreruperi pe o durată

mai lungă ori cel puţin până la repararea căilor de alimentare.

(2) În cazul alimentării în buclă a unui număr mai mare de tablouri de distribuţie sau a

unor receptoare foarte importante, se poate adopta, de asemenea, una din următoarele

variante:

a) două bucle în paralel, rezervându-se reciproc, fiecare tablou de distribuţie fiind

racordat la ambele bucle (unul din racorduri deconectat în mod normal);

b) două sau mai multe bucle, alimentând fiecare un număr mai restrâns de tablouri de

distribuţie.


Anexa Afila 30 / 69

(3) Toate circuitele de alimentare în buclă vor funcţiona în mod normal secţionat

(bucla deschisă). Toate plecările de la barele colectoare principale la circuitele buclelor vor fi

prevăzute cu întreruptoare la ambele capete, pentru a permite executarea manevrelor operative

de pe o parte pe alta.

Art. 56 Stabilirea modului de racordare a consumatorilor se va face în baza unei analize

tehnico – economice în funcţie de :

a) importanţa obiectivului energetic (centrala sau staţia electrică) în stabilitatea SEN;

b) importanţa consumatorului în funcţionarea obiectivului energetic (centrală sau staţie

electrică);

c) importanţa consumatorului în protecţia obiectivului energetic.

Art. 57 (1) Instalaţiile de teleconducere se vor alimenta, de regulă, de la bateria de

acumulatoare a serviciilor proprii (prin invertoare). În cazuri bine justificate tehnico-

economic, ele pot fi alimentate din grupuri de alimentare independente, fără pauză (de

exemplu, tip UPS).

(2) Instalaţiile de telecomunicaţii şi ale staţiilor de radiorelee, de regulă, nu pot fi

alimentate direct de la bateria serviciilor proprii, având în vedere incompatibilitatea ce rezultă

din condiţiile de izolare a polilor.

(3) Dimensionarea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea instalaţiilor de

telecomunicaţii şi de radiorelee se face conform normelor specifice acestor domenii.

Art. 58 Bateriile de rezervă vor fi astfel dimensionate, încât să poată prelua alimentarea

receptoarelor oricăreia dintre bateriile de lucru pe care urmează să le înlocuiască.

CAPITOLUL VII.

BATERII DE ACUMULATOARE

VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare

Art. 59 În centralele şi staţiile electrice din sistemul energetic naţional se vor utiliza, de

regulă, baterii de acumulatoare staţionare, acide cu plumb sau alcaline cu nichel-cadmium.

Art. 60 Folosirea altor tipuri de baterii se va decide pe baza caracteristicilor tehnice ale

fiecărui tip constructiv, iar pentru soluţii echivalente tehnic se va decide în urma unei analize

tehnico-economice.


Anexa Afila 31 / 69

Art. 61 Din punct de vedere al operaţiilor de mentenanţă şi al degajărilor de gaze rezultate din

electroliză, acumulatoarele electrice se pot clasifica în următoarele categorii constructive:

a) deschise sau închise cu ventil, cu posibilităţi de intervenţie şi corecţie în cadrul

operaţiilor de întreţinere, altele decât operaţiile de încărcare şi descărcare;

b) etanşe cu supapă, considerate fără întreţinere, la care operaţiile de întreţinere se

reduc, practic, la încărcări şi descărcări funcţionale. Din această categorie fac parte

şi acumulatoarele acide etanşe (VRLA), cu electrolitul fixat în gel sau în

separatoarele dintre plăci;

c) închise cu supapă/recombinare, considerate cu întreţinere foarte redusă, pentru

baterii alcaline şi cu acid. Pentru asigurarea unei mentenanţe reduse, randamentul

sistemului de recombinare va trebui să fie de minim 95%;

d) ermetice, pentru baterii alcaline

Art. 62 În serviciile proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor electrice se

recomandă utilizarea acumulatoarelor etanşe cu supapă, acide (VRLA cu electrolitul fixat în

gel) sau alcaline cu supapă/recombinare.

VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare

Art. 63 (1) Pentru dimensionarea capacităţii unei baterii de acumulatoare, se determină în

prealabil curentul total absorbit de receptoare atât în situaţia normală, cât şi în perioada de

avarie, separat pentru receptoarele de lungă durată şi pentru cele de scurtă durată, pe baza

analizării secvenţiale a intrării şi ieşirii din funcţiune a receptoarelor.

(2) La determinarea consumului total, dacă este cazul, se va ţine seama de

eventualitatea ca o baterie să preia şi receptoarele aferente altei baterii.

Art. 64 În cazul centralelor electrice, dacă o baterie alimentează reţeaua de servicii proprii a

mai multor grupuri generatoare, se va lua în considerare alimentarea receptoarelor aparţinând

tuturor grupurilor.

Art. 65 În cazul staţiilor electrice, fiecare baterie trebuie să fie capabilă să preia consumul

total al staţiei electrice.

Art. 66 Amplitudinea curentului total absorbit de receptoare (curentul de şoc la descărcarea

de avarie) nu trebuie să depăşească valoarea admisă de furnizor pentru bateria respectivă

pentru un regim de descărcare dat.

Art. 67 Capacitatea unei baterii se va determina în situaţia unei avarii în serviciile proprii de

curent alternativ, prin intermediul următorilor parametri:

Ia - curentul permanent absorbit de receptoare în timpul regimului de avarie;


Anexa Afila 32 / 69

Iş - curentul maxim de şoc absorbit de receptoare în timpul regimul de şoc, stabilit pe baza

celui mai dezavantajos scenariu;

T - durata convenţională (teoretică) a avariei în serviciile proprii de curent alternativ sau de

indisponibilitate a surselor de încărcare.

Art. 68 Condiţia de bază care trebuie îndeplinită este ca, după o descărcare cu un curent

permanent Ia într-o durată de timp de T ore, urmată de un regim de descărcare de şoc cu

curentul Iş, tensiunea la bornele receptoarelor de curent continuu nu trebuie să scadă sub

valorile minime admise de acestea.

Art. 69 (1) Durata convenţională a avariilor, adică a întreruperii alimentării serviciilor proprii

de curent alternativ, se va stabili ţinându-se seama de modul de alimentare a acestora, de

numărul de surse şi calitatea lor, de independenţă şi siguranţă. În lipsa acestor date, se vor

considera următoarele valori:

a) centrale hidroelectrice:

- CHE subterane – 2 ore;

- CHE supraterane cu putere pe hidroagregat până la 20 MW inclusiv –0,5ore;

- CHE supraterane cu putere pe hidroagregat peste 20 MW până la 100 MW

inclusiv – 1 oră;

- supraterane cu putere pe hidroagregat mai mare sau egală cu 100 MW – 1,5 ore;

b) centrale termoelectrice:

- CTE cu putere pe grup mai mare sau egală cu 100 MW sau CET cu putere pe

grup mai mare sau egală cu 50 MW – 1 oră;

- CTE cu putere pe grup până la 100 MW sau CET cu putere de grup până la

50 MW –0,5 ore;

c) staţii electrice din RET, RED sau staţii de evacuare a puterii din centrale CHE,

CTE, CET: 3-6 ore.

d) staţii electrice de evacuare a puterii din CEE sau CFV (altele decât cele de la lit. c),

staţii electrice din amplasamente izolate: 5-10 ore.

(2) Valori mai mari decât cele indicate mai sus se pot adopta în funcţie de natura

receptoarelor, numărul de redresoare, existenţa şi mărimea sursei de alimentare de siguranţă

în curent alternativ, de posibilitatea înlocuirii rapide a echipamentelor/elementelor defecte,

precum şi de depărtarea instalaţiilor de centrul de intervenţie aferent.

Art. 70 De asemenea, pentru determinarea capacităţii bateriilor de acumulatoare, se admite

ipoteza ca, imediat după sfârşitul duratei convenţionale a avariei, să nu se ia în considerare

ieşirea din funcţiune a redresoarelor.


Anexa Afila 33 / 69

Art. 71 La determinarea capacităţii bateriei de acumulatoare, pe lângă parametrii din Art. 67

şi Art. 68 se va ţine seama de diminuarea capacităţii nominale, acceptată de standard, la

sfârşitul duratei de viaţă a acumulatorului (aceasta este de 80% pentru acumulatoare acide cu

plumb) şi de diminuarea capacităţii nominale pentru temperaturi de funcţionare mai scăzute

decât temperatura nominală. Dependenţa capacitate – temperatură este indicată de fabricant.

Art. 72 Numărul de elemente electrochimice din care este formată bateria de acumulatoare

(având UN = 2 V/element pentru bateriile acide şi UN = 1,2 V/element pentru bateriile alcaline)

va fi determinat pe baza tensiunii nominale a reţelei pe care o alimentează şi a tensiunii de

încărcare în regim flotant şi va trebui verificat pentru a asigura domeniul de tensiuni în

funcţionare admis de receptoare şi anume: tensiunea maximă admisă la bornele bateriei în

regim de încărcare ocazională şi tensiunea minimă admisă la bornele bateriei la descărcarea

de avarie.

VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare

Art. 73 (1) Numărul bateriilor de acumulatoare din cadrul unei centrale sau staţii electrice se

stabileşte, de la caz la caz, în funcţie de importanţa şi mărimea instalaţiilor şi de tensiunile

necesare, ţinându-se seama şi de considerentele economice.

(2) Se recomandă următoarele:

1. Centrale termoelectrice:

a) Centrale termoelectrice cu puterea instalată până la circa 50 MW inclusiv:

- o baterie de lucru;

b) Centrale termoelectrice cu puterea instalată de 50 MW şi mai mare:

- o baterie de lucru pentru fiecare cameră de comandă termică la centrale cu

blocuri sub 50 MW sau pentru fiecare bloc, în cazul centralelor cu blocuri de

50 MW şi mai mari;

- o baterie de lucru pentru staţia electrică (dacă consumul este important, iar

corpul de comandă este separat de clădirea centralei), putând prelua, eventual,

în caz de avarie, şi receptoarele altei baterii;

- o baterie de lucru pentru serviciile proprii generale (dacă este justificată din

calcule tehnico-economice);

La centralele termoelectrice, la obiectele din afara incintei (amenajări hidrotehnice,

staţii de recirculare, depozit de zgură şi cenuşă, gospodării de combustibil etc.) poate fi

avantajoasă tehnic economic instalarea de baterii suplimentare.


Anexa Afila 34 / 69

Dacă centrala are mai mult de două grupuri generatoare, dar o singură cameră de

comandă termică, trebuie analizată oportunitatea instalării a două sau mai multor baterii de

lucru corespunzătoare camerei de comandă termică.

Prevederea de baterii de rezervă repartizate în mai multe puncte ale centralei se va

stabili prin instrucţiuni specifice.

