PASCALĂ : (Leyla Hyams dela „ Metro - Goldwyn ”)PREŢUL 12 LEI

REALITATEA ILUSTRATA 9 A prilie 1931

LEGENDA SFINTE! VERONICA| ECUNOSCUTA evreică desprinsă d in sabatul nmssei turmentate

de agrementul ce-l prezenta aspectul unei v ie ţi de un tragism sin ­gular, pentru a şterge cu năframa ei, obrazul ce lu i ce şi-a r is ip it u lti- m ile com ori vitale, pe uliţele puhave ale Ierusalim ulu i, întruneşte p rin - tr ’un singur gest de umană înţelegere, toate sufragiile unei a m in tir i nepieritoare.

Chipul M ântu itoru lu i rămas săpat în ţesătura grosolană a pânzei, apare ca vestigiu l tragicei sale p res im ţiri, ca sinteza u ltim e i bogăţii, exprim ată în substanţă vizibilă .

Sfânta Veron ica (Sculptură în lemn din Evul Mediu)

Calvarul (aquaforte de Schongauer)

O m istică trin ita te se încheagă îm preună cu jertfa sufletului şi a trupu lu i; par’că o con firm are a tr in ită ţii sp iritua le : a Tatălui, F iu lu i şi Duhului Sfânt.

M inune sau fenom en anodin clasat de industria m ordan ţilo r, icoana în fruntă ce rb ic ia tim pu lu i, învăluită de n im bul e teric al anon im ei e- vreice, transfigurată în sfântă, p r in harul sufletului ei. Num ele conto-, p it d in verus şi eikon, adevărat şi icoană, subliniază în tr ’un cuvânt m istic, Veronica, se defineşte social, îşi p ierde însă o rice substanţă omenească, în tr ’un sim bol, în tr ’o entitate de cea mai creştinească e- senţă: m ila.

N im en i n’a cunoscut-o până a tunci; n im en i nu ştie dacă vreodată n’a fost prinsă de vraja N ou lu i învăţător.

Convertită spontan, d inco lo de o înţelegere raţională a dogm ei, nu­mai cu o mână de sim ţire, cuprinde taina re lig ie i v iito ru lu i, p rin ţ?o fuziune nudă de suflet la suflet, în afară de o rice a rtif ic iu canonic.

Cumul al învăţăturei Lu i, un singur gest o răscumpără d in viaţa pământească, şterge păcatele trupu lu i ei, şi drum ul spre Golgotha îi hărăzeşte etern n im bul apostolic.

LOTUS

INDISiUtABIlPÂINEA HERDAN e c e a Ma i

BUNĂ..

PUR G ATIV j a r

IDEAL ¡ T WCIOCOLATA J 3^LAXATIV PLĂCUT KOPROL

Citiţi „Adeverul Literar şi Artistic“

9 A p rilie ¡931 REALITATEA ILUSTRATA 3

E R N E S T R E N A N

M O A R T E A L U I I S U SE EŞI adevăratul m otiv al mor-

_ _ J ţii lui Isus a fost absolut re­ligios, inamicii săi reuşiseră să-l înfăţişeze la pretoriu, ca vinovat de crimă contra siguranţei Statu­lui, deoarece de la scepticul Pilat n’ar fi putut căpăta o condamnare pentru eterodoxie *). U rm ători a- cestei idei, preoţii au îndemnat mulţimea să ceară răstignirea lui Isus. Pedeapsa aceasta nu era de origină evreiască; dacă condam na­rea lui Isus ar fi fost pur mosaică, el ar fi fost ucis cu pietre.

Crucea era o tortură romană, pă­strată pentru sclavi şi pentru ca­zurile în care, pe lângă moarte, ar fi vrut să adaoge agravarea în jo­sirii.

Aplicând-o lui Isus, era astfel tratat ca tâlharii de drumul mare, ca bandiţii, sau ca acei inam ici dispreţuiţi, cărora Rom anii nu le acordau onorurile m orţii prin sa­bie.

Se pedepsia în el himericul „Rege al Iudeilor” , iar nu dogm ati­cul eterodox. Ca urmare a aceleiaş idei, răstignirea trebuia lăsată Ro­manilor, la cari, ştiut este, soldata, ca având meseria de a ucide, fă­ceau pe călăii. Isus a fost deci p re­dat unei companii din trupele au­xiliare, şi toate m işeleştile chinuri introduse de ob iceiurile crude ale noilor cuceritori, s’au desfăşurat pentru el.

Era pe la amiazi. L-au îmbrăcat cu hainele lui, pe care i le smulse­seră pentru batjocura dela T ribu ­nal, şi fiindcă compania mai a- vea doi tâlhari ce trebuiau răstig­niţi, ea a reunit pe cei trei con­damnaţi şi cortegiul s’a îndreptat spre locul ispăşirii.

Acest loc era afară din Ierusa­lim, însă aproape de zidurile ora­şului şi se numea Golgotha. Numele acesta însemnează cra n iu ; el co­respunde, pare-se, cu franţuzescul Chaumont, şi probabil că desemna un deluşor fără plantaţii, ce avea forma unei căpăţâni pleşuve. Nu se ştie precis unde se află acel delu­şor. Se crede că era la Nordul sau Nord-Vestul oraşului, pe platoul ce se întinde între ziduri şi între cele două văi ale Chedronului şi Hin- nomului, ţinut destul de ordinar, şi mai trist încă prin neplăcutele amănunte ale vecinătăţii unui oraş mare. Nu e tocmai uşor să punem Golgotha în locul hotărît unde, de la împăratul Constantin, l-a vene­rat întreaga creştinătate. Locul a- cela e prea înăuntrul oraşului, şi e foarte probabil ca pe vremea lui Isus, el să fi făcut parte din Ieru ­salim.

Condamnatul la răstignire tre­buia să ducă el însuş instrumentul torturei sale. Dar Isus, mai slab decât cei doi tovarăşi ai lui, nu şi l-a putut duce pe al său. Compania a întâlnit pe un oarecare Simon din Cirena, care se întorcea dela câmp şi soldaţii, cu sălbaticele a- pucături ale garnizoanelor străine, l-au silit să ducă crucea. Desigur că astfel ei se serviau (ie un drept de corvoadă recunoscut, Rom anii neputând purta lemnul înjositor. Se pare că Simon a făcut mai târ­ziu parte din comunitatea creştină Cei doi fii ai săi, Alexandru şi Rufus, erau foarte cunoscuţi de creştini. El a istorisit mult lucruri Ia care a fost m artor, căci în mo­mentele acelea nu era niciunul d in ­tre apostoli pe lângă Isus.

Au ajuns însfârşit pe Golgotha.

t) Credinţă falşă.

După obiceiu l evreiesc, condam­naţii trebuiau să bea un vin par­fumat cu plante aromatice, băutu­ră ameţitoare ce se dădea din m i­lă celui osândit, ca să-l îmbete. Se pare că fem eile Ierusalim itence a- duceau adesea vinul acesta. Când

.nu venea nici-una, vinul se cumpă­ra din banii tezaurului public. I- sus după ce-a atins vasul cu bu­zele, n’a mai vrut să bea. Acea tr i­stă uşurare a condam naţilor ob ic i­nuiţi, nu se potriv ia cu înalta lui fire. A preferat să părăsească viata în deplina lim pezim e a m in{ei, şi să aştepte perfect conştient m oar­tea, pe care o dorise şi o chemase.

ped itiile, în numărul cărora era socotită şi execuţia. Un soldat a înmuiat un burete în această bău­tură, l-a pus în vârfu l unei trestii, şi l-a întins la buzele lui Isus, care l-a supt. Cei doi tâlhari erau răs­tign iţi lângă el. Călăii, cărora de ob icei li se dădeau hainele celor executaţi, au tras la sorţi toga lui şi aşezaţi la poalele crucii, îl pă- ziau. După o tradiţie, Isus ar fi zis cuvintele acestea, care erau dacă nu pe buzele, dar în sufletul lu i: „Părin te, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” .

— „A h ! iată-1, pe cel ce-şi zicea fiul lui Dumnezeu! Să vie acum Tatăl său să-l scape!” spuneau u- nii.

— ,.Pe alfii a mântuit” , se mai murmura, „dar pe sine nu se poate mântui” .

— „Dacă e regele lui Israel, po- goară-se de pe cruce, şi vom c re ­de în tr ’ însu l!”

— „E i b in e !” zicea altul, „tu care dărâmi templul lui Dumne­zeu şi în trei zile îl reclădeşti, fugi, dacă p o {i !”

Unii, cari cunoşteau părerile lui apocaliptice, credeau că l-au auzit chemând pe Ilie , şi au zis: „Să vedem dacă va ven i I lie săJ scape” . Se pare că şi cei doi tâ' hari răstigniţi lângă el, îl batjoco- riau. Cerul era întunecos; pămân­tul uscat şi posom orit ca în toate îm prejurim ile Ierusalimului. După unele istoris iri, el ar fi slăbit un moment; un nor îi ascunsese fata Tatălui său; şi a avut o agonie de desnădejde, de m ii de ori mai du­reroasă decât toate chinurile. In clipa aceea n’a văzut decât ingrati­tudinea oam enilor; poate ch iar se căia că suferă pentru un neam josnic, şi a strigat: — „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m ’ai părăsit ?“ 1).

Dar instinctul lui d ivin a învins slăbiciunea aceasta trecătoare. Pe măsură ce viata i se scurgea din corp, sufletul i se reînsenina şi se întorcea puţin câte puţin la obâr­şia lui. Şi-a regăsit deci simţămân­tul m en irii sale; în moartea sa a văzut mântuirea lumei; a pierdut din vedere urâta privelişte ce se desfăşura la p icioarele lui şi, a- dânc unit cu tatăl său, a început pe cruce viata dumnezeiască, pe care o aducea atunci, pentru veacuri fără număr, în sufletul o- menirii.

Cruzimea deosebită a răstign irii era, că acel condamnat putea trăi trei sau patru zile în acea îngro­zitoare stare, pe lemnul durerii. Scurgerea sângelui din m âini sp o- pria iute şi nu era mortală. Adevă­rata cauză a m orţii era starea ne­firească a corpului, care turbura circulaţia sângelui, pricinuia gro­zave dureri de cap şi de inim ă şi însfârşit înţepenirea m embrelor. Răstigniţii mai robuşti nu muriau decât de foame. Gândul dela care a porn it această crudă tortură, nu era să omoare pe condamnat prin anumite răni, ci să expună pe scla­vul, cu m âin ile pline de cuie, m âini pe care nu ştiuse să le fo lo ­sească cum trebuie, şi să-l lase să putrezească pe lemn.

Firea delicată a lui Isus l-a fe ­rit de această agonie înceată. Sun­tem îndreptăţiţi să credem că o sincopă ori ruptură bruscă a vre ­unui anevrism i-a pric inu it o m oar­te subită, după trei ore dela răs­tignire. Cu câteva momente mai înainte de a-şi da sfârşitul, el avea încă vocea puternică. Deodată, a dat un ţipăt grozav, în care unii au auzit: „Părinte, în m âinile tale îm i pun sufletul m eu!” şi pe care alţii, mai preocupaţi de îndep lin i­rea p rooroc irilo r, l-au tălmăcit prin cuvintele:

— „Totu l s’a sfârşit” !Capul i-a căzut pe piept, şi astfel a murit Isus.

Trad. de DETESTE

1) „E lli, E lli, lama sabachtani” . Asta a făcut pe cei ce l-au auzit, să creadă că cheamă pe Ilie,

O tăbliţă cu o inscripţie, după obiceiu l roman, a fost atârnată în

Atunci a fost desbrăcat de vest- vârful crucii, având in trei lim bi minte şi legat de cruce. Crucea era — ebraică, greacă şi latină — ur-

Ecce hom o (P ictu ră de Guido R en i)

formată din două lemne încheiate în formă de T. Nu era înaltă, aşa că p icioarele celui condamnat a- tingeau aproape pământul. Mai în ­tâi se înălţa crucea; apoi se lega vinovatul de ea, înfîgându-i cuie în m âin i; adeseori i se băteau cuie şi în p icioare, alteori însă i le le ­gau numai cu frânghii. Un butuc, era legat de trunchiul crucei pe la m ijloc şi trecea printre p ic ioa ­rele condamnatului, care se reze­ma pe el. Fără de asta, m âin ile i s’ ar fi sfâşiat. A lteori o sprijin itoa­re orizontală (o bucată de scându­ră ) era fixată sub p ic ioare şi le susţinea.

Isus a suferit torturile în toată cruzimea lor. O sete arzătoare. — unul din chinurile răstign irii, — îl muncia îngrozitor. El a cerut de băut. P rin apropiere era un vas plin cu băutura obicinuită a solda­ţilor romani .amestec de o{et şi de apă numit posca. Soldaţii trebuiau să-şi ducă cu ei posca în toate ex-

mătoarele cuvinte: „Regele Iudei­lo r” , în care era ceva insultător şi chinuitor pentru naţiune. Num ero­şii trecători care le-au cetit au fost jign iţi de astea. P reoţii au atras a- tenţia lui P ilat, că ar fi trebuit să adopte o redactare, din care să reiasă numai că Isus îşi spunea re­gele Iudeilor. Insă Pilat, nemulţu­mit de această afacere, n’a vrut să schimbe n im ic din ceeace scrisese.

D iscipo lii lui Isus fugiseră. Dar credincioasele lui prietene din Ga- lileea, care îl urmaseră la Ierusa­lim şi aveau să-l servească, nu l-au părăsit. Maria Cleofas, Maria din Magdala (M agdalena), Ioana, soţia lui Cuza, Salomeea şi altele, stăteau la oarecare depărtare şi nu-1 p ier­deau din ochi.

In afară de această m ică ceată de femei, care îi mângâiau de de­parte p riv ir ile , Isus n’avea înain­tea lui decât priveliştea în jos irii o- meneşti sau a stupidităţii ei. T re ­cătorii îl înjurau.

4 REALITATEA ILUSTRATA 9 A p r ilie 1931

Legenda ouălor de Paşti■ [■ j l 'JALE de Paşti sunt în uz H>5Jl astăzi la toate popoarele d i­lem e lo r comunităţi creştine, şi pair a fi o tradiţie simbolică a b i­seric ii prim itive, explicabilă prin următoarele versiuini. U nii văd in obiceiul acesta o am intire a oului roşu, oare după mărturia liui Hel- lius Lăm pi dus, ar fi fost ouat de o găină a părinţilor împăratului A- lexaindru Sever, chiar în ziua narş- teirei acestuia.

A lţii explică obiceiul, punându-1 in legătură cu supliciul m artirilor creştini prin ouă coapte. Cea mai probabilă versiune, este însă aceea

Această tradiţie, s’a consacrat îm ­preună cu altele şi a trecut apoi în patrimoniul nouei re lig ii creştine, ca o sinteză a evoluţiunii.

Este foarte probabil, că adepţii vedeau în ou, prin fenomenul e- cloziunei, simbolul învierei lui Christ şi desvoltarea ide ii re lig i­oase, în massele popoarelor.

Obiceiul ciocn irei ouălelor roşii îşi găseşte o verosim ilă interpreta­re, considerând pe cel învingător în duelul cu ouăle roşii, ca favo­rizat de divinitate, prin convinge­rea sa mai adâncă, în resurecţia lui Isus Christos. Hazardul, care

care se re feră la senzul m istic, în legătură cu origina fiin ţelor şi a lumei întregi, păstrată de popoare îincă prin legenda lui Osiris, care ar fi închis 12 piram ide albe în- tr’un ou, ca simbol al „b inelu i“ .

dă posibilitatea fiecăruia, de a sparge oul de Paşte al adversaru­lui n’a fost decât expresiunea fer- venţei religioase a prozeliţilor a- v iz i de o inouă confirm are divină, în concurenţă cu vecinul, obsedat

de nevoia aceluiaş favoritism mis­tic.

Din toate acestea a izvorât ob i­ceiul, căzut azi în desuetudine, de a sfinţi ouăle roşii la biserică, ca purtătoare de semine cereşti înain­te de a fi distribuite fam iliei şi prietenilor.

