parlamentul româniei în anii reformelor ¿i primului råzboi...

ANASTASIE IORDACHE

Parlamentul României în anii reformelor

¿i primului råzboi mondial

1907-1918

Colec¡ia Paideia – ªtiin¡e • Seria Istorie

Lucrare elaboratå în cadrul programelor de cercetare ale Academiei RomâneINSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA“

© Editura PPPPPAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIA, 2001

75104 Bucure¿ti, România

Str. Bucur nr.18, sector 4

tel. : (00401) 330.80.06; 330.16.78

fax: (00401)330.16.77

Redactor: Radu Olteanu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale

IORDACHE, ANASTASIE

Parlamentul României în anii reformelor ¿i ai primului råzboi

mondial (1907-1918) / Anastasie Iordache. - Bucure¿ti : Paideia, 2000.p. 162; cm. - (ªtiin¡e. Istorie).Bibliogr.ISBN 973-8064-42-2

1. România

342.53(498)“ 1907 / 1918“

ANASTASIE IORDACHE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

ÎN ANII REFORMELOR

¿I PRIMULUI RÅZBOI MONDIAL

1907-1918

PAIDEIA

ARGUMENT

Elaboratå de mai mul¡i autori, în douå volume, Istoria Parlamentului ¿i a vie¡iiparlamentare din România pânå la 1918 a fost reduså la un singur volum din cauzacenzurii ¿i publicatå la Editura Academiei în 1983. Evident, ultima parte, referitoare la aniireformelor ¿i primului råzboi mondial, a fost supuså unei aspre cenzuri, datå fiind importan¡aevenimentelor, în care un rol primordial l-au avut primul ministru Ion I.C. Bråtianu ¿iguvernul såu liberal. Programul liberal de reforme dupå råscoala din 1907, marile reformeliberale preconizate încå din 1913, dezbåtute în prima parte a anului 1914, reluate ¿iadoptate în refugiul de la Ia¿i, în 1917, propuse spre revizuire de Parlamentul conservator,în 1918, au constituit principalele obiective de atac ale cenzurii, care a procedat la reducereala maximum a textului original ¿i la modificarea lui.

Editura Paideia restituie integral cititorilor såi textul original al lucrårii dr. AnastasieIordache, cu convingerea unei contribu¡ii esen¡iale la cunoa¿terea adevårului istoric despreevenimente de o covâr¿itoare importan¡å, care au premers ¿i condi¡ionat fåurirea statuluina¡ional român unitar în 1918.

¥n acest scop, Parlamentul României a avut un rol deosebit, mai ales în dezbaterea ¿iadoptarea marilor reforme liberale, atât de necesare democratizårii Vechii Românii, înperspectiva constituirii României Mari, prin alipirea provinciilor istorice din imperiile rus ¿iaustro-ungar, care vor comporta o unificare administrativå, legislativå, economicå ¿i socialå.

¥ntrevåzând o asemenea perspectivå, marele om politic ¿i de stat Ion I.C. Bråtianu,promotorul acelor reforme liberale ¿i arhitectul edificiului întregirii statale, a procedatsistematic, ferm, decis, fårå nici o abatere, la îndeplinirea idealului na¡ional al unitå¡iistatale, ini¡iat de genera¡ia ilustrului såu pårinte, Ion C. Bråtianu, arhitectul independen¡eina¡ionale în 1877-1878.

Radu-Dan Vlad

CAPITOLUL I

Programul de reforme al guvernårii liberale1907-1910

Parlamentul român a fost profund afectat de impactul, fårå precedentîn istoria modernå a României, produs asupra con¿tiin¡elor tuturor de cåtreråscoala ¡åranilor din 1907. Aproape întreaga via¡å parlamentarå se vadesfå¿ura în urmåtorii trei ani, de fapt, în perioada guvernårii liberale, subimperativul adoptårii unei legisla¡ii agrare menite a u¿ura cât de cât situa¡iagrea a ¡årånimii.

Guvernul conservator, aflat la putere în momentul declan¿årii råscoalei,se dovedea incapabil så facå fa¡å noilor împrejuråri. Anchilozat în formelevechi, desuete, ale unei doctrine de partid în flagrantå contradic¡ie cu noilecerin¡e ale vremii, el se vedea nevoit så cedeze puterea Partidului Liberal,oricum mai receptiv ¿i mai interesat în rezolvarea unor probleme de cea maimare importan¡å pentru evolu¡ia viitoare a României. La 12 martie 1907,guvernul conservator condus de Gh.Gr. Cantacuzino ¿i-a prezentat demisia.

¥n ¿edin¡a Camerei din 13 martie 1907, pre¿edintele noului Consiliude Mini¿tri, D.A. Sturdza, a dat citire Mesajului regal prin care au fostnumi¡i noii mini¿tri. Dupå aceea, primul-ministru a adresat deputa¡ilor apelulde a în¡elege situa¡ia existentå ¿i a acorda sprijin guvernului în împrejurårilegrele ale desfå¿urårii råscoalei. ¥¿i exprima convingerea cå numai în acestfel se puteau depå¿i gravele dificultå¡i. El sus¡inea cå nu era vorba desprijinirea unui guvern liberal, ci de un guvern al ¡årii, oricare ar fi acesta.Dezordinea, cum numea D.A. Sturdza starea de lucruri existentå ca urmarea declan¿årii råscoalei, va înceta numai dacå vor fi cu to¡ii de acord såînceteze. ºåranii erau concetå¡enii celor din Camerå ¿i cu to¡ii laolaltå trebuieså munceascå pentru propå¿irea ¡årii: „Så le deschidem ochii fra¡ilor no¿tri,aståzi råtåci¡i ¿i råzvråti¡i, cå oamenii nu pot tråi nicåiri ¿i niciodatå îndezordine“ 1. ¥n încheiere, primul-ministru fåcea apel la solidarizarea tuturor

1 Dezbaterile Adunårii Deputa¡ilor (în continuare, D.A.D.), ses. 1906-1907, nr. 47,¿edin¡a din 13 martie 1907, p. 826.

6 ANASTASIE IORDACHE

partidelor politice în asemenea momente grele, considerate primejdioasepentru ordinea de stat.

¥n ¿edin¡a Senatului din aceea¿i zi, 13 martie 1907, D.A. Sturdza, dupåcitirea Mesajului regal pentru numirea noului guvern, eviden¡ia gravitateamomentului, fåcând apel la solidaritate între partide. Sus¡inea, ¿i în acest forparlamentar, dificultatea sarcinilor guvernului, precum ¿i faptul cå numaidupå restabilirea lini¿tii se vor putea cerceta cauzele ¿i måsurile de remediere:„Suntem con¿tien¡i cå fårå ajutorul tuturor cetå¡enilor, ¿i îndeosebi alParlamentului, în care Partidul Conservator are majoritå¡i covâr¿itoare, nuputem ajunge a restabili ordinea turburatå[...]. Luând aceastå hotårâre, numai ståm în douå câmpuri inimice, ci lucråm împreunå pentru binele ¿i fericireapatriei comune“ 1.

Parlamentarii din cele douå Corpuri legiuitoare råspundeau cupromptitudine apelului fåcut de primul-ministru, îndeosebi ¿efii opozi¡ieiconservatoare. Astfel, în Camerå, Take Ionescu, considerând cå vorbe¿te înnumele marii majoritå¡i a deputa¡ilor, promitea tot sprijinul guvernuluipentru restabilirea ordinii ¿i påcii interne. Fåcea apel la încetarea luptelordintre partidele politice în scopul urmårit: „Scåparea patriei“. Guvernulavea de partea sa for¡a publicå ¿i un partid puternic, dar era necesar a avea¿i sprijinul celorlalte partide ¿i acesta, preciza liderul conservator, trebuiadat în întregime, fårå rezerve2.

Ion Lahovari, alt frunta¿ conservator, sus¡inea afirma¡iile lui TakeIonescu, considerând ¿i el solidaritatea absolut necesarå. Datoria tuturorconsta în a acorda sprijin pentru „stingerea focului“, apoi så se cercetezecauzele ¿i så se împiedice izbucnirea unor astfel de råscoale în viitor. P.P.Carp promitea cå va da concursul guvernului pentru reprimarea råscoalei,dar nu promitea sprijin pentru realizarea reformelor anun¡ate prin manifestulregal din 12 martie 1907: „Nu se promit lucruri sub imperiul fricii ¿i subimperiul råzvråtirii, al teroarei ¿i al ru¿inii. Lucrurile acestea ating interesemultiple, interese mari, interese care ar trebui så fie sacre ¿i d-lor de laguvern, precum ne sunt sacre nouå. ¥n ¡ara aceasta nu avem numai såteni,în ¡ara aceasta avem proprietari, în ¡ara aceasta avem o culturå, în ¡araaceasta avem o muncå [ sic!] care reprezintå o strådanie acumulatå a multordecenii ¿i care în momentul de fa¡å se distruge. ªi toate acestea au dreptul

1 Dezbaterile Senatului (în continuare, D.S.), ses. 1906-1907, nr. 44, ¿edin¡a din13 martie 1907, p. 663.

2 D.A.D., ses. 1906-1907, nr. 47, ¿ed. din 13 martie 1907, p. 826.

7PARLAMENTUL ROM¢NIEI ¥N ANII REFORMELOR ªI PRIMULUI RÅZBOI MONDIAL 1907-1918

la solicitudinea noastrå“1. Reformele anun¡ate nu se puteau acorda în acelmoment, dar se vor discuta în alte condi¡ii, dupå reprimarea råscoalei. P.P.Carp se situa astfel, ca de atâtea ori în trecut, pe pozi¡iile retrograde alemo¿ierimii conservatoare, interesate în men¡inerea vechii ståri de lucruri,deosebit de avantajoase pentru ea. D.A. Sturdza lua act cu satisfac¡ie dedeclara¡iile ¿efilor opozi¡iei cu care-¿i strângea cålduros mâna2.

¥n Senat, lucrurile se petreceau diferit, datoritå interven¡iei dr. C.I.Istrati, savant cu vederi mai înaintate decât mul¡i dintre contemporanii såi.Luând cuvântul, constata cå råscoalele au surprins conducerea ¡årii,momentele fiind de cea mai mare gravitate. De¿i ¡ara fåcuse reale progrese,„în lupta noastrå de toate zilele, în nevoia ce aveam så mergem tot înainte,se pare cå nu s-a dat aten¡ie destulå clasei muncitoare de la ¡arå [...], cåci,så nu ne ascundem, este oarecare dreptate în mi¿carea de aståzi“. ¥n ataresitua¡ie, preciza C.I. Istrati, era mult mai indicat un guvern format dinambele partide politice. Sus¡inea ¿i el cå trebuia acordat tot sprijinulguvernului în realizarea reformelor amintite, pentru cå acest guvern aveasarcina de a potoli råscoala ¿i a realiza armonia socialå prin stingerea urii3.

Gr. Tocilescu nu se mai situa înså la înål¡imea conceptelor politice alelui C.I. Istrati, de¿i era una din personalitå¡ile ¿tiin¡ifice de prestigiu ale¡årii. El sus¡inea cå va da concursul nelimitat guvernului, considerândråscoala un fratricid: „nimeni nu s-ar fi gândit cå aståzi så fim sili¡i såînscriem aceastå ru¿ine na¡ionalå, de a vedea fra¡i cu fra¡i sfâ¿iindu-se,nerespectând nici legi, nici averi, nici drepturi câ¿tigate“4.

Mitropolitul primat, mai ponderat, declara cå biserica nu face politicå,ea predicå pacea, se roagå pentru poporeni ¿i-i îndeamnå „så revie la unsentiment de lini¿te ¿i pace“5. N. Negri considera cå nu era timpul a se cercetacauzele råscoalei, ci de a da tot sprijinul guvernului, care ¿i-a asumat o greasarcinå. C. Dissescu aprecia ¿i el cå nu era timpul vorbelor, ci al faptelor,trebuind realizatå o împåcare socialå pe termen lung. El se pronun¡a pentruvotarea tuturor legilor propuse de guvern, pericolul fiind foarte mare6.

¥n finalul dezbaterilor a intervenit primul ministru, mul¡umind tuturorpentru cuvintele rostite. Guvernul va prezenta douå proiecte de legi, anume:

1 Ibidem.2 Ibidem, p. 827.3 D.S. ses. 1906-1907, nr. 44, ¿ed. din 13 martie 1907, p. 663.4 Ibidem, p. 664.5 Ibidem.6 Ibidem.


o lege pentru amânarea alegerilor comunale ¿i jude¡ene ¿i alta pentrususpendarea noilor circumscrip¡ii comunale, pentru a nu se produce noiagita¡ii la sate: „Trebuie så ie¿im cu to¡ii victorio¿i din criza grea în care amintrat. Trebuie så ie¿im din boala moralå în care ne aflåm“1.

Solidarizarea partidelor în fa¡a primejdiei extinderii råscoalei constituiaun fapt împlinit. Take Ionescu, unul dintre liderii proeminen¡i ai PartiduluiConservator, prezenta, într-una din ¿edin¡ele ulterioare ale Camerei, raportul¿i proiectul de lege cu privire la dreptul guvernului de a proclama starea deasediu. G.Gr. Cantacuzino, ¿eful Partidului Conservator, sus¡inea proiectulde lege, fiind primit de Adunare fårå discu¡ii. Supus votului, a fost admiscu 121 voturi, contra 12.

Anterior, raportor fiind tot Take Ionescu, se adoptase un proiect delege pentru desfiin¡area taxei de 5 lei pentru rezerve de porumb în caz desecetå, ¿i taxa de 15 bani pe decalitru de vin3. Politica de concesii esteutilizatå, în acest fel, concomitent cu cea de for¡å.

Dupå ce, în precedenta ¿edin¡å, din 15 martie 1907, regele declaraseînchiså sesiunea Parlamentului, la 26 aprilie, în fa¡a membrilor såi întruni¡iîn ¿edin¡a comunå extraordinarå, primul ministru, D.A. Sturdza, a datcitire Mesajului regal de dizolvare a Corpurilor legiuitoare: „¥n fa¡aîmprejurårilor actuale, un apel la ¡arå fiind necesar, v-am convocat însesiune extraordinarå, pentru a vå încuno¿tiin¡a cå Adunårile legiuitoareurmeazå a fi dizolvate“4. Prin mesajul regal, se fixau datele alegerilor:20, 22, 26, 28 ¿i 30 mai 1907. Parlamentul viitor era convocat în primasa ¿edin¡å la 7 iunie 19075. ¥n sesiunea încheiatå s-au votat 113 legi, 85 deindigenate; s-au fåcut 13 interpelåri.

La cele trei colegii, pentru Camerå au fost ale¿i 183 deputa¡i, iar laSenat 120 de senatori. ¥n prima ¿edin¡å a Camerei, din 7 iunie 1907,pre¿edintele Consiliului de Mini¿tri a dat citire mesajului regal, în care seamintea despre pacificarea internå, fåcându-se apel la deputa¡i ¿i senatoripentru „a stabili un echilibru satisfåcåtor între påturile sociale, careformeazå baza existen¡ii statului“. Convocarea în sesiune extraordinarås-a fåcut în scopul de a se constitui noile Camere. Se solicita sprijinulparlamentarilor în vederea studierii ¿i aplicårii måsurilor preconizate în

1 Ibidem, p. 730.2 D.A.D., ses. 1906-1907, nr. 47, ¿ed. din 15 martie 1907, p. 855.3 Ibidem, p. 828.4 Ibidem, nr. 48, ¿ed. din 26 aprilie 1907, p. 857.5 Ibidem.


manifestul din 12 martie 1907. Alåturi de rege, mesajul a fost semnat demembrii guvernului1.

¥n aceea¿i ¿edin¡å, s-a trecut la alegerea organelor de conducere alenoii Adunåri a Deputa¡ilor. A fost ales pre¿edinte provizoriu VictorAntonescu, care a fåcut apelul nominal: 162 de deputa¡i prezen¡i, 21 deabsen¡i. Sec¡iunilor verificatoare ale titlurilor noilor deputa¡i le-au fostadresate proteste contra unor alegeri. S-a procedat apoi la împår¡irea, printragere la sor¡i, a membrilor Adunårii în opt sec¡iuni de verificare, iar, încontinuare la verificarea titlurilor pe jude¡e. ¥n cadrul acestor verificåri,Gr.Gh. Cantacuzino a contestat alegerea de la Colegiul III de Olt, undecandidase alåturi de C. Basarab Brâncoveanu, care a întrunit 1045 voturi,iar el numai 22. Deputa¡ii liberali au pus în dezbatere acest caz. G. Panu acontestat punerea candidaturii la colegiul III de Olt a lui Gr.Gh. Cantacuzino,motivând cå acesta nu se putea adresa ¡åranilor, fiind contra reformelorliberale. El a fåcut numai demagogie, afirmând în fa¡a ¡åranilor cå s-aretras de la guvern spre a nu vårsa sângele råscula¡ilor, când, de fapt, råscoalaa început în timpul guvernårii conservatoare. Dupå Gh. Panu, a luat cuvântulI.I.C. Bråtianu ¿i a afirmat cå „este un act de curaj mare. Este o adevåratåsfidare a opiniunii publice ¿i punerea candidaturii d-lui Cantacuzino lacolegiul III de Olt ¿i aducerea discu¡iunii ei în Parlament“. Agita¡iileîntreprinse pentru reu¿ita în alegeri de cåtre partizanii lui Gr.Gh. Cantacuzinodenotau lipså de seriozitate ¿i råspundere, conchidea frunta¿ul PartiduluiLiberal. ¥n consecin¡å, a fost proclamat ales C. Basarab Brâncoveanu2.

¥n timpul alegerii noilor organe de conducere, N. Iorga, nou ales înAdunarea Deputa¡ilor, adresa o interpelare ministrului de Interne, cerândamnistierea råscula¡ilor aresta¡i, spre „a închide durerosul capitol socialal råscoalelor ¡åråne¿ti“; comunicarea rezultatului anchetei împotriva celorce au comis „fapte reprobabile sau criminale, båtåi ¿i asasinate“; pårereaguvernului fa¡å de problema reformelor ¿i eventual prezentarea unuiprogram în aceastå privin¡å; luarea de atitudine din partea guvernuluifa¡å de abuzurile ¿i ingerin¡ele electorale, în sensul pedepsirii celor„vinova¡i de un ilegal ¿i moral exces de zel“ 3. S-a luat act de interpelarespre a fi comunicatå guvernului.

Dupå terminarea verificårii titlurilor în cele 8 sec¡iuni ¿i validareanoilor ale¿i, s-a procedat la alegerea pre¿edintelui Adunårii. Din 144 dedeputa¡i prezen¡i, 142 au votat pentru alegerea lui M. Pherekyde. Ca

1 D.A.D., ses. extraordinarå 1907, nr. 1, ¿ed. din 7 iunie 1907, p. 1.2 Ibidem, pp. 1-13.3 Ibidem, nr. 2, ¿ed. din 8 iunie 1907, p. 17.


vicepre¿edin¡i au fost ale¿i: Em. Porumbaru cu 122 de voturi, G. Panu cu122, 8 secretari ¿i 4 chestori ai Adunårii, dupå care s-a procedat la împår¡irea,prin tragere la sor¡i, a deputa¡ilor în 7 sec¡iuni1.

¥ndatå dupå terminarea alegerii organelor de conducere, deputa¡ii autrecut la dezbaterea ¿i adoptarea primelor måsuri legislative. Primul proiectde lege a fost prezentat de D.A. Sturdza. El se referea la declararea de utilitatepublicå a rectificårii râului Suceava la frontiera cu Austro-Ungaria, datåfiind schimbarea cursului acestui râu în trecut. Em. Costinescu a dat apoicitire mesajului înso¡itor al unui nou proiect de lege cu privire la ratificareamåsurilor luate de guvern pentru restituirea taxei de 5 lei pentru porumb încaz de secetå, perceputå fiecårui ¡åran. S-a cerut urgen¡a. A mai prezentat unproiect de lege pentru ratificarea decretului regal din 3 aprilie 1907, referitorla repartizarea de ajutoare pentru daunele provocate de råscoalå2.

¥n ¿edin¡ele urmåtoare ale Adunårii au fost adoptate legea cu privire larectificarea liniei de frontierå cu Austro-Ungaria pe noul curs al râuluiSuceava, legea pentru modificarea articolului 30 al legii electorale din 1884,în sensul de a se declara incompatibile func¡iile de primar ¿i ajutor deprimar cu cele de deputat sau senator, întrucât creau mari inconveniente înactivitatea de administra¡ie localå. Se excepta de la aceasta primarulmunicipiului Bucure¿ti. S-a mai adoptat legea pentru aprobarea unor creditenecesare unor lucråri de utilitate publicå3.

A¿a precum fuseserå deja anun¡ate la începutul sesiunii extraordinare,au fost dezbåtute ¿i adoptate ¿i alte legi. Una dintre acestea se referea laajutorarea din partea statului cu credite pentru daune provocate de råscoale.De fapt, era vorba de ratificarea måsurilor întreprinse de guvern ca urmarea dispozi¡iilor din decretul regal dat la 3 aprilie 1907, referitoare la ajutorareacelor pågubi¡i cu prilejul råscoalelor ¡åråne¿ti. ¥n expunerea de motive aproiectului de lege, prezentatå de Em. Culoglu, se justificau måsurileîntreprinse deja cu scopul de a nu se periclita dezvoltarea economicå. ¥nprimul rând, s-a procedat la reglementarea învoielilor agricole,înlåturându-se dificultå¡ile în încheierea lor, apoi la sprijin financiar alcelor pågubi¡i – unii proprietari ¿i arenda¿i aveau resurse suficiente pentrua face fa¡å situa¡iei dupå råscoalå, al¡ii, înså – nu, nemaiputând continuaactivitatea agricolå. Deci, pierderi pentru economie. Prin decret, s-au datdispozi¡ii prefec¡ilor din jude¡ele unde råscoala a fost mai intenså så constate

1 Ibidem, p. 15.2 Ibidem, pp. 17-29.3 Ibidem, pp. 29-38.


situa¡iile cele mai grele, numårul celor pågubi¡i ¿i suma necesarå fiecåruia,deschiderea de credite gratuite cu dobânzi de 6%, apoi de 5%, restituibiletreptat în curs de trei ani1. Prin urmare, era vorba de împrumut, credite cudobânzi, ¿i nu de despågubiri propriu-zise.

¥n dezbaterea proiectului de lege, deputatul C. Pietraru afirma cå,principial, nimeni nu i se putea opune. ¥n aplicarea prevederilor sale, seputeau face înså unele rezerve. Astfel, se putea observa cå prefec¡ii nu erauîn måsurå de a efectua cu competen¡å evaluarea daunelor provocate, uneoriasemenea evaluåri fiind de-a dreptul ridicole. ¥n spiritul legii, se acordauajutoare ¿i nu se fåcea o favoare. C. Pietraru cerea ca guvernul så-¿iîndeplineascå datoria, så nu îngåduie pårtinirea. Pentru aceasta, era necesarca acele comisii însårcinate cu evaluarea daunelor så fie formate dinspeciali¿ti. Pus la vot, proiectul de lege a fost adoptat în unanimitate. Aumai fost adoptate legea pentru ratificarea dispozi¡iilor luate de guvern dea se restitui taxa de 5 lei, precum ¿i unele legi de mai micå însemnåtate2.

¥n mod vådit, se tergiversa punerea în dezbatere a gravelor problemece fråmântau societatea româneascå. Se cåutau paliative. De aceea se ¿iivesc divergen¡e în problema perspectivelor dezbaterilor parlamentare.Deputatul învå¡åtor N. Matei dorea så abordeze problema agrarå, dar a fostrefuzat, pe considerentul cå nu era la ordinea zilei. Deputatul N.T. Pop s-areferit apoi la programul de reforme prevåzut în manifestul de la 12 martie1907. El cerea guvernului så precizeze cauza neaducerii în dezbatere aproiectului legii care autoriza plata despågubirilor proprietarilor ¿iarenda¿ilor de pe urma daunelor provocate de råscoale. D.A. Sturdzaråspundea cå aceastå lege se va avea în vedere împreunå cu toate celelaltemåsuri referitoare la problema agrarå. Deocamdatå, o asemenea problemånu era încå studiatå. N. Iorga a protestat pentru felul cum în¡elegea guvernulså rezolve interpelårile: deputatului C. Pietraru nu i s-a råspuns. Apoi, lapropunerea primului ministru, s-a dat cuvântul deputatului N. Matei, sprea expune dolean¡ele ¡årånimii. Printre altele, acesta propunea de a se înfiin¡ao comisie cu sarcina de a studia rela¡iile dintre ¡årani ¿i proprietari, care nuerau deloc bune. Opina pentru ideea ca ¡åranul român så se ocupe cu cevaproductiv, spre a se putea elibera economice¿te. El trebuia îndemnat så seocupe de industria micå. Copiii din mediul rural urmau a se pregåti înateliere înfiin¡ate pe lângå ¿coli. ºåranul mai trebuia îndemnat de a facecomer¡. Propunea så se înfiin¡eze în fiecare sat ¿i cåtun câte o cooperativå

1 Ibidem, pp. 39-40.2 Ibidem, pp. 40-45.


de produc¡ie ¿i consum, în proprietate colectivå. Dincå Schileru a fåcut ¿iel unele propuneri pentru îmbunåtå¡irea situa¡iei ¡årånimii, men¡ionate dejaîn mare parte în programul guvernamental1.

Sesiunea extraordinarå se încheia, astfel, fårå realizårile atât de multa¿teptate de ¡årånimea atât de agitatå în primåvara anului 1907. Primul minis-tru, referindu-se la discu¡iile din sesiune, remarca faptul cå în toamnåproblema primordialå a dezbaterilor va fi cea agrarå. Recuno¿tea cå ¡årånimeaconstituia majoritatea popula¡iei ¡årii ¿i merita o aten¡ie sporitå. Tehnicaagricolå era foarte înapoiatå în România. D.A. Sturdza constata cå, în secolulal XX-lea, agricultura nu se situa la înål¡imea descoperirilor tehnico-¿tiin¡ificeale timpului, fiind cu o sutå de ani în urmå: „E cert cå la noi cei mai mul¡imuncim påmântul ca înainte cu o sutå de ani. Ba eu cred cå suntem încå maiînapoia¡i. Nici noi, proprietarii mari, nu ståm în mijlocul progresuluiagriculturii actuale[...]. ºårånimea este înapoiatå cu peste un secol ¿i s-afåcut foarte pu¡in pentru a o împinge ¿i pe ea în progresul general“ 2.

ªeful Partidului Liberal î¿i exprima convingerea cå problema agraråtrebuia rezolvatå cu multå chibzuin¡å. ¥n acest scop, guvernul propuneaalcåtuirea unei comisii din 34 de membri, care så studieze problema agrarå.Cei propu¿i au fost apoi ale¿i ¿i astfel comisia a fost constituitå. ¥n final,D.A. Sturdza a dat citire Mesajului regal pentru închiderea sesiuniiextraordinare, exprimându-se speran¡a într-o rodnicå activitate legislativåa Parlamentului în sesiunea viitoare, când se a¿teptau a fi dezbåtute legidintre cele mai importante referitoare la problema agrarå3.

Dupå marea råscoalå a ¡åranilor din 1907, în loc så se procedeze la oreformå agrarå, s-a recurs, ca de obicei, la unele amelioråri ale situa¡iei¡årånimii, din cauza puternicei opozi¡ii contra oricåror reforme alatifundiarilor din Partidul Conservator. Solu¡iile propuse de guvernul liberalnu råspundeau satisfacerii necesitå¡ii de påmânt a ¡årånimii. Erau menitenumai så punå stavilå abuzurilor în lumea satelor. Cu toate acestea, adoptareaproiectului de lege, în forma prezentatå în Parlament, a fost periclitatå,fåcându-se concesii însemnate din partea guvernului.

¥n timp ce guvernul liberal propune proiectele de legi privind învoielileagricole, Casa Ruralå, monopolul cârciumilor la sate, asocia¡iile ¡åråne¿ti,reorganizarea judecåtoriilor de ocol, desfiin¡area trusturilor arendå¿e¿ti,arendarea påmântului la ¡årani etc., P.P. Carp, ¿eful Partidului Conservator,

1 Ibidem, pp. 47-50.2 Ibidem, nr. 5 din 14 iunie 1907, p. 50.3 Ibidem, pp. 51-53.


prezintå proiectele sale de legi cu privire la reforma administrativå,modificarea tocmelilor agricole ¿i a båncilor de stat, încurajarea på¿unilorartificiale.

¥mpotriva proiectelor de reforme ale guvernului liberal se situa ¿i regele.Ion Kalinderu, administratorul domeniilor Coroanei, într-o convorbire cuAl. Marghiloman, l-a încredin¡at cå „proiectele guvernului nu vor fi votatea¿a cum sunt formulate; – Coroana nu vrea atingere de proprietate, ideileei sunt conservatoare“. I. Kalinderu aprecia cå existå „pânå la cinci violåriale dreptului de proprietate în legea învoielilor agricole; cå manifestulconstituie o gre¿ealå ¿i nu trebuie confundat cu proiectele de legiguvernamentale“. ¥n schimb, regele i-a spus cå proiectele PartiduluiConservator „sunt în¡elepte, dar trebuiesc mai bine cunoscute“. Regelepropunea înfiin¡area unei institu¡ii de credit care „så permitå ¡åranilor så-¿irotunjeascå påmânturile. Coroana ¡ine la aceasta“ 1.

Or, precum se ¿tie, regele avea autoritate în stat ¿i se implica directîn problemele de interes na¡ional. Opozi¡ia suveranului ¿i a conservatorilora contribuit în mare måsurå la diminuarea måsurilor preconizate înproiectele de legi propuse de guvern, întrucât adoptarea lor depindea deto¡i factorii politici.

Noua sesiune parlamentarå ¿i-a început dezbaterile la 15 noiembrie1907, prin obi¿nuitul Mesaj regal. ¥nso¡it de principele mo¿tenitor, regeleCarol I a citit personal mesajul în fa¡a deputa¡ilor ¿i senatorilor. ¥ncepeaprin a-¿i exprima speran¡a într-o rodnicå activitate parlamentarå menitåde a legifera raporturile dintre ¡årani ¿i proprietari, în primul rândînvoielile agricole ¿i Casa Ruralå. Rela¡iile cu ¡årile vecine erau consideratebune. Se men¡iona necesitatea dirijårii finan¡elor cu multå pruden¡å, încondi¡iile existen¡ei unei crize economice generale. Apreciindu-se preaoneroase, au fost desfiin¡ate taxele pe decalitru de vin ¿i pentru asigurareade porumb în caz de secetå, precum ¿i perceperea impozitului funciarpentru venitul proprietå¡ilor mici la fel ca pentru marile proprietå¡i. Deasemenea, se va prezenta de cåtre guvern un proiect de lege pentru u¿urareapagubelor suferite în timpul råscoalelor de cåtre proprietari. Se maimen¡iona ini¡ierea unor måsuri pentru orientarea într-o direc¡ie practicå aînvå¡åmântului rural primar. Se mai anun¡au måsuri pentru organizareamarinei militare. ¥n Mesaj, se fåcea apel la solidaritate între to¡i cetå¡enii

1 Al. Marghiloman, Note politice, 1897-1924, vol. I, Bucure¿ti, 1927, p. 63.


¡årii. Corpurile legiuitoare erau chemate så lucreze în spirit de împåciuire¿i dragoste de patrie1.

Dupå alegerea lui M. Pherekyde ca pre¿edinte al Adunårii, s-a trecutla verificarea titlurilor unor deputa¡i nou ale¿i pe locurile råmase vacante.Deputa¡ii au fost împår¡i¡i în 7 sec¡iuni, prin tragere la sor¡i; apoi s-auales diverse comisii ale Adunårii: financiarå, bugetarå, de peti¡ii,comunalå2. ¥n ¿edin¡a din 22 noiembrie, D.A. Sturdza, pre¿edinteleConsiliului de Mini¿tri a depus urmåtoarele proiecte de legi: tratatul decomer¡ ¿i naviga¡ie dintre România ¿i Bulgaria; prelungirea conven¡ieicomerciale dintre România ¿i Turcia3.

¥n råspunsul Adunårii Deputa¡ilor la Mesajul tronului, prezentat de Al. Djuvara, se începe prin a se demonstra necesitatea reprimårii råscoalei,dar ¿i a unor måsuri legislative „menite så statorniceascå raporturi economicemai drepte între diferitele straturi ale poporului nostru“4.

La dezbateri, primul se înscrie N. Iorga. El considerå råscoala dinmartie ca o „stra¿nicå“ loviturå datå claselor conducåtoare, dupå care ar fitrebuit så se trezeascå la realitate, prin întreprinderea unor largi måsurilegislative cu caracter general: „Aici nu este vorba de înlåturarea uneinemul¡umiri locale, sau de o cârpealå administrativå, sau de un frâu puscutårui sau cutårui arenda¿, care este din cale afarå de nerespectuos fa¡å deoameni[...]. Nu putea så fie vorba numai de atât, trebuia så fie vorba de oprefacere totalå a unei ¡åri“5.

Dupå opinia lui N. Iorga, în fa¡a agita¡iilor fåcute de proprietari ¿iarenda¿i, Partidul Liberal, aflat la putere, de¿i „este legat de reforme“, adat înapoi. Renun¡area la unele proiecte de legi ¿i modificarea în sens negativa altora, sub presiunea „claselor interesate“, face imposibilå votarea dinpartea sa a råspunsului la Mesajul tronului. El se ridica contra reprimåriisângeroase a råscoalei, afirmând cå s-au såvâr¿it „lucruri oribile care aratåcå clasa dominantå e alcåtuitå ¿i din indivizi cu instincte feroce“6.

N. Iorga critica mobilurile politice care ståteau la baza alegeriideputa¡ilor la Colegiul III. De fapt, acesta constituia o zestre guvernamentalå.ºåranii nu erau reprezenta¡i de deputa¡i ale¿i dintre ei, ci de clasele

1 D.A.D., ses. 1907-1908, nr. 1, ¿edin¡a din 15 noiembrie 1907, pp. 1-2.2 Ibidem, pp. 3-11.3 Ibidem, p. 12.4 Ibidem, nr. 7, ¿ed. din 23 noiembrie 1907, p. 13.5 Ibidem, p. 17.6 Ibidem, pp. 17-27.


conducåtoare, ceea ce nu era altceva decât o mascaradå politicå: „Gåsesccå e foarte råu ca colegiul al III-lea så nu fie reprezentat prin ¡årani ¿igåsesc cå este ¿i mai råu ca [sic!] colegiul al treilea så nu voteze cu desåvâr¿ireliber, cum fårå îndoialå n-a votat liber la ultimele alegeri; au votat oamenicare au fost impu¿i. Dar, må a¿teptam ca dintre ale¿ii colegiului al treilea,cari sunt în cea mai mare parte ale¿i sub anumite pasiuni, må a¿teptam camåcar dintre acei ale¿i care poartå cinstitul port ¡årånesc, ce trebuie såascundå o cuviincioaså inimå de ¡åran ¿i så ascundå iubire pentru clasadin care face parte, må a¿teptam ca dintre deputa¡ii ace¿tia så se iveascå omi¿care de simpatie pentru amnistiere, o mi¿care de simpatie pentru reformeleagrare, o mi¿care de simpatie pentru aceia care vin så propunå cercetåriasupra acelora cari såvâr¿ise crime contra ¡åranilor. ªi întâia oarå cândam sim¡it care era situa¡iunea mea în Camerå, a fost când am våzut deputa¡iicolegiului al III-lea stând indiferen¡i la revendicårile ¡åranilor, privind cunedumerire sau chiar cu oarecare ironie pe aceia cari vorbeau înainte detoate pentru clasa lor ¡åråneascå ¿i în folosul ¡åranilor“1.

¥n continuarea argumentårii sale, N. Iorga considera cå ¡årånimea s-aridicat la luptå pentru o reformå generalå. Aceastå reformå ¡åranii au cerut-oprin jertfe ¿i sânge: „ªi a fost o jertfå groaznicå la noi în 1907, când ¡åraniiau mers cu pieptul deschis înaintea armelor cari apårau o stare de lucrurirezematå pe o veche nedreptate, ¿i om vedea în ce împrejuråri s-a fåcutaceasta ¿i dacå se poate justifica felul cum s-au omorât sute ¿i mii deoameni, [...] sunt silit, fa¡å de dezvoltarea ulterioarå a împrejurårilor, såzic cå manifestul din martie a fost smuls de spaimå. Så fereascå Dumnezeuså mai avem nevoie de o altå spaimå ca så ne aducem aminte de întregulmanifest de atunci“2.

Critica fåcutå de N. Iorga partidelor de guvernåmânt e conceputåjudicios, pe deplin întemeiatå. Firesc ar fi fost så punå ceva în loc, så vinåcu un program mai înaintat de rezolvare a problemei agrare. Dar, sprepaguba for¡elor politice militante pentru progresul social, N. Iorga s-amen¡inut la nivelul dezideratelor de ordin general, pentru cå era el însu¿iun conservator, ¿i nu un liberal. Aceasta i-a permis primului-ministru,D.A. Sturdza, ¿i altor vorbitori så-l combatå. D.A. Sturdza afirmå cå N.Iorga a comis exageråri din pasiune, pentru a-¿i face popularitate, ceea cenu era în totul lipsit de temei3.

1 Ibidem, p. 16.2 Ibidem, p. 18.3 Ibidem, p. 28.


Deputatul colegiului III, ªt. Dråghicescu, învå¡åtor såtesc, combate ¿iel afirma¡iile lui N. Iorga, pe motiv cå „a sus¡inut chestiunea ¡åråneascånumai din punct de vedere teoretic“ 1, ceea ce era iarå¿i întemeiat.

¥mpotriva reformelor proiectate de liberali se ridicå cu hotårâre frunta¿ulconservator N. Filipescu. El afirmå cå proiectele de legi au „expuneriîn¿elåtoare, principii îndråzne¡e ¿i postulate ale programelor socialiste, pentrua stabili un antagonism între cele douå partide politice“, potrivit cåruia cinese opune reformelor este contra ¡åranilor. Declarå cå va combate cu toatåenergia proiectul liberal de învoieli agricole, precum ¿i cel al înfiin¡årii CaseiRurale. Considerå cå e în interesul ¡årii de a påstra marea proprietate ¿i el seopune måsurilor care tind s-o suprime. Partidul Conservator a acordat500 000 ha ¡åranilor, pe când „partidul liberal a de¿teptat în mod constant înmintea ¡årånimii fågåduieli nerealizabile ¿i în acela¿i timp a slåbit toateresorturile ideii de ordine“. Programul liberal „continuå politica de ame¡ire apopula¡iei rurale, prin trezirea unor iluziuni de¿arte“ 2.

Dupå opinia lui N. Filipescu, învoielile agricole în vigoare sunt învoielinormale, rezultate din starea economicå existentå, pe baza unor legieconomice. Aceste legi nu pot fi înlåturate. ¥nvoielile agricole includ ¿ipre¡ul muncii ¿i pre¡ul påmântului, încât e gre¿it ra¡ionamentul care tindeså demonstreze cå urcarea învoielilor agricole cauzatå de scumpirea pre¡uluipåmântului rezultå din ieftinåtatea muncii. E o inep¡ie a sus¡ine cå påmântuleste scump ¿i munca ieftinå. Liberalii, prin måsurile preconizate, favorizeazåcalea spre socialism, nesocotesc legile economice3.

Aser¡iunile lui N. Filipescu fåceau parte din cunoscutul arsenal deluptå contra reformelor, al Partidului Conservator. Argumentele erau vechi,perimate. Doar modalitatea de expunere era nouå. Altminteri, acelea¿ipersonalitå¡i de frunte ale vie¡ii publice se urcau periodic la tribunaParlamentului pentru a sus¡ine, prin crearea de confuzii între termeni,necesitatea latifundiilor, agitând cu predilec¡ie problema pericoluluisocialismului.

Tuturor le råspunde I.I.C. Bråtianu. Momentul este prea grav pentru aduce discu¡iile pe terenul steril al demonstra¡iilor de tot felul. De aceea, nuva råspunde acuza¡iilor formulate de opozi¡ie. Reformele sunt reclamate înmod obiectiv ¿i nu au nici o legåturå cu råscolirea de patimi. Måsurile ce sepreconizeazå n-au nimic comun cu socialismul. Manifestul regal din

1 Ibidem, nr. 9, ¿ed. din 24 noiembrie 1907, p. 41.2 Ibidem, 1907-1908, nr. 10, ¿ed. din 26 noiembrie 1907, p. 49.3 Ibidem, pp. 50-60.


12 martie 1907 trebuie aplicat, pentru cå de acesta depinde creditul socialal claselor conducåtoare. Acest credit nu trebuie zdruncinat. Liberalii sunt¿i ei în mare parte proprietari, încât Partidul Conservator nu-¿i poate rezervaexclusiv dreptul de a vorbi în numele marii proprietå¡i. Sentimentul deproprietate nu se poate doza dupå întinderea mo¿iilor. A¿adar, parlamentariiliberali, alcåtuind majoritatea au dreptul så se pronun¡e ca proprietari înfavoarea reformelor1.

I.I.C. Bråtianu sus¡ine cå nu este momentul så se facå organicism,pentru cå a¿a cum se face „este pentru proprietate ceea ce este clericalismulpentru religie. Este o formå a ståruin¡ei care, în dorin¡a de a apåra preamult pår¡i care nu sunt esen¡iale ale institu¡iunilor, le înåbu¿å ¿i le omoaråprin strângerea lor prea strâmtå ¿i neinteligentå“2.

¥n sprijinul afirma¡iilor lui I.I.C. Bråtianu, intervine primul-ministru,D.A. Sturdza, combåtându-l pe N. Filipescu. El face apel la în¡elegere dinpartea adversarilor politici. Patima ¿i ura n-au ce cåuta, programul liberalfiind cunoscut mai demult3.

Dupå o scurtå interven¡ie a lui Al. Marghiloman contra închideriidiscu¡iilor, Adunarea Deputa¡ilor hotårå¿te punerea la vot a proiectului deråspuns la Mesajul tronului. E admis cu 70 voturi contra 64.

Lucrårile Senatului s-au deschis la 16 noiembrie 1907. ¥n func¡ia depre¿edinte al Senatului a fost ales P.S. Aurelian cu 63 de voturi din 74.Ca vicepre¿edin¡i au fost ale¿i: C. Climescu, P. Poni, C. Costescu-Comåneanu,Al. Nicolaid. Au mai fost ale¿i 8 secretari ¿i 4 chestori. ¥n ¿edin¡ele urmåtoare,din 17 noiembrie, s-au ales, prin vot, comisia pentru redactarea råspunsuluila Mesajul tronului, precum ¿i pre¿edin¡ii celor 5 sec¡iuni5. Mesajul tronuluifiind prezentat în ¿edin¡a comunå a celor douå Corpuri legiuitoare, în Senaturmau a avea loc prezentarea ¿i dezbaterile proiectului de råspuns la Mesaj.Omagiindu-se prezen¡a regelui la deschiderea Parlamentului, în proiectul deråspuns se men¡iona cå Senatul era con¿tient de „neapårata nevoie calegåturile dintre diferitele påturi ale ¡årii så fie cât mai strânse“. Serecuno¿tea necesitatea unor bune rela¡ii între marii proprietari ¿i ¡årånime¿i se promitea tot sprijinul pentru punerea în aplicare a reformelor prevåzuteîn manifestul de la 12 martie 1907. Se apreciau, apoi, raporturile bune ale

1 Ibidem, pp. 60-61.2 Ibidem, p. 62.3 Ibidem, pp. 62-63.4 Ibidem, p. 64.5 D. S., ses. 1907-1908, ¿ed. din 16, 17, 19 noiembrie 1907, pp. 3-11


statului român cu vecinii såi. Senatul se angaja så sprijine guvernul înscopul u¿urårii daunelor provocate de råscoale, pentru pregåtirea ¿iînzestrarea armatei. ¥n final, se exprima adeziunea Senatului la realizareaunui climat politic de în¡elegere, necesar înfåpturii operei legislative1.

La dezbaterea proiectului de råspuns la Mesaj, Gh.Gr. Cantacuzinoeviden¡ia noutatea sa, fa¡å de cele precedente, anume, punerea cu acuitate aproblemei agrare. Råscoalele au turburat con¿tiin¡a publicå: „Asemeneafenomene anormale nu se pot produce în via¡a popoarelor fårå cauze adânci“.Recuno¿tea situa¡ia grea a ¡åranului: „Via¡a ruralå, astfel cum este alcåtuitåaståzi, este pentru dânsul un izvor nesecat de suferin¡e ¿i durere“. Cei ce artrebui så se ocupe de el îl ignorå. Pe acest teren a fost aruncatå – continuaGh.Gr. Cantacuzino –, såmân¡a urii, care a încol¡it, provocând „råzboiulcivil“, întrucât, dupå opinia lui, o propagandå criminalå a contribuit ladezlån¡uirea furtunii. Cred cå „nu prin fågåduieli amågitoare, nu prin speran¡ede¿arte de împår¡iri de påmânt se poate da o solu¡iune cestiunii agrare, cinumai printr-un lung ¿ir de legi în¡elepte, bine cugetate ¿i practice, menite aîmbunåtå¡i starea atât materialå, cât ¿i moralå a såteanului nostru, fåråviolarea dreptului de proprietate, fårå crearea de servitu¡i, fårå încåtu¿arealibertå¡ii ¿i zdrobirea proprietå¡ii mari. Necesitatea reformelor se impune ¿idorim a le såvâr¿i în în¡elegere comunå. Dar eficacitatea lor atârnå de moduld-a le concepe ¿i d-a le adapta la nevoile adevårate ale såteanului, continuatecu dreptul de proprietate“. A¿adar, reforme, fårå reformarea rela¡iilor deproprietate!!! Gh.Gr. Cantacuzino, ¿eful Partidului Conservator, mareproprietar rural, propune orice alte solu¡ii pentru ameliorarea situa¡iei ¡årånimii,în afarå de cea esen¡ialå – acordarea de påmânt prin expropriere, dreptul deproprietate fiind considerat imprescriptibil. Acest drept, sublinia liderulconservator, „nu se poate ¿tirbi nici prin dispozi¡iuni legislative få¡arnice ¿ipiezi¿e, nici prin dezlån¡uirea poftelor mul¡imii, pofte pornite de jos, cu speran¡ad-a fi ocrotite ¿i sus¡inute de sus“2.

Conservatorii, în fapt, se opuneau måsurilor preconizate spre a fiînfåptuite în manifestul din 12 martie 1907, nefiind dispu¿i la concesiimajore, atingåtoare de privilegiile marii proprietå¡i rurale. D.A. Sturdza,¿i el un mare proprietar, dar cu vederi mai înaintate decât conservatorii, luacuvântul ¿i preciza cå oricare ar fi opiniile unuia sau altuia dintre cei defa¡å, problema agrarå era de mare gravitate ¿i prioritarå între toate: „Noi

1 Ibidem, nr. 9, ¿ed. din 29 noiembrie, pp. 19-20.2 Ibidem, p. 20.


nu suntem chema¡i aci pentru a ne exprima sim¡åmintele, ci pentru a luahotårâri. Hotårârea aceasta nu poate fi alta, decât aceea bazatå pe bunaîn¡elegere dintre noi to¡i de orice opiniune am fi“, întrucât problema agraråa fost ¿i va fi cel mai greu de rezolvat: „Acum 50 de ani cestiunea seprezenta grea, dar aståzi e încå mai grea, când suntem un stat care ocupå opozi¡iune în lume“. Legile trebuie adoptate, înså trebuie ¿i aplicate.Face apel la armonie: „så nu ne mai du¿månim, chiar având idei diferite“1.

T. Maiorescu declarå cå opozi¡ia va renun¡a la discutarea Adresei, încontinuare, cu o rezervå înså, aceea fåcutå de Gh.Gr.Cantacuzino: neatingereadreptului de proprietate. S-a pus la vot închiderea discu¡iilor ¿i s-a admis,apoi s-a votat, în unanimitate, proiectul de råspuns la Mesajul tronului,alegându-se o comisie care så-l înmâneze2.

¥n Camerå, la 27 noiembrie 1907, I.I.C. Bråtianu citea Mesajul regal,prin care se recomanda spre dezbatere proiectul de lege a învoieliloragricole, cerându-se urgen¡a. Adunarea Deputa¡ilor l-a trimis de îndatå îndezbatere sec¡iilor ¿i comitetului de delega¡i3.

Concomitent, P.P. Carp depune, din ini¡iativa parlamentarå: proiectul delege referitor la tocmelile agricole, proiectul de lege pentru crearea de fâne¡e¿i proiectul de lege pentru înfiin¡area unei bånci agricole. Aceste proiecte delege erau semnate de P.P. Carp, Al. Marghiloman, Take Ionescu, I. Lahovari,N. Botez, N.D. Ghika, N. Filipescu,C. Costescu-Comåneanu, Mihail G.Cantacuzino, I. Våsescu, Virgil Arion, Nestor Cincu, Victor Filotti4.

Proiectul de lege referitor la tocmelile agricole cuprindea 10 capitole.¥mpreunå cu celelalte proiecte de legi, era menit så contracareze proiectulguvernamental, care includea obligativitatea vânzårii de påmânt pentruconstituirea islazurilor comunale ¿i maximul de arendå ¿i minimul desalarii, considerate primejdioase dreptului de proprietate ¿i libertå¡iiînvoielilor agricole.

Proiectul de lege guvernamental e luat de urgen¡å în dezbaterea celor7 sec¡ii ale Camerei. ¥n sec¡ia I-a a fost admis cu amendamentele necesare,în afara capitolului referitor la „Islazul comunal“, rezervat unui studiuaparte. ¥n celelalte sec¡ii, dezbaterile se desfå¿oarå normal, proiectul fiindadmis în unanimitate. Numai în sec¡ia a VII-a, P.P. Carp ¿i Al. Marghiloman

1 Ibidem, p. 21.2 Ibidem.3 Arhivele Na¡ionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Parlamentul, dos. 1447/1907,f.211-251; D.A.D., 1907, nr. 11, ¿ed. din 27 noiembrie 1907, p. 70.4 A.N.I.C., fond Parlamentul, dos. 1447/1907, f. 449-527.


s-au ab¡inut de la vot. ¥ntr-una din ¿edin¡ele sec¡iei, ambii se pronun¡åîmpotriva desfiin¡årii dijmei la tarla1.