2. Centrale hidroelectrice:

a) Centrale hidroelectrice supraterane:

- pentru centrala cu puterea instalată până la circa 50 MW inclusiv: o baterie de

lucru cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor

folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

- pentru centrala cu puterea instalată peste 50 MW: două baterii de lucru cu

tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi

convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

- pentru staţia electrică de evacuare: o baterie de lucru cu tensiunea 110 V sau

220 V (dacă tensiunea staţiei electrice este 110 kV şi este prevăzută cu un

număr de celule cu întreruptor 5), iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor

folosi convertoare 220 Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.

b) Centrale hidroelectrice subterane:

- pentru centrală: două baterii de acumulatoare cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar

pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c.

sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

c) Pentru alimentarea diverselor instalaţii amplasate suprateran aparţinând CHE

subterane (staţii, bloc de comandă etc.), se va prevedea o baterie cu tensiunea

110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c., se vor folosi convertoare

220(110) Vc.c./24 Vc.c. , respectiv 24/220(110) Vc.c.

d) Pentru diverse obiecte exterioare aparţinând CHE (case de vane, post transformare,

bloc tehnic, casă barajist etc.), dacă din considerente tehnice nu se poate asigura

alimentarea din CHE, se va prevedea o baterie separată de 110 V sau

220 V sau 24 V, respectiv convertoare 220(110) V/24 Vc.c. sau 24/220(110) Vc.c.

e) Staţiile de pompaj vor fi dotate similar cu CHE.

f) Centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare: baterii separate de 220 V sau

24 V şi convertoare 220V/24 Vc.c. respectiv 24/220 Vc.c.

3. Staţii electrice


Anexa Afila 35 / 69

a) Pentru staţiile electrice de tipul celor prevăzute la Art. 9 (Obiective energetice de

importanţă deosebită) - două baterii de lucru.

b) Pentru restul staţiilor electrice - o baterie de lucru (dacă nu există cerinţe speciale

din partea utilizatorului).

c) Pentru staţiile de evacuare a puterii din centrale se recomandă prevederea unei

alimentări de rezervă de la o sursă (baterie) de curent continuu a centralei (de

regulă, acest racord va fi cuprins în proiectul centralei electrice).

d) În cazul în care există instalaţii ce funcţionează la tensiuni nominale diferite de

tensiunea nominală a instalaţiei de distribuţie principală a staţiei electrice se vor

prevedea convertoare c.c./c.c..

VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare

Art. 74 Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare se stabilesc în funcţie de

categoria constructivă a acumulatorului.

Art. 75 (1) Regimul preferenţial pentru exploatarea bateriilor de acumulatoare din centralele

şi staţiile electrice este regimul flotant.

(2) Se admite trecerea din acest regim de exploatare în alt regim în următoarele

situaţii:

- în regimul de încărcare-descărcare, în timpul operaţiilor de întreţinere;

- în regimul de încărcare permanentă, când o baterie de acumulatoare de lucru

trece în rezervă.

Art. 76 (1) Regimul de exploatare a bateriilor de acumulatoare de tip etanş cu supape,

recomandat de către fabricanţii acestor tipuri de acumulatoare este regimul flotant.

Funcţionarea în acest regim se face în conformitate cu indicaţiile fabricantului.

(2) În lipsa acestor indicaţii se recomandă ca tensiunea redresorului să fie astfel

reglată, încât pe fiecare element de acumulator în regim flotant să existe o tensiune de

2,25 (+0,15,-0,075) V/element pentru bateriile acide, respectiv de 1,40 ÷

1,45 (+0,1, 0,05) V/element pentru bateriile alcaline (pe unul sau două paliere de tensiune).

Art. 77 Încărcarea funcţională şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare se execută în

exploatare:

a) în mod permanent (încărcarea în regim flotant);

b) periodic (încărcarea completă).


Anexa Afila 36 / 69

Art. 78 (1) Prin încărcarea completă a bateriilor de acumulatoare se înţelege o încărcare prin

care se asigură restituirea integrală a energiei consumate la descărcare.

(2) În decursul exploatării, încărcarea completă are loc în următoarele cazuri:

- încărcare ocazională;

- încărcare de egalizare.

Art. 79 (1) Încărcarea ocazională se execută după descărcări pronunţate în funcţionare.

(2) Încărcările ocazionale de exploatare şi întreţinere a bateriilor de acumulatoare au

ca scop refacerea capacităţii bateriei.

(3) Dacă nu sunt alte indicaţii ale firmei furnizoare de acumulatoare, tensiunea finală

de încărcare pe element va fi:

- pentru acumulatoarele acide: 2,40 V/element;

- pentru acumulatoarele alcaline: 1,45 V/element;

Art. 80 (1) Prin încărcare de egalizare se înţelege o operaţie specială şi se aplică la bateriile

la care se constată, după anumite perioade de exploatare, stări de încărcare diferite între

elementele componente. Încărcarea se face după prescripţiile producătorului, până când se

constată stări de încărcare egală la toate elementele.

(2) Sunt supuse unei astfel de încărcări:

- bateriile exploatate în regim de încărcare-descărcare;

- bateriile aflate în rezervă, în regim de încărcare permanentă;

- bateriile la care s-au executat încărcări insuficiente;

- bateriile scoase din serviciu pentru mai multe luni, la repunerea în serviciu.

(3) La încărcarea de egalizare, tensiunea finală pe element, dacă nu sunt alte indicaţii

ale firmelor furnizoare de acumulatoare, va fi:

- pentru acumulatoarele acide: 2,40 V;

- pentru acumulatoarele alcaline: 1,45 V.

Art. 81 Descărcări funcţionale şi de întreţinere

Descărcarea bateriilor de acumulatoare poate avea loc în decursul exploatării:

a) periodic (descărcare normală şi descărcare de întreţinere);

b) ocazional (descărcare de avarie).

Art. 82 Descărcarea normală este acea descărcare care se produce la bateriile utilizate în

regim de încărcare-descărcare.

Art. 83 (1) Descărcarea de avarie se produce în timpul incidentelor care provoacă dispariţia

tensiunii alternative la serviciile proprii, în cazul bateriilor funcţionând în regim flotant.


Anexa Afila 37 / 69

(2) În timpul descărcărilor de avarie ale bateriilor de lucru, tensiunea nu trebuie să

scadă, pentru acumulatoarele acide, sub 1,8 V/element, respectiv 1,0 V/element la

acumulatoarele alcaline.

Art. 84 (1) Descărcarea de întreţinere (antrenament) a bateriilor de acumulatoare este o

descărcare controlată pe o sarcină şi, este urmată întotdeauna în exploatare de o încărcare

completă. Descărcarea de întreţinere se execută periodic în exploatare şi are drept scop

aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de descărcare şi contribuie la menţinerea

capacităţii în limite normale.

(2) În lipsa datelor de la furnizor, pentru bateriile acide, descărcarea de întreţinere se

va face până când tensiunea va fi de 1,93 V/element. În cazul bateriilor de acumulatoare

având elemente alcaline, pentru valorile tensiunii finale de descărcare se vor lua în

consideraţie indicaţiile producătorului.

Art. 85 (1) Tensiunea normală pe barele colectoare principale de curent continuu în regim

flotant va fi considerată şi menţinută la o astfel de valoare, încât, ţinând seama de căderile de

tensiune în conductoare, tensiunea la bornele receptoarelor de lungă durată să se găsească în

domeniul de variaţie admis pentru aceste receptoare, fiind cât mai apropiată de tensiunea lor

nominală.

(2) În general, condiţiile de mai sus sunt îndeplinite, dacă tensiunea normală pe barele

colectoare principale de curent continuu este menţinută la o valoare reprezentând

cca. 100÷105% faţă de tensiunea nominală a instalaţiei.

(3) În anumite cazuri rezultate din calcule de dimensionare (cum ar fi staţiile cu

sisteme de protecţie dispuse centralizat), se poate admite o tensiune normală pe bare mai mică

decât cea nominală a reţelei, cu condiţia asigurării unor limite admisibile la consumatori.

Art. 86 Fiecare baterie de acumulatoare va fi astfel dimensionată în ceea ce priveşte numărul

elementelor şi capacitatea lor, încât să fie îndeplinite condiţiile de dimensionare din capitolul

VII.2 în toate regimurile de funcţionare ale instalaţiei. Se va ţine seama de perioadele în care

pot funcţiona diversele receptoare (subcap. VI.3) şi de posibilitatea de funcţionare simultană

(Art. 63).

Art. 87 Pentru verificarea tensiunii la bornele unui element de acumulator (baterie) de tip

staţionar, în diverse regimuri de exploatare, se vor folosi caracteristicile de funcţionare

furnizate de firmele producătoare.


Anexa Afila 38 / 69

CAPITOLUL VIII.

SURSE DE ÎNCĂRCARE

VIII.1. Tipul surselor de încărcare

Art. 88 Sursele de încărcare ale bateriilor de acumulatoare vor fi, de regulă, redresoare

statice, alese pe baza următoarelor considerente:

a) Fiecare sursă va asigura, de regulă, atât încărcarea permanentă a bateriei (în timpul

funcţionării în regim flotant sau fără sarcină), cât şi încărcarea ocazională şi de

egalizare;

b) Fiecare sursă de încărcare va dispune de un reglaj automat pentru tensiune şi curent,

şi anume:

- vor exista cel puţin două paliere de tensiune (Uc şi U'c), primul servind pentru

încărcarea permanentă, al doilea pentru încărcarea ocazională. Pe fiecare din

aceste paliere, tensiunea sursei de încărcare va fi menţinută constantă în mod

automat, în limitele de ± 1%, la orice valoare a curentului sursei, mai mică sau

egală cu cea nominală;

NOTĂ: pentru acumulatoarele alcaline pot fi necesare mai multe paliere de tensiune.

- curentul sursei va fi automat limitat la valoarea nominală In.

Trecerea de la regimul de încărcare permanentă la cel de încărcare ocazională şi invers

se va putea face atât automat, cât şi manual (voit).

c) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent alternativ,

corespunzând tensiunii nominale a serviciilor proprii în curent alternativ, va fi de

400/230 V.

d) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent continuu va

corespunde celei a bateriei sau a secţiei de baterie alimentate.

e) Curentul nominal pe partea de curent continuu va fi astfel ales, încât să permită atât

încărcarea bateriei, cât şi alimentarea concomitentă a receptoarelor care

funcţionează în perioadele respective.


Anexa Afila 39 / 69

f) Şocurile de curent care iau naştere în timpul funcţionării receptoarelor de scurtă

durată trebuie să poată fi suportate de redresor, fără a provoca deconectarea

redresorului prin intermediul instalaţiilor de protecţie (redresorul funcţionând în

regim flotant cu bateria).

g) Alte caracteristici sunt indicate la Art. 91 şi Art. 92.

Art. 89 Racordarea redresorului la reţeaua de alimentare în curent alternativ trebuie să se facă

printr-un transformator, în vederea izolării galvanice a reţelei de curent continuu faţă de cea

de curent alternativ.

Art. 90 (1) Redresorul trebuie să posede circuite de filtrare a componentelor alternative

reziduale (armonici) şi de aplatizare a formei de undă a curentului continuu debitat, în vederea

protejării bateriei, precum şi a receptoarelor sensibile la aceste componente, cum sunt, de

exemplu, cele electronice.

(2) Ca ordin de mărime din punct de vedere exclusiv al bateriei, se recomandă ca

valoarea totală (efectivă) a componentelor alternative ale curentului care străbate bateria

măsurată în amperi să reprezinte maximum 10% din capacitatea nominală a bateriei acide,

respectiv 20 %, pentru bateria alcalină.

VIII.2. Alegerea surselor de încărcare

Art. 91 (1) Curentul nominal In al redresorului se stabileşte din condiţia:

In ≥ Ib + Ip.

(2) Curentul Ib reprezintă valoarea curentului de încărcare de egalizare a bateriei

(1-2 ori curentul de descărcare de 10 ore). Valorile mai mici prelungesc durata încărcării.

Valorile mai mari nu sunt admise.

(3) Curentul Ip reprezintă consumul receptoarelor de lungă durată, care sunt alimentate

în paralel cu bateria în timpul încărcării acesteia.

Art. 92 Puterea sursei de încărcare trebuie să fie suficientă pentru a debita curentul In (Art.

91) la toate nivelurile de tensiune prevăzute (Art. 98).

VIII.3. Numărul surselor de încărcare

Art. 93 (1) Fiecare baterie de acumulatoare va dispune de propria sursă de încărcare.

(2) Racordarea sursei de încărcare în cazul bateriilor de lucru se va face conform

subcap. VI.5.