In Rusia şi Polonia ortodoxă mai era obiceiul ca am fitrionul să ciocnească de Paşti cu fiecare (lin m osafirii săi şi să mănânce în cin­stea acestuia, o jumătate de ou proaspăt. E uşor de înţeles, că în astfel de condiţiuini o recepţie mai numeroasă, dievenia un adevă­rat calvar, ceeace sim plifică obi­ceiul obligând pe am fitrion să schiţeze numai gestul cinstirei oaspetului său.

îm podobirea ouălor de Paşti, cu ornamentaţii artistice, drept coro­lar al primului obiceiu, trece prim adevărate epoci de glorie, în tim­

pul celebrilor p ictori francezi Lau creţ şi Watteau, cari au ornamen­tat m ai multe exemplare, păstrate azi la Muzeul B ibliotecei Naţiona­le din Paris, cu scopul de a fi ofe­rite V ictorie i de Franţa, fiica re­gelui Ludovic XIV.

La noi, oul încondeiat, ca o măr­turie în plus a bogatelor resurse artistice româneşti, şija găsit un timp interpreţi desăvârşiţi, în ex­ponenţii artei noastre. Astăzi insă apare marcat de sLmptomele de- suetudinei, copleşit de produsele în serie ale industriei, banale şi lipsite de orice substrat evocator.

Nu perfecţiunea podoabei indus triale, ci lucrul diletantului, ca­re şi-a încondeiat singur oul de Paşte, dă puteri de viaţă acestei traditii, înodând o fibră mai mult la sufletul credinţei şi al neamu­lui.

REALITATEA ILUSTRATA

Sus- Nimic nu s’a schim bat de-acum 2000 ani. A rab ii se’ncăhesc la aceleaşi fo cu r i p r im itiv e , ia r transportu rile se fac tot cu „ corăb iiledeşertu lu i", căm ilele (jo s ).

9 Aprilie 1931

Aspectul unor orase după 5000 de d m .

B ELA Jaffa pleci cu ac- 1 celeratul spre Ierusa­

lim, parcurgând distanţa de 90 km. dintre aceste două oraşe în circa două ore.

Biletul de tren e tipărit în 3 limbi: engleză, arabă şi e- braică. Trenul aparţine unei societăţi particulare şi pe fiecare vagon se văd in iţia­lele P. R. W. care înseamnă „Palestinian R a ilw ay” (în traducere: căile ferate pales­tiniene).

De o parte şi de alta a şi­nelor se văd frumoasele gră­dini de portocali ale coloniş­tilor evrei, printre care ră­sar palmieri, curmali, euca­lipţi, cactuşi uriaşi şi flo ri de fel de fel de culori, carac­teristice regiunilor apropiate de tropice. Albastrul Medite- ranei se pierde la in fin it, iar cerul Jaffei e 10 luni pe an atât de senin, încât rareori se vede câte un m ic nor Cirrus.

Negrul fumului locom oti­vei se ridică aproape verti­cal şi un soare mult mai stră lucitor ca în Europa, înălţat până aproape de Zenit, schi­ţează umbrele m ici ale va­goanelor, pe nisipul galben ca aurul, care se întinde k i­lometri întregi, departe de port. Contrastul între galbe­nul nisipului, albastrul mării.

Drumul Patimilor.albastrul cerului, verdele a- danc al vegetaţiei şi negrul turnului maşinei, im presio­nează deosebit de plăcut re­tina ochiului, dându-ţi im pre­sia că Natura e un pictor, do­tat aci cu un talent extraor­dinar.

Razele soarelui sunt atât de orbitoare încât trebue să Porţi tot timpul ochelari gal­beni^ pentru protecţia och i­tor îm potriva radiatiunilor actinice.

La 2 km. de Tel A v iv e satul istoric Kefrana, unde a fost vândut Io s if de fraţii săi.

După un sfert de oră tre­nul ajunge la gara Lydda, no­dul cel mai important de cale ferată al ţării sfinte, de unde pleacă trenuri spre Egipt şi Siria.

Lydda a fost distrusă de sute de ori, de Tutmes III, Nabucodonosor, Pompe- ius, Cassius, R ichard Inimă de Leu şi mulţi alţii, iar în zilele noastre de artileria lui Mackensen, în timpul răsbo- iului mondial. A fost bine-în- ţeles reclădită tot de atâtea sute de ori în acest lung in­terval de 5.000 de ani. Lvdda a fost leagănul creştinătăţii; aci s’a născut Sf. Gheorghe şi alţi m artiri. Azi e un oraş frumos,_ cu 6000 de locuitori. Şeful gării, d. Florea Avram e originar din România; el

6 REALITATEA ILUSTRATA 9 A p r ilie 1931

cunoaşte la perfecţie lim b ile ţ ă r i i : engleză, arabă şi ebraică.La jumătatea drumului lin ia ferată trece prin valea Sorek, unde au

trăit Samson şi I}a lila .In dreplul kilometrului 80 am văzut pe un deal satul Malha, unde

David a dus o efă cu grăunţe prăjite şi zece pâini, pentru cei trei fraţi ai săi, cari erau în tabără, precum şi zece caşuri pentru comandantul oştirei. Puţin mai departe e localitatea Vadi-el-Vard (valea trandafiri­lo r ) unde David a ucis pe uriaşul Goliath.

Drumul spre Ierusalim devine de aci tot mai interesant. Trenul îna­intează greu, tras de două locom otive, având de urcat o diferenţă de n ivel de 800 metri, pe o distanţă mică. ,

Z ID U R I PÂNĂ LA CER

De o parte şi de alta a lin ie i se rid ică ziduri naturale, până în Înal­tul Cerului; sunt munţi form aţi din straturi de piatră şi dau impresia a fi zid iţi de nişte supra-oameni. L in ia ferată şi-a deschis aci drumul cu dinamita; aproape o oră merge trenul printre aceste ziduri fără sfârşit.

Regele IJavid a avut ochiu de artist şi de strateg .alegându-şi reşe­dinţa în aceste locuri.

Pe vremea regelui Solomon curgea aci lapte şi miere. Azi au rămas doar pietrele goale, în bătaia soarelui arzător.

tochiată, şerpuind intre ziduri înegrite de vreme, închisă pe alocuri de bolţi, care nu lasă ,să pătrundă o rază de soare, te conduce spre muntele Golgotei.

Pe locul unde a fost palatul lui Pilat, e azi o cazarmă turcească, în parte dărâmată. Alături e Capela Franciscanilor, construită în locul unde a fost pălmuit şi batjocorit Hristos.

PO PASU R ILE 1 şi 2.

Prim ele două popasuri încep aci. Drumul pe care Isus a târît crucea spre Golgota, e pardosit cu lespezi m ari de piatră.

U licioara pornind^ dela popasul întâi urcă în tr ’una şi coteşte, apoi se lărgeşte deodata, în faţa unei bolţi numită Ecce Hom o, unde Pilat a arătat mulţimei pe Isus, îmbrăcat în mantie de rege, cu cunună de spini in cap, zicând:

— Iată om ul!...

A treia staţiune,

Jos: Cohnrtrea de pe cruce, de Rem braridt

IERU SALIM U L

Locom otivele scot un strigăt strident. Ierusalim ul, unul din oraşele cele mai vechi al lumii, apare cu zidurile sale milenare, mai măreţe .şi mai impunătoare ca uriaşele ziduri ale Naturii, văzute în goana trenului.

Fosta capitală a regilor David şi Solomon e azi un oras sărac şi cosmopolit. Pe străzile sale poţi vedea oameni din toate con tinentele.

Majoritatea populaţiei o fo r­mează evreii, în număr de a- proape 50.000, dintre care unii sunt descendenţii israeliţilor de acum 4— 5000 de ani. V in apoi arabii 24.000, armenii 3.000, en­glezii 2.000, indien ii 1.000, gre­c ii 1.000, ruşii 500, germ anii 420. francezii 300, românii 250, ita lien ii 200, spaniolii 200, per­sanii 200, apoi turci, bulgari, sârbi, unguri, cehi, suedezi, nor- veghieni, olandezi, sirieni, ame­ricani, japonezi, negri, etc., etc.

Aproape toate rasele lum ii se pot vedea în acest oraş bizar.Pe străzi trec automobile şi ca­ravane de cămile, amestec p ito­resc de c iv ilizaţie şi orientalism.Turlele, m inaretele şi cupolele sclipesc în bătaia soarelui.

Oraşul e aşezat pe 4 munţi, fiecare de 800 metri înălţime faţă de n iv llu l Mediteranei şi de 1200 m. altitudine faţă de Marea Moartă; aceasta din urmă e la 15 km. depărtare.

Zidurile Ierusalimului m’au impresionat prin vechimea lor. Pe o stâncă abruptă, aproape de gară, se vede Turnul Rege­lui David, a cărui vechim e a trecut de 3.000 de ani, ţinând seama că a fost construit în anul 1100 înainte de Christos. ;

Am vizitat cetatea lui David, Sf. Mormânt,Tem plului lui Solomon. reşedinţa guvernatorului englez. Şcoala de Bele Arte „Bezaiel” , Muzeul de Agricultură (al cărui d irector d. d r. ing. Iacob Mibashan e originar din Rom ânia) şi re­dacţia ziarului ebraic „H ayom ” ale cărui l i ­notipuri le-am văzut lucrând invers ca în Europa, alfabetul ebraic fiin d dela dreapta la stânga.

DRUMUL PAT IM ILO R

O ulicioară îngustă şi intor-

AL 3-LEA POPAS

lângă biserica armenească, — arată locul unde Isus a Ingenunchiat sub greu­tatea crucii.

Călăii însă nu i-au dat ră-̂ gaz şi sub ploaia de bice,1 Christ îşi urmă drumul Cal­varului.

ilA L 4-liea POPAS

Puţin mai departe e al 4- lea popas, unde Isus a întâi- nit pe mama lui plângând.

Şi îşi ducea crucea sub ploaia de bice, urmat de no­rod, prieteni şi duşmani. '

A L 5-LEA POPAS

La urcuşul unor trepte, in curmezişul drumului, e al cincilea popas unde Simon L ireneu l, revoltat de indife­renţa muljimei, ajută pe Crist sa-şi duca crucea.

Simon Cireneul se întorcea dela munca câmpului şi în. tamplător întâlni alaiul in cale. Poate acest om din po­por n ici nu cunoştea pe Isus. U i atat mai frumoasă a fost fapta lui.

CELE D IN URMĂ STAŢII

^Alături o boltă întunecoa­sa arata locul al 6-lea, unde

eî'°n ica, o fată care spăla rutele pe când trecea alaiul, •» şi-a făcut drum prin mulţi- me, s’a apropiat de Christos şi î-a şters faţa de sudoare cu o maramă albă.

Un alt popas, al 7-lea, aminteşte locul unde Fiul Omului a căzut a uoua oara sub povara crucii.

Împuns de suliţele centurionilor, Isus îşi urma drumul până ajunse la al 8-lea popas, unde vorbi fem eilor:

— „F iice ale Ierusalim ului, nu mă plângeţi p<> nune, c i plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe c o p iii voştri” .

Isus proorocise astfel cum din cauza acelora cari il răstigni au şi a altor câ­teva mu de oameni răi, va p ieri întrea- ga ţara a lui Israel. •

Şi în tr ’adevăr, 40 de ani mai târziu litus şi Vespasian au început răsboiul de n im icire al Ţării Sfinte. Toate cetă- ţnc^au fost prefăcute în cenuşe şi toti barbaţn trecuţi prin ascuţişul săbiei, ori

(C ontinuarea în pag. 10)

Pescari pe lacul G enharelh

9 Aprilie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

I I N AMERICA a luat fiinţă o |EJI instituţie, care împreună cu numeroasele sale a filia ţii, tinde să reducă imensul număr de acciden­te, fie educând sistematic spiritul de prudenţă al publicului, fie prin alte m ijloace posibile.

Toate aceste agenţii la lucru, nu se mulţumesc numai a aduna cât mai multe date, calculând procen­te, dar caută să stabilească recor­dul curiozităţilor în accidentele cunoscute.

Exemplele pe cari le vom cita mai jos, par să forţeze concluzia că toate sunt posib ile în lumea asta.

Piatra unui mormânt cade, p rin ­zând sub ea şi rănind greu o fe- mee, care-şi plânge un dispărut.

Un tânăr din Portland ia foc din frecarea cu ghiaţa pe care pa­tina.

0 şapcă de jockeu amputează u- rechea unui tânăr, Benjamin Webb din Hammond.

Un copil din W hitaker îşi sfâ­şie gâtul mâncând o ceapă.

Frank Turco din statul New- York, e muşcat la un moment dat de porcul pe care-1 ducea la oraş, ca să-l vândă. De durere scapă vo ­lanul, iar maşina derapează, răs- turnându-se într’un şanţ.

Un tânăr, prim i despăgubiri de la o societate de asigurări, pentru coaste rupte, accident provocat de îmbrăţişarea excesiv de afectoasă a logodnicei sale; un alt îndrăgos­tit îşi rupse un picior, finându-şi dulcineea pe genunchi. Când dă­du ,să se ridice, durerea piciorului^ îl ţintui locului, p icioru l începu să se umfle, iar societatea de asigu­rare îi plăti despăgubiri.

Un lăptar din Evanston se opri la un garaj, spre a-şi alimenta re­zervorul maşinei cu benzină. Scru­mul cald al ţigării îi aprinse poa­lele hainei, care erau îmbibate cu benzină. Speriat simulse haina de pe el aruncând-o cât colo; aceasta aprinse coada unui cal ce se afla în apropiere, calul scutură coada si asvârli haina aprinsă într’o claie de fân. O magazie din apro­piere, maşina lui şi alte autocami­oane au luat foc şi în câteva m i­nute, au fost prefăcute în cenuşe.

In Exeter, Anglia, un acces de tuse provocă o explozie în buzu­narul unui sergent de stradă. E x­perţii ch'imişti au explicat mai târ­ziu ce se întâmplase: sergentul a-

viusese in buzunar clorat de pota­siu care în convulsiunile tusei se aprinsese, prin frecarea cu lâna aspră a uniform ei acestuia.

Un accident sim ilar s’a întâm­p la t1 unui tânăr american, care în ­trebuinţa o soluţie de clorat de potasiu, la distrugerea buruienilor de pe un ogor. In timpul operaţiei hainele i se îmbibară ou această soluţie, care se uscă pe ele. In drum spre casă, frecarea p rovo­cată de mers făcu să ia foc hainele tânărului, care căpătă arsuri grave.

Cităm acum alte câteva acci­dente, care prin consecinţele mai puţin grave, se apropie de grotesc: Un anume James Murray (primeşte în cap o potcoavă fixată deasupra uşii casei sale, ca porte-bonheuir. Un şarpe atacă pe aviator, în tim pu l unui sbor

Un zidar care lucra pe un pod la Stevens Point alunecă şi căzu în râul W iscosin. In cădere, se lov i cu capul de o stâncă a malu­lui, pierzându-şi cunoştinţa. F iind leşinat respiră foarte puţin şi când îl pescuiră, era absolut ne­vătămat : inu înghiţise apă deloc.

La Long-iBeach, California, un aviator observă că cineva era gata să se înnece în larg. Coborî aproa­pe de suprafaţa apei şi îi aruncă un colac de salvare, pe care în­tâmplător îl avea pe bord. Un alt aviator american, văzând o casă

cuprinsă de flăcări, se lăsă în jos, făcând cât mai mult sgomot cu putinţă, ceeace deşteptă pe loca­tari la timp, spre a scăpa cu viaţă.

jfi Ţinându-şi logodnica pe genunchi, un tânăr şi-a rupt p ic io ru l.

_0 tinichea cu vopsea roşie, se răstoarnă în capul unei doamne, care trecea pe subt o scară. Mar­torii acestui incident p riv iră o clipă înmărmuriţi de groază căci luând vopseaua drept sânge, cre­zuseră că doamna era sfâşiată de vre-o forţă invizib ilă.