¥n ¿edin¡a Camerei din 11 decembrie 1907 e prezentat proiectul delege a învoielilor agricole, a¿a cum a fost modificat ¿i admis de cåtreComitetul de delega¡i ai sec¡iilor. Expunerea de motive, fåcutå de I.I.C.Bråtianu, începe prin a demonstra necesitatea înlåturårii abuzurilor fa¡å de¡årånime. Contractele de învoieli agricole s-au dovedit, în mare parte,confuze, abuzive, urmårind un câ¿tig cât mai mare din partea proprietarilor¿i arenda¿ilor. Situa¡ia grea a ¡årånimii se datoreazå acestor cauze, caregenereazå rela¡ii de încordare la sate, primejduind înså¿i siguran¡a statului.De aceea, statul trebuie så intervinå pentru reglementarea acestor raporturiîn scopul asigurårii interesului general. Se impun învoieli agricole binechibzuite în dublu sens: ståvilirea tendin¡elor de opresiune ¿i asigurareaîndeplinirii în bune condi¡ii a angajamentelor asumate2.

Pentru a se înlåtura „clauzele uzurare“ se preconizeazå måsuri meniteså asigure libertatea realå a învoielilor agricole, prin înfiin¡area islazurilorcomunale. ¥n acest fel, ¡åranii vor avea asiguratå hrana vitelor ¿i nu vormai depinde de angajamentele for¡ate. Islazul ar trebui så fie o surså denutre¡, prin cultivarea unor plante speciale, dar în condi¡iile existente enecesarå iarba pentru på¿une. Proiectul de lege prevede ca proprietarii demo¿ii så acorde comunelor islazuri în raport cu numårul vitelor din sat ¿ipânå la 1/7 din suprafa¡a mo¿iilor de peste 300 ha, iar în cazul inexisten¡eiunor asemenea mo¿ii, pânå la 1/8 din mo¿iile mai mari de 150 ha, cuexcep¡ia pådurilor ¿i planta¡iilor, grådinilor, viilor ¿i suprafe¡elor impropriipå¿unatului. Obliga¡ia aceasta, impuså în schimbul unei plå¡icorespunzåtoare, nu e perpetuå, ci numai pânå la data când comuna vareu¿i så cumpere un islaz. Prin Casa Ruralå vor fi facilitate cumpårårile deislazuri. Dreptul de proprietate råmâne „sacru ¿i inviolabil“, dar va fi adaptatla anumite necesitå¡i, la obliga¡ii impuse prin legi3.

¥n expunerea de motive se insista, apoi, asupra necesitå¡ii contractåriila pre¡urile locale obi¿nuite. Pentru evitarea unor eventuale conflictegenerate de stabilirea pre¡urilor se preconiza înfiin¡area de comisii regionale,care så aprecieze limitele pre¡urilor în vederea contractårii învoielilor. Aceste

1 Ibidem, f. 252-253, 276-278; 301; 324; 347; 371; 394-399. Procesele verbaleale ¿edin¡elor Sec¡iilor Camerei din zilele de 28, 29, 30 noiembrie, 1, 3, 4, 5decembrie 1907.2 D.A.D., 1907-1908, nr. 13, ¿ed. din 11 decembrie 1907, p. 87.3 Ibidem, pp. 87-88.


comisii nu impun pre¡uri în mod arbitrar, ci constatå o stare de lucruriexistentå, limitele de variabilitate a pre¡urilor, în scopul înlåturåriineîn¡elegerilor prin interpretåri tenden¡ioase. Se recunosc drepturile fiecåreipår¡i de a stabili pre¡urile care-i convin, bineîn¡eles în cadrul limitelorfixate de comisii. Aceste organisme au sarcina de a stabili norme pentruarendare sau acordare de påmânt cu dijmå, deja enun¡ate în Manifestulregal din 12 martie 1907: „Pe mo¿iile arendate ¡åranii vor plåti påmânturileînchiriate lor cu un spor de cel mult o treime peste valoarea acelor locuridupå contractul de arendare“1.

Måsurile acestea, împreunå cu interzicerea ru¿feturilor, sunt menite aståvili camåta în domeniul rela¡iilor agrare, opritå ¿i pedepsitå prin lege în¡årile dezvoltate. Comisiile regionale vor fi compuse din reprezentan¡i aistatului, mo¿ierilor ¿i ¡åranilor în scopul unei activitå¡i eficiente nepårtinitoare,sub controlul direct al Consiliului Superior al Agriculturii. Inspectorii agricoli,însårcina¡i cu aplicarea legii, vor fi supu¿i aceluia¿i control2.

Proiectul de lege preconizeazå måsuri eficiente pentru ståvilireaabuzului såvâr¿it la måsurarea påmântului arendat sau în dijmå. Ceinemul¡umi¡i au dreptul så cearå verificarea imediatå pe cale oficialå. ¥nschimb, ¡åranii vor respecta clauzele din contract cu privire la felul deculturå indicat de proprietar, în scopul asigurårii, sub amenin¡area uneisanc¡iuni imediate, îndeplinirii riguroase a voin¡ei sale. Pentru a se înlåturao surså primejdioaså de conflict, se interzice munca la tarla, în favoareaextinderii dijmei de-a valma, care asigurå o culturå mai intensivå în interesulcomun al proprietarilor ¿i ¡åranilor. Dijma de-a valma va garanta ¡åranuluispiritul de echitate, iar proprietarului, lini¿tea necesarå. ¥n proiectul delege sunt prevåzute sanc¡iuni pentru neexecutarea în bune condi¡ii a muncilorcontractate. ¥n final, se precizeazå dublul scop al legii, anume: de a feri pe¡åran de abuzuri ¿i condi¡ii de contractare ¿i, în acela¿i timp, så asigure prinsanc¡iuni severe îndeplinirea clauzelor contractului3.

Raportul comitetului de delega¡i ai sec¡iilor Camerei, prezentat de Al. Djuvara, argumenta, de asemenea, necesitatea reglementårii rela¡iiloragrare, deoarece s-a ajuns la „deosebiri adânci între clasele noastrecârmuitoare ¿i påtura ¡åråneascå, care reprezenta marea maså a na¡iunii“.Se insistå în mod deosebit asupra marelui contrast social: „¥ntre acestestraturi sociale, suprapuse, dar aproape fårå nici o legåturå între ele,

1 Ibidem.2 Ibidem, p. 89.3 Ibidem.


contrastul este atât de izbitor, încât oricine pricepe cu înlesnire cå ne gåsimîn fa¡a unui dezechilibru social, semn netågåduit al unei vie¡i de statnesånåtoaså ¿i plinå de primejdii“. Antagonismul periculos dintre arenda¿¿i proprietar, pe de o parte, ¿i ¡åran, pe de altå parte, a devenit acut ¿ipermanent. Råscoala din martie 1907 a pus la ordinea zilei rezolvareaproblemei ¡åråne¿ti, care nu e posibilå decât dupå trecerea unui timpîndelungat, deoarece e necesarå „schimbarea treptatå a felului de a cugeta¿i a chipului de a tråi a acelei påturi“, printr-o îndrumare sigurå spreprogres, de¿i cu pa¿i anevoio¿i. Deocamdatå, înså, existå „ståri de fapt,alcåtuiri de o nedreptate strigåtoare, exploatåri ¿i apåsåri vinovate, izvorânddin inegalitatea de situa¡iune a ¡årånimii fa¡å cu elementele superioare cucari aceastå ¡årånime se gåse¿te în contact de interese“, ce se impun înlåturatefårå întârziere. Abuzurile, decurgând din îndeplinirea contractelor agricole,trebuie, în primul rând, curmate. Desfiin¡area trusturilor arendå¿e¿ti e unuldin acestea. E necesarå înlåturarea cauzelor care duc la înrobirea muncii¡åranului1.

¥n continuare, raportul comitetului de delega¡i argumenteazånecesitatea creårii islazurilor comunale, interdic¡ia muncii la tarla ¿imåsurile pentru aplicarea legii învoielilor agricole. Fårå îndoialå, se sus¡ineîn raport, „constituirea islazurilor este unul din mijloacele cele maiputernice ale desrobirii muncii ¡åråne¿ti“2. Pe de altå parte, regimul decamåtå de pânå acum nu mai poate dåinui pentru cå secåtuie¿te surselecrea¡iei na¡ionale ¿i primejduie¿te dezvoltarea normalå a statului: „Oricarear fi importan¡a într-o ¡arå a unei clase avute de proprietari mari, viitorulstatului nu poate fi asigurat atunci când la bazele lui påtura întinså a¡årånimii va fi sleitå economice¿te ¿i expuså periodic la toate slåbiciunile¿i zguduirile pe cari mizeria le trage dupå sine“. Vindecarea acestor relea fost prea mult timp prelungitå3.

Autorii proiectului de lege guvernamental, spre a fi ¿i mai convingåtoriîn argumentarea necesitå¡ii måsurilor preconizate, prezintå în anexå treitabeluri cu privire la reparti¡ia proprietå¡ii rurale. Din primul tabel, referitorla numårul proprietarilor rurali dupå mårimea proprietå¡ilor, rezultå cå pânåla 3 ha erau 423.401 proprietari, adicå 43,90% din total, între 3-7 ha 452.309,reprezentând 46,80%, între 7 ¿i 10 ha 45.230 (4,7%), între 10 ¿i 100 ha38.723(3,96%), între 100 ¿i 1000 ha 4.436 (0,54%) între 1000 ¿i 3000 ha

1 Ibidem, pp. 89-90.2 Ibidem, p. 91.3 Ibidem pp. 92-93.


771 (0,09%), peste 3000 ha 170 (0,01%). Pentru aceste categorii de proprietå¡isuprafe¡ele corespunzåtoare fiecare erau: 537 212 ha (8,58% din total); 2086 483 ha (26,66%); 393.950 ha (5,05%); 862 800 ha (11,02%), 1 619 469ha (20,69%); 1 236 420 ha (15,80%); 954 462 (12,20%). Proprietå¡ile între0,5 ¿i 10 ha însumau 3 153 645 ha, adicå 40,29% din total, iar cele între 100¿i peste 3.000 ha 3 810 351 ha, adicå 48,69%, restul de 862 800 ha, 11,02%,reprezentând proprietatea între 10 ¿i 100 ha. ¥n timp ce proprietarii ruraliîntre 0,5 ¿i 10 ha erau 920 939, adicå 95,40% din total, proprietarii între 100¿i peste 3 000 ha erau 5.385, adicå numai 0,64%, restul de 3,96%, adicå38.723, fiind cei între 10 ¿i 199 ha1.

Nedreapta reparti¡ie a proprietå¡ii rurale rezultå din toate cifrelestatistice, care nu pot fi considerate exagerate, întrucât au fost alcåtuite dereprezentan¡i ai cercurilor conducåtoare.

Evident, nu acestea erau måsurile a¿teptate de ¡årånime dupå marearåscoalå din primåvara anului 1907. Lipsa de påmânt fusese cauza principalåa ridicårii sale. Or, tocmai aceastå cerin¡å fundamentalå, fårå de care problemaagrarå nu-¿i gåsea rezolvarea în acel timp, fusese ocolitå în mod con¿tientde cåtre cercurile conducåtoare. Partidul Liberal, aflat la putere, nu puteapune încå problema reformei agrare în acest moment de depresiune socialå,când marii mo¿ieri erau anima¡i de spiritul råzbunårii. Ei se considerauvictime ale unui atac îndreptat contra lor ca urmare directå a instiga¡iilorîntreprinse de liberali în rândurile ¡årånimii. Aceastå acuza¡ie era sprijinitåpe argumentul intrårii fo¿tilor sociali¿ti în Partidul Liberal. ¥n atare situa¡ie,Partidul Liberal, fårå a bate în retragere, î¿i apåra cu îndârjire pozi¡iilesale, dar nu putea realiza mai mult decât se promisese în Manifestul regaldin martie 1907. Latifundiarii se aflau în ofensivå ¿i a trebuit chiar så li sefacå unele concesii, pentru cå nu erau de acord nici måcar cu aplicareaprevederilor manifestului.

A¿a se explicå de ce, contrar uzan¡elor parlamentare, pentru sus¡inereaproiectului de lege a învoielilor agricole ia primul cuvântul însu¿i D.A. Sturdza, ¿eful Partidului Liberal, spre a da personal låmuriri asupranaturii proiectului ¿i scopului urmårit. Fiind ¿i mare mo¿ier, spera så fieîn¡eles de adversarii politici din Partidul Conservator. El afirma cå ¡årånimeatrebuie så fie în centrul preocupårilor tuturor guvernelor. Intereseleparticulare så nu contravinå celor generale, ci subordonate lor, cåci numaiastfel aceste interese particulare sunt îndreptå¡ite. Legea ruralå din 1864 a

1 D.A.D., 1907-1908, nr. 13, ¿ed. din 11 decembrie 1907, p. 94.


fost incompletå pentru cå „n-a prevåzut cå din robia legalå“ ¡årånimea vacådea „într-o robie nelegalå de obi¿nuin¡å ¿i de situa¡iune“. De rezolvareaproblemei agrare depinde înså¿i existen¡a patriei. Nu întâmplåtor celålaltpartid de guvernåmânt este ¿i el preocupat de aceea¿i problemå, depunând unproiect de lege în aceea¿i zi cu cel al guvernului. Agricultura ¡årii e înapoiatå¿i fårå dezrobirea muncii nu e posibil un progres în viitor: „Toatå agriculturase sprijinå pe munca omeneascå, iar aceastå muncå numai atunci e spornicå,când e liberå, când muncitorul are impulsiunea hårniciei în sine însu¿i, nu însilå“. Ma¿ina nu poate înlocui munca omeneascå, ci o amplificå, u¿urând-o.Dar cu ma¿ina nu poate lucra decât omul eliberat de servitu¡i. Primul ministruface apel la ra¡iune ¿i recomandå votarea legii învoielilor agricole1.

Dezbaterile proiectului de lege reflectå cu precådere lupta îndârjitådintre liberalism ¿i conservatorism cu privire la problema agrarå. ¥n aceaståluptå, conservatorii se sprijineau nu numai pe for¡a considerabilå a marilormo¿ieri, ci ¿i pe toate categoriile sociale legate de trecut, tradi¡ionaliste,existente în mai toate clasele sociale. Fårå o bazå socialå mai largå, existen¡aconservatorismului român era de neconceput. De altminteri, aceasta a fostsitua¡ia în toate ¡årile în care economia agrarå era predominantå.

¥mpotriva proiectului de lege se ridicå în primul rând marii mo¿ieri.N.T. Pop afirmå în Camerå cå formarea islazurilor comunale, în conformitatecu prevederile proiectului de lege guvernamental, n-aduce foloase ¡årånimii,statul angajându-se zadarnic cu suma de 651.043.723 de lei. På¿unatul de-avalma pentru toate vitele duce la distrugerea ierbii. Oricum, statul nu sepoate angaja cu o asemenea sumå de bani. Considerå cå legea nu satisfacenici pe ¡årani, nici pe marii proprietari: „Sunt în contra legii, pentru cå pecei dintâi nu-i u¿ureazå, pe cei de-al doilea îi sugrumå, se închideposibilitatea de a se învoi cum interesele lor dicteazå. Proprietarul este cutotul sugrumat ¿i este låsat la discre¡ia a¿a pretinselor comisiuni regionale“.N.T. Pop se opune ¿i desfiin¡årii înrobitoarei dijme la tarla, pentru cå oconsiderå bunå. Oamenii obi¿nui¡i cu astfel de dijmå, afirmå el, se voropune restric¡iilor impuse prin lege2.

Sub paravanul interesului pentru rezolvarea problemei agrare, N.T. Pop, cât ¿i al¡i semeni ai såi, se opunea de fapt oricåror reforme îndomeniul rela¡iilor agrare. Distrugerea ierbii prin på¿unatul vitelor de-avalma producea pagube ¿i în trecut, când ¡åranii se angajau prin contractede învoieli oneroase la mo¿ieri, înså N.T. Pop vede råul numai când dåuneazå

1 D.A.D., 1907-1908, nr. 13, ¿ed. din 11 decembrie 1907, pp. 124-127.2 Ibidem, pp. 127-130.


intereselor marii proprietå¡i. Recurgerea la argumente în legåturå cucaracterul înapoiat al agriculturii, constituia un mijloc principal de demagogiepoliticå al tuturor conservatorilor în lupta pentru men¡inerea integritå¡ii mariiproprietå¡i. Aceastå agriculturå înapoiatå se datora tocmai unor rela¡ii agrarevetuste, în discordan¡å cu realitå¡ile vremii, consecin¡å directå a domina¡ieilatifundiilor în via¡a economicå a ¡årii. Nu o datå metoda aceasta de abordarea problemei agrare, prin relevarea efectelor ¿i nu a cauzelor se dovedeavicioaså, eronatå, de cele mai multe ori cu bunå ¿tiin¡å.

Atacurile împotriva proiectului de lege guvernamental erau generatenu de porniri personale råzle¡e, ci se integrau spiritului doctrinei politiceconservatoare, în sprijinul cåreia se ridicå întreaga pleiadå de oratoriconservatori, începând cu membrii de rând ai partidului, pânå la frunta¿iicei mai ilu¿tri. Dupå N.T. Pop, intervine, spre a combate proiectul,cunoscutul ¿i vechiul lider conservator I. Lahovari. El nu e de acord cucuvintele adeseori pomenite în raportul comitetului de delega¡i ai sec¡iilorCamerei, de „robie a ¡åranului“. A¿a ceva nu a existat în timpul domnieilui Carol I. Dupå pårerea sa, ¡åranul nu e a¿a de nenorocit ¿i în staremizerabilå, cum se crede. Råscoala nu a avut neapårat cauze economice, cide ordin moral, pentru cå, se ¿tie, ¡åranilor li s-a dat påmânt în repetaterânduri. ¥n România, statul e cel mai mare proprietar ¿i el trebuie, deci, sådea påmântul ¡åranilor. ¥n privin¡a reparti¡iei proprietå¡ii, ¡åranul românposedå destul påmânt, situa¡ia sa nefiind inferioarå, din acest punct de vedere,¡åranului francez sau german. ºåranii nu pot avea o situa¡ie atât demizerabilå, precum se afirmå, pentru cå altfel n-ar spori cu 100.000 pe an.De vinå sunt liberalii, care prin måsurile lor legislative au urmårit egalizarea,prin acordarea unui lot de 5 ha. ºåranul trebuie obi¿nuit cu ideea cå numaiprin muncå se poate ridica ¿i nu prin a¿teptarea de legi care så-i dea påmânt.S-a fåcut o gre¿itå educa¡ie politicå ¿i moralå ¡årånimii. Ideea råscoalei, arevolu¡iei, prin care så se bage groaza în proprietari, spre a le da påmânt,constituie cauza mi¿cårilor ¡åråne¿ti, ¿i nu starea mizerabilå. ºåranul trebuieînvå¡at så munceascå ¿i så fie econom. Printr-o singurå lege, cum este ceade fa¡å, nu se poate schimba mentalitatea unui popor de 5 milioane.Considerå cå Manifestul regal din 12 martie 1907 a fost o gre¿ealå, pentrucå în fruntea lui a fost pus regele ¿i, prin urmare, s-a legiferat fårå a seurma calea parlamentarå. Acum se revine asupra acestor probleme în scopulde a se acoperi cu forma constitu¡ionalå legisla¡ia decretatå la 12 martie1.

1 Ibidem, nr. 14, ¿ed. din 12 decembrie 1907, pp. 131-135.


Iatå cum, dupå restaurarea vechii ståri de lucruri cu for¡a armatå,mo¿ierimea conservatoare, con¿tientå de puterea sa politicå, nu mai eradispuså så aplice nici måcar måsurile legislative enun¡ate în timpul råscoalei,la care nu fåcuse atunci nici o opozi¡ie. Aceastå nerecunoa¿tere a temeiurilorlegale ale Manifestului regal nu apar¡inea unui membru de rând al partiduluiconservator, ci unuia din doctrinarii såi, I. Lahovari.

¥n scopul de a mai slåbi din for¡a de atac a conservatorilor, ia cuvântulun ideolog de seamå al Partidului Liberal, I.G. Duca. De la început, elafirmå cå, în situa¡ia actualå, nu se putea aduce un proiect de lege mai bunprecum cel al învoielilor agricole, pentru cå „nu legifereazå asupra unuimoment dat din via¡a ¡åranului, ci [...] legifereazå asupra vie¡ii lui înse¿i,asupra vie¡ii lui întregi“1.

Frunta¿ul liberal sus¡ine cå orice moment din via¡a ¡åranului române legat de legea învoielilor agricole. Ca importan¡å, vine imediat dupålegea ruralå din 1864, completând-o. Legea amintitå a desfiin¡at clacalegalå, dar claca de fapt a continuat pânå în zilele noastre, deoareceîmproprietårirea din 1864 a avut un caracter restrâns, a fost strâmtå ¿iincompletå, nerecunoscându-se ¡årånimii dreptul la islaz ¿i pådure, a¿acum s-a procedat în alte ¡åri vecine. Legea din 1864 i-a dezrobit pe ¡åranidoar cu numele, întrucât nu le-a dat posibilitatea så se foloseascå delibertatea acordatå. ºåranul a intrat astfel, din nou ¿i cu u¿urin¡å, pe mânaproprietarului. Via¡a de dupå 1864 a fost chiar mai grea decât înainte, dincauzå cå proprietarul s-a considerat dezlegat fa¡å de ¡årani de orice obliga¡ii.Se ¿tie cå, înainte de 1864, proprietarii de mo¿ii erau datori så acorde¡åranilor påmântul necesar hranei. Dupå 1864, nu mai aveau acesteobliga¡ii. Dimpotrivå, proprietarii erau interesa¡i så nu mai acorde påmântde hranå, mic¿orându-l continuu. Concuren¡a între marii proprietari ¿icea pe plan mondial agrava tot mai mult ¿i treptat condi¡iile de învoieliagricole. A¿a cum au fost concepute, contractele agricole n-au contribuitla ridicarea pe o treaptå superioarå a ¡åranului, adicå la transformarea luiîn arenda¿, ci l-a men¡inut în situa¡ia de mic cultivator, de proletar agricol.Nici unul dintre ¡årani nu se putea ridica, pentru cå sistemul de culturå apåmântului se opunea oricårei selec¡iuni naturale2.

I.G. Duca combate pe un plan larg, doctrinar, întreaga concep¡ie aconservatorilor în privin¡a problemei agrare. El demonstreazå magistralnetemeinicia acuza¡iilor aduse ¡årånimii de cåtre mo¿ieri, precum cå ar fi

1 Ibidem, p. 139.2 Ibidem, pp. 139-141.


îndåråtnicå la muncå, lipsitå de spirit de economie etc. Frunta¿ul liberalgåse¿te cauza acestor deficien¡e în sistemul rela¡iilor agrare. Contractele deînvoieli agricole, „încâlcite ¿i cu obliga¡iuni multiple“, împingeau pe ¡åranila nehårnicie ¿i fraudå, întrucât îi obliga så munceascå mai întâi påmântulproprietarilor ¿i apoi pe al lor. Faptul cå-¿i schimbau în fiecare an locul demuncå, cå se învoiau în mod silit ¿i pe pre¡uri derizorii îi determina în modfiresc så caute så în¿ele pe proprietari ¿i så se dezintereseze de o muncå curâvnå. ºåranul român nu e lene¿. Dimpotrivå, situa¡ia existentå se datore¿tefaptului cå nu e pus în condi¡ii prielnice de valorificare a capacitå¡ii ¿ipriceperii sale. Singura muncå productivå e cea liberå. Munca robitå nupoate duce la progres1.

Tipul de contract în vigoare mai are cusurul de a pune pår¡ilecontractante în contact zilnic, ¡åranul fiind astfel supus bunului plac alproprietarului. Cel mai bun e contractul de arendå, plata efectuându-se odatå pe an. ¥n starea actualå, proprietarul sau arenda¿ul pot veni în fiecarezi så oblige pe ¡åran så iaså la munca câmpului. Asemenea practici nu pottrezi în mintea ¡åranului decât sentimente de urå ¿i du¿månie. Nu întâmplåtor¡årånimea evolueazå a¿a de lent pe cåile civiliza¡iei moderne, creându-seîntre ea ¿i påturile suprapuse o mare pråpastie. Exploatarea ¿i såråcia ¡årånimiisunt unanim recunoscute. ¥n România, foamea ¿i råscoalele au devenitendemice: „De vreo 20 de ani am înaintat distribuind ¡åranilor cu o mânågloan¡e ¿i cu mâna cealaltå porumb“2.

I.G. Duca trage în mod obiectiv concluzia cå råscoalele au rådåcinieconomice, nefiind decât ultimul inel al unui lan¡: „Ele nu au putut så fieo loviturå de tråznet într-un cer senin, decât pentru acei care nu ¿i-au datosteneala så ridice ochii pânå la cer“. Actualul proiect de lege a ie¿it dinnenorocirea acestor råscoale3. Dupå opinia sa, proiectul de legeguvernamental are douå mari calitå¡i: då posibilitatea ¡åranului så discuteînvoielile cu proprietarul, prin înfiin¡area islazurilor comunale, ¿i distrugeacest tip de contracte agricole „încâlcite ¿i sålbatice, fårå seamån în nicio parte a lumii“4.

Prevederea minimului de arendå ¿i maximului de salarii împiedicåastfel camåta prin intermediul contractelor agricole. I.G. Duca afirmå cånu to¡i proprietarii au fost cåmåtari în mod con¿tient, dar folosindu-se de

1 Ibidem, p. 141.2 Ibidem.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 142.


acest tip de contracte au fost totu¿i cåmåtari. De aceea, ceea ce s-a întâmplatîn România n-are nici o asemånare cu situa¡ia ¡åranilor din Fran¡a ¿iGermania. Proiectul de lege prezentat de guvern tinde spre realizarea uneidiferen¡ieri în rândurile ¡årånimii, la crearea unor mici arenda¿i puternici¿i independen¡i, acesta fiind ¿i în interesul marii proprietå¡i care „nu vaputea så dåinuiascå decât într-atâta, întrucât va fi despår¡itå de culturalatifundiarå“1.

Frunta¿ul liberal se pronun¡å ¿i pentru favorizarea creårii muncitoriloragricoli liberi. El încheie importantul såu apel la ra¡iune: „când pe dinainteaochilor no¿tri se desfå¿oarå trecutul acestui popor, când pe de altå parte nereamintim cå munca genera¡iilor trecute a reu¿it så asigure independen¡a înafarå, fårå a putea så îi asigure propå¿irea ¿i fericirea înåuntru, avem datoriaca så ¿tergem trecutul acesta întunecos ¿i nu avem dreptul, nici ca români,nici ca oameni, ca prin votårile noastre så precupe¡im ¡åranului mersulînainte pe calea pa¿nicå a progresului ¿i a civiliza¡iunii“2.

Nu de îndemnuri la ra¡iune era înså dispuså mo¿ierimea conservatoareså asculte în momente dificile pentru interesele sale, oricât de bine ar fi fostformulate. Conservatorii se orientau dupå o ideologie contrarå doctrineiliberale. De la tribuna Parlamentului trec în continuare la atac, nefiinddispu¿i så facå nici måcar concesii minore, a¿a cum preconiza proiectul delege guvernamental. Deputatul conservator N. Enå¿escu releva totu¿i ¿iunele pår¡i bune ale proiectului, înså cu altele nu poate fi de acord. Cauzeleråscoalelor nu se datoreazå împilårii exercitate de marii proprietari, pentrucå ¡årånimea e såracå începând de la Dorohoi la Tr. Severin. E imposibil cato¡i proprietarii så fie la fel. El se ridicå contra atingerii principiuluidreptului de proprietate garantat de Constitu¡ie. Protesteazå contraafirma¡iilor lui I.G. Duca, precum cå proprietarii ar fi spoliatorii ¡årånimii.Contrar acestor aser¡iuni calomnioase, proprietarii sunt „adevåra¡i eroi“,care fac sacrificii când ¡ara le cere3.

Pentru acel timp, propaganda despre atingerea principiului dreptuluide proprietate putea avea råsunet în diverse påturi sociale, încât liberalii sesimt datori så intervinå spre a restabili adevårul. B.M. Missir de la tribunaCamerei intervine în sprijinul prevederilor din proiectul de lege,demonstrând cå dreptul de proprietate nu e periclitat. Argumenteleconservatorilor sunt toate false, inspirate numai de dorin¡a de a combate

1 Ibidem.2 Ibidem, p. 143.3 Ibidem, pp. 143-146.


proiectul de lege. Legea concuren¡ei nu poate fi låsatå de a ac¡iona în modabsolut, deoarece ar duce la desfiin¡area statului. ¥n realitate, nu se încålcaudrepturile consfin¡ite prin Constitu¡ie sau stabilite în mod natural. Nici pedeparte nu poate fi vorba de socialism, când se urmåre¿te aplicarea unorastfel de måsuri1.

¥n finalul dezbaterilor, intervin liderii partidelor ¿i diverselor curentepolitice. ¥nfruntarea capåtå maximå tensiune. Oratorii, doctrinari prinexcelen¡å, ridicå nivelul discu¡iilor, cåutând så determine fiecare în partetriumful ideologiei partidului sau crezul såu politic. Take Ionescu, om politicprovenit din clasa de mijloc, dar în Partidul Conservator, e la råspântiadintre cele douå ideologii; de cea liberalå nu se poate îndepårta prea multpentru cå se afla la originea forma¡iei sale politice ¿i intelectuale, iar de ceaconservatoare îl lega nåzuin¡a spre putere, pe care în Partidul Liberal ovedea greu realizabilå. Fiind înregimentat în Partidul Conservator, el sesimte obligat så-i apere doctrina ¿i nu o poate face decât combåtând måsurilepreconizate de liberali. Nu e de acord cu afirma¡iile adversarilor politici,precum cå de 40 de ani România se zbate în mizerie. Dupå opinia sa, ¡aras-a înål¡at, ob¡inând realizåri importante, dintre care trei i se par esen¡iale:întronarea burgheziei ca factor principal la conducerea statului, înfiin¡areapartidelor politice ¿i dezvoltarea economicå impetuoaså. Idealul aceleiegalitå¡i despre care se vorbe¿te nu va fi al unei egalitå¡i în bel¿ug, ci înmizerie. Idealul trebuie så constea în transformarea marilor ¿i micilorproprietari în cultivatori de påmânt ca în Occident, adicå practicarea culturiiintensive. Un alt ideal, dupå opinia sa, este dezvoltarea regimului de libertatedobândit în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Considerå cå s-aprocedat gre¿it perpetuându-se ideea cå ståpânirea påmântului ¿i nu munca¿i economia pot duce la bunå stare. Take Ionescu afirmå cå marea proprietateeste în România „instrumentul de muncå, mijlocul de economie, capitalulproductiv al întregii clase ståpânitoare, al întregii clase avute“. Distrugereaacestei proprietå¡i mari înseamnå a „decapita cu desåvâr¿ire societatearomâneascå“, cåci o priveazå de singurul såu instrument de muncå, deîntreaga claså conducåtoare, pentru cå în România aproape toatå economiana¡ionalå este cea ruralå. Proiectul de lege, a¿a cum e întocmit, nu va reu¿i2.

Take Ionescu fåcea astfel jocul marilor proprietari, fårå a fi el însu¿inici måcar mic proprietar rural. Argumentele invocate fuseserå, cu deceniiîn urmå, expuse în preså sau Parlament de liderii Partidului Conservator.

1 Ibidem, pp. 146-152.2 D.A.D., 1907-1908, nr. 15, ¿ed. din 13 decembrie 1907, pp. 153-154.


Tema culturii intensive pentru salvarea marii proprietå¡i a fost agitatå cupredilec¡ie de P.P. Carp, N. Filipescu, Al. Marghiloman. Subtilitå¡ile salenu sunt trecute cu vederea de liberali. Unul din cei mai de seamå ideologiai vremii, Gh. Panu, se ridicå contra lui Take Ionescu, relevându-iadevåratele inten¡ii. Dupå opinia sa, frunta¿ul conservator, cu abilitatea-icunoscutå, î¿i mascheazå gândul. Chiar dacå legea preconizatå nu va darezultate, a¿a cum prezice Take Ionescu, încå va fi binefåcåtoare. A nu facenimic pentru ¡årani pretextând cå le intrå în cap idei subversive, a¿a cumsus¡in conservatorii, e o inep¡ie. Dacå ¡åranul interpreteazå gre¿it o anumitåmåsurå, ar însemna så nu i se mai facå niciodatå bine1.

Nicolae Iorga intervine în favoarea ¡åranilor, dar gåse¿te ¿i el neajunsuriproiectului de lege guvernamental, fårå înså a propune ceva mai bun înschimb. Nefiind mo¿ier ¿i neavând interese speciale de apårat, a criticat cuasprime måsurile vexatorii întreprinse contra ¡åranilor. De la tribunaParlamentului, îndreaptå atacuri ¿i împotriva conservatorilor ¿i împotrivaliberalilor. El considerå cå ceea ce se då ¡årånimii prin actualul proiect delege e destul de pu¡in, apoi î¿i exprimå îndoieli cu privire la posibilitateaaplicårii sale în condi¡iile men¡inerii actualului aparat administrativ.Considerå cå politica agrarå trebuie conceputå pe alte principii2.

Dacå N. Iorga ar fi råmas la declara¡iile de principiu generale pe carele-a expus dupå råscoalå, s-ar fi putut deduce mai târziu cå în mintea luiîncol¡ea ideea unei reforme agrare, pentru cå, ce altceva putea propune maibun atunci în afarå de måsurile preconizate de guvern? Viitorul imediatavea så dovedeascå, fårå putin¡å de îndoialå, cå N. Iorga era de fapt unconservator, ¿i nu un liberal-democrat. Când, dupå câ¡iva ani, liberalii auprezentat public programul lor de reforme, s-a situat categoric împotrivalui, considerându-l periculos. Mijloacele pentru ridicarea ¡årånimii constau,în lumina concep¡iei sale, în educa¡ia perseverentå ce trebuia så i se facå cuscopul de a se chivernisi mai bine, de a munci mai bine. Acela¿i lucru îlsus¡ineau ¿i conservatorii de toate nuan¡ele.

Cel mai vehement apåråtor al ideii conservatoare ¿i, prin urmare, almarii proprietå¡i, era P.P. Carp. El nu pierde prilejul pentru a se ridicacontra proiectului de lege. ¥¿i începe discursul prin ironii adresate guvernului¿i Partidului Liberal. Dupå opinia sa, legea preconizatå nu are importan¡ace i se acordå de cåtre promotorii såi. Manifestul din martie nu e operaregelui, ci a guvernului. Coroana trebuie feritå de asemenea interpretåri.

1 D.A.D., 1907-1908, nr. 15, ¿ed. din 13 decembrie 1907, pp. 162-165.2 Ibidem, pp. 168-173.


Acest manifest nu dezleagå problema, fiind fåcut în pripå ¿i cusuperficialitate. Conservatorii nu pot colabora la o faptå rea, cum esteproiectul de lege supus dezbaterilor. Dimpotrivå, sunt preocupa¡i s-oîmpiedice, pentru cå violeazå prescrip¡iunile Constitu¡iei. Claritateacontractelor agricole e doritå de to¡i. Fixarea minimului de arendå ¿imaximului de salarii n-a fost posibilå nicåieri ¿i nu se va realiza nici înRomânia. Prin aceste måsuri, nu se face decât så se îngreuneze învoielile ¿imunca, så se regreseze în domeniul produc¡iei agricole. Nici prin islazurilecomunale nu se realizeazå ceva bun. Dimpotrivå, se va ajunge la mai råu.Mai întâi, se va produce o cre¿tere a pre¡urilor islazurilor, apoi penalitå¡ileprevåzute vor îngreuna raporturile între ¡åran ¿i proprietar, fiind deopotrivåde dåunåtoare. Abuzurile nu vor fi împiedicate. Considerå cå starea demizerie a ¡årånimii se datoreazå în propor¡ie de 75% altor cauze decâtproprietarilor. Trebuie fåcutå educa¡ia culturalå a popula¡iei rurale ¿i prinaceasta se vor vindeca multe rele. Trei sferturi din suferin¡ele ¡årånimiiprovin din tarele administra¡iei actuale, care trebuie schimbatå1. Acestesolu¡ii erau propuse, de altfel, ¿i de N. Iorga, care mai degrabå trebuia så serefere la pozi¡ia retrogradå a conservatorilor ¿i nu la limitele proiectului delege propus de liberali. Paradoxul constå tocmai în aceea cå, chiar a¿alimitatå ¿i incompletå, legea nu era pe placul conservatorilor.

Lui P.P. Carp trebuia så-i dea replica unul din doctrinarii PartiduluiLiberal. Ministrul de Interne, I.I.C. Bråtianu, î¿i asumå aceastå sarcinå,mårturisind de la bun început cå nu inten¡iona så se înscrie la cuvânt, dacån-ar fi fost necesarå o interven¡ie în urma discursului pronun¡at de liderulconservator. El începe prin a afirma cå un lucru e clar pentru toatå lumea:marea discrepan¡å între ¡årånime ¿i cealaltå parte a societå¡ii române¿ti. ¥ntrecut, chiar dacå s-a fåcut ceva pentru ¡årani, e insuficient. Contrar unorafirma¡ii ale adversarilor politici, precum cå råscoalele n-au început acolounde mizeria era mai mare, I.I.C. Bråtianu argumenteazå: „Trebuie så aibåomul con¿tiin¡å de starea mizerabilå în care se gåse¿te, pentru ca un asemeneaproces så se poatå întâmpla“2.

Liderul liberal respinge calomniile la adresa ¡årånimii. Spiritul deeconomie, sus¡ine el, nu se poate dezvolta decât atunci când existå siguran¡apersoanei ¿i a muncii sale, ¿i aceasta n-a existat în România în secoleletrecute. Spiritul de economie nu se poate dezvolta în condi¡ii neprielnice.Fire¿te, mijloacele de educa¡ie a poporului au un rol important. Dar reformaadministrativå a lui P.P. Carp este lipsitå de ra¡iune practicå. Nu aici trebuie

1 Ibidem, nr. 16, ¿ed. din 14 decembrie 1907, pp. 181-183.2 Ibidem, p. 184.


cåutate relele de care suferå ¡årånimea. Starea ei mizerabilå se datoreazåunor cauze economice. Printre acestea, reparti¡ia nedreaptå a proprietå¡iirurale este în primul rând. ¥n România nu existå proprietate mare ca înalte ¡åri, adicå între 500 ¿i 1000 ha, ci latifundii de zeci de mii de ha.Nicåieri ¿i nicicând nu s-a apårat proprietatea latifundiarå. Latifundiileau provocat pretutindeni distrugeri de alcåtuiri sociale. ¥n România, mareaproprietate n-a fost capabilå så-¿i îndeplineascå rolul ce decurgea dinra¡iunea existen¡ei sale. Abuzurile în rela¡iile agrare sunt numeroase, fiindla îndemâna oricui så dea exemple. Camåta existå ¿i nu poate fi contestatå.Opera de fa¡å va fi trainicå ¿i bunå1.

Dupå discursul lui I.I.C. Bråtianu, se încheie dezbaterea ¿i se pune lavot luarea în considerare cu apel nominal. Pentru s-au pronun¡at 111 depu-ta¡i, iar contra 52.

La dezbaterea pe articole a proiectului de lege se fac uneleamendamente, dar majoritatea sunt respinse, având caracter restrictiv.E primit, în schimb, amendamentul propus de deputatul V.P. Sasu, însensul ca så se acorde circumstan¡ele atenuante ¿i pentru ¡åran, nu numaipentru proprietar, în caz de culpå cu privire la neîndeplinirea obliga¡iilorcontractuale. Cu aceastå modificare se declarå de acord ¿i deputa¡iiconservatori3.

¥n ¿edin¡a Camerei din 16 decembrie 1907, intervine Al. Marghilomancu obiec¡ii la proiectul de lege. El considera cå interven¡ia statului pentrua stabili minimul de arendå ¿i maximul de salarii nu e legitimå. Legeacererii ¿i ofertei e singura fireascå, dreaptå ¿i imuabilå. Sistemul fixåriiarendei maxime va fi falimentar, al minimului de salarii, de asemenea4.

Intervine apoi, B.M. Missir cu argumente în favoarea legii5, darconservatorii nu se laså convin¿i. Un alt frunta¿ conservator, N. Filipescu,se ridicå contra prevederii maximului de arendå ¿i minimului de salarii.El cere så se ia måsuri de acest fel ¿i împotriva trusturilor ¿imonopolurilor din industrie. Rezulta clar cå prevederile legii suntîndreptate contra marilor proprietari6.

Dupå o interven¡ie a lui I.I.C. Bråtianu contra opozan¡ilorconservatori7, proiectul de lege e supus votului cu apel nominal. Au votat

1 Ibidem, pp. 184-190.2 D.A.D., 1907-1908, nr. 16, ¿ed. din 14 decembrie 1907, p. 190.3 Ibidem, ¿edin¡a din 15 decembrie 1907, pp. 191-199.4 Ibidem, nr. 17, ¿edin¡a din 16 decembrie 1907, pp. 209-213.5 Ibidem, pp. 213-217.6 Ibidem, pp. 217-220.7 Ibidem, pp. 220-225.


pentru 101 deputa¡i. S-au ab¡inut de la vot Nistor Cincu ¿i N.T. Pop,mari mo¿ieri1.

Guvernul liberal este obligat, ulterior, la concesii chiar înainteadezbaterii proiectului de lege în Senat, a¿a-numitul corp ponderator, fåråde care legea nu putea fi consideratå ca admiså. Preponderen¡a marilorproprietari rurali imprima acestui corp legiuitor un caracter retrograd, deopozi¡ie contra reformelor. Toate legile mai importante economico-socialecåpåtau modificåri considerabile în Senat, erau ciuntite în interesul unuigrup politic minoritar, dar dispunând de o mare putere în stat.

Raportul comitetului de delega¡i ai sec¡iilor este prezentat de Al. Constantinescu, apoi proiectul de lege ¿i expunerea de motive de cåtreI.I.C. Bråtianu. Fiind alcåtuit pe baza aceleia¿i concep¡ii, se repetåargumentele din raportul prezentat în Adunarea Deputa¡ilor2.

¥n cadrul dezbaterilor generale, conservatorii constatå cu satisfac¡ieacordul guvernului liberal la concesii în favoarea mo¿ierilor conservatori.Astfel, N. Xenopol nu-¿i ascunde sentimentul de plåcere ca urmare amodera¡iei din raportul Comitetului de delega¡i ai sec¡iilor Senatului, încare nu s-au mai adus grave acuza¡ii marilor proprietari3.

¥ntr-adevår, în raport se men¡ioneazå, printre altele: „A atribui dar totråul, sau chiar partea cea mai covâr¿itoare din el, numai capacitå¡ii cultivatorilorproprietå¡ii mari, este totuna cu a primi concep¡ia simplistå a ¡åranului care nucere decât un leac pentru alinarea suferin¡elor lui: „Påmânt ¿i iar påmânt“4,ceea ce înseamnå, fårå îndoialå, o schimbare sensibilå de pozi¡ie a guvernului.

N. Xenopol sus¡ine cå nota dominantå a dezbaterilor în Camerå a fost cåstarea rea a ¡årånimii se datoreazå exploatårii de cåtre arenda¿i ¿i proprietari.Din acest motiv, el nu poate fi decât de acord cu raportul comitetului dedelega¡i ai Senatului, mult mai moderat. Nu poate fi înså de acord cu aprobareaîn întregime a proiectului de lege, a¿a cum a fost votat în Camerå, întrucât„constituie cea mai mare loviturå ce se putea aduce proprietå¡ii mari în ¡araromâneascå“. Acest proiect nesocote¿te legi economice fundamentale ¿i vaduce implicit la rezultate contrarii celor scontate. Cauzele mizeriei nu rezidåîn exploatarea de cåtre proprietari ¿i arenda¿i, ci în cultivarea defectuoaså apåmântului ¿i în plata muncii cu anticipa¡ie5.

1 D.A.D., 1907-1908, nr. 17, ¿ed. din 16 decembrie 1907, p. 225; A.N.I.C., fondParlament, dos. 1447/1907.

2 D.S., 1907-1908, nr. 15, ¿ed. din 19 decembrie 1907, pp. 134-154.3 Ibidem, p. 154.4 Ibidem, p. 134.5 Ibidem, pp. 155-161.


Sesizând posibilitatea ob¡inerii de concesii din partea guvernului liberal,conservatorii trec la atac direct în scopul modificårii esen¡iale a proiectuluide lege, încât så nu mai reprezinte nici måcar teoretic un pericol pentruatingerea dreptului de proprietate. Argumentele de bazå au ca obiectivinviolabilitatea Constitu¡iei. Dupå N. Xenopol, ia cuvântul senatorul liberalGr. Procopiu pentru a sus¡ine proiectul de lege. El combate afirma¡iile cåproiectul de lege ar fi neconstitu¡ional. Constitu¡ia nu e o lege ordinarå, cio simplå declara¡ie de principii, de norme de bazå, care nu pot fi îngråditeprin defini¡ii ¿i precizåri procedurale amånun¡ite. ¥n privin¡a proprietå¡ii,nu precizeazå unde se opre¿te exerci¡iul dreptului ¿i unde începe fondulsåu. Proiectul actual de lege nu stabile¿te nicåieri un minim de salarii ¿i unmaxim de arendå. Face apel la în¡elegere ¿i acordare de sprijin guvernuluipentru votarea ¿i aplicarea proiectului de lege1.

¥n continuarea dezbaterilor iau cuvântul trei mari mo¿ieri, frunta¿i aiPartidului Conservator, spre a determina modificåri esen¡iale în proiectulde lege: G.Gr. Cantacuzino, I.C. Grådi¿teanu ¿i C.C. Arion.

G.Gr. Cantacuzino constatå ¿i el cu satisfac¡ie cå prin convorbiri întredelega¡ii Partidului Conservator ¿i guvern s-a ajuns la în¡elegerea de a sesuprima principiul vânzårii for¡ate a påmântului pentru constituireaislazurilor comunale ¿i înlocuirea cu principiul vânzårii de bunåvoie2. Fostul¿ef al Partidului Conservator nu se mul¡ume¿te înså numai cu atât, adicårevenirea la respectul dreptului de proprietate, ¿i cere renun¡area la fixareaminimului de salariu ¿i maximului de arendå, care, dupå opinia sa, violeazålibertatea tranzac¡iilor ¿i principiile economice fundamentale. Articolul 65nu poate fi admis. Legea cererii ¿i ofertei trebuie så ac¡ioneze nestingherit3.

Primul ministru D.A. Sturdza se considerå îndreptå¡it så intervinå,pentru a stabili adevårul denaturat, cu argumente din lucråri ¿tiin¡ificepublicate. Pe proprietarii ¿i arenda¿ii corec¡i în rela¡iile cu ¡åranii legea defa¡å nu-i lezeazå în nici un fel. Ea love¿te numai în låcomie ¿i rapacitate.Existå totu¿i spirite din cele mai ascu¡ite ¿i înclinate spre råu, care se opunlegii pentru cå le împiedicå realizarea planurilor. Face apel la în¡elegereamarilor proprietari, el însu¿i fiind unul din ace¿tia4.

Conservatorii nu se laså convin¿i de argumentele plauzibile ale primuluiministru. Interesul economic îi împiedica så se orienteze dupå principii

1 D.S., 1907-1908, nr. 15, ¿ed. din 19 decembrie 1907, p. 161 ¿i urm.2 Vezi, Ibidem, p. 139.3 Ibidem, pp. 169-175.4 Ibidem, pp. 175-181.


ra¡ionale. Cunoscutul frunta¿ conservator I.C. Grådi¿teanu afirma de latribuna Senatului cå nici o lege de pânå acum n-a adus îngrijorare maimare precum cea în dezbatere. Cauza: „reforme atât de grave ¿i atât deserioase se pregåtesc cu repeziciune uimitoare ¿i nu de economi¿ti încerca¡isau de agricultori experimenta¡i, ci de diletan¡i inferiori ai celui maiprimejdios socialism din Occident“1.

I.C. Grådi¿teanu, de pe pozi¡iile curentului ultra-conservator, atacåvehement doctrina liberalå, cåreia îi atribuie pe nedrept inten¡ii socialiste.El este indignat de faptul cå în Camerå ideile cele mai subversive ¿iprimejdioase au fost primite cu aplauze. Ministrul de Interne însu¿i, afirmåfrunta¿ul conservator, prezintå un proiect de lege care con¡ine douå dinprincipiile socialiste fundamentale: exproprierea silitå ¿i desfiin¡area libertå¡iiînvoielilor. ¥n România, ¡åranii au o stare bunå: posedå 4 milioane ha.,pre¡ul muncii e ridicat, puterea de consum s-a împåtrit. Nu såråcia constituieo cauzå råscoalelor, ci mentalitatea ¡åranilor ¿i instiga¡iile. Mentalitatea¡åranilor este anarhicå, fårå frâu moral, cålåuzitå de instinct. Prin måsuralegislativå preconizatå se decreteazå anarhia2.

C.C. Arion constatå cå în trecutul apropiat existase posibilitatea de anu fi deosebiri fundamentale între cele douå partide de guvernåmânt, daracum sunt în mod cert. Cauzele råscoalei ¿i remediile sunt privite diferit.El crede cå aceastå schimbare se datoreazå nu unei evolu¡ii naturale, ciunei evolu¡ii precipitate de intrarea genero¿ilor, adicå a fo¿tilor sociali¿ti,în Partidul Liberal. Sub impulsul acestui curent, I.I.C. Bråtianu se aflå înfruntea corabiei liberale. ¥¿i exprima satisfac¡ia în legåturå cu suprimareaobligativitå¡ii vânzårii de påmânt pentru constituirea islazurilor, întrucât¡åranul nu are nici un drept la mo¿ia proprietarului. El se ridicå cuvehemen¡å, înså, împotriva men¡inerii principiului minimului de arendå¿i maximului de salarii, ca fiind socialist: „Ave¡i speran¡å cå, prin undescântec socialist, så schimba¡i lucrurile. O boalå se tåmåduie¿te curemedii, nu cu descântece“3.