Anexa Afila 40 / 69

Art. 94 (1) La orice obiectiv energetic unde există baterii de acumulatoare va fi disponibilă

câte o sursă de încărcare de rezervă pentru fiecare tip (sortiment) de sursă de încărcare, într-

una din următoarele variante:

a) sursă de rezervă racordată în instalaţie, putând fi conectată la bateria normală sau de

rezervă prin manevrarea unor aparate de conectare;

b) sursă de rezervă neracordată, dar existentă la faţa locului (la obiectivul energetic);

c) sursă de rezervă neracordată, existentă într-un depozit central, care deserveşte mai

multe obiective energetice.

(2) Alegerea soluţiei se va face pe criterii tehnico-economice, ţinându-se seama de

timpul necesar T pentru înlocuirea sursei defecte considerat la dimensionarea bateriei de

acumulatoare (subcap. VII.2).

VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare

A. Încărcarea permanentă

Art. 95 (1) Tensiunea pe partea de curent continuu trebuie să poată fi reglată voit într-un

anumit domeniu de reglaj, astfel încât:

- tensiunea normală pe barele colectoare principale să aibă o valoare stabilită

conform Art. 85 ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în conductoarele de

legătură;

- să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea de mai sus.

(2) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să

fie compensate automat.

Art. 96 Domeniul de reglaj, determinat conform indicaţiilor din articolul precedent, urmează

a fi completat cu condiţiile referitoare la încărcarea ocazională şi la cea de egalizare.

B. Încărcarea ocazională

Art. 97 Pentru încărcarea ocazională se va utiliza, de regulă, încărcarea cu caracteristică

combinată curent constant - tensiune constantă.

Art. 98 (1) Caracteristica combinată curent constant - tensiune constantă cuprinde o treaptă

iniţială de curent constant, menţinut la valoarea nominală In a redresorului prin reglaj automat

al tensiunii. După ce valoarea tensiunii atinge o anumită treaptă Uc prestabilită, ea este

menţinută în continuare constantă până la terminarea încărcării pentru orice valoare a

curentului debitat, mai mică decât curentul nominal.

(2) Treapta de tensiune constantă U'c trebuie să poată fi reglată voit într-un anumit

domeniu de reglaj, determinat astfel încât:


Anexa Afila 41 / 69

a) tensiunea la bornele bateriei să aibă o valoare stabilită conform Art. 78, ţinându-se

seama şi de pierderile de tensiune în conductoarele de legătură;

b) să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea de mai sus.

(3) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să

fie compensate automat.

Art. 99 (1) Pornirea şi oprirea încărcării ocazionale se vor face, de regulă, automat.

(2) Pornirea încărcării ocazionale, adică trecerea de la situaţia de funcţionare normală

la cea de încărcare ocazională, se va face la revenirea tensiunii alternative, după orice

întrerupere a acesteia, a cărei durată depăşeşte o anumită valoare (de exemplu, 5 min). În

cazul în care durata lipsei tensiunii alternative este mai mică, la revenirea tensiunii, se trece

automat la situaţia de funcţionare normală la palierul de tensiune constantă Uc.

(3) Oprirea încărcării ocazionale, adică revenirea la funcţionarea normală la palierul

de tensiune constantă Uc, se va face după trecerea unei durate predeterminate, de la atingerea

tensiunii finale de încărcare sau de la începutul încărcării ocazionale, reglabilă voit.

(3) Pornirea şi oprirea manuală trebuie să fie totdeauna posibile.

C. Încărcarea de egalizare

Art. 100 Încărcarea de egalizare se va face conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare a

acumulatoarelor.

Art. 101 (1) Limita superioară a domeniului de reglaj al tensiunii trebuie să permită reglarea

acesteia până la valoarea indicată la Art. 80, ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în

conductoarele de legătură. De asemenea, trebuie să poată fi compensate variaţiile de tensiune

din reţeaua de alimentare.

(2) Limita inferioară a domeniului de reglaj este aceeaşi ca pentru încărcarea

ocazională.

Art. 102 Valoarea ultimei trepte a curentului de încărcare se va determina astfel, încât să nu

se depăşească valoarea indicată de furnizorul bateriei de acumulatoare.

Art. 103 În afară de condiţiile indicate la Art. 98, puterea sursei trebuie să fie suficientă

pentru a putea debita curenţii. corespunzător ultimei trepte (Art. 102) la tensiunea

corespunzătoare limitei superioare a domeniului de reglaj (Art. 101).

Art. 104 În cazuri obligate (de exemplu, când există dificultăţi de procurare a unei surse de

încărcare cu caracteristici corespunzătoare, dificultăţi de realizare a ventilării în camera

bateriei sau când ventilarea se face exclusiv mecanic) se poate renunţa la încărcările de


Anexa Afila 42 / 69

egalizare, înlocuindu-se cu încărcări ocazionale, executate în condiţiile arătate

la pct. VIII.4.B.

CAPITOLUL IX.

APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT

IX.1. Principii generale

Art. 105 Elaborarea schemelor electrice ale instalaţiilor de curent continuu şi alegerea

aparatajului şi a conductoarelor vor corespunde cu condiţiile tehnice din cap. VI.

Art. 106 Reţelele electrice de servicii proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor

electrice sunt, de regulă, complet izolate faţă de pământ (IT). Prin aceasta se urmăreşte

realizarea unei siguranţe mărite în funcţionarea anumitor receptoare importante (de exemplu,

echipamentele de conducere – protecţie), întrucât numai la o dublă punere la pământ se poate

produce o funcţionare intempestivă sau un scurtcircuit. În acelaşi timp o simplă punere la

pământ nu scoate imediat din funcţiune circuitul sau instalaţia.

Art. 107 Se admite legarea la pământ (la masă) a unui pol al reţelei de curent continuu (de

obicei, polul pozitiv, în scopul evitării corodării căilor de curent), dacă tensiunea nominală a

reţelei nu depăşeşte 60 V, într-unul din următoarele cazuri:

a) când legarea la pământ a unui pol este obligatorie prin construcţia echipamentului

alimentat;

b) când se alimentează instalaţii pentru care există deja o practică stabilită, în sensul

legării la pământ a unui pol (de exemplu, la instalaţiile de telecomunicaţii).

Art. 108 Legarea la pământ (la masă) a unui pol al instalaţiei de curent continuu se va face, de

regulă, la tabloul principal de distribuţie şi va fi demontabilă (în scopul măsurării rezistenţei

de izolaţie faţă de pământ a reţelei).

Art. 109 (1) În cazul reţelelor cu poli izolaţi, aparatele de conectare şi de protecţie ale fiecărui

circuit se montează pe ambele polarităţi.

(2) În cazul reţelelor cu un pol legat la pământ, aparatele se montează numai pe

conductoarele legate la polul izolat.

IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie

Art. 110 Toate circuitele electrice de curent continuu trebuie protejate împotriva

supracurenţilor datorită scurtcircuitelor şi/sau suprasarcinilor.


Anexa Afila 43 / 69

Art. 111 Protecţia circuitelor împotriva supracurenţilor se poate realiza prin întreruptoare

automate sau prin siguranţe fuzibile. Aceste aparate trebuie să fie astfel alese, încât să

corespundă condiţiilor de mediu în care funcţionează şi să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) curentul de lungă durată absorbit de receptoare să fie suportat fără inconveniente;

b) curenţii de suprasarcină de durată limitată (inclusiv cei de pornire ai motoarelor

electrice, dacă există) să nu conducă la întreruperea circuitelor, în măsura în care ei

nu depăşesc valorile admise, ca mărime şi durată;

c) curenţii de scurtcircuit să fie întrerupţi în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă

alimentarea reţelei de curent continuu se face numai de la sursa de încărcare, bateria

de acumulatoare fiind deconectată;

d) caracteristicile timp - curent să asigure selectivitatea funcţionării protecţiilor.

Art. 112 Pentru realizarea declanşării automate a alimentării în cazul unui defect, se utilizează

următoarele dispozitive de protecţie cu funcţionare în curent continuu, aplicabile în funcţie de

tipul instalaţiei electrice:

a) siguranţe fuzibile;

b) protecţii maximale de curent;

c) protecţii de curent rezidual sau protecţii diferenţiale (RCD), corespunzătoare

curentului continuu;

NOTĂ: protecţiile de curent rezidual, conform standardului SR CEI 60755, trebuie să fie de

tip B, corespunzătoare curentului de defect în curent continuu.

d) dispozitive de monitorizare a izolaţiei (de exemplu, în sistemele IT);

e) protecţii acţionate la tensiune de defect (protecţii de tensiune homopolară).

Art. 113 Deconectare şi separare

(1) Pentru deconectarea surselor (baterii, redresoare, convertoare) de la toate liniile

circuitelor de sosire şi plecare şi de la potenţialul pământului trebuie să se prevadă dispozitive

de deconectare şi separare (de preferinţă, aparate debroşabile).

(2) Aceste dispozitive pot fi întreruptoare, separatoare de sarcină, care trebuie fie

destinate pentru funcţionarea în curent continuu şi să asigure distanţa necesară de separare, în

conformitate cu standardul corespunzător de aparat.

(3) Nu se recomandă siguranţele cu filet pentru realizarea deconectării bateriilor.

(4) În cazul utilizării comutatoarelor de alegere a secţiei de lucru în curent continuu se

va evita conectarea celor două polarităţi la două pachete cu contacte alăturate.

Art. 114 Curenţii de scurtcircuit care pot lua naştere în instalaţiile de curent continuu se pot

datora atât bateriilor de acumulatoare, cât şi surselor de încărcare.


Anexa Afila 44 / 69

Art. 115 Verificarea aparatelor la efectele termice şi dinamice ale curenţilor de scurtcircuit se

va face în conformitate cu prevederile cuprinse în PE 103, SR EN 61660-1,2.

Art. 116 (1) Protecţia circuitelor de curent continuu va fi astfel realizată, încât să garanteze o

selectivitate între protecţiile diferitelor elemente componente.

(2) Selectivitatea protecţiei trebuie astfel realizată, încât, în cazul defectării unui

element din instalaţie, să fie întrerupt numai elementul defect, celelalte rămânând în stare de

funcţionare.

Art. 117 (1) Selectivitatea protecţiilor trebuie să fie asigurată pentru toate valorile posibile ale

curenţilor de scurtcircuit.

(2) Se menţionează că în cazul siguranţelor fuzibile şi întreruptoarelor automate

caracteristicile timp – curent pentru funcţionare în curent continuu diferă de cele pentru curent

alternativ.

Art. 118 (1) Protecţia bateriilor, a barelor colectoare principale şi a conductoarelor de legătură

între baterie şi barele colectoare se va face, de regulă, prin întreruptoare automate.

(2) Dacă este dificil să se garanteze funcţionarea selectivă a protecţiilor realizate cu

întreruptoare automate, se admite înlocuirea lor prin siguranţe fuzibile, cu funcţionare sigură,

controlată corespunzător sau utilizarea combinată întreruptoare automate - siguranţe fuzibile.

Art. 119 (1) Aparatele de protecţie a bateriei se recomandă să se monteze cât mai aproape de

aceasta, cu respectarea condiţiilor de instalare din cap. XI.

(2) Se admite montarea aparatelor de protecţie a bateriei în dulapul principal de distribuţie, cu

condiţia adoptării de măsuri pentru evitarea unui scurtcircuit sau duble puneri la pământ pe

porţiunea baterie – aparat de protecţie, de exemplu prevederea de cabluri separate pentru

polarităţile bateriei, protejate mecanic.

IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)

Art. 120 Pentru căile de curent se vor aplica prevederile NTE 007 şi ale standardelor pentru

instalaţii de JT, în măsura în care acestea nu contravin prezentei norme.

Art. 121 Căile de curent pentru alimentarea instalaţiilor de distribuţie principale se

dimensionează pentru o putere egală cu puterea surselor de alimentare (redresoare, baterie

etc).