Ceeace a bătut recordul curiozi­

tăţii, este desigur păţania aviato­rului P. W iggins din Kansas. In timp ce sbura la 2000 m. înălţime, se pomeni, în aeroplan, cu un şar­pe cu clopoţei, care-1 muşcă. As­vârli şarpele iute peste bord şi caută să aterizeze în apropierea u- nei ferme, unde i se dădură _ în grabă ajutoare medicale, mai Ina-

L n v i n g a t o a r e a

l a c o n c u r s u l

Accidente ciudate ale ultimului an

p e n t r u m e n ţ i n e r e a d i n ­ţ i l o r s ă n ă t o ş i şi f ru-

m o ş i e s t e p r e f e ­r a t ă de m i l i o a ne

de a d e r e n ţ i f i ­del i de 40 de an i , p a s t a

de d i n ţ i

Un porc îşi atacă stăpânul, în drum spre oraş.

5ARG

K A & 0D O N TDinţi mai frumoşi

Accidente survenite în bae, d in cauza alunecării.

inte ca veninul să-şi fi făcut e- fectul.

Oricât de ciudat v i s’ar părea, accidentele survenite la baie fie din cauza electrocutării datorită unui defect de instalaţie, fie din cauza unei simple lunecări, sunt numeroase şi adesea grave.

Iată şi unele din cele m ai ciu­date accidente :

Un şofer din Hillsdale, trecea drumul purtând în spate un cau­ciuc de rezervă pentru automobi­lul său. O maşină ce venia cu vi-

8 R E A L I T A T E A i l u s t r a t a

in nădejdea lui. Prudenţa e singu­rii] m ijloc cu care putem preveni orice nenorocire, ea trebue să fie la baza acţiunilor noastre.

9 A p r ilie 1931

Un e lectric ian căzând din vârful unui stâlp, prim eşte imediat aju­toare dela o ambulanţă, care în ­

tâm plător trecea pe acolo.

D in e.ices de afecţiune un logodn ic sc alege ou coaste rupte

teză în unma lui îl ajunse şi-l lovi. aru.ncându-1 cât colo. Din feric ire căzu pe cauciucul pe care-1 purta in spinare şi scăpă nevătămat.

JJn zidar care lucra la o clădire in construcţie, la New-York, căzu dela al 26->lea etaj. In drum se a- găţă de nişte sârme de telegraf şi tacându-i vânt căzu în al 9-lea etaj, al aceleiaşi clădiri ; a tost poate singura cădere dela o ase­menea înălţime care nu s’a sfârşit mortal.

Poate cel mai ciudat exem plu de

LUMINA ELECTRICA şi APA CURGAIOARE

Automatele DELCO -LIGHTi n s t a l a t e l a ( a r ă d e c ă t r e

HIDROELECTRICA S. A., Câmp;neanu48 Bucureştii

Piatra unui m orm ânt cade. p rin zând sub ea o femeie.

noroc în materie de accidente, es>te întâmplarea unui electrician din Newark, care căzu din vârful uniy stâlp de telegraf, dela 13 mtr. înălţime. La câţiva metri depăr­tare de locul unde căzuse, trecea ambulanţa urnui spital, chemată la un caz grav. Şofeurul opri, chirur­gul r id ică rănitul şi-i dădu aju­toare.

După cum vedeţi, sunt nume­roase aceste intervenţii ale noro­cului, tokiiş nu trebue să ne lăsăm

Un zidar cade în râu de pe un pod şi p ierzăndu-şi cunoştinţa,

nu s'e îneacă, din cauză că nu mai respiră şi astfel nu înghite apă.

BICICLETE DEMARCA SUPERIOARĂ

C A :N E U M A N • G O R I K E * M A R T

O V / E R L A N D ’ O P P E L ' H Â Î S I A H E G I N A - A L C Y O N - O L Y M T O U E

P R E T T Y - i A I N T E T I E N N E C U R I A C C

! Cu preturi extrem de reduse găsi!!NUMAI LA

D E O NS T fc I P S C A N I N * 9 4

Citiţi „Adeverul Literar şi Artistic“

9 Aprilie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 9

Flacăra adusă dela Sfântul Mormânt— Legendă pascală italiană —

S TRĂINII cari se duc in Flo-____ renţa în Sâmbăta Patim ilor,văd desfăşurându-se înaintea och i­lor un spectacol ciudat, o reprodu­cere a evenimentelor prin care au trecut înainte cu opt sute de ani cetăţenii acestui oraş, atât de ataşat tradiţiilor sale.

In Sâmbăta Patim ilor din anul 1100, Florentinii se pregăteau să se ducă la biserică Un pelerin cu înfăţişarea tristă şi sălbatecă, că­lare pe o mârţoagă numai oasele, intra pe poarta oraşului; el ţinea in mână o lumânare lungă de cea­ră aprinsă şi cu mantaua sa de ha­giu o ferea să nu se stingă.

Cum l’au zărit cop iii, au începui să sară în jurul lui, râzând, luân- du-1 în bătaie de joc şi strigându-i tnereu.

— „Pazzo, pazzo!” (Nebunul, nebunul!).

Dar pelerinul părea deprins cu acest fel de prim ire şi călărea ne­păsător şi tăcut înainte, îndreptân- (lu-se spre catedrală.

Mulţimea nu se mulţumia numai să sbiere şi să râdă, ci unul după altui începuseră să sară în sus, încercând să stingă lumânarea. Sărmanul pelerin rid ica lumâna­rea tot mai sus şi căuta să mâie calul mai repede, dar mulţimea veselă se ţinea după el şi tineri şi bătrâni făceau tot posibilul (flutu rau pălării şi batiste) ca să stingă flacăra, pe care bietul om o apăra cu mare îndârjire.

După multă osteneală, nenoroci­tul pelerin şi ajuns la catedrală şi a dispărut cu lumânarea sa în sa­cristie (1).

Atmosfera din biserică părea foarte gravă. In semn de doliu, nici-o lumânare nu era aprinsă pe la altare Peste puţin, un preot îm ­brăcat în scumpe odăjdii, s’a urcat în amvon şi a povestit poporului uimit istoria ciudatului pelerin.

Străinul, care din pricina înfă- ţişării sale sălbatice nu fusese re­cunoscut de nimeni, era un nobil cavaler florentin numit Raniero ; el îşi părăsise patria cu trei ani în urmă, ca să ia parte la prim a Cru­ciadă. In războaiele din Orient se distinsese printr’o v ite jie extraor­dinară; el fusese acela care asalta­se cel dintâi zidurile Ierusalimului.

La sfârşitul luptei, când toţi cru­ciaţii, înfăşuraţi în haine de pe­nitenţi, cu lumânâări de ceară nea- prinse în mână au pornit spre b i­serica Sfântului Mormânt, condu­cătorul armatei —- ducele Gode- froy de Bouîllon -— a cinstit pe v i­teazul cavaler încuviinţându-i să fie cel dintâi cace-şi va aprinde lu­mânarea la Sfintele Flăcări ce ard in faţa Mormântului Mântuito­rului.

In armata Cruciaţilor erau adu­naţi cavalerii cei mai v ite ji din a- cea vreme şi ca mulţumire pentru acea mare cinste, Raniero a jurai lor, că va aduce „flacăra sfântă” , ce ardea acum la lumânarea sa. nestinsă până ’n oraşul său natal, Florenţa.

Preotul a descris apoi cum a fă­cut Raniero acest pelerinaj foarte anevoios, cu m ijloacele de comu­nicaţie de pe atunci şi cu nesigu­ranţa drumurilor; cum a străbătut el cu lumânarea aprinsă toată S i­ria, Asia Mică şi Europa de sud-est, singur-singurel, fără însoţitori înarmaţi şi fără v ’un sprijin ; cum a trăit nesfârşitele luni ale călăto­riei, numai pentru îndeplin irea

jurământului său; cum a avut ziua şi noaptea grijă ca să ţină aprinsă flacăra sfântă pe care trebuia s’o alimenteze la timp cu lumânări noi. Singuratecul pelerin îndurase lipsuri şi suferinţe nespuse, ca să apere flacăra prin viscolele din Liban, prin prim ejd iile pustiilor şi pădurilor şi s’o aducă aprinsă în patria sa.

* * *După ce preotul a terminat adu­

când mari laude lui Raniero. s‘a

rică, prin uşile larg deschise, o porumbiţă rătăcita şi s’a îndreptat tocmai spre lumânarea lui Ranie­ro. Cavalerul n’a avut vreme să-şi retragă iute mâna, păsărică s’a iz­bit de lumânare şi a stins flacăra.

Braţul lui Raniero s’a lăsat ne- putinoos în jos şi lacrim i amare i-au umplut ochii. Porumbiţa şi-a continuat sborul prin biseri ă, fâlfăind speriată încoace şi’ncolo, când deodată, biserica a răsunat de un strigăt: „Pasărea ardei Fia-

M f ' k m

(1) Locul cu odoarele ele.) într'n biserică.

(moaşte

Sâriau şi râdeau strigându-i ,,Pazzo, pazzo /“

format în grabă o procesiune, ca- căra sfântă i-a aprins a r ip ile !” —- re a pornit din partea m ijlocie a încă două sau trei fâlfâituri din catedralei spre altarul principal; arip i şi pasărea a căzut jos ca O la urmă venea episcopul însuş, flacără pâlpâindă; apoi a murit iar alături de el Raniero, imbră- înaintea altarului principal, cat în haina de penitent (2 ) pe Dar cu o putere uriaşă Raniero care o purtase în timpul călătoriei, şi-a făcut loc p im mulţime şi de cu faţa transfigurată de feric irea la flacăra ce mistuia aripile pasă- de a-şi fi îndeplin it jurământul. -------1— ■

Atunci s’a sculat un rival şi duş­man de moarte al lui Raniero şi a strigat in gura mare, că fapta ca­valerului pare atât de extraordina­ră, încât roagă să se încunoştiinţe- ze tot poporul, întrebând totdeo dată ce dovezi şi martori a adus Raniero, ca să probeze că flacăra era într’adevăr aceeaş care o a- prinsese dela Sfântul Mormânt din Ierusalim. Dar Raniero a strigat cu d isperare:

— „Cum puteţi să-ini cereţi martori, o voi credincioşi creştini! când mărimea faptei mele stă toc­mai în aceea, că am îndeplinit-o singur — singurel, fără niciun a- iutor străin?!” ,....

S’a iscat o mare vâlvă in b iseri­că. Mulţi afirmau că Raniero era cunoscut ca un cavaler cinstit şi viteaz şi se declarau gata să jure că Raniero spune adevărul. Dar duşmanii acestuia — şi în primul rând ceafa Invid ioşilor cărora le părea rău de marele lui noroc şi de marea lui cinste, — se pregă- tiau să-l oprească cu forţa, să nu aprindă lumânările dela altar pâ­nă ce nu va dovedi adevărul spu selor sale.

Situaţia lui Raniero părea dis­perată, căci era clar, că în lupta care urma să se încingă între am­bele tabere duşmanii săi vor cău­ta înainte de toate să stingă flacă­ra. Deodată însă a sburat în bise-

rei a aprins lumânările dela icoa­na Maicii Domnului.

Atunci episcopul şi-a înălţat câr­ja către cer şi a zis:

— „Dumnezeu a voit-o! Dum­nezeu a mărturisit-o pentru e l!” Ceeace văzând şi auzind duşmanii lui au amuţit, iar tot poporul a strigat într'un singur glas:

— „Dumnezeu a mărtursit pen­tru e l!”

Cavalerul Raniero a mai trăit mulţi ani şi în mare cinste la F lo­renţa. Poporul îl poreclise „Pazzo di Raniero” , în amintirea timpului când îl crezuseră nebun. El a în­temeiat o viaţă nobilă; urmaşii săi au adoptat porecla de Pazzi, ca pe un titlu de onoare şi-l poartă încă şi azi.

In toţi anii, de Sâmbăta Patim i­lor, au avut loc serbări mari H Florenţa în amintirea întoarcerei lui Raniero din Ierusalim ; toţi membrii fam iliei Pazzi asistau şi ci, şezând la locul de onoare.

Această datină venerabilă s’a menţinut neschimbată până’n z i­lele noastre.

In faţa portalului principal al catedralei se rid ică un turn înalt; un foc de artific ii în formă de po­rumbiţă „Colom ba” iese din turn, dealungul unei frânghii, intră în biserică şi aprinde lumânările pre­gătite pe altarul principal.

Solemnitatea aceasta, unită cu o procesiune prin oraş, se numeşte. „Scoppio del Carro” , şi e serbarea cea mai importantă a Florenţei, la care se adună poporul din toate împrejurimile.

Ţăranii superstiţioşi văd în „Co- loruba” anuală chiar un fel de o- raool: dacă artificiu l ,nu se opreşte in drum ci alunecă binişor prin aier şi aprinde lumânările, aceasta prezice o recoltă bună pentru vara următoare; dacă însă „Co­lomba” se opreşte şi poate nici nu mai înaintează, atunci se pot aştepta la o recoltă proastă.

Ca şi, în anii precedenţi, serba­rea va avea loc şi anul acesta.

j& U # .* cahj, uzça a u cunouc occţtci.aea

caJm asita ŒcÜTu/uxôtôx a A&tic- gÎ l u & u , c u , tc r tc tc / s w f ê s i é Î A f :

B r o m u r a l« K n o { £ » ù i ta S & te .

(2 ) Om care se pocăieşte.

Tabletele BromuraJ «K n o l I » sunt cel mai răspândit calmant al nervilor şi somnifer din lume. Preparatu l s ’a doved it eficace în milioane de caşuri şi se prescrie zilnic d e mii de medici. îşi manifestă efectul său miracu los chiar numai d u p ă 20 minute. C om p lec t inofensiv, luat şi p e timp mai îndelungat. Se găseşte în Farmacii în tu­buri cu câte 20 şi to tablete. — Fabricaţia

KN O LLA.-G ^Ludw igsh^ieapeR in iG erm ania)

iu Re a l i t a t e a i l u s t r a t a 9 A prilie 1931

m NWM Pe drumul Golgothei(Urm are din pag. 6)

Joc de cuvinte încrucişate(10 puncte) de Regine

duşi în robie la Roma. Ierusalimul a fost dărâmat, un m ilion de e- vre i au m urit la asediul lui, templul lui Solomon a fost prefă­cut în ruină, rămânând din el un singur zid, „Z idu l P lângerii” , iar poporul supravieţuitor care a ră­mas în viaţă în urma acestui cata­clism naţional, unic în Istorie, a fost împrăştiat în cele 4 puncte cardinale ale lumii.

Pro fetice au fost deci vorbele Mântuitorului: „ f i ic e ale Ierusali­mului ,plângeţi-vă pe vo i şi pe co­p iii voştri” .

A l 9-lea popas arată locul unde Isus a căzut pentru a treia oară, sub loviturile legionarilor romani.

Aci la sfârşitul drumului, a avut loc răstignirea. Azi se văd aci du- gheni şi m ăcelării arabe, rogojin i cu mătănii, lumânări şi cărţi bise­riceşti.

O capelă numită „Capela b iciu ­ir i i” , la al 10-lea popas, are în in ­teriorul ei piatra de care a fost le ­gat Isus, spre a fi biciuit.

Locul calvarului e o stâncă în

trepte, sub care se află capela lui Adam, primul om după Biblie.

PE GOLGOTA

Urcând vre-o 20 de trepte ajungi în Capela Golgota, în care ard lu­mânări zi şi noapte. Aci e al 11-lei popas.

O iconă dăruită de o ţarină a Rusiei, reprezintă pe Maica Dom­nului cu lacrim i în ochi.

In locul unde a fost în fiptă în pământ crucea, e al 12-lea popas. Aci e altarul cel mare.

Anul 33. Christos pe cruce..— „ Pă rin te , iartă-Ie lo r că nu

ştiu ce fa c” .U nii plângeau, alţii contemplaţi

cu indiferenţă cele trei trupuri răstignite, Crist între doi tâlhari.

—- „E li, E li, lama sabahtani?” .... (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m ’ai părăsit?)

U ltimele cuvinte rostite de Isus:— S’a sfârşit” .Şi muri.

L. FLO R IN

Doriţi ca preparatele de sărbători să aibă o reuşită sigură?