¥nfruntarea dintre liberalism ¿i conservatorism capåtå astfel maximumde acuitate, dovedind existen¡a unor deosebiri esen¡iale în pozi¡ia lor fa¡åde problema agrarå. I.I.C. Bråtianu, promotorul noului curent de stânga înPartidul Liberal, sub influen¡a directå a lui C. Stere ¿i a fo¿tilor sociali¿ti,se simte obligat så intervinå pentru a contracara loviturile unora din cei

1 D.S., 1907-1908, nr. 16, ¿ed. din 20 decembrie 1907, p. 181.2 Ibidem, pp. 181-190.3 Ibidem, nr. 17, ¿ed. din 21 decembrie 1907, pp. 195-199.


mai abili politicieni conservatori ai vremii. El constatå cå N. Xenopol, I.C.Grådi¿teanu ¿i C.C. Arion reduc cauzele råscoalei din martie la douå:mentalitatea ¡årånimii ¿i instiga¡iile. E adevårat, mentalitatea ¡åranilor nueste a¿a cum o doresc conducåtorii. Referitor la instiga¡ii, afirmå cå înPartidul Liberal nu existå instigatori, ci oameni care se stråduiesc så dezvåluiecauza relelor ¿i så le îndrepte1.

I.I.C. Bråtianu ia få¡i¿ apårarea genero¿ilor, „care au intrat înadministra¡iunea ¡årii spre cinstea ei“. S-au ob¡inut realizåri însemnate,fårå îndoialå, dar existå ¿i mizerie multå, care împiedicå bunul mers alstatului. Nu se poate contesta cå statul e nevoit så intervinå pentru a dapåmânt ¡åranilor spre a nu muri de foame.

Privind înapoi, la trecut, ¿i nu la viitor, nu se poate realiza îmbunåtå¡ireasitua¡iei ¡årånimii. ¥nvoielile agricole nu mai pot continua în forma actualå,pentru cå nu existå libertatea pår¡ilor contractante. Aceste învoieli au douåmari deficien¡e: pun ¡åranul în fa¡a unui monopol, creeazå confuzie ¿i abuzuriprin tot felul de interpretåri. Statul trebuie så intervinå în scopul reglementåriirela¡iilor agrare. Liberalii reprezintå ¿i ei interesele marii proprietå¡i, darnu våd tråinicia ei într-o societate neîntemeiatå2.

Dupå interven¡ia lui Ion I.C. Bråtianu, proiectul de lege este supusvotului pentru luarea în considerare ¿i este admis3.

Dezbaterea pe articole nu comportå modificåri esen¡iale. Conservatorii,satisfåcu¡i probabil cå li se fåcuse una din cele douå concesii esen¡iale, n-aumai insistat pentru a doua, dându-¿i seama cå nu au nici o ¿anså, altminteriîncetând ra¡iunea promulgårii unei asemenea legi. De aceea, pus la vot cuapel nominal, proiectul de lege a fost votat în unanimitate4.

La 23 decembrie 1907, prin decret regal, a fost promulgatå ¿i publicatåîn „Monitorul Oficial“ Legea pentru învoieli agricole5.

Duelul politic dintre liberali ¿i conservatori nu s-a terminat cu învingåtori¿i învin¿i, ambele partide fåcându-¿i reciproc concesii. Acestea nu însemnautotu¿i un compromis, ci un armisti¡iu. Venirea conservatorilor la putere, înfrunte cu vajnicul adversar al ideologiei liberale, P.P. Carp, va însemna reluarea

1 Ibidem, p. 206.2 Ibidem, pp. 206-214.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 216.5 Vezi: Lege pentru învoieli agricole, Bucure¿ti, 1980, 46 p.; Noua lege a învoielilor

agricole. Cuprinzând: Textul legii. Expunerea de motive, dezbaterile parlamentare –Colec¡ionatå de F. Emilian, Bucure¿ti, 1908, 160 p.


luptei dintre cele douå partide de guvernåmânt, în scopul modificårii în sensrestrictiv a legisla¡iei agrare liberale dupå råscoala din 1907.

Deocamdatå, înfruntårile de opinii cu privire la legiuirile agrare propusede guvernul liberal dupå råscoala din 1907 continuau. A¿a precum seanun¡ase deja, în ¿edin¡a Camerei din 16 ianuarie 1908, au fost prezentateraportul ¿i proiectul de lege „pentru u¿urarea agricultorilor de daunelesuferite în timpul råscoalelor ¡åråne¿ti din martie 1907“.

Raportul prezentat de C.F. Robescu, în numele comitetului de delega¡iai sec¡iilor Camerei, reflecta dezbaterile din cadrul acestui comitet. Astfel,deputatul C.I. Stoicescu a cerut modificarea titlului proiectului, în sensulde a se înlocui termenul „de ajutorare“ cu cel „de despågubire“. Nu s-aadmis, pe motiv cå ar provoca multe preten¡ii, imposibil de rezolvat înstarea existentå a finan¡elor statului. C. Stoicescu a mai sus¡inut mårireafondului de ajutorare de la 15 la 25 de milioane lei, dar aceastå propunerea fost respinså, din acela¿i motiv. S-au admis modificåri cu privire laalcåtuirea comisiilor de apreciere a daunelor1.

Proiectul de lege, dezbåtut ¿i modificat de comitetul delega¡ilor sec¡iilor,cuprindea ¿ase articole ¿i se referea la deschiderea unui credit de 15 milioanelei pentru u¿urarea agricultorilor, ¡åranilor ¿i tuturor celor ce au suferitpagube în råscoale. ¥n evaluarea daunelor se vor cerceta pierderile ¿i ordineaînsemnåtå¡ii lor. Aprecierea va fi fåcutå de o comisie compuså dintr-undelegat al Consiliului de Mini¿tri, dintre mo¿ierii care n-au suferit pagube,un delegat al Ministerului de Finan¡e ¿i pre¿edintele Tribunalului local,având dreptul de a recurge la exper¡i. Consiliul de Mini¿tri urma så decidåapoi cuantumul fiecårui pågubit, creditul fiind acoperit printr-un împrumut.Termenul depunerii cererilor era de douå luni2.

¥n cadrul dezbaterilor la acest proiect de lege lua cuvântul Take Ionescu.El se declara de acord cu textul proiectului ¿i nu vedea existen¡a vreuneiopozi¡ii contra necesitå¡ii ajutorårii. Fåcea înså observa¡ia cå statul nu poatefi råspunzåtor pentru daunele produse, deci nu putea fi dator de a dadespågubiri. Proiectul avea douå gre¿eli, ¿i anume limita despågubirile, îngenere, la suma de 15 milioane, fårå a se stabili valoarea pagubelor ¿iclasificarea lor dupå o anumitå însemnåtate. Au mai luat cuvântul, înfavoarea proiectului de lege, C.I. Stoicescu, Iulian Vråbiescu, N.T. Pop.N. Iorga a declarat înså cå nu va putea vota aceastå lege, întrucât era înfolosul clasei ståpânitoare. Dupå opinia sa, ¡åranii aveau ¿i ei dreptul la

1 D.A.D., ses 1907-1908, nr. 22 din 16 ianuarie 1908, p. 334.2 Ibidem.


despågubiri. Astfel, existau numeroase familii de ¡årani muritoare de foame¿i aceasta nu din vina lor, copiii acestora fiind uci¿i. Proiectul de legeurmårea, a¿adar, un interes de claså, neprivind poporul ca un tot. De aceea,preciza N. Iorga, nu putea fi votat. El propunea så se constate vina celorcare au omorât oameni nevinova¡i, crimele såvâr¿ite. Pe de altå parte, constatacå ¡ara nu era atât de bogatå pentru a plåti daune în valoare de 15 milioanelei. Existau încå multe alte nevoi de împlinit1.

N.T. Pop a propus så nu se limiteze suma de despågubiri la 15 milioanede lei, ci la cât va rezulta din evaluarea daunelor. Iulian Vråbiescu a propusca prevederile proiectului så se extindå asupra tuturor celor pågubi¡i.A luat apoi cuvântul ministrul de Finan¡e, Em. Costinescu, care a afirmatcå Statul nu poate da mai mult. D.A. Sturdza a precizat cå Statul nu acordådespågubiri nimånui, ci numai o u¿urare, atât celor boga¡i, cât ¿i celorsåraci. Proiectul de lege a fost adoptat cu 76 de voturi contra 222.

¥n Senat, raportul la proiectul de lege pentru u¿urarea agricultorilor dedaunele suferite în timpul råscoalelor ¡åråne¿ti din martie 1907 a fostprezentat de M. Demetrian. Se începea prin a se demonstra necesitateau¿urårii daunelor, atât pentru marii, cât ¿i pentru micii proprietari. Ideearåspunderii statului nu putea fi sus¡inutå, dar statul constituia mediul socialîn care s-a format mentalitatea råscula¡ilor, având, prin urmare, o råspunderenaturalå. Luând cuvântul la dezbateri, C.C. Arion considera, în genere,bun proiectul de lege, dar va vota contra, pentru cå guvernul nu avea dreptulde a acorda despågubiri dupå liberå ¿i absolutå apreciere, încât va fi acuzatde cåtre mul¡i de favoritism. Frunta¿ul conservator, desigur apåråtor almarii proprietå¡i, considera cå ¡åranii care s-au råsculat så suporte mai multdecât ceilal¡i3.

Al. Constantinescu, senator liberal, sublinia cå proiectul nu trebuiaconfundat cu o lege de despågubiri, ci de ajutor, de u¿urare. Statul nudatora despågubiri nimånui, cu atât mai pu¡in integrale. Deci, opinia luiC.C. Arion ca partea de ajutor apreciatå de guvern så fie uniformå pentruto¡i nu era întemeiatå4. Em. Costinescu, ministrul Finan¡elor, preciza cåinten¡ia guvernului consta în a realiza, prin proiectul în dezbatere, împåciuireageneralå, dar ¿i refacerea economicå a unor gospodårii, pentru a nu dåunaprogresului general. ¥n afarå de acestea, mai trebuia realizatå ¿i ideea de

1 Ibidem, pp. 336-344.2 Ibidem p. 345.3 D.S., ses. 1907-1908, nr. 29, ¿ed. din 4 februarie 1908, pp. 386-388.4 Ibidem pp. 388-389.


dreptate, întrucât, adåuga el, nu era nicidecum vorba de un råzboi contracelor boga¡i, iar cei ce s-au råsculat au suferit deja destul de mult pentru amai suferi ¿i în continuare1. C.G. Dissescu observa ¿i el cå nu putea fivorba de o datorie, de o obliga¡ie din partea Statului. Nici de asisten¡åpublicå, prin milå, nu putea fi vorba. Deci, se excludeau de la sine ideile deobliga¡ie legalå ¿i de echitate. El gåsea totu¿i o vinå statului: „Aici este ochestiune de ordine socialå, despågubirile trebuie så aibå loc, pentru cåstatul este oarecum vinovat cå nu a fåcut tot ce ar fi trebuit så facå ca såprotejeze ordinea socialå. Sau, mai drept, este vorba de administrarea unuicalmant suferinzilor [...]. Råmâne ca medicul så dozeze calmantul în raportcu starea în care se gåse¿te suferindul“2.

Senatorii din ambele partide politice ale claselor dominante nu gåseaunici o vinå regimului politic, în cazul råscoalelor, în afara aceleia de a nu fifost în stare så le reprime încå de la început, spre a nu provoca nici o daunåmaterialå. Grija pentru avutul marilor proprietari este evidentå la to¡iparlamentarii, indiferent de apartenen¡a la un partid sau altul. Liberalii,orientându-se înså mai bine în realitatea vremii, se aråtau dispu¿i la concesii,fiind mai pragmatici, cunoscând mai dinainte cå politica de concesii avantajaîn mare måsurå pe chiar înfåptuitorii ei. Astfel, în finalul dezbaterilor,ministrul liberal de Finan¡e, sesizând necesitatea afirmårii, cel pu¡in, aspiritului de dreptate, sus¡inea ca cei såraci så fie mai mult ajuta¡i, adicåajutorul trebuia dat în raport cu suferin¡a; „ªi neapårat cå suferin¡a celuibogat a fost cu mult mai micå decât a celui sårac [...]. Dreptatea cere caacestui din urmå så-i venim mai serios în ajutor“3. De aceea constata cåpropunerea lui C.C. Arion nu era în spiritul dreptå¡ii, ci „o socotealånegustoreascå: s-au suferit pagube de 100.000, så dai 50.000, de 1000, dai500 lei. Aceasta nu e dreptate. Cel avut î¿i poate restabili gospodåria, celsårac nu, ¿i ¡ara e pagubitå de aceasta. Guvernul face deocamdatå cepoate pentru a înlåtura unele din cauzele nedreptå¡ilor de care s-au plânsde a¿a îndelungat timp ¡åranii, nedreptå¡i cari din nenorocire erau reale“4.E. Costinescu se declara de acord cu ideea lui C. Dissescu de a se faceresponsabil statul pentru paza ordinii sociale. Legea a fost adoptatå cu 40de voturi contra 45.

1 Ibidem pp. 389-390.2 Ibidem, p. 392.3 Ibidem, p. 393.4 Ibidem.5 Ibidem.


Una dintre importantele måsuri legislative ce trebuia dezbåtutå înParlament era cea referitoare la Casa Ruralå. ¥n raportul la proiectul delege prezentat de Vintilå Bråtianu, se începea prin a se afirma necesitateaînfiin¡årii acestei institu¡ii, necesitate de to¡i recunoscutå. Vor exista deosebiride vederi în probleme de amånunt, dar în principiu pårerile sunt unanime.Casa Ruralå a fost o institu¡ie de mult prevåzutå de cåtre Partidul Na¡ionalLiberal, ca una din solu¡iile problemei ¡åråne¿ti, întrucât reforma agrarådin 1864 a fost imperfectå. La 1897, s-a fåcut primul proiect al CaseiRurale, menitå, pe de o parte, så acorde credite, iar, pe de altå parte, såvândå prin parcelare loturi la ¡årani, în scopul de a se ajunge treptat lascoaterea ¡åranului din starea de inferioritate existentå. Proiectul avea labazå „principiul cel drept, cå nu se poate da påmânt tuturor; el pune condi¡iide recrutare pentru viitorul proprietar, cerând acont în bani ¿i instrumentede muncå“. ¥n acest mod de a argumenta, fire¿te în scopul vådit ¿i urmåritcu tenacitate al men¡inerii integritå¡ii marii proprietå¡i, se conchide cå„trebuie så scoatem din mintea ¡åranului impresia gre¿itå, pe care, de celemai multe ori, de la 1864 încoace, i-au dat-o, cå statul trebuie så-i deapåmânt ¿i så i-l dea fårå nici o platå“1.

¥n raport se afirma cu claritate cå înfiin¡area Casei Rurale nu vasolu¡iona, singurå, problema ¡åråneascå. Aceastå måsurå va trebui sprijinitåprin dezvoltarea ¿colilor rurale ¿i alte måsuri de ordin general. ¥n acest fel,Casa Ruralå va contribui la o selec¡ie în rândurile popula¡iei rurale mereucrescânde, unii dintre ¡årani devenind proprietari, al¡ii muncitori agricolinecesari unei culturi agricole intensive, precum ¿i industriei.

Privite ca atare, nici una din måsurile legislative preconizate de guvernulliberal dupå marea råscoalå din 1907 nu era lipsitå de utilitate, contribuindfiecare în parte la o ameliorare a situa¡iei ¡årånimii. Aceste måsuri însemnauînså foarte pu¡in pentru satisfacerea nevoilor ¡årånimii, timp îndelungat supusåvicisitudinilor unor rela¡ii de produc¡ie înapoiate, bazate pe inventarul ¡åranului¿i pe munca în dijmå ¿i la tarla. Måsurile legislative preconizate de liberalierau doar paliative, amânând solu¡ionarea problemei agrare prin eludareafondului såu. Dar, în condi¡iile existente, men¡inerea integritå¡ii mariiproprietå¡i rurale constituia doar o încercare sortitå e¿ecului, întrucât viitorulapropiat va demonstra lipsa de temeinicie în sus¡inerea acesteia, fiind necesaråînfåptuirea unei noi reforme agrare ¿i a unei noi reforme electorale.

Dupå expunerea de motive la proiectul de lege al Casei Rurale, fåcutåde Anton Carp, în care se sus¡inea cu argumente necesitatea înfiin¡årii Casei

1 D.A.D., ses. 1907-1908, nr. 26, ¿ed. din 1 februarie 1908, pp. 433-434.


Rurale, urma prezentarea proiectului, având zece capitole1. La dezbateri, I. Poenaru-Bordea se declarå în favoarea proiectului, subliniind cå „în toateîmproprietåririle de pânå acum statul a avut mai mult un scop mercantil ¿inu s-a pus dintr-un punct de vedere social mai înalt, cum o face legea defa¡å“2. Constatå înså cå Legea Casei Rurale va contribui doar în parte lasatisfacerea unor nevoi stringente, fiind necesare ¿i alte måsuri.

B. Missir era, de asemenea, favorabil proiectului de lege, aducândargumente în acest sens: Casa Ruralå va fi o institu¡ie economicåna¡ionalå menitå a dezvolta proprietatea micå, prin cumpårare de loturide cel pu¡in 5 ha.

Måsurile legislative preconizate de guvernul liberal erau consideratede frunta¿ii Partidului Conservator instiga¡ii, propagandå pentru agita¡ie.

Astfel, Barbu ªtefånescu-Delavrancea, situându-se pe pozi¡iileretrograde ale conservatorilor, observå cå „s-au pornit atacuri nedreptecontra marii proprietå¡i“, recomandând ini¡iatorilor proiectului de a nulåsa så påtrundå în lumea satelor ideea unor prea mari speran¡e, pentru cåse va ajunge la decep¡ie: „Nu vå juca¡i cu focul. Abia s-a stins“3,– atrågea el aten¡ia.

Un alt frunta¿ conservator, I. Lahovari, criticå ¿i el unele prevederi alelegii, dar în principiu se declara de acord cu ea4.

Victor Antonescu, deputat liberal, constata totu¿i lipsa pasiunilorpolitice în dezbateri, fåcând apel la în¡elegere în vederea formårii uneitemelii sånåtoase statului: „Noi nu suntem decât påtura de sus a na¡iunii,soliditatea statului ¿i a neamului românesc stå înså în påtura de jos, înmul¡imea de la sate“5. Vintilå Bråtianu constata necesitatea înfiin¡årii CaseiRurale ca o urmare directå a unor gre¿eli såvâr¿ite în trecut, de la 18646.C. Stere, promotor al aripii de stânga din Partidul Liberal, care va devenidominantå dupå retragerea lui D.A. Sturdza, aprecia Casa Ruralå drept omodestå institu¡ie de credit, dar care timp de 10 ani n-a putut fi înfiin¡atå.Dupå opinia sa, latifundiile duceau la fårâmi¡area proprietå¡ii ¡åråne¿ti,la mizerie ¿i depopulare: „la baza situa¡iunii noastre sociale morbide –sublinia el – se aflå o repartizare nenormalå, nesånåtoaså

1 Ibidem, pp. 437-471.2 Ibidem p. 468.3 Ibidem, p. 479.4 Ibidem, pp. 492-495.5 Ibidem p. 485.6 Ibidem, p. 509.


a proprietå¡ii funciare“1. C. Stere considera cå din acest råu rezultå sistemulînvoielilor agricole. Råul ar putea fi remediat printr-o nouå ¿i veritabilåîmproprietårire, pe baza exproprierii for¡ate, care ar fi deosebit de eficientå.Mo¿ierimea conservatoare a fost deosebit de iritatå de discursul lui C. Stereîn Camerå. Spre a-l combate, lua cuvântul unul din liderii cei maiproeminen¡i ai Partidului Conservator, N. Filipescu. El sus¡inea ca så sedea påmânt ¡åranilor prin Casa Ruralå, dar aceastå institu¡ie nu o considerasuficientå, propunând så se depunå eforturi pentru educarea ¡åranilor înspirit de economie ¿i muncå ¿i, de asemenea, så se vinå cu o reformåadministrativå. El mai cerea ca avansurile date ¡åranilor så fie mai mari,spre a putea cumpåra loturi mai mari2.

Liberalii din Parlament aveau de luptat cu o mentalitate retrogradå,îndelung promovatå ¿i apåratå cu tenacitate de oameni politici conservatori,în mare parte mult mai cultiva¡i ¿i ini¡ia¡i într-o doctrinå politicå formatå¿i consolidatå pe plan interna¡ional, cum era cea conservatoare, îndeosebide cåtre oameni politici englezi ¿i germani. Cu timpul, Partidul Liberal¿i-a format ¿i el o doctrinå proprie, care ¡inea seama mai mult de realitå¡ilevremii, în conformitate cu interesele clasei care o promova. Astfel, pentrua convinge ¿i a determina acceptarea, fie ¿i în parte, a legiuirilor liberale,parlamentarii guvernamentali recurgeau la tot felul de argumente,situându-se pe pozi¡ii de militan¡i în concuren¡å cu conceptele extrem deînapoiate ale mo¿ierimii conservatoare. Anton Carp, ministrul liberal alDomeniilor, eviden¡ia cu date statistice situa¡ia gravå în care se afla¡årånimea, faptul cå aproximativ 723.000 de ¡årani contribuabili aveaupåmânt insuficient sau deloc3. Cu toate acestea, Anton Carp nu sus¡ineaideea cå to¡i ¡åranii trebuie så aibå påmânt. De altfel, el nici nu vedeaposibilå acordarea de påmânt tuturor, pentru cå nu existå într-o asemeneamåsurå, apoi aceasta ar duce la dispari¡ia proprietarilor mari ¿i mijlocii,ceea ce ar însemna un adevårat dezastru. Måsurile ce trebuiau întreprinse,sublinia ministrul Domeniilor, nu trebuiau så fie sub impresiaevenimentelor din martie 1907. Legea Casei Rurale urma så punå stavilåcametei la sate ¿i så faciliteze, pentru o parte dintre ¡årani, cumpårarea depåmânt. Dupå interven¡ia lui Anton Carp, s-a pus la vot luarea înconsidera¡ie a proiectului de lege, fiind admiså cu 99 de voturi contra 14.

1 Ibidem, p. 512.2 Ibidem, pp. 517-521.3 Ibidem, pp. 521-526.4 Ibidem, nr. 31 din 8 februarie 1908, pp. 527-535.


La dezbaterea pe articole a luat cuvântul N. Iorga, care s-a pronun¡atîmpotriva teoriilor care sus¡ineau proprietatea mare ¿i formarea uneiproprietå¡i mijlocii: „a cru¡a prea mult marea proprietate [...] însemneazåa galvaniza un corp mai mult decât pe jumåtate mort, un corp care estechiar cu totul mort în Moldova [...] Este o gre¿ealå så se încerce a se creao proprietate mijlocie. De unde o ve¡i lua?“1 Au mai luat cuvântul, spre aface diverse precizåri, liberalii: N. Råut, V.P. Sasu, Anton Carp, N. Matei2.

Dezbaterea pe articole a proiectului de lege a durat destul de mult,întrucât conservatorii, de fapt adversari ai reformelor liberale, cåutau såîmpiedice adoptarea lor, a¿a cum fuseserå propuse în scopul vådit de a leface cât mai pu¡in atingåtoare de marea proprietate. Astfel, Al. Marghilomansus¡inea amendamentul lui Em. Culoglu, constând în abrogarea dreptuluipentru Casa Ruralå de a face opera¡iuni de scont, întrucât o va împiedicaa-¿i desfå¿ura func¡ia sa esen¡ialå, anume de a cumpåra mo¿ii spre a lerevinde în loturi la ¡årani: „Este ceva jignitor pentru demnitatea statului,ca statul så se facå bancher, ca statul så dea bani cu dobândå“. Liderulconservator declara cå partidul såu va da concursul, dar în sensul pe care-lacordå el acestor måsuri legislative, adicå acceptarea diminuårii mariiproprietå¡i în favoarea formårii micii proprietå¡i, ci nu pentru formareaaltei mari proprietå¡i; ¿i aceasta pe cale evolutivå, lentå3.

Liberalul Em. Porumbaru se aråta mâhnit de a vedea o parte dintreconservatori revenind la o obiec¡ie esen¡ialå fa¡å de Casa Ruralå, dupå cerenun¡aserå la ea. Era vorba de propunerea lui Al. Marghiloman de a serestrânge dreptul de cumpårare, prin excluderea opera¡iunilor de bunå voie¿i achizi¡ionarea tuturor mo¿iilor puse în vânzare numai prin licita¡ie publicå,fie cå existau, fie cå nu existau cumpåråtori. ¥n acest fel se modificacon¡inutul proiectului de lege: în locul unei Case Rurale menite a creaposibilitå¡i cumpårårii de påmânt în loturi, se propunea înfiin¡area uneibånci de credit, pentru a se forma o proprietate mijlocie. Acest amendament,cât ¿i cel formulat de N. Filipescu, sunt respinse argumentat de AntonCarp4.

Vintilå Bråtianu a luat cuvântul, în calitate de raportor al proiectuluide lege, relevând cum comitetul de delega¡i ai sec¡iilor a respinsamendamentele în sens restrictiv ale legii propuse de conservatori:

1 Ibidem p. 535.2 Ibidem, pp. 535-542.3 Ibidem, pp. 542-548.4 Ibidem, pp. 548-574.


P.P. Carp, N. Filipescu, V. Arion, I. Lahovari, Al. Marghiloman, M.Gh. Cantacuzino, B. Delavrancea. Dezbaterile au fost în continuare lungi¿i contradictorii. Au luat cuvântul Take Ionescu, apoi, din nou, Anton Carp.¥n ¿edin¡a din 14 februarie 1908 a fost supus votului proiectul de lege, fiindadmis cu 83 voturi contra 11.

Dezbaterile generale ¿i pe articole au durat foarte mult, întrucâtconservatorii, de¿i se aråtau favorabili în vorbe, în fapt cåutau så eludezeprevederile esen¡iale ale legii, spre a o face cât mai pu¡in aplicabilå. LegeaCasei Rurale constituia, desigur, o contribu¡ie minorå, vizând ameliorareasitua¡iei unei pår¡i a ¡årånimii. Cu toate acestea, doctrinarii Partidului Conservators-au opus cu îndârjire chiar ¿i la o asemenea måsurå legislativå. Ceea ce seurmårea, de fapt, prin aceastå lege, era crearea unei ¡årånimi înstårite.

¥n Senat, raportul la proiectul de lege pentru înfiin¡area Casei Rurale afost prezentat de Matei Corbescu. Printre altele, se men¡iona cå a fost votatdeja în Camerå la 14 februarie 1908. Se men¡iona ¿i cu acest prilej scopulproiectului: întårirea proprietå¡ii mici ¿i mijlocii2.

Luând cuvântul la dezbateri, Gh.Gr. Cantacuzino afirma cå dorin¡a de ase acorda påmânt ¡åranilor spre cumpårare era veche, aplicarea sa dând loc ladeosebiri de vederi. Ideea înfiin¡årii unei institu¡ii de credit este, în principiu,acceptatå de to¡i. Nu trebuia înså så se creeze o institu¡ie de credit du¿manåmarii proprietå¡i, ci una care så promoveze ideea concordiei între cetå¡enii¡årii3. Valeriu Ur¿ianu considerå cå mântuirea pentru ¡årani constå în creareaposibilitå¡ii de a cåpåta påmânt. Numai viitorul va dovedi utilitatea legii. N.Xenopol aprecia proiectul ca unul din cele mai importante în cadrul måsurilorlegislative ini¡iate de guvernul liberal. Prin lege, se favoriza numai formareaunei proprietå¡i mici de 5 ha. Se preferau cumpåråtorii unui singur lot înlocul celor ce cumpårau mai multe. Deducea cå liberalii erau adversariiformårii unei proprietå¡i mijlocii. Senatorul liberal Al. Enacovici amintea cålegea Casei Rurale a fost votatå de Camerå cu 11 ani în urmå. A råmas însånevotatå de Senat. Combate afirma¡iile conservatorului-democrat N. Xenopol.Dupå opinia sa, conservatorii au såvâr¿it douå mari gre¿eli referitoare la CasaRuralå ¿i la problema ¡åråneascå, opunându-se cu vehemen¡å proiectului delege din 1897 ¿i refuzând så participe la comisia parlamentarå. Ei nu-¿i dådeauseama cå legea Casei Rurale constituia o pavåzå a marii proprietå¡i contra atot felul de atacuri, concomitent cu respectarea principiului proprietå¡ii private4.

1 Ibidem, pp. 574-606.2 D.S., ses. 1907-1908, nr. 44, ¿ed. din 10 martie 1908, pp. 668-669.3 Ibidem, pp. 700-730.4 Ibidem, pp. 701-731.


Liberalul C. Nacu apreciazå ca foarte important proiectul de lege,oricum cel mai important de la reforma agrarå din 1864. ¥n principiu, cuto¡ii sunt de acord, existând doar unele puncte de vedere deosebite referitoarela aplicarea legii. De asemenea, se recunoa¿te în unanimitate cå situa¡ia¡årånimii nu este bunå. C. Dissescu, conservator-democrat, considerå bunprincipiul legii, cå în mare parte dispozi¡iile legii sunt bine redactate, darobservå cå existå pår¡i esen¡iale din proiect care nu pot fi acceptate,rezervându-¿i dreptul de a propune amendamente. C.C. Arion, conservator,se declarå de acord cu principiul, legea fiind doritå de ambele partide. Al. Enacovici a fåcut conservatorilor un repro¿ lipsit de temei. Senatulliberal n-a votat legea din 1897, pentru cå nu o considera oportunå atunci,fiind prematurå. ¥n 1908, nu exista nici o amenin¡are la adresa mariiproprietå¡i din partea Partidului Liberal, dar în 1897 exista. Din acest motiv,conservatorii n-aveau motive så participe în comisia parlamentarå. Dar,dacå liberalii nu mai profereazå amenin¡åri la adresa marii proprietå¡i,conservatorii-democra¡i o amenin¡å. D.A. Sturdza constatå cå opozan¡iiproiectului îl criticå, pentru cå se preconizeazå o Caså de bancå. Conservatoriipropuseserå înså o bancå agrarå. Nu e totuna? O mare nenorocire o vede îninstabilitatea legilor. Când vin conservatorii la putere le modificå ¿i acela¿ilucru se petrece când vin liberalii. Considerå cå ar trebui så disparå asemeneauzan¡e politice. G. Cantili sus¡ine cå, dacå nu e posibilå acordarea uneibucå¡i de påmânt la to¡i ¡åranii, så se dea måcar la cât mai mul¡i, pentru cånu e bine ca ¡åranul så trateze direct cu proprietarul1.

M. Corbescu, raportorul proiectului de lege, declara cå nu putea fi deacord cu acuza¡iile potrivit cårora s-ar inten¡iona ruinarea marii proprietå¡i.Constatå cå în Parlament cu to¡ii sunt constitui¡i în corp politic în calitatede proprietari ¿i nimeni nu poate avea inten¡ia de a prejudicia dreptul deproprietate. ¥ndelungile dezbateri n-au fåcut decât så întârzie luarea înconsidera¡ie a proiectului de lege. Cele douå ramuri conservatoare sus¡in:cea veche – cumpårarea de cåtre Casa Ruralå numai a mo¿iilor ce vor fiurmårite prin licita¡ie publicå la tribunale, bunurile imobiliare ale statului¿i stabilimentelor publice; iar cea nouå, conservator-democratå – înfiin¡areaunei bånci private. Ambele urmåresc înså un scop comun: discreditareaproiectului de lege guvernamental. Desigur, proiectul nu poate fi perfectde la început, dar se poate totu¿i constata cå legea este o puternicå pavåzåpentru marea proprietate ¿i un puternic sprijin moral pentru ¡årånime. Fiind

1 Ibidem, nr. 47, sed. din 13 martie 1908, pp. 733-783.


cu to¡ii, aproape, mari proprietari, parlamentarii trebuie så asigureperpetuarea marii proprietå¡i, iar legea Casei Rurale constituie o pârghie înacest sens: „când avem în fa¡a noastrå asemenea legi de interes social, nueste destul så ne mårginim gândul numai la proprietå¡ile noastre, cåci elenu vor pre¡ui decât dacå vor fi asigurate pentru totdeauna în inimile noastre¿i ale urma¿ilor no¿tri“1.

Conservatorii nu voiau înså så în¡eleagå nici måcar acest principiuconservator, situându-se pe pozi¡ii retrograde, ultra-conservatoare. Astfel,conservatorul P. Missir se declara în dezacord cu criticile liberalilor, sus¡inândcå partidul såu nu zådårnice¿te, ci amendeazå proiectul de lege. El constatådouå contradic¡ii în societate: una în privin¡a modului de cointeresare învederea producerii bunurilor materiale, ¿i alta privind redistribuirea acestorbunuri. Socialismul propune desfiin¡area proprietå¡ii individuale pentru aface posibilå dispari¡ia contradic¡iilor amintite. Aceastå teorie nu s-a aplicatînså pânå în acest moment. Casa Ruralå, preconizatå în proiectul liberal, nuserve¿te nici o categorie de proprietate. A¿adar, conservatorii sunt în principiude acord, fåcând unele amendamente, care, dacå vor fi primite, e bine,dacå nu, vor fi poate acceptate în viitor2.

Anton Carp, ministrul Domeniilor, preciza cå dezbaterile dureazå deopt zile. Constatå cå tratarea directå între mo¿ieri ¿i ¡årani n-a dus niciodatåla bune rezultate. P. Missir nu se revolta oare contra clauzelor din contracteleagricole? S-au comis multe abuzuri. Camåta la ¡arå se face de multå vreme¿i, în aceste condi¡ii, conservatorii mai cred cå liberalii propun asemenealegi sub influen¡a sociali¿tilor. Dupå acest ultim discurs, s-a pus la votluarea în considerare a proiectului de lege, fiind admiså3.

¥n ¿edin¡a din 18 martie 1908 s-a dezbåtut proiectul de lege pe articole,propunându-se unele amendamente. La 19 martie, se voteazå legea CaseiRurale: 52 pentru, 2 contra4.

Modificårile aduse proiectului de lege în Senat au determinat reluareadezbaterii sale în Camerå, în ¿edin¡a de la 24 martie 1908. ¥n raportulcomitetului de delega¡i ai sec¡iilor, prezentat de Vintilå Bråtianu, se eviden¡iaumodificårile aduse. Una dintre acestea se referå la art. 2, prevåzându-se ase adåuga imposibilitatea modificårii sau restrângerii drepturilor ¿iatribu¡iilor Casei Rurale pe timp de 30 de ani. Alte modificåri, de naturå

1 Ibidem, nr. 50, ¿ed. din 17 martie 1908, pp. 785-792.2 Ibidem, pp. 792-795.3 Ibidem, pp. 795-801.4 Ibidem, pp. 808-811.


proceduralå, s-au fåcut art. 77 ¿i 78. Adunarea deputa¡ilor a votat legea, cumodificårile fåcute de Senat, cu 66 pentru, 1 contra1.

Una din cauzele mizeriei în lumea satelor era considerat a fi alcoolismul.De¿i în manifestul regal din 12 martie 1907 nu se preconizase o måsuråîmpotriva acestei racile, guvernul a prezentat în Camerå un proiect de legepentru monopolul vânzårii båuturilor spirtoase în comunele rurale ¿i måsuricontra be¡iei. ¥n rapotul comitetului de delega¡i ai sec¡iilor se preciza cålegea avea un caracter preventiv. Alcoolismul constituia un viciu, cu celemai nefaste ¿i nocive consecin¡e. Se fåcea constatarea cå exista un marenumår de cârciumi, dar se încerca a se desprinde din alcoolism una dincauzele råscoalei, ceea ce semnifica de fapt o diversiune, o abatere a aten¡ieiparlamentarilor de la cauzele råscoalei: lipsa de påmânt de muncå în condi¡iiacceptabile: „Cine nu ¿tie cå multe din oribilele crime såvâr¿ite în timpulråscoalelor din primåvara anului trecut au fost comise în mod incon¿tient,de oameni în stare de ebrietate acutå?“ ¥n consecin¡å, proiectul de legeprevedea ca dreptul de a vinde båuturi alcoolice ¿i de a avea cârciumi înmediul rural så fie rezervat exclusiv autoritå¡ii comunale, contraven¡iilefiind sanc¡ionate cu amenzi. ¥n esen¡å, se fixa numårul cârciumilor ¿i, prinaceastå måsurå, se desfiin¡au numeroase localuri de acest fel2.

Fire¿te, o asemenea måsurå legislativå nu era rea în sine, dar, în condi¡iileexistente, nu contribuia la solu¡ionarea problemei agrare. Alcoolismul nuconstituia decât unul din efectele stårii mizerabile a ¡årånimii, ¿tiut fiind cåel nu bântuie în rândurile categoriilor sociale înstårite. Pe bunå dreptate,unii dintre deputa¡i fåceau observa¡ii de acest fel în cadrul dezbaterilorproiectului de lege. Astfel, N. Chirculescu constatå cå esen¡ialul în legeconsta în prevederea limitårii numårului cârciumilor. Or, cu aceasta nupoate fi de acord, întrucât se love¿te în interesele producåtorilor, apoi legeanu va izbuti a tåmådui alcoolismul. Primarii erau cei dintâi interesa¡i învinderea båuturilor. Cârciumarii au devenit foarte puternici în via¡a politicå,ajungând så punå ståpânire pe colegiul II. C. Iarca se declara contraproiectului, pe motiv cå nu era menit, de fapt, a înlåtura alcoolismul, ci dea introduce un nou impozit, de a lovi în interesele producåtorilor ¿i aleunor comercian¡i cårora Constitu¡ia le garanta exercitarea comer¡ului.Dimpotrivå, Pompiliu Eliade sus¡inea måsurile contra alcoolismului,combåtând pe C. Iarca. Em. Culoglu constatå cå monopolizarea cârciumilorn-a fost prevåzutå în proiectul din martie. Se pronun¡å contra proiectului

1 D.A.D., sed. 1907-1908, nr. 49, ¿edin¡a din 24 martie 1908, pp. 1077-1097.2 Ibidem, nr. 36 din 15 februarie 1908, pp. 607-608.


pe motiv cå lezeazå libertatea comer¡ului, atinge interesele unei categorii decetå¡eni. Contrar acestor afirma¡ii, M. Orleanu sus¡ine proiectul de lege, careva avea urmåri pozitive1.

Victor Filotti î¿i exprima acordul cu principiul proiectului, dar nu ¿icu modul såu de aplicare, întrucât nu se fåcea monopolizarea unui produs,unei mårfi, ci a vânzårii acesteia, ceea ce însemna atingerea dreptului de aface comer¡. A¿adar, se înlocuia egalitatea în exercitarea unui drept cu unprivilegiu. Altele erau relele de care suferea ¡åranul. Cu sau fårå o lege deacest fel, el tot va bea. A¿a, spre exemplu, iarna nu avea ce face. Omul carenu are o ocupa¡ie continuå se îmbatå. Dr. N.I. Anghelescu se pronun¡apentru måsuri mai eficiente contra falsificårii båuturilor alcoolice. Propuneaså se introducå în lege un articol care så prevadå interzicerea folosirii unoresen¡e sintetice la prepararea båuturilor, apoi conchidea cå legea singurå nuva fi suficientå, dacå nu va fi înso¡itå ¿i de alte måsuri. N. Iorga constatapår¡i bune, dar ¿i pår¡i rele în proiect. ªi el a constatat efectele negative alefalsificårii båuturilor de cåtre cârciumarii din Moldova2. Constituia o gre¿ealåde a se considera legea ca antialcoolicå, „pentru cå nu ¡inte¿te înlåturareaconsumului alcoolului ¿i nu porne¿te de la con¿tiin¡a primejdiei ce decurgedin aceastå consumare de alcool. Este o lege socialå ¿i na¡ionalå, care faceparte din programul acela vast, desfå¿urat în martie trecut, ¿i care se executåîntr-un mod oportunist, împåciuitor – închinând steagul, când fa¡å dedemonstra¡iunea cârciumarilor, când, în alt caz, fa¡å de demonstra¡iaproprietarilor, care se desfå¿oarå deci într-un chip blând, de guvern“3.

N. Iorga conchidea cå în România nu existå pericolul degeneråriineamului prin alcoolism, ca în unele ¡åri nordice, spre exemplu.

E. Costinescu era de acord cu deputa¡ii care considerau prea blândproiectul de lege în prevederile sale, combåtând pe adversarii acestuia. Dupåinterven¡ia lui D.A. Sturdza, s-a pus la vot luarea în considera¡ie a proiectuluide lege, fiind admiså cu 72 contra 9. La dezbaterea pe articole au propusamendamente: C. Iarca, V.P. Sasu, N. Chirculescu, V. Filotti. ¥n ¿edin¡a din21 februarie 1908 proiectul de lege a fost votat cu 73 contra 74.

¥n Senat, raportul la proiectul de lege a fost prezentat de dr. Gr. Râmniceanu.Se sublinia cå poporul român era foarte prolific, înså exista o maremortalitate. Se considera cå råul cel mai mare de care suferea popula¡ia era

1 Ibidem, pp. 624-656.2 Ibidem, pp. 656-666.3 Ibidem, p. 666.4 Ibidem, pp. 666-691.


alcoolismul. ºåranul român era foarte muncitor, dar nu era hrånit suficientpentru a lucra cu spor. Legea cârciumilor va contribui la bunåstarea lui:„Românul de felul lui nu este be¡iv, dar cârciuma ¿i cârciumarul îl împingla be¡ie.“ Legea ameliora, dar nu punea capåt situa¡iei. E un lucru dovedit:„Cârciuma actualå e locul abrutizårii ¿i degenerårii ¡åranului nostru“. ¥nurma aplicårii legii, vor råmâne 4.000 de cârciumari fårå ocupa¡ie, daraceasta va fi în folosul a 5 milioane de ¡årani. La dezbateri, Dr. N.Jugureanu, Al. Enacovici, N. Nicorescu, P. Missir, mitropolitul Moldovei¿i Sucevei, D.A. Sturdza, G. Cantili, M. Corbescu, E. Costinescu recunoscnecesitatea unei asemenea legi. P. Missir ¿i G. Cantili, conservatori,repro¿eazå îngrådirea libertå¡ii comer¡ului. Aceasta era înså o atitudinede ipocrizie, întrucât nu prin legea cârciumilor se aducea atingereprevederilor democratice ale Constitu¡iei. ¥n finalul dezbaterilor, proiectula fost admis cu 94 voturi contra 31.

O cauzå imediatå a ridicårii ¡årånimii în primåvara anului 1907 eraconsideratå a fi intensificarea exploatårii ¿i asupririi sale prin intermediultrusturilor arendå¿e¿ti. Drept urmare, a¿a precum se prevåzuse în manifestuldin 12 martie 1907, a fost prezentat în Camerå un proiect de lege pentrumårginirea dreptului de a ¡ine în arendå mo¿ii. ¥n raport, prezentat de I.G. Duca, se eviden¡ia pericolul social al trusturilor arendå¿e¿ti: „Acestetrusturi, prin acapararea påmânturilor, prin felul de exploata¡iune, prinnimicirea concuren¡ei, prin for¡a economicå ce prezentau, prin influen¡asocialå de care dispuneau [...] ajunseserå så constituie un îndoit pericol“2.

Se men¡iona apoi cå trusturile au constituit, fårå îndoialå, una dincauzele råscoalei, cel pu¡in într-o parte din ¡arå. Aproximativ 60% dinmarea proprietate era arendatå. Or, arenda¿ul, având termen limitat, cåutaa se îmbogå¡i, cât mai repede. Arenda¿ii duceau lipså de credit ¿i, prinurmare, nu puteau introduce o culturå intensivå. ¥n aceste condi¡ii, totul sesprijinea pe munca ¿i inventarul agricol ale ¡åranului. Cultura agricolåpracticatå de arenda¿i nu era folositoare economiei na¡ionale. Prin proiectulde lege se limita dreptul de arendare la 4.000 ha. ¥n expunerea de motive,prezentatå de ministrul Justi¡iei, Toma Stelian, se men¡ionau mobilurileproiectului de lege. Mul¡i boieri deveni¡i proprietari absolu¡i, prin legeadin 1864, au început a privi påmântul ca un capital. De aceea, l-au încredin¡atarenda¿ilor, ob¡inând venituri foarte mari, fårå nici o strådanie din partealor. Trusturile arendå¿e¿ti au avut, desigur, unul din rolurile cele mai nefaste,

1 D.S. ses. 1907-1908, nr. 23 din 18 ianuarie 1908, pp. 225-237 ¿i urmåtoarele.2 D.A.D. ses. 1907-1908, nr. 49, ¿ed. din 24 martie 1908, p. 1097.


intensificând la maximum extorcarea ¡årånimii. ¥n continuare, se prezenta textulproiectului de lege cu modificårile fåcute de cåtre comitetul delega¡ilor sec¡iilor1.

¥n cadrul dezbaterilor la proiect, I. Poenaru-Bordea considera cå oasemenea måsurå legislativå era impuså de necesitå¡i sociale, fiindexcep¡ionalå. O admite, dar, pe lângå pericolele social ¿i economic, mai arede adåugat ¿i pe cel na¡ional, încå mai mare. De aceea, proiectul de lege vatrebui amendat ¿i modificat în acest sens. Take Ionescu se declara în dezacordcu proiectul de lege ¿i nu din motive de opozi¡ie în primul rând. De altfel,constata el, guvernul nici nu întâmpina o opozi¡ie prea mare, întrucâtactivitatea sa legislativå avea loc dupå råscoalå. Recuno¿tea ¿i el nocivitateatrusturilor arendå¿e¿ti. Considera înså mai potrivit un proiect de lege careså interzicå arendarea mo¿iilor la stråini. Prin proiectul guvernamental seva ajunge la o cre¿tere a numårului arenda¿ilor, neschimbându-se aproapenimic. N. Filipescu declara, fårå echivoc, cå va vota contra proiectului delege, sus¡inând contrariul celor afirmate în acest document, cât ¿i celor ce-lsus¡in. Astfel, considera cå arendarea în România se fåcea pe termene scurte,încât råul regresa. Prin proiect, se love¿te în numeroase interese, atât alearenda¿ilor, cât ¿i ale proprietarilor2. Dupå opinia sa, proiectul de lege„coboarå cu mai multe trepte baza ¿i considera¡ia statului român“3.

N. Filipescu, conservator ¿i mare proprietar, continua så apere intereselelatifundiarilor de pe pozi¡iile cele mai retrograde ale epocii. Arendå¿ia, subforma practicatå pânå atunci, aducea venituri foarte mari mo¿ierilor, fårånici o contribu¡ie personalå la organizarea muncii. Acest sistem de exploatarea påmântului era foarte avantajos pentru ei, dar extrem de pågubitor pentru¡årånime ¿i economia na¡ionalå, secåtuindu-se påmântul prin perpetuareaunei culturi extensive, prin inventarul ¡åranului, împiedicând introducereatehnicii agricole ¿i îmbunåtå¡irilor funciare. Prin urmare, atitudinea luiN. Filipescu era nu numai antisocialå, dar ¿i una din cele mai pågubitoarepe plan na¡ional, al dezvoltårii economice generale. Gh. Panu, unul dinoamenii politici cu concep¡ii mai înaintate, sesiza esen¡a inten¡iilor lui N. Filipescu, combåtându-l. El constata cum ini¡iatorii proiectului de legelåsau pe plan secund interesele particulare în favoarea celor generale, pentrucå „altmintrelea nu puteau guverna“. Asemenea legi s-au fåcut ¿i se vormai face. E de necontestat cå trusturile arendå¿e¿ti lovesc în intereselegenerale, na¡ionale, or, acestea sunt interesele de apårat, ¿i nu cele invocate

1 Ibidem, pp. 1097-1103.2 Ibidem, pp. 1103-1116.3 Ibidem, p. 1117.


de N. Filipescu. Gh. Panu este convins ¿i cautå så convingå cå nici unul dinpericolele preconizate atât de N. Filipescu, cât ¿i de Take Ionescu nu se vorabate asupra agriculturii române¿ti, fiind cu totul imaginare1.

I.G. Duca lua apoi cuvântul, în sprijinul proiectului de lege. Aceaståmåsurå fusese prevåzutå în Manifestul regal din 12 martie 1907, care a fostacceptat atunci de to¡i. Deci, era de a¿teptat ca opozi¡ia så fie de acord ¿i cuproiectul de lege prezentat în Parlament. Dar, în loc de aceasta, opune orezisten¡å înver¿unatå, mai înver¿unatå chiar ca la alte proiecte de legi.Astfel, s-au descoperit trusturilor anume virtu¡i pe care nimeni nu ¿i leînchipuia så le fi avut vreodatå. Criticile se reduc, în esen¡å, la douå: numai este o lege folositoare, apoi nu se poate admite limitarea pe calelegislativå a dreptului unui cetå¡ean, a facultå¡ilor sale de a dispune liber deproprietatea sa, de a da ¿i a lua în arendå. ¥nså problema nu se putea puneîn acest fel. Arendå¿ia, cum era practicatå în România, avea numeroaseneajunsuri, lovind în interesele generale. Prin proiectul de lege nu se tindede a se lovi în dreptul de arendare, a¿a precum se pretinde, ci în abuzul carese face cu acest drept. Liberalii au sus¡inut întotdeauna cå mentalitå¡iiconservatoare din România îi este caracteristicå „o grijå prea vie a intereselorînguste ale proprietå¡ii mari“. Måsurilor de acest fel Partidul Conservatorli se opune, pe motivul cå ar fi lipsite de popularitate în ¡arå ¿i, deci,inacceptabile2.