Art. 122 Căile de curent trebuie astfel alese, încât să suporte fără inconveniente curenţii de

lungă durată absorbiţi de receptoare, precum şi curenţii care corespund suprasarcinilor de

durată limitată.


Anexa Afila 45 / 69

Art. 123 Toate căile de curent trebuie verificate la căderea de tensiune admisibilă pentru toate

regimurile de funcţionare.

Art. 124 Căile de curent trebuie verificate la efectele curenţilor de scurtcircuit, în

conformitate cu normele tehnice specifice în vigoare.

Art. 125 Conexiunile principale de la bornele bateriei trebuie să fie proiectate pentru a rezista

forţelor electromagnetice care apar în timpul scurtcircuitului.

Art. 126 (1) Toate conexiunile bateriei până la aparatul de deconectare a bateriei trebuie să se

instaleze astfel încât să se evite producerea unui scurtcircuit, luând în considerare toate

condiţiile care pot apare în practică.

(2) Pentru indicaţii legate de dispunerea conductoarelor pe porţiunile neprotejate de un

aparat de protecţie împotriva supracurenţilor, a se vedea SR HD 384.4.43 şi SR HD 384.5.53.

(3) Indicaţii pentru calculul curentului de scurtcircuit în instalaţiile de curent continuu

sunt date în SR EN 61660-1 şi SR EN 61660-2.

Art. 127 Izolaţia instalaţiei trebuie să reziste la efectele factorilor de mediu, cum ar fi

temperatura, umezeala, pulberile (praf), gazele, aburul şi eforturile mecanice (sarcinile).

Acolo unde bornele şi conductoarele nu sunt izolate, de exemplu în timpul mentenanţei, în

acea zonă trebuie să se folosească numai scule izolate.

Art. 128 Se recomandă ca toate racordurile de la sursele de curent continuu spre secţiile de

bare să fie realizate în cabluri separate pentru plus şi minus, astfel încât orice scurtcircuit pe

traseul sursă - bare generale de distribuţie în curent continuu să fie exclus.

IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT

Art. 129 Pentru realizarea instalaţiei de alimentare şi distribuţie (principală şi secundară) se

utilizează dulapuri cu echipamente de JT ce asigură următoarele funcţiuni:

a) racordarea surselor şi receptoarelor la barele colectoare;

b) protecţia la supracurenţi a racordurilor la consumatori;

c) supravegherea, semnalizarea şi măsurarea parametrilor;

d) verificarea stării izolaţiei pentru reţeaua de curent continuu;

e) securitatea personalului.

Art. 130 Dulapurile vor fi de tip închis, prevăzute fiecare cu uşă (uşi) pentru accesul la

echipamentele montate în interior. Dulapurile de servicii proprii vor fi ansambluri testate în

fabrică în conformitate cu standardele aplicabile.


Anexa Afila 46 / 69

Art. 131 Se admite amplasarea dulapurilor cu aparataje JT în aceleaşi camere cu bateriile de

acumulatoare în condiţiile prezentei norme şi a standardelor de referinţă privind securitatea

instalaţiilor cu baterii.

Art. 132 Carcasa/construcţia dulapurilor va asigura gradul minim de protecţie specific

amplasamentului.

CAPITOLUL X.

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE

CURENT CONTINUU

Art. 133 Supravegherea funcţionării instalaţiilor electrice de servicii proprii de curent

continuu se va realiza în conformitate cu principiile de realizare cuprinse în Normativul de

proiectare a sistemelor de circuite secundare ale staţiilor electrice, cod NTE 011.

Art. 134 În cadrul instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu, supravegherea se

realizează prin funcţiuni de bază: comandă, interblocaje, măsurare şi semnalizare şi, respectiv,

funcţiuni de prelucrare extinsă.

Art. 135 (1) Măsurarea tensiunii şi curentului se recomandă a fi realizate astfel:

- în toate centralele şi staţiile electrice, cu aparate clasice analogice sau numerice;

- local şi la distanţă, prin intermediul sistemului de conducere, în obiectivele

menţionate la Art. 9 (Obiective energetice de importanţă deosebită) şi la toate

instalaţiile prevăzute cu teleconducere sau SCADA.

(2) Funcţiunile de bază şi de prelucrare ale supravegherii instalaţiei de servicii proprii

de curent continuu pot fi realizate, în cazuri justificate tehnico – economic, prin echipamente

dedicate de conducere şi sisteme de monitorizare (de exemplu a bateriei de acumulatoare).

X.1. Măsurarea tensiunii

Art. 136 (1)Măsurarea tensiunii trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte:

a) la bornele bateriei de acumulatoare;

b) pe fiecare sistem (secţie) de bare colectoare;

c) la bornele surselor de încărcare.

(2) Se admite ca, în cazurile a) şi c), în locul măsurătorilor directe la bornele surselor

de curent continuu, măsurarea tensiunii să se poată face în dulapul de alimentare şi distribuţie

(de exemplu, pe circuitul de racord).


Anexa Afila 47 / 69

(3) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele

de alimentare ale reţelelor de distribuţie.

Art. 137 (1) Aparatele de măsură utilizate trebuie să fie voltmetre cu o clasă de precizie egală

cu 0,5 sau mai bună. Rezistenţa voltmetrelor utilizate trebuie să fie de cel puţin 300 Ω/V.

(2) Voltmetrele montate pe bare vor fi, de preferinţă, de tipul cu scală extinsă în

domeniul de măsurare 0,8 ÷1,2 Un.

(3) Pentru instrumentele analogice, citirile trebuie să fie făcute în ultima treime a

scalei.

X.2. Măsurarea curentului

Art. 138 (1) Măsurarea curentului trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte:

a) în circuitul bateriei;

b) în circuitul fiecărei surse de încărcare;

c) în toate circuitele în care este necesar controlul sistematic al regimului de lucru (de

exemplu, în circuitele anumitor motoare electrice).

(2) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele

de alimentare ale reţelelor de distribuţie.

Art. 139 Ampermetrele montate în circuitul bateriei vor avea posibilitatea măsurării

intensităţii curentului electric în două sensuri (încărcare-descărcare).

Art. 140 Aparatele de măsură pentru controlul curenţilor trebuie să fie ampermetre cu o clasă

de precizie egală cu 0,5 sau mai bună. Ansamblul format din ampermetru, şunt şi conexiuni

trebuie să aibă o clasă de precizie egală cu 0,5 sau mai bună.

Art. 141 Convertoarele de măsură a curentului şi tensiunii pentru transmiterea la distanţă sau

pentru sistemul numeric de conducere (dacă este cazul) se vor încadra în clasa de precizie a

buclei de măsură respectivă.

X.3. Controlul prezenţei tensiunii

Art. 142 Se vor prevedea dispozitive pentru controlul permanent al prezenţei tensiunii în

următoarele puncte ale reţelei de curent continuu:

a) pe barele colectoare generale;

b) pe barele colectoare ale tablourilor de distribuţie care alimentează receptoare

importante;

c) în toate punctele vitale ale reţelei;


Anexa Afila 48 / 69

d) în circuitele de alimentare a receptoarelor importante. Controlul se va face, de

preferinţă, la capătul circuitului, cât mai aproape de receptor, pentru a pune în

evidenţă şi eventualele întreruperi ale circuitelor.

Art. 143 (1) În toate cazurile citate mai sus, dispariţia tensiunii va fi semnalizată optic şi

acustic prin circuite alimentate separat sau de la alte surse.

(2) În circuitele care alimentează receptoare mai puţin importante este suficientă

semnalizarea optică a declanşării automate a întreruptoarelor sau a arderii siguranţelor fuzibile

de protecţie.

Art. 144 Se recomandă ca semnalizarea optică şi/sau acustică a declanşării întreruptoarelor

bateriei să se realizeze prin intermediul altei surse (de curent alternativ sau de curent

continuu).

X.4. Controlul izolaţiei

Art. 145 (1)Reţelele de servicii proprii de curent continuu vor fi prevăzute cu instalaţii pentru

controlul izolaţiei.

(2) La instalaţiile care funcţionează complet izolate faţă de pământ acest control va

consta din măsurarea permanentă a rezistenţei de izolaţie şi semnalizarea permanentă optică şi

acustică a punerilor la pământ. La bateriile noi, montate pe postamente noi, rezistenţa de

izolaţie a bateriei faţă de pământ nu trebuie sa fie mai mică decât 1 MΩ.

(3) La instalaţiile care funcţionează cu un pol legat la pământ, controlul va consta în

măsurarea periodică a rezistenţei de izolaţie (cu legătura la pământ deconectată).

(4) De regulă, instalaţiile pentru controlul izolaţiei vor fi racordate la barele colectoare

principale.

Art. 146 Pentru realizarea controlului izolaţiei (prevăzut în articolul precedent) la reţelele

complet izolate faţă de pământ, se va considera ca avarie a izolaţiei scăderea rezistenţei de

izolaţie a unui pol sub o valoare prestabilită Rm.

Această valoare trebuie astfel determinată, încât o nouă punere la pământ (chiar netă)

în reţea să nu conducă la urmări nedorite (de exemplu să nu poată provoca funcţionarea celui

mai sensibil releu).

Valoarea rezistenţei Rm trebuie să îndeplinească condiţia: Rm ≥100 Un, în care Un este

tensiunea nominală a reţelei.

Pentru valoarea rezistenţei Rm se recomandă valorile din tabelul 10.4.1.


Anexa Afila 49 / 69

Tabelul 10.4.1

Tensiunea nominală a reţelei (V) 220 110 60 48 24Rezistenţa de izolaţie, R’m (kΩ) 100 50 30 25 15

Rezistenţa de izolaţie limită pentru semnalizare, Rm (kΩ)

20 10 6 5 3

CAPITOLUL XI.

CAMERE PENTRU ACUMULATOARE

XI.1. Instalarea acumulatoarelor

Art. 147 De regulă, în centralele şi staţiile electrice, bateriile de acumulatoare se instalează în

spaţii special destinate acestui scop (camere pentru acumulatoare).

Art. 148 Acumulatoarele individuale şi bateriile de acumulatoare pot fi instalate în încăperi

de producţie industrială, fără pericol de explozie, dacă elementele sunt de tip etanş.

Art. 149 (1) De asemenea, pot fi instalate şi baterii cu elemente de tip închis, dacă este

îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

a) încărcarea nu se face în încăperea respectivă;

b) elementele sunt montate într-o cutie (dulap) rezistentă la acţiunea vaporilor de

electrolit, care permite îndepărtarea electrolitului scurs accidental din acumulatoare;

cutia (dulapul) are canale de ventilaţie (intrare şi ieşire) spre exterior şi există o

ventilare a încăperii cu un debit stabilit, conform indicaţiilor de la Art. 180, iar

încărcarea acumulatoarelor se face fără depăşirea tensiunii de degajare a gazelor;

c) puterea maximă de încărcare (definită ca produsul între curentul maxim de încărcare

a sursei şi tensiunea nominală a bateriei) nu depăşeşte 3 kW pentru acumulatoarele

acide cu plumb şi 2 kW pentru acumulatoarele alcaline, încăperea este bine ventilată,

iar volumul său liber este de cel puţin 2,5 ori mai mare decât debitul orar de aer care

ar fi necesar pentru ventilare (conform Art. 180). Dacă volumul liber este mai mic,

trebuie să fie realizată ventilarea corespunzătoare natural organizată sau forţată.

(2) Tensiunea nominală a acumulatoarelor care trebuie luată în considerare în cadrul

prevederilor prezentului articol este de 2,0 V/element pentru elementul acid cu plumb,

respectiv de 1,2 V/element pentru elementul alcalin.