Procuraţi-vă cea mai bună

CARTE DE BUCATE

Alcătuită de Doamna Gabrielle Tăzlăuanu, este prima lucrare în a- cest gen care pe lângă bogata materie în reţetele artei culinare expe­rimentate timp de 44 ani personal de autoare şi scrise pe înţelesul tu- turor, mai are şi un îmbelşugat conţinut în sfaturi şi îndrumări pen­tru gospodărie, de exem plu: Cum se aranjează o masă Ia d iferite oca- ziuni; d iferite form e de meniuri pentru mese obişnuite şi de recepţii; reţete pentru conservarea tuturor bunurilor gospodăreşti, etc., fapt pentru care această lucrare poate fi numită CODUL BUNEI GOSPO­DINE.

Cartea care conţine peste 300 de pag. in format mare şi se vinde cu: Preţu l m in im de lei 80.

a apărut în institutul de editură

„C U LTU R A ROMANEASCA”

Bucureşti, I — No. 18, Str. Pitagora No. 18.De vânzare la toate lib ră r iile d in ţară.Sau trim iteţi la editură costul prin mandat poştal şi v i se expediază

cartea franco de orice speze.

Nouile noastre premiiD«gl»|ftrUa problemelor din nume­rele 211, 220, 221. 222 >■ primate plnă la 10 Mal 1931.

Placare problemă acordă na nu­măr oarecare de pnneta, după care se va face Împărţirea pa ca- tegorll şl distribuirea premiilor, In modul următor:

I-aCategoria

Categoria

Categoria Hl-a

II-a

2111 lei tn nu­merar;Un aparat fo­tografic;Trei aparate de radio cu gale- nă;

Categoria IV-a: 7 volume din o- perele literare renumite. Premiile >e vor distribui la 20 Mal când se vor atorda fl dlstlnctlunl cola­boratorilor merltuoyL

N.B. Fiecare categorie are şanae egale In categoriile inferioare.

DE SĂRBĂTORI cel mai frumos dar este O C A R TE !

Dram a din M a y e r l i n gde C L A U D E A N E T

Cel mai pasionat romanP re ţu l 7 0 le i

C A T A C L IS M U LRoman din Anul 2000 de U P T O N SINCLAIR

P re ţu l 7 0 le i

L i t e r a t u r ă şi Ştiinţă400 Pagin i cu 20 clieşe de H. SAN IELEVIV1C I

P re ţu l 190 le i

Ariei sau viata lui ShellyViaţa pitorească a unui om de geniu

de A N O R E M A U R O ISP re ţu l 6 0 le i

C u p o n pen tru focuri ştii să-ţi creşti copiii ?No.. 21§ Traducere de A. TOMA

P re ţu l 6 0 le iNumele şl pronumele.. .. „Documentări şl lămuriri politice

........................................................ .. de C. STEREM m a „ ___________ __________ _ P re ţu l ISO le i

Tinereţe şi frăgezime prin MACK’sKAlSER B0RAXIntrebuinţaţi-1 zilnic în apa Dv. de spălat. Neîntrecut pentru îngrijire«

pielii ?i » frumuseţii.

Orizontal: 1) Macaz. 4) Să mer­gem! 3) Fluviu în Italia. 7) A lt nume dat Cybellei. 8) Materie folosită de cismari. 9) Divinitate Orientală. 10) Un ton fără început. 11) Zid (vechlu). 13) Divine. 15) Dispune de. 16) Râu în Franţa. 17) Un rest care mai are nevoie de rest. 18) Pronume. 19) Trei cifre romane de acelaş fel. 20) Titlul unei publicaţii nemţeşti, în genul „Magazinului“ nostru. 21) Pronume reflexiv. 22) Traducere în româneşte a cuvântului dela o. 20 orizontal. 24) O clapă fără lim ite!! 26) Eu. (lat.). 27) Cupolă. 28) Preţios (fig .). 29) Epoci distincte. 31) Haină romană. 32) Cadă. 35) Opera plugului. 37) Opera­ţiunea făcută de plug. 38) Două con­soane din plumb. 40) Mod. 41) Lo­

cuinţă cu aspectul unui castel. 42) T i­pul popular al nerodului.

Vertical: 1) Numele grecesc al Ve- nerei. 2) Insulă la vărsarea Jiului în Dunăre. 4) Strigătul care acompa­niază un salt, tumbă, etc... 5) Ineren­tă noţiunei de baie. 6) Minunat po­vestitor român, autor de basme. 11) Localul de... baie cu duşuri reci, al nebunilor. 12) Celebru cronicar ro­mân. 14) Afluent al Dunării, în Ba­varia. 22) Insule în Mediterana. 23) Fântână consacrată muzelor şi lui A - pollo (M it.). 25) Priv itor la agricul­tură. 30) Notă muzicală. 32) Eroică. 33) Râu în Elveţia. 34) Regină spa­niolă. 36) Exclamaţie de durere. 39) Proiect. 40) Rudă legată de...moţul tăiat.

9 A p rilie 1931 R É A L IT A ÏE A ILUSTRATA

Crema N i v ea : Cea mai eficace, Cea mai efiinà.

• -ir

Priiriavara pretinde o bună îngrijire a întreţinerei pielei cu

C H E M A N I V E A U L E I U L N I V E A

Fiindcă ambele apără la vânt sau contra oricărei vremi nefavorabile pielea Dvs, care prin îmbrăcămintea de iarnă a devenit prea sensibilă şi delicată. Ambele aceste preparate, ca unice în felul lor, conţin Eucerita careC rem a -N iv ea : D o ze : L e i 1 6 . - , 3 4 . - , 7 2 . - , T u b u ri: Lei 3 0 .- , 45 -

P. Beiersdorf & Co. S. A. R., Braşov, Strada Juliu Maniu 39

se înrudeşte cu pielea şi efectul său este de a pătrunde pro­fund în ţesuturile ei şi deci au eficacitatea de a între­ţine pielea cu efect şi durată.

v a c u c r r r r

Gaynor. — E adevărat. Lupu Pick a încetat din viaţă acum trei săptă­mâni. Era român de origină, dar se stabilise definitiv la Berlin, unde îşi fixase şi activitatea cinematografică. Conta printre cei mai buni realizatori de filme şi era în acelaş timp un foarte apreciat interpret, al rolurilor de compoziţie.

Ghiocel. — D-ra Leria N icky locue- şte in str. Victor Emanuel I I I , unde are şi studio-ul de dans. Scrie-i la . ceasta adresă; e toarte drăguţă şi sunt sigur că-ţi va răspunde.

Madeleine. — De unde vrei să ştiu eu care a fost prima piesă de teatru jucată in America?... Hm!...

Piano. — Da, studiile sunt sufi­ciente. Examenul se ţine în toamna fiecărui an.

Rizota. — Nu există nicăeri o ase­menea şcoală.

O rândunică. — F i binevenit, drag sol al primăverii! Şi dacâ-ţi face p lă­cere iţi ofer un colţ din streaşina ca­sei mele ca să-ţi faci... cuib... 2. In filmul acela n’a jucat Charles Farrel. 3. Da, aşa lasă autorul să se bănuias­că. Să vedem filmul, care se va pre­zenta in curând. Mulţumesc pentru urări şi nu uita... gestul meu ospita­lier...

Niki Adriana. — Dacă sunt două nume diferite, cum poate f i vorba de o singură actriţă? Sunt două actriţe, fireşte şi nu se poate face nici un fel de confuzie. •

Stan, Bran & Co. — T itlurile ace­stor filme n’au fost încă stabilite pen­tru România. Probabil că nu le vom vedea decât în viitorul sezon. 2. Pe scenă, la Londra, Chevalier a jucat fără partener. El are un repertoriu special de şansonete în care nu are nevoe de replică. 3. Im itatoarea aceea micuţă şi drăgălaşe se numeşte M itzi Green.

Bahnaşul-FocşanL — Noţiunea e aceeaş, diferă numai din punct de vedere geologic, fiecare ■ prezentând caracteristica solului pe care se află, in raport cu punctul meridional.

Lucu din Piteşti. — Cum? Bărbat şl eşti amorezat lulea de WiUy Forst?...E o anomalie, pe care nu vreau nici s’o calific.

Nina Leibovici. — Sunt contra-fa- ceri fără nici o valoare. Nu mai există decât o singură vioară Stradivarius în toată lumea, care n’a fost încă des­coperită.

Dr. M. Catic. — Greta Garbo ca o- . ricare altă actriţă, lucrează sub di­recta supraveghere a regisorului. 2. Nu poate fi comparată Laura La Plante cu Greta, din nici un punct de vedere. 3. Da. E o calitate indispensa­bilă, inteligenţa actorului de cinema, altfel nu va putea crela niciodată un rol cumsecade. 4. Contra filmului vor­bitor care sa impus pretutindeni ar ri inutil să mal încercaţi a lupta acum.

Boxandra-Pclixecia. — Te-ag toryl

cu drag, dar nu posed deocamdată nici o fotografie din copilăria lui W illy Forst. I-am cerut însă, şi sper că-m i va trimite.

Jean Popa. — Filmul „Parada Fru­museţilor“ nu se face decât pentru concurentele la titlul de Miss Rom â­nia. A lte roluri nu sunt.

M. M. — Nu înţeleg nimic. Despre care revistă e vorba? Ce fotografie? Am impresia că mă consideri cititor... în stele...

Veronica Plăeşu. — In Franţa exis­tă peste douăzeci de studiouri cine­matografice. Dar nu toate sunt înze­strate cu instalaţii pentru înregistrări sonore. M ajoritatea acestor ateliere după cum arată şi harta pe care o pu­blic mai jos — se află în împrejuri­mile Parisului şi chiar în centrul ora­şului.

posed, cu tot regretul de a nu ţi le putea servi. In orice caz lui Grtind- gens acela îi poţi scrie prin „M on C i­né“ 3, rue Rocroy, Paris.

Doily. — Dolly dragă, ţi se pare că nu-1 iubeşti, dar dovedeşti prin fapte cu totul contrarii. Nu e amor-propriu ceeace-mi descrii, ci amor în toată puterea cuvântului. Te-a i jucat prea mult cu inima, te-ai crezut prea tare şi iată-te în faţa farsei... Ori cum, eu te sfătuesc să-ţi păstrezi demnitatea. Dacă te iubeşte junele câtuş de puţin va f i el acela care-ţi va declara-o. In caz contrariu găsesc inutilă orice in ­tervenţie. Acesta ar f i sfatul meu, care nu te obligă însă cu nimic să-l respecţi...

O copilă din Turda. — Adresează-te Şcoalei de Belle Arte din Bucureşti, Calea Qriviţei. 2. Cred că e Vermont.

ROI Oii

$BSJ Boulogne:

S3 l/VJRENI Du VAR .

< 0 BILLANCOURT

VICTORI NE>essu, jt t*eorj*t F ROW Al.

Numai două — mai puţin importan­te, mai ales în ultimul timp — se află pe coasta de azur. Totuş, dacă vrei să pleci în străinătate să-ţi încerci no­rocul, te-aş sfătui să preferi Berlinul. Sunt mai multe posibilităţi de lansare în Germania. Se lucrează mai mult şi regisoril se pricep şi nu ezită chiar să lanseze un element proaspăt, atunci când i se Întrezăresc calităţi excep­ţionale.

Nicolae Andrei. — Cred că al per­fectă dreptate; Dealtfel s’a constatat că autorul acesta, pe lângă marile ca­lităţi pe care le are, prezintă şi de­fectul de a privi lucrurile prlntr’o prizmă cti totul perbonală. Defect, dacă se poate numi...

Sanda. — Desigur că nu mi-a că­zut In mană scrisoarea d-tale, altfel al II primit răspuns la timp. 2. Des­pre aceşti trai actori ştiu numai cS mnt Qsliîjfttftrf. Alte Bmftmmta ijts

Adresează-i corespondenţa tot la şcoala mai sus numită... 3. A i vrea să f i i amorezată şi nu poţi?... Hm ! Păcat că nu te cunosc...

Julius Cezar. — Charlie Chaplin este de origină engleză, despre asta poţi să f i sigur ilustre... Cezârică.

Ionel S.-Galaţi. — Douglas Fair­banks jr. nu putea să albe nici un rol în film ul „Aventurierul“ , deoarece a- cesta este o producţie germană şi Dou­glas turnează numai la Hollywood, cel puţin până acum.

Moise Maria. — Pentru Maurice Chevalier adresează orice fel de cores­pondentă la Paramount Studio, Hol­lywood, California, TJ. S. A. In limba franceză sau engleză. 2. Nu. Faci con­fuzie. D-l Rebus şl cu mine suntem două p« rsoane distincte şi ocupăm lo­curi diferit* In spaţiu. Dealtfel eu sunt profan In materie de locuri,

te a . — Tustrei prtaaac oorasnon-

denţa prin „Film Fuher“ 217, Frie­drichstrasse, Berlin S. W. 68. 2. Olga Tschechowa nu e rudă de loc-cu scrii­torul Cehov. Crezi oare că asemăna­rea de nume implică numai decât şi rubedenia? A r însemna atunci ca toţi Popeştii dela noi să fie rude...

Igor Ben Hamar. — Nu se poate face o selecţie. Sunt filme de genuri cu totul diferite şi fiecare e interesant din punctul său de vedere: Ca specta­col aş prefera totuş, „Potopul“ . 2. A - ceastă statistică nü m i-e cunoscută. O puteţi procura dela Academia R o­mână unde se primesc toate publica­ţiile. 3. Se poate să mă întrebi dacă mai apare „Magazinul“ ?; Nu-1 vezi oare pe piaţă? Sau poate nu-1 găseşti... Aceasta îşi are altă e^ lica ţ ie : e cău­tat şi se epuizează < repede. Dar scrie administraţiei. Sărindar 11 şi ţi se vor trim ite toate numerele.

Pat şi Patachon. — Sunt mulţi ac­tori de origină rom ână'în studiourile străine. I-am trecut dealtfel în nu­merele trecute ale revistei noastre şi răsfoind colecţia, ti veţi găsi. 2. Cos­tumele premiate au fost publicate Ja timp. 3. Adresaţi-vă pentru acest au­tograf la redacţia revistei noastre, ca­re vi-1 va obţine dela d-na Annie Pe- trovici.

Beby. — Paramount Studio, H olly­wood. California, U S. A.

Costică Bişb... — Iţi voi răspunde în clipa când vei dovedi mai multă seriozitate în pseudonim... Pân’atunci consolează-te cu... semnătura.

Charmelle. — Eu cred că trebue să fii mal grijulie cu sănătatea d-tale, care cam lasă de dorit...

C lo-rio . — Fritz Kortner locueşte la Berlin-Dahlem, Max-Eythstrasse,5.

Tatian Priveghian. — Mă cam In- doesc de „întâlnirile“ pe care cauţi să mi le dovedeşti cu remarcabilă lipsă de argumente. Pentru Rod Ia Rocque, John Gilbert şi Thelma Todd adresea­ză prin „The Standard Casting D irec­tory, 616, T a ft Building, Hollywood, Cal. U. S. A.

Nini S. — îm i ceri — fără să mă în­trebi ceva — să nu mă rezum la un simplu răspuns, ci să brodez ceva In jurul Iul... Bine, am să brödez... o faţa de pernă. Iţi place? Sau să brodez... un tort?... Cum? Ce cadou m ’ar inte­resa?... De, ştiu şi eu? Aş prefera o cloşcă cu pui sculptată In... unt-de- lemn... Nu găseşti interesant?...

Donă roze şi-un sărut. — Nu Ştiu, zău, ce-am de făcuţi... Era mai bine, vă spun: două roze... şi-un tutun. Ves­tea aceea cu Ramon a rămas un sim­plu svon... O să vină l i Bucureşti, când o face plopul... peşti... Aş* ar suna tirada In versuri pe care sun­teţi at&t de curioase s'o recitiţi...

Frumoasa Dolly. — Prin „Film Führer“ 217 Friedrichstrasse, Berlin 8. W. 48.

J fle S.

REALITA1

St. de sus în jos: I. Plecarea con cu ren ţilo r rom ân i in rnlye-nl m otocic lis t in ternaţional. TI. Cross- ul ju n iorilo r: ju r iu l înmânează câş­tigătoru lu i cupa ziaru lu i „D im inea­ţa” . III . O fază din m atchul de rugby „Stadiu Rom ân”— „Sp. Stu­denţesc” (14— 6 ); Dreapta: Cha- plin, oaspe al ducelu i de W estm in- ster, a luat parte la o vânătoare de m istreţi. M ijloc: I. Sosirea în cross- ul ju n io r ilo r ; II. Adoraţia id o lilo r

. ■'«Mg*ÎFiSjsr5!

