Pasul 2 Am ajuns la cerdinta. Intelegerea

Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal - Care ramane intru Mine - face lucrarile Lui .(In 14.10)

Intelegerea in sine este insusi adevarul si este la indemana oricarui om

de a deveni una cu adevarul. E suficient sa intindem mana si sa il primim.

Dumnezeu este tot timpul langa noi, doar ca realitatea noastra proprie l-a

exclus in mod constant si cu incapatanarea proprie caracterului adictiv.

Stiti care este cel mai mare dusman al credintei noastre? Teama!

Teama ne restrange campul viziunii realiste asupra lucrurilor in asa masura

incat credinta si asa subreda pe care o avem de multe ori nu ne mai este de

folos in incercarile pe care le facem pe calea dobandirii sanatatii. Credinta

tematoare este o credinta falsa, formala si care ne serveste doar in relatiile cu

societatea. Iisus a afirmat ca doar cei lipsiti de teama devin credinciosi, caci

credinta inseamna fermitate. Uitati-va la Pasul 4.

Dumnezeu respecta deciziile omului, in virtutea faptului ca i-a daruit

Chipul Sau si cu aceasta, puterea de a lua decizii. Cred ca El il respecta

chiar mai mult pe un ateu militant decat pe un credincios nesigur, pentru ca

respecta inainte de toate decizia ferma si curajul. Iar daca acesta se va

intoarce la Tatal sau, o va face cu aceeasi hotarare si va deveni un credincios

practicant. Aici este explicarea fortei ce radiaza din spiritualitatea unei

recuperari autentice.

Iluzia ca suntem separati de Dumnezeu, ne duce la indepartatea de

scopul nostru principal, care este implinirea voii lui Dumnezeu. (Cautati

Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga

voua…). Sa nu lasam o lume nebuna sa ne spuna ca succesul este orice

altceva in afara scopului nostru interior, adica acela de a-L lasa pe

Dumnezeu sa Se manifeste prin noi: M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu

mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in

Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. (Gal 2.20)

Este perioada mea de abstinenta o perioada de insecuritate si de

incertitudine? Da, este o perioada de insecuritate si de incertitudine.

Abstinenta mea are o doza de nesiguranta. Daca nu as putea accepta aceasta

nesiguranta, atunci ea s-ar transforma in frica. Acceptand-o, o pot transforma

in credinta. Intreaga mea credinta contine o nesiguranta, iar cand pot trai cu

aceasta nesiguranta si chiar sa ma bucur de ea, inseamna ca frica nu mai este

un factor dominant in ceea ca fac si nici nu ma mai impiedica sa intreprind

anumite actiuni. Acum nu imi mai construiesc acele polite de asigurare care

aveau valoare doar in iluzia imaginarului meu. Acum sunt sigur ca

Dumnezeu lucreaza impreuna cu mine la recuperarea mea din alcoolism, dar

nu am siguranta ca fac mereu voia Lui.

Cel mai mare dusman al nostru este frica, iar cand ne dam seama ca

ego-ul este doar frica, vom fi mai dispusi sa renuntam la el. Ma gandesc in

mod special la acest aspect de lasitate al egoului, pentru ca alcoolicul este

forma sa umana. Greu putem sa gasim un om mai plin de frici decat

alcoolicul. Insa boala este atat de cosmetizata de catre factorii exteriori, incat

persoana o percepe ca fiind cea mai autentica stare de sanatate.

Cat de normali si de sanatosi ne simtim atunci cand realizam ca am

reusit sa pacalim moartea, printr-un act de vitejie. Aceasta vitejie face parte

tot din lasitate, dar e o parte impodobita a lasitatii. Religia a fost mereu

constienta de faptul ca pentru a ascunde un lucru, afisam opusul. Daca in

interior ne simtim inferiori, vom afisa o atitudine de superioritate, daca ne

consideram urati, vom incerca prin tot felul de metode artificiale sa ne

imbunatatim felul in care aratam. Vom incarca mereu sa ascundem realitatea

in spatele cosmetizarii. In realitate suntem niste lasi, iar “viteazul” de

alcoolic in particular, este un las viclean. Neinfricarea nu are nimic in comun

nici cu lasitatea, nici cu vitejia. Neinfricat este doar acel om care a ajuns sa

cunoasca ceea ce este etern, nemuritor inlauntrul sau.

Simtim ca suntem nimeni, pentru ca fiecare om e un nimeni atata

vreme cat este condus de ego. Drept urmare, fiecare dintre noi va incerca din

rasputeri sa arate ca este cineva, facandu-I pe ceilalti sa se simta inferiori.

Cea mai sigura modalitate de a-I face pe altii sa se simta nenorociti este sa le

inoculezi sentimentul de vinovatie.

O practica foarte importanta in drumul recuperarii, care este legata

strans de intelegere e aceea de a lucra mereu la urcusul personal, de a nu

inceta nici un moment practica. Exact asa cum un alcoolic ar urca pe o scara

rulanta in coborare, alcoolicul care nu lucreaza programul de recuperare in

mod constant, incepe sa coboare, apropiindu-se de vechile tipare de

comportament autodistructiv.

In momentul in care se inceteaza practica, vechiul om se reintoarce.

De fapt el nu a fost plecat nicaieri, doar a asteptat rabdator momentul nefast

in care sa isi faca din nou aparitia. Asa incep recaderile. O practica ce nu da

roade este aceea de impingere inapoi a omului vechi, reprimarea si

ascunderea lui.

Continua practica a recuperarii este asemenea unei actiuni de a

comprima un arc , pe care trebuie sa tii mana mereu, pentru a nu se intinde la

loc asa cum a fost inainte. Situatia este mai dramatica insa in cazul

alcoolismului, pentru ca aici arcul cu care am facut analogia poate sa sara

violent in orice directie, riscul fiind de a produce stricaciuni mult mai mari

in jur, distrugand tot ceea ce s-a cladit in timpul recuperarii.

Solutia de a nu pierde toata aceasta munca nu este dificila. Aceasta

consta intr-un proces constant de aducere din subconstient in constient a

lucrurilor care pentru noi au constituit bariere emotionale sau traumatizante

din trecut si intelegerea acelor lucruri.

Pentru a se produce acea nastere din nou la care face referire Iisus,

(………….), acel om vechi trebuie adus in lumina, constientizat, demascat.

Constientizarea propriei nebunii echivaleaza cu inceputul vindecarii, cu

aparitia sanatatii.

Grupul AA nu iti da indicatii, nu fixeaza reguli, nu impune un anumit

traseu, el nu face decat sa iti dea lumina, ochiul cu care sa vezi. Alcoolicul

impreuna cu lumina AA-ului, poate razbi in intuneric si sa isi gaseasca

singur propria cale. Este de ajuns sa simti libertatea si atunci lumina pe care

ai castigat-o este suficienta sa te poata conduce pe drumul intelegerii.

Cand lumina omului nou este pierduta, se pierde si libertatea. Robia,

sclavia revine si este cel mai ingrozitor lucru.