B. Missir, un alt lider liberal, se referea ¿i el la interven¡iile lui N. Filipescu ¿i Take Ionescu contra proiectului de lege, considerat de eidåunåtor din punct de vedere economic ¿i inutil pentru ¡årånime, sau cå arataca drepturile dobândite sau ar fi neconstitu¡ional. Care era scopul urmåritde cei ce se opuneau dreptului de limitare a arendårii? Desigur, de a încurcapur ¿i simplu. Inten¡iile liberalilor erau doar destul de clare: desfiin¡areaabuzului ¿i låsarea în uz a unui drept, prin limitarea la func¡ionarea luinormalå. Guvernul liberal s-a våzut nevoit de a elabora un ciclu de legipentru a evita eludarea ideii de realizat, pentru cå „nici un legiuitor nupoate concura cu aceia care cautå så eludeze legea“. A¿adar, proiectul delege în dezbatere este absolut necesar scopului propus, pentru cå „principiulde libertate cere ca libertatea tuturor så fie garantatå“3.

Conservatorii din Parlament, dintre cele mai proeminente personalitå¡iale vie¡ii politice ¿i culturale ale ¡årii, aveau adversari pe måsura lor în

1 Ibidem, pp. 1117-1119.2 Ibidem, nr. 49, ¿ed. din 26 martie 1908, pp. 1119-1122.3 Ibidem, pp. 1122-1126.


liderii Partidului Liberal, care aveau, de multe ori, adevårul de partea lor,fiind mai pragmatici ¿i mai dispu¿i la acordarea unor concesii celorlaltecategorii sociale, tocmai pentru a nu se ajunge la momente de intensåzguduire socialå, a¿a precum se întâmplase în primåvara anului 1907. TomaStelian, ministrul Justi¡iei, apåra argumentat proiectul de lege, relevândcum Take Ionescu, la 3 martie 1907, deci în plinå desfå¿urare a råscoalei,constata, în Camerå, daunele provocate de abuzul arendårii unui mare numårde mo¿ii. Guvernul conservator a ¿i elaborat un proiect de lege care limitala 3000 ha. dreptul de arendare, dar a fost nevoit så påråseascå puterea ¿iproiectul n-a devenit lege. Era de a¿teptat ca proiectul liberal så întruneascåadeziunea unanimå. Dar n-a fost a¿a, ci atacat cu vehemen¡å. Cum se explicåpozi¡ia diferitå a lui Take Ionescu? Desigur, prin calcul politic. Astfel,când partidul såu se afla la guvern, a fost de acord, iar atunci când partidulsåu nu mai era la guvern, se pronun¡a contra: „Atunci era membru într-unpartid în care i se påruse cå este ni¡el nesocotit ¿i avea ocaziune bunåpentru ca så facå o loviturå mare, pe de o parte, så arate prietenilor cepoate, pe de altå parte, så-¿i asigure simpatia în partidul celålalt. Azi, dincontra, este în capul unui partid“1.

Punându-se la vot luarea în considerare a proiectului de lege, a fostadmis cu 73 contra 20. Dupå dezbaterea pe articole, în care se resping sau seadmit unele amendamente, cu privire la procedurile necesare, în ¿edin¡aCamerei din 28 martie 1908 proiectul de lege este votat cu 65 contra 82.

¥n sesiunea Parlamentului, care se încheia, au fost votate 122 de legi, 18bugete, 24 de recunoa¿teri de cetå¡enii, 2 împåmânteniri ¿i s-au fåcut 8 interpelåri.

Noua sesiune a Parlamentului se deschidea la 15 noiembrie 1908 cuprezentarea obi¿nuitului Mesaj regal. Se începea prin a se aprecia ca normalerela¡iile României cu alte ¡åri. Se considera oportunå extinderea drepturilorconstitu¡ionale asupra Dobrogei. ¥n vederea reorganizårii administrative seimpunea modificarea legii consiliilor jude¡ene. De asemenea, se va supunedezbaterii Adunårii Deputa¡ilor modificarea legii sanitare, a unor legi cucaracter financiar, un proiect de lege pentru modificarea codului silvic, unproiect de lege referitor la arendarea cåtre asocia¡iile ¡åråne¿ti a mo¿iilorstatului ¿i a¿ezåmintelor de binefacere ¿i culturå, o nouå lege pentru încurajareaindustriei na¡ionale. ¥n proiectul de råspuns la Mesaj erau reluate toate acesteprobleme, promi¡ându-se sprijinul deputa¡ilor la înfåptuirea lor3.

1 Ibidem, p. 1130.2 Ibidem, p. 1139.3 D.A.D., ses. 1908-1909, nr. 2, 7, ¿ed. din 15, 28 noiembrie 1908, pp. 1-2, 17-18.


La dezbaterea proiectului de råspuns, G. Diamandy s-a înscris primul.Observå cå, spre deosebire de trecutele sesiuni, în Mesaj se vorbe¿te, pentruprima datå, de rela¡ii normale, ¿i nu excelente. România nu poate prividecât cu simpatie proclamarea independen¡ei Bulgariei. Anexarea Bosniei¿i Her¡egovinei este desigur un act cu urmåri negative în rela¡iileinterna¡ionale, atingându-se, prin aceasta, prevederile tratatului de la Berlin.Legarea de Puterile Centrale a condus la grevarea bugetelor prin sarcinimilitare sporite. Raporturile cu Germania s-au redus la furnizarea dearmament României ¿i acordarea împrumuturilor necesare: „Cu Austriaînså, care e la grani¡a noastrå, care are însemnate interese economice lanoi ¿i de a cåror însemnåtate îndeosebi se ¡ine seamå în Orient, cuAustro-Ungaria, care numårå 4 milioane de români, am avut adeseadificultå¡i ¿i conflicte“1. Pentru prima datå, dupå mai bine de un deceniu,se punea în Parlament problema revizuirii rela¡iilor cu Puterile Centrale.Tendin¡ele de expansiune, spiritul de agresivitate imprimat politicii externede cåtre Austro-Ungaria în Balcani nu puteau råmâne sub tåcere.

G. Diamandy considera cå anexarea Bosniei ¿i Her¡egovinei, contrarprevederilor tratatului de la Berlin din 1878, a deschis calea unor conflicteviitoare. Austro-Ungaria se stråduie¿te a monopoliza naviga¡ia pe Dunåre,iar, pe de altå parte, împiedicå påtrunderea produselor române¿ti pe pia¡asa internå. ¥n finalul interven¡iei sale, G. Diamandy se pronun¡a pentru opoliticå liberå, neangajatå, de demnitate na¡ionalå2.

N. Iorga afirma cå Mesajul a fost a¿teptat cu neråbdare din douåpuncte de vedere: politica externå ¿i problema agrarå. ¥n loc de problememajore, Mesajul con¡ine fågåduieli mårunte ¿i multe daruri mici. Astfel,arendarea mo¿iilor statului la ob¿tile ¡åråne¿ti n-a fost cerutå de opiniapublicå. Era de a¿teptat så existe în Mesaj recunoa¿terea sincerå afalimentului reformelor agrare preconizate. El nu se bucurå de acestfaliment, ci numai îl constatå. Guvernul liberal a aplicat din fiecare måsurålegislativå câte ceva, låsând ce era mai bun de o parte. Printre altele,islazurile s-au oferit numai pe jumåtate. ¥n privin¡a rela¡iilor interna¡ionale,constatå cå Austria laså locul Ungariei în politica externå: „Austriareprezintå un trecut ispråvit“. N. Iorga conchide cå nu mai vede oportunerela¡iile României cu Puterile Centrale în noile împrejuråri3.

1 Ibidem nr. 9 din 4 decembrie 1908, pp. 24-25.2 Ibidem, pp. 25-28.3 Ibidem, pp. 37-43.


Ministrul de Interne, I.I.C. Bråtianu, protesta contra modului de a seaprecia politica externå de cåtre I. Vråbiescu, care a atacat guvernul pentrupolitica sa de „cumin¡enie ¿i pruden¡å“, considerând-o o „politicå deslugårnicie, de umilin¡å, de la¿itate“1. I. Vråbiescu mai men¡iona cåAustro-Ungaria se poartå cu România de parcå ar fi o ¡arå cuceritå,dispunând de drepturile sale asupra Dunårii. I.I.C. Bråtianu protesteazåindignat, contra argumentând cå statul român nu s-a umilit. ¥n mod evident,problema rela¡iilor cu Puterile Centrale, îndeosebi cu Austro-Ungaria, erapuså ¿i analizatå cu asprime chiar de la tribuna Camerei. Alian¡a cu acesteputeri devenise anacronicå. Deputatul N. Botez reia problema politiciiexterne, constatând cå se påstreazå o tåcere nejustificatå în acest sens.Guvernul este dator så låmureascå Parlamentul asupra acestei probleme.ªtefan Ioan este de pårere cå nu pot fi considerate de pe acum un falimentlegiuirile agrare ale guvernului liberal. Când se va considera necesar, vor fimodificate. ¥mpotriva acestuia, lua cuvântul N. Filipescu, declarând cå nuputea fi de acord cu tabloul în roz fåcut guvernårii liberale de ªtefan Ioan.¥n problema Dunårii, s-au comis unele gre¿eli, dar acestea nu erauireparabile. Problema colegiului unic, aduså în discu¡ie de ªtefan Ioan, nuprovine din prea mult patriotism, ci din spirit îngust, de partid. Astfelaprecia frunta¿ul conservator problema democratizårii vie¡ii politice.Considera apoi cå legiuirile agrare au fost nenorocite, aducând multe rele,în concluzie, un faliment al promisiunilor liberale2.

¥n urma cuvântårii lui N. Filipescu, deputatul liberal G. Dragu declaracå este decep¡ionat, liderul conservator fåcând impresia „unui ¿ef de a treiamânå“. Afirma¡iile sale despre legiuirile agrare nu erau decât exageråri:„Conservatorii vor de¿teptarea con¿tiin¡ei na¡ionale într-un cerc restrâns,mai ales în clasa ocârmuitoare ¿i vor ca buna stare economicå ¿i culturalåså fie numai încet, încet întinså în clasele de jos ale poporului. Noi înså,d-lor, voim o de¿teptare a cuno¿tin¡ei na¡ionale de sus ¿i pânå în straturilecele mai întinse ale poporului“3. Take Ionescu afirma cå sunt pår¡i dinråspunsul la Mesaj cu care to¡i erau de acord: lealitatea fa¡å de dinastie,acordarea de drepturi dobrogenilor. Nu putea fi înså de acord cu aprecierileunora asupra politicii externe. El considera cå dupå råzboiul de independen¡åtoate guvernele române¿ti au urmårit o politicå de pace, o politicå aromânismului. Gåsea ¿i el necesarå o reformå electoralå, dar dezaproba

1 Ibidem, p. 46.2 Ibidem, nr. 10, ¿ed. din 5 decembrie 1908, pp. 47-69.3 Ibidem, p. 77.


solu¡ia colegiului unic. ¥n privin¡a legiuirilor agrare, nu este de pårere cåacestea constituiau lucrul cel mai bun de fåcut dupå råscoalå. Tot ce trebuiafåcut atunci consta în reducerea decalajului existent între mica ¿i mareaproprietate, ¿tiut fiind cå institu¡ia Casei Rurale avea neajunsuri, ¿i încåmari, pentru a efectua acest transfer de proprietate. Considera cå partidul ¿iguvernul liberal speculau demagogic nemul¡umirile. Vintilå Bråtianu î¿iexprima dezacordul cu aprecierile negative ale politicii agrare a guvernului,care s-au fåcut în condi¡ii speciale, având ca punct de plecare råscoala din1907. ¥n privin¡a politicii externe, apreciazå cå „un stat mic ca al nostru– ¿i orice stat mic – nu poate så determine el evenimentele exterioare“. ¥nfinal, se pronun¡å în favoarea colegiului unic, protejårii ¿i încurajåriiindustriei na¡ionale1.

Liberalul C. Banu remarcå intensitatea dezbaterilor, sus¡inute în modinteresat, dar constatå ¿i men¡inerea unor obiceiuri vechi. S-a vorbit desprelupta dintre partide, dar în aceastå luptå trebuie så existe o moralå, care nupoate fi alta decât în via¡a privatå. Când lipsesc faptele de incriminat, acesteanu trebuie inventate. I. Lahovari mårturise¿te cå e prima datå când ia cuvântulla dezbaterea proiectului de råspuns la Mesaj, cåruia, prin lipsa de ideiconcrete, nu i-a acordat vreo aten¡ie deosebitå. Dar s-au produs uneleevenimente externe de naturå a stârni comentarii. Practic, tratatul de laBerlin a fost denun¡at. Al. Marghiloman afirmå cå în politica externå nu enevoie de prea multå vorbårie. ¥n mod vådit, cautå a demonstra cå nu s-aajuns la acte de ostilitate cu Austro-Ungaria. Fiind unul din adep¡ii ¿ipromotorii politicii de alian¡å cu Puterile Centrale, Al. Marghiloman searåta nemul¡umit de criticile aspre formulate la adresa acestora de cåtreunii din deputa¡i. Printre altele, considera cå denun¡area conven¡ieicomerciale cu Austro-Ungaria nu constituie un act de ostilitate, ci„însemneazå manifestarea cea mai deferentå cåtre un stat amic“. Desprelegiuirile agrare se exprimå cu nemul¡umire, considerându-le neeficiente.¥n privin¡a reformei electorale, apreciazå cå nu este necesarå, în Româniaexistând egalitatea în drepturi, deci democra¡ie, orice func¡ie fiind accesibilåoricui dovede¿te talent2.

Liderii Partidului Conservator se opuneau astfel oricåror înnoiri învia¡a politicå ¿i socialå, nefiind dispu¿i så renun¡e la privilegiile politice ¿ieconomice. Crearea unui nou partid politic, condus de Take Ionescu, sporeadificultå¡ile atât pentru liberali, cât ¿i pentru conservatori. C. Stere, luând

1 Ibidem, nr. 12, ¿ed. din 9 decembrie 1908, pp. 71-104.2 Ibidem, pp. 107-133.


cuvântul în calitate de raportor al proiectului de råspuns la mesajul tronului,se referea atât la criticile aspre îndreptate de adversari de stânga, ca N. Iorga, cât ¿i la cele de dreapta, ca: N. Botez, N. Filipescu, Al. Marghiloman, de centru, T. Ionescu ¿i chiar din partea liberaluluiN. N. Pop. Nu vedea necesitatea creårii unui nou partid politic:Conservator-Democrat. Take Ionescu, ¿eful noului partid, vrea ¿i elrevizuirea legii electorale, dar fårå så se schimbe esen¡ial. ¥n realitate, eleste contra lårgirii sistemului electoral. C. Stere considerå bunå reformaelectoralå, prin adoptarea colegiului unic.

E. Costinescu, ministrul Finan¡elor, constatå durata foarte lungå adezbaterilor, respingând cu argumente atacurile opozi¡iei. I.I.C. Bråtianuregreta lipsa de la dezbateri a primului ministru. Considera cå evenimenteleexterne n-au lezat nici unul din interesele statului român, apoi cå nu esteposibilå ducerea unei politici de aventuri, Regatul român, preciza el, nueste o crea¡ie a Europei, ci „este o crea¡iune a energiei acestui neam“. Pusla vot, proiectul da råspuns la Mesaj a fost admis cu 80 voturi, contra 31.

¥n Senat, proiectul de råspuns la Mesaj a fost prezentat de Al. Constantinescu, cuprinzând acelea¿i probleme eviden¡iate în Mesaj. Ladezbateri, Titu Maiorescu se declarå de acord cu partea din proiect în carese aduce omagiu regelui, precum ¿i cu cea referitoare la acordarea de drepturipolitice dobrogenilor. Este de acord cu acele „pår¡i mai anodine“, exprimânddeziderate de ordin general: starea financiarå bunå, întårirea prestigiuluijusti¡iei, a armatei, industriei ¿i comer¡ului. Dacå în problemele externeexistå unitate de vederi, în cele interne existå disensiuni: „¥n adreså, îmivine så zic nenorocita cestiune a reformelor agrare ocupå iar un loc decåpetenie în proiectul propus, de¿i nu ¿tiu dacå mul¡i din d-voastrå mai auiluziile de acum un an“. Nu e de acord cu formularea din proiect referitoarela o „îmbunåtå¡ire a stårii sociale a ¡årii“, propunând a se înlocui cu „stareaeconomicå“, în concep¡ia lui neexistând stare socialå. Considerå cå trebuie¿terse aceste cuvinte din proiect, altfel „este o plinå intrare în socialism“2.

Dacå N. Iorga gåsea lipsuri grave legiuirilor agrare liberale în sensulcå erau doar rezolvåri par¡iale ale problemei, unele daruri mici pentru ¡årani,conservatorii le criticau din alt punct de vedere, obtuz ¿i retrograd, irita¡ide unele consecin¡e care loveau în interesele lor de mari proprietari. Ei nuîn¡elegeau så fie leza¡i nicicum. Titu Maiorescu nesocotea existen¡a uneiprobleme sociale în România. Contra unor astfel de afirma¡ii se ridicå

1 Ibidem, pp. 133-153.2 D.S., ses. 1908-1909, nr. 6, ¿ed. din 1 decembrie 1908, pp. 15-18.


senatorul liberal Theodor Ioan, sus¡inând existen¡a unei probleme sociale,neputând fi tågåduitå. Numai o luare în considera¡ie a numårului mare deanalfabe¡i, printre altele, ar fi de ajuns spre a proba cu eviden¡å existen¡aei. Precizeazå apoi cå Partidul Liberal a fåcut multe concesii conservatorilorîn problema legiuirilor agrare, iar neaplicarea se datoreazå în mare måsuråacestora1.

La fel ca în Camerå, ¿i în Senat se ridicå probleme de politicå externå.C. Dissescu, conservator-democrat, î¿i exprimå dezacordul cu formulareadin proiectul de råspuns, potrivit cåreia rela¡iile cu celelalte ¡åri sunt normale.Or, rela¡iile nu par a fi atât de normale, precum se men¡ioneazå. Pot ficonsiderate normale rela¡iile cu Turcia, Grecia, Austria? E bine så secontinuie asemenea rela¡ii normale? Cuvântul normal ascunde, de fapt,contradic¡ia dintre politica de stat ¿i politica na¡ionalå. Cât prive¿te problemasocialå, ea nu poate fi contestatå, existând din momentul organizårii societå¡ii.Cu toate acestea, C. Dissescu nu este de acord så se punå numai problema¡årånimii, doctrina interven¡iei continue a statului în vederea reglementåriiproblemei sociale fiind periculoaså2.

Al. Constantinescu aminte¿te condi¡iile în care partidul såu a luatputerea. Ampla mi¿care socialå a luat na¿tere în timpul guvernåriiconservatoare. ¥n activitatea sa, guvernul liberal nu a¿teaptå încurajåri dela conservatori, dar nici nu ia în considera¡ie amenin¡årile lor. ¥ntre TituMaiorescu ¿i C. Dissescu nu existå deosebiri, ci numai între conservatori,indiferent de nuan¡å, ¿i liberali. Titu Maiorescu se în¿alå când afirmå cånu existå o problemå socialå. Ea existå ¿i e foarte gravå. Apoi, e o inep¡ieså se creadå cå a vorbi de îmbunåtå¡irea situa¡iei sociale e totuna cu a facesocialism. Em. Costinescu considerå cå politica externå nu este prezentatådeformat, gåsindu-se termenul de rela¡ii normale, ¿i nu bune. Cu Grecia,România nici nu are rela¡ii. Sus¡ine ¿i el cå e absurd de a nu consideraproblemå socialå îmbunåtå¡irea situa¡iei sociale a 6 milioane de ¡årani.Oricâte ar face conservatorii, vechea stare de lucruri nu mai poate fireîntoarså. Ei våd în orice legiuire liberalå o måsurå socialistå. O propunerede reformå electoralå, ca a colegiului unic, e consideratå tot socialistå3.

Dezbaterile se încheie prin votarea proiectului de råspuns: 63 pentru,1 contra4.

1 Ibidem pp. 18-23.2 Ibidem, pp. 25-35.3 Ibidem, pp. 35-46.4 Ibidem, p. 46.


La începutul anului 1909, conservatorii aveau så încerce o nouå decep¡ie,care i-a nemul¡umit ¿i iritat la maximum. ªeful Partidului Liberal ¿i alguvernului, din motive de sånåtate, ceda locul lui I.I.C. Bråtianu. Vechiul¿ef al liberalilor, dintotdeauna un moderat, apropiat în concep¡ie cu uniidintre liderii conservatori, le convenea adversarilor politici, fiind maiconciliant ¿i concesiv. Noul ¿ef se afla sub influen¡a aripei de stânga dinPartidul Liberal, îndeosebi a lui C. Stere. Om politic receptiv la necesitå¡ileunor înnoiri la toate domeniile vie¡ii sociale, adversar declarat al concep¡iilorretrograde ale vechilor conservatori, I.I.C. Bråtianu avea så creeze multedificultå¡i adversarilor såi politici, încât venirea sa la putere irita spiritelecele mai intransigente din celålalt partid de guvernåmânt.

¥n ¿edin¡a Senatului din 12 ianuarie 1909, I.I.C. Bråtianu a dat citireMesajului regal prin care se comunica primirea demisiei lui D.A. Sturdza¿i numirea sa ca pre¿edinte al Consiliului de Mini¿tri ¿i ad-interim la Externe.C. Dissescu îl întreabå pe noul ministru care sunt motivele acestei schimbåri.Declarå cå îl apreciazå ¿i îl felicitå pe I.I.C. Bråtianu, dar nu în¡elege de ceo datå cu ¿eful guvernului n-au demisionat ¿i mini¿trii. Crede cå s-a cåutatevitarea unei crize. ¥ntreabå totu¿i de ce s-au încålcat uzan¡ele în privin¡ademisiei unui guvern, dizolvårii sale ¿i numirii unui alt guvern. I.I.C.Bråtianu precizeazå cå D.A. Sturdza a demisionat nu în modul politicobi¿nuit, ci pe motiv de sånåtate, încât situa¡ia politicå creatå în urma acestuifapt nu implica retragerea guvernului. ¥n atare condi¡ii, situa¡ia guvernuluinu poate fi neconstitu¡ionalå1.

Dacå interven¡ia liderului conservator-democrat era deferentå ¿i întermenii obi¿nui¡i ai interpelårilor parlamentare, vechii conservatori aveauså fie vehemen¡i, cåutând så dezvåluie originea curentului de stânga dinPartidul Liberal. Astfel, în Camerå, N. Filipescu face constatarea schimbåriiprimului ministru, dar ¿i a unei schimbåri de orientare în perspectivå. Dupåopinia sa, „nota dominantå în guvern“ ar fi datå de Al. Djuvara, sus¡inåtoral liberalismului economic, ¿i de V.G. Mor¡un, fost socialist, cu multereminiscen¡e. Apoi, este bånuit noul prim-ministru cå „ar avea un flirt nutocmai inocent cu socialismul“,2 ceea ce, fire¿te, era lipsit de temei.Dintotdeauna conservatorii i-au acuzat pe liberalii radicali cå ar promova oideologie ¿i o politicå socialistå, dar aceste acuza¡ii erau proferate din rea-credin¡å, spre a induce în eroare asupra adevåratelor lor inten¡ii, care eraudemocrat-liberale, ¿i nu socialiste. Aceastå confuzie le convenea ¿i fåceau

1 D.S., ses. 1908-1909, nr. 11, ¿ed. din 12 ianuarie 1909, pp. 79-81.2 D.A.D. ses. 1908-1909, nr. 49, ¿ed. din 26 februarie 1909, p. 555.


propagandå antiliberalå pe aceastå temå în scopul vådit de diversiune politicå,de îndepårtare a unor categorii sociale de politica liberalå.

Cu aceste inten¡ii, N. Filipescu cåuta så demonstreze ce în¡elege el prinsocialism: „råpirea ¿i punerea în comun, în folosul colectivitå¡ii, a tuturormijloacelor de produc¡iune, fie fabrici, fie påmânt etc.“ G.C. Dragu intervinespre a-l corecta cå nu e vorba de råpire, ci de expropriere. N. Filipescu reiafirul gândirii sale, afirmând cå în Partidul Liberal existå mul¡i proprietari mari¿i nu întrevede o soartå bunå pentru ei. Apoi continuå în aceea¿i manierå: lasocialism nu se poate ajunge prea u¿or; trebuie timp, nu poate fi decretat prinlege. Ceea ce se face înså cu folos pentru ideea de socialism este de a-i netezicalea spre a nu-l face prea îndepårtat. Astfel, sociali¿tii cautå „så smulgå“anumite concesii, aparent lipsite de prea mare importan¡å, precum cele privindimpozitele, votul, organizarea muncii. ¥n concep¡ia lui N. Filipescu, „¿i aceaståac¡iune påstreazå un caracter neted socialist“. El crede cå guvernul liberal agåsit un mijloc prin care så se ajungå, în timp, anume maximum de arendå ¿iminimum de salariu. Nicåieri în Europa, preciza el, nu s-a introdus un asemeneaprincipiu. Sociali¿tii nu au decât så-¿i dezvolte principiile liberale ¿i-¿i voratinge scopul. Deocamdatå, considerå el, guvernul ¿i Partidul Liberal au introdusprincipiul, dându-i o aplicare moderatå: „Råmâne ca al¡ii, dacå nu poate ¿id-voastrå, så schimbe cuantumul maximului ori minimului, ori întindereacerin¡elor, pentru a ajunge la doborârea completå a organizårii sociale actuale“1.

¥n lipså de argumente, în fa¡a unor necesitå¡i stringente de reforme sociale,vechii conservatori recurgeau la diversiune ideologicå, atribuind unui partidliberal inten¡ii imaginare, în discordan¡å cu esen¡a sa doctrinarå, anume de acrea premisele socialismului în mod deliberat. Partidul Liberal, ca organismpolitic abia întemeiat de câteva decenii, era interesat într-o politicå de reforme,menite a perpetua regimul politic democrat-liberal ¿i monarhic-constitu¡ional.Or, tocmai o asemenea orientare nu o sesizau sau nu vroiau s-o sesizezevechii conservatori. N. Filipescu credea cå a descoperit filonul doctrineiliberale, anume în poporanism, propovåduit prin revista „Via¡a româneascå“.El considera cå poporanismul este, de fapt, un ascunzi¿ pentru socialism, subun strat puternic de vatå, un popas mai departe pe calea socialismului. Prinurmare, N. Filipescu cere ca guvernul så-¿i exprime opiniile fa¡å de asemeneateorii ¿i metode propovåduite de o grupare din Partidul Liberal, care a adoptatdeviza: „Så fim sociali¿ti în principii ¿i poporani¿ti în tacticå“2.

1 Ibidem, p. 556.2 Ibidem, p. 557.


Doctrinarul Partidului Conservator continua, în acela¿i fel de a ra¡iona,afirmând cå intrarea sociali¿tilor în Partidul Liberal s-a fåcut cu aprobareaInterna¡ionalei socialiste, ceea ce evident constituia o insinuare, lipsitå deorice temei. ¥n acest moment, G. Diamandy intervine spre a afirma categoriccå nu poate fi vorba de o aprobare de acest fel. N. Filipescu citeazå dintr-obro¿urå a acestuia spre a-i dovedi cå are dreptate, apoi îndreaptå criticinefondate, pornite din resentimente, contra cår¡ii lui Radu Rosetti, Pentruce s-au råsculat ¡åranii. Constatå apoi, cu îngrijorare, organizarea însindicate a muncitorilor de la cåile ferate, neîn¡elegând amploarea uneiastfel de mi¿cåri între ace¿ti func¡ionari ai statului. El considerå legitimåmi¿carea sindicalå în întreprinderile particulare, dar împotriva statului, capatron, nu considerå permis de a se lupta. Starea de lucruri de la cåileferate nu-i poate satisface decât pe sociali¿ti ¿i, în acest sens, cere låmuririguvernului. ¥¿i exprimå convingerea cå vechii liberali nu vor accepta nouaorientare din guvern, pentru cå „socialismul este antiteza tuturor credin¡elorliberalilor [...], este un corp de doctrinå retrograd, care nu se poate întemeiadecât pe nega¡iunea libertå¡ilor. Cât pentru na¡ionalism, socialismulreprezintå prin excelen¡å nega¡iunea lui. El e antina¡ional înlåuntrulgrani¡elor ¿i antina¡ional dincolo de hotare“, încât trebuie så existe destuiliberali care „så re¡ie guvernul de pe povârni¿ul în care a alunecat“1. Acesteaerau accesele dure ale gândirii unui doctrinar conservator vechi, situat pepozi¡iile conservatorismului aristocrat ¿i retrograd, în discordan¡å cutendin¡ele spre progres ale societå¡ii române¿ti.

Pentru a råspunde interpelårii lui N. Filipescu, a luat cuvântul însu¿iI.I.C. Bråtianu, motivând cå interpelarea i-a fost adresatå lui, de¿i obiectulacestuia l-au fåcut al¡ii. Nu poate fi de acord cu concep¡ia despre socialisma lui N. Filipescu, – corelatå cu politica guvernului. El în¡elege så fieinterpelat pentru actele guvernului, ¿i nu pentru acele care nu-i apar¡in. Un¿ef de partid nu poate råspunde de toate opiniile membrilor acelui partid,a¿a cum pretind conservatorii. De altfel, nici ei nu împårtå¿esc toate pårerilecolegilor lor. Declarå nefondatå bånuiala lui N. Filipescu, precum cå ar fio schimbare de orientare în partidul ¿i guvernul liberal. Nu e nici în fond,nici în formå o schimbare. ¥n realitate, o asemenea schimbare exista, darI.I.C. Bråtianu o nega formal, din motive de tacticå politicå. El afirma, înfinalul interven¡iei sale, cå în calitate de ¿ef de partid se simte obligat så¡inå seama de opiniile de stânga, cât ¿i de cele de dreapta ¿i så aleagå ce este

1 Ibidem, p. 560.


mai bun din fiecare. C. Stere declarå cå primul ministru nu poate råspundepentru ce a scris el sau al¡ii, cå nu va putea renun¡a la convingerile sale dedragul nimånui, nici chiar al primului ministru. Dupå opinia sa, N. Filipescuîmpinge lupta parlamentarå în domeniul teoriilor ¿i nu acela al problemelorconcrete. De aceea, interpelarea sa nu a fost altceva decât o cheltuire zadarnicåde talent ¿i erudi¡ie într-o problemå al cårei loc de discu¡ie nu este în Parlament,ci în paginile revistelor sau la Ateneu, invitându-l chiar s-o facå în acest fel.Problemele ridicate de N. Filipescu au fost rezolvate cu o jumåtate de secolîn urmå. ¥n final, men¡ioneazå cå ar putea spune încå multe în legåturå cuinterpelarea lui N. Filipescu, dar nu poate råpi timpul deputa¡ilor cu asemeneaprobleme1.

Vådit nemul¡umit ¿i iritat de råspunsurile la interpelare, N. Filipescu aluat cuvântul pentru a observa cå din alocu¡iunea lui C. Stere nu se deslu¿e¿teorientarea Partidului Liberal. I se pare ciudat ca un ministru så fie ¿ef derevistå ¿i så propage anumite idei, fåcând abstrac¡ie de opinia colegilor såidin partid. Se a¿tepta ca primul ministru så dezavueze aceastå teorie ¿i såreleve inten¡iile grupului de sociali¿ti care au intrat în guvern, mai ales cådau o notå dominantå politicii liberale. ¥n problemå personalå, nu i se maidå din nou cuvântul lui N. Filipescu ¿i incidentul este declarat închis2.

La 4 martie 1909, spre a se evita tot felul de interpretåri ¿i interpelåri,ca urmare a unor nereguli la Ministerul de Råzboi, guvernul liberal prezidatde I.I.C. Bråtianu a demisionat. Prin decret regal, a fost numit un nouguvern, tot sub conducerea lui I.I.C. Bråtianu ¿i în aceea¿i componen¡å,fårå generalul Al. Averescu la Råzboi, ministerul respectiv fiind acordatad-interim lui T. Stelian, ministrul Justi¡iei. N. Fleva lua apoi cuvântulspre a preciza cå noul guvern s-a format fårå Al. Averescu, ca rezultat alinterpelårii lui Al. Marghiloman, care l-a acuzat pe fostul ministru de Råzboide nereguli la ministerul de resort, afaceri cu fân ¿i fåinå pentru armatå.I.I.C. Bråtianu preciza cå a procedat la schimbåri pentru a nu plana asupraMinisterului de Råzboi o atmosferå de antipatie3.

Ultima måsurå legislativå, prevåzutå în manifestul din 12 martie, aveaså fie proiectul de lege pentru arendarea mo¿iilor statului, Casei ¿coalelor,Casei bisericii, jude¡elor, comunelor ¿i a¿ezåmintelor de binefacere ¿i deculturå na¡ionalå la asocia¡iile ¡åråne¿ti sau pentru exploatarea lor în regie.¥n raportul prezentat de I.G. Duca în Camerå, se preciza cå aceastå måsurå

1 Ibidem, pp. 560-562.2 Ibiem pp. 562-563.3 Ibidem, nr. 55, ¿ed. din 5 martie 1909, pp. 669-670.


legislativå se impunea, întrucât situa¡ia ¡årånimii de pe aceste mo¿ii era maipu¡in bunå decât cea a ¡åranilor de pe mo¿iile particulare. Pe de altå parte,statul trebuia så fie un exemplu pozitiv. Situa¡ia mai grea a ¡åranilor de pemo¿iile statului se datora faptului cå ele au fost arendate în totalitate ¿i nuaveau în mod concret un proprietar. Prin proiectul de lege se urmåreaînlåturarea arenda¿ului intermediar ¿i arendarea directå ob¿tilor ¡åråne¿ti,fårå nici o schimbare a reparti¡iei proprietå¡ii. Se expuneau apoi condi¡iilede arendare, numele mandatarului ob¿tei ¿i suma depuså, garan¡ii asuprasitua¡iei asocia¡iei, stårii materiale ¿i reputa¡iei mandatarilor, arendarea lapre¡ fixat prin bunå învoialå ¿i nu prin licita¡ie, cu aprobarea ministeruluide resort, arendarea cu prioritate ¡åranilor de pe mo¿iile statului ¿i în aldoilea rând celorlal¡i1.

¥n cadrul dezbaterilor, I. Vråbiescu se declara de acord cu proiectul delege, fåcând unele amendamente. ¥¿i exprimå înså regretul cå un asemeneaproiect de lege n-a fost adoptat mai demult. Constatå consecin¡ele negativepe plan economic ¿i social ale latifundiilor. El ar vrea så se propunå decåtre guvern o lege pentru exproprierea mo¿iilor institu¡iilor publice, întrucâterau ilegal constituite. Conservator-democratul N. Fleva criticå proiectulde lege, sus¡inând solu¡ia vinderii acestor mo¿ii cåtre ¡årani, pentru cå „statuln-are nici o greutate ca så scape de påmânturile lui“. Partidul din care faceparte este de pårere så se vândå toate proprietå¡ile statului. Mai criticå lipsade aplicare a legilor: „Votåm o gråmadå de legi ¿i nu aplicåm decât foartepu¡ine“2.

I.G. Duca prezintå apoi mobilurile proiectului de lege. Solu¡ia ar fifost u¿or de gåsit dupå råscoalå, „dacå politica nu ar fi un ve¿nic compromisîntre idealul pe care ra¡iunea ni-l desvåluie¿te ¿i realitatea care neîncåtu¿eazå [...]. Ar fi fost suficient ca noi så facem o expropriere ¿idintr-o zi în alta anomalia care exista în repartizarea proprietå¡ii ar fidispårut“. Aceastå solu¡ie n-ar fi dus înså la rezultatul dorit, întrucât oîmproprietårire în maså, fårå pregåtirea ¡åranului de a fi mic proprietar,con¿tient de îndatoririle lui nu era posibilå. Solu¡ia era cea aîmproprietåririi selective. ¥n situa¡ia gravå a ¡årånimii de pe mo¿iilestatului, solu¡ia potrivitå consta în arendarea directå cåtre ob¿ti, care sunto pârghie eficientå pentru ridicarea ¡åranului, cu rezerva ca aceastå solu¡ieså nu lezeze interesele institu¡iilor publice3.

1 Ibidem, nr. 59, ¿ed. din 10 martie 1909, pp. 774-780.2 Ibidem, pp. 774-775.3 Ibidem, pp. 775-780.


Spre deosebire de liberali, Take Ionescu, la fel ca N. Fleva, sus¡ineaca måsurå prioritarå schimbarea reparti¡iei proprietå¡ii rurale. Dificultå¡ilesesizate de I.G. Duca, precum cå exproprierea nu era în tradi¡ia PartiduluiLiberal, cå ar fi provocat o mare greutate financiarå, nu erau de nedepå¿it.Schimbarea propor¡iei între mica ¿i marea proprietate constituie overitabilå solu¡ie. ¥n locul acestui lung proiect de lege, Take Ionescuconsidera mai potrivit un singur articol care så dea dreptul MinisteruluiDomeniilor ¿i Agriculturii så arendeze mo¿iile statului la ob¿ti, fårå licita¡ie.Anton Carp, ministrul Agriculturii, respinge criticile preopinen¡ilor canefondate. Prin ob¿tile ¡åråne¿ti nu trebuie så se în¡eleagå organisme despeculå sau de acaparare în interes personal sau de mic grup. Ob¿tile vorfi alcåtuite din to¡i ¡åranii de pe o mo¿ie. N. Iorga apreciazå cå se faceprea multå teorie în problema agrarå. Or, Parlamentul e un corp politic,¿i nu o academie de ¿tiin¡e economice ¿i sociale. A¿adar, trebuie så sediscute partea practicå a solu¡iilor. Chiar înlåuntrul acelora¿i partide existåmai multe påreri personale. S-a spus cå înainte de råscoale se dådea påmânt¡åranilor, iar acum se arendeazå numai. E o mare deosebire. De ce? Pentrucå s-au råsculat ¿i meritå mai pu¡in. Anton Carp contra argumenteazåexisten¡a mai multor opinii în partidul ¿i guvernul såu. Dupå aceaståinterven¡ie, se face dezbaterea pe articole a proiectului de lege, fiind apoivotat cu 78 pentru, 1 contra1.

La Senat, raportul la proiectul de lege pentru arendarea mo¿iilor statuluila ob¿tile ¡åråne¿ti a fost prezentat de Al. Enacovici. La dezbateri, nu a luatnimeni cuvântul. ¥n ¿edin¡a din 22 martie 1909, legea a fost adoptatå cu 44de voturi, contra 52.

O altå måsurå legislativå, tardivå, dar binevenitå, era cea referitoarela acordarea drepturilor politice locuitorilor din jude¡ele Tulcea ¿iConstan¡a. ¥n raportul prezentat în Camerå de C. Stoicescu se men¡ionacå a fost dezbåtut în sec¡iuni, votat de Senat în unanimitate fårå modificåri.La dezbateri, au luat cuvântul V. Sasu ¿i N. Iorga, apoi legea a fost admisåîn unanimitate3. Astfel, se încheia sesiunea Parlamentului, cu unele realizårinotabile, fårå îndoialå, dar ¿i cu interminabile discu¡ii, fårå rezultateimediate, cu tergiversåri regretabile, în condi¡iile unei grave situa¡ii socialedupå råscoale. ¥n aceastå sesiune se epuizeazå måsurile legislativeformulate în Manifestul regal din 12 martie 1907.

1 Ibidem, pp. 780-799.2 D.S., ses. 1908-1909, nr. 41, ¿ed. din 21 ¿i 22 martie 1909, pp. 628-639.3 D.A.D. ses. 1908-1909, nr. 69, ¿ed. din 21 martie 1909, p. 1079 ¿i urm.


¥nfruntårile politice ¿i ideologice dintre partidele politice vor continua cumai multå intensitate în Parlament, mai ales cå se întrevedea sfâr¿itul guvernåriiliberale, dupå împlinirea misiunii sale. Sesiunea urmåtoare a Parlamentului sedeschide, ca de obicei, la 15 noiembrie. ¥n Mesajul regal se exprimå satisfac¡iapentru rodnica activitate din sesiunea trecutå. Rela¡iile externe ale statului românerau considerate bune, la aceastå situa¡ie contribuind vizitele în România aleprincipilor mo¿tenitori ai Germaniei ¿i Austro-Ungariei. Se cerea sprijinguvernului pentru întårirea armatei. Se vor prezenta noi proiecte de legi, precumcel referitor la încurajarea industriei na¡ionale, conven¡ia de comer¡ cuAustro-Ungaria, dezvoltarea cåilor de comunica¡ie, modificarea legii drumurilor.Iarå¿i, ca de obicei, în proiectul de råspuns la Mesaj se repetau problemele dinMesaj, dându-se asiguråri pentru îndeplinirea lor1.

La dezbateri, N. Bålånescu, deputat liberal, eviden¡ia vitalitateapoporului român, consecin¡ele pozitive ale unirii. N. Iorga remarca tonulprea optimist al proiectului de råspuns la Mesaj. Se face prea multå teorielegislativå ¿i prea pu¡inå aplicare a legilor. De legiuirile agrare s-au speriatnumai mo¿ierii cei tineri, cei în vârstå nu aveau de ce, pentru cå „¿tiau cånu trebuie så se supere, fiindcå legile acestea sunt fåcute pentru opiniapublicå, nu pentru proprietari“. Proprietarii cei mari au ¿tiut dintotdeaunaså le eludeze prevederile. N. Iorga observå cå majoritatea legilor se aplicådefectuos, atât de defectuos cå era mai bine înainte de promulgarea lor.Ca teorie, mai circulå cea a armonizårii claselor sociale. Partidele politicesunt eterogene; Partidul Liberal nu e format numai din burghezie, iar celconservator nu numai din mo¿ierime. De aceea, Parlamentul are mai multcaracter academic, decât politic: „ne ocrotim unii pe al¡ii, ne mågulimunii pe al¡ii ca totdeauna“. Dupå opinia sa, Partidul Liberal n-a reu¿it såîndeplineascå opera de reforme. Poate va face ceva în viitor. Consideråapoi cå alian¡a cu Austro-Ungaria nu mai e oportunå. Valul de protestecontra ei s-a putut constata cu prilejul anexårii Bosniei ¿i Her¡egovinei.¥n 1907, Imperiul austro-ungar era gata så intervinå cu trupe în timpulråscoalei, or un bun aliat nu face a¿a ceva. O astfel de alian¡å e zadarnicå,fiind mai degrabå un semn de vasalitate. Apoi, ce fel de alian¡å se poatemen¡ine cu oprimatorii românilor din Transilvania? ¥n final, marele istoricafirma cu deplin temei: „cum nu s-ar putea ca România så meargå pe cåinaturale fårå ca prin reforme så i se facå o via¡å nouå, în zadar s-ar vorbiîn toate mesagiile de pe lume ¿i de lini¿tea ¿i de fericirea ¡årii, pânå cândsim¡ul cel mai elementar de dreptate nu va fi satisfåcut“.2

1 Ibidem, ses. 1909-1910, nr. 1, ¿ed. din 15 noiembrie 1909, pp. 1-2.2 Ibidem, pp. 28-38.


Unul dintre deputa¡ii colegiului III, M. Moisescu, fiu de ¡åran, decifoarte aproape de nevoile ¡årånimii, observa cå se discutå prea mult fårånoimå asupra cauzelor råscoalei din 1907. Prea mult se då vina pe propagandå¿i prea pu¡in sau deloc pe situa¡ia grea a ¡årånimii, adevårata cauzå. ºåranulnu gåsea ocrotire nicåieri; nedreptatea, jaful ¿i asuprirea îl apåsau în modîngrozitor ¿i el råbda, peste limite. De aceea, trebuie stabilite nu numai cauzele,dar ¿i råspunderile. ¥n legiuirile agrare dupå råscoalå s-au prevåzut multelucruri bune: desfiin¡area muncii la tarla, a ru¿feturilor, a unor abuzuri, s-auacordat islazuri. ¥n practicå, înså, nu se constatå decât par¡ial efectul lor. M.Moisescu este de pårere cå inamicul principal al aplicårii consecvente a legiloreste sistemul electoral: „acest du¿man e atât de îndråzne¡, încât påtrundechiar aci în Parlament ¿i ne împiedicå pe noi, împiedicå guvernul, oricâtåbunåvoin¡å ar avea, så facem legi cu sanc¡iune legalå“. Cu un Parlamentie¿it din alegerile statuate de un sistem electoral foarte strâmt, în care majoritateacetå¡enilor ¡årii nu e reprezentatå, e foarte dificil så se facå legi aplicabile ¿iuneori nu se fac nici måcar legi spre a servi teoretic. Legile agrare au multedispozi¡ii bune, dar ce påcat cå nu se aplicå. Voturile colegiului I se opun caîntotdeauna; nici un prefect nu poate înfrunta pe un mare proprietar pentrucå nu-i va mai putea avea votul. Legi sunt destule, dar se pare cå trebuie olege pentru aplicarea legilor; a merge mai departe cu sistemul electoral învigoare este imposibil,1 sus¡ine în încheiere M. Moisescu.

La dezbaterile proiectului de råspuns la Mesaj se formulau astfel asprerechizitorii la adresa politicii oficiale, atât pe plan intern, cât ¿i extern.Fire¿te, erau ¿i unele exageråri, întrucât nu se ¡inea seama de toatecoordonatele politicii guvernamentale, a cårei orientare nu depindea numaide concep¡ia politicå a guvernului aflat la putere. Dar în esen¡å erau criticiobiective, care ¡inteau departe, la temeliile sistemului electoral, premisåfundamentalå a regimului politic. Take Ionescu, ¿eful noului partidconservator, obiecta unor afirma¡ii din proiectul de råspuns. Fire¿te, precizael, cå trebuie acordat sprijin întåririi armatei, dar misiunea unei armate nueste pacea. Pentru armatå nu s-a fåcut niciodatå cât era de dorit. Guvernulse laudå în primul rând cu legisla¡ia agrarå, înså e îndeob¿te cunoscut cåatât marii proprietari sunt nemul¡umi¡i, cât ¿i ¡åranii. Cantitatea de påmântce se då ¡åranilor de cåtre mo¿ieri prin învoieli s-a mic¿orat, ¿i aceasta dincauza introducerii minimului de salariu ¿i maximului de arendå. Pre¡urilefixate de comisii sunt inacceptabile. Dupå opinia sa, liberalii preferå caleaatotputerniciei guvernamentale. Opozi¡ia va merge înså pe calea legalå.2



Liberalul ªt. Meitani î¿i exprima dezacordul cu atitudinea constantretrogradå a conservatorilor, în mentalitatea acestora neschimbându-senimic. Partidul Conservator a råmas acela¿i apåråtor al vechilor privilegiiîn teorie, iar în practicå acela¿i opozant la måsurile liberale. Nici unconservator nu în¡elege rosturile vremii, ale reformelor. Take Ionescu însu¿i,¿eful frac¡iunii democrate, n-a emis nici o idee de principiu. El este doarun om abil, dar niciodatå nu s-a stråduit pentru a privi lucrurile dintr-unpunct mai înalt. ¥n problema combaterii guvernului, el este pe acelea¿ipozi¡ii ca vechii conservatori. Desigur, cel mai bine ar fi fost så se deapåmânt ¡åranilor dupå råscoalå. Drepturile se câ¿tigå doar prin luptå ¿iîmpotrivirile sunt numeroase. Dar conservatorii de toate nuan¡ele suntpotrivnici reformelor; recunosc ¿i ei starea mizerabilå a ¡åranului, fårå a segândi la necesitatea vreunei reforme agrare. Conservatorii se eschiveazå dela întreprinderea unor måsuri eficiente. Propunerile lor sunt de fapt încercåride a nu se schimba nimic1.

Gh. Panu, vicepre¿edintele Camerei, constatå cå Take Ionescu s-apregåtit îndelung, amânând luarea de cuvânt cu o zi, dar n-a spus marelucru. Oricât de mult ar cåuta så ascundå, printr-un limbaj iscusit, scopurilepolitice urmårite, nu poate reu¿i. Opozi¡ia face bizantinism când acuzåguvernul de falimentul legilor sale agrare, întrucât acest lucru nu se poateconstata numai în doi ani. Totul e numai frazeologie sterilå. PartidulConservator-Democrat a ie¿it dintr-o combina¡ie personalå, dintr-undeziderat al venirii la putere, ac¡ionând cu toate mijloacele în acest scop2.

N. Filipescu relua cunoscutele sale teme de discu¡ie: ineficien¡alegiuirilor liberale, scoaterea din circuitul agricol a sute de mii de hectare.pentru islazuri, învoielile agricole sunt lipsite de interes. Se fac contracteoficiale fictive ¿i altele clandestine reale, eludându-se legea. Prin întreagasa activitate, guvernul „a ruinat în spirite ra¡iunea ordinei morale“3,încheia el interven¡ia sa.

Era rândul liberalilor så facå fa¡å duelului oratoric dintre guvern ¿iopozi¡ie. I.G. Duca constatå acordul asupra politicii externe, nevåzând altåcale decât a alian¡ei cu Puterile Centrale. Politica externå româneascåurmeazå linia tradi¡ionalå: nici aventurå, nici servilism, deci o politicåmoderatå, dar hotårâtå ¿i demnå. Aceasta depinde înså de politica internå.Un lucru este cert ¿i trebuie afirmat ca atare: la råbufnirile sociale nu sepoate råspunde numai cu represiuni. Take Ionescu se face dintr-o datåcampionul legalitå¡ii ¿i atacå politica guvernamentalå. Tuturor criticilor lise poate råspunde råspicat: Partidul Liberal cunoa¿te solu¡ia cea mai bunå,

1 Ibidem, pp. 45-57.2 Ibidem, pp. 57-58.3 Ibidem, pp. 61-67.


dar nu o poate aplica: exproprierea silitå ¿i împroprietårirea. Nu o poateaplica pentru cå nu e conformå crezului såu politic, e o måsurå revolu¡ionarå,¿i nu evolutivå. S-au schimbat multe în bine dupå råscoale. Desigur, se scotîn eviden¡å deficien¡ele ¿i se absolutizeazå. Partidul Liberal este contrasistemului electoral existent, întrucât reprezintå interesele individuale, ¿i nucele generale. ¥n realitate, opozi¡ia vrea puterea cu orice pre¡, dar la ce bun såia puterea dacå, în loc de solu¡ii reale, vine cu fic¡iuni în problema agrarå1.