ţ g f c i *

'•-r ' i r® - -* n i: m i " «

s sP *•

ILUSTRATA

M M F K E

în insulele Samoa. Jos: O fază din parcursu l cross-u lu i ju n io r ilo r . Dreapta: I. O altă fază interesantă din m atch-u l de rugby, „Stadiu R o ­mân”— „Sp. S tuden ţesc"; II. Con­cu ren ţii în cross-ul ju n io r ilo r , a- lergând pe m alul lacu lu i Herăstrău;III. F otogra fia noastră reprezintă un grup de genera li lettoni, pu r­tând s ic r iu l poetu lu i naţional Karl Olden.

w

v.v

i4 REALITATEA ILUSTRATA 9 A p r ilie 1931

^ Z Ă r P A D A 's b o A p A ' //v w / n LOC S'A cAdA' /N JOC

-------------------------------------- — — — --------------------------------------------------1— .----------------------------------- LA BLO W /N G -Poc/cJO£ R£/NO A Ù08MIT H - 0 6 /n c a p o l /n A d e n o r d . o r e , H i p n o t i z a t F ii n o ÙE U N iYOGUi, LA DAl/AS J N 7 Q 5 .0 .

■5-

, Ap a /v ESTE CEL MA/ PUTEPN/C

EXPLOZIBIL CUNOSCUT. EA ESTE COMPUS A' D/N U/\— ößOGEN ¿7 OK/GEN, AmA'n- douA g4 ze~, cAQ£ Pot ufo/ş Fi L/C HE FĂCUTF. UN AMESTECDe Ambele ljcehde, dA'cel MAi fiUrEP/v/c exploz/b /l CU­NOSCUT DE în/N rA '

/ W g z ^UN CR/m '/n Al P/n 77MPUL LU/cAßot v. A umBlAt JLf a n / cu PotcoA h t îâ P/c/oA#^

vnuÂmAl AmewcAn , A incAkcAt bA-jĂJE IN 1.115.000. TPENUM, FAM S'A' ___ wzAlato&eAsvA v&oD/frA pe cA/l f m R A rggt'* ' I " i‘"

n O BALE-N/V- . tDe26 htq.iung/m e a fo st gAs/tAINGFiEŢÂrA tNTR'UN tCEBETŞG- fGHETAQ ßLUr'm OQ // N 7 ÔQty.

-À't ' V ~ . ...

REALITATEA ILUSTRATĂ

Prep aratele Marinel-

lo se vând în între­

aga Europă numai

în primele maga­

zine de specialitate.

P I E L E A B -T R A

T K E B U E T R A T A T A I N D I V I D U A L

Suprafaţa pielei şi ţesătura pielei sunt diferite. Circulaţia

sângelui şi nutriţia sunt diferite. De-aceea Marinello aplică

tratamente diferite pentru fie-ce tip de piele.

PENTRU PIELEA NO RM ALA SAU PREA USCATA M A R I­

NELLO R ECO M AND A : Lettuce Brand Cleansing Cream

(Cremă epurativă), care curăţă pielea şi stă la baza trata­

mentului Marinello. Muscle Oii (Ulei muschiular), care

netezeşte ori-ce piele normală şi îndepărtează cutele.

Tissue Cream (Cremă nutritivă) sau Combination Cold

Cream fac tenul trandafiriu şi proaspăt. Mai aplicaţi Skin

Toning Lotion şi vă veţi convinge că sângele circulă mai

repede şi pielea respiră mai uşor.

PENTRU PIELEA PREA GRASA SAU CU PO RII M ARI:

Astringent Cream (Cremă astringentă). Astringent Lotion

(Loţiune astringentă). Marinello Soap (Săpun special).

Pudra Marinello «Heavy».

La cerere una din casele numite mai jos vă expediază

gratuit broşura «Cosmeticile Marinello». Puteţi astfel

găsi tipul tenului D-tră şi alege preparatele pofivite.

M A R I N E L L O72, Fifth Avenue, New York • Centrala pentru Europa: Marinello Company m. b. H., Berlin W 15, Joachimsthaler Str. 10

O In Bucureşti preparatele Marinello se găsesc de vânzare numai la

PARFUM ERIA TE A TR U LU I, CALEA V ICTO RIEI 84, IN FATA PA LA TU L U I REGALCooyriMbc 1V3U by Marinello Company, New York.

16 REALITATEA ILUSTRATA 9 A p r ilie ¡931

Schimbări istorice, suferit domnitorii şi

| ECENTA afirm aţie făcută de SSSJ Dean Inge că şi inspiraţia şi conversiunea Sfântului Pavel ar fi fost determinate de un acces de epilepsie a revoltat întreaga Anglie. Mulţi sunt acei cari mu pol crede că lumea ar putea fi atât de puternic influenţată doar de boa­la uinui om, care până în momen­tul isbucnirii a fost de o perfectă sănătate.

Acum, cercetând istoria, rees ur­mătoarele fapte: pulsul m arilor războaie şi al m işcărilor de imassă, a pornit întotdeauna dela un indi-

II. H alucinaţiile Ioanei D ’Arc, după un tablou de Wagrez.

vid, iar schimbările în bine sau în rău, survenite în evoluţia c iv iliza ­ţiei, s’au datorit bo lilor fiz ice sau intelectuale ale umor eroi sau e- roine.

Dean Inge îşi bazează constată­rile pe cartea D-rului Mac Laurin a/nul din cei mai distinşi medici ai Australiei, — întitulată „Post Mor- tems o f Mere Mortals” .

INDUiTTPlILE U N I T Ed e

B U C U R E J ? T ITEL 2 0 0 X 2 I

Preţuride

Sacrificiu

datorite bolilor de cari au generatorii de mari mişcări

Dacă Martin Luther n’ar fi avut o boală de urechi, nu i s’iar fi pă­rut că diavolul ţipă la el fără în­cetare şi poate că reforma n’ar fi avut loc.

Dacă Jeana d’A rc n’ar fi suferit de insuficienţa unor glande, a,r fi devenit o ţărăncuţă normală şi sănătoasă, in loc să rămână un copil, fiziceşte şi inlelectualiceşte.

Dacă Carol al V-lea al Spaniei n’ar fi suferit de arterio-scleroză şi n’ar fi murit prea curând, lă­sând în urmă-i un .fiu incapabil.— care trăi prea mult, — Euro­pa ar fi fost acuma o singură ţară şi n’ar fi existat niciodată o Ar­mada Spaniolă.

Dacă Marat n’ar fi suferit de paranoia şi de mainia persecuţiei, revoluţia franceză n’ar fi isbucnit şi dacă Frederic cel Mare ar fi

fost normal,' 'n’ar mai fi fost mare.Martin Luther şi Ioana d ’A rc

au avut halucinaţii. Fecioara din Orleans a fost condusă către tr i­umfurile sale şi către tragicul său sfârşit de voci îngereşti.

Martin Luther era chinuit <1e scrâşnete şi ţiuituri in fernale, care după el, nu puteau proveni decât dela diavol. Luther se trezia din somn şi ţipa. Odată a asvârlit cuo călimară îin diavol, — viziunea lui, — dar nu l-a n im erit; pata de cerneală se m ai vede încă pe pe­retele dela Wartburg.

Dacă n’ar fi avut aceste senza­ţii, Luther nu şi-ar fi asumat m i­siunea de a combate răul şi fără puternica-i personalitate, greu s’ar fi înfăptuit reforma.

Iată oe ne spune d-rul Mac Lau- rin despre acest caz :

De pe la vârsta de 30 de ani Luther începuse să aibe senzaţia că în capul lui se producea un vacarm de sgomote nesuferite, ur­mate de leşinuri cari-1 trântiau de pe scaun şi-l împiedicau să lucre­ze. Către m ijlocul v ie ţii căzu în- tr’ o neurastenie vecină cu nebu­nia, fără să înebunească chiar, dar căpătă dureri în regiunea in i­m ii, întovărăşite de sufocaţii, care uneori îi dădeau ideia m orţii. Cu vârsta surzi de tot, iar boala sa de

Carul al Y-len inimă deveni şi mai teribilă.

I’oate aceste simptome îl, făceau pe Luther să se creadă persecutat de diavol.

— „Ce schimbare ar fi adus un tratament de salicilat şi brom ide in fiinţa chinuitului reform ator“ , scrie D-rul MacLaurin. „Dacă ar fi ştiut că diavolul său ar fi putut fi îndepărtat cu câteva pilule, Luther ar fi trăit şi ar fi murit ca un călugăr obscur.

Deşi contimporanii lui au cre-

al Spaniei.

zut că sgomotele auzite de el ve- niau chiar dela diavol, s’a recu noscut totuş că suferinţele sale e- rau simptomele unei boli.

In cazul Ioamei d ’Arc insă, n i­meni n’a bănuit că în organismul acestei eroine au avut loc pertur­bări.

in tr’un cuvânt, iată ce spune D-ru] MacLaurin :

— „Jeana a auzit „faimoasele voc i“ , tocmai când fata începe să evolueze în femeie. Câteva luni

MAGAZINUL , CARMEN SYLVA— — S t » . L ip s ca n i 8 0 — —

Cel mai mare şi mai bine asortat cu

COÎ ̂FECŢIUNI pentru COPII

A apărut: — Ion Pas |

Veşnicul învinsjR o m a n i

| Un volum de peste 200 oagini, p e ;* are-1 reeomardâm cititorilor roşiri i î Editura „Cugetarea" I P I j

Jachete GolfCO SIIM E TWtfcD

«.TrîcotageAteliere s ; e c a e

Cel mai frumos dar de sărbători, este

„MAGAZINUL“Revistă ilustrată, apătută cu un sumar bogat ş variat. Ilustrată în chip artistic.

Dr. B. Lastdela Fâeultateade M ediciuă dm V iena

specia lizat la P e r la ai B er lin

M a m o şBoli da femei. — Dlathnrmla

Consult. 3»5 ţi 6=8

Cal. MOşllOr I I (colt Caloaifirescu)

R A SP A N T II IN IST O R IE

■niiiiiii'iiiiiif— ii^ — iiw ib b i— — iii— ■— ■ ■ » f i — — i — i— — i — — —

K i y W r j l -K» Tk REMAIAZÂ CIORAPIIi " t 1 J*-* CU MAŞINI ELECTRICE

Biurourile de primire : STR. C O L Ţ E 1 N o . 1

FRAŢII ROSSIN Str. Lipscani No, 45, Mag. PERLA Str, Şelari No. 3, Mag. ZOLLER Bârăţiei 14, Mag. BLUMER Cal. Rahovei 139, Mag. BOULEVARD, B-dul Elisabeta 5, Mag. ISVORUL NOUTĂŢILOR, Str. Sf. Nicolae Şelari No. 19 Bazarul FEL DE FEL Str. Carol 40. — Agenţii de primire în toate oraşele din provincie —

9 A p rilie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 1.7

TELEFON Nr. 381-82Frizeria I. BEER, Moşilor 53O N D U L A Ţ I U N E , T U N S , M A N I C U H K ,

MARGIT

CietHOi. J e <¿<3 ■to tc icJta, /ic.

— St'* /I q fa ¿¿st. - ' i x i - S i C'J'i-« Ö— .

Î N F R U M U S E Ţ E A Z Ă ,

î m p r o s p ă t e a z ă

ş i î n t i n e r e ş t e

mai târziu, vocile îi făcură cunos­cut că avea să rămână fecioară şi că avea să salveze Franţa, după o veche profeţie, care spunea că o o femeie avea să piardă Franţa şi o fecioară avea s’o salveze“ .

Sculptorii şi p ictorii au dat Fe­cioarei din Orleans în operele lor, aparenţa tipică a fem eii tinere. Dar Dr. MacLaurin arată că nu era deloc astfel. Astăzi ar fi tipul băetanei, fiziceşte vorbind. In z i­lele acelea însă, când form ele pro-' eminente erau la modă, această a- normalie fizică era interpretată ca un dar divin.

Ioana purta numai haine băr­băteşti sau anmură. Spunea că pri-

Sf. Pavel văzu o lum ină cob orîn d d in ce ru ri şi auzi o voce.

David şi Goliat, una d in capo-d’op erile lu i Granach, ca re ilustrează b ib lia lu i Lu ther, editată în 1545.

mise ordinul să facă acest lucru, pentrucă era înconjurată de băr­baţi şi pentrucă i se spusese că n u avea să se căsătorească niciodată.

Dacă ar fi avut un corp fem e­iesc, haina bărbătească n’ar fi fă­cut decât s’o evidenţieze. Nu nu­mai că nu manifestă n ici o în c li­nare pentru vre-un bărbat, dar nici unul din camarazii săi de ar­me nu avu un astfel de sentiment pentru ea. Aceasta ar putea fi o remarcabilă dovadă, a lipsei sale de feminitate.

Faptul mai reese şi din decla-

înără fată, fapt care pe atunci n’a- vea cine ştie ce importanţă, dar altă dată sabia i se rupse: întâm­plare decisivă în soarta ei.

Această sabie era considerată sfântă; se spunea că aparţinuse lui Charles Martel şi că fusese dezgropată de preoţi pentru ea. Soldaţii pierdură încrederea într’o sabie care se putea sparge de ca­pul unui biet soldat, iar regele Ca- rol, al cărui regat fusese salvat de ea, observase afectat:

„N ’ar f i putut face acelaş lucru cu un baston ?“

Atât de mare devenise antipatia sa pentru haina femeiască, încât chiar în închisoare, după primul proces, în care fusese condamnată pentru portul de haine bărbăteşti, asvârli cu dispreţ drăguţa rochie pe care i-o adusese Ducesa de Bedford, reluă vestmântul bărbă­tesc şi astfel intră în al doilea proces, care o duse la moarte.

La cei ce suferă de represiuni fizice, — spune D-rul MacLaurin — turburarea se poate manifesta prin încercări constante şi ind i­recte de a câştiga consideraţie în och ii in d iv iz ilo r de sex opus. Pu­ritanismul în această direcţie e o indicaţie că există o perturbare în subconştientul femeii.

Nu ne putem gândi 1111 moment că Ioana a avut cea mai m ică i- deie asupra cauzei stării ei.

Represiunea fiz ică era incon­ştientă. Natura lucra pentru ea.

Carol V. al Spaniei a fost gigan­tul timpului său. A dominat Ţă­r ile de jos, Burgundia, Spania, Austria şi mare parte din Germa­nia şi Italia de astăzi. Ocupaţia sa de căptenie era să aplaneze con­

flictele dintre biserica să şi p ro ­testanţi. Era un general abil şi un bun guvernator. Totuş, după cum spune Gibbon, a m ăcelărit mai mulţi creştini decât toţi împăraţii păgâni la un loc. Vădia o in te li­genţă superioară, cu care ar fi realizat lucruri mari, dacă şi-ar fi putut' păstra sănătatea. Era însă un gastronom terib il şi la vârsta de treizeci de ani se îm bolnăvi de gută, care la 50 de ani dădu în ar- terio-scleroză, forţându-1 să se re­tragă în favoarea fiului său Ph i­lip, care moşteni bigotismul tată­lui său, nu Insă şi inteligenţa lui.

Mai departe, autorul interesan­tului volum dş diagnosticul bo li­lo r care au marcat acţiunile lui lui H enric al V lII-lea, Eduard al Vl-iea, M ăriei Tudor şi Reginei Elisabeta a Angliei, arată în ce îm prejurări a căpătat Ivan cel Groasnic nebunia, care i-a adus porecla; cauza care l-a făcut pe F rederic al doilea să merite nu­mele de „F rederic cel Mare“ şi modul în care numeroase alte f i ­guri istorice au urcat drumul că­tre glorie.

¡ n c â U ă r n L n - J - e

a f t

L

s o l i d e i .

e / e g a n J ă

Z n c a / ^ o m in J e c L h i g i e m C C L

B o l l y « Ca/. Vidări ei 9o 1 Co p I -4- OI<f4r. Doamnei /oP r e ţ u r i i i x n j - f * c / r I c i h r / c c L ^

raţia fem eilor care au exaiminat-o şi a acelora care au văzut-o luând o baie de sulf. A firm aţia lor mai e confirmată şi de Jean d’Aulons, valetul ei, cu ocazia procesului de reabilitare din 1456 .Lipsa ei de fem initate mai reese şi din furia pe oare Ioana o manifesta la ve ­derea fem eilor, care urmau arma­ta sa. In terzicea cu străşnicie soldaţilor săi prietenia cu aceste femei. Soldaţii m’au vrut însă, să se supună şi această intoleranţă a fost una din cauzele căderii ei.