Art. 150 Bateriile de acumulatoare pot fi montate în cutii sau dulapuri. Cutiile sau dulapurile

în care se montează acumulatoare vor avea finisare rezistentă la acţiunea electrolitului


Anexa Afila 50 / 69

(excepţie făcând bateriile de acumulatoare formate din elemente etanşe); în acest sens toate

părţile metalice vor fi protejate corespunzător pentru a împiedica coroziunea.

Art. 151 Montarea bateriilor în dulapuri poate fi adoptată, de exemplu, în următoarele

scopuri:

- reducerea spaţiului necesar montării bateriei;

- realizarea unui echipament prefabricat în carcasă;

- protecţie faţă de pericole exterioare;

- protecţie faţă de accesul unor persoane neautorizate;

- protecţie faţă de efectele factorilor de mediu externi.

Art. 152 (1) Bateriile nu se montează în carcase ermetice (fără ventilaţie).

(2) Carcasele (dulapurile, cutiile) vor fi prevăzute cu goluri pentru intrarea şi ieşirea aerului,

astfel încât să se asigure o ventilaţie suficientă pentru a preveni formarea unei concentraţii

explozive de hidrogen, în conformitate cu prevederile din standardele relevante.

(3) În carcasele cu baterii nu vor fi instalate echipamente sau dispozitive care pot produce

scântei sau incandescente. Acestea trebuie despărţite de baterie printr-un perete de separare

plin şi nu vor fi amplasate în curentul de aer al ventilării.

Art. 153 În cazul montării bateriilor în dulap:

- pardoseala şi rafturile trebuie dimensionate pentru a prelua eforturile date de

baterii în funcţionare, inclusiv la seism;

- distanţa dintre elementele acide cu plumb cu supapă sau bateriile monobloc nu

trebuie să fie mai mică de 5 mm;

- carcasa trebuie să împiedice accesul oricărei alte persoane în afara personalului

autorizat;

- carcasa trebuie să fie astfel proiectată pentru a permite accesul corespunzător

pentru mentenanţă, cu ajutorul unor scule obişnuite.

Art. 154 (1) Se pot instala în aceeaşi cameră mai multe baterii de acumulatoare de acelaşi tip

(acide, respectiv alcaline).

(2) Este interzis a se monta, temporar sau definitiv, în încăperi comune sau cu ventilaţie

comună, baterii de acumulatoare cu acid sulfuric şi baterii de acumulatoare cu hidroxid de

potasiu.

(3) Fac excepţie de la această prevedere bateriile de acumulatoare formate din

elemente etanşe.


Anexa Afila 51 / 69

Art. 155 (1) Acumulatoarele se vor dispune, de regulă, pe un singur nivel (dispoziţie parter)

sau în planuri succesive (în trepte), conform indicaţiilor furnizorului, montându-se pe

pardoseală şi/sau pe postamente (socluri).

(2) În zonele cu grad mic de seismicitate se admite şi montarea pe postamente cu etaj,

în cazuri excepţionale, când nu există spaţiu sau când amenajarea acestui spaţiu se face cu

dificultăţi şi numai la baterii pentru care se poate asigura stabilitatea acestora.

(3) Calculul postamentelor se va face la cel puţin dublul greutăţii bateriei în stare de

funcţionare.

Art. 156 Postamentele vor fi confecţionate din materiale rezistente la electrolit sau tratate ori

protejate corespunzător. Excepţie fac cele pe care se montează baterii de acumulatoare

formate din elemente etanşe la care, prin spargerea vaselor, nu se pot produce scurgeri de

electrolit (de exemplu, elemente de acumulatoare cu gel).

Art. 157 (1) Între şirurile de acumulatoare şi pereţi trebuie să existe un spaţiu liber de

minimum 50 mm pentru circulaţia aerului.

(2) Montarea elementelor blocurilor de baterii, dacă acestea au tensiunea mai mare de

24 V, se va efectua păstrând o distanţă de ventilare între unităţi de minimum 10 mm, dacă

furnizorul bateriei nu indică alte valori.

(3) Bateriile trebuie să fie uşor de asamblat şi trebuie să permită mentenanţa, cu

ajutorul unor scule izolate uzuale.

Art. 158 Pentru fiecare şir de acumulatoare montate trebuie să existe un coridor de acces cel

puţin pe o parte. Lăţimea liberă a coridoarelor de acces trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori

adâncimea bateriei, dar nu mai puţin de 0,8 m. Când există acumulatoare pe ambele părţi ale

coridoarelor, lăţimea liberă a culoarului va fi de cel puţin 1 m.

Art. 159 Se va evita instalarea acumulatoarelor în imediata apropiere a ferestrelor.

Manevrarea ferestrelor trebuie să fie posibilă din coridoarele de acces plasate de-a lungul

ferestrelor, astfel ca, în poziţia deschis, ele să nu se găsească deasupra elementelor.

Art. 160 Dispoziţia elementelor şi a conductoarelor sub tensiune trebuie să fie astfel aleasă,

încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi neizolate aflate sub tensiune şi situate

la o înălţime mai mică de 2 m, între care există o tensiune nominală mai mare de 120 V

(considerându-se tensiunea nominală de 2 V/element pentru acumulatoarele acide). Această

condiţie se consideră îndeplinită, de exemplu, dacă distanţa între părţile respective este mai

mare de 1,5 m sau dacă se iau măsuri de protecţie la atingerile directe (de exemplu, îngrădiri

sau acoperiri electroizolante, bariere electroizolante).


Anexa Afila 52 / 69

Art. 161 Dacă în aceeaşi cameră de acumulatoare se instalează mai multe baterii, se

recomandă ca distanţa dintre elementele extreme şi conductoarele aflate sub tensiune a

diferitelor baterii sau care pot intra accidental sub tensiune să îndeplinească condiţiile

Art. 160.

Art. 162 În scopul mentenanţei, bateriile cu o tensiune nominală peste 120 Vc.c. se vor

împărţi în grupe de acumulatoare care au 120 Vc.c. (nominal) sau mai puţin.

Art. 163 Montarea conductoarelor electrice şi a conductoarelor de instalaţii deasupra

acumulatoarelor va fi evitată.

Art. 164 (1) Elementele fiecărei baterii de acumulatoare vor fi marcate cu numere distincte.

Numerele trebuie să fie scrise vizibil pe postament sau chiar pe vasul acumulatorului.

(2) Dacă în aceeaşi cameră există mai multe baterii de acumulatoare, se vor prevedea

inscripţii distincte, astfel încât să fie evitate confuziile.

Art. 165 În zonele cu grad de intensitate seismică ≥ 7 (scara MSK conform

STAS 11100/1993), pentru protecţia bateriilor la seism trebuie ca vasele de acumulatoare să

aibă o construcţie adecvată pentru protecţia la seism iar, prin proiectarea construcţiilor de

susţinere să fie asigurată rezistenţa la seism, să se evite atât răsturnarea, cât şi spargerea

vaselor de acumulatoare. Eficacitatea sistemului de susţinere va trebui să fie verificată fie prin

calcul, fie prin probe experimentale.

Art. 166 În imediata apropiere a bateriei trebuie să se respecte distanţa de siguranţă în care

sunt interzise dispozitive care produc scântei sau incandescente (temperatura maximă la

suprafaţă 300º C), conform SR EN 50272-2. Distanţa de siguranţă se consideră respectată prin

prevederea unui perete de separare plin între dispozitivele care produc scântei sau

incandescente, şi baterie.

XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor

Art. 167 Cerinţe specifice pentru camere separate de baterii

În funcţie de tipul şi dimensiunea bateriilor, se vor aplica următoarele cerinţe când se

prevede o cameră de baterii separată:

- pardoseala se va proiecta astfel încât să preia sarcina bateriei, inclusiv viitoarele

extinderi;

- instalaţia electrică din cameră se va executa în funcţie de standardele de montaj

ale instalaţiilor electrice din clădiri (SR HD 384.1 la SR HD 384.7, conform

aplicaţiei);


Anexa Afila 53 / 69

- dacă accesul este limitat la personalul calificat, uşile trebuie să poată fi încuiate

şi de tip anti-panică;

- în cazul bateriilor cu electrolit lichid, pardoseala trebuie să fie impermeabilă şi

rezistentă chimic la acţiunea electrolitului sau celulele/blocurile bateriei se vor

aşeza în rastele ce asigură colectarea locală a scurgerilor accidentale de

electrolit;

- în cazul în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente

etanşe, în care, în cazul spargerii vaselor, nu se poate scurge electrolit (de

exemplu, elemente cu electrolitul imobilizat în gel), nu este necesar ca stratul de

pardoseală şi postamentele să fie rezistente la electrolit.

- ventilaţia încăperii se va realiza conform subcap. XI.3. Aerul ventilat se va

evacua în atmosferă, în afara clădirii.

Art. 168 Pe lângă fiecare cameră de acumulatoare se pot prevedea următoarele anexe:

a) camera tampon;

b) camera instalaţiilor electrice anexe (de exemplu: pentru redresoare, tablouri de

distribuţie);

c) camera instalaţiilor de ventilare.

Art. 169 Se admite accesul direct în camera acumulatoarelor, fără încăperea tampon, în

următoarele cazuri:

- când accesul se face din exterior; în această situaţie se vor lua măsuri pentru a

preveni pătrunderea apei de ploaie şi a zăpezii în camera acumulatoarelor (de

exemplu, prin prevederea unor uşi duble şi a unei copertine în exterior sau prin

retragerea intrării faţă de linie a pereţilor exteriori);

- când acumulatoarele sunt de tip închis cu recombinare, iar accesul se face dintr-

o încăpere de trecere sau dintr-un coridor în care nu există instalaţii tehnologice

şi personalul nu lucrează în permanenţă;

- pentru baterii de acumulatoare etanşe.

Art. 170 (1) Camera acumulatoarelor şi camera tampon vor fi, de regulă, încăperi cu mediu

umed (simbol AD 2, conform I7) şi mediu cu pericol de coroziune (simbol AF, conform I7).

(2) Camera instalaţiilor electrice anexe şi camera instalaţiei de ventilaţie sunt încăperi

cu mediu uscat (simbolul AD1, conform I7).

(3) Camera acumulatoarelor şi instalaţiilor electrice anexe sunt considerate încăperi

speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai persoanelor calificate pentru

exploatarea acestora (categoria BA5, conform I7).


Anexa Afila 54 / 69

(4) În cazul montării bateriilor de acumulatoare formate din elemente etanşe, camera

acumulatoarelor se poate considera ca încăpere cu mediu uscat (simbol AD1, conform I7),

fără pericol de coroziune.

(5) Aparatele, instalaţiile sau obiectele situate în aceste încăperi vor fi corespunzătoare

mediului din încăperea respectivă.

Art. 171 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ferite de:

a) pătrunderea corpurilor străine, a prafului, a impurităţilor şi a gazelor agresive (clor,

amoniac), în măsura în care aceste nocivităţi au o intensitate care poate periclita

buna funcţionare a bateriilor;

b) vibraţii, temperaturi scăzute sau prea ridicate, umiditate excesivă.

(2) Se interzice trecerea prin camerele de acumulatoare a conductelor pentru fluide,

precum şi a conductelor şi cablurilor electrice, cu excepţia celor care deservesc instalaţiile

propriu-zise ale acestor încăperi.

(3) Este interzisă amplasarea camerelor de acumulatoare şi a instalaţiilor electrice

anexe sub încăperi umede (băi, spălătorii, WC-uri, pompe de apă etc).

Art. 172 Înălţimea liberă a camerei acumulatoarelor va îndeplini următoarele condiţii:

- din punct de vedere al circulaţiei personalului, va fi de minimum 2 m;

- din punct de vedere al instalării şi asigurării supravegherii şi întreţinerii

bateriilor, va fi egală cu înălţimea minimă indicată de către furnizorul

acumulatoarelor sau, în lipsa acestei indicaţii, va depăşi cu cel puţin 0,75 m

înălţimea maximă a bateriei montate pe postament.

