Particularitatile nuveleiMoara cu noroc

de Ioan Slavici-nuvela realist psihologica-

Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, Ioan Slavici, este intemeietorul unei directii literare. Aceasta orientare, numita de Titu Maiorescu realism poporan, consolideaza dimensiunea realist-obiectiva a universului existential al satului si al targului de provincie si opereaza o remarcabila deschidere a prozei romanesti spre psihologic. La sfarsitul secolului al XIX-lea, speciile genului epic erau slab reprezentate, preferandu-se promovarea traducerilor.Ioan Slavici a jucat un rol substantial prin surprinderea transformarilor sociale, prin impunerea unor personaje memorabile, pe care, pentru a le evidential complexitatea si relevanta pentru contemporaneitate, ii include in nuvele, adica tocmai speciile genului epic care pun accentul pe transformarea personajelor ( ca exponenti ai lumii in care se integreaza ). Cel mai reprezentativ volum al sau de intituleaza Novele din popor si este publicat in 1881.Cea mai valoroasa proza din cartea amintita ramane Moara cu noroc, aceasta evidentiind atat calitatile de novelist ale lui Slavici, cat si viziunea sa despre lume. Aceasta nuvela psihologica este remarcabila nu numai prin complexitatea personajului principal, ci si prin observatia sociala pe care se construieste imaginea unei lumi de sfarsit de veac XIX.Tema realist- psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se dezvolta in relatie cu tema destinului ca prabusire.Titlul inchide o amara ironie. Este numele hanului asezat la o rascruce de drumuri, o raspantie care intoarce destinul eroilor spre tragic, schimband linistea colibei in zbucium, nefericire, tradare si moarte. Norocul se dovedeste efemer si inselator, o ispita scoasa in calea omului slab.Naratiunea se axeaza pe un singur fir narativ, concentrat in jurul involutiei protagonistului, Ghita, personaj tipologic ce evidentiaza efectele nocive ale delimitarii de lumea traditionala pentru a asuma principiile celei moderne. Pe de o parte, perspectiva narativa cu privire la transformarea lui Ghita este obiectiva, proza dobandind character realist. Pe de alta parte, decaderea sociala, morala si psihologica a personajului impune o fina analiza a conflictului interior, astfel justificandu-se component psihologica a nuvelei. Naratorul omniscient si omniprezent joaca un rol foarte important in desfasurarea actiunii, prin dimensiunea moralizatoare conferita nuvelei.Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul intamplarilor in ordine cronologica. Incipitul este de tip enuntiativ si apartine soacrei lui Ghita, numita simbolic batrana, adica persoana inteleapta. Cugetarea ei este o avertizare asupra fortelor conflictuale, avand rol moralizator ( termanii confictuali sunt saracia/ nu bogatia, linistea colibei/noroc nou.) Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct al personajului reflector simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat.Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, ( Ineu, Oradea sunt toponimice reale ), intr- o zona de rascruce, salbatica, plina de mister. Descrierea locurilor este marcata de simboluri thanatice cu rol premonitoriu nu zareai decat iarba si maracini. Actiunea se desfasoara pe durata unui an Anul trecut Pastele cazusera tocmai in timpul mutarii lor la Moara cu noroc. Timpul este real, obiectiv si consemnat laconic astfel trecu toamna si veni iarne, trecu iarne si sosi primavara. Ca si spatiul, in care se intalnesc locul binecuvantat si locul rau , si timpul este dublu valorizat. Jaful, crima, tradarea, uciderea Anei si sinuciderea se petrec noaaptea, intr-un timp al stihiilor dezlantuite. Subiectul este construit cu moment de mare tensiune. Situatia initiala surprinde nemultumirea lui Ghita fata de conditia sa sociala. Saracia devine pentru el, motiv de framantari. Hotaraste sa abandoneze linistea calibei sis a ia in arenda moara cu noroc. Aparitia lui Lica Samadaul constituie intriga, declansand conflictul. Ana intuieste ca Lica e om rau si primejdios. In sine lui, Ghita are aceeasi banuiala. Conflictul psihologic se amplifica treptat pe masura ce carciumarul intra in mecanismul afaverilor necinstite. Se va instraina de Ana si se va lasa manevrat de Lica, devenindu-i complice. Arendasul este jefuit si femeia in doliu ucisa cu copilul ei iar Ghita depune marturie mincinoasa. Tensiunea se amplifica, faptele precipitandu-de catre punctual culminant. In duminica Pastelui, carciumarul ii intinde o cursa lui Lica, hotarat sa-l dea prins jandarmului Pintea. Deznodamantul aduce rezolvarea conflictelor prin moartea eroilor. Hanul este purificat prin foc. Nuvela prezinta dezumanizarea lui Ghita urmarind actiunea nuvelei. Conflictul exterior ( pentru bani) este dublat de cel interior ( tumultul interior al protagonistului ) redat prin monolog interior si stil liber indirect.Ghita este un personaj rotund, care se transforma pe parcursul actiunii, el involuand dezumanizandu-se, pe cand Lica ramane un actant plat care isi schimba partial modul de a fi. Initial, protagonistul este necompromis, fiind un om corect, demn, respectat social, echilibrat interior, iubitor si protectiv in relatie cu membrii familiei. Ulterior, el se dovedeste egoist, obsedat de imbogatire, razbunator si lipsit de scrupule, ajungand sa-si puna in pericol copiii sis a-si ucida sotia. Dintr-un simplu cizmar, el devine un carciumar prosper, dar isi pericliteaza intreaga avere. In final, moare, nepasator in raport cu tot ceea ce dobandise. In schimb,Lica , reprezinta tipul infractorului, lipsit de scrupule, care isi urmareste mereu interesul, fiind capabil sa si ucida pentru atingerea lui. Memorabila in acest sens, se dovedeste replica lui Lica, atunci cand ii explica lui Ghita ca prima crima este traumatizanta, apoi, restul intra in firesc.Protagonistii nuvelei realist- psihologice sunt reprezentativi pentru oamenii mortificati interior din cauza obsesiei pentru bani, iar astfel de indivizi pot fi intalniti oriunde si oricand. Atat Ghita cat si Lica sunt create de Slavici pentru a reflecta schimbarile sociale generate de confruntarea parca vesnica (usor de identificat si in contemporaneitate), dintre traditie si modernitate.Cracterul realist al prozei, dimensiunea psihologica, accentul pus pe involutia personajului, marcheaza exemplaritatea nuvelei lui Slavici, reliefand veridic una dintre cele mai complexe problematici, inclusive a zilelor noastre efectele nocive ale dorintei rapide si ilegale de inavutire.