Ura pe care Ioana d’Arc o avea în contra acestor fem ei era atât de înverşunată încât alerga după ele, lovindu-le. Odată om orî o tâ-

INDISCUTABIL UEDI\AII ECEAMAI PÂINEA TI E IC l/M Il . BUNĂ

REALITATEA ILUSTRATA ■&» ¿L 9 A p r ilie 1931

€ M m a r c ă

QDÎM A « S W t ï ï M (SUS ÏÏIS B M ® ®REZUM ATUL CAPITOLELOR

PRECEDENTEDetectivul Gex Trevor, însoţit de

autor, reuşesc să scape din mâinile bolcevicilor, şi fug prin regiunile po­lare din Siberia, spre Japonia.

In drum sunt urmăriţi de cekişti, din măinile cărora scapă cu mari sforţări.

Ţinta lor este să ajungă în Tibet, unde faimosul bandit Wampoo, tine captivă pe Lydia Hilmar.

Ambii ajung la Pekinsr, unde aş­teptaţi fiind de Ana Shetland, iau parte la o conferinţă poliţienească.

— Dacă guvernul din Peking ar pune la dispoziţie acestor domni, sol­daţi, ca să ia cu asalt mănăstirea unde Wampoo este mare peot, po­porul s’ar răscula, şi noi nu putem garanta de soarta asediatorilor.

— Lama Nagpor, zise Pey-Ho, dacă este vorba de un mare preot de al vostru, atunci este evident că nu pu­tem face nimic, pentru a satisface cererile poliţiilor europene. Desigur că aceste poliţii se înşală, cu privire la faptele venerabilului Wampoo.

Atunci, Molden îşi eşi din fire:— Wampoo este un bandit, şi atâta

tot! strigă el. Wampoo. în America şi Europa, a comis zeci de crime fioroase şi sute de tâlhării. Este regretabil că guvernul chinez şi autoritatea ponti­ficală din Llassa, îl acoperă şi-l spri jină!...

— Domnule, răspunse Lama Nag­por plin de demnitate, noi nu putem privi acţiunile lui Wampoo din acelaş punct de vedere. Wampoo dispune de

toate puterile dumnezeeşti; prin el zeii, pedepsesc uneori. El este alesul prin care zeii noştri pedepsesc civili­zaţia voastră maşinistă. El nu este ucigaş de rând...

Conferinţa s’a spart, în tr’un va­carm îngrozitor. Molden, vocifera; chinezii părăsiră sala. In tot acest timp. Trevor Gex nu scosese nici un cuvânt.

C A P ITO LU L X X V II

Pe urmele lui Wampoo.

Ne întoarserăm la hotel.— Vă aşteaptă un domn! ne spuse

portarul.Să fie oare vre-un trimis de al lui

Wampoo?...In hol, ne aştepta indianul Thaw.

orlnţ dintr’un trib de indieni din Anzi.

Ne urcarăm cu toţii în camera lui Gex.

Pe Thaw nu-1 mai văzusem din Bu_ sia. După cum se ştie, pe când Gex Trevor şi cu mine scăpasem din ghia- rele Cekei din Moscova şi pribegeam prin pădurile uraliene, fusesem urmă riţi cu o stăruinţă de fiecare clipă, de acest indian misterios. La un m o­ment dat, punând mâna pe el, Thaw ne mărturisise că ne-a urmărit. în speranţa că va ajunge la Lydia Hil_ mar, deoarece ştia că noi ne duceam spre cuibul lui Wampoo. unde era as­cunsă. Banditul Wampoo răpise pe Lydia, în speranţa că va obţinea dela şeful acestor indieni Incaş, trib din care făcea parte si T M w . un preţ

bun de răscumpărare, dat fiind că „Piui Vulturului” , adică şeful indie­nilor, o iubea.

Prinţul Thaw împreună cu un grup de indieni din Anzi, ajunseseră până la Peking, trimişi fiind de Piui Vul_ turului, ca să găsească pe Lydia HU- mar.

Wampoo se declarase faţă de In­dieni dispus să înceapă tratative, pen­tru răscumpărarea Lydiei Hilmar.

— Aţi început tratativele cu Wam_ poo? întrebă detectivul Trevor Gex pe Thaw.

— Am intrat în legătură cu el. De îndată ce am sosit aci, urmă prinţul Thaw, am trimis ziarului ce-mi indi­case Wampoo, anunţul convenţional, care însemna că acceptăm să începem tratative.

— Şi a răspuns?— Desigur. A doua zi, am prim it

vizita, la hotel, a unui lama veritabil, anume Lama Nagpor!...

— Nagpor!... făcurăm în cor, Ana, Gex şi cu mine.

— II cunoaşteţi? ne întrebă india nul.

— Cum să nu! răspunse Gex râ­zând. Am stat la o masă cu el!...

— — Aşadar Nagpor e complice cu Wampoo! exclamă Ana Stehland. Şi e trimisul lui Dalai-Lama!

— L_am ameninţat, urmă Thaw, că-1 voi da pe mâna poliţiei chineze, dar el mi-a râs In nas!

— Cred şi eu! zise Gex. E un im portant personaj, In faţa căruia chiar Pey-Ho, reprezentantul guvernului chinez, părea că tremură...

Mai departe Thaw ne povesti con­vorbirea ce avusese cu Lama Nagpor.

Acesta ii declarase că, într’adevăr Wampoo a răpit pe Lydia Hilmar, deoarece se apropia data, când secta sa trebue să facă un sacrificiu u. man, arzând de vie o femee. Tradiţia sectei al cărei Mare preot este W am ­poo, vrea să fie arsă de vie, femeea pe care o alege preotul său. Or, W am ­poo alesese pentru anul acesta, pe Lydia Hilmar. Ea fusese dusă la mâ_ năstirea Kar-Gompa, unde oficia Wampoo şi unde Lydia trebuia să pe. treacă 6 luni înainte de sacrificarea ei, în rugăciuni şi macerări. Aflând însă că fiul Vulturului din Anzi iu­beşte pe Lydia, Wampoo era dispus să i-o cedeze, în schimbul diamantu­lui Incaşilor, — cel mai mare diamant de pe pământ, deoarece, — susţinea banditul — secta sa avea nevoe de fonduri mari, pentru a înfăptui anu_ mite dorinţe ale zeilor el...

— Şi ce i-ai răspuns lui Nagpor la această propunere? întrebă Trevor Gex pe Thaw.

— I-am răspuns că diamantul se află în cetatea noastră din Anzii Pe- ruviam, unde se găseşte şi Fiul Vul­turului Am cerut răgaz ca să transmit şefului nostru propunerea lui W am ­poo şi să_l invit să sosească cu dia­mantul. Nagpor mi-a răspuns că data sacrificiului uman, când Lydia urmea­ză să fie arsă de vie, cade peste 4 luni. In acest timp, târgul trebue complet încheiat. Dacă Wampoo va primi la timp diamantul, va înlocui pe Lydia cu o indigenă.

— Wampoo e un bandit! zise Gex. El ştia de mulţi ani că Fiul Vulturu lui caută pe Lydia, şi Wampoo a ră- pit-o, numai ca să obţină diamantul

. . L A P O M U L D E A U R "S tr. L ip scan i 40

Au sosit N o u t ă ţ i l e P a r i z i e n e de primăvară;asortiment incomparabil în stofe jersey, ecossais etc.

Pteţuri convenabile

PEPINIERELE STIRSEYBUFTEA

Furnizează în calitate superioară viţe americane, viţe altoite, pomi ro­ditori, arbori şl plante de ornament, trandafiri, brazi, etc.

Catalogul general se trimite gra­tuit.

Comenzi se primesc şi la adminis­traţia noastră general, Bucureşti II, str. Banului 2, Telefon No. 340/40.

OCHELARIcu sticlele cele inai bune se găsesc la Magazinul Societatea de Binefacere

..AMICII ORBILORMedic specialist da onsuitaţii

la cei ce au nevoie

PASAGIUL IMOBIL1 AR AIntrarea prin Calea Victoriei, 48 vis-a-vis de Terasa Oteteleşeanu

institut Cosmetic Medical(Institut de infrumuşetare)

Str. Ştirbey-Vodă, 34. Telef. 311 44

Dr. F. KOVACSSpeciaiizat la Viena

Boii de piele şi cosm etică. Di itermiei, Raze ultraviolete. Fiz o te rap ie . îngrijirea feţei. D is­tru g e rea radicală a părului de prisos, sbârci- tiin , negi, coşuri, pistrui, sem ne de naşte re, lra ta m e n t de întinerii e. C ura de slăbire lo­

cală şi g e n e ra u , varice, etc. etc.

Vânzarea produselor proprii

Secretul Francezelormoderne, svelte, sunt piluleie

„JO D ILLO N '*care in doze m ici Împiedică °jeziia tea (Ingrăşarea) iar in doze mai mari produc slăbire.

Fieţu ' unei culii Lei 150 D3pozitul Generai p.România;i a rm a c ia Or. S IB O , Ciul

Piaţa Unirii 4.

O strângere de mână, şi ceasornicul Dus.

este întors.

Ceasornicul HI A R V O O D merge ne­întrerupt, cu precizie şi nu trebue întors niciodată. înlocuiţi ceasornicul pe care-1

purtaţi cu ceasornicul

I n l A I S W © © ®

PetroleHaiti*Loţlune igienică suverană contra căderei părului si a mătretei.

9

— Curăţă şi dă părului un aspect lucios şi îi parfumează plăcut.

— Recom andat special pentru coafatul si o n d u ­latul părului.

OE VÂNZARE PR ETUT iN DEN Î

Reprezentanta generală pentru Rom âni»

Agence Générale Française en Roumanie (Erneet Thirlet)

Stf Ni eu la» Filipescu no 12 , BUCUREST!

9 Aprilie 1931 REALIT AT EA ILUSTRATA fO

vostru.— Nu va avea nici pe Lydia, nici

diamantul! zise cu hotărîre prinţul Thaw. Oamenii mei au şi pornit spre Lhassa...

— Dar cum vor putea pătrunde In zona interzisă streinilor?... întrebă Ana Sethland. Ei nu cunosc limba tibetanâ, şi locuitorii îi vor denunţa ca străini, alungându.i.

— I-am împărţit ” pe grupe mici, răspunse Thaw. Două din aceste gru­pe vor încerca să se strecoare prin munţi, evitând orice apropiere de lo_ cuitori. Şi noi, Incaşii, suntem dintr’O regiune muntoasă, din Anzii Ameri- cli, şi ştim să ne strecurăm prin munţi, nevăzuţi. Oamenii ne vor aş. tepta într’un punct anumit' de lângă Kar.Gompa, care se află dincolo de Lhassa. Un alt grup, l-am trimis cu un lama plătit de noi pentru acea. sta. Un alt treilea, s’a strecuat prin­tre servitorii unui savant german, care are autorizaţia, pentru el şi servitorii ce-i duc aparatele, să se ducă la Lhassa.

— Câţi au plecat astfel spre Lhas sa? Întrebă Gex.

— Vre-o 40.— Ei bine, zise detectivul, din toţi

aceştia, nu cred că va ajunge la Lhas. sa vre-unul.

— Dece? întrebă uimită Ana Set­hland.

— Fiindcă în zona interzisă, nici un strein nu poate pătrunde, oricâte precauţii ar lua... Controlul streinilor este de o severitate, cum nu se poate închipui.

— Dar noi doi, domnule Trevor Gex, zise prinţul Thaw cu o energie stăpânită, vom ajunge!...

— Aşa cred! răspunse Gex.— Adică, „noi patru”, zise Ana

Sethland.— A, nu! făcu Gex. De data asta

nu mergem la plimbare. Regret, dar pe voi doi, nu vă iau.

Atât Ana cât şi eu protestarăm vio­lent.

— Nu fiţi copii! ne spuse Gex. Pen- truca un strein să poată pătrunde fără autorizaţie specială în Tibet, tre- bue să se poată deghiza perfect în ti- betan.

— Ne vom deghiza! replică Ana. bătând din palme, la gândul aventu- rei ce vom începe.

— Dar nu este destul să te de­ghizezi, răspunse Gex. Cine se aven­turează astfel spre Lhassa, trebue să ştie la perfecţie dialectele tibetane; altfel, locuitorii îl descoperă îndată că e strein şi e scos din zona inter­zisă.

CAPITOLUL X X V III

Iul dialect tibetan, echivala deci cu o adevărată mărturisire a iubirei ei pentru Gex.

Detectivul îşi am inti desigur în a- cea clipă, că Ana Sethland fusese până atunci pentru el, un adevărat înger păzitor, scăpându-1 de nenumă­rate ori d?la moarte, insoţindu-l în

Sau poate o şoaptă de iubire... Privi o clipă în ochi pe curagioasa

femee, îi luă mâna, i-a strânse, şi dupăce îşi reveni, zise:

— Iţ i mulţumesc, Ana...Simţind apoi nevoia să alunge e-

moţia ce-i covârşia, glumi, arătându- mâ :

____ D rum ul pJf-Ctirs de

■ T revor Ce:: şi de dator. _

.în pai-téâ E - a A-po^estn-u

cele mai grele aventuri, veghiând ne­încetat asupra ltii. De aceea poate, avui atunci ocazia unică, să văd pe Gex profund emoţionat.

Omul acesta, pe care nimic nu-l mişca, deveni-uşor palid. Buzele sale tremurară, par’că ar fi vrut să şop­tească : — Ana!...

— Dar pe domnul acesta ageamiu în limba tibetană, nu-l putem lua cu noi...

— Ba tocmai de asta trebue să mă luaţi cu voi... replicai eu.

— Tocmai -fiindcă sunt... chinez!... N’au să mă recunoască tibetanii, că sunt strein...

Pregătiri

Ştiam că Gex, în ultim ii zece ani, Îşi întrebuinţase toate clipele lui li­bere, studiind limba, geografia şi mo­ravurile tibetane. Totdeauna, metoda lui Gex a consistat, într’o pregătire completă şi minuţioasă, a acţiunei ce avea de întreprins, în vederea desco­peririi sau prinderei vre-unui bandit. Cum Wampoo era cel mai vechiu şi mai d5~seamă adversar al său, şi gân- dindu-se că va veni clipa, când va trebui să caute pe bandit, chiar în cuibul său din Tibet, Gex Trevor, po­liglot şi bun orientalist, se străduise zi şi noapte ca să studieze în cele mai mici amănunte, planul expediţiei sale în Tibet. Nu odată l-am găsit, în lo­cuinţa sa dela Paris, cu hărţi şi volu­me ce tratau despre dialectele tibe­tane şi moravurile lamaseriilor, ba odată întâlnindu-1 în cartierul latin, Îmi mărturisise că venia dela profe­sorul Laroche, marele orientalist, ca- re-1 iniţia in tainele Tibetului.

Faptul deci, că, pe lângă atâtea alte graiuri, detectivul Trevor Gex cunoştea şi aceste dialecte chineze, nu mi-a produs nici o mirare, dar m ’a u i­mit cu atât mai mult, când am aflat, că nici Ana Sethland nu era com­plet necunoscătoare în aceste ches­tiuni. In tr’adevăr, oridât era ea de stăpână pe sine de obiceiu, de data a- ceasta se roşi ca o piersică şi m ărtu­risi că ştiind cum că Gex se pregă­teşte pentru o expediţie în Tibet, s’a pregătit şi ea în ascuns; studiind lim ­ba şi moravurile tibetane...

Atât devotament din partea acestei femei, faţă de Gex, nu putea desi­gur izvorî, decât dintr’un sentiment • profund. Mărturisirea ei, că se stră­duise ani de zile, ca să înveţe oribi-

Evident, era o glumă simplă, dar era necesară ca să risipesc cu totul atmosfera de îndoioşare dintre Gex şi Ana, căci oamenii aceştia neobicinuiţi să se înduioşeze, se simţiau tare stin­gheri, sărmanii, într’o astfel de si­tuaţie.