Art. 173 Camerele acumulatoarelor trebuie să fie uscate, bine ventilate, pe cât posibil reci.

Art. 174 (1) Pereţii, plafoanele şi pardoselile camerelor de acumulatoare şi camerelor tampon

trebuie să fie construite din materiale incombustibile.

(2) De asemenea, acestea trebuie să fie rezistente la umiditate şi electrolit în cazul

particular în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente neetanşe.

Art. 175 Pereţii şi plafoanele camerelor de acumulatoare vor respecta următoarele condiţii:

- să fie tencuite;

- să fie lipsite de asperităţi;

- să fie curăţate, evitându-se căderea unor particule de material peste

acumulatoare.


Anexa Afila 55 / 69

Art. 176 (1) Ferestrele camerelor de acumulatoare susceptibile de a fi sparte din exterior (de

exemplu, cele situate spre căi de circulaţie publică) vor fi protejate în exterior cu grilaj sau

plasă metalică cu ochiuri mici sau vor fi din sticlă armată.

(2) Pentru reducerea încălzirii bateriei datorită radiaţiei solare ferestrele pot avea

geamuri mate sau geamuri cu folii de protecţie solară.

Art. 177 (1) Uşile camerelor de acumulatoare şi ale camerelor tampon se vor deschide spre

exteriorul încăperii.

(2) Ele trebuie să poată fi încuiate din exterior, deschiderea din interior putându-se

face însă cu uşurinţă cu ajutorul unui mecanism de urgenţă.

Art. 178 (1) Instalaţiile electrice din camerele de acumulatoare şi din camerele tampon vor fi

corespunzătoare mediului de umiditate şi coroziune al acestora.

(2) Corpurile de iluminat se vor găsi la o distanţă faţă de acumulatoare de cel puţin

1 m, dar nu mai mică decât distanţa de securitate conform Art. 166.

(3) Corpurile de iluminat vor fi plasate numai deasupra coridoarelor de acces dintre

şirurile de acumulatoare şi vor permite un acces uşor.

XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe

Art. 179 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ventilate, indiferent dacă bateriile se

găsesc în încărcare, în descărcare sau în repaus.

(2) Calculul ventilaţiei ia în considerare tipurile de baterii menţionate în

SR EN 50272-1 şi SR EN 50272-2.

(3) Ventilarea are două scopuri:

a) diluarea amestecului de hidrogen în aer, pentru înlăturarea pericolului de explozie;

b) diluarea şi evacuarea degajării de electrolit în aer, având în vedere nocivitatea

acestei substanţe pentru personalul de întreţinere şi exploatare, precum şi în vederea

reducerii gradului de agresivitate asupra materialelor.

(4) Amestecul de hidrogen în aer este exploziv, dacă acesta conţine între 3,8 şi 75%

hidrogen (în volume).

Art. 180 (1) Debitul de aer Q, necesar pentru ventilare în vederea satisfacerii cerinţei de la

articolul precedent, rezultă din relaţia:

Q=d·q·s·n·I, (m3/h)

în care: d=98/4=24 este factorul de diluare necesar pentru ca

amestecul de hidrogen şi aer să nu fie exploziv;


Anexa Afila 56 / 69

q=0,42·10-3 m3/Ah debitul de hidrogen produs de fiecare element la

0°C şi presiunea atmosferică normală;

s = 5 coeficientul de siguranţă;

n numărul de elemente;

I curentul care străbate bateria (A).

(2) Pe baza valorilor indicate, relaţia de mai sus devine:

Q=0,05·I·n (m3/h)

(3) Debitul necesar de aer proaspăt este preferabil să fie asigurat prin ventilaţie

naturală, în caz contrar prin ventilaţie forţată.

Art. 181 (1) Camera bateriei sau dulapul trebuie să aibă fante de admisie şi o fante de

evacuare a aerului, amplasate, de regulă, pe pereţi opuşi, la o distanţă pe verticală de minim 2

m, având fiecare suprafaţa liberă:

A = 28 Q

unde:

Q este debitul de aer proaspăt necesar conform Art. 180 în m3/h;

A este aria fantei, în cm2.

(2) Debitul de aer se poate amplifica prin canale de ventilare prelungite suficient de

sus, care nu trebuie să aibă nici o comunicaţie cu alte instalaţii de ventilaţie, evacuare gaze

sau să se afle în vecinătatea gurilor de admisie ale instalaţiilor de climatizare.

(6) În cazul bateriilor cu puterea maximă de încărcare (definită conform Art. 149c)

mai mică de 3, respectiv 2 kW, instalate în încăperi al căror volum este de cel puţin 2,5 ori

mai mare decât debitul orar de aer necesar pentru ventilare, introducerea şi evacuarea aerului

se pot face pe aceeaşi parte a încăperii.

Art. 182 (1) Dacă nu este precizat altfel de producător, curentul I (care intervine în relaţiile de

la Art. 180) are următoarele valori:

a) în timpul încărcării permanente în cazul funcţionării în regim flotant:

- baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,001 C10 (A);

- acumulatoare alcaline: I = 0,01 C5 (A);

b) în timpul încărcării ocazionale realizate cu ajutorul unei surse automatizate,

tensiunea finală de încărcare fiind limitată automat, astfel încât să nu depăşească

tensiunea de degajare a gazelor:

- baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,01 C10 (A);

- acumulatoare alcaline: I = 0,04 C5 (A);


Anexa Afila 57 / 69

(2) În relaţiile indicate în acest capitol, C10 şi C5 sunt capacităţile nominale ale

bateriilor în regimurile de descărcare de 10 ore şi 5 ore.

NOTĂ: În cazul bateriilor de acumulatoare având elemente alcaline etanşe, cu

supape/recombinare, pentru valorile curentului I se vor lua în consideraţie indicaţiile

producătorului.

Art. 183 Debitele de aer determinate conform indicaţiilor precedente trebuie să fie asigurate

diferenţiat pentru fiecare situaţie de funcţionare a bateriilor.

NOTĂ: Pentru scopul prezentei norme, la calculul necesarului de ventilaţie se va

considera valoarea curentului aferent regimului flotant în cazul în care regimul de încărcare

ocazională se utilizează rar (o dată pe lună).

Art. 184 (1) Ventilarea camerelor de acumulatoare va fi, pe cât posibil, natural organizată.

Dacă ventilarea natural organizată nu este suficientă, ea poate fi completată cu o ventilaţie

mecanică, ce va funcţiona numai în perioadele de încărcare ocazională sau de egalizare a

bateriilor, rămânând ca în perioadele de încărcare permanentă, descărcare şi repaus să se facă

numai ventilare natural organizată. A se vedea Nota la art. precedent.

(2) Se admite ca ventilarea să se facă exclusiv mecanic, cu funcţionare permanentă, în

cazuri bine justificate, ca de exemplu:

a) pentru camerele de acumulatoare fără legătură directă cu exteriorul;

b) când există dificultăţi în realizarea debitului necesar prin ventilarea natural

organizată etc.

(3) La terminarea încărcării ocazionale, ventilarea mecanică va funcţiona în continuare

cel puţin 1,5 ore.

Art. 185 În cazul prevederii unei ventilări mecanice, trebuie să fie îndeplinite următoarele

condiţii:

a) să existe un sistem de blocaj care să întrerupă automat încărcarea ocazională sau de

egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilare mecanică;

b) când ventilarea se asigură pe cale mecanică pentru toate situaţiile de funcţionare ale

bateriei, ventilatoarele şi motoarele de antrenare trebuie să fie dublate, constituind o

instalaţie de rezervă, cu intrare automată în funcţiune la oprirea instalaţiei de bază.

c) Întreruperea nedorită a alimentării cu energie electrică a instalaţiei de ventilare

mecanică, precum şi defectele pe partea electrică vor fi semnalizate.

Art. 186 În cazul bateriilor montate în cutii (dulapuri), camerele în care sunt montate aceste

dulapuri trebuie să îndeplinească cerinţele de ventilare de la Art. 180.


Anexa Afila 58 / 69

Art. 187 (1) Pentru camerele tampon, dacă există, trebuie să se prevadă o ventilare natural

organizată sau mecanică, după caz. Se recomandă ca schimbul orar de aer să reprezinte circa

trei ori volumul încăperii, fără a depăşi însă mărimea schimbului prevăzut pentru camerele de

acumulatoare propriu-zise.

(2) La punerea în funcţiune a bateriilor de acumulatoare, în funcţie de operaţiile pe

care le prevede în acest scop firma furnizoare, poate fi necesară o ventilare cu un debit mai

mare decât cel necesar în cursul exploatării normale.

În astfel de cazuri, ventilarea poate fi ameliorată prin deschiderea tuturor ferestrelor,

prin utilizarea ventilării de bază şi de rezervă şi, eventual, cu ajutorul unei instalaţii de

ventilare mobilă.

(3) De asemenea, când există o instalaţie de ventilare mecanică, deţinătorul instalaţiei

trebuie să ia toate măsurile organizatorice necesare pentru instruirea personalului de

exploatare şi întreţinere, în vederea exploatării corecte şi evitării incidentelor de exploatare şi

a accidentelor.

(4) Indiferent dacă ventilarea este natural organizată sau mecanică, intrarea aerului

proaspăt trebuie să se facă în apropierea pardoselii.

(5) Dacă există pericolul introducerii unei cantităţi de praf, odată cu aerul pentru

ventilare, se vor lua măsuri pentru purificarea aerului proaspăt introdus.

(6) Evacuarea aerului trebuie să se facă pe partea opusă intrării, în apropierea

plafonului.

(7) Aerul proaspăt trebuie să circule, pe cât posibil, deasupra tuturor elementelor.

Art. 188 (1) Golurile şi canalele de ventilare pentru instalaţiile de acumulatoare nu trebuie să

fie în legătură cu celelalte sisteme (canale) de ventilare a clădirii.

(2) În cazul evacuării deasupra acoperişului, dacă nu se iau alte măsuri de protecţie, se

consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite când tubul de evacuare se va găsi la înălţimea de

minimum 1 m faţă de acoperiş.

(3) Tuburile de ventilare vor fi protejate contra precipitaţiilor atmosferice.

(4) Canalele de ventilare pe sub care se circulă vor fi astfel amplasate, încât să se

asigure o înălţime liberă de circulaţie de cel puţin 2 m.

Art. 189 Când există ventilare mecanică, ea va fi realizată astfel:

- în depresiune în camera acumulatoarelor;

- în suprapresiune în camera tampon.

Art. 190 (1) Ventilatoarele şi motoarele electrice de antrenare se vor găsi în afara camerei

acumulatoarelor.


Anexa Afila 59 / 69

(2) Motoarele ventilatoarelor care se pot afla într-un curent de gaze explozive trebuie

să fie de construcţie antiexplozivă.

(3) Ventilatoarele trebuie să fie confecţionate din materiale care nu se încarcă static şi

trebuie să fie protejate să nu producă scântei, dacă în funcţionare iau contact cu corpuri

străine.

(4) Canalele (tubulatura) de ventilare trebuie să fie din materiale protejate împotriva

corodării datorită vaporilor de electrolit din aer.

Art. 191 (1) Se recomandă ca temperatura minimă de calcul în camerele de acumulatoare să

fie de +10°C.

(2) Se admit temperaturi mai joase (până la minimum 0°C), cu condiţia dimensionării

corespunzătoare a bateriei, în sensul de a se ţine seama de scăderea capacităţii şi de creşterea

căderilor de tensiune la şocuri de curent, odată cu scăderea temperaturii.

(3) Nu se va depăşi intervalul de temperaturi indicate de fabricantul bateriei.