Lupta dintre opozi¡ie ¿i guvern în Parlament se intensifica. Acuza¡iiledeveneau atacuri, se luau în considera¡ie numai lipsurile ¿i se absolutizau,trågându-se concluzii asupra întregii opere de guvernare. Astfel, N. Fleva,proaspåt conservator-democrat, contesta existen¡a unei drepte sau stângiîn Partidul Liberal, afirmând cå „nu are decât un centru, stomacul [...],¿i acela este care guverneazå ¿i dirijeazå toatå politica ¡årii“, ceea ce, înbunå parte, constituia o exagerare – fåcutå deliberat. Noul partidconservator era avid de a prelua puterea ¿i recurgea, în acest scop, la totfelul de tertipuri pentru a lovi în politica guvernului liberal. Astfel, îlacuzå numai pe el de reprimarea råscoalei din 1907. Oricum, dacå nupoate merge înainte, guvernul trebuie så se retragå, considera N. Fleva.Em. Culoglu, raportorul proiectului de råspuns, remarcå faptul cå N.Iorgas-a erijat în cenzor al politicii Partidului Liberal ¿i al celor douå partideconservatoare. El îi trateazå cu ironie pe cei ce au fåcut ceva pentru ¡arå,fårå a-¿i pune problema ce a fåcut el. Dupå opinia sa, N. Iorga a doveditcå de multe ori merge alåturi cu adevårul în probleme de istorie ¿i politicå.Referitor la afirma¡iile lui Take Ionescu ¿i N. Fleva, observå cå Româniaeste o ¡arå micå ¿i nu-¿i poate permite o politicå de aventuri. Politica saexternå nu se poate schimba de pe o zi pe alta2.

Dupå o interven¡ie, pe cunoscuta temå a incapacitå¡ii guvernului de aaplica legile, a conservatorului M.G. Cantacuzino, a luat cuvântul un altdoctrinar al Partidului Liberal, C. Banu. El s-a referit mai ales la discursullui N. Iorga, care a tågåduit guvernului nu sinceritatea ¿i bunåvoin¡a, ciposibilitatea de a duce la îndeplinire legiuirile agrare. Prin urmare, ar trebuiså påråseascå puterea. Dar, precizeazå C. Banu, concep¡ia lui N. Iorga desprepartidele politice e medievalå. El este un adept al despotismului luminat.Ceea ce întrevede el pentru binele general este „o adevåratå idilå politicå¿i socialå“, adicå „sus un despot luminat, sub dânsul un guvern de slujba¿i,care så împartå fericirea doritå de despot, ¿i jos un popor care så aplaude

1 Ibidem, pp. 69-75.2 Ibidem pp. 77-88.


¿i så se bucure“. N. Iorga prin felul såu de a ac¡iona ¿i a gândi, „ar fi pututså fie un perfect conservator-democrat, un adevårat conservator-democrat“.¥n politica româneascå, N. Iorga, este un romantic, caracterizat printr-unindividualism exagerat, prin nemul¡umire fa¡å de to¡i ¿i de toate.Reprezentan¡ii opozi¡iei, dacå le pare råu cå legile agrare nu se aplicå, arface mai bine så sprijine guvernul în aplicarea lor, pentru cå trebuie så fieuimi¡i cu to¡ii de fondul de bunåtate ¿i optimism al ¡åranului român, careproduce pâinea, dar nu o månâncå1.

Lua apoi cuvântul Barbu Delavrancea, din partea conservatorilor. Elpreciza, de la început, cå de mult nu a mai participat la dezbateri, întrucâtmulte i se par zadarnice. ¥n împrejurårile existente, cuvântul î¿i pierdevaloarea sa, alunecå pe alåturi, rezultatul fiind nul. Nu a mai luat de multcuvântul pentru cå guvernul liberal a venit la putere cu consim¡åmântul ¿icreditul tuturor. Liberalii au avut un credit enorm ¿i au înåbu¿it råscoaleleîn sânge. Despre primul ministru afirmå cå a fåcut fuziunea PartiduluiLiberal cu sociali¿tii chiar în timpul pre¿edin¡iei lui D.A. Sturdza, care nuputea, potrivit convingerilor sale, så facå a¿a ceva. ¥n realitate, I.I.C. Bråtianua luat numai „creasta valului“, crezând cå a luat întregul val, masa valuluiridicându-se amenin¡åtoare; nu s-au schimbat nici fo¿tii sociali¿ti, nici masade sociali¿ti n-a fost potolitå. Prin stabilirea maximului de arendå ¿iminimului de salariu în agriculturå a fost încålcatå legea cererii ¿i a ofertei.Considerå cå liberalii agitå satele direct ¿i indirect ora¿ele2.

Teama conservatorilor de radicalismul orientårii liberale, o datå cu intrareafo¿tilor sociali¿ti în partid, devenise permanentå ¿i tot mai accentuatå, dovedindlipsa lor de în¡elegere pentru necesitå¡ile vremii, pentru o politicå de reforme,fårå de care evolu¡ia fireascå a societå¡ii române¿ti era stânjenitå. Cåutarea cuinsisten¡å a unor asemånåri între måsurile legislative liberale ¿i tendin¡ele spresocialism constituia, în fapt, o diversiune, o atitudine voitå de rea-credin¡å,intervertindu-se termeni ¿i situa¡ii spre a compromite fa¡å de opinia publicåadversarul politic. Or, pozi¡ia Partidului Liberal era clarå, sau în orice caztrebuia så fie clarå tuturor, de îndatå ce la conducerea sa se aflau mari proprietarirurali, patroni de întreprinderi industriale ¿i bancare. Numai la socialism nu segândeau doctrinarii liberali când concepeau orientarea politicå a partidului lorîn sensul împlinirii unor cerin¡e ineluctabile ale dezvoltårii economice. Opozi¡iavehementå a conservatorilor contra oricåror reforme dovedea o datå mai multnecesitatea înlåturårii definitive a conservatorismului din via¡a politicå, fiind

1 Ibidem, nr. 13, ¿ed. din 2 decembrie 1909, pp. 98-104.2 Ibidem, pp. 105-117.


un curent politic ¿i ideologic retrograd, profund dåunåtor tendin¡elor spre progreseconomic ¿i democratizare a institu¡iilor publice.

Un exemplu de acest fel l-a dat P.P. Carp, care prin democra¡ie în¡elegeaca fiecare så fie la locul lui, dupå munca lui ¿i nu prin fraze aventuroase cucare orice îndråzne¡ så se eviden¡ieze. Considera cå averea, onoarea ¿i educa¡iaoamenilor nu puteau fi subordonate intereselor unui partid1. ¥n realitate, nuera vorba despre a¿a ceva, ci de o orientare politicå durå ¿i intransigentå,menitå så men¡inå integritatea marii proprietå¡i rurale, privilegiile economice¿i politice ale latifundiarilor, fårå nici o concesie mai însemnatå.

¥mpotriva unor astfel de aser¡iuni a luat cuvântul Toma Stelian, spre ademonstra cå opozi¡ia recurge la presiuni de tot felul, devenind violentå,cu scopul vådit de a veni la putere. Dar violen¡ele conservatorilor, ca mariproprietari, constituie „zvâcniri neputincioase“, care vor sfâr¿i prin a dispåreadefinitiv din punct de vedere politic. I.I.C. Bråtianu respingea ¿i el acuza¡iileopozi¡iei. S-a afirmat cå liberalii au venit la guvern pentru cå erau preapericulo¿i în opozi¡ie. Aceasta e tot atât de inexact ca ¿i afirma¡ia cå auvenit la putere cu creditul tuturor. ¥n realitate, Partidul Liberal avea celmai bun program, conceput încå înainte de råscoale. Guvernul va fi îndepårtatnumai prin mijloace legale, ¿i nu orice fel de mijloace. Programulconservatorilor este negativ, pe când cel al liberalilor e pozitiv ¿i de lungåduratå, nefiind discrepan¡e între aspira¡ii ¿i realizåri decât în måsura în carenu exista posibilitatea împlinirii lor dintr-odatå sau în timp scurt. ¥n final,s-a pus la vot proiectul de råspuns la mesaj, fiind admis cu 101 contra 12.

Senatul ¿i-a deschis lucrårile la 17 noiembrie 1909. Råspunsul laMesaj a fost prezentat de C. Nacu. La dezbateri, conservatorul-democratN. Xenopol relevå cå între guvern ¿i opozi¡ie au existat ¿i unele punctede vedere comune, dar acestea, treptat, s-au epuizat datoritå sistemuluiliberal de guvernare. ¥n Partidul Liberal s-au produs schimbåri esen¡ialeo datå cu intrarea sociali¿tilor care, contrar a¿teptårilor, au cåpåtat unastfel de ascendent, încât ¿i-au impus programul ¿i chiar orientarea.Acuzå pe liberali cå au fåcut agita¡ie printre ¡årani. Reformele de dupåråscoale nu mai figuraserå în programe liberale anterioare, ceea cedovede¿te cå se datoreazå alian¡ei cu sociali¿tii. ¥nvoielile agricole ¿iCasa Ruralå au un asemenea caracter. For¡a creatoare a guvernului asleit, încât se impune retragerea lui3.

1 Ibidem, pp. 125-130.2 Ibidem, nr. 16, ¿ed. din 5 decembrie 1909, pp. 131-147.3 D.S., ses. 1909/1910, nr. 14, ¿ed din 7 decembrie 1909, pp. 45-55.


Valerian Ur¿ianu ridicå problema alian¡ei cu Puterile Centrale: „pânåla ce punct aceastå alian¡å poate så fie folositoare ¡årilor cari au încheiat-o,dacå nu existå acel sentiment puternic de dragoste ¿i de unire între popoare,ca ¿i între suveranii lor“. Considerå cå problema românilor din Transilvanianu mai poate fi nicidecum trecutå cu vederea. Dacå existå rela¡ii amicaleîntre suverani, de ce oare nu se întreprind demersurile necesare pentru a fischimbatå atitudinea fa¡å de români, ¿tiut fiind câte greutå¡i fac autoritå¡ilemaghiare liberei circula¡ii a românilor. Politica guvernului maghiar esteostilå na¡ionalitå¡ilor. ¥n Elve¡ia existå mai multe na¡iuni, dar nu existådiscordie între ele, pentru cå nici una nu se gânde¿te a asupri saudezna¡ionaliza pe cealaltå. ¥n finalul interven¡iei sale, senatorul liberalrespinge afirma¡iile lui N. Xenopol cu privire la reforme, considerând cåse gråbe¿te prea mult opozi¡ia cu preluarea puterii1.

Båtrânul conservator junimist Theodor Rosetti se referea mai întâi lalegiuirile agrare, pe care, spre a le amplifica sensul, le considera reforme,deosebit de importante, înså fårå rezultatele a¿teptate. Abuzuri în rela¡iileproprietari-¡årani s-au fåcut ¿i se vor face; e prea mare egoismul unora. Deaceea, crede cå statul trebuie så intervinå ¿i så punå capåt abuzurilor. Constatå¿i el rolul sociali¿tilor în Partidul Liberal. Soarta ¡åranului nu poate fiîmbunåtå¡itå numai prin påmânt ¿i înlåturarea abuzurilor. Este de pårere cåproprietarii mari s-au abåtut de la misiunea lor socialå, „ceea ce a permispår¡ei june a partidului liberal så aibå influen¡a pernicioaså pe care aavut-o. Acestei indiferen¡e a noastrå se datore¿te sângele vårsat, [...]tulburårile aduse tuturor raporturilor noastre sociale. Este vremea venitåså ne corijåm singuri pe noi“2.

Una din måsurile legislative men¡ionate în Mesajul tronului era cea aratificårii Conven¡iei comerciale cu Austro-Ungaria. ¥n raportul la proiectulde lege, prezentat Camerei de cåtre C. Stoicescu, se men¡ioneazå cå estevorba de ratificarea unei conven¡ii adi¡ionale la cea încheiatå la 9/21decembrie 1893: „O puternicå reac¡iune s-a produs, când ne-au gåsit lasfâr¿itul acestei prime Conven¡iuni; ne-au afirmat emanciparea noastråeconomicå de consecin¡ele acestei Conven¡iuni, adoptând un tarif autonom,cât se poate de protector. Råzboiul vamal cu statul vecin a luat sfâr¿it prinConven¡iunea încheiatå cu Austro-Ungaria la 9/21 decembrie 1893“. Semen¡ioneazå apoi cå aceastå Conven¡ie a stat la baza tratativelor care au



avut loc în ultimul timp. Luând cuvântul la dezbateri, N. Enå¿escu consideråcå una din cauzele situa¡iei grele a ¡årånimii o constituie ¿i aceste conven¡iicomerciale cu statele stråine, care nu aduc nici un folos real ¡årii.

Dupå N.T. Pop a luat cuvântul N. Iorga, care ¿i-a exprimat regretulde a nu se fi prevåzut dreptul de export al ziarelor, revistelor ¿i cår¡ilorpentru românii din Imperiul austro-ungar. Fire¿te cå nici o conven¡ie nupoate prevedea acest lucru, dar dacå au ajuns în asemenea rela¡ii deprietenie, statul vecin så nu împiedice acest schimb cultural. ¥n finalvorbe¿te raportorul, apoi proiectul de lege este votat, împreunå cu textulConven¡iei, cu 65 contra 81.

¥nainte de vacan¡å, Parlamentul avea de dezbåtut proiectul de legepentru reglementarea dreptului de asociere a func¡ionarilor, meseria¿ilor,muncitorilor statului, jude¡elor, comunelor ¿i stabilimentelor publice, înfapt interzicerea dreptului la grevå acestor categorii de salaria¡i. ¥n Camerå,raportul prezentat de G. Mârzescu men¡iona dintru început cå proiectul delege e „departe de a constitui un act de represiune sau un act de sugrumarea libertå¡ii de asocia¡ie ¿i a libertå¡ii muncii“, „un act legislativ de odeosebitå însemnåtate socialå ¿i politicå, pentru cå intereseazå deopotrivåasocia¡iunile profesionale de muncitori ¿i statul într-o singurå preocupareca libera dezvoltare a celor dintâi så nu atingå siguran¡a, poate chiarexisten¡a acestui din urmå“, adicå a statului. ¥n continuare, se men¡ioneazåcå proiectul de lege a fost pregåtit înaintea atentatului contra lui I.I.C.Bråtianu. Statul, în concep¡ia celor ce au alcåtuit proiectul de lege, trebuiaså-¿i asigure func¡ionarea regulatå a serviciilor publice „fa¡å de îndrumareagre¿itå ¿i înrâurile primejdioase ce ståpânesc asocia¡iunile de muncitori cupretins caracter pur profesional. ¥n acest fel se apårau drepturile muncitorimiicon¿tiente cå numai calea legalå le poate asigura“2.

¥n consecin¡å, proiectul de lege stabile¿te o dublå necesitate, anumeaceea de a reglementa dreptul de asociere prin subordonarea lui autorizåriiprealabile a ministerului de resort ¿i, în al doilea rând, garantarea libertå¡iimuncii prin prevederea unor sanc¡iuni severe contra tuturor ce vor vroi så-llimiteze sau så-l împiedice, fie patroni sau muncitori. Deci, to¡i cei ce voraduce atingere acestei libertå¡i, în sensul de a nu provoca „prin violen¡e sauamenin¡åri o încetare totalå sau par¡ialå a muncii“. A¿adar, se interziceadreptul de grevå. Aceastå måsurå era consideratå „dreaptå ¿i prudentå,pentru cå statul, organ suprem al intereselor colective, are îndatorirea ¿i, în

1 D.A.D., ses. 1909-1910, nr. 19 ¿ed. din 12 decembrie 1909, pp. 154-196.2 Ibidem, nr. 21, ¿ed. din 16 decembrie 1909, p. 208.


consecin¡å, råspunderea de a veghea la ordinea ¿i siguran¡a serviciilorpublice“. Måsura era consideratå ¿i legalå pentru cå statul punea condi¡iicontractuale potrivit legilor, muncitorul fiind liber så le accepte sau nu,dar, o datå acceptate, era obligat så le respecte. Se mai sus¡inea cå în maitoate statele dezvoltate dreptul la grevå a fost interzis salaria¡ilor statului.¥n privin¡a dreptului de asocia¡ie, el va fi reglementat, în sensul legii numaipentru întreprinderile economice, industriale, comerciale ¿i pentru to¡i ceiînsårcina¡i cu asigurarea unui serviciu public. Sindicatele se vor constituinumai cu avizul „autoritå¡ii guvernamentale“1.

¥n proiectul de lege, semnat de M.G. Orleanu, ca ministru al Industriei¿i Comer¡ului, ¿i de G. Mârzescu, raportor, la art. 1 se prevedea clarinterzicerea dreptului la grevå, precizându-se sanc¡iunile de rigoare:destituirea ¿i pierderea tuturor drepturilor de salariat. Cei ce agitau laîncetarea lucrului deveneau pasibili cu închisoarea de la o lunå la doi ani,agitatorii din afara întreprinderii primind pedeapsa maximå. ¥n final, sepreciza cå organele administrative aveau obliga¡ia de a crea case de ajutor¿i asigurare pentru salaria¡ii din serviciul lor2.

La dezbateri, G. Diamandy se declarå de acord, în principiu, cuproiectul de lege, statul trebuind ferit de surprize. Nu este înså de acordca muncitorii så nu aibå dreptul de a cere mårirea salariilor, aceasta fiindo necesitate economicå realå. Nu se specificå în proiect la cine ar trebuiei så se adreseze în acest scop. Mai trebuie precizat cåror categorii desalaria¡i ai statului li se interzice dreptul de întrunire. G. Mârzescu råspundecå acelor ce lucreazå în domeniul economic. G. Diamandy continuåafirmând cå statul trebuie så aibå garan¡ii contra mi¿cårilor muncitorilor,dar ¿i ace¿tia trebuie så aibå garan¡ii în privin¡a måririi salariilor ¿i ocrotiriiintereselor lor economice. Cere låmuriri în acest sens. N. Iorga declaråcå nu apårå nici proiectul de lege, nici „sindicalismul“. Nu poate aprobaproiectul de lege, de¿i are toate motivele så urascå sindicalismul, nu înprivin¡a scopului såu economic, care poate fi legitim, dar împotrivascopului politic, „sentimental“. Suferin¡ele muncitorilor î¿i gåsesc ecouîn inima sa, dar felul lor de interpretare ¿i afirmare, dându-se asalt ¡årii ¿ineamului, îl respinge categoric. Proiectul de lege este „benign“, preablajin, mai ales dupå „atentatul criminal“ contra primului-ministru. Nuvede ce efect va avea dupå ce va fi votat. ¥n sanc¡iunile prevåzute, consideråcå se vor face abuzuri, råzbunåri. Dupå opinia sa, câtå vreme socialismul

1 Ibidem pp. 209-210.2 Ibidem, p. 211.


råmåsese în cercuri restrânse, nu a fost periculos, când înså s-a extins lacei „cari nu au nimic comun cu noi“, cei care pier de foame, „socialismula început så devinå periculos“, pentru cå „a trecut la aceastå claså“, carevrea nici mai mult nici mai pu¡in dårâmarea ordinii de stat existente. ªila aceastå stare de spirit se vine spre a face fa¡å cu un asemenea proiect delege? Propune så fie contracaratå propaganda socialistå prin crearea debiblioteci ¿i prin intensificarea rolului religiei în ¿coalå1.

Take Ionescu observå cå proiectul de lege a fost elaborat în grabå.Blameazå ¿i el atentatul contra primului ministru, dar nu poate fi de acordcu interzicerea dreptului de întrunire a salaria¡ilor. C.I. Stoicescu eviden¡iazåamploarea mi¿cårii muncitore¿ti ¿i socialiste. Crede cå fo¿tii sociali¿ti dinPartidul Liberal mai au încå legåturi secrete cu conducerea mi¿cårii socialiste,îndeosebi cu C. Dobrogeanu-Gherea. Al. Marghiloman declarå cå legea avenit la timp ¿i fårå nici o grabå. Cå mai existå unele lacune, poate, se vorvedea ¿i modifica în viitor, „dar principiul este bun ¿i necesar ¿i va råmânedobândit“, a¿a încât conservatorii vor vota proiectul de lege. M.G. Orleanuprecizeazå cå România era singura ¡arå în care dreptul de asociere nu erareglementat. Proiectul de lege a fost adoptat cu 75 voturi, contra 52.

Un fost socialist, intrat în Partidul Liberal, I. Nådejde, lua apoi cuvântulîn problemå personalå asupra originilor socialismului ¿i legåturilor sale cuel. Ca råspuns la afirma¡iile lui C. Stoicescu despre sociali¿ti, se consideråîndreptå¡it så dea unele låmuriri. Men¡ioneazå cå mi¿carea socialistå dinRomânia a început sub influen¡a celei din Rusia, prin venirea în ¡arå aromânilor basarabeni. Ini¡ial, „a fost o mi¿care semi-anarhistå ¿isemi-marxistå“. Abia dupå câtva timp s-au covins de erorile anarhismului¿i au trecut la social-democra¡ie. Dar nici aceasta nu era potrivitå pentruRomânia ¿i, convin¿i, liderii au trecut în Partidul Liberal, pe care îlconsiderau sigurul capabil de a înfåptui unele reforme. A¿adar, au renun¡atla vechile convingeri. Vechea mi¿care socialistå, preciza I. Nådejde, eraîndrumatå pe calea legalå, cea nouå înså nu, fiind împotriva ordinii de stat.Prin urmare, fo¿tii sociali¿ti nu mai puteau avea ¿i nici nu mai au nimiccomun cu ea, nici o legåturå. Dupå unele discu¡ii contradictorii, provocatedin nou de C. Stoicescu, care nu admite inexisten¡a unei legåturi dintrefo¿tii sociali¿ti ¿i noua mi¿care socialistå, în care mai intervin ¿i N. Fleva ¿iN. Iorga, incidentul se închide3. Era desigur o acuza¡ie nefondatå contra

1 Ibidem pp. 212-217.2 Ibidem pp. 217-233.3 Ibidem, pp. 233-247.


fo¿tilor sociali¿ti din Partidul Liberal, care i se integraserå ca orientare ¿iac¡iune. Dar unor oameni politici le plåcea så creadå cå exista o legåturå deacest fel, pentru a compromite politica liberalå de reforme, orientarea sarealistå în problemele contemporaneitå¡ii.

¥n Senat, proiectul de lege pentru reglementarea dreptului de asocierea salaria¡ilor din întreprinderile statului a fost prezentat în ¿edin¡a din 18decembrie 1909. Raportul prezentat de Gr. Procopiu eviden¡ia, printrealtele, cå cel ce va contraveni dispozi¡iilor legii „va fi destituit ¿i vapierde toate avantajele ce avea, ca ¿i re¡inerile ce i s-ar fi fåcut pentrudiversele Case de ajutor ¿i pensii, pe bazå de legi, regulamente, contracte“.¥n expunerea de motive, prezentatå de M. Orleanu, se men¡iona: „Dacåmuncitorilor din industria privatå le este îngåduit ca, prin mijloace ceprin toleran¡å trec foarte des peste limitele permise, så-¿i apere intereselelor profesionale a¿a cum o în¡eleg; dacå dreptul la grevå le este recunoscut,acela¿i lucru înså nu poate fi iertat func¡ionarului, meseria¿ului,muncitorului ¿i, în fine, oricårui alt salariat al statului [...]. Nu esteposibil ca cineva så poatå concepe ideea unei greve – scop final al tuturoracestor asocia¡iuni profesionale – în atari administra¡iuni cari cercontinuitate neturburatå a serviciilor. Ar fi så tatonåm suspendarea vie¡iinoastre na¡ionale ¿i så periclitåm, la un moment dat, chiar existen¡ana¡iunii“. Se aprecia apoi cå salaria¡ii statului aveau multe avantaje fa¡åde cei din întreprinderile particulare. La dezbateri, neluând nimenicuvântul, s-a pus la vot proiectul de lege, fiind admis cu 58 contra 2. Amai fost votatå legea referitoare la cooperativele de muncitori ¿i meseria¿i,care înlocuiau asocia¡iile profesionale1.

Dupå reluarea lucrårilor, în ianuarie 1910, Parlamentul a votaturmåtoarele legi: instituirea unei comisii istorice a României; construireade locuin¡e ieftine ¿i sånåtoase pentru muncitori; måsuri de siguran¡å pentrucazane, ma¿ini, instala¡iuni mecanice ¿i electrice, precum ¿i la måsurileigienice din stabilimentele industriale; Codul silvic; modificarea legii pentruacordarea drepturilor politice locuitorilor din jude¡ele Constan¡a ¿i Tulcea;organizarea ¿i administrarea teatrelor din România; înfiin¡area Caseipådurilor; încurajarea industriei na¡ionale; repausul duminical. Sesiunea afost prelungitå pentru votarea bugetului. Au fost dezbåtute ¿i adoptateproiectele de legi ale bugetelor pe ministere. Au mai fost adoptateurmåtoarele legi: modificarea unor articole din legea pentru organizareaarmatei; fixarea veniturilor ¿i cheltuielilor statului pe exerci¡iul 1910-1911;

1 D.S., ses. 1909-1910, nr. 20, ¿ed. din 18 decembrie 1909, pp. 172-177.


modificarea unor articole din legea generalå de pensii; modificarea unorarticole din legea învoielilor agricole ¿i a Casei Rurale.

Guvernarea liberalå se apropia de sfâr¿it. Parlamentul î¿i îndeplinisesarcinile asumate la începutul legislaturii. Regele însu¿i intuia perspectivacedårii puterii de cåtre liberali. La 18 octombrie 1910, îi vorbea lui Al. Marghiloman despre o „revizie constitu¡ionalå [...], deoarece colegiilerestrânse prea împing la concesiuni electorale incompatibile cu o bunåadministra¡ie“1. Deja primul ministru, împreunå cu Em. Costinescu,preconiza o în¡elegere cu P.P. Carp în privin¡a succesiunii la guvern2. Cutoate succesele conservator-democra¡ilor în alegerile par¡iale, regele sedecisese så acorde puterea lui P.P. Carp ¿i nu lui Take Ionescu, pentru cå nuvroia un al treilea partid politic competitiv la guvern.

I.I.C. Bråtianu organiza o retragere de la putere cu demnitate. La 22decembrie 1910, întrunea majoritå¡ile parlamentare liberale ¿i le anun¡aretragerea guvernului la sfâr¿itul anului. Spre finele activitå¡ii sale,Parlamentul liberal avea în dezbatere unele proiecte de legi privind politica¿i modificarea legii electorale, dar nu a mai fost timp pentru dezbaterea ¿ivotarea lor. ¥mpotriva colegiului unic se situa chiar regele. Liberaliipreconizau acum proiectele de reforme agrarå ¿i politicå. Era înså preatârziu. Aceste reforme vor fi puse în dezbaterea viitorului Parlament liberaldupå ianuarie 1914, în alte condi¡ii ¿i cu ¿anse de reu¿itå. Parlamentulliberal, dupå råscoala din 1907, realizase unele progrese în domeniulrela¡iilor agrare. Sistemul electoral în vigoare le ståvilea înså tendin¡elespre reforme cu caracter mai larg, apoi atmosfera dupå reprimarea råscoaleiera favorabilå marilor mo¿ieri conservatori, deloc dispu¿i la concesii. La28 decembrie 1910, guvernul liberal î¿i prezenta demisia, care a fostacceptatå la 29 decembrie. Numirea noului guvern, conservator, condus deP.P. Carp, a fost comunicatå Corpurilor legiuitoare la 10 ianuarie 1911,când a fost comunicat ¿i decretul pentru dizolvarea Parlamentului liberal ¿ifixarea datelor pentru alegeri: de deputa¡i în zilele de 16, 18 ¿i 20 februarie1911, iar de senatori la 22 ¿i 24 februarie 1911. Convocarea noilor Corpurilegiuitoare a fost fixatå la data de 7 martie 1911. ªedin¡a Camerei pentrucomunicarea decretelor regale a durat doar 20 de minute, lipsind majoritateadeputa¡ilor3.

1 Al. Marghiloman, Note politice, I, p. 80.2 Biblioteca Academiei (B.A.); Manuscrise, Coresponden¡å, N. Filipescu cåtre

T. Maiorescu, Scrisoarea 84 (11)/XII, din 13 septembrie 1910.3 D. A. D., ses. 1910, nr. 32, ¿ed. din 10 ianuarie 1911, p. 423.

CAPITOLUL II

Legisla¡ia guvernårilor conservatoare1911-1913

¥ndatå dupå dizolvarea Corpurilor legiuitoare ¿i prezentarea programuluipartidului de guvernåmânt, începe campania electoralå caracterizatå printr-oviolen¡å împinså la extrem de ambi¡iile unor oameni politici avizi de putere.

Sistemul electoral era defectuos ¿i nedemocratic. ¥n schimbareaguvernelor ¿i în alegerile ce urmau, rolul Parlamentului era nul. De¿iConstitu¡ia, ca atare, era foarte democraticå ¿i liberalå pentru acel timp, înforma cunoscutå n-a fost aplicatå decât par¡ial.

Dupå Constitu¡ie, puterea emana de la na¡iune, dar voin¡a na¡ionalå nuexista în realitate. Autoritatea regelui era incontestabil o realitate ¿i determinarosturile politicii interne ¿i externe, bineîn¡eles, în anumite limite, prevåzuteîn Constitu¡ie. Fårå un singur vot parlamentar, regele îl însårcina pe unuldin frunta¿ii partidelor de guvernåmânt cu formarea unui nou cabinetministerial, a cårui grijå imediatå consta în dizolvarea Parlamentului, înscopul organizårii unor noi alegeri ¿i ob¡inerii unei majoritå¡i întotdeaunazdrobitoare. Nesocotirea voin¡ei na¡ionale era flagrantå, fiind puså îneviden¡å de atâtea ori, fie chiar ¿i prin dizolvarea Corpurilor legiuitoare, ¿iele alese printr-un sistem electoral inechitabil.

Legea electoralå în vigoare în 1911 era cea de dupå modificareaConstitu¡iei din 1884. ¥n esen¡a sa, era menitå så asigure privilegiul marilorproprietari rurali. Potrivit legii electorale, Camera deputa¡ilor era aleasådupå un sistem cenzitar. Dreptul de vot a fost acordat numai cetå¡enilorcare plåteau un impozit statului. Alegåtorii erau împår¡i¡i în trei colegii,primul alegând 77 de deputa¡i, al doilea 72 ¿i al treilea 40 de deputa¡i,adicå un total de 189 de deputa¡i. ¥n primul colegiu intrau alegåtorii cu unvenit anual de cel pu¡in 1200 de lei, în al doilea cei care plåteau un impozitdirect de cel pu¡in 20 de lei pe an, reprezentând profesiunile liberale, iar încolegiul al treilea intrau micii contribuabili, care avea un venit de cel pu¡in300 de lei ¿i ¿tiau så scrie ¿i så citeascå, ¿i ceilal¡i alegåtori care votau


indirect, prin delega¡i: un delegat la 50 de alegåtori. Fiecare jude¡ forma ocircumscrip¡ie electoralå, iar scrutinul era majoritar1. Senatul era ales pe 8ani, corpul såu electoral fiind împår¡it în douå colegii: 60 de senatori erauale¿i de cetå¡eni care aveau un venit mai mare de 2000 de lei anual ¿i defunc¡ionarii superiori, ¿i 50 de cei care aveau între 800 ¿i 2000 de lei venitanual, func¡ionarii mijlocii, membrii profesiunilor liberale, comercian¡ii2.

Inegalitatea electoralå era evidentå. ¥n 1911, pentru primul colegiuerau 15.000 de alegåtori, pentru al doilea 33.000 ¿i pentru al treilea, în carese alegeau doar 40 de deputa¡i, fa¡å de 77 pentru colegiul I ¿i 72 pentrucolegiul II, erau 1.029.000 de alegåtori, dintre care 53.000 în primacategorie, adicå alegåtori direc¡i, ¿i 976.000 în categoria a doua, adicåalegåtori indirec¡i. Alegåtorii din acest colegiu reprezentau majoritateaabsolutå a poporului ¿i nu alegeau decât un sfert din membrii Parlamentului3.

Neajunsurile legii electorale sunt prezentate cu conciziune ¿i deplinåobiectivitate într-o altå lucrare: „Din cauza legii electorale cenzitare, mareamaså a locuitorilor ¡årii ¿i o însemnatå parte din bucure¿teni nu participå lavia¡a politicå. Modificarea din 1884 a Constitu¡iei nu lårge¿te decât preapu¡in acest cadru, cu toatå lupta duså de C.A. Rosetti ¿i partizanii lui, care,înfrân¡i, se retrag din Parlament. Ceea ce intereseazå în primul rând clientelapartidelor guvernamentale sunt «afacerile», posibilitå¡ile de îmbogå¡ire câtmai mare ¿i cât mai în scurt timp“4.

¥n afara inegalitå¡ilor stabilite prin lege, alegerile erau viciate denumeroase practici electorale ca: fraude, violåri ¿i agresiuni comise contracandida¡ilor opozi¡iei, interzicerea întrunirilor opozi¡iei. Prin asemeneapresiuni, colegiul al treilea se afla întotdeauna la discre¡ia guvernului.Agen¡ii electorali se dovedeau deosebit de zelo¿i, mai ales cå, în general,¡årånimea privea cu indiferen¡å opera¡iunile electorale.

Regimul politic din România dinaintea primului råzboi mondial estecaracterizat cu obiectivitate de un bun cunoscåtor al realitå¡ilor din Orientuleuropean, André Tibal: „¥n general, înaintea råzboiului, regimul politic dinRomânia era domnia unei oligarhii de câteva zeci de mii de persoane, temperatåde puterea personalå a suveranului, care era foarte mare, dat fiind ascendentulpe care regele Carol l-a câ¿tigat în cursul unei lungi domnii ¿i celor trei mariservicii pe care le-a fåcut României“5.

1 Vezi: André Tibal, Problèmes politiques de l’Europe Orientale, Paris, 1930, p. 5.2 Ibidem p. 7.3 Ibidem, pp. 6-7.4 Vezi: C.C. Giurescu, Istoria Bucure¿tilor, 1966, pp. 172-173.5 André Tibal, op. cit., p. 7.


¥n ansamblul acestor factori ¿i conjuncturi politice, venirea guvernuluiP.P. Carp, în condi¡iile cunoscute, agrava la maximum o stare de lucruri ¿ia¿a generatoare de permanente nemul¡umiri ¿i tulburåri politice ¿i sociale.

P.P. Carp venea acum så culeagå roadele fuziunii cu vechii conservatori,folosindu-se de organizarea lor politicå ¿i electoralå din jude¡e, întrucâtjunimi¿tii, dupå expresia lui Fréderic Damé, constituiau un strålucit statmajor, dar fårå armatå. Armata electoralå a conservatorilor vechi va fifolositå din plin în scopurile sale personale, nu înså fårå urmåri în via¡a departid. Neîn¡elegerile se vor ivi de îndatå ¿i se vor adânci.

ªeful conservatorilor nu punea nici un temei pe masele populare ¿i peputerea lor politicå. Cu ani în urmå, el declarase public cå în România nupoate face politicå decât cel ce realizeazå un venit de 40.000 de lei anual.Dupå opinia sa, aceasta constituia o condi¡ie fårå de care nu era posibilåindependen¡a unui cetå¡ean în via¡a politicå. Fårå îndoialå, constatårile luiP.P. Carp nu erau departe de realitate ¿i nici måcar nu erau singulare. Totu¿i,afirmarea lor în public, fårå tresåriri de con¿tiin¡å, întrucât el însu¿i eraunul din cei mai vehemen¡i opozan¡i ai reformelor politice menite sådemocratizeze realmente via¡a politicå, constituie un caz unic în felul såu.A recunoa¿te neajunsurile vie¡ii publice ¿i a propune ca remediu limitareadreptului de a fi participant activ la via¡a politicå de cuantumul averiipersonale intrå în discordan¡å flagrantå cu spiritul vremii, în care P.P. Carpnu mai avea nici timpul, nici puterea interioarå så se încadreze. El a fost ¿ia råmas pânå la capåtul vie¡ii reprezentantul tipic al spiritului vechiuluiregim, obligat la adaptare de noile condi¡ii create de påtrundereacapitalismului în toate domeniile vie¡ii sociale. De fapt, se schimbase doarforma de expresie a unei ideologii consecvente cu sine înså¿i pânå la dispari¡iacompletå. Esen¡a acestei ideologii råmåsese neschimbatå, fiind puså ¿i acum,ca ¿i în trecut în slujba sus¡inerii integritå¡ii marii proprietå¡i, care condi¡ionanemijlocit men¡inerea privilegiului politic. Toatå filosofia lui P.P. Carp seînvârtea în jurul acestui pivot al conservatorismului de pretutindeni ¿idintotdeauna, P.P. Carp nefiind decât unul din ilu¿trii såi reprezentan¡i, undoctrinar prin excelen¡å.

¥n campania electoralå, principalul obiectiv de atac al opozi¡iei devineprogramul electoral al guvernului. ¥ntrucât programul cuprindea prevederigenerale, la care puteau subscrie ¿i partidele de opozi¡ie, este considerat dinprimul moment ca demagogic, ceea ce nu era desigur întru totul întemeiat.P.P. Carp nu-¿i propusese så realizeze reforme de structurå, ci unele miciremedii pentru a ståvili nemul¡umirile existente sau eventuale. ¥ntr-un articolde fond din oficiosul liberal „Viitorul“, se apreciazå cå programul lui P.P.Carp e mai degrabå un program electoral, decât de guvernåmânt. I se


repro¿eazå cå are împrumuturi atât din programul liberal, cât ¿i din celtakist. A¿a, bunåoarå, asigurarea muncitorilor, împroprietårirea ¡åranilorcu bunurile de mânå moartå figureazå ¿i în programele celor douå partide.P.P. Carp a fost determinat la asemenea fågåduieli din douå motive: vistieriaplinå låsatå de liberali, care-i permitea så azvârle bani tuturor, apoi, degrija pentru alegeri, våditå în programul de ademeniri electorale1.

Campania electoralå a guvernului a fost organizatå de atât de abilul ¿iexperimentatul elector al Partidului Conservator, Al. Marghiloman, acumministru de Interne. Sesizând primejdia, opozi¡ia liberalå ¿i takistå alcåtuie¿teun cartel electoral imediat dupå numirea guvernului, de¿i nu cu mult timpînainte existase o mare du¿månie între cele douå partide.

P.P. Carp ¿i-a dat seama de puterea opozi¡iei ¿i de eventualele consecin¡epentru partidul såu la alegeri, oferindu-i 55 de locuri în Parlament, cucondi¡ia så nu mai lupte, dar e refuzat de cei doi ¿efi de partide2.

Opozi¡ia organizeazå întruniri ¿i manifesta¡ii atât în capitalå, cât ¿i înprovincie. Conservatorii-democra¡i sunt cei mai îndârji¡i. La prima întrunirede protest contra guvernului, din ziua de 7 ianuarie 1911, au luat cuvântulfrunta¿ii partidului: dr. C.I. Istrate, Aurel Eliescu, M. Antonescu, A.Bådåråu, N. Fleva, Take Ionescu. ¥n principiu, considerå numirea guvernuluiP.P. Carp neconstitu¡ionalå. Dr. C.I. Istrate afirmå cå din vechii conservatorin-a mai råmas decât o familie ¿i, dacå ¿i aceasta este scoaså, mai råmân înpartid doar junimi¿tii, care nu sunt altceva decât oase moarte într-un organismce împiedicå dezvoltarea lui. N. Fleva relevå cå de aceastå datå Coroana afost introduså în luptele politice, poate fårå voia ei. Lumea în general esatisfåcutå de cåderea guvernului liberal, dar venirea celui carpist înseamnåcå regele a aruncat din lac în pu¡. Take Ionescu acuzå guvernul cå a preluattot ce a fost mai bun în programul conservatorilor-democra¡i. El amenin¡åcu atacuri violente ¿i cu puternice ac¡iuni politice: „Am visat ¿i eu så zidescceva în aceastå ¡arå: niciodatå nu m-am gåndit la dårâmåturi, dar dacåistoria va fi a¿a încât pentru ca så punem temelia, va trebui ¿i ceva zguduialå,ei, fie ¿i aceastå zguduialå“3.

La 8 ianuarie 1911, la Craiova a avut loc o mare întrunire aconservatorilor-democra¡i. De la centru a participat N. Fleva, care, luândcuvântul, a fost foarte violent. Printre altele, a afirmat cå junimi¿tii suntslabi ¿i nu poate fi vorba de sfâr¿itul takismului. A proferat chiar amenin¡åri

1 „Viitorul“, IV, nr. 1089 din 4 ianuarie 1911, p. 1.2 Vezi: C.C. Bacalba¿a, Bucure¿tii de altå datå, vol. IV, Bucure¿ti, 1930, pp. 9-10.3 „Ac¡iunea“, an. X, nr. 2322 din 9 ianuarie 1911, pp. 2-3.


la adresa regelui: „¥mi permit så spun guvernului: Ne-ai dat independen¡a,ne-ai dat gloria afarå din ¡arå ¿i înlåuntrul ei, te rog respectuos nu renegatrecutul Majestå¡ii Tale, cåci un rege, ca ¿i un om, trebuie nu numai såtråiascå, dar så ¿i moarå bine, så nu aibå un dureros apus de soare“1. TakeIonescu sus¡ine, din nou, cå programul lui P.P. Carp e o „manoperå electoralå¿i o compilare de proiecte din programul celorlalte partide“2.

Luptele politice din luna ianuarie 1911 se caracterizeazå prin atacuriviolente contra guvernului, considerat neconstitu¡ional, ¿i chiar la adresaregelui. Numeroase rapoarte ale agen¡ilor Siguran¡ei atestå prefigurareaunei campanii antidinastice încå de la începutul lunii ianuarie.

¥ntr-o notå cåtre directorul poli¡iei, din 4 ianuarie 1911, se relateazå:„Precum v-am prevenit acum vreo 10 zile, o formidabilå campanieantidinasticå se organizeazå în ¡arå. Liberalii au fost izgoni¡i propriu-zisde la putere; taki¿tii au fost îndepårta¡i împotriva tuturor speran¡elor lor.Dat fiind spiritul mobil al nostru ¿i lipsa de popularitate a M. Sale, sepoate så ne aflåm în fa¡a unei viitoare catastrofe monarhice, nu dinastice“3.¥n continuare, se men¡ioneazå cå însu¿i „prin¡ul Ferdinand este acuzat a fiîmbolditorul situa¡iei politice de azi, cåutând a-¿i crea un partid lealist pecare så se reazime în viitorul M. Sale. Pânå în acest moment înså comptape lealitatea ofi¡erilor, gra¡ie d-lui Filipescu. D-sa a fåcut o excelentåimpresie asupra lor – «ca un cavaler medieval», cum spun ei. Dacå vor filåsa¡i la vot, vor vota, afarå de rare excep¡iuni, pentru partidul cårui apar¡ine[...]. ¥n caz de evenimente extraordinare, se poate compta pe corpul ofi¡eresc,singura scåpare din lovitura de stat ce se preparå de ¿efii opozi¡iunii, uni¡idin cauzå cå se considerå jigni¡i de cåtre Coroanå“4.

Evident, o loviturå de stat în condi¡iile de atunci nu era posibilå. Armatase afla în mâna guvernului. E interesant totu¿i cå opozi¡ia folosea toatearmele de luptå posibile, mergând chiar pânå la a face presiuni asupraregelui. Exista în unele påturi sociale un spirit vechi antimonarhic ¿i acestaera folosit acum, dar numai ca presiune moralå. ¥n nota amintitå, semen¡ioneazå cå „Spiritul mi¿cårii antimonarhice este alimentat îndeosebide cåtre clasa comercian¡ilor români, ca ¿i streini, cari fac socotealå cårepublica ne-ar costa mult mai ieftin“5.

1 Ibidem, nr. 2323, din 11 ianuarie 1911, pp. 2-3.2 Ibidem.3 A. N. I. C., Fond Direc¡ia poli¡iei ¿i siguran¡ei generale, dos. 3/1911, f.1.4 Ibidem.5 Ibidem.


Informa¡ia despre caracterul ¿i mobilul acestei mi¿cåri antimonarhicenu e singularå. O altå notå ulterioarå, din 15 ianuarie 1911, confirmå:„Mi¿carea revolu¡ionarå cu caracter antimonarhic este sprijinitå în bunåparte de cercurile comerciale ale cârciumarilor“1. Se informeazå apoi cå înaceastå mi¿care e amestecat direct Take Ionescu. ¥n fruntea mi¿cårii, careva porni din Dealul Spirii, se va situa N. Fleva. Ofi¡erii activi se ab¡in såparticipe, fåcând parte din mi¿care numai fo¿tii ofi¡eri.

La 26 ianuarie 1911 se semnaleazå Direc¡iei poli¡iei ¿i siguran¡eigenerale cå vor apårea manifeste afi¿ate pe ziduri sau råspândite,„tenden¡ioase în ce prive¿te regele ¿i to¡i mini¿trii trecu¡i ¿i prezen¡i“. ¥ncasele lui Petre Grådi¿teanu se pune la cale mi¿carea republicanå, carevizeazå sistemul electoral elve¡ian. Petre Grådi¿teanu ar fi vrut så se alåturelui Take Ionescu, dar s-a retras din alegeri aflând de cartelarea electoralå culiberalii. Se afirmå cå între Petre Grådi¿teanu, V. Kogålniceanu ¿i TakeIonescu exista o în¡elegere pentru a grupa pe tineri în secret, spre a porni omi¿care republicanå sub ¿efia lui Take Ionescu. Se preconizeazå întruniriintime cu tinerii, pentru a le cerceta opinia în scopul ralierii la noua mi¿care.

Cum e firesc, sunt posibile unele exageråri în aceste note informativepentru a determina luarea urgentå a unor måsuri de prevedere din parteaguvernului. Oricum, fa¡å cu violen¡a få¡i¿å a opozi¡iei în întruniri ¿i presåcontra guvernului, precum ¿i unele critici la adresa regelui, asemenea ¿tiridespre ac¡iunile clandestine takiste sunt demne de crezare.

Astfel de ac¡iuni de subminare cu orice pre¡ a pozi¡iilor guvernuluisunt ini¡iate de taki¿ti ¿i în ¡arå. Unul din agen¡ii Siguran¡ei raporta la 28ianuarie 1911: „Ca ¿i în Capitalå, în provincie, opozi¡ia råspânde¿te fel defel de zvonuri pentru a intimida pe alegåtori. Astfel, un personagiu sosit laPite¿ti îmi comunicå cå acolo opozi¡ia unitå, prin agen¡ii electorali, aråspândit zvonul cå Ion Bråtianu a adus pe M.S. regele Carol I în România,apoi d-l Ionel Bråtianu fiul îl va alunga din România“2.

Opozi¡ia låsa inten¡ionat så circule asemenea zvonuri pe seama ei pentrua-l intimida pe rege. Punerea la cale a unui complot antidinastic e confirmatåde preså. ¥n ziarul „Adevårul“, sub titlul „Complot antidinastic“, se relatadupå o ¿tire din oficiosul guvernamental „Epoca“, ac¡iunea taki¿tilor prinmahalalele bucure¿tene. Negustorii erau amenin¡ati cå, în cazul nealegeriitaki¿tilor, va izbucni revolu¡ia, în care scop exista o deplinå în¡elegere întreI.I.C. Bråtianu ¿i Take Ionescu: „Regele va fi detronat, d. Ionel Bråtianu

1 Ibidem, f. 2.2 Ibidem, f. 5.


va fi proclamat pre¿edinte al republicii, iar Take Ionescu va lua ¿efiapartidului liberal“1.

Dupå unele informa¡ii, la pre¿edin¡ie aspirå ¿i câ¡iva mo¿ieri dinpartidul lui P.P. Carp, dornici de a profita de acest complot. Se pare înså cåe vorba de o ¿tire tenden¡ioaså a „Epocii“, pentru a justifica câteva areståriîn cursul campaniei electorale: „atunci «lovitura» e genialå ¿i serviciul ce-lface Coroanei gazeta d-lui Filipescu este incalculabil“, se men¡ioneazå înîncheierea articolului din „Adevårul“2.

Alte ¿tiri din „Epoca“ ¿i „Conservatorul“ încearcå så exagerezecaracterul ac¡iunilor întreprinse de opozi¡ie cu scopul de a determina måsurirepresive3. Oricare ar fi mobilurile unor asemenea exageråri, existen¡a unorample mi¿cåri provocate de opozi¡ie e indiscutabilå, datå fiind încordarearela¡iilor dintre partide ¿i nesocotirea uzan¡elor politice de cåtre rege.

Lupta opozi¡iei contra guvernului dovede¿te o datå mai multimposibilitatea schimbårii cursului unor evenimente deliberate cu premeditare¿i autoritar de cåtre rege. Nici måcar ideea unei lupte antimonarhice nu-lsperia pe Carol I, ¿i cu atât mai pu¡in pe P.P. Carp. Convingerea intimå ¿i denåstråmutat a ¿efului Partidului Conservator cå e necesarå doar încredin¡areaputerii de cåtre rege pentru a guverna se dovedea temeinicå4.