Veselia aceea sănătoasă, antrenan­tă reveni, alungând orice urmă de vi­sare, de emoţie...

— Aşa dar, zise Gex cu ochii stră­lucitori de bucurie, mâine plecăm!...

Sunai.— Şampanie!...Am sărbătorit atunci plecarea noa­

stră la o luptă pe viaţă şi pe moarte, şi prima dragoste a lui Gex...

CAPITOLUL X X IX In zona interzisă

A doua zi , după hotărîrea de a pă­trunde în Tibet, începurăm prepara­tivele de plecare. Gex ne împărtăşi planul său, de a ne deghiza în pele- rini cerşetori; m ii de astfel de pele­rini în zdrenţe, venind din ţinuturile cele mai depărtate ale Mongoliei, Si­beriei şi Chinei Orientale, cutreeră regiunea interzisă străinilor, ducân- du-se în pelerinaj la Lhassa, „lăca­şul divinităţii” sau la nenumăratele mânăstiri-lamaserii; din jurul ei.

Trevor Gex ne procură din oraş haine tibetane, traiste, un cort, şi toate cele necesare, pentru campa­ment. Toate acestea, trebuia să le ducem in spinare, de aceia am hotă- "ît să nu luăm cu noi, decât strictul necesar. Bagajele fuseseră depozitate într’o cameră luată cu chirie, unde* ne duceam grimaţi, şi având mare grijă să nu fim urmăriţi. Intre timp, Thaw ne anunţă că Nagpor l-a in ­vitat să plece cu el la Lasha, unde vor aştepta diamantul Incaşilor.

Când totul fu gata ani încărcat ba­loturile într’un automobil, care ne duse apoi la aerodrom, unde ne aştepta aviatorul japonez, cu aparatul său.

........ .................. ,.LVa urmai

O N G L EPRODUSE DE LUX PENTRU MANICURE

ULTIMA NOUTATE - CREAŢIE 1931

20 REALITATEA ILUSTRATA 9 Aprilie 1931

\ P o e o r n p l e c h t f i

i n h ’ e o u i n ţ u r i d

P l l P I R A D É O K E Z

CONCURSURILE ŞCOLAREALE „REAUTAŢII ILUSTRATE“

m

X)vN B L E UJ e

" e a r n a i o c í e l e

D e / i c i o o f p a r j ~ u

Q Q e f i i q p J v q ^ i ^ q

U F Q IF O " ~ ~

' ' h u r ^ o u p Q l ' Q r

LA TONIp asagiul Român 17. Telef. 381-47

Găsifi ultimele creatiuni ale sezonului în

OR1ND să stabilim o legătură strânsă între revista noastră şi ti- _____ neretul şcolar, care întotdeauna a simpatizat cu această publica­ţie, am hotărît instituirea unor concursuri dotate de prem ii importante.

In patru numere consecutive, vom publica câte trei grupe de trei întrebări, fiecare grup adresându-se câte unei categorii de şcolari şi studenţi: o categorie a şcolarilor din cursul primar, cealaltă a celor din cursul inferior de liceu, şi ultima a liceenilor din cursul superior. In această din urmă categorie pot intra eventual şi studenţii universi­tari, sau acei cari au terminat liceul.

O serie întreagă de prem ii pentru fiecare grupă în parte, va răs­plăti pe cei cari vor să dea cele mai bune răspunsuri.

Concurenţii, sunt ţinuţi să răspundă fiecare cât mai bine şi la cât mai multe întrebări, din totalul celor 12 câte vom publica in timp de o lună, pentru fiecare categorie. Aceste răspunsuri, însoţite de buletinul pe care-1 publicăm mai jos, completat cu datele necesare, trebuesc să fie scurte şi concise: nu se admit mai mult de 20 rânduri, pentru fie­care răspuns.

Premiile sunt următoarele:

Premiul : Câte 10.000 lei pentru fiecare categorie.Premiul II : Câte 3.000 lei pentru fiecare categorie.Premiul I I I : Câte 1.500 lei pentru fiecare categorie.In afară de prem ii in bani, mai oferim şi 25 prem ii de consolare, ti

500 lei, in volume, după alegere, d in catalogul Editurei „Adeverfal“ .★

Publicăm în numărul de faţă a treia serie de întrebări:CATEGORIA 1 :1 ) Dece oamenii cari stau la antipod (în cealaltă

parte a păm ântu lu i) nu cad ?2) Ce se înţelege p rin rece şi prin cald ?3) In cursul anului, în care parte a globului e ziua cea mai lungă?CATEGORIA II: 1) întrucât nu ştim n im ic precis despre vechiul

popor al arienilor, cum s’a putut dedice gradul de civilizaţie pe care l’a avut înainte de fărâmiţarea sa in popoarele la care a dat naştere.

2) Când s’a creştinat Constantin cel Mare?3) In aivilizaţia ornenirei care a fost prim ul metal utilizat.CATEGORIA I I I : 1) Ce a vrut să înţeleagă filozoful Blaise Pascal

când a spus că: „Istoria lumei ar f i fost alta, dacă nasul Cleopatriei ar fi fost mai m ic !“

2) Arabii cari au făcut recentele măceluri dtn Palestina împotriva evreilor, pot fi consideraţi ca antisemiţi ?

3) Care dintre religiile actuale a avut ca intemettor un om care nu se considera n ic i ca Messia n ic i ca profet ?

★Răspunsurile la aceste întrebări se pot trimite fie separat, fie toate

odată, la adresa revistei noastre : str. C. Miile 7, după terminarea se­riei, în No. 220. Pe plic sau pe carte poştală, se va menţiona : „Con­cursurile şcolare“ .

Fiecare serie de răspunsuri trebue să fie însoţită de buletinul res­pectiv.

C o n cu rsu l d e fr u m u s e ţeCostume Tricotate — Un p re m iu de 20.000 le i p e n tru e lec tor —din lânâ şl Rodier

Preţuri excep'iomle sfidând concurenţaRerrailează ciorapii de mătase pe aparatele americane „Stellos" unice în Bucureşti,

cu Lei 20 —25.

Recordul preţurilor eftine

Concursurile şcolareBULETIN

Numele

Vârsta

Şcoala Clasa

Adresa ........................ ........................................

Răspunsuri la întrebări: (categoria )

CONCURSUL de frumuseţe al „Realităţii Ilustrate”, care pasionează

atâtea tinere fete, a avut şi anul acesta răsunetul obişnuit. Inte­resul publicului de data aceasta este încă şi mai mare, deoarece pentru

prima dată este chemat să participe în mod efectiv la alegerea celei mai frumoase: a „Miss României 1931”.

După cum am arătat în mai multe rânduri, în anul acesta alegerea Miss României se va face cu ajutorul unui film .

D in cele aproape două m ii de candidate, care au trim is fotografii la redacţia revistei noastre, am ales un grup de 30, ale căror fotografii au apărut pe rând în ultimele trei numere d in revista noastră.

Domnişoarele alese au avut să treacă o probă de fotogenie, care a eliminat o altă parte d in grup. Au rămas 15 concurente.

Casa „Gaumont” a început turnarea film ulu i, care să perm ită pre­zentarea aleselor în faţa publicului. F ilmul va avea un subiect glumeţ şi candidatele mişcându-se în decurs de aproape jumătate oră pe ecran, în faţa spectatorilor, vor da acestora posibilitatea unei aprecieri juste.

Publicul va fi rugat să-şi dea părerea, trim iţând pe adresa revistei noastre votul lor, pentru candidata pe care o preferă. Domnişoara care 'ja întrun i cel mai mare sufragiu, va fi proclamată „Miss România 1931”.

Dar totodată „Realitatea Ilustrată” institue un premiu pentru spec­tatorul care — după ce va vedea filmul — va fi în stare să prevadă cla- sificaţia celor 15 candidate.

Premiul acordat este destul de ispititor şi se cifrează la suma de 20.000 lei.

Vom {ine în curent pe cititorii noştri, cu detaliile asupra acestui concurs.

ORI CE MAMAtrebue să citeassă negreşit

Ştii să-ţi creşti copiii?Minunata „Carte Sfâtuitor1,

de marele pedagog germanH E IN R IC H LH O T ZK I

Trad. de A. tOmaS’a pus în vânzare la toate librăriile Ed. „Adeverul" S. A. Lei 60

9 Aprilie 1931 REA LIT A T EA ILUSTRATA 21

T A I N A C L O P O T E L O Ri l I I NTREG programul vieţei, I U I dela primele îngânări ale copilăriei şi până la chenarul ne­gru, strecurat discret printre a- nunţurile comerciale, cu durerea ad-hoc a celor rămaşi, e împărtăşit scolastic, prin sunetul de clo­pot, în epoci de candid idealism, decepţii şi renunţare.

Fie că îngână lamentările su­ferinţei, sau bate sg'iobiu clipa fe- ricirei, indiscreta-i gură de bronz, notifică par’că ironic eternităţii,; u timbru grav şi pretenţios, un neînsemnat eveniment omenesc.

Bătrân aproape cât bunica, clo­potul a rămas imuabil, amic ocul­tului ,

Necunoscut în primele încercări<le civilizaţie ale popoarelor ori­entale, îşi asunde virtuţile de mai târziu, în calitatea unanim recu­noscută metalelor, de a feri de rele.

Pătrundem deci în epocile ne­guroase de superstiţie mistică, <ş.i credulitate naivă, când amuletelor şi fetişelor li se atribuiau cele mai bizare virtuţi protectoare, con­tra influenţelor vrăjitor, bo-lilor :;i chiar morţei însăş.

TaLismanul, ca orice produs exorcist de altfel, a apărut în In ­dia, de unde este împrumutat mai târziu Chaldeenilor şi apoi Greci­lor.

Pentru a alunga spiritele rele, vechii perşi aplicau pe corp aşa numitele „Fahride“, amulete pe care erau scrise sentinţele unui oarecare rege Feridun.

Pliniu vorbeşte de un Zahabil din Babylon, care ar fi dedicat lui Mitridate o carte tratând despre influenţa pietrelor preţioase, asu­pra destinului omenesc.

In general religiunile extremu­lui Orient : brahmanismul, budis­mul, taoismul etc. au desvoltat cre­dinţa în amulete, destinate de a alunga nenorocirile care ar putea surprinde pe oameni.

Hârtiile de aur şi argint ale Chi­nezilor, maximele lu i Confucius, care împodobesc edificiile, statu- iele şi monumentele lor, n ’au alt s.iop, decât acela de a proteja.

Metalelor, în special aurului şi argintului, li se atribuiau puterni­ce virtuţi filacterice. Ori cât de naive ne par astăzi constatările de felul acestora, nu trebuie' să dis­preţuim partea de contribuţie rea­lă a celor vechi, prin bogatul ma­terial de observaţie, pe e iu l-au oferit spre studiere. Aşa ideea superstiţioasă a puterei talismane- lor de metal nu este tocmai atât de stupidă cât pare în prim ul mo­ment. Acţiunea metalelor asupra corpului omenesc,, este un fapt ştiinţificeşte dovedit azi şi metalo- terapia, care întrebuinţează influ­enţa directă a metalelor (sub for­mă de plăci) asupra organelor bolnave, nu este decât confirma­rea ştiinţifică, a unei conjecturi mistice.

Credinţa superstiţioasă în facul­tăţile miraculoase ale metalelor, pătrunsese la Romani până în ca­sele celor mai de vază patricieni. Familia Servilia, d in care face par'.e Caton de Utica ş,i M,arcuş Brutus, asasinul lui Ju liu Cesar, credeau în legătura destinelor fa­miliilor lor, cu un tripied de a- ramă.

Scoliaştii lu i Teocrit, lăudau sunetele metalelor, în specia] ale yuprului, ca mijloc suveran contra apariţiilor funeste şi pentru a cu- răţi sufletul de păcate.

Acţiunea sunetului ar creşte în raport cu intensitatea lui.

Din superstiţia aceasta, cunos-

eută de chinezi 2600 de ani îna­inte de Christos, s’a născut clo­potul, Apariţia lui datează din timpurile cele mai îndepărtate ale antichităţii şi este cunoscut sub formă de m iniatură, la Egipteni, cari întrebuinţau clopoţeii în ser­bările lu i Osiris. La evrei marele preot Aron, purta la poalele man­tiei sale, un număr de clopoţei, e- gal cu cel al zilelor, probabil pen­tru a fi protejat zilnic de surpri­zele neplăcute ale vieţei.

La Atena, clopoţeii erau între­buinţaţi în misterele lui Dionysos, în sacrificiile de expiaţiune, în misterele Coribanţilor, în serbări­le lu i Bacus, ¡unde bacantele agă­ţau la tunicile lor clopoţei, pen­tru a produce sgomot în timpul dansurilor; până şi tradiţionalul măgar al lu i Silene, purta în am in­tirea isprăvei strămoşului său, un

veliştea unui om ce moare este necurată, şi chiar Jupiter însuş s’ar feri de astfel de spectacole, care murdăresc sufletul.

Acelaş obiceiu se menţinea la ei, chiar dacă se transportau la cim itir rămăşiţele pământeşti ale unui cetăţean cu vază.

D in aceeaş superstiţie a Roma­nilor de a priv i un cadavru ca un lucnu necurat, ei .se grăbeau să transporte cât mai repede mortul afară din casă.

începând cu domnia împăratu­lui Constantin, clopotele au fost introduse la biserici şi au găsit o largă răspândire în timpul Sf.Paulin, episcop,»: de s’au şi nur panae” sau „ni

Superstiţia lŞ dat naştere ră de ¿emende

de Nola. De un- ,n Italia, „cam-

de clopote a vărată litera:*u- tind să de-

clopot la gât. Tot din motive su­perstiţioase, u n ii războinici pur­tau la sclutul lor câte un clopoţel; oarele triumfale erau ornate cu clopoţei, zeul Priap era deasemeni decorat în acest fel; de mâinile copiilor se atârnau amulete de a - ceeaş formă, însfârşit marea ma­joritate a bijuteriilor, cercei, bră­ţări, inele erau miniaturile ace- luiaş fetiş.

Pe fiecare din ele se gravau in ­scripţii ca:

— „Eu feresc de deochi” , sau „eu alung fantomele, etc. Un clo­poţel găsit la Roma în săpăturile arheologice făcute pe muntele Es- quilin ium , purta inscripţia: „Eu sunt supus ochilor”.

Clopoţelul — amuletă în cinste şi la începutul erei creştine, era atât de răspândit şi abuzul atât de frecvent, încât Ion Gură de Aur, se ridică ou energie contra aces­tei .superstiţii, căutând s’o stâr­pească. Cu toate acestea, ma­joritatea bijuteriilor care se pur­tau în cele tim puri erau privite ■de femei mai mult ca talismane decât ca obiecte de ornamentaţie propriu zise.

De clopotele mari, se lega cre­dinţa de a putea conjura furtunile şi de a îndepărta duhurile rele.

Prin sunetul de clopot se anun­ţa la romani deschiderea băilor sau a joefurilor la circ. Condamna­ţii la moarte erau trim işi la locul de supliciu, înconjuraţi de o gar­dă, în frunte cu un clopotar, a- nunţând- mulţimea să fugă de a- cest spectacol ignobil.

O veche credinţă spunea că pri-

monstreze facultăţile protectoare ale clopotului.

Iată una: In anul 610 d. Chr. e- piscopul de Orléans se găsea în oraşul Sens, asediat de regele Francilor, Clotar.

Situaţia era din cele mai dezas­truoase, deoarece nu se putea a- păra oraşul contra armatei puter­nice a lui Clotar ,din insuficienţă de soldaţi. In deznădejdea sa e- piscopul de Orléans, recurse la ultimul mijloc, acela mistic, în- crezându-se în puterea ocultă a clopotelor. Biserica Sf. Ştefan îşi înălţă rugă prin glasuri de arama şi minune, soldaţii lui Clotar, în ­groziţi de sunete necunoscute lor, se retrag şi fug în debandadă.

Evenimentul bineînţeles, a ser­vit ca o justificare a credinţelor expuse mai sus.