Art. 192 (1) Dacă este necesar, trebuie să se prevadă instalaţii de încălzire a camerelor de

acumulatoare.

(2) Temperatura superficială a corpurilor de încălzire nu va depăşi +200 °C, distanţa lor

până la vasele acumulatoarelor nu va fi mai mică de 0,75 m, iar, în cazul utilizării bateriilor de

acumulatoare formate din elemente neetanşe, vor fi rezistente la umiditate şi electrolit.

(3) La dispunerea corpurilor de încălzire se va urmări încălzirea cât mai uniformă a

bateriei.

Art. 193 (1) Se recomandă prevederea unei automatizări sau a unei semnalizări pentru

pornirea şi oprirea instalaţiei de încălzire. La instalaţiile fără personal permanent,

automatizarea este obligatorie.

(2) Reglajul instalaţiei de automatizare trebuie să poată fi realizat astfel încât

temperatura în camera acumulatoarelor să nu scadă sub valoarea minimă admisă şi să nu

crească peste +25 °C, datorită instalaţiei de încălzire.

(3) În camerele de acumulatoare poate fi necesară condiţionarea aerului pentru a nu

diminua durata de serviciu a bateriilor şi a evita distrugerea acestora prin ambalare termică.

Art. 194 Dacă într-o încăpere se instalează mai multe baterii, necesarul de aer pentru

ventilarea acestora se însumează.


Anexa Afila 60 / 69

XI.4. Cerinţe electrice

Art. 195 (1) Acumulatoarele trebuie să fie izolate faţă de postamente sau faţă de pardoseală.

(2) Izolaţia va fi astfel realizată, încât, în decursul exploatării, rezistenţa de izolaţie a

reţelei de curent continuu să nu scadă sub limitele admise.

Art. 196 (1) Protecţia împotriva atingerilor directe realizată prin obstacole sau prin

amplasarea în afara contactului direct este permisă în mod expres la instalaţiile bateriilor.

(2) Aceasta necesită, totuşi, ca bateriile cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la

120 Vc.c., între borne şi/sau cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la 120 Vc.c faţă de pământ,

să se amplaseze într-un spaţiu cu acces restricţionat, iar bateriile cu o tensiune nominală peste

120 Vc.c. să se amplaseze într-un spaţiu încuiat, cu acces restricţionat. Uşile camerelor şi ale

dulapurilor în care sunt montate baterii sunt considerate ca fiind obstacole şi se vor marca cu

etichete de avertizare, conform Art. 231.

(3) Bateriile cu tensiuni nominale până la 60 Vc.c. inclusiv nu necesită protecţie la

atingerea directă, atât timp cât întreaga instalaţie corespunde cerinţelor pentru TFJS (tensiune

foarte joasă de securitate) şi TFJP (tensiune foarte joasă de protecţie).

(4) Toate circuitele de alimentare vor fi protejate la scurtcircuit (subcap. XI.1).

(5) Părţile neizolate vor fi protejate la atingere prin bariere sau carcase conform

SR HD 60364-4-41 şi se va utiliza un grad de protecţie cel puţin IP2X sau IPXXB conform

SR EN 60529.

Art. 197 (1) Protecţia împotriva atingerilor indirecte va fi dimensionată astfel încât tensiunea

nominală de atingere să nu depăşească 120 Vc.c.

(2) Stelajele bateriilor sau dulapurile cu baterii, din metal, fie se vor conecta la

conductorul de protecţie, fie vor fi izolate faţă de baterie şi de locul instalaţiei. Această

izolaţie va corespunde cerinţelor de izolare a amplasamentului conform 1RE-IP30 şi

SR HD 60364-4-41. Pentru alte părţi conductoare, accesibile simultan, cum ar fi

conductoarele metalice, trebuie să fie evitat contactul direct.

Art. 198 (1) Zona pardoselii pe distanţa de 1,25 m în jurul bateriei va trebui să împiedice

acumularea sarcinilor electrostatice. Astfel, rezistenţa faţă de un punct legat la pământ,

măsurată conform SR EN 61340-4-1, va fi mai mică de 10 MΩ. Pe de altă parte, pardoseala

trebuie să prezinte o rezistenţă suficientă R pentru siguranţa personalului.

Astfel, rezistenţa pardoselii faţă de un punct legat la pământ, măsurată conform

SR EN 61340-4-1, pentru baterii cu tensiune nominală ≤ 500 V va fi:

50 kΩ ≤ R ≤ 10 MΩ


Anexa Afila 61 / 69

(2) Pentru ca prima parte a condiţiei să fie îndeplinită, personalul va purta încălţăminte

anti-statică, conform normei SR EN 345, pe parcursul executării lucrărilor de mentenanţă la

baterie.

CAPITOLUL XII.

CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI DE SERVICII

PROPRII DE CURENT CONTINUU

XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor

Art. 199 Convertoarele electronice de putere sunt echipamente electrice bazate pe

semiconductoare, care conectează între ele 2 sau mai multe sisteme electrice, modificând

parametri lor electrici în vederea interconectării acestora.

Art. 200 Convertoarele electronice de putere care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de

curent continuu din centrale şi staţii electrice pot fi:

a) Redresoare – realizează conversia energiei electrice din curent alternativ în curent

continuu

b) Convertoare de curent continuu – realizează conversia din curent continuu în curent

continuu

Art. 201 Într-o instalaţie electrică, echipamentele de la Art. 200 pot modifica sau controla

următoarele caracteristici:

a) Frecvenţa;

b) Tensiunea;

c) Curentul.

Art. 202 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al

imunităţii la perturbaţii pe reţeaua de alimentare în 3 clase de imunitate conform

SR EN 60146-1-1.

(2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor

electrice să se încadreze în clasa A de imunitate, cu următoarele caracteristici:

- Frecvenţa tensiunii de intrare 50 Hz ±5%

- Tensiunea nominală de intrare 400/230 Vca +10%,-15%

220/110 Vcc +10%,-15%.

Art. 203 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al

regimului de utilizare în 6 clase de serviciu conform SR EN 60146-1-1.


Anexa Afila 62 / 69

(2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor

electrice să se încadreze în clasa IV de serviciu, caracterizată prin funcţionarea

redresoarelor/convertoarelor în mod continuu la valoarea curentului nominal In, cu

următoarele abateri:

- 1,25 x In pentru 2 ore;

- 2,00 x In pentru 10 sec.

Art. 204 Se recomandă ca precizia tensiunii de ieşire a redresoarelor/convertoarelor să fie de

cel mult ±1%, conform SR EN 50272-1.

Art. 205 (1) Componenta alternativă a curentului de încărcare a bateriilor trebuie să fie

limitată la valorile specificate în SR EN 50272-2.

(2) Limitele recomandate ale curentului Ief prin baterie la 100 Ah capacitate nominală

sunt:

a) în regim flotant 5 A pentru baterii plumb-acid

20 A pentru baterii NiCd

b) în regim de încărcare ocazională 10 A pentru baterii plumb-acid

20 A pentru baterii NiCd

c) La intrarea în curent alternativ, redresoarele trebuie prevăzute cu filtre pentru

reducerea distorsiunilor introduse de redresor în reţeaua de alimentare şi pentru

corecţia factorului de putere >0,92.

Art. 206 Echipamentele vor asigura separarea galvanică între reţeaua de alimentare şi reţeaua

alimentată. Vor fi incluse dispozitive de protecţie ca întreruptoare automate sau siguranţe

fuzibile la ambele interfeţe de alimentare ale echipamentului (intrare/ieşire), cu protecţia

dimensionată corespunzător la scurtcircuit şi suprasarcină, precum şi dispozitive de blocare a

alimentării inverse prin convertor, în cazul lipsei tensiunii de alimentare.

Art. 207 Temperatura normală de lucru a redresoarelor/convertoarelor se va menţine, de

regulă, prin ventilaţie naturală (AN). În cazul răcirii forţate a aerului (tip AN/AF),

funcţionarea ventilatoarelor va fi monitorizată.

Art. 208 Redresoarele/convertoarele vor fi complet automatizate , asigurând reglarea şi

stabilizarea tensiunii de ieşire compensând variaţiile tensiunii de alimentare şi limitarea

curentului de ieşire în toate regimurile de funcţionare.

Art. 209 Fiecare redresor va permite selectarea modurilor de funcţionare manual şi automat,

astfel:

a) Comanda manuală se va utiliza numai pentru perioada de punere în funcţiune sau de

mentenanţă a convertorului sau a unităţii redresor-baterie;


Anexa Afila 63 / 69

b) Comanda automată corespunde poziţiei normale de lucru a convertorului, respectiv

regimului de încărcare normală (flotant) a bateriei. În cazul redresorului, se va trece

automat în regim de încărcare rapidă în cazurile prevăzute de producătorul bateriei

de acumulatoare.

Art. 210 (1) Redresoarele/convertoarele vor fi prevăzute cu interfeţe de monitorizare a

parametrilor de funcţionare, semnalizare, alarmare.

(2) Fiecare redresor/convertor va fi echipat astfel încât să permită măsura locală şi la

distanţă a:

- curentului c.c. şi c.a.;

- tensiunii c.c. şi c.a.;

şi semnalizare la distanţă a:

- stării (de exemplu: pornit/oprit, încărcare/descărcare, test baterie)

- punerilor la pământ pe partea de curent continuu.;

- avariei echipamentului;

- tensiunii maxime şi minime de curent continuu;

- lipsei tensiunii de alimentare;

- poziţiei „manual/automat” a echipamentului;

- creşterii temperaturii în interiorul unităţii.

XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare

Art. 211 Bateriile de acumulatoare utilizate în instalaţiile de servicii proprii de curent

continuu ale centralelor şi staţiilor electrice vor fi de tip staţionar, etanşe cu supape, cu

recombinare.

Art. 212 (1) Bateriile de acumulatoare se pot încadra din punct de vedere al modului de

funcţionare în 3 regimuri, conform SR EN 50272-2: flotant, tampon, încărcare - descărcare.

(2) Bateriile de acumulatoare din componenţa centralelor şi staţiilor electrice vor

funcţiona în regim flotant, caracterizat prin încărcarea permanentă automată în paralel cu

receptoarele.

(3) Tensiunile aplicate în timpul încărcării în regim flotant pentru bateriile cu Pb şi,

respectiv, NiCd se vor încadra în domeniul de valori din SR EN 50272-2.

Art. 213 (1) Temperaturile de lucru pentru bateriile de acumulatoare trebuie să se încadreze în

limitele specificate în SR EN 50272-1.

(2) Bateriile de acumulatoare cu Pb trebuie să se încadreze în intervalul -40 ºC până la

+55 ºC, iar cele cu NiCd în intervalul -50 ºC până la +70 ºC. Valoarea minimă reprezintă


Anexa Afila 64 / 69

limita de îngheţ a electrolitului. Temperatura maximă este acceptată pentru un timp scurt de

funcţionare.

Art. 214 Bateriile se vor prevedea cu dopuri de închidere cu opritor de flacără (CEI 60050-

486-02-28) pentru a evita exploziile interne, cauzate de o sursă exterioară de foc sau o

scânteie.

Art. 215 (1) În cazul în care este necesară stocarea bateriilor acide, acestea vor fi complet

deconectate de la orice circuit exterior şi păstrate la o temperatură a mediului de 25ºC ± 5ºC,

conform condiţiilor impuse în SR EN 60896-21.

(2) Pe durata depozitării bateriilor alcaline, temperatura ambiantă nu trebuie să

varieze peste limitele 20 ºC ± 10 ºC, conform condiţiilor impuse în SR EN 60623.

CAPITOLUL XIII.