Cum era ¿i de a¿teptat, guvernul a câ¿tigat alegerile. La Camerå,guvernul a ob¡inut 133.287 de voturi, adicå 62,16%, iar opozi¡ia 81.139 devoturi – 37,84%. Majoritatea absolutå e realizatå de guvern la colegiul III– 77,64%. La Senat guvernul a ob¡inut 8 209 de voturi – 51,92% lacolegiul I ¿i opozi¡ia 7 602 – 48,08%, iar la colegiul II guvernul 13.844 devoturi – 62,70% ¿i opozi¡ia 8 234 – 37,30%5. P.P. Carp propusese, înainteaînceperii campaniei electorale, 55 de locuri opozi¡iei pentru a renun¡a laluptå, fiind refuzat categoric. Drept urmare, opozi¡ia a ob¡inut mai pu¡ine

1 Ibidem, f. 6.2 Ibidem.3 Ibidem, f. 7-13.4 Vezi: C. Bacalba¿a, op. cit., vol. IV, p. 11: „Pe când toate agenturile electorale lucreazåpe capete cheltuind fågåduieli, intimidåri, amenin¡åri, ¿iretenii ¿i parale, Petre Carp, cunoscutpentru glumele sale, nu se laså nici acum cu ele, de¿i situa¡ia îi este foarte grea. ¥ntâlne¿tepe un fost deputat liberal ¿i cum îl vede:

– Påcåtoaså ¡arå!

– De ce, coane Petrache?

– Så vezi cå am så izbutesc în alegeri“5 Anuarul statistic al României, 1915-1916, Buc., 1919, p. 12.


locuri decât i se acordase, în total 43, dintre care 23 de liberali ¿i 20 deconservatori-democra¡i. I.I.C. Bråtianu a fost ales la colegiul II Senat ¿iTake Ionescu la Colegiul I Camerå1. Guvernul rezervase, a¿adar, atâtealocuri în Parlament opozi¡iei câte erau necesare pentru a exista.

Nimic deosebit, nimic senza¡ional fa¡å de alegerile precedente. Poatedoar intensitatea båtåliilor electorale ale opozi¡iei, dar soldate ¿i ele cuobi¿nuitul e¿ec dintotdeauna. Poate un surplus de energie din parteaguvernului pentru organizarea campaniei electorale. ¥ncolo, toate s-audesfå¿urat dupå cunoscutul tipic al alegerilor de odinioarå, care nu creaemo¡ii partidului aflat la putere.

Primul dezolat al unei lupte din capul locului fårå sor¡i de izbândå, afost, bineîn¡eles, Take Ionescu. ¥ntr-un interviu acordat oficiosului „Viitorul“,afirma: „Guvernul acesta se pretinde guvernul averii, prin ramura vecheconservatoare, ¿i al inteligen¡ii, prin ramura preponderentå în guvern, ajunimismului. ªi, cu toate acestea, guvernul, cu toate infamiile pe care le-acomis în alegeri, î¿i trage sufletul la colegiul marei proprietå¡i ¿i al inteligen¡ei¿i se compenseazå la colegiul în care mai u¿or învinge teroarea ¿i corup¡ia“2.El nu poate avea nici o considera¡ie pentru un guvern care a venit la putere peo cale lipsitå de mândrie ¿i a comis abuzuri electorale.

Un alt mare dezolat a fost Nicolae Iorga, care încerca zadarnic såcâ¿tige încrederea alegåtorilor, adresându-se sentimentelor lor, de îndatå cenu reprezenta realmente o for¡å politicå. Dupå opinia sa au reu¿it în alegericei ce au avut în mânå banul ¿i administra¡ia, adevår cunoscut de multåvreme ¿i de toatå lumea: „oricât s-ar pune în seama presiunilor din parteaguvernului, partidele nu existå ca organisme niciodatå, ¿i marea lor putereo då numai ståpânirea bugetului ¿i a aparatului administrativ. Ele se nasc lafiecare chemare la guvern ¿i pier aproape de câte ori cad în opozi¡ie. ºaran-are astfel o via¡å politicå a cårei condi¡ii de cåpetenie trebuie så fiestabilitatea, siguran¡a, de la care pleacå apoi situa¡ii ce nu se pot prevedea.Regele nu urmeazå «indica¡iile ¡årii», fiindcå ele n-au nici o valoare. Toatåmunca partidelor de pânå acum s-a mårginit la amenin¡area ¿i lingu¿ireasuveranului, pe de o parte, la în¿elarea ¿i îngrozirea ¡årii, la cumpårareacetå¡enilor, la demoralizarea sufletelor, pe de alta. N-au dreptul så se plângåatunci când aceastå situa¡ie iese, ca aståzi, prea brutal la suprafa¡å“3.

1 „Opinia“, Ia¿i, an. VIII, nr. 1241 din 26 februarie 1911, p. 2.2 „Viitorul“, IV, nr. 1135 din 27 febr. 1911, p. 1. E vorba de colegiul III, unde guvernulrealiza majoritatea absolutå.3 „Neamul românesc“, VI, nr. 23 din 25 februarie 1911, pp. 353-355.


P.P. Carp nu putea fi decât încântat de realizarea previziunilor sale, iarregele, cu atât mai mult, dupå cum rezultå din relatårile lui T. Maiorescu,primit în audien¡å la 23 februarie 1911: Regele – „foarte intim cu mine,încântat de alegerile de Camerå, låudând discursul lui P.P. Carp de la Ia¿i“1.

A¿a cum se stabilise, noua Camerå a fost convocatå la 7 martie 1911.Deschiderea a fost fåcutå de primul ministru, P.P. Carp. S-au ales comisiilede verificare ale celor 8 sec¡iuni, fiind declara¡i ale¿i 183 de deputa¡i. ¥nfunc¡ia de pre¿edinte al Adunårii Deputa¡ilor a fost ales C. Olånescu, iarvicepre¿edin¡i M. Såulescu, D. Greceanu, M. Vlådescu ¿i M. De¿liu2.

Conform uzan¡elor parlamentare, a fost prezentat Mesajul tronului,elaborat de T. Maiorescu din însårcinarea regelui3. De fapt, cuprindeapunctele esen¡iale ale programului guvernamental. Aceasta rezultå cueviden¡å din formularea potrivit cåreia, în urma alegerilor s-ar fi ajuns laun pretins acord între ¡arå ¿i tron, ceea ce a iritat foarte mult opozi¡ia,întrucât se cuno¿tea de cåtre to¡i modalitatea preluårii puterii ¿i naturaalegerilor viciate de abuzuri ¿i ingerin¡e. Rela¡iile externe erau apreciatepozitiv. Se propunea un spor de 8 milioane lei pentru armatå4.

¥mpotriva iritantei formulåri a pretinsului acord dintre ¡arå ¿i tron s-aprotestat vehement ¿i îndelungat de cåtre deputa¡ii opozi¡iei. ¥ntr-o scrisoarecåtre rege, ¿eful Partidului Liberal protesta împotriva formulårii potrivitcåreia cine nu era de acord cu guvernul, nu era ¿i cu tronul5.

Proiectele de råspuns la Mesaj, prezentate, în Camerå de V. Arion,iar în Senat de P. Missir, continuau cu acelea¿i accente de lipså demodera¡ie, iritând opozi¡ia, care trece la atacuri vehemente contraguvernului, pe cunoscutul motiv ale violen¡elor electorale. I.G. Duca,din partea liberalilor, ¿i Victor Filloti, din partea conservatorilor-democra¡i,demonstrau cu exemple cå alegerile n-au fost libere, alegåtorii fiind corup¡i¿i intimida¡i. Al. Marghiloman, în loc de a råspunde acuzårilor, se eschiva,afirmând cå interpelårile erau adresate Camerei, ¿i nu guvernului. Consideratoate acuza¡iile neîntemeiate6.

1 B.A., Msse., T. Maiorescu, ¥nsemnåri zilnice, nr. 3664/1911, jurnal 30, f. 11.2 D.A.D., ses. 1910-1911, nr. 1, ¿ed. din 7 martie 1911, pp. 1-2.3 Vezi B.A., Msse, T. Maiorescu, ¥nsemnåri zilnice, nr. 3664/1911, jurnal 30, f. 11.4 D.A.D., ses. 1910-1911, nr. 1, ¿ed. din 7 martie 1911, p. 1.5 A. N. I. C., Fond Casa Regalå, dos. nr. 1/1911, f. 1. Scrisoare adresatå regelui

la 7 martie 1911.6 D.A.D., ses. 1910-1911, ¿ed. 5, 7, 10, ¿edin¡ele din 10, 12 ¿i 15 martie.


Disputele oratorice între guvern ¿i opozi¡ie continuau cu intensitate.Deputatul liberal Pompiliu Ioani¡escu critica politica externå a guvernului,atitudinea fa¡å de românii din Austro-Ungaria, pronun¡ându-se pentruo reformå electoralå, spre a se evita rezultate ca cele dupå recentele alegeri1.

Conservatorul C.C. Bacalba¿a îi respingea acuza¡iile. Un duel oratoricsimilar are loc între liberalul N.N. Såveanu ¿i conservatorul G.A. Scor¡escu.¥n numele Partidului Liberal, protesta, încå o datå, I.G. Duca, împotrivapår¡ii din Mesaj în care se men¡iona acordul dintre ¡arå ¿i tron. Gr.Gh.Cantacuzino, fiul fostului ¿ef al Partidului Conservator, cåuta så-i flatezepe conservatorii disiden¡i condu¿i de Take Ionescu, spre a scinda opozi¡ia.Nu avea înså nici o ¿anså de reu¿itå. Take Ionescu protesta, la rândul såu,contra afirma¡iilor deputa¡ilor guvernamentali, considerând fraza pretinsuluiacord dintre ¡arå ¿i tron ca „foarte nenorocitå“. Al. Marghiloman, neputândargumenta altfel, îi repro¿a lui Take Ionescu cå a fost împotriva regelui întimpul campaniei electorale2, ceea ce sporea ¿i mai mult intensitateadivergen¡elor politice din Parlament.

¥n Senat, dezbaterile urmau pe aceea¿i temå ¿i cu aceea¿i încordare.Din partea opozi¡iei, luau cuvântul: N. Xenopol, A. Bådåråu, Ion I.C.Bråtianu, C. Alessiu. Pozi¡ia guvernului era apåratå de conservatorii Em.Låzårescu, Matei Cantacuzino, I. Gåvånescu, G. Târnoveanu, Mihai G.Cantacuzino, Ion Lahovari. I.I.C. Bråtianu ataca doctrina PartiduluiConservator, pronun¡ându-se pentru o reformå electoralå3. Dezbaterile laMesaj se încheiau doar pentru a se vota proiectul de råspuns. Ele vor fireluate cu mai multå intensitate cu prilejul diverselor proiecte de legiprezentate în Parlament, de cåtre guvern.

¥n conformitate cu programul anun¡at, prezentat înainte de alegeri,guvernul P.P. Carp a trecut în sesiunea 1911/1912 la înfåptuirea lui4. Dupåconstituirea noilor Corpuri legislative, în 1911 s-au pus în dezbatere ¿iadoptat unele legi considerate urgente: prelungirea termenului legii deîncurajare a industriei pânå la 1 aprilie 1912; incompatibilitatea demnitå¡iide deputat ¿i senator cu func¡ia de primar ¿i ajutor de primar, cu excep¡iaora¿elor Bucure¿ti, Craiova ¿i Ia¿i; bugetul de stat pe anul 1911-1912; måsuri

1 Ibidem, ¿ed. din 16 martie 1911, pp. 63-69.2 Ibidem, pp. 69-130.3 D.S., ses. 1910-1911, nr. 7, ¿ed. din 22 martie 1911, p. 57-81. Vezi în continuare

pp. 99-304.4 Vezi mai pe larg activitatea legislativå a guvernului P.P. Carp în: Anastasie Iordache,

Via¡a politicå în România 1910-1914, Bucure¿ti, Ed. ªtiin¡ificå, 1972, pp. 62-94.


speciale pentru ieftinirea traiului ¿i modificarea unor legi de finan¡e învederea echilibrårii bugetului. Legea referitoare la ieftinirea traiuluiprevedea: scutirea de impozit financiar a proprietå¡ilor rurale mai mici de6 ha, cu excep¡ia viilor ¿i a livezilor, desfiin¡area dobânzilor la sumeledatorate statului de cåtre ¡årani, de la 1 aprilie înainte, pentru valoareaporumbului, semin¡elor ¿i nutre¡urilor cumpårate ¿i distribuite de stat înanii 1904, 1905; abrogarea legilor din 6 aprilie 1889 ¿i 30 martie 1908 princare se constituia un fond de rezervå al C.F.R.; unele modificåri la legeapensiilor. Aceastå lege a fost votatå în ¿edin¡a din 23 martie 19111. Legileadoptate ¿i, îndeosebi cea pentru ieftinirea traiului, decurgeau din principiiledoctrinei conservatoare concepute de P.P. Carp, potrivit cåreia trebuia ståvilitåproletarizarea maselor såte¿ti ¿i orå¿ene¿ti, spre a evita eventualelenemul¡umiri ¿i ridicåri împotriva administra¡iei de stat.

Legile adoptate în sesiunea 1911-1912 au fost anun¡ate deja în Mesajultronului prezentat la deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare, la 15noiembrie 1911. Unul din proiectele de legi era cel al descentralizåriiadministrative, apoi un altul se referea la måsuri contra acaparamentelor,trusturilor ¿i cartelurilor, cu tendin¡a de a contracara scumpirea traiuluiprin instituirea unor pre¡uri de monopol la mårfurile elementare de primånecesitate ca: fåina, carnea, untul, fructele etc. Se prevedeau pedepse cuamenzi ¿i închisoare împotriva contravenien¡ilor2.

Una dintre cele mai importante legi adoptate a fost legea meseriilor,conceputå încå din 1888 de cåtre P.P. Carp. ¥n 1902, guvernul liberal atrecut prin Parlament un proiect de lege a meseriilor, dar era consideratdeficitar ¿i s-a prezentat un alt proiect de cåtre guvernul P.P. Carp. Proiectulde lege avea douå pår¡i: una coercitivå, care a fost aspru criticatå, întrucâtprevedea organizarea meseria¿ilor în bresle ¿i corpora¡ii, iar alta pozitivå,organiza asigurårile sociale în caz de invaliditate ¿i båtrâne¡e3.

Dat fiind caracterul såu contradictoriu, legea a stârnit vii dezbateri înParlament. Partea a doua, referitoare la asigurårile sociale, nu a fostcontestatå, în principiu, de cåtre opozi¡ie, înså prima parte, care prevedearestric¡ii în organizarea pe baze profesionale a muncitorilor, a fost viucriticatå. Take Ionescu a luat primul cuvântul în Camerå în acest sens. Apoiau mai dezbåtut proiectul de lege liberalul V.G. Mor¡un, Al. Giulea, care

1 D.A.D., ses. 1910-1911, nr. 14, ¿ed. din 21 martie 1911, pp. 181-185.2 Ibidem, ¿ed. din 15 ¿i 16 noiembrie 1911, pp. 1-6.3 Ibidem, nr. 13, ¿ed. din 10 dec. 1911, p. 26; B.A., Msse, Arhiva Palatului, mapa

LXVIII, varia 6, p. 7. Vezi ¿i Anastasie Iordache, op. cit., pp. 197-231.


protesta împotriva interzicerii dreptului la grevå pentru meseria¿i ¿imuncitori. ¥n favoarea proiectului, fårå obiec¡ii, au luat cuvântulconservatorii: Gr. Vericeanu, M. Bråileanu, P. Rådulescu, C.C. Bacalba¿a1.

Deputa¡ii conservatori nu puteau formula obiec¡ii proiectului de lege,decât poate în sensul restrângerii prevederilor sale. Astfel, I. Grådi¿teanucritica partea cea mai bunå, referitoare la asiguråri, pe motiv cå stareameseria¿ilor ¿i a muncitorilor este din ce în ce mai bunå ¿i nu reclamåmåsuri de asigurare2.

Legea meseriilor reflecta principiul conservator al interven¡iei statuluipentru reglementarea rela¡iilor sociale. Acest principiu a fost subliniatîndeosebi de un alt frunta¿ conservator, I. Lahovari. Aceastå interven¡ie sefåcea înså deliberat, în interes de partid, spre a interzice dreptul la grevå, înschimbul unor concesii în privin¡a asigurårilor sociale. Proiectul a fostadoptat cu 90 de voturi contra 17.

¥n Senat, dezbaterile n-au mai avut un caracter contradictoriu, dincauza retragerii opozi¡iei la dezbaterea lui. Au luat cuvântul doar senatoriiguvernamentali spre a-l sus¡ine: Scarlat Arion, Gh. Târnoveanu, Gh. Rahtivan. Legea a fost admiså cu unanimitate de voturi3. ¥mpotrivapår¡ii din lege care prevedea interzicerea dreptului la grevå s-a protestatîndelung de cåtre muncitori ¿i meseria¿i, adresându-se mo¡iuni de protestîn acest sens Parlamentului4.

O altå lege, consideratå deosebit de importantå, a fost cea referitoare laîncurajarea industriei na¡ionale. Din nou se venea cu un proiect de lege diferitde cel liberal, adoptat în 1887. Noua lege era, de fapt, menitåa avantaja mo¿ierimea, întrucât, spre deosebire de vechea lege, se prevedefavorizarea întreprinderilor care foloseau cu precådere materii prime dinagriculturå ¿i subsol. Acestor întreprinderi li se acordau avantaje pe un termende 30 de ani, spre deosebire de legea adoptatå în 1887, care acorda doar pe untermen de 15 ani. Se acordau avantaje întreprinderilor care foloseau 20 delucråtori ¿i aveau ma¿ini de cel pu¡in 5 cai putere, meseria¿ilor cu 4 calfe saume¿teri, meseria¿ilor cu 2 000 de lei capital ¿i 10 lucråtori sau asocia¡i5.

Numårul întreprinderilor încurajate era astfel mai mare fa¡å de celprevåzut în vechea lege, care încuraja numai a¿a-numita industrie mare,

1 Ibidem p. 231.2 Ibidem, p. 232.3 Ibidem p. 258.4 D.S., ses. 1910-1911, ¿ed. din 17 ¿i 18 decembrie 1911, pp. 219-226.5 Vezi: Anastasie Iordache, op. cit., pp. 65-83.


numai întreprinderi cu un capital de 50 000 de lei sau care foloseau unnumår de 25 de lucråtori1.

Proiectul de lege nu a întâmpinat obiec¡ii, opozi¡ia retrågându-se dinParlament la jumåtatea lunii decembrie 1911, pe motivul neconstitu-¡ionalitå¡ii legii Societå¡ii comunale de tramvaie. Au luat cuvântul în Camerå:G. Giani, C. Bacalba¿a, Gr. Cantacuzino, G. Mironescu, D. Neni¡escu, maimult pentru a combate obiec¡iile formulate în preså de opozi¡ie. Proiectulde lege a fost votat cu 61 pentru, 4 contra2.

¥n Senat au luat cuvântul în favoarea legii: ªtefan Cerkez, EmilLåzårescu, G. Târnoveanu, dr. C. Pallade, Scarlat Arion. ¥n finaluldezbaterilor, proiectul de lege a fost votat în unanimitate3.

Printre måsurile preconizate a îmbunåtå¡i situa¡ia ¡årånimii era vânzareaîn loturi la ¡årani a mo¿iilor de mânå moartå. Legea era consideratå o marebinefacere, în realitate fiind doar un paliativ menit a preîntâmpinatransformarea nemul¡umirilor ¡årånimii în revolte sau råscoale. Prin aplicareaacestei måsuri legislative, ¡årånimea urma så intre în posesiunea a peste250 000 ha. Persoanele juridice erau autorizate så vândå statului mo¿iile pecare le de¡ineau, în scopul de a fi parcelate ¿i revândute ¡åranilor la pre¡uriavantajoase, fårå licita¡ie. Se preciza cå loturile destinate revânzårii nu vorfi mai mici de 5 ha ¿i mai mari de 25 ha4.

Se urmårea astfel crearea unei ¡årånimi înstårite, fårå periclitareaintegritå¡ii marii proprietå¡i rurale, cåci favoriza interesele latifundiarilordin partidul de guvernåmânt.

¥n Camerå s-au fåcut unele obiec¡iuni de cåtre deputa¡ii Al. Giulea ¿iV. Hortopan, dar au fost respinse de conservatorii guvernamentaliEm. Antonescu ¿i Paul Greceanu. Mai mult, ei luau apårarea principiuluiintegritå¡ii marii proprietå¡i rurale, gåsind cå legea i-a lezat întrucâtva5,de¿i nu putea fi vorba de a¿a ceva. Ion Lahovari, ministrul Agriculturii, îiataca apoi pe liberali, sus¡inând principiile doctrinei conservatoare: „prinmuncå se capåtå proprietatea, iar nu prin violen¡å ¿i nici prin cer¿etorie“6.Dupå aceasta, Camera a adoptat legea cu unanimitate de voturi7.

1 D.A.D., 1911-1912, nr. 26, ¿ed. din 25 ianuarie 1912, pp. 435-443.2 Ibidem, 1911-1912, pp. 448-504.3 D.S., 1911-1912, pp. 659-716.4 D.A.D., 1911-1912, pp. 840-859.5 Ibidem, pp. 885-907.6 Ibidem, pp. 910-911.7 Ibidem, p. 944.


¥n Senat, guvernul întâmpinå anumite dificultå¡i din partea unorlatifundiari care considerau cå proiectul de lege contravenea doctrineiconservatoare, lovind în dreptul de proprietate în general, ceea ce era întrutotul lipsit de temei. Printre cei mai îndârji¡i erau C. Bro¿teanu-Urdåreanu¿i G. Târnoveanu, sus¡inând cå prin lege se înfåptuia politica PartiduluiConservator de interven¡ie a statului pentru reglementarea rela¡iilor sociale.¥n final, legea a fost admiså, dar nu cu unanimitate de voturi, ci cu 45contra 11. Latifundiarii din Partidul Conservator nu erau, a¿adar, dispu¿i såfacå nici o concesie. Unii dintre ei au propus chiar modificarea în sensrestrictiv a legii învoielilor agricole, dar propunerile au fost respinse2, întrucâtexista teama de opozi¡ie, care lipsea din Parlament.

Au mai fost votate urmåtoarele legi: modificarea unor dispozi¡ii dinlegea pentru organizarea ¥naltei Cur¡i de Casa¡ie ¿i Justi¡ie în scopulreînfiin¡årii contenciosului administrativ, acordarea de drepturi politicedepline dobrogenilor, deschiderea de credite extraordinare pentru Ministerulde Råzboi ¿i cel al Lucrårilor Publice în valoare de 64 de milioane de lei,modificarea unor articole din legea asupra învå¡åmântului secundar ¿isuperior în vederea orientårii spre cercetare ¿tiin¡ificå ¿i acordårii autonomieiuniversitare, recunoa¿terea calitå¡ii de persoanå moralå ¿i juridicå UniuniiCentrale a Sindicatelor agricole ¿i sindicatelor agricole aderente3, în realitateorganiza¡ii ale marilor proprietari. Proiectele de legi, ca descentralizareaadministrativå ¿i reforma administrativå nu au fost dezbåtute. Opozi¡ia laacestea exista chiar în guvern, fårå a mai vorbi de ac¡iunile tot mai intenseale opozi¡iei contra guvernului.

Activitatea legislativå a guvernului condus de P.P. Carp a fost dintrecele mai prolifice. Fårå a atinge principiul doctrinar al men¡inerii integritå¡iimarii proprietå¡i, legile adoptate au contribuit la ameliorarea situa¡iei socialeîn genere. Societatea româneascå avea înså mare nevoie de reforme ¿i deprefaceri sociale cu caracter mai larg, de o democratizare a vie¡ii publice.Partidul Conservator nu era capabil de mai mult. Sub presiunile violenteale opozi¡iei, intensificate de afacerea tramvaielor, a trebuit så påråseascåputerea la sfâr¿itul lunii martie 1912.

Afacerea tramvaielor a constituit un argument dintre cele mai elocventeale opozi¡iei pentru a determina guvernul så renun¡e la putere. ¥nfåptuitorulacestei mari erori politice pentru Partidul Conservator a fost

1 D.S., 1911-1912, pp. 1053-1107.2 D.A.D., 1911-1912, pp. 806-820.3 Ibidem, pp. 634-992.


Al. Marghiloman, care a anulat prin lege vechea Societate comunalå detramvaie a municipiului Bucure¿ti, înfiin¡atå de liberali.

¥n Camerå se fac unele interpelåri, de fapt manevre politice, spre a daaparen¡a de legalitate la un act samavolnic întreprins de ministrul de InterneAl. Marghiloman1. Opozi¡ia era încå prezentå în Parlament. ªefii såi sunttrata¡i cu ironie de cåtre P.P. Carp. I se råspunde tåios de cåtre Take Ionescu,I.I.C. Bråtianu, C. Dissescu2. La fel se petrec lucrurile în Senat3, unde P.P.Carp ¡ine cunoscutele sale discursuri „Fierul ro¿u“ ¿i „Autoritatea moralå“,spre a stigmatiza afacerismul în politicå, promovat de liberali4. ¥n cele dinurmå, opozi¡ia înfruntatå în aceastå manierå ¿i foarte iritatå de depunereape biroul Camerei de cåtre Al. Marghiloman a unui proiect de lege aSocietå¡ii de tramvaie, la 15 decembrie 1911, dupå o scurtå consfåtuire, seretrage din Parlament5. Noua lege a fost dezbåtutå ¿i votatå în decurs dedouå zile, 16 ¿i 17 decembrie 1911, în lipsa opozi¡iei.

Din acest moment ¿i pânå la påråsirea puterii de cåtre P.P. Carp, opozi¡iaa dus lupta contra guvernului în afara Parlamentului. ¥n februarie 1912,legea tramvaielor a lui Al. Marghiloman a fost declaratå neconstitu¡ionalåde cåtre Tribunalul Ilfov. Fåcând recurs, acesta a fost respins de Curtea deCasa¡ie, la 14 martie 1912. Din acest moment, zilele de guvernare alecabinetului Carp erau deja numårate. Deznodåmântul n-a întârziat. La 17martie 1912 î¿i dådea demisia.

¥ncå de la 20 martie 1912, se duceau tratative pentru formarea unuinou guvern. Viitorul prim-ministru, Titu Maiorescu, a procedat la alcåtuireaConsiliului de Mini¿tri. La 27 martie, mini¿trii depun juråmântul, iar adoua zi sunt publicate decretele de numire6.

Guvernul conservator condus de T. Maiorescu se considera încontinuarea celui vechi, încât nu s-au mai fåcut noi alegeri. Acest fapt eracomunicat Camerei în ¿edin¡a din 2 aprilie 1912. Noul guvern a fost menitså aplaneze conflictele acute cu opozi¡ia ¿i så faciliteze revenirea la rela¡iinormale între partide. P.P. Carp declarå în Camerå cå va sprijini guvernul,la fel Sabba ªtefånescu. I. Grådi¿teanu nu este înså de acord, constatând cå

1 Ibidem, ses. 1911-1912, nr. 5, ¿ed. din 23 noiembrie 1911, p. 15.2 Ibidem, p. 16-30.3 D.S., 1911-1912, nr. 8, ¿ed. din 23 noiembrie 1911, p. 22-23. vezi ¿i B.A., Msse, T.

Maiorescu, ¥nsemnåri zilnice, 3664/1911, jurnal 30, f. 88-89.4 D.D., 1911-1912, nr. 8, ¿ed. din 23 noiembrie 1911, pp. 26-67.5 Ibidem, p. 149.6 D.A.D., 1911-1912, nr. 64, ¿ed. din 3 aprilie 1912, pp. 1623-1628.


s-au încålcat uzan¡ele constitu¡ionale. De fapt, era nemul¡umit cå nu fusesesolicitat så intre în guvern. Gr.Gh. Cantacuzino îi contestå toate observa¡iilecritice. Din nou, a luat cuvântul P.P. Carp în sprijinul guvernului. TituMaiorescu nu este de acord cu deosebirea pe care o face I. Grådi¿teanuîntre junimi¿ti ¿i conservatori.

¥n Senat procedura schimbårii guvernului e criticatå de Emil Låzårescu,continuitatea nefiind decât un cuvânt lipsit de sinceritate. Considerå cåPartidul Conservator nu poate tråi numai printr-o claså socialå. E nevoie såse apeleze la elemente din alte clase sociale, ca Take Ionescu1. A¿adar, nuto¡i conservatorii erau de acord cu procedeul schimbårii guvernului. Ceimai nemul¡umi¡i se aråtau vechii conservatori, în permanentå divergen¡åcu junimi¿tii. Erau irita¡i de faptul cå puterea fusese transmiså de la unfrunta¿ junimist spre altul.

Guvernul conservator condus de T. Maiorescu a avut sarcini limitate:aplanarea conflictului cu opozi¡ia. ¥n acest timp, Parlamentul, în afara votåriiunor credite de råzboi, nu a mai avut nici o ini¡iativå legislativå. Timpulscurt al guvernårii nu a îngåduit mai mult2.

La 14 octombrie 1912, guvernul T. Maiorescu demisiona,constituindu-se tot un guvern conservator de colaborare cu PartidulConservator-Democrat condus de Take Ionescu, care prelua portofoliulMinisterului de Interne. Titu Maiorescu continua så råmânå pre¿edinte¿i ministru de Externe. Aceastå coali¡ie guvernamentalå nu mai era peplacul lui P.P. Carp, care vroia så revinå la conducerea guvernului. De¿inu se schimbase primul ministru, datoritå în¡elegerii cu conservatorii-democra¡i, care trebuiau integra¡i în posturi, s-a procedat la dizolvareaCorpurilor legiuitoare, în ¿edin¡a din 17 octombrie 1912, prin mesajregal prezentat de T. Maiorescu3.

Alegerile au avut loc între 8 ¿i 18 noiembrie 1912, fårå agita¡ii politicedin partea opozi¡iei, întrucât începuse deja primul råzboi balcanic. ¥n nouaCamerå au fost ale¿i: la Colegiul I 32 de conservatori, 25 de conservatori-democra¡i ¿i 17 de liberali; la colegiul II: 38 de conservatori-democra¡i, 13conservatori ¿i 12 liberali; la colegiul III: 20 de conservatori-democra¡i, 16conservatori ¿i 3 liberali. Ca de obicei, colegiul III era rezervat guvernului.

1 D.S., 1911-1912, nr. 61, ¿ed. din 2 aprilie 1912, pp. 1376-1378.2 A.N.I.C., Fond Casa Regalå, dos. 4/1912, p. 1; B.A., Msse, T. Maiorescu, op. cit.,p. 168.3 D.A.D., sesiunea extraordinarå 1911-1912, nr. 1, ¿ed. din 17 octombrie,

1912, p. 1730.


La Senat: colegiul I: 24 de conservatori-democra¡i, 22 de conservatori ¿i 17liberali, colegiul II: 26 conservatori, 16 conservatori-democra¡i ¿i 7 liberali.Deci, în total, la Camerå: 84 conservatori-democra¡i, 62 conservatori ¿i 35liberali, iar la Senat: 45 conservatori, 40 conservatori-democra¡i ¿i 24 liberali1.Numårul parlamentarilor conservatori-democra¡i era a¿adar, mai mare decâtal conservatorilor. Guvernul de colaborare fusese chemat la putere de cåtresuveran în scopul de a face fa¡å împrejurårilor externe, în condi¡iile create deizbucnirea conflictului balcanic, avându-se în vedere calitå¡ile personale alecelor doi oameni politici: T. Maiorescu ¿i Take Ionescu.

Noul Parlament urma så-¿i deschidå lucrårile la 26 noiembrie 1912.Mesajul tronului a fost elaborat de T. Maiorescu ¿i Take Ionescu. Ca ¿i înalte situa¡ii similare, Mesajul se referea la rela¡iile externe, cuprinzând ideeamen¡inerii unor rela¡ii de bunå vecinåtate, în scopul localizårii conflictuluibalcanic. România va adopta o politicå de neutralitate fa¡å de toate statelebalcanice. Se vor acorda noi credite pentru întårirea armatei2.

Nemul¡umi¡i de noua formulå guvernamentalå ¿i de orientarea sapoliticå, I. Grådi¿teanu demisioneazå din Partidul Conservator, iar P.P. Carpdin func¡ia de deputat al colegiului I Vaslui. Adunarea Deputa¡ilor respingeînså demisia lui P.P. Carp. ¥ntre conservatori se aprind aprige dispute înParlament, din cauza celor nemul¡umi¡i de ascensiunea conserva-torilor-democra¡i, îndeosebi a lui Take Ionescu, în via¡a politicå a ¡årii.¥mpotriva acestei politici mårunte de interese de grup sau personale seridicå în Camerå liberalul Emil Costinescu ¿i primul ministru T. Maiorescu3.Din aceste motive, conservatorii-democra¡i erau mai apropia¡i de liberaliîn Parlament, decât de conservatorii cu care colaborau la guvern. Grupareapoliticå procarpistå ini¡iazå ac¡iuni antiguvernamentale.

¥n Senat dezbaterile la Mesajul tronului au decurs mai lini¿tit, opozi¡ialiberalå retrågându-se. ¥n dezacord cu orientarea politicå a guvernului suntN. Iorga, N. Fleva4.

Proiectul de Mesaj este adoptat în Parlament, în ¿edin¡a din 17 decembrie1912. Au mai fost votate credite pentru înzestrarea armatei, apoi s-a luatvacan¡å pânå la 14 ianuarie 19135.

1 C.C. Bacalba¿a, Bucure¿tii de altå datå, vol. II, p. 106, 111-112; „Gazeta Transilvaniei“,LXXV, nr. 252 din 11/23 noiembrie 1912, p. 2.

2 D.A.D., 1912-1913, nr. 1, ¿ed. din 26 noiembrie 1912, p. 1.3 Ibidem, pp. 3-28.4 D.S, 1912-1913, nr. 6, ¿ed. din 4 decembrie 1912, pp. 29-30.5 D.A.D., 1912-1913, nr. 13, nr. 13, ¿ed. din 16 ianuarie 1913, pp. 99-135.


¥n afara lui P.P. Carp, un alt frunta¿ conservator, N. Filipescu se ridicåîmpotriva politicii externe a guvernului de colaborare, sus¡inând folosireafor¡ei în rezolvarea diferendului cu Bulgaria. I.C. Grådi¿teanu, de pe acelea¿ipozi¡ii, îl interpeleazå în Camerå pe T. Maiorescu în privin¡a tratativelor cubulgarii, în sensul compatibilitå¡ii lor cu demnitatea României, dupå atâteatergiversåri. El se pronun¡å pentru politica de for¡å în rela¡iile cu guvernulbulgar. Primul ministru demonstra apoi netemeinicia acestor observa¡ii criticela adresa politicii externe, precizând cå guvernul român ac¡iona în deplinåcuno¿tin¡å a condi¡iilor ¿i posibilitå¡ilor existente, fiind bine inten¡ionat.Virgil Arion sus¡inea ¿i el ie¿irea României din politica de neutralitate ¿i,din nou, primul ministru contraargumenta, afirmând principiile tradi¡ionaleale politicii române¿ti, de a evita orice tendin¡å de for¡å, calea pa¿nicå, atratativelor fiind cea mai adecvatå statului român. Take Ionescu intervineîn acela¿i sens, apårând principiile directoare ale politicii externe române¿ti,devenite tradi¡ionale. Respingea ¿i el promovarea politicii de for¡å, în locultratativelor.

¥n sprijinul politicii guvernamentale ia cuvântul C. Rådulescu-Motru,combåtând tendin¡ele extremiste din Camerå1.

Orientarea politicå a guvernului a fost impuså astfel în pofida unor tendin¡eextremiste2. ¥ntrucât guvernul bulgar a respins cererile formulate de cel românîn privin¡a rezolvårii diferendului, s-a acceptat transferarea acestor problemespre mediere Conferin¡ei ambasadorilor Marilor Puteri la St. Petersburg.ªtirea despre eventualul rezultat al acestei conferin¡e, care era consideratdefavorabil României, a reaprins dispute în Parlament. N. Filipescu î¿i prezintådemisia în semn de protest contra politicii guvernului. N. Fleva adreseazå ointerpelare în Camerå. T. Maiorescu ¿i Take Ionescu sunt din nou nevoi¡i såapere politica externå a guvernului, prin îndelungi interven¡ii3.

Liberalii, de¿i nu erau de acord cu politica externå a guvernului, suntmai pondera¡i. ¥n Senat, I.I.C. Bråtianu adreseazå critici pe un ton moderat.Considera prea lentå opera de legiferare a Parlamentului în domeniulmåsurilor de securitate a statului4.

¥n Camerå, Paul Greceanu, spre a contribui la clarificarea pozi¡ieiguvernului ¿i la întårirea sprijinului ce trebuia acordat, a provocat, printr-ointerpelare, consultarea deputa¡ilor în vederea acordårii unui vot de încredere

1 Ibidem, p. 137.2 Vezi: Anastasie Iordache, op. cit., pp. 162-176.3 D.A.D., 1912-1913, nr. 60, ¿ed. din 6 aprilie 1913, pp. 1481-1485.4 D. S., 1912-1913, nr. 4, ¿ed. din 21 martie 1913, pp. 549-550.


guvernului. ¥mpotriva acestuia se situeazå Jean Miclescu, cumnatul lui P.P. Carp. Paul Greceanu propune o mo¡iune de încredere în guvern, fiindvotatå cu apel nominal: 85 pentru, 17 contra ¿i 16 ab¡ineri1.

¥n Senat, din nou, ¿eful Partidului Liberal, inspirat de bune inten¡ii,declarå cå î¿i rezervå dreptul la criticå dupå terminarea conflictului balcanic2.P.P. Carp ¿i adep¡ii såi, în schimb, continuau cu aceea¿i aprigå îndârjirepresiunile asupra guvernului. Jean Miclescu ia din nou cuvântul în Camerå,atacând politica oficialå3.

La 26 aprilie / 9 mai 1913 a fost semnat Protocolul de la Petersburg, alcårui text a fost fåcut cunoscut Parlamentului, în ¿edin¡å secretå, la 11-13mai 1913. ¥n Camerå, G. Giani ¿i N. Filipescu î¿i prezintå demisia, în semnde protest. Mo¡iunea prin care se autoriza guvernul så punå în aplicareprevederile Protocolului a fost adoptatå în Camerå cu 127 de voturi, 17contra ¿i 2 ab¡ineri4. ¥n Senat, mo¡iunea a fost votatå cu 77 pentru ¿i 9 contra5.

Dupå interven¡ia României în cel de al doilea råzboi balcanic,Parlamentul a fost convocat la 3 iulie 1913 în sesiune extraordinarå. A fostprezentat Mesajul tronului, în care se exprimau motivele intrårii Românieiîn råzboi. T. Maiorescu a prezentat apoi un proiect de lege prin care sedispunea declararea stårii de asediu, fiind admis6. A mai fost adoptat unproiect de lege prin care se deschidea un credit de 63 925 000 de lei necesariapårårii ¡årii7.

Deschiderea sesiunii parlamentare 1913-1914 se fåcea dupå pacea dela Bucure¿ti. Dezbaterile aveau så se concentreze îndeosebi asupra atitudiniiRomâniei fa¡å de råzboaiele balcanice. ¥naintea deschiderii sesiunii, Titu Maiorescu lucra la definitivarea Cår¡ii verzi, con¡inând documentereferitoare la rela¡iile diplomatice ale României în perioada amintitå.

Corpurile legiuitoare s-au întrunit, în prima ¿edin¡å a sesiunii, la 15noiembrie 1913. Mesajul tronului expunea principiile politicii externe, crizabalcanicå ¿i interven¡ia armatei române. Se aprecia judiciozitatea alegeriimomentului intrårii în råzboi, cre¿terea prestigiului României pe plan

1 D.A.D., 1912-1913, ¿ed. din 29 aprilie 1912, pp. 1563-1570.2 D.S., 1912-1913, ¿ed. din 2 mai 1912, pp. 995-998.3 D.A.D., 1912-1913, ¿ed. din 18 mai 1913, pp. 1700-1701.4 Ibidem, p. 1699.5 D.S., 1913-1914, nr. 5, ¿ed. din 16 mai 1913, pp. 16-23.6 D.A.D., ses. extraordinarå din 1913, nr. 1, p. 1.7 Ibidem, 1913-1914, nr. 1, ¿ed. din 15 noiembrie 1913, p. 1-2. Al. Marghiloman, op.

cit., p. 204; D.S., 1913-1914, nr. 1, ¿ed. din 15 nov. 1913, pp. 1-2.


interna¡ional, necesitatea men¡inerii påcii de la Bucure¿ti. ¥n domeniulpoliticii interne, se precizau unele måsuri legislative mai pu¡in însemnate.¥n continuare, a fost prezentat, dezbåtut ¿i votat în unanimitate proiectul delege referitor la aprobarea tratatului de pace de la Bucure¿ti1.

Dezbaterile la proiectul de råspuns la Mesajul tronului se referå laprobleme diverse, printre care esen¡iale sunt cele ale politicii guvernului¿i programului liberal de reforme prezentat în scrisoarea-program publicatåde I.I.C. Bråtianu în „Viitorul“ din 7 septembrie 1913. ¥n Camerå, aduceelogii politicii oficiale deputatul guvernamental Gr.G. Cantacuzino. V. Arion, impresionat negativ de atitudinea Austro-Ungariei fa¡å deRomânia, considerå necesarå o reorientare a politicii externe. N. Iorgaapreciazå pozitiv activitatea lui T. Maiorescu ca pre¿edinte al Conferin¡eide pace, dar criticå lipsa de pregåtire a diploma¡ilor. ¥n mod vådit, seopunea programului liberal de reforme. Al¡i deputa¡i guvernamentalielogiazå atitudinea guvernului, ca D. Com¿a, C. Fortunescu. I. Grådi¿teanue mul¡umit de rezultatele ob¡inute, dar dezaprobå pozi¡ia guvernului întimpul primului råzboi balcanic. Ca ¿i V. Arion, îndreaptå critici împotrivaatitudinii Austro-Ungariei. I.G. Duca ¿i N. Fleva criticå în ansamblupolitica guvernului, rezultatele defavorabile datorându-se unor factoriindependen¡i de voin¡a lui2.

Mai pu¡in interesa¡i de problemele politicii externe, care fusese dejarezolvatå cu succes, deputa¡ii guvernamentali îndreaptå atacuri împotrivaprogramului liberal de reforme, luând apårarea integritå¡ii mariiproprietå¡ii. Conservatorii-democra¡i sunt ¿i ei împotriva programuluiliberal. De¿i î¿i exprimå acordul cu principiul exproprierii silite în vedereaîmproprietåririi ¡åranilor, ei o considerå oportunå numai în cazuri denecesitate ¿i cu plata în bani. I.G. Duca le råspunde tuturor opozan¡ilorprogramului liberal, amplu ¿i argumentat. Reforma agrarå se impunea cunecesitate, spre a modifica propor¡iile dintre marea ¿i mica proprietate,iar cea electoralå, de asemenea, spre a democratiza via¡a politicå a ¡årii.¥n sprijinul afirma¡iilor lui I.G. Duca, ia cuvântul Vintilå Bråtianu. Pelângå argumentele în favoarea reformelor, el criticå sistemul de alian¡e alRomâniei. ¥mpotriva liberalilor iau cuvântul N. Titulescu, T. Maiorescu.Primul ministru respingea criticile formulate în privin¡a politicii externe,iar cât despre reformele liberale, prefera så nu se pronun¡e. Proiectul deråspuns la Mesajul tronului a fost votat cu 115, contra 53.

1 D.A.D., ¿ed. din 2 decembrie 1913, pp. 54-55.2 Ibidem, pp. 57-111.3 Ibidem, pp. 196-248.


¥n Senat, la dezbaterile proiectului de råspuns, se înfruntau I.I.C.Bråtianu, care gåse¿te multe lipsuri Cår¡ii Verzi, ¿i T. Maiorescu, autorulei. ªeful Partidului Liberal obiecteazå cå nu sunt incluse în volumul elaboratdocumente de mare importan¡å, esen¡iale pentru rela¡iile externe aleRomâniei în timpul crizei balcanice. T. Maiorescu råspundea cå nu le-aputut include din motive diplomatice, spre a nu irita marile Puteri, datfiind caracterul oficial al acestor documente. ¥n sprijinul afirma¡iilorprimului ministru intervine Take Ionescu, argumentând îndelung ¿i sus¡inândtemeinicia luårii deciziilor ¿i judiciozitatea lor în toate momenteledesfå¿urårii crizei balcanice. ¥n final, proiectul a fost admis în unanimitate1.

Guvernul de colaborare a avut sarcina primordialå de a se ocupa deproblemele de politicå externå, în condi¡iile declan¿årii crizei balcanice, luândmåsuri legislative în consecin¡å. ¥n acest timp, s-a preocupat înså ¿i deprezentarea, dezbaterea ¿i votarea în Parlament a unor legi ca: suprimareataxei licen¡elor ¿i înlocuirea printr-o taxå pe decalitru pentru vânzareabåuturilor spirtoase, dota¡iunea principelui Carol, conservarea ¿i restaurareamonumentelor istorice, propunându-se constituirea Comisiei MonumentelorIstorice, modificarea art. 5 din legea electoralå, înfiin¡area Academiei deînalte studii comerciale ¿i industriale, modificarea legii drumurilor, modificårila legea pentru organizarea comunelor rurale ¿i administra¡ia plå¿ilor,organizarea serviciilor administra¡iei centrale a Ministerului de Interne,deschiderea unui credit de 50 de milioane de lei pentru clådiri ¿colare înmediul rural, modificarea unor articole din legea meseriilor, renun¡area statuluila sumele datorate de comunele rurale din subven¡ii pentru administra¡ie,culturå ¿i instruc¡ie publicå, serviciul sanitar pe exerci¡iul 1911-1912.

¥mplinindu-¿i sarcinile pentru care a fost adus la putere, guvernul decolaborare nu mai putea supravie¡ui votului aprobårii activitå¡ii sale.Divergen¡ele în rândurile Partidului Conservator erau mari ¿i continuau såse adânceascå, îndeosebi în privin¡a politicii externe. Conserva-torii-democra¡i vroiau înså så continue guvernarea, împotriva voin¡ei ¿efuluilor Take Ionescu, decis deja, de comun acord cu T. Maiorescu så demisioneze,la finele anului 1913. ¥n Camerå, unii deputa¡i, ca B.M. Dimitropol, respingperspectiva demisiei. Titu Maiorescu îi råspunde cå demisia este inevitabilå,întrucât nu mai corespunde noilor scopuri: exproprierea ¿i votul universal.Take Ionescu este de aceea¿i pårere: împreunå au venit la putere, împreunåtrebuie s-o påråseascå2.

1 D.S., 1913-1914, nr. 5, ¿ed. din 3 decembrie 1913, pp. 23-55.2 D.A.D., 1913-1914, nr. 18, ¿ed. din 23 decembrie 1913, pp. 402-408.

98

¥n Senat, conservatorul-democrat M. Sipson interpeleazå în acela¿i sensasupra inten¡iilor de retragere ale guvernului. ¥i råspunde înså ¿eful partidului,Take Ionescu, precum cå nu mai e posibilå continuarea de¡inerii puterii1.

Conform hotårârilor comune luate la 17 decembrie 1913, în Consiliul deMini¿tri, T. Maiorescu a mers în audien¡å la rege, la 29 decembrie 1913, spre aanun¡a demisia guvernului såu. La 31 decembrie 1913 o prezintå în scris, iar la3 ianuarie 1914 regele o acceptå, dispunând formarea unui nou guvern, subconducerea ¿efului Partidului Liberal, I.I.C. Bråtianu, la 4 ianuarie 1914.

1 D.S., 1913-1914, nr. 13, ¿ed. din 23 decembrie 1913, pp. 250-254.

CAPITOLUL III

Ini¡ierea marilor reforme liberale,izbucnirea primului råzboi mondial¿i neutralitatea armatå (1914-1916)

¥n noul guvern numit la 4 ianuarie 1914, I.I.C. Bråtianu era prim-mi-nistru ¿i ministru de Råzboi. Corpurile legiuitoare au fost dizolvate la 11ianuarie, alegerile fiind fixate în perioada 2-12 februarie, iar deschidereanoului Parlament la 21 februarie 19141. Promotor al unui program dereforme, guvernul liberal a fost întâmpinat cu ostilitate de celelalte partidepolitice, care påråsiserå puterea.

Opozi¡ia conservatoare este foarte îndârjitå contra programului liberalde reforme. ¥n campania electoralå, N. Filipescu este convins så revinå laconducerea Partidului Conservator, ca unul dintre cei mai aprigi combatan¡iîmpotriva liberalilor. Partidul Conservator-Democrat ie¿ise destul de slåbitca urmare a desfacerii colaborårii cu celålalt partid conservator. PartidulConservator ia conducerea manifesta¡iilor antiguvernamentale în campaniaelectoralå. Se cautå ¿i se gåsesc tot felul de argumente pentru a denigraprogramul liberal de reforme ¿i a sus¡ine integritatea marii proprietå¡i, deciprincipiile ¿i privilegiile economice, precum ¿i cele politice, prin opozi¡iacontra reformei electorale. ¥n toatå ¡ara sunt organizate întruniri electoraleconservatoare pe aceastå temå2.

Propaganda conservatoare avea înså un slab ecou în rândurile opinieipublice. Chiar în Partidul Conservator, profesorii universitari se ridicåîmpotriva ac¡iunilor denigratoare, adresându-se o scrisoare de protestconducerii3.

Ca de obicei, fårå nici o excep¡ie în trecut, guvernul a câ¿tigat alegerile.Fuseserå ale¿i 191 deputa¡i ¿i 126 senatori4.

1 D.A.D., 1913-1914, nr. 18, ¿ed. din 10, 11 ianuarie 1914, p. 408.2 Vezi „Conservatorul“, XIV, nr. 19 din 26 ianuarie 1914, p. 1.3 „Adevårul“, XXVIII, nr. 8760 din 1 februarie 1914, p. 3.4 D.A.D., 1914, nr. 3, ¿ed. din 22 februarie 1914, p. 19; D.S., 1914, nr. 2, ¿ed. din 24

februarie 1914, p. 2.


Deschiderea noului Parlament a avut loc la 21 februarie 1914 prinprezentarea Mesajului tronului. Se recuno¿tea necesitatea întåririi con¿tiin¡eina¡ionale, a dezvoltårii învå¡åmântului, organizårii armatei, unei mai strânsesolidaritå¡i na¡ionale, consolidårii finan¡elor. Se recomanda participareaparlamentarilor la dezbaterea proiectului de reforme, de colaborare cuguvernul în aceastå privin¡å1.