In imaginaţia credincioşilor, clopotul este aproape personifi­

cat, considerat ca orice fiinţă şi deci obligat să se supună anum i­tor ritualuri. D in acest motiv clo­potul se botează, c\apătă un nume de sfânt, o naşă şi un naş. Cură­ţit prin botez de păcatul originar, este consacrat privilegiului de a îndepărta diavolul. Puterea lu i devine atâtâ de mare, încât seara, dacă vre-un duh necurat duce încârcă prin aer acoliţi spre sa­batul lor şi aude sunând ¡clopotul, el trebue să asvârle prada şi să fugă.

Din acelaş motiv de a îndepărta spiritele rele, Lacedemonienii bă- teau cu beţe în căldări de aramă, când muria vre-un rege de-al lor.

Obiceiul păstrat în zilele noas-

tre, de-a se trage clopo'.clc pe:i ■ tru morţi, pare a fi în strânsă legătură cu acel al Lacedemonie- nilor.

Pe de altă parte, cum în cre­dinţa poporului duhurile rele ex­cită furtunile, singurul mijloci de a te conjura, este sunetul clopo­tului.

Credinţa a dat loc însă la multe nenorociri, de oarece în timpul furtunilor se atrăgeau fulgerele, în felul aciesta.

Musulmanii, nu se servesc de clopote lîn minaretele lor, de oa­rece o veche credinţă spune, că sunetul clopotelor sperie suflete­le fericiţilor, în paradis,

D in cauza credinţei Turcilor, creştinii din Grecia supuşi lor, neputând să se servească de clo­pote de aramă, au recurs la un subteriugiu, Înlocuind ia siujue clopotul, prin toaca, păstrată sub forma ei prim itivă, până astăzi.

In Extremul Orient, la Chinezi bunăoară, clopotele au o formă cilindrică, şi sunt întrebuinţate printre altele şi la marcarea ore­lor. F iii Cerului le-au botezat cu numele bizare de „Cel ce mănân­că", „Cei ce mijloceşte", „cel ce doarme”, caşi cum viaţa s’ar rezu­ma în aceste funcţiuni.

Tot în această ţară a singulari­tăţilor, un obiceiu milenar obliga ‘pe guvernator şi chiar pe împă- ■at, să aitoe în camera sa de lucru un clopoţel, legat cu o sfoară ca­re să traverseze curtea şi strada palatului, prin care orice chinez isă . se poată anunţa, dacă ar cere [justiţie în tr’o chestiune oarecare.

Printre clopotele cărora legen- la le atribue proprietăţi m iracu­

loase, se citează faimosul clopot "din Villela, care anunţa singur vre-o nenorocire, dacă Spania era ameninţată.

Sunetul său funebru s’ar fi auzit pentru ultima oară, anunţând moartea piosului rege care j în ­tronat inchiziţia în Spania : Fer- dinand Catolicul. De atunci clopo­tul şi-a pierdut facultatea sa pro­fetică.

Se povesteşte deasemenea că Si. Eloi, punând o biserică sub interdicţie, preotul s’ar fi împo­trivit. Clopotul mai docil însă ar fi refuzat să mai sune.

Timbrul grav şi majestos al clo­potelor a redeşteptat în multe in ­teligenţe superioare, afinităţi m is­tice inexplicabile, lor. Printre a- ceştia se numără şi marele Napo­leon, care asculta muz mă clopote­lor cu o adevărată ¡evlavie, -soco­tind o privaţiune imposibilă de suportat, absenţa clopotelor pe in ­sula Sf-ta Elena. ■/.; v

Impresia creşte în profunzime, cu cât aceşti oameni se cred ins­trumente ale dumnezeirei, însărci­naţi cu o misiune specială pe pă­mânt, şi al căror succes îl încre­dinţează puternicei egide divine,

LOTUS

PREŢ Şl CALITATE

22 REALITATEA ILUSTRATA 9 Aprilie 1931

Obiceiuri şi legende

TAINA CUMINECĂTURIIîmpărtăşania, una din tainele

sfinte ale bisericei ortodoxe, sim­bolizând gestul Mântuitorului la cina apostolică, devine în decur­sul veacurilor, actul prin excelen­ţă creştin, acela oare personifică mai intim dogmele creştinismului. Apostolii apropiimdu-tşi însă mai mult gesturile decât cuvintele ma­relui Legislator le interpretează în strictul lor înţeles, neglijând spiri­tul care se desprindea din simbo­lismul lor.

Amănuntele cele mai neînsem­nate sunt înregistrate fidel şi de­vin în ochii tălmăcitorilor^: ae mai târziu, de o capitală importantă, procurând subiect de controversă atâtor sinoade şi acum ulând© în ­treagă literatură religioasă, rămasă azi ca pur document istoric.

Aşa în prim a perioadă ia creşti­nismului, cuminecătura, sub for­ma de „sânge şi trup al Domnu­lu i” a deslănţuit în special în m in ­tea credincioşilor, o puternică e- fervescentă mistică, răsturnând le­gile raţiumei şi lansându-i ca ’ntr’o hipnoză spre ultimele graniţe ale absurdului.

V inul şi azima sfântă iau avut cele mai variate întrebuinţări şi interpretări. Unii plecând dela i- deea că trupul lui Isus Christos, operează m inuni, scoteau, azima

din gură, imediat după cuminecă­tura, pentru a-i da diverse între­buinţări.

Anafura ajunge astfel şi’in cata- plasmele bolnavilor, spreffla operi tămăduirea. S fâtfu l AugiHtin tează vindecări de a«£St fel; t# orb din naştere îşi freac;ttjchii vin sfinţit şi pune comprese cu a- nafură, vindecându-se complet. Sfjfai Gorgona sora Sf-tului Grigo- re, paralitică, se târî spre altarul bisericii, şi in timpul irugăcumii, lacrim ile ei căzură în? potirul ou vin sfânt. Sângele Mântuitorului şi lacrămile ei au constituit filtrul magic, car^-^nj|datf^anatatea. In- tr’adevăr îşi frecă corpul ou m ix­tura ocultă şi in x iru l ii dărui tă­măduirea.

iţatjw le un ii şi ^ j r i l ă , pen-

Azima era f răspândită pe tru a aduce be|ş asvârlită spre ra furtuna .şi

Practicele ia magice, bazate , eucharistiei, găsesc im itatori pâ nă şi’n şefii bisericii, principalii responsabili şi instigatori ai noi­lor profanări. Dimtr’o asemenea galerie ilustră face parte şi papa Teo doric I, care amestecă îin cer­neala sa vinul sfinţit, pecetiuind- după concepţia lu i — cu mai mul­

tă solemnitate, un act de excomu­nicare.

In m ănăstir i, dovada clasică pentru descoperirea autorului u- n u i fu rt sau arime prin tre m onah i se institu ia p r in aşa n um ita „pro­bă a cum inecăture i” . M onah ii erau forţaţi în m odu l acesta să purgeze în credinţa că cel cu lpab il, va m ărturis i în fata sacrilegiului de a se fi îm p ărtăşit.

Del« biserică, obiceiuri similare aB tre c « în iHnea laică, unde tra­tatele de p ac® alianţele între regi erau ci®entatP prin comuniunea părfilor, jurând fiecare pe „trupul şi sângele Domnului”, respectarea obligaţiunei luate.

In anul 870, regele Lothar, du- cându^p la Ro uă. pentru ¡ ^ ^ d is * culpa <Je,-*nn nuirile ce i se adu­

ceau ^ lezat incbi- iiate cu Nicolae I, Ipapa Urban 11 obligaatarTre rege cat ş ip e tenii oe-1 întovărăşiau, să primea­scă sfânta hostie.

Cronicarul adaugă că ei sfor fi împărtăşit J^W Jkm tra conştiinţei lor şi că af f r i^ e r it chiar în anul acela.

S Tradiţia mal etinde că regele

0nric IVfftax M Refuzat hostia, în îpul p e l i j ^ p n sale la Ganossa,

nu aibă aceeaş soartă ca Lothar.

In aiceiaş atmosferă m istică apar învăluite şi probele juridice, când părţile împricinate sunt obligate la comuniune, înainte de a fi ascul­tate.

Fermentul m istic se dezvoltă în

condiţiunile optime ale epocilor bigote, în culturi prodigioase. Gre­fat pe terenul fertil al m inţilor e- xaltate de supranatural, inspiră practici abjecte şi perverse, neîn­trecute până azi, de nici o fante­zie căzută în decadenţă. O singu­ră exemplificare, ca aceea a S-tu- lui Epifan, e suficientă, oa să m ă­soare prăpastia aberaţiunilor. El mărturiseşte că în timpul său, unii împingeau nebunia mistică, până ia be{ia cu sângele femeilor zi­când: .Acesta este sângele meu!“

Sub Ludovic XIV, hostia este su­primată, in urma avizului câtorva persoane influente şi pioase, care resgingeau ideea unui compromis intre eucharistie şi o viaţă desfrâ­nata, lipsită de scrupule morale.

W m S Z iş l i i ajung apoi să scrie vo- ®1 urne, de capacitatea Bibliotecei

d in Alexandria, asupra atitudinei iraneli în ajunul comuniunei, în raport cu îndatoririle ei casnice.

Janseniştii, predicau o viată de post şi rugăciuni, pentru a prepa­ra pe cel ce va prim i împărtăşa­nia.

Astăzi, în urma unei lente şi greoaie elaboraţuni dealungul se­colelor, aberatiunile mistice cre- iaite de gestul simbolic a lui Isus, au dispărut. Se precizează însfâr- şit pivotul religiei creştine, adevă­rata concepţie de adânc înţeles n- manitar, aceea tradusă în sacrifi­ciul sângelui şi al trupului, ca su­prem gest de iubire al semenilor.

TOLUS

SCMErRKPADlS LONDON BtBlIN Wf-N NfWVOC^

DÉPDEZENTANTA GENEDALÁ

Scherke U C U G E /T I’ /TD LIP/CANI 94

(LUPOAICA)DE VANZARE LA FARMACli DROGHERII Şl

O b ic in u iţ i-vă cu „Scherk Face Lotion" (ap a de faţâ

„Scherk").- Ea curăţă porii feţii şi îm p ie d ic ă naşterea

o ricâror defecte a le tenului.- în treb u in ţarea „Scherk

Face L o tion" ( a p a d e fa ţă „ S c h e rk " ) este foarte

p lă c u tă , d e o a re c e g ra ţie puterii ei de pătrundere

în p o r i , vă simţiţi în v io ra ţ i . - Faceţi o încercare!

S c h e r k . j c e

HpiM ilI III1 r” r w jT

Lotion( A p a d e i a t â „ S c h e r k " )

PARFUMERI1

„REALITATEA ILUSTRATĂ“. — Director Nic. Constantin.Redacţia şi Administraţia: str. Canst. Miile 7— 9— 11.

Preţul abonamentelor: Un an lei MO: fi lun i lei 200: 3 luni lei 100. Pentru străinătate lei 500 anual.

o n t i s a

c i v e i i u n i e n r u m o s .

9 Aprilie 1931 ' REALITATEA ILUSTRATA

SUPL IC IUL C R U C I IUPLICIUL crucii este cea mai veche condamnare imaginată de om, pentru a produce moartea prin chinuri îngrozitoare. Ori­

ginea acestei barbare pedepse o găsim în obiceiul celor vechi, de a lega condamnatul de un arbore, răstignindu-i braţele dealungul ramu­rilor. Moartea venia în m ijlocul suferinţelor atroce, determinată de i- mobilitatea forţată a corpului, prin tensiunea puternică a muşchilor.

Intervenía bineînţeles şi epuizarea prin sete şi foame, supliciu] prelungindu-se câteodată 3 sau chiar mai multe zile.

Cunoscută la început în Extremul Orient, răstignirea se mai prac­tică şi azi în unele provincii Manciuriene, la Chinezi.

Perşii, după cât relatează Herodot, — şi Scijii, — după povestirile lui Diodore de Sicilia, — o practicau deasemeni, împrumutând obiceiul mai târziu Grecilor, Egiptenilor, Cartaginezilor şi Romanilor.

Această filiatiune, arată că Evreii nu au fost prim ii cari să se fo­losească de supliciul crucii, ci o fost introdus la ei prin Romani, cu­ceritorii Palestinei.

Ceva mai mult, evreii nu aveau un termen propriu pentru a de­semna crucificarea, ci se folosiau de cuvântul „thalah” , care în­seamnă spânzurat.

Sărutul lui Iuda (aquaforte)

_ln ciclul ignonim iei care comporta întreaga operaţie a crucificării, intră şi obiceiul Romanilor de a lăsa cadavrul răstignitului pe cruce, pradă păsărilor. Evreii nu mai puţin cruzi, îl îngropau, însă îi sdrobiau fluierele picioarele, ca o măsură preventivă contra unei morţi simu­late.

Crucea a avut la început forma unui T, apoi a unui X, unui Y, şi în cele din urmă forma aceleia pe care a decedat Mântuitorul.

Condamnarea la moarte prin cruce era socotită ca cea mai degra­datoare şi rezervată sclavilor şi crim inalilor.

Supliciul comporta diferite ceremonii pregătitoare, care toate la un loc, sunt expresia celei mai fioroase bestialităţi.

Calvarul începea în curtea tribunalului, unde crucea era depusă pe jos, osânditul legat de ea cu frânghii, şi bătut cu vergi sau cu un fel de knut.

Pentru a-i mări durerile, imaginaţia fioroasă a călăilor a recurs la sare, care presărată pe rănile nenorocitei victime, producea usturimi de o acuitate indescriptibilă.

După acest prim act de o cruzime degradatoare, condamnatul era sculat sub lovituri de bice, şi târît pe străzi, purtând crucea în spinare,

prin mijlocul m ulţim ii delirante, care lovia, scuipa şi blestema, până la locul crucificării.

In această privinţă, relatările Apostolilor, nu au nim ic exagerat în ele, fiind o vie şi reală icoană a moravurilor justiţiare de-atunci. A- juns la locul supliciului, crucea era din nou întinsă pe pământ, şi condamnatul fixat, bătându-se cuie în m âin i şi un singur piron p'rin ambele picioare.

Cruzimea unor astfel de procedee, nu găseşte un suficient cores­pondent în graiul omenesc, pentru a se înfiera destul pofta abjectă de sânge şi inutilă suferinţă, menită să satisfacă numai instinctul carna­sier al unei hoarde de bestii.

Orgia sinistră era împinsă dincolo de orice lim ite, obligând ne­norocita fiin{ă ce nu mai păstra aproape suflul vieţii, să bea un vin amestecat cu fortifiante şi afrodiziace, pentru a-şi prelungi singură calvarul.

Câteodată, dacă printre asistenţi se afla şi o in im ă compătim i­toare, condamnatul căpăta în timpul supliciului, un burp'.e muiat în oţet, amestecat cu o fiertură de ierburi, sămânţă de mac, m irt şi c im ­bru, producându-i astfel o uşoară anestezie, până la moarte.

Supliciul barbar al crucificării se menţine câtva timp sub această formă, este trecut printre condamnările legale la Romani, culminează în epoca de persecuţie a creştinilor, pentru a fi abolit prima oară, din porunca împăratului Constantin. De aci înainte nu apare decât în ca­zuri excepţionale.

Crucea devine cu timpul simbolul creştinismului, în memoria su­ferinţelor lui Isus.

In anul 326, Sf-ta Elena, mama împăratului Constantin, întreprinde un pelerinaj la Ierusalim, şi după cât spune legenda, găseşte adevărata crufce pe care a fost răstignit Iisus Christos. Nenumărate biserici pre­tind a deţine şi azi bucăţi din această cruce.

Ca o reminiscenţă de cruzime păgână, se mai iveşte în Franţa în anul 1127, răstignirea lui Berthold, asasinul regelui Carol cel Bun. Execuţia ordonată de Ludovic cel Gros, a fost agrementată în plus, prin tr’un câine legat de cruce, ce muşca picioarele urgisitului con­damnat, sub bătaia vehementă a călăului.

încă o dovadă de fantezie inedită, demnă de cruzimea inchizitori­lor lui Torquemada. ROLLS

I N S E C T I C I D U L I D E A L

Foto Manassí

IN VÂNT DE PRIMĂVARĂ

Atelierele „Adeveriţi“, S. A.