GOSPODĂRIA DE CABLURI

Art. 216 În instalaţia de servicii proprii de curent continuu se prevăd cabluri de JT., de

energie şi de semnalizare:

- pentru racordul surselor de alimentare în curent continuu (baterii de

acumulatoare şi redresoare/convertoare) la dulapurile de aferente instalaţiei de

distribuţie principale în curent continuu;

- pentru realizarea instalaţiei de distribuţie principale/secundare în curent

continuu destinate alimentării receptoarelor de curent continuu care se vor

racorda la aceste dulapuri.

Art. 217 Realizarea gospodăriei de cabluri aferente instalaţiei de servicii proprii va respecta

prevederile NTE 007 referitoare la realizarea reţelelor de cabluri, alegerea şi verificarea,

instalarea cablurilor.

Art. 218 Legătura de la fiecare baterie la secţia de bare aferentă, precum şi legătura de ajutor

între două secţii de bare, se va realiza prin câte 2 cabluri separate, câte un cablu izolat pentru

fiecare polaritate.


Anexa Afila 65 / 69

CAPITOLUL XIV.

DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SERVICII PROPRII DE

CURENT CONTINUU, ARHIVARE, ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA

MODIFICĂRILOR

Art. 219 Specificaţiile tehnice din caietele de sarcini pentru procurarea şi montarea instalaţiei

de servicii proprii de curent continuu vor conţine referiri la:

- normele tehnice şi standardele aplicabile (a se vedea cap. IV);

- cerinţe tehnice generale pentru sistem şi componente (a se vedea cap. V );

- schema şi regimul de funcţionare a instalaţiei (a se vedea cap. VI ÷ X );

- soluţia de realizare a instalaţiei (a se vedea cap. XI );

- cerinţe tehnice pentru echipamente şi materiale (a se vedea cap. VII, VIII, IX,

XV );

- cerinţe specifice pentru instalare (a se vedea cap. XI, XIII, XV );

- cerinţe privind servicii asociate furniturii, testare, şcolarizare, punere în

funcţiune etc.

Art. 220 Pentru fiecare obiectiv energetic (centrala electrică, staţia electrică) în cartea tehnică

a instalaţiilor trebuie să fie cuprinsă următoarea documentaţie tehnică:

a) Documentaţia de proiectare în faza ”As-built” pentru instalaţiile de servicii proprii

de curent continuu;

b) Documentaţia tehnică finală a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu şi a

părţilor componente (surse, dulapuri etc.).

Art. 221 Documentaţia tehnică a furniturii instalaţiei de servicii proprii de curent continuu

trebuie să cuprindă desenele şi specificaţiile de echipamente în concordanţă cu specificaţiile

tehnice din caietele de sarcini, cu standardele aplicabile, cu procesele verbale de punere în

funcţiune a instalaţiei:

- scheme electrice desfăşurate;

- amplasarea echipamentelor (vederi din faţă, spate, secţiuni etc.);

- lista componentelor;

- şiruri de cleme;

- lista cablurilor;

- lista semnalelor;

- caracteristicile de funcţionare U-I-t pentru elementele de acumulator;


Anexa Afila 66 / 69

- modul de montaj al componentelor instalaţiei de servicii proprii de curent

continuu recomandat de furnizor;

- certificate de probe;

- instrucţiuni, manuale de exploatare a instalaţiei şi a elementelor componente;

NOTĂ: Toate documentaţiile trebuie să fie livrate în limba română şi autentificate prin

semnătură şi stampilă de către furnizori.

- procesul verbal de punere în funcţiune;

- rapoartele lucrărilor de mentenanţă.

Art. 222 Toate modificările şi schimbările survenite în instalaţii trebuie să fie consemnate în

documente, astfel încât cartea tehnică a instalaţiei să fie menţinută în permanenţă la zi.

CAPITOLUL XV.

MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE EVITARE A

PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl DE STINGERE A

INCENDIILOR

XV.1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă

Art. 223 Instalaţiile de curent continuu din centralele şi staţiile electrice fac parte din

categoria instalaţiilor de joasă tensiune.

Art. 224 Instalaţiile de curent continuu se proiectează astfel încât protecţia împotriva

electrocutării să fie asigurată prin măsuri, mijloace şi sisteme de protecţie, respectându-se

condiţiile din STAS 2612, SR EN 50272-2 şi 1RE-Ip30-90, din normele specifice de

securitate şi sănătate în muncă, precum şi precizările din acest subcapitol.

Art. 225 Încăperile în care se instalează baterii de acumulatoare cu tensiuni nominale

>120 Vc.c. sunt considerate încăperi speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai

persoanelor calificate.

Art. 226 Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor de acumulatoare, se va controla

respectarea prevederilor indicate în cap. XI.

Art. 227 Pentru instalarea bateriilor având o tensiune nominală >75 Vc.c. este necesară o

declaraţie de conformitate din partea persoanei care instalează bateria, în conformitate cu HG

457/2003 pentru transpunerea în legislaţia naţională a directivei de joasă tensiune, cu

completările şi modificările ulterioare. Declaraţia de conformitate va confirma că instalarea

bateriei s-a efectuat în conformitate cu standardele aplicabile şi că simbolul CE a fost fixat pe


Anexa Afila 67 / 69

baterie. Instalatorul ansamblului de baterii este răspunzător de declaraţie şi de ataşarea

simbolului CE.

Art. 228 Pentru fiecare instalaţie de baterii de acumulatoare etanşe cu supapă se va prevedea

echipament de protecţie (pentru două persoane) compus cel puţin din ochelari şi mănuşi de

protecţie. Funcţie de tensiunea nominală a bateriei pot fi necesare de asemenea costume

izolante şi încălţăminte antistatică.

Art. 229 Pentru baterii ce necesită întreţinere, în apropierea camerei acumulatoarelor, pe cât

posibil în camera tampon, vor exista o chiuvetă şi un robinet de apă racordat la reţeaua de apă

sau la un rezervor cu apă cu capacitatea de 50 l/persoană.

Art. 230 În situaţia în care lucrătorul/ lucrătorii intră accidental în contact cu electrolitul (prin

atingere sau stropire), se va utiliza pentru neutralizare un antidot adecvat (de exemplu, soluţie

de borax 2,5% contra acidului sau soluţie de acid boric 3% contra electrolitului alcalin).

Art. 231 Camera în care este montată o baterie va fi identificată prin etichete şi inscripţii de

avertizare, conform ISO 3864-1, afişate în exteriorul camerei:

- un indicator galben de avertizare „Tensiune periculoasă” dacă tensiunea bateriei

este >60 Vc.c.;

- un indicator roşu de interdicţie „Interzis focul, flacăra deschisă, fumatul”;

- un indicator galben de avertizare „Cameră Acumulator, Baterie” pentru a indica

electrolitul coroziv, gazele explozive, tensiuni şi curenţi periculoase .

Art. 232 Când în aceeaşi instalaţie electrică se găsesc atât baterii acide, cât şi baterii alcaline,

echipamentele de protecţie adecvate şi materialele de rezervă auxiliare aferente bateriilor

respective vor fi păstrate în locuri separate.

Art. 233 Atunci când se lucrează pe echipamente sub tensiune (de exemplu baterii), se vor

folosi metode adecvate de lucru sub tensiune pentru a reduce riscul de accidente, şi anume

prescripţiile din SR EN 60900, respectiv se vor utiliza numai scule izolate.

Art. 234 Personalul implicat în lucrările de mentenanţă sau care se află în apropierea unei

baterii, trebuie să fie competent să efectueze această lucrare şi instruit. Pentru protecţia

personalului, la proiectarea instalaţiei de baterii se va ţine seama de următoarele:

- bateria va fi prevăzută cu capace la borne care să permită operatiunile de

mentenanţă, diminuând în acelaşi timp expunerea părţilor sub tensiune;

- se va sigura o distanţă minimă de 1,50 m între părţile conductoare, aflate sub

tensiune ale bateriei şi care se pot atinge simultan, având tensiuni nominale

peste 120 V c.c.


Anexa Afila 68 / 69

- soclurile siguranţelor fuzibile sau bornele principale ale întreruptoarelor trebuie

să împiedice contactul cu părţile sub tensiune.

Art. 235 Înainte de începerea lucrărilor de mentenanţă/ reparaţii toate obiectele metalice

personale trebuie îndepărtate de la mână, de la încheietura mâinii şi de la gât, înainte de a

începe lucrul.

Art. 236 La instalaţiile de baterii unde tensiunea nominală este >120 Vc.c., vor fi necesare

îmbrăcăminte de protecţie electroizolantă şi covoare electroizolante pentru a împiedica

personalul să intre în contact cu pardoseala sau cu părţile legate la priza de pământ.

Art. 237 Instalaţiile de baterii nu se pot conecta/ deconecta când sunt sub sarcină (parcurse de

curent). Efectuarea lucrărilor la aceste echipamente vor fi demarate numai după deconectarea

şi separarea acestora de la restul instalaţiei.

Art. 238 Etichetele de identificare sau semnalizare se vor fixa, permanent, pe fiecare celulă,

baterie monobloc sau ansamblu de baterii şi vor conţine informaţii conform cerinţelor

specificate pentru aceste tipuri de produse.

Art. 239 Se recomandă ca fiecare celulă, baterie monobloc sau ansamblu de baterii să poată fi

uşor identificat(ă), în scopul mentenanţei, de exemplu folosind numerele celulei, bateriei.

XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de explozie

Art. 240 Camerele destinate acumulatoarelor şi anexelor, instalaţiilor electrice, instalaţiilor de

ventilare şi de încălzire, precum şi instalaţiilor tehnologice se vor realiza conform indicaţiilor

din cap. XI.

Art. 241 În interiorul camerelor de acumulatoare se va prevedea un indicator roşu de

securitate: FUMATUL Şl FOCUL DESCHIS STRICT INTERZISE! (ISO 3864-1).

Art. 242 Deţinătorul instalaţiei va elabora instrucţiuni de exploatare amănunţite şi va instrui

periodic personalul.

Art. 243 (1) La proiectarea instalaţiilor de curent continuu de joasă tensiune, se vor respecta

prevederile cuprinse în P 118, NTE 007, PE 009 referitoare la prevenirea şi stingerea

incendiilor.

(2) Încăperile acumulatoarelor se încadrează în categorii de pericol de incendiu,

conform prevederilor din normele tehnice P 118 şi PE 009, avându-se în vedere degajările de

hidrogen în timpul tuturor regimurilor de funcţionare.

(3) Camerele de acumulatoare, camerele tampon şi camera de ventilare pot fi încadrate

în categoria D de pericol de incendiu, dacă se respectă măsurile prevăzute mai sus în acest

subcapitol şi dacă este îndeplinită în plus una dintre condiţiile următoare (conform PE 009):


Anexa Afila 69 / 69

a) încărcarea ocazională se face cu o sursă automatizată; tensiunea de încărcare fiind

limitată automat la o valoare care nu depăşeşte tensiunea de degajare a gazelor, se

renunţă la încărcările de egalizare;

b) există un sistem de blocaj care întrerupe automat încărcarea ocazională sau de

egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilaţie mecanică;

c) există o ventilare naturală care satisface condiţiile din cap. XI în toate situaţiile de

funcţionare a bateriei;

d) camera de acumulatoare conţine o singură baterie cu tensiunea nominală de

maximum 48 V, puterea maximă a sursei de încărcare nedepăşind 2 kW.

Art. 244 Când instalarea acumulatoarelor se face, în condiţiile subcap. XI.1 şi XI.3, în

încăperile de producţie industrială, încăperile respective nu îşi schimbă categoria de pericol de

incendiu, datorită prezenţei acumulatoarelor.

Art. 245 Dotarea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexă necesară din punct de

vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor şi al securităţii şi sănătăţii în muncă, se face în

conformitate cu PE 009 şi 1E - Ip 34 - 89.


pe 112

Documents