Dupå alegerea organelor de conducere, s-a trecut de îndatå la prezentareareformelor. Liberalul M. Orleanu, în numele unui grup de deputa¡i,propunea, în ¿edin¡a Camerei din 24 februarie 1914, modificarea Constitu¡ieiîn vederea realizårii reformelor. Se insista argumentat asupra necesitå¡ii dea se mic¿ora dispropor¡ia dintre marea ¿i mica proprietate prin expropriere,întrucât mijloacele folosite pânå atunci s-au dovedit ineficiente, creându-seun profund dezechilibru. ¥n privin¡a reformei electorale, se preconizamodificarea art. 20 din Constitu¡ie spre a face loc în via¡a politicå a ¡åriimajoritå¡ii cetå¡enilor. S-a cerut urgen¡a în privin¡a reformelor2.

Opozi¡ia conservatoare se aråta surprinså de urgen¡a prezentåriiproiectelor de reforme. C.C. Arion ¿i dr. C. I. Istrate, P.P. Carp cer precizåri.I.I.C. Bråtianu î¿i exprimå nedumerirea fa¡å de a¿a-numita surprindere aopozi¡iei, reformele fiind anun¡ate deja mai demult. Dupå interven¡iaprimului ministru, C. Banu prezenta proiectul de råspuns la Mesajul tronului,în care se reluau problemele3. ¥n Senat, acelea¿i divergen¡e; Al. Marghiloman se ridicå împotriva propunerii Partidului Liberal, cerândprecizåri cu privire la caracterul reformelor4. Råspunsul la Mesaj a fosttotu¿i adoptat în unanimitate.

La 27 februarie 1914 a fost prezentat, de cåtre C. Stere, raportulcomitetului de delega¡i ai sec¡iilor Camerei în vederea revizuirii Constitu¡iei.Se argumenta îndelung asupra necesitå¡ii reformelor5. Aceasta era primacitire a propunerii de reforme. Mai urmau, conform prevederilorConstitu¡iei, douå citiri la interval de 15 zile6. ¥n Senat, prima citire avealoc în aceea¿i zi, argumentându-se în favoarea reformelor7.

1 D.A.D., 1914, nr. 1, ¿ed. din 21 februarie 1914, p. 1.2 Ibidem, pp. 23-25.3 Ibidem, p. 29.4 D.S., 1914, nr. 3, ¿ed. din 25 februarie 1914, pp. 21-23.5 D.A.D., 1914, nr. 7, ¿ed. din 27 februarie 1914, pp. 63-71; vezi mai pe larg Anastasie

Iordache, op. cit., pp. 275-287.6 Ibidem, pp. 71-77.7 D.S., 1914, ¿ed. din 27 febr. 1914, pp. 35-37.


¥n Camerå, dezbaterile la prima citire dau loc la îndelungi înfruntåri deconcep¡ii. Deputatul liberal N. Basilescu, cunoscut profesor universitar dedrept, dezvolta concep¡ia Partidului Liberal asupra reformelor. ¥n replicå, iacuvântul conservatorul Gh. ªtirbey, disimulând cå nu în¡elege caracterulreformelor, cerând precizåri în legåturå cu profunzimea lor. ¥n realitate, seopunea însu¿i principiului exproprierii, de teama perpetuårii sale. Darprincipiul nu-l puteau combate få¡i¿ decât extremi¿ti ca P.P. Carp, care, luândcuvântul, se aråta nemul¡umit de atitudinea ezitantå, în aceastå privin¡å, amultor conservatori. El se situa împotriva oricåror concesii fa¡å de propunerileliberale de reforme, pe care le considera mai periculoase decât revoltele sauråscoalele. ¥l combate V.G. Mor¡un, afirmând cå P.P. Carp se afla în afaraspiritului vremii. ¥mpotriva lui D.A. Sturdza vorbe¿te ¿i Take Ionescu, care,de altfel, nu este nici el de acord cu programul de reforme, a¿a cum a fostprezentat, fårå a combate principiul exproprierii. El se situa împotrivaexproprierii sub forma confiscårii ¿i a colegiului unic, sus¡inând douå colegii1.

N. Filipescu atacå programul de reforme în Senat, cerând så fierespectatå existen¡a Partidului Conservator. ¥i råspunde I.I.C. Bråtianu,precum cå nu poate fi nici pe departe vorba de o distrugere a marii proprietå¡iprin expropriere; N. Iorga se pronun¡a ¿i el împotriva programului liberalde reforme, sus¡inând cå în România nici nu mai exista mare proprietate.Nu este de acord cu colegiul unic2.

Cele douå Corpuri legiuitoare voteazå, prin apel nominal, propunerea demodificare a Constitu¡iei în vederea realizårii reformelor, dupå prima citire.

Celelalte douå citiri nu mai puteau progresa ca nivel al dezbaterilor,decizându-se alegerea Constituantei în vederea modificårii Constitu¡iei.Primul ministru a prezentat Mesajul regal pentru dizolvarea Corpurilorlegiuitoare ¿i fixarea datelor noilor alegeri între 18 ¿i 26 mai 19143.

Campania electoralå se caracterizeazå printr-o propagandå intenså dinpartea conservatorilor contra reformelor. ¥ndeosebi P.P. Carp este cel maiaprig combatant. Dar Partidul Conservator nu avea perspectivå. Alegerileau fost câ¿tigate de cåtre guvern, a¿a cum era ¿i de a¿teptat. Totu¿i, lacolegiul I Senat a pierdut numeroase voturi, dovedind aversiunealatifundiarilor, care dominau acest colegiu, opozi¡ia ob¡inând 46,28% dinvoturi. La colegiul II opozi¡ia a ob¡inut înså numai 10,39% din voturi. LaCamerå, opozi¡ia a ob¡inut, în ordinea celor trei colegii: 40,03%, 26, 14%

1 D.A.D., 1914, nr. 8, ¿ed. din 28 febr. 1914, pp. 73-116.2 D.S., 1914, nr. 8, ¿ed. din 3 martie 1914, p. 71.3 D.A.D., 1914, pp. 203-847.


¿i 2,91%1. La 4 iunie 1914, Titu Maiorescu demisiona de la ¿efiaPartidului Conservator2.

La 5 iunie 1914, a fost deschiså sesiunea noului Parlament. Fuseseråale¿i 188 de deputa¡i ¿i 125 de senatori.

¥n Mesajul tronului, se exprima încrederea în sprijinul parlamentarilorla revizuirea Constitu¡iei, ale cårei dezbateri vor avea loc în toamnå, însesiunea deschiså recent fåcându-se doar pregåtirile în aceastå privin¡å.Proiectele de råspuns la Mesaj au fost prezentate în camerå de G. Diamandy,iar în Senat de N.N. Såveanu. Se sublinia acordul deplin asupra punctelorreferitoare la reforme3.

La dezbateri, se aduc acuza¡ii din partea opozi¡iei cu privire laingerin¡e electorale, cåutându-se a se devia scopul pentru care fusese alesnoul Parlament. ¥n genere, din punctul de vedere al argumentelor, nu semai aduce nimic interesant în dezbateri4. Sesiunea extraordinarå s-a încheiatprin formarea unei comisii pentru pregåtirea lucrårilor viitoarei sesiuni,numai dintre parlamentarii apar¡inând majoritå¡ii, întrucât opozi¡ia arefuzat så participe.

Izbucnirea primului råzboi mondial avea så amâne înså dezbatereaprogramului liberal de reforme, care va fi reluatå abia în 1917, la Ia¿i5.

La 16 noiembrie 1914, se deschidea noua sesiune a Parlamentului.¥n Mesajul regal, se fåcea apel la concursul sincer ¿i la sentimentul patriotical tuturor în sprijinul activitå¡ii guvernului, spre a putea face fa¡åîmprejurårilor6. ¥n ¿edin¡a Camerei din 3 decembrie 1914, în råspunsul laMesaj, se încredin¡a suveranul despre solidarizarea for¡elor na¡iunii înfa¡a greutå¡ilor existente. Primul ministru fåcea apel la to¡i så sprijineactivitatea guvernului. Din partea Partidului Conservator, I. Lahovari aråspuns afirmativ la apelul primului ministru: „totdeauna to¡i fiiiRomâniei, în asemenea cazuri, au uitat dezbinårile lor ¿i au fost totdeaunauni¡i într-un suflet ¿i o gândire“7.

1 „Anuarul statistic al României”, 1915-1916, p. 12.2 T. Maiorescu, op. cit., jurnal 36, f. 17-19.3 D.A.D., ses. extraordinarå 1914, nr. 1, ¿ed. din 5 iunie 1914, p. 1. D.S. ses. extraordinarå,

nr. 1, ¿ed. din 5 iunie 1914, p. 1.4 Ibidem, pp. 51-89.5 Ibidem, pp. 169-172; D.S., ses. extraord. 1914, p. 97-101.6 Ibidem, ses. 1914-1915, nr. 1, ¿ed. din 16 noiembrie 1914, p. 1.7 Ibidem nr. 7, ¿edin¡a din 3 decembrie 1914, p. 16.


Take Ionescu, ¿eful celuilalt partid conservator, declara ¿i el cå aderåla cererea guvernului de a se ab¡ine de la dezbaterea problemelor de politicåexternå. Dupå opinia lui, o altå problemå decât cea externå nu mai exista înacel moment: „din rezolvarea chestiei externe toate problemele care neinteresau vor fi cu desåvâr¿ire transformate“. El ¡inea så precizeze cå partidelede opozi¡ie nu erau angajate în råspunderea imediatå asupra problemelormajore, trebuind, în consecin¡å, så dea dovadå de în¡elegere fa¡å de sarcinileguvernului în asemenea împrejuråri1. Dar nu to¡i frunta¿ii politici în¡elegeauo asemenea necesitate. C. Mille, N. Fleva, A.C. Cuza criticau politica externåa guvernului ¿i procedeul declarårii neutralitå¡ii2.

¥n Senat, Al. Marghiloman, din partea Partidului Conservator,¿i C. Dissescu, din partea Partidului Conservator-Democrat, ¿i-au exprimatacordul asupra solicitårii guvernului de a nu se dezbate proiectul de råspunsla Mesajul tronului3.

Parlamentul a votat, apoi, legea specialå autorizând luarea de måsuriexcep¡ionale, precum ¿i legea pentru aprobarea listei civile a regelui Ferdinand4.

Spre sfâr¿itul lunii decembrie 1914, divergen¡ele dintre lideriiconservatori devin tot mai acute. Al. Marghiloman avea aprobarea fostuluiprim-ministru din timpul råzboaielor balcanice, Titu Maiorescu.

¥n privin¡a propagandei întreprinse de C. Stere în Transilvania, înfavoarea Puterilor Centrale, deputatul Gr. Vericeanu a adresat o interpelareministrului Instruc¡iunii ¿i Cultelor, spre a se da explica¡ii. La fel, a adresato interpelare A.C. Cuza. Primul ministru a råspuns cå, întrucât guvernulavea încrederea ¡årii pentru activitatea sa în politica externå, nu consideranecesar så dea explica¡ii în aceastå privin¡å. Insisten¡ele din parteainterpelatorilor nu au fost de naturå så schimbe atitudinea primului ministru¿i a guvernului5.

Parlamentul, la propunerea primului ministru, a adoptat legea pentrudeclararea stårii de asediu6.

Presiunile politice interne asupra guvernului erau tot mai intense dinambele pår¡i: proantanti¿ti ¿i filogermani. Oameni politici cu opinii

1 Ibidem nr. 8, ¿edin¡a din 4 decembrie 1914, p. 29.2 Ibidem, pp. 16-28, 29-30.3 D. S, sesiunea 1914-1915, nr. 7, ¿edin¡a din 15 decembrie 1914, pp. 21-24.4 Vezi D.A.D., 1914-1915, nr. 13, 14, 15, din 16, 17 ¿i 18 decembrie 1914, pp. 53-112.5 Ibidem, 1914-1915, nr. 21, 23, 24, 25, 28 ¿ed. din 22, 28 ¿i 29 ianuarie, 7februarie 1915, pp. 139-140, 178-198, 253.6 Vezi Ibidem, nr. 39, ¿edin¡a din 2 februarie 1915, pp. 471-472.


divergente, ca N. Filipescu ¿i Al. Marghiloman, acordau interviuri preseistråine pentru a face cunoscutå pozi¡ia lor1, stânjenind activitatea diplo-maticå a guvernului.

Liderii „Federa¡iei Unioniste“ ac¡ionau, la rândul lor, fårå nici o rezervåîn favoarea Antantei. ¥n Parlament, adresau interpelåri primului ministruasupra motivelor pentru care România n-a intervenit în råzboi contra PuterilorCentrale, a¿a cum îi impuneau interesele în momentele cele mai favorabile.Interpelåri, în acest sens, au adresat: Take Ionescu, B. Delavrancea, Dr.Dumitrescu-Bråila2. Primul-ministru, ca de obicei, prefera så nu dea explica¡iiîn legåturå cu problemele de politicå externå. El va întreprinde måsuri dereprimare contra celor care vor tulbura lini¿tea internå în condi¡ii a¿a degrele. Manifesta¡iile opozi¡iei unioniste le considera gre¿eli såvâr¿ite subimperiul unor sentimente personale necontrolate, care înså nu-l vor abate dela hotårârea luatå3. P.P. Carp, de¿i era un adversar al politicii guvernului, s-aridicat împotriva interpelårii adresate de B. Delavrancea, pentru cå erafundamental opus orientårii sale politice. El era indignat cå acesta a atacatpolitica externå a Germaniei, promotoare a unui sistem de spionaj pe planmondial. Atât B. Delavrancea, cât ¿i Take Ionescu protestau, de la tribunaParlamentului, contra aser¡iunilor tenden¡ioase ale lui P.P. Carp4.

Dupå prezentarea proiectului de råspuns la Mesajul tronului, au adresatinterpelåri guvernului în privin¡a programului de reforme, prezentat însesiunea precedentå, precum ¿i, îndeosebi, în problema atitudinii fa¡å deintrarea în ac¡iune: A.C. Cuza, Leonte Moldovan, Gr. Vericeanu, Dr.I.Dumitrescu-Bråila, N. Iorga5. Atacurile contra guvernului vor fi respinseargumentat de cåtre deputatul Em. Dan. El afirma cå, din cuvântårileadversarilor, rezulta o oarecare decep¡ie ¿i deznådejde. Agita¡iile politiceîntreprinse de ei au e¿uat, de¿i fuseserå ini¡iate sub forma unor manifesta¡iipatriotice. Afirma¡iile opozi¡iei se dovedeau påtima¿e ¿i nedrepte. Cerereade intrare în ac¡iune a României, cu orice pre¡, constituia o abera¡ie,Guvernul de¡inea informa¡iile cele mai multe ¿i cele mai precise referitoarela desfå¿urarea ostilitå¡ilor ¿i pozi¡ia României. Ipotezele asupra diverselor

1 Vezi Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (Arh. M.A.E.), fond 71/1914, E2, parteaII-a, vol. 20, f. 75-74, Roma, Rapoarte diplomatice.

2 Vezi D.A.D., sesiunea 1915-1916, nr. 5, 6, 8 din 19, 26 noiembrie ¿i1 decembrie 1915, pp. 9-19.

3 Ibidem p. 19.4 Ibidem, pp. 19-23.5 Ibidem, pp. 25-40, 52-66.


momente prielnice intrårii în råzboi erau totu¿i ipoteze ¿i nimic mai mult.Deputatul liberal fåcea apel la solidarizarea internå a for¡elor, întrucâtguvernul liberal nu urmårea scopuri deosebite. Difereau doar mijloacelede înfåptuire, procedeele1.

¥n lungi discursuri, P.P. Carp ¿i C. Stere argumentau necesitatea alåturåriiPuterilor Centrale în råzboi2. G. Diamandy combåtea afirma¡iile lui P.P. Carp: „Fie cå am voi, fie cå nu am voi, logica lucrurilor se prezintå cua¿a rigiditate, încât este imposibil ca România så poatå merge alåturi dePuterile care amenin¡å mai mult ¿i regatul ¿i neamul“3. ¥n favoarea politiciiexterne guvernamentale s-a pronun¡at chiar ¿i un deputat conservator, N.D. Ghica. El o aproba întrutotul, fiind doar împotriva politicii interne aguvernului, unde considera cå s-au såvâr¿it gre¿eli4.

Take Ionescu, din partea opozi¡iei unioniste, rostea un amplu discursîn favoarea intrårii în råzboi alåturi de Puterile Antantei. El combåteapolitica de expectativå a guvernului, considerând-o nedemnå pentrupoporul român. Afirma apoi cå nu erau decât douå politici de urmårit:politica instinctului na¡ional, adicå împotriva Austro-Ungariei, ¿i politicalui P.P. Carp ¿i C. Stere, împotriva Puterilor Antantei. Pentru România,Transilvania constituia o necesitate vitalå. Problema unirii la vechiul regatse impunea cu prioritate. Take Ionescu î¿i exprima speran¡a în pregåtireamomentului intrårii României în råzboi, în vederea împlinirii scopuluidemonstrat5. Liberalii Gh. Becescu-Silvan ¿i G.G. Mârzescu, precum ¿iconservatorul C.C. Arion au intervenit în sprijinul politicii externe aguvernului, fåcând apel så i se acorde concursul din partea tuturor6. P.P.Carp, nemultumit, î¿i exprima dezacordul fa¡å de aser¡iunile lui TakeIonescu contra Puterilor Centrale7.

La încheierea dezbaterilor din Camerå, a luat cuvântul primul ministrucare a declarat cå guvernul era hotårât så nu se asocieze la discu¡iile ini¡iatede opozi¡ie în problema atitudinii fa¡å de problemele externe, rezervându-sepentru momentul potrivit, când, într-adevår, o asemenea dezbatere va fifolositoare statului român8.

1 D.A.D., sesiunea 1915-1916, nr. 13, ¿ed. din 12 dec. 1915, pp. 49-52.2 Ibidem pp. 66-68, 73-81.3 Ibidem, pp. 72. Vezi ¿i pp. 69-714 Ibidem, pp. 85-89.5 Ibidem, nr. 17, 18 ¿edin¡a din 16 ¿i 17 dec. 1915, pp. 89-106.6 Ibidem, pp. 106-125.7 Ibidem pp. 111-113.8 Ibidem, nr. 19, ¿ed. din 18 dec. 1915, p. 125 ¿i urmåtoarele.

106

Dupå similare dezbateri în Senat, pe temeiul problemelor de politicåexternå, la care au participat: C. Argetoianu, C.C. Dobrescu, N. Filipescu,dr. Toma Ionescu, N. Xenopol, B. Påltineanu, I.C. Grådi¿teanu, Al. Marghiloman ¿i liberalul Toma Stelian, împotriva politicii guvernului1,precum ¿i G. Fernic, I.C. Atanasiu, C. Alessiu, D. ªuculescu, în favoareaacestei politici2, a luat cuvântul, în încheiere, I.I.C. Bråtianu. Primul ministrurespingea acuza¡iile contra guvernului, ca fiind påtima¿e ¿i nedrepte.Guvernul era strâns unit, reprezentând o unitate de vederi o majoritå¡iiParlamentului. Prestigiul României nu a scåzut cu nimic. Opozi¡ia profitade situa¡ia în care se afla guvernul, anume de a nu putea råspunde diverseloracuza¡ii, ceea ce era dureros ¿i reprobabil3.

Desigur, guvernul nu se putea antrena în diversele dispute oratorice petemeiul atitudinii de urmat în politica externå. Calea angajårii era mai lungå¿i mai anevoioaså decât credeau liderii opozi¡iei, de toate nuan¡ele, încâtorice explica¡ie de acest fel din partea guvernului se dovedea nu numaiinutilå, dar periculoaså pentru evolu¡ia ulterioarå a tratativelor diplomatice.Aceste tratative, datå fiind natura lor, în condi¡iile desfå¿urårii råzboiuluimondial, au fost ¿i råmâneau în continuare strict secrete. ¥n necuno¿tin¡å decauzå, opozi¡ia ini¡ia tot felul de ac¡iuni, care stânjeneau în mod våditactivitatea guvernului. Anul 1915 se încheia, la fel cu cel precedent, fåråclarificåri în problemele de politicå externå din partea guvernului, care arefuzat så råspundå diverselor interpelåri. Din aceste motive, opozi¡iadevenea tot mai zgomotoaså în întruniri ¿i manifesta¡ii publice.

Evident, nu în Palament, ci în diploma¡ie avea så gåseascå guvernulsolu¡ia problemelor de politicå externå care-l preocupau, în anul 1916.¥ndelungatele tratative cu Rusia intrå în faza finalå sub presiunea Angliei ¿ia Fran¡ei. ¥ncheierea tratatului de alian¡å implicå intrarea României în råzboi.Neîndeplinirea condi¡iilor din partea Antantei pe frontul din sud a condusla pråbu¿irea lui, apoi la dezastrul militar general ¿i la retragerea în Moldova.

1 Vezi D.S., sesiunea 1915-1916, nr. 7, 8, 10, 12 ¿i 13 din 3, 5, 8, 9 ¿i 10 decembrie1915, pp. 16-18, 20-25, 29-31, 37-43, 57-58, 58-59, 71-75, 79-81.

2 Ibidem, pp. 18-20, 33-37, 45-49, 55-57.3 Ibidem, pp. 76-78.

CAPITOLUL IV

Intrarea în råzboi, retragerea în Moldova¿i reluarea dezbaterii marilor reforme liberale

în anul 1917.

Deschiderea urmåtoarei sesiuni a Parlamentului avea loc la 9 decembrie1916, în sala Teatrului Na¡ional din Ia¿i, în prezen¡a regelui ¿i a reginei.Ferdinand I a prezentat personal Mesajul tronului. ¥n introducere, semen¡iona: „Råzboiul, care de mai bine de doi ani însângereazå lumea, aînvederat cå Austro-Ungaria, în condi¡iunile ei actuale, nu mai poate dåinuica factor al echilibrului european“. Apoi se expun motivele care audeterminat intrarea României în råzboi: „Pentru a apåra interesele neamuluinostru ¿i a asigura unitatea ¿i viitorul, România era datoare så intervie. Deaceea, unind soarta ei cu aceea a puterilor prin a cåror victorie se va a¿ezavia¡a europeanå pe baza principiului na¡ionalitå¡ilor, ea a declarat råzboiAustro-Ungariei“. Se exprimå apoi încrederea în armata românå, înglorioasele tradi¡ii de luptå ale poporului român, care inspirå speran¡e devictorie în perspectivå. Cu toate jertfele ¿i suferin¡ele îndurate, se påstreazåsperan¡a în victoria finalå ¿i fidelitatea fa¡å de alia¡i. Suveranul Românieiîndemna Parlamentul så sprijine guvernul în elaborarea unor legi, fåcându-seapel la armonie în fa¡a pericolului extern1.

¥n Mesaj, se mai face apel la oamenii politici, la partide ¿i toate claselesociale, mai ales la ¡årani, majoritatea popula¡iei ¡årii. Vorbind despre ¡åranulromân ¿i nevoile sale în perspectivå, se spunea: „Vitejia lui îi då drepturi ¿imai mari asupra påmântului pe care-l apårå ¿i ne impune mai mult decâtoricând datoria ca la sfâr¿itul råzboiului så înfåptuiascå reformele agrare¿i electorale pe temeiul cårora aceastå Adunare Constituantå a fost aleaså“2.

Pre¿edintele Adunårii deputa¡ilor, M. Pherekyde, a dat apoi citire adouå telegrame, una din partea Dumei imperiale ruse, iscålitå de pre¿edintele

1 D.A.D., ses. 1916-1917, nr. 1, ¿ed. din 9 dec. 1916, pp. 1-2.2 Ibidem.


Mihail Rodzianko, ¿i alta din partea deputa¡ilor sârbi, iscålitå de Stoianavici,prin care se saluta intrarea României în råzboi alåturi de Antantå, ¿i se exprimasperan¡a în victoria comunå: „Duma imperiului vå roagå så transmite¡i vitezeiarmate române urårile cele mai bune ¿i sincere pentru glorioasa victorie“1, semen¡iona în prima telegramå, iar, în cea de a doua: „ºårile noastre amândouå,cari niciodatå nu s-au aflat în rivalitate în trecut, vor fi în viitor o garan¡ie aechilibrului ¿i a påcii în Balcani ¿i un element puternic al combina¡iunilorpolitice ale Europei pentru dezvoltarea nobilå a tinerelor popoare, înîmprejuråri prielnice pentru prosperitatea ¿i fericirea lor“2. Pre¿edinteleAdunårii mai anun¡a cå ¿i în Parlamentele Italiei, Fran¡ei ¿i Angliei s-aurostit cuvinte de satisfac¡ie pentru intrarea României în råzboi.

Primulministru, I.I.C. Bråtianu, a propus ca, înainte de a se intra îndezbaterile la proiectul de råspuns la Mesajul tronului, så se dezbatå ¿i så sevoteze unele proiecte de legi, precum: acordarea pensiilor ¿i ajutoarelormilitarilor cu grade inferioare pentru infirmitå¡ile dobândite în serviciulmilitar ¿i modificarea codului de justi¡ie militarå. Ambele proiecte de legiau fost admise cu unanimitate de voturi. S-a trecut, în continuare, ladezbaterea altor douå proiecte de legi: modificarea art. 21 din legea pentruînaintarea în armatå ¿i modificarea art. 31 din legea recrutårii armatei,ambele fiind adoptate.

S-au mai votat urmåtoarele legi: crearea de func¡ii de mini¿tri fåråportofoliu, sporirea la un miliard ¿i o sutå de milioane a creditului de¿ase sute de milioane acordat Ministerului de Råzboi, reabilitareacondamna¡ilor ce se disting pe câmpul de luptå, administrareapatrimoniului ¡åranilor mobiliza¡i, måsuri excep¡ionale referitoare lafunc¡ii publice ¿i consilii jude¡ene3.

¥n proiectul de råspuns la Mesajul tronului, se exprimå satisfac¡ie ¿imândrie pentru vitejia osta¿ilor români, påstrându-se nestråmutatå încredereaîn victoria finalå. Apoi, se referå la problemele reformelor: „AdunareaDeputa¡ilor nu uitå menirea pentru care a fost aleaså, aceea de a chezå¿uiacelora cari apårå aståzi ¡ara, ståpânirea påmântului stråmo¿esc ¿i drepturipolitice potrivite cu sacrificiile pe care le-au fåcut“4.

La dezbateri, primul deputat care ia cuvântul este Leonte Moldovanu.El apreciazå participarea României la råzboi „ca o necesitate istoricå în

1 Ibidem.2 Ibidem, pp. 2-3.3 Ibidem, pp. 5-9.4 Ibidem, p. 20.


evolu¡ia poporului nostru“, a cårui consecin¡å directå va fi unitatea na¡ionalå.România nu poate fi decât alåturi de Antantå. ¥ntr-o ¡arå atât de bogatå caRomânia au existat multe lipsuri, datorate nepåsårii ¿i ascunderii lor: „Amtråit o jumåtate de veac tot ascunzând cusururile noastre, tot îmbråcând înmåtåsuri ¿i lenjuri frumoase corpul nostru ca så fim de paradå, iar dedesubtera putreziciunea ¿i ticålo¿ia. Nu pot så primesc sistemul acesta. Aståzi måsimt obligat în con¿tiin¡a mea s-o spun pe de-a întregul ¿i pe fa¡å“1. Armataa fost nepregåtitå, au fost ofi¡eri incapabili. Desigur, nu de toate relele seface vinovat guvernul. Existå înså destule elemente bune în poporul român:„Sunt acolo în stratele ascunse ale poporului destule energii. Utiliza¡i-le.Niciodatå nu m-am temut cå n-ar fi în ¡ara noastrå puteri destule. Dar eletrebuiesc puse în ac¡iune“2.

A.C. Cuza subliniazå cå sesiunea ce s-a deschis este de importan¡åistoricå. El aduce acuza¡ii guvernului pentru nepregåtirea ¡årii în vedereaintrårii în råzboi, la care au reac¡ionat indigna¡i I.I.C. Bråtianu ¿i V.G.Mor¡un. ¥¿i exprimå convingerea cå Puterile Centrale vor fi înfrânte.¥ndreaptå apoi atacuri împotriva lui C. Stere, care a råmas în teritoriulocupat. Deputatul V. Sasu protesteazå împotriva ponegririi lui C. Stere decåtre A.C. Cuza, sus¡inând cå råmânerea lui acolo este de „ordin moralpolitic“. ªi nu numai el a råmas, ci ¿i Isvoreanu, ºiuleanu, Titu Frumu¿anu,Coandå, Procopiu, Maiorescu, Carp, Pilat, dr. Cantacuzino, Gr. Cantacuzino.Primul ministru face precizarea cå pe Ion Procopiu el l-a rugat så råmânå.Constant Georgescu observå cå sunt mul¡i ofi¡eri care nu participå pe front,fiind în partea sedentarå3.

Nicolae Iorga declara cå ar fi vrut så vorbeascå în alte împrejuråri. ¥ncursul sesiunii s-au spus vorbe grele. Unele critici de acest fel le-a fåcut ¿iel înainte, dar atunci ¡ara era lini¿titå: „Aståzi, când la spatele nostru ståsuferin¡a ¡årii, când stråinul este pe påmântul nostru, nu a¿i aduce nici unadin învinuirile pe care le-am adus altådatå. Ele s-au coborât în sufletulfiecåruia ¿i acelea fac o operå fecundå“. Vechiul regim va fi judecat multmai bine de istorie: „Am tråit un regim constitu¡ional, fårå libertate jos ¿ifårå autoritate sus, lucruri cu totul neapårate. Ne vom convinge tot maimult de adevårul acesta“. Aduce apoi omagiul såu regelui, care a dat „osuperbå pildå moralå“. Pentru el, momentul deciziei a fost greu, dar s-aprodus. Armata românå, din punct de vedere moral, este întreagå: „Armata

1 Ibidem, p. 21.2 Ibidem, pp. 22-23.3 Ibidem, pp. 23-36.


noastrå, în împrejurårile de fa¡å reprezintå un popor întreg [...]. Poporulromânesc se cuprinde în cei care ¡in arma în mânå“. ¥n finalul discursuluisåu, N. Iorga apreciazå cå România a urmat calea bunå, a interesului na¡ional:desåvâr¿irea unitå¡ii. Victoria Antantei apare ca o necesitate istoricå, careså reglementeze via¡a popoarelor dupå principiul na¡ionalitå¡ilor1.

Deputa¡ii apreciau, în genere, cu obiectivitate intrarea României înråzboi, activitatea guvernului, alåturarea Puterilor Antantei, vitejia osta¿uluiromân. Un alt adept al intrårii în råzboi contra Puterilor Centrale a fostTake Ionescu2. De la tribuna Camerei considera clipele de fa¡å de o mareimportan¡å, irepetabile în viitor. Dupå opinia sa, N. Iorga a rostit un veritabil„imn na¡ional“. Guvernul na¡ional este ie¿it din necesitå¡ile vie¡ii politiceîn timp de råzboi. Dupå terminarea råzboiului, oricare va fi guvernul, se vaproduce o largå reformå agrarå ¿i electoralå: „Orice om cuminte [...] nupoate så nu-¿i dea seama cå nu se poate ajunge la asimilarea Românieicelei noi, fårå ca så se facå profunde ¿i radicale transformåri în Româniacea veche“. De altfel, multe se vor schimba în România mare. IntrareaRomâniei în råzboi a fost absolut necesarå ¿i timp de doi ani, el n-a fåcutdecât så cearå aceasta. Nu era posibilå neutralitatea definitivå, fiindcå sehotåra viitorul fårå români ¿i împotriva lor. Declarå cå a ¿tiut mai demultcå poporul român va plåti acum cu jertfe mari desåvâr¿irea unitå¡ii de stat.Pentru aceasta plåtesc ¿i alte popoare: belgian, italian, francez, sârb etc.:„Trebuie så spunem ¡årii cå nu e nici un pre¡, dar nici unul, chiar dacå arfi ani mul¡i de råzboi, chiar dacå ar fi ruina generalå, o astfel de distrugereîncât så ne råmânå doar påmântul negru, care så nu fie un pre¡ prea mic,pentru ceea ce are så ne dea România Mare. Va fi o minune care nu s-aîntâmplat încå cu nici unul din popoarele care au luptat pentru unitatea lorna¡ionalå, ca s-o fi dobândit-o dintr-o singurå sfor¡are“. ¥n fa¡a Adunårii,î¿i exprimå ¿i el convingerea în victoria alia¡ilor3. Dupå aceasta, proiectulde råspuns la Mesajul tronului este supus votului ¿i admis în unanimitate4.

¥n Senat, acelea¿i cuvinte de îmbårbåtare, de încredere în victoria finalå.Erau prezen¡i 79 de senatori, lipsind 42, nemotivat. Pre¿edinte al Senatuluia fost ales Em. Porumbaru5. Proiectul de råspuns la Mesajul tronului,

1 Ibidem, nr. 6, ¿ed. din 14 dec. 1916, pp. 37-43.2 La 11/24 dec. 1916, s-a format un guvern de unitate na¡ionalå: I.I.C. Bråtianu-

Take Ionescu, prin care se crea o colaborare între Partidul Liberal ¿i PartidulConservator-Democrat, spre a face fa¡å noilor împejuråri politice.

3 D.A.D., nr. 6, ¿ed. din 14 dec. 1916, pp. 43-44.4 Ibidem.5 D.S., ses. 1916-1917, nr. 1, ¿ed. din 9 dec. 1916, p.1.


prezentat de D. ªuculescu, reflectå situa¡ia specialå în care se afla România:„¥n aceste momente istorice, reprezentan¡ii na¡iunii sunt ståpâni¡i de o adâncåemo¡iune. Ei simt ¿i în¡eleg, ca ¿i neamul lor întreg, cå a venit timpul jertfelorsupreme pentru întruparea idealului scump nouå tuturor“. Se exprimå apoisperan¡a ¿i încrederea, în viitor, în victoria alia¡ilor. Loviturile primite nu potdescuraja poporul român care î¿i va face datoria. Senatul se angaja de aanaliza ¿i a vota proiectele de legi necesare întåririi armatei ¿i, prin urmare,apårårii na¡ionale. „Senatul [...] este convins cå toate min¡ile ¿i energiiletrebuiesc aståzi så se îndrepteze cåtre acela¿i scop: apårarea ¿i asigurareaviitorului neamului românesc“. Se aduce un omagiu osta¿ului român pentrufaptele de vitejie, sacrificiile ¿i eroismul såu. Se declarå concursul Senatuluiîn vederea rezolvårii reformelor agrarå ¿i politicå dupå råzboi1.

La dezbateri, Toma Stelian sus¡ine cå, în condi¡iile grele în care se afla,¡ara a¿tepta altceva de la Corpurile legiuitoare decât simple cuvinte, oricât defrumoase ar fi ele. Intrarea în råzboi, necesitatea ei sunt în afarå de oricediscu¡ie. Modul de pregåtire, de intrare în råzboi pot face obiect de discu¡ie,dar du¿manii ¡årii nu acordå rågaz pentru aceasta: „Am intrat în luptå într-unmoment când trebuia så se ¿tie cå ne expunem la o mare primejdie, o foartemare primejdie chiar. N-am urmårit un interes special nouå, ne-am asociatdin contrå, la lupta tuturor pentru dreptate ¿i civiliza¡ie“. Era necesaråmen¡inerea unei politici de lealitate fa¡å de alia¡i. La råzboi s-a pornit, dinnenorocire, nu printr-o unitate de vederi, ci prin dezbinare asupra principiuluiintrårii în råzboi. Considerå necesarå unirea la putere a Partidului Liberal cucel Conservator-Democrat condus de Take Ionescu. Paul Bujor afirmå cå¡ara a¿teaptå o victorie: „Pentru salvarea demnitå¡ii noastre de popor liberda¡i-ne o victorie!“ Gr. Procopiu face apel la unitatea na¡ionalå pentru aînvinge du¿manul, indiferent de pårerea avutå în momentul intrårii în råzboi,trebuind asiguratå cu orice pre¡ existen¡a na¡ionalå a poporului român2.

La 8 martie 1917, Adunarea Deputa¡ilor î¿i relua lucrårile. ¥n prima¿edin¡å primul ministru prezenta Mesajul regal de prelungire pânå la 15aprilie 1917, adoptându-se, totodatå, ¿i unele proiecte de legi referitoare laproblemele ce decurgeau din starea de råzboi. ¥n aceea¿i ¿edin¡å, se aprobaprelungirea sesiunii extraordinare pânå la 20 mai 1917, întrucât nu se intraseîn fondul problemei reformei agrare3.

¥n numele unui grup de deputa¡i, la 6 mai 1917, Onoriu Bådescu,considerând cå guvernul a amânat citirea propunerii reformei agrare, cerea

1 Ibidem p. 38.2 Ibidem, pp. 39-41.3 D.A.D., ses. 1916-1917, nr. 8, ¿ed. din 8 martie 1917, p. 51.


ca, în maximum 8 zile, proiectele de legi referitoare la reforma agrarå ¿ivotul universal så fie tipårite ¿i distribuite spre a fi luate urgent în dezbateri:„A întârzia discu¡iunea asupra lor – sublinia el – ar însemna så le expunemunei noi ¿i neadmisibile amânåri, nejustificatå în ochii no¿tri ¿i ai ¡årii,prin nici un caz de for¡å majorå, militar, intern sau extern. Cerem urgen¡a“.Semnau 18 deputa¡i, printre care: G. Diamandy, Dr. N. Lupu, Gr. Iunian,Gr. Trancu-Ia¿i etc.

Råspunzând, primul ministru se referea la motivele amânårii, afirmândnecesitatea adoptårii reformelor, ca o datorie patrioticå a tuturor: „Atâtsufragiul universal, cât ¿i principiul exproprierii sunt cerute nu numai despiritul vremurilor în care tråim, dar ¿i de necesitå¡ile pe care ni le impuneîntinderea suveranitå¡ii noastre dincolo de Carpa¡i [...]. Pentru realizareaunor reforme menite så schimbe din temelii organizarea statului nostru secere neapårat un mare spirit de abnega¡ie“1. De altfel, dezbaterea ¿i adoptareaprogramului de reforme, prezentat încå din 7 septembrie 1913, fuseseamânatå din cauza izbucnirii primului råzboi mondial.

Un grup de 10 deputa¡i, din care nu lipseau G. Diamandy, Gr. Trancu-Ia¿i, Gr. Iunian, M. Macavei, fåcea propuneri de a se manifestasimpatia poporului român fa¡å de Duma Rusiei revolu¡ionare; propunereaera fåcutå în numele grupårii parlamentare a „Partidului Muncii“ recentconstituit. V.G. Mor¡un preciza cå aceastå dorin¡å fusese deja împlinitåprin trimiterea unor telegrame pre¿edintelui Dumei, precum ¿i pre¿edinteluiCongresului SUA2.

¥n numele unui grup de deputa¡i (majoritatea tot din „Partidul Muncii“),Tony Iliescu fåcea propunerea de a se acorda libertate desåvâr¿itå presei pentrucriticarea neajunsurilor ¿i abuzurilor ce se såvâr¿eau, motivându-se cå opiniapublicå avea dreptul la cunoa¿terea unor probleme în directå legåturå curevizuirea Constitu¡iei, exproprierea ¿i împroprietårirea, votul universal etc.¥n final, el propunea desfiin¡area cenzurii politice, adicå desåvâr¿ita libertatea presei pentru a semnala Parlamentului ¿i guvernului neajunsurile ¿i abuzurilece se comit, cum ¿i a explica rostul ¿i sensul în care trebuiau înfåptuitereformele propuse de guvern sau pornite din ini¡iativa parlamentarå. Semnaunumero¿i deputa¡i printre care: N. Basilescu, Gr. Iunian, general I. Cråiniceanu,Dr. N. Lupu, Gr. Trancu-Ia¿i3.

1 Ibidem, p. 70.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 76.


„Partidul Muncii“ nu era de acord cu politica guvernului, opunându-ipunctele sale de vedere cu privire la reforme. Astfel, în problema agrarå sepropunea împroprietårirea ¡åranilor cultivatori de påmânt cu un lot de 5ha, care så råmânå inalienabil ¿i indivizibil. ¥n locul plå¡ii prin rentå, sepropunea plata mixtå, adicå parte în rentå, parte în numerar. ¥mproprietårireaurma så fie obligatorie pânå în maximum un an de la încheierea påcii.

¥n privin¡a reformei electorale, se prevedea vot universal, egal, direct,secret ¿i obligatoriu pentru cetå¡enii români de 20 de ani împlini¡i,descentralizarea administrativå, emanciparea femeilor1. A¿a-numitul „Partidal Muncii“ se constituise prin desprinderea din Partidul Liberal a unui grupde oameni politici care se considerau mai avansa¡i, sub influen¡a unor ideimai înaintate decât cele liberale.

Adunarea Deputa¡ilor î¿i continuå lucrårile prin prezentarea unei ample¿i cuprinzåtoare expuneri de motive la proiectul de lege pentru modificareaarticolului 19 din Constitu¡ie. N. Basilescu expunea principiile care ståteau labaza documentelor prezentate. De la început, se men¡ioneazå cå reformaagrarå se impunea cu necesitate, ca o mare datorie fa¡å de ¡årånime, „clasasocialå cea mai numeroaså, cea mai såracå, cea mai obijduitå ¿i totu¿i ceamai producåtoare a na¡iunii noastre“. ¥mproprietårirea nu mai putea fi amânatå.

Pentru a se demonstra necesitatea stringentå, se fåcea un scurt istorical problemei agrare, sus¡inându-se cå: „Nici cuvântul regelui Carol I, întoiul revolu¡iunei ¡åråne¿ti din 1907, nici înse¿i fågåduielile ¿i angajamenteleluate de proprietari în timpul elaborårii reformelor agrare, ce au urmatacestei carna¡iuni teribile, nu au fost respectate ¿i limitate. Starea ¡åranuluiromân este azi tot atât de rea ¿i de precarå ca ¿i înainte de 1907“2. Unicasolu¡ie consideratå necesarå era exproprierea marilor proprietari ¿i trecereala o nouå împroprietårire a ¡åranilor, inten¡ionându-se constituirea a celpu¡in un milion de familii ¡åråne¿ti. Exproprierea se propunea a se face cudespågubire, la care statul så contribuie cu o treime, påmântul ce se vaacorda fiind indivizibil ¿i inalienabil. Pentru a se efectua exproprierea seconsidera necesarå modificarea art. 19 din Constitu¡ie, în sensul de a seexpropia tot ce trece peste 500 de ha sau, dacå va fi nevoie, peste ¿i sub 250de ha. Se desfiin¡a astfel „orice limita¡iune enumerativå sau principialå,din art. 19, a cazurilor de expropria¡iune“, propunându-se expropriereaintegralå a mo¿iilor de mânå moartå ¿i cele ale absentei¿tilor. ¥n acela¿i



timp, se limita la 5 ha lotul cu care va fi împroprietårit un cap de familie,trebuind så råmânå perpetuu indivizibil, prin transmiterea doar cåtre unsingur mo¿tenitor, care va despågubi în bani pe celålalt, de regulå pe celmic ¿i de sex masculin1. Aceastå solu¡ie era desigur iluzorie, întrucât numårulcelor råma¿i fårå påmânt urma så creascå.

¥n general, de¿i se proclamå cå to¡i lucråtorii påmântului aveau dreptulla împroprietårire, se stabileau totu¿i unele criterii în ordineaîmproprietåririi, luptåtorii care s-au distins pe câmpul de luptå prin acte deeroism, våduvele ¿i orfanii, luptåtorii de pe front, militarii concentra¡i înspatele frontului, to¡i ¡åranii capi de familie, sub 50 de ani, neparticipan¡ipe front, în måsura disponibilitå¡ilor de påmânt. Se estima necesitatea a2 336 091 ha påmânt cultivabil pentru împroprietårire.

¥n ¿edin¡a Camerei din 8 mai 1917, în numele a 60 de persoane, dintrecare 26 profesori universitari, Leonte Moldovanu fåcea din nou propunereade desfiin¡are a cenzurii în problemele referitoare la reforme, aceasta urmânda se limita doar la ¿tirile de ordin militar. I.I.C. Bråtianu råspundea înså cånu era posibilå desfiin¡area par¡ialå a cenzurii, întrucât nu se puteau stabili,în împrejurårile speciale ale desfå¿urårii råzboiului mondial, limite între¿tirile de diverse categorii. Se angaja înså de a da instruc¡iuni ca cenzura såfie îngåduitoare cu problemele legate de dezbaterea reformelor ¿i, în oricecaz, så lase liber „tot ce este discu¡iune de idei“2.

„Partidul Muncii“ devenea tot mai agresiv ¿i mai pu¡in îngåduitor cuguvernul, G. Diamandy, fost socialist ¿i fost liberal, în numele liderilornoului partid, declarå în Camerå cå nu poate avea încredere în guvernulcare „a împins ¡ara la dezastrul moral ¿i economic“, de¿i fåcuse, pânå mairecent, parte din partidul aflat la putere. El mai afirmå cå guvernul a înlåturat„orice control al ¡årii ¿i al Parlamentului asupra afacerilor publice“, ceeace era desigur exagerat. Mai afirma cå guvernul nu avea autoritatea moralånecesarå înfåptuirii reformelor, care, oricât de bune, ar råmâne fårå efect.Prin urmare, el nega guvernului dreptul de a prezida la dezbatereareformelor, refuzându-i orice încredere. Declara¡ia era semnatå de Gr. Trancu-Ia¿i, dr. N. Lupu, G. Diamandy, Gr. Iunian, A.C. Cuza ¿.a.3.

Textul proiectului de lege pentru modificarea articolelor 19, 57 ¿i 67din Constitu¡ie a fost prezentat de deputatul G. Danielopol. Referitor la art.19, se preciza, de la început, cå: „Proprietatea de orice naturå, precum

1 Ibidem, pp. 85-89.2 Ibidem, pp. 89-92.3 Ibidem, nr. 17 din 20 mai 1917, pp. 125-126.


¿i crean¡ele asupra statului sunt sacre ¿i inviolabile. Nimeni nu poate fiexpropriat decât pentru cauzå de utilitate publicå, legalmente cåutatå ¿idupå o dreaptå ¿i prealabilå despågubire fixatå în ultimå instan¡å de putereajudecåtoreascå“. Partea nouå din art. 19 se referea la exproprierea „pentrucauzå de utilitate na¡ionalå“, în¡elegându-se prin aceasta împroprietårireacu precådere a ¡åranilor mobiliza¡i sau a familiilor lor, în caz de deces pefront, precum ¿i a ¡åranilor cultivatori de påmânt. ¥n acest scop, se vorexpropria integral mo¿iile cultivabile ale Domeniului de Coroanå, ale CaseiRurale ¿i ale tuturor persoanelor morale sau private, precum ¿i ale supu¿ilorstråini ¿i absenti¿tilor1.

Proiectul de lege prevedea ca din proprietå¡ile rurale particulare så seexproprieze o suprafa¡å de 2 000 000 de ha teren cultivabil, progresiv, începândcu mo¿iile de la 100 de ha în sus. Se exceptau terenurile petrolifere pânå la12 000 de ha, cu condi¡ia ca proprietarul respectiv så acorde o suprafa¡å egalåde teren cultivabil în altå parte. Pentru regiunile de munte se prevedeaînfiin¡area de islazuri comunale în baza exproprierii proprietå¡ilor privateneprevåzute mai sus. Plata urma så se facå prin titluri de rentå emise de stat,cu dobândå de 5% pe an. Legile pentru expropriere urmau a se elabora ¿ipromulga la cel mult 6 luni de la eliberarea teritoriului na¡ional, legea generalåfiind votatå apoi conform art. 21 din Constitu¡ie. Art. 57 prevedea alegereadeputa¡ilor de cåtre cetå¡enii români prin vot universal, egal, direct, obligatoriu¿i cu scrutin secret, pe baza unei reprezentåri propor¡ionale. Modalitateaalcåtuirii Camerei Deputa¡ilor se va fixa prin lege electoralå. Articolul 67preciza alcåtuirea Senatului din senatori de drept ¿i senatori ale¿i2.

Dupå prezentarea proiectului de lege, Gr. Iunian ¿i A.C. Cuza iaucuvântul pentru a obiecta cå este anonim. V.G. Mor¡un, pre¿edintele Adunårii,respinge obiec¡iile3.

Raportul comitetului de delega¡i ai sec¡iilor Camerei în problemareformelor era prezentat tot de G. Danielopol, care fåcea un scurt istoric alregimului constitu¡ional, începând din 1866. El releva faptul cå 6 milioanede ¡årani ståpâneau cca 3 milioane de ha, adicå 40,25% din påmântul arabilal ¡årii, 95% dintre proprietarii rurali posedând, în suprafe¡e de pânå la 10ha, abia 40% din påmântul arabil, pe când doar 0,54 din totalul proprietarilorståpânea peste 48% din påmântul ¡årii, în aceastå categorie intrând to¡i ceicu peste 100 de ha. ¥n asemenea situa¡ie – sublinia el – „contrastul [...] ne

1 Ibidem, pp. 129-130.2 Ibidem, pp. 130-132.3 Ibidem.


apare ca o strigåtoare nedreptate, ca o rea ¿i periculoaså a¿ezare economicå¿i socialå a statului“1.

¥n continuare, referindu-se la organizarea politicå a statului, raportoruleviden¡ia faptul cå dintr-o popula¡ie de peste 21 de ani, însumând 1 800 000de cetå¡eni, în 1912, doar 90 000 erau alegåtori direc¡i. Dacå se reduceau dinacest numår alegåtorii direc¡i de la colegiul III, se constata cå abia 55 000 decetå¡eni aveau în realitate drept de a vota reprezentan¡i în Parlament. Exista,a¿adar, prea mare contrast între cei ce votau direct, deci în mod real, ¿i cei cevotau indirect. Organizarea politicå devenea astfel din ce în ce mai strânså,împiedicând progresul vie¡ii politice ¿i democratizarea acesteia2. Ca atare,preciza el, ¡åranilor care luptau pe front nu li se mai putea refuza acest drept.Desigur, adåuga el, votul universal nu va putea schimba dintr-o datå via¡apoliticå, dar va impulsiona procesul democratizårii, oricum, se va ini¡ia omai largå participare politicå a popula¡iei ¡årii, trebuindu-se så se ¡inå seama¿i de minoritå¡ile parlamentare, admi¡ându-se principiul reprezentåriipropor¡ionale, precum ¿i al votului obligatoriu3. „Fårå organizarea socialådreaptå, a¿ezarea largå politicå nu-¿i poate da roadele. Problemul agrar esteo mo¿tenire a trecutului, a cårui gravitate nimeni nu o mai tågåduie¿te aståzi“4.¥n continuare, raportorul constata nedreapta reparti¡ie a påmântului, cu graveurmåri sociale, întrucât împiedicå cultura intensivå. Legea ruralå din 1864concepea eliberarea de orice servitute atât a ¡åranilor, cât ¿i a proprietå¡ii.Dacå din punctul de vedere al dreptului s-a reu¿it, din punctul de vedereeconomic s-a ajuns la alte rezultate, comi¡ându-se gre¿eli care au generatcriza agrarå. Dându-se prea pu¡in påmânt unei familii, comparativ cu nevoilesale, s-a recurs la învoielile agricole. Toate gre¿elile comise au favorizatcultura latifundiarå cu inventarul ¡åranului, prin învoielile agricole5.

Cultura latifundiarå a avut consecin¡e dintre cele mai grave înorganizarea economicå la sate, fåcând din ¡åran „atât proprietar rural, cât¿i uvrier agricol, neliber pe bra¡ele lui“. ¥n atare condi¡ii, cultura intensivåeste împiedicatå. Singura solu¡ie este schimbarea raportului reparti¡ieiproprietå¡ii rurale în favoarea celei mici. Exproprierea este astfel de interesna¡ional, în favoarea sporirii produc¡iei agricole, deci a principalei ramurieconomice a ¡årii, prin intensificarea culturii agricole6.

1 Ibidem, pp. 166-168.2 Ibidem.3 Ibidem pp. 169-172.4 Ibidem, p. 172.5 Ibidem, nr. 21 din 24 mai 1917, pp. 172-175.6 Ibidem, pp. 175-184.


¥n cadrul dezbaterilor, neputând combate principiul reformelor, MateiCantacuzino combåtea oportunitatea lor, pe considerentul cå România seafla în råzboi ¿i nu i se putea prevedea perspectiva. Considera cå ¡åranul î¿iva apåra ¡ara ¿i fårå promisiuni. Dupå opinia sa, s-a ales un moment nepotrivitpentru a se eviden¡ia revendicårile unei clase împotriva alteia. ConservatorulPascal Toncescu declara ¿i el cå a fost unul din cei care nu au admis principiulexproprierii, nu pentru cå ar fi fost împotriva acordårii de påmânt ¡åranilor,ci din cauza consecin¡elor acestuia. Astfel, dupå ce se anun¡ase, în mai1914, cå plata se va face în bani, acum se preconizeazå plata în titluri. Pede altå parte, crede cå, prin dispari¡ia marii proprietå¡i, va dispårea ¿i culturaintensivå, de¿i numai de culturå intensivå nu putea fi vorba pe marilelatifundii, a¿a cum se subliniase în raportul la proiectul de lege. ¥n privin¡avotului universal, Pascal Toncescu considera cå acesta constituia încå outopie, nefiind oportunå adoptarea lui. Spre a nu låsa o impresie penibilå,declarå cå va vota reformele, dar condi¡iona votul såu de facerea unei anchete,spre a determina cauzele dezastrului ¡årii în råzboi1, ceea ce de faptdemonstra împotrivirea sa la adoptarea reformelor.

Din partea liberalilor, Constant Georgescu fåcea o argumentatå pledoarieîn favoarea reformelor, sus¡inând cå acestea au fost întârziate din cauzaevenimentelor. Dar România trebuia ¿i trebuie, mai ales dupå råzboi, så-¿irestructureze organizarea economicå ¿i socialå, fiind, din acest punct devedere, un stat anacronic în Europa. Reformele reprezintå un tot,condi¡ionându-se reciproc. Majoritatea na¡iunii române o constituie¡årånimea ¿i reforma agrarå trebuie privitå prin prisma intereselor ei. PascalToncescu apåra tocmai marea proprietate, dar latifundiile constituiau råulcel mai mare, sugrumând prin regimul vexatoriu al învoielilor agricoletotul în raza lor. ªi latifundiul începe de la 500 de ha în sus. Latifundiiletrebuie desfiin¡ate, ¿i acest lucru trebuie men¡ionat în proiectul de lege.Constant Georgescu considera cå erau încå multe cåi neexplorate ¿ineprevåzute pentru procurarea de påmânt pentru împroprietårire. Reformaelectoralå a fost a¿teptatå de mai multå vreme. Considerå cå, în vederearealizårii operei de refacere, trebuie întreprins totul de pe acum, nimicpentru mai târziu2.

Constantin Mille, fost socialist, declara cå votul universal ¿i expropriereaau fost încå de mult afirmate de cåtre mi¿carea socialistå. Potrivit relatårilorsale, în 1881, când începuse mi¿carea socialistå la Ia¿i, aceasta avea în program

1 Ibidem, pp. 184-190.2 Ibidem, p. 190 ¿i urmåtoarele.


votul universal ¿i exproprierea. C. Mille constatå cå, în 1917, I.I.C. Bråtianu,fiul celui care în 1881 cerea måsuri de reprimare contra sociali¿tilor, pemotiv cå propuneau exproprierea ¿i votul universal, le sus¡ine acum cu ardoare.Dupå opinia sa, Partidul Liberal a råmas acela¿i partid, mai pu¡in democratîn fapte ¿i mult mai democrat în vorbe. Reprimarea mi¿cårii socialiste la sate,în 1900, constituie una din dovezile elocvente. La 1907, a procedat la fel.¥nscriind încå din 1885 votul universal în programul såu, abia în 1917 segânde¿te så-l aplice. Democra¡ia n-a progresat cu sistemul electoral în vigoare.Se vorbe¿te despre måsuri în favoarea ¡åranilor, dar în Camerå nu existå niciunul: „Este o mentalitate aceasta de a legifera pentru ¡årani, fårå ¡årani, anu-i aduce în sfatul ¡årii så spunå dacå bine sau råu legiferåm“. Consideracå, måsurile legislative liberale n-au avut urmårile a¿teptate. Råzboiul a scoscu pregnan¡å la ivealå putregaiul vie¡ii politice. De¿i nu are încredere înPartidul Liberal, declarå cå, va vota reformele, ori de la cine ar veni, întrucâtacesta a fost ¿i programul såu din momentul intrårii în via¡a politicå1.

Deputatul liberal Teodor Vasiliu, profesor de istorie, atrågea aten¡ia cånu se discutå principiile reformelor, ci probleme de detaliu. Or, problemelede detaliu, precum s-a men¡ionat în raportul la proiectul de lege, vor fiincluse în legile organice, ulterior. Constatå cå se atacå pe nedrept guvernul¿i Partidul Liberal, pe motiv cå n-ar fi în stare så conducå ¡ara, depunându-sechiar o mo¡iune de neîncredere. Face, apoi, un larg expozeu al problemeiagrare ¿i un apel spre a se vota proiectele de reforme2.

Cunoscutul profesor universitar de drept, N. Basilescu, de¿i în principiuera de acord cu reformele, prezentând propriile sale proiecte de reformå,considerå cå råul la sate este mult mai mare ¿i mai grav. Råscoala din 1907l-a eviden¡iat, dar nu s-au tras încå învå¡åmintele necesare. Prea multånepåsare au dovedit guvernele fa¡å de ¡årani. Reforma agrarå ce se propuneacum – adåuga el – „nu este reforma înså¿i ce ne-am obligat så dåm ¡årei,este o promisiune de reformå“. El criticå apoi limitarea drepturilor deexpropriere prin propunerea de modificare a art. 19; criticå de asemenea ¿ialte limite ale proiectelor de lege, fåcând un lung istoric al aservirii ¡årånimii¿i al vexa¡iunilor la care a fost supuså, ridicându-se cu hotårâre contraa ceea ce numea el „speran¡a reformei“. S-a venit, opina el, în continuare,„cu un proiect de lege întortochiat, cusut cu rezerve ¿i cu abilitå¡i, plin dereticen¡e“, dându-se din nou fågåduieli în loc de påmânt. Fåcea apel laîn¡elepciune, declarând cå nu va vota proiectele de lege3.

1 Ibidem pp. 198-200.2 Ibidem, pp. 213-219.3 Ibidem nr. 25 din 26 mai 1917, pp. 227-267.


De pe pozi¡iile guvernului, deputatul Gh. Becescu-Silvan considera cå„e o crimå na¡ionalå orice încercare de a împiedica înfåptuirea reformelor“,aråtându-se surprins de declara¡ia lui N. Basilescu, precum cå nu va votareformele. Combåtând argumentele lui Matei Cantacuzino, precum cåreformele s-ar face sub presiunea råzboiului, Gh. Becescu-Silvan afirma cåacestea trebuie fåcute: „Aceste reforme – sublinia el – trebuiesc fåcute subpresiunea zguduitoarelor curente democratice din lumea întreagå, sub presiuneacrâncenelor noastre nevoi, economice ¿i politice pe care le sim¡im de mult“1.

¥n privin¡a reformei electorale, Gh. Becescu-Silvan afirmå cåparlamentele sunt prea mult la discre¡ia guvernelor ¿i în slujba lor: „ªi, dinnenorocire, aceastå îngenunchiere a voin¡ei na¡ionale fa¡å de guvern sedatore¿te Constitu¡iei noastre, atât de inegalå în principiile fundamentalepe care ea le-a stabilit; se datore¿te prerogativei acordatå puterii executive,– guvernelor, – prin rege, de a dizolva, oricând, unul sau ambele Corpurilegislative“. ¥n aceste condi¡ii, Parlamentul nu poate lucra independent.Constatå cå e nedrept ca så nu fie reprezentate minoritå¡ile electorale înParlament, apoi declarå cå va vota reformele2.

De la tribuna Parlamentului ¿i din rândurile partidului de guvernåmântse aduceau critici întemeiate raportului dintre puterea executivå ¿i legislativå,de subordonare a acesteia din urmå de cåtre prima, ca rezultat firesc alanacronicului sistem electoral, foarte îngust, nedemocratic. Se demonstraastfel cå sistemul cenzitar se opunea, de fapt, oricåror tendin¡e dedemocratizare a vie¡ii politice, fiind foarte convenabil latifundiarilor dinPartidul Conservator, care-l apårau cu vehemen¡å, opunându-se oricårorreforme politice de naturå så-l modifice sau desfiin¡eze. Corpurile legislativese aflau la dispozi¡ia guvernelor, dizolvarea lor fåcându-se în modul celmai nedemocratic cu putin¡å, iar alegerile pentru noul Parlament perpetuau,în acest fel, privilegiul politic.

Cei mai vehemen¡i adversari ai guvernului în Parlament se dovedeaufo¿tii liberali, care se constituiserå în „Partidul Muncii“. Astfel, deputatulM. Carp începea prin a men¡iona cå s-a numårat printre semnatarii declara¡ieidin 20 mai 1917, prin care se tågåduia dreptul guvernului de a conduceopera de înfåptuire a reformelor3. ¥n realitate, nu era vorba decât de luptapentru putere a noului „partid“, care considera propice condi¡iile interne ¿iexterne spre a prelua conducerea din mâna guvernului liberal. ¥ncât criticile

1 Ibidem pp. 269-272.2 Ibidem, pp. 272-281.3 Ibidem, nr. 29 din 28 mai 1917, p. 293.


adresate de deputa¡ii „Partidului Muncii“ nu erau decât în aparen¡å de pepozi¡ii mai înaintate. Divergen¡ele politice generate de apari¡ia noului„partid“ în Parlament au fost în mod obiectiv consemnate de H. Stahl,stenograful dezbaterilor parlamentare: „Luptele parlamentare, fire¿ti într-ovreme în care se cerea marilor proprietari så primeascå måsura revolu¡ionaråa parcelårii latifundiilor în folosul ¡åranilor, erau covâr¿ite de meschinåriaintrigilor pentru ¿efie. ªi, tocmai în aceste clipe, atât de grele, câ¡iva preatineri liberali [...] au gåsit cu cale så înfiin¡eze „Partidul Muncii“,maimu¡årealå dupå „Partidul Laburist“ din Anglia, trivializând discu¡iileîn Parlament prin tråncåneala prezum¡ioaså a unor diletan¡i inteligen¡i,dar fårå råspundere, ¿i cari n-aveau nimic a face, cei mai mul¡i, cu munca.ªeful partidului era George Diamandy. Umbla într-un costum exact ca allui Cherenschi [...]“1.

De pe pozi¡iile luptei pentru putere ale noului „partid“, M. Carpconsidera cå trebuia analizat „sistemul de guvernare al partidelor oligarhice“,criticând regimul politic, pe care-l aprecia ca absolutist, ceea ce era fire¿teinexact. ªi el critica tråsåturile negative ale regimului politic, la care sereferiserå deja, îndelung ¿i argumentat, deputa¡ii liberali în¿i¿i, considerândcå via¡a politicå reflecta o pregnantå deficien¡å: de o parte oligarhia politicå,beneficiara sistemului electoral cenzitar, iar de alta ¡årånimea, stråinå deluptele politice ¿i fårå nici o posibilitate de a controla puterea publicå. ¥nfinal, el apreciazå ca necesare reformele, contestând înså dreptul liberalilorde a prezida la înfåptuirea lor: „Ele trebuiesc fåcute cât mai curând, darîntr-un alt spirit ¿i în altå atmosferå politicå ¿i moralå“2.

Liberalul H. Bånescu, deputat la colegiul II Arge¿, considerå cå fa¡åde reformele preconizate în 1914, acum existå un evident progres. Atunci,se propunea colegiul unic, acum votul universal, atunci exproprierea a unmilion de ha, fa¡å de 2 326 000 de ha în 1917. Cu toate acestea, nu se poateaprecia ca o rezolvare definitivå ¿i completå. Mai trebuie aduse uneleîmbunåtå¡iri art. 19 ¿i 67 din Constitu¡ie. Cerea så fie fixatå limita maximåa marii proprietå¡i, propunând totodatå ca exproprierea så se facå progresiv,începând cu 100 de ha3.

Vådit nemul¡umi¡i, iau cuvântul deputa¡ii „Partidului Muncii“, Gr. Trancu-Ia¿i ¿i dr. N. Lupu. Contrar celor afirmate de H. Bånescu, carefåcea apel la solidaritate cu liberalii, G. Trancu-Ia¿i considerå cå nu trebuie

1 H. Stahl, Cu parlamentul în U.R.S.S., 1916-1918, pp. 17-18.2 D.A.D., ses. 1916-1917, nr. 29 din 28 mai 1917, pp. 293-311.3 Ibidem, pp. 324-333.


acordatå încredere guvernului, întrucât în reformele preconizate de el estevorba de principii, ¿i nu de o lucrare statisticå. El afirmå cå reformele pot¿i trebuie så fie mai largi, ¿i acestea le pot îndeplini al¡ii. Proiectele„Partidului Muncii“, crede Gr. Trancu-Ia¿i, sunt mai largi, cåutând ademonstra îndelung aceastå afirma¡ie. ¥n final, conchide: „noi vrem så oprimcu toatå puterea continuarea unei ståri de lucruri a¿a de dåunåtoare ¡årei,noi vrem så se facå reforme largi ¿i så dåm cu o orå mai înainte bra¡elormuncitoare ale ¡årei ¿i vot, ¿i påmânt“, ceea ce constituia o evidentådemagogie, întrucât nu era posibil så se facå toate acestea de cåtre „PartidulMuncii“. Neavând alte argumente contra guvernului, în mod evident dispusla efectuarea reformelor, cåci ac¡ionase în scopul adoptårii lor în Parlamenttimp de 4 ani, dr. N. Lupu face aprecieri pozitive fa¡å de revolu¡ia ruså dinfebruarie 1917, dar recurge la similitudini for¡ate. Astfel, neluând înconsidera¡ie cå în România exista de o jumåtate de secol un regimliberal-democrat, sus¡ine cå ar exista o asemånare cu absolutismul rus, carefusese defavorabil unor reforme largi, amânându-le. ¥¿i exprima dezacordulcu politica de reforme a guvernului, declarând cå nu le va vota, întrucâtsunt „ultima încercare meschinå a proprietarilor ¿i a oligarhiei politice dea-¿i asigura ståpânirea ¡årei“1.

Liberalul Em. Dan combate criticile formulate de „Partidul Muncii“.Acest partid crede a fi gåsit solu¡ii excelente ¿i criticå guvernul cå ar tratacu egoism pe ¡årani, cå ar conduce în mod autoritar, nesocotind interesele¡årii. Dar nu face altceva decât så tulbure lini¿tea. Drapelul noului partideste, de fapt, o fâ¿ie din cel liberal, or, cu du¿månie fa¡å de fo¿tii colegi nuse poate face o operå constructivå2.

Conservatorul N. Råutu constatå condi¡iile interne ¿i externe favorabileproiectelor de reforme, care nu constituie ceva original ¿i nici de datå recentå.Declarå cå el le va vota3.

Conservatorii nu mai sunt, de fapt, principalii adversari ai proiectelorde reforme liberale, ca în trecut, locul lor fiind luat de „Partidul Muncii“,care considera cå se situeazå pe pozi¡ii mai avansate decât Partidul Liberal,din care se desprinsese.

A.C. Cuza protesteazå contra ¿edin¡elor de noapte, ¿icanând astfelguvernul, întrucât prelungirea lor în acest fel fusese votatå. G. Diamandy,de la început, î¿i exprima dezacordul cu „proiectele hibride ie¿ite dintr-o



colaborare penibilå“, uitând cât de mult ¿i amplu le sus¡inuse în sesiunea din1914, când era deputat liberal. Considera cå nu este nimic de discutat, dinmoment ce chiar deputa¡ii guvernamentali le combat: „Proiectele guvernuluiaruncå cele mai nemårturisite speran¡e în inimile reac¡ionarilor ¿i dureroasåamåråciune în sufletele democra¡ilor“. Dupå opinia sa, cele mai echitabilesolu¡ii sunt ale „Partidului Muncii“, deoarece programul såu corespundenecesitå¡ilor prezentului. Liberalii nu mai prezintå principii, ci veritabilecarteluri electorale. Declarå cå, în Partidul Liberal, el a fost un izolat.¥nvinuie¿te nu numai Partidul Liberal de existen¡a acestei situa¡ii, ci întreagaoligarhie politicå de care e conduså ¡ara: „clasele conducåtoare ¿i-au pierdutcålåuza moralå“. Felicitå totu¿i guvernul pentru intrarea în råzboi împotrivaPuterilor Centrale, acuzându-l înså pentru lipsa de pregåtire1.

Este rândul liberalilor de a combate preopinen¡ii ¿i de a apåra proiectelede reforme. Leonte Moldovanu sus¡ine cu convingere cå „påmântul trebuieså intre în mâna celui ce-l apårå ¿i-l cultivå, în mâna ¡åranului“. Româniava trebui så se transforme din ¡arå latifundiarå în ¡arå a proprietå¡ii mici ¿imijlocii: „Rolul marii proprietå¡i a încetat o datå cu crearea României“.De atunci, România este conduså de o oligarhie politicå, care n-a datrezultatele a¿teptate. Criticå propunerile de reforme ale „Partidului Muncii“¿i ale lui N. Basilescu privind inalienabilitatea ¿i indivizibilitatea loturilorcu care vor fi împroprietåri¡i capii de familie. El considerå cå nu se prive¿terealitatea a¿a cum este. Declarå cå, spre deosebire de ceilal¡i deputa¡i, estefiu de ¡åran din Transilvania: „ºåranii au dorurile mai aprinse ¿i speran¡elemai mari, fiindcå perspectiva realizårii lor este mult mai îndepårtatå“. Deaceea, ¿i dorin¡a împlinirii reformelor din partea sa este mult mai mare cala al¡i deputa¡i. Alt deputat liberal, Zamfir Filotti, începe interven¡ia sa înproblema votului universal, pe care-l vrea real ¿i nu fals. ¥n multe ¡åri,acesta constituie o dezamågire. De aceea, trebuie bine formulat ¿i aplicat.Se contestå autoritatea moralå a unei clase de a face reforme, dar aceasta nueste altceva decât demagogie. Guvernul, Parlamentul pornesc cu convingerela realizarea reformelor, avându-se în vedere nevoia solu¡ionårii unei lipseacute de påmânt în acel moment. M.G. Orleanu, de asemenea un liberal,declarå cå va vota reformele, a¿a cum sunt, întrucât au rezultat dintr-o„tranzac¡ie a partidelor“, orice obiec¡ie fiind inutilå. Oligarhia politicåeste foarte criticatå ¿i hulitå, fårå a se ¡ine totu¿i seama cå are unele realizåriimportante ¿i cå din aceastå oligarhie au fåcut parte ¿i cei care le criticå.Reformele se fac fie pe cale revolu¡ionarå, fie prin cedarea de bunå voie

1 Ibidem, p. 400.


din partea claselor conducåtoare. V. Sasu, liberal, declarå cå va votareformele, de¿i nu-i satisfac întru totul aspira¡iile sale democratice. Nu sepoate tågådui înså cå prin aplicarea reformelor nu se face mai multådreptate. Iulian Vråbiescu combate pozi¡ia „Partidului Muncii“, pe care oconsiderå nejustificatå1.

Gr. Iunian men¡ioneazå cå dacå Partidul Conservator a fost nevoit, dincauza evenimentelor interne ¿i externe, så consimtå la ceea ce refuzase cuobstina¡ie în urmå cu trei ani, „Partidul Muncii“ nu va ajunge la o astfel detranzac¡ie cu Partidul Liberal, întrucât proiectul såu poartå o peceteconservatoare2. A.C. Cuza, în mod vådit ostil proiectelor de reforme liberale,se face apåråtorul vechii boierimi, care, dupå pårerea sa, a påstrat autonomia¡årii ¿i nu meritå oprobriul celor din 1917. De vinå, pentru situa¡ia existentå,gåse¿te cå sunt „ciocoii noi“, care trebuie stigmatiza¡i. S-a prezentatsentimental istoria problemei agrare de cåtre unii liberali. Face ¿i el unfoarte lung istoric al acestei probleme, pentru a demonstra patriotismulvechii clase boiere¿ti. Despre reformele liberale afirmå cå sunt numai ni¿teformule, adicå cuprinsul unor principii. Considerå cå liberalii ¿i conservatoriis-au în¡eles în clipe grele, dând ¡ara pe mâna „dictaturii lui Bråtianu“, ceeace era evident o abera¡ie, generatå de patimå politicå. Cautå, fårå argumentetemeinice, så demonstreze cå liberalii au compromis trecutul ¿i nu au dreptulså facå acest lucru în continuare. Dacå i-ar sta în putin¡å, el, A.C. Cuza, arîmpinge masele så råstoarne guvernul. Momentul nu este potrivit pentrureforme, fåcându-se caz de ele doar pentru a crea dezbinare în interesulunei oligarhii parazitare, corupte ¿i culpabile3.

A.C. Cuza se situa pe cele mai retrograde pozi¡ii în combatereareformelor liberale, dând de în¡eles cå luptå împotriva oligarhiei, când, defapt, lupta cu vehemen¡å ¿i patimå politicå pentru putere cu orice pre¡.Actele guvernului liberal erau criticabile, dar nu de pe aceste pozi¡ii ¿i nudin ra¡iuni ale luptei pentru putere, din patimå politicå. Critici obiective auîndreptat deja ¿i vor mai îndrepta încå chiar unii dintre liberali, precum ¿ial¡i oameni politici reali¿ti, provenind din toate categoriile sociale. Astfel,liberalul ªtefan Ioan considerå cå A.C. Cuza a ¡inut o cuvântare lungå ¿idescusutå. El a combåtut reformele de pe pozi¡ii reac¡ionare, ca ¿i în 1914.A fåcut o istorie lungå ¿i cu multe impreciziuni, privindu-l chiar de sus pefostul såu ¿ef, N. Iorga, pe care l-a denumit „fostul såu partizan“. To¡i

1 Ibidem, nr. 27 din 1 iunie 1917, pp. 429-440.2 Ibidem, p. 441 ¿i urmåtoarele.3 Ibidem, pp. 459-520.


oratorii au contribuit cu ceva în problema reformelor, în afarå de A.C.Cuza. ¥¿i exprimå convingerea cå opera de reforme va contribui laarmonizarea intereselor na¡ionale: „întårind materialice¿te masele ¿iluminându-le con¿tiin¡a na¡ionalå, le solidarizåm ¿i pe ele tot mai mult cunoi, clasele conducåtoare de pânå aståzi, cu elementul orå¿enesc, ¿i dåmprin aceasta statului român un fundament puternic ¿i durabil, care såcorespundå nevoilor mari ale prezentului ¿i la aspira¡iile viitorului“1.

¥n privin¡a opozi¡iei la reforme, liderii „Partidului Muncii“ protesteazåcå se då prea pu¡in, al¡ii, cei ai Partidului Conservator, cå se då prea mult.ªtefan Ioan î¿i exprimå regretul cå „în aceea¿i urnå, bilele negre ale colegilorno¿tri care nu-¿i dau seama cå ne este peste putin¡å, în actualele împrejuråripolitice create de acordul cu celålalt partid de guvernåmânt, a realiza oreformå constitu¡ionalå ¿i mai largå, se vor întâlni cu bilele negre aleconservatorilor ¿i reac¡ionarilor încåpå¡âna¡i care nu voiesc så acorde nimic¡åranilor, refuzându-le categoric ¿i lotul de påmânt ¿i dreptul de vot“2.

¥n favoarea proiectelor de reformå mai iau cuvântul liberalii G.G. Burghele, Tony Iliescu, care regretå cå oratorii ¿i-au folosit inteligen¡aîn ac¡iunea de negare a reformelor. C. Popovici constatå cå se face preamultå vorbårie, întrucât ¡åranii se vor mul¡umi cu ce li se då, numai så li sedea, în sfâr¿it, ceva3. Dupå o interven¡ie, în maniera cunoscutå, a lui N.D. Protopopescu, din partea „Partidului Muncii“, iau cuvântul în sprijinulproiectelor de reforme al¡i deputa¡i liberali, ca: D. Bogdan, I. Mitescu, Al. Iliescu, mare mo¿ier, care resping categoric ¿i cu indignare cuvinteleie¿ite din porniri politice påtima¿e, sus¡inând cå istoria va judeca mai bineguvernul pentru cele înfåptuite4.

Deputatul liberal I.T. Ghica intervine pe larg ¿i argumentat în sprijinulreformelor. El precizeazå cå trebuie sus¡inute principalele reforme, fårå ase intra în detalii. Or, principiile „nu mai comportå nici o discu¡iune“. To¡iliberalii ¿i to¡i conservatorii, indiferent de nuan¡å, au cåzut de acord asupraacestui lucru, ceea ce dovede¿te un acut sim¡ al realitå¡ii. Mul¡i proprietari¿i privilegia¡i au consim¡it så cedeze din påmântul lor. Considerå cåsacrificiile mari din partea marii proprietå¡i se datoreazå faptului cå „nu¿i-a în¡eles la vreme rolul ei social în organizarea modernå a statului ¿i nua fost con¿tientå de menirea ei“. ¥n contextul politic existent, considerå cå

1 Ibidem, nr. 43 din 6 iunie 1917, pp. 523-525.2 Ibidem, p. 530.3 Ibidem, pp. 535-556.4 Ibidem, pp. 556-567.


Partidul Liberal este un partid de stânga. De aceea, va supravie¡uireformelor. Dupå opinia sa, lupta în Parlament ar trebui så se dea pentruceea ce poate fi realizat imediat ¿i nu pentru probleme în afara necesitå¡ilorprezentului: „luptele rodnice, faptele såvâr¿ite, realizårile dobândite prinactul nostru, acelea råmân ¿i se înscriu cu greutatea lor în istoria dezvoltåriipolitice a neamului nostru“1.

Barbu ªtefånescu, om politic conservator, crede cå Matei Cantacuzinoa vorbit cu durere ¿i cru¡are. A.C. Cuza, în schimb, a vrut så fie råu. Dar,oamenii sunt mai buni decât cuvintele lor. Unii au vorbit mai aprins, al¡iimai pu¡in. Sunt unii, înså, care vorbesc cu „o patimå proaspåtå“ ¿i fåråfrâu. El, Barbu Delavrancea, se declarå pentru reforme, fårå så se întrebede la cine au venit. S-a vorbit de oligarhie. Ea existå ¿i va mai exista, încå:„Oligarhia a fost de când lumea ¿i va fi cât va fi lumea“. Cuvintele „Libertate,Egalitate, Fraternitate“ au semnifica¡ie ¿i importan¡å relativå: „libertateafiecåruia este îngråditå de drepturile ¿i libertatea altora. Fraternitatea esingura absolutå. Iar egalitatea e posibilå numai în fa¡a legilor, dar nu ¿iîntre oameni“. Considerå cå burghezia este slabå ¿i stråinå de neam, înmare parte. Burghezia româneascå a fost sus¡inutå în dezvoltarea ei dePartidul Liberal. ªi în Partidul Liberal, ¿i în cel Conservator existå oamenidin acelea¿i categorii ¿i clase sociale: mo¿ieri, liber-profesioni¿ti, comercian¡i¿i industria¿i. Numai ¡årani nu sunt: „ºåranii, adevåra¡ii ¡årani, con¿tien¡ide interesele clasei lor, nu s-au våzut nici în Parlament, nici în partide, cicel mult au fost pe ici pe colo, a¿a de såmân¡å“. A¿adar, lupta s-a dat întreoamenii din aceea¿i claså sau între clasele conducåtoare, între orå¿eni ¿iorå¿eni. Oricât ar fi de detestabilå oligarhia, ea s-a gândit totu¿i la ¡årani.¥n istoria contemporanå a României n-a existat nici un om la cârma ¡åriicare så oprime cu tot dinadinsul pe ¡årani. E adevårat cå nu s-a fåcut totbinele ce putea ¿i trebuia fåcut, fie din lipså de pricepere, fie din împejuråripotrivnice2.

Din punct de vedere sufletesc, declarå Barbu Delavrancea, apar¡ine¡åranilor ¿i nu poate vota contra reformelor: „¥i iubesc fatal. De ei måleagå suferin¡ele mo¿ilor ¿i stråmo¿ilor mei“. Mai afirmå cå a trecut dinPartidul Liberal în cel Conservator cu 18 ani în urmå, în ambele partidefiind cålåuzit de problema na¡ionalå, cåreia i-a dåruit totul. Reformele voravea bune efecte în momentul reîntregirii neamului. Sunt unii care pretindcå ar putea face ceva mai bun. Nu este de acord cu negarea reformelor de

1 Ibidem, pp. 567-568.2 Ibidem, nr. 54 din 9 iunie 1917, pp. 585-586.


cåtre conservatorul Matei Cantacuzino. Nu este de acord nici cu afirma¡iilelui N. Basilescu, precum cå reformele sunt simple fågåduieli. ¥n pofidaoricårei opozi¡ii, reformele vor fi înså votate, pentru cå a¿a au decis partidelede guvernåmânt. Face apel så se voteze reformele, care nu sunt aleguvernului, ci ale ¡årii1.

¥n fa¡a evidentei necesitå¡i a reformelor ¿i a împrejurårilor specialecauzate de råzboiul mondial, conservatorii nu mai puteau combate principialreformele; criticå guvernul, dar nu se opun acestora, ca în trecut. Astfel,deputatul conservator Th. Emandi sus¡ine cå din partea partidului såu trebuiefåcute concesii timpului, pentru ca acesta så nu treacå peste el. Va votareformele, de¿i cu unele rezerve, condi¡iile fiind altele decât în 1914. Dupåopinia sa, guvernul nu mai reprezintå curentul opiniei publice. Nu este deacord cu cei ce criticå aspru pe marii proprietari, întrucât ei renun¡å debunå voie la påmânt ¿i privilegii. ¥n privin¡a votului universal, consideråcå ¡ara nu e pregåtitå, deoarece „nu existå încå independen¡å individualå“2.

N. Iorga declarå cå nu inten¡iona a lua cuvântul ¿i o face din silå,pentru cå s-au spus prea multe ¿i trebuie rectificate. Este necesar ca ¡ara såfie pregåtitå spre a primi în sânul ei poporul de ¡årani din Transilvania,care, se ¿tie, nu are aristocra¡ie. Considerå cå s-a fåcut o mare nedreptateboierimii, prin critica asprå, ce i s-a adus în Camerå. E drept, urma¿ii lor,actualii mari proprietari rurali, nu mai sunt un factor activ în via¡a na¡ionalå,dar înainta¿ii lor au fost. Cu unele excep¡ii, boierii au fost oameni cu dragostede ¡arå, apårând-o cu abnega¡ie: „Nu e bine så låsåm a se crede cå am fosto na¡iune, de la un capåt la altul al existen¡ei sale istorice, plinå de nedreptate,de apåsare, de lipså de frå¡ie; o na¡iune întunecatå, fårå virtu¡i suflete¿ti,care, de câte ori fulgerå la råsårit sau apus, cådem în genunchi ¿i întindemmâini rugåtoare cåtre aceste fulgere“. Urma¿ii de aståzi ai boierilor, sus¡ineaN. Iorga, în maniera cunoscutå a concep¡iei sale idealiste asupra trecutuluiistoric, a unei vie¡i rurale idilice, de bunå în¡elegere ¿i convie¡uire întreboieri ¿i ¡årani, nu mai au acelea¿i însu¿iri, påråsindu-¿i mo¿iile ¿i låsându-lepe mâna arenda¿ilor3. ¥n realitate, se schimbaserå condi¡iile economice,sociale ¿i politice ¿i, în mod necesar, ¿i rela¡iile sociale. Marele istoric nupåtrundea în profunzimea fenomenelor contemporane lui spre a le deslu¿isensurile, esen¡a, judecând totul sau aproape totul prin prisma unei vie¡isociale ¿i politice trecute, ¿i aceea închipuitå, în mare parte, idealizatå.



Problema reformelor propuse de liberali, în concep¡ia lui N. Iorga, nutrebuia privitå în nici un fel prin prisma intereselor personale, ci a cauzeiromâne¿ti. El precizeazå cå discu¡iile lungi n-au nici un sens, neîn¡elegeriledevenind ¿i mai mari. Nu e timpul divergen¡elor ¿i al urilor, al accentuåriiintereselor personale sau de partid. România se aflå în plin råzboi, pe jumåtateocupatå, într-o situa¡ie dramaticå: „Nu må dau în låturi înaintea oricåreiacuza¡ii, înaintea oricårei calomnii contra mea, dar din buzele mele, ca ¿idin condeiul meu, nu va ie¿i, când tremurå påmântul sub båtaia tunuluidu¿man, un singur cuvânt care så creascå ura dintre noi“. Declarå cå vreareforma cea mare ¿i ¿tie cå va fi fåcutå. Problema primordialå este înså ceaa unitå¡ii na¡ionale, celelalte fiind menite doar a-i veni în sprijin. NuParlamentul va hotårî în principal asupra reformelor, ci soldatul întors depe front. Cum vor fi aceste reforme, nu se ¿tie: „Un singur lucru îl ¿tim: cåsingurele hotårâri pe care oamenii nu le pot ataca ¿i critica sunt hotårârilepe care le ia un neam întreg ca så-¿i deschidå calea lui“. Ceea ce se face înParlamentul român, preciza N. Iorga, constituia numai un semn deîmbårbåtare pentru osta¿ul român, care biruitor „va veni însu¿i så ne judecepe noi, iar pe dânsul så se înal¡e“1.

Dezbaterile la proiectele de reforme în Camerå se apropiau de sfâr¿it,dupå îndelungi ¿i argumentate înfruntåri de opinii, care reflectau nivelulasimilårii doctrinelor politice ale timpului, începutul unei deschideri mailargi pe calea democratizårii vie¡ii publice, tendin¡ele vådite spre o îndepårtarede racilele vechiului sistem electoral cenzitar, cauza închistårii politice.Luând cuvântul în finalul dezbaterilor, George G. Danielopol, raportorulproiectelor de lege, afirmå cå ¿i de data aceasta, în unele discursuri, ¿i-aufåcut loc „uricioasele chestiuni personale“.

De aceea, nici nu cautå a se feri de ele, reducându-le „la propor¡iunilemårunte ale unor chestiuni personale“. Cea mai înaltå distinc¡ie a civiliza¡ieieste în fond „forma ståpânirii individuale“. Problema na¡ionalizårii solului,sus¡inutå de „Partidul Muncii“, nu e de naturå socialistå, ci tot burghezå.De altfel, nici unul din proiectele de reforme prezentate în Camerå nu esocialist, „Partidul Muncii“ fiind tot burghez, o frac¡iune ruptå din PartidulLiberal. A¿a fiind situa¡ia, proiectelor de reforme guvernamentale nu li seopun solu¡ii fundamental deosebite, ci similare. Din tot ce s-a afirmat, arezultat cå România ¿i pe viitor va sta pe principiul proprietå¡ii individualesub diverse mårimi. Este vorba deci de o bunå a¿ezare a raportului dintremarea ¿i mica proprietate, dar principiul råmâne acela¿i: coexisten¡a

1 Ibidem, pp. 597-598.


diferitelor forme de proprietate, adicå, micå, mijlocie ¿i mare. Pe de altåparte, vor exista, în afara proprietarilor din cele trei categorii, salaria¡iagricoli. Prin urmare, în principiile fundamentale nu existå divergen¡e, cinumai în privin¡a detaliilor. Probleme de detaliu pot înså genera divergen¡e,fråmântåri, dar nu pot justifica crearea unor partide pe aceastå temå. Nui se pare logic så se declare cå nu se vor vota proiectele guvernamentale pemotivul, numai, cå se acordå cu una sau douå sute de mii de hectare maipu¡in. ªi, nici måcar nu e dovedit cå se va da de altcineva o suprafa¡å maimare. Teama asupra reconstituirii latifundiilor este nejustificatå. Opozi¡ia,nedispunând de argumente temeinice, a inventat un altul: lipsa de încredereîn guvern. Pe necredincio¿i nu-i po¡i convinge înså cu nici un fel deargumente. Ei se vor convinge prin fapte, dar acelea vor veni mai târziu. ¥nprivin¡a reformei electorale, respinge ideea cå votul universal s-ar putea såcadå sub tirania partidelor1.

M.G.Cantacuzino, ministrul Justi¡iei, din partea conservatorilor-de-mocra¡i, vrea så dea o notå mai seninå dezbaterilor. Afirmå cå modificareaConstitu¡iei are o mare importan¡å ¿i semnifica¡ie, punând fundamentulRomâniei viitoare. La aceste transformåri democratice România a trecutmai devreme. ¥n Rusia nu se preconizaserå încå, pânå atunci, måsuri deacest fel2.

Take Ionescu, ministru farå portofoliu în guvernul de unitate na¡ionalå,declarå cå ¿i el cunoa¿te lipsurile ¿i påcatele claselor dominante, dar nutoate gre¿elile pot fi trecute pe seama lor. Intrarea în råzboi a fost rezultatulvoin¡ei acestor clase, dar aceasta nu constituie o gre¿ealå, ci o datorie.Reformele nu constituie rezultatul unui vânt dinspre est sau unei colaboråriguvernamentale, ci al sim¡ului politic al poporului român: „Reformele audat peste noi, nu noi ne-am dus înaintea reformelor“. Datoritå acestui sim¡politic dezvoltat, românii au supravie¡uit ca popor împotriva tuturorvicisitudinilor trecutului. Apoi, referindu-se la prezent, afirmå: „Genera¡ianoastrå a fåcut o primå faptå mare: a declarat råzboiul. Aståzi face a douafaptå mare, când, pe cale legalå, îndepline¿te cea mai largå, cea maiîndråznea¡å ¿i, nådåjduiesc, cea mai fecundå dintre revolu¡iile pe care lecunosc în istoria revolu¡iilor legale. Råsplata va fi uitarea numelor lor, daristoria va consemna evenimentul“3.

Primul ministru I.I.C. Bråtianu, în prezen¡a celor 142 de deputa¡i, î¿iexprima satisfac¡ia cå lideri ai Partidului Conservator-Democrat, ca



Take Ionescu ¿i M.G. Cantacuzino, au demonstrat necesitatea ¿i oportunitateareformelor: „Adevårul – releva el, este cå aceste reforme se sus¡in prin eleînsele. Ele nu sunt improviza¡ia unui moment, nu sunt nici opera unui om;ele sunt izvorâte din necesitatea dezvoltårii na¡ionale, sociale ¿i politice aunui popor care tråie¿te ¿i care vrea så tråiascå ¿i care, în toate epociledeterminante ale istoriei sale, cu o con¿tiin¡å admirabilå a ¿tiut så a¿ezetemeliile necesare fiecårei perioade a dezvoltårii lui“1.

Adunarea deputa¡ilor a procedat la votarea cu apel nominal a luårii înconsidera¡ie a proiectelor de lege: din cei 140 de deputa¡i prezen¡i, au votatpentru 129, contra 2 ¿i 9 ab¡ineri; contra au votat Nestor Cincu ¿i A.C.Cuza; s-au ab¡inut: N. Basilescu, Dinu D. Hen¡iescu, Tilicå Ioanid, Gr. N.Iunian, Dr. N. Lupu, M. St. Macavei, N.D. Protopopescu, I.P. Rådulescu,Gr. Trancu-Ia¿i. S-a trecut, apoi, la dezbaterea pe articole, fåcându-se uneleamendamente. Au participat la dezbateri, în genere, cei care au votat contraori s-au ab¡inut. ¥n ¿edin¡a din 14 iunie 1917, s-a procedat la votareapriectelor. Din 144 de deputa¡i, 129 au fost pentru, 14 contra ¿i 1 ab¡inere(N. Basilescu). Contra au fost: M. Carp, N. Cincu, A.C. Cuza, G. Diamandy,N.D. Ghica, D.D. Hen¡iescu, Tilicå Ioanid, Gr. Iunian, Krupenski, Dr. N. Lupu, M. Macavei, N.D. Protopopescu, I.P. Rådulescu, GrigoreTrancu-Ia¿i2.

¥ntre 20 iunie ¿i 10 iulie 1917 au mai fost ¿edin¡e ale Camerei în carenu se mai dezbate înså nimic, deputa¡ii nemaifiind în numårul necesar.

La Senat, în ¿edin¡a de deschidere de la 6 mai 1917, primul ministrupunea problema reluårii dezbaterilor asupra reformelor, care au fost amânatetimp de trei ani. Aceastå problemå ar fi fost rezolvatå, dacå n-ar fi intervenitråzboiul mondial, care „pe de o parte, ne-a impus så amânåm dezbaterileasupra chestiunilor interne [...], pe de altå parte, înfå¡i¿ându-se poporuluiromân împrejurarea unicå în care el putea, cu temei, så aspire la realizareaunitå¡ii na¡ionale, câmpul ¿i solu¡iunile reformelor trebuia neapårat lårgit“.Acum se punea problema votului universal ¿i a exproprierii, modificareaConstitu¡iei ¿i înscrierea lor. Necesitatea acestora nu mai trebuie doveditå:„votarea lor se poate ob¡ine fårå discu¡ii påtima¿e cari så turbure lini¿teasufleteascå a ¡årii, înfrå¡irea tuturor fiilor patriei a¿a de trebuincioaså pentrubuna ¿i victorioasa conducere a råzboiului“. Reformele trebuie adoptateacum, spre a råmâne un bun câ¿tigat, indiferent de ce s-ar întâmpla. Elesunt impuse de spiritul vremii ¿i de extinderea suveranitå¡ii dincolo de

1 Ibidem, nr. 59 din 12 iunie 1917, pp. 630-634.2 Ibidem, pp. 634-655.


Carpa¡i. Dupå råzboi, vor fi, desigur, înfåptuite ¿i alte reforme, dar ceaagrarå ¿i politicå trebuie så fie adoptate acum. I.I.C. Bråtianu cere urgen¡aîn scopul alegerii unei comisii pentru redactarea principiilor ce vor fisupuse votului Senatului1.

Senatorul N. Enå¿escu propune înså amânarea alegerii comisiei, afirmândcå se opune, „rupând cu un trecut care dureazå de la începutul sistemuluinostru constitu¡ional ¿i care constå în aceea cå Corpurile legiuitoare sunt preasupuse voin¡ei guvernelor“. Dupå opinia sa, „acest sistem [...] a dus ¡ara înstarea în care se gåse¿te aståzi, fiindcå noi nu judecåm, ci urmåm guvernul, iaracesta n-a fost la înål¡imea vremurilor“. ¥n realitate, N. Enå¿escu nu era deacord cu programul liberal de reforme. Observa¡ia sa cu privire la subordonareatotalå a Parlamentului voin¡ei guvernului era întemeiatå ¿i îndeob¿te cunoscutå,dar a face caz de o racilå a vechiului sistem electoral în momentul când sepuneau în dezbatere probleme ale evolu¡iei spre progres a societå¡ii române¿ticonstituia, fårå îndoialå, o diversiune spre a abate aten¡ia de la fondul problemei.Cå este a¿a, o dovede¿te concep¡ia sa expuså, fårå echivoc: „Lua¡i pe mâinigospodåria acestui stat; respecta¡i legile ¿i Constitu¡ia, ai cåror credincio¿ipåzitori trebuie så fi¡i ¿i ocroti¡i averea poporului nostru“. Considerå cå guvernulnu trebuie så fie idealist, apoi cere amânarea adoptårii reformelor „pânå cândvom ¿ti cert cui folosesc ¿i cine dintre noi are cådere a le vota“2.

Take Ionescu precizeazå cå nu este vorba de alegerea unei noi comisii,ci de completarea ei, unii senatori fiind lipså la ¿edin¡e. Barbu Påltineanucombate afirma¡iile lui N. Enå¿escu, care sus¡ine inep¡ii pe motivul cåmo¿iile sale sunt în teritoriul neocupat, dar trebuie så se ¿tie cå råzboiul nue al primului ministru, ci al ¡årii3.

Pentru a fi valabilå, propunerii de amânare a alegerii comisiei fåcutede N. Enå¿escu, trebuia så i se asocieze 7 senatori. Neavând adeziunilenecesare, N. Enå¿escu renun¡å. Lista membrilor comisiei, în numår de 35,a fost votatå prin aclamare4.

Raportul la proiectul de lege pentru modificarea art. 19, 57 ¿i 67 dinConstitu¡ie este prezentat de C. Costescu-Comåneanu. Se men¡ioneazå, dela început, cå necesitatea reformelor este intratå în con¿tiin¡a generalå,nefiind deci consecin¡a unei zguduiri generale. Este, de asemenea, certånecesitatea unei noi alcåtuiri politice a ¡årii ¿i primul pas trebuie fåcut prin

1 D.S., ses. 1916-1917, nr. 11, ¿ed. din 6 mai 1917, pp. 133-134.2 Ibidem, pp. 135-136.3 Ibidem, p. 137.4 Ibidem.


adoptarea reformelor. Comisia a putut ¡ine seama acum de toate propunerilefåcute de cåtre N. Basilescu, C. Dissescu, C. Argetoianu, dar guvernul a cerutca propunerile acestora så fie luate în considera¡ie la alcåtuirea legii organiceasupra exproprierii. Deocamdatå înså era vorba de adoptarea principiilorreformei agrare ¿i ale votului universal. Este prezentat apoi proiectul de lege1.

C. Argetoianu, mare mo¿ier conservator, în numele unui grup desenatori, de diverse orientåri politice, dar adversari ai guvernului, cite¿te odeclara¡ie prin care, de fapt, se face opozi¡ie reformelor sub diverse pretexte.Astfel, neputând recunoa¿te deschis lipsa de adeziune la reforme, le consideråbune, în genere, dar totu¿i respinge proiectele liberale. ¥n acest sens, sespune cå nu pot fi de acord, având datoria så împiedice ca aceste marireforme na¡ionale så aibå caracterul unei diversiuni politice, menite såacopere incapacitatea ¿i necinstea celor vinova¡i de dezastrul ¡årii ¿i a-iscåpa de råspundere. Considerå apoi cå „aceste reforme så se înfåptuiascåîn mod sincer, fårå urå ¿i fårå exploatare de institu¡iuni ¿i apucåturi departid. ºine ca sacrificiile pe care le face marea proprietate så profite¡åranului ¿i numai ¡åranului“. ¥n Senat, vechii conservatori se aråtau maiîndârji¡i ¿i deschis contra guvernului, dar de fapt ei nu erau, în sinea lor, deacord cu nici un fel de reforme, dar nu le puteau tågådui necesitatea în modpublic. De aceea, declarå refuzul de a discuta reformele cu un asemeneaguvern, care ar fi dat faliment, dar le vor vota în prezen¡a altui guvern,„stråin prin alcåtuirea lui de orice preocupare de partid, nepângårit degre¿elile ¿i de patimile trecutului“. Iar, în final, în mod ipocrit ¿i plin dediversiune: „Nådåjduim cå egoismul guvernan¡ilor no¿tri de azi nu va mergepânå acolo încât så împiedice prin prezen¡a lor, odioaså ¡årii, înfåptuireareformelor a¿teptate de România Nouå“. Semnau: C. Argetoianu, I.C. Atanasiu, Ioan Seftoiu, P. Bujor, A. Mitache, I.C. Grådi¿teanu, N. Coandå, P. Cantili, C. Pariano, M. Chiri¡escu, N. Enå¿escu2.

Normal ar fi fost så se vinå cu un nou proiect de lege spre a se constatacel pu¡in buna inten¡ie, dar declara¡ia acestor senatori vådea o puternicåînclinare spre diversiune ¿i, astfel, spre o amânare a reformelor. Paul Bujor,de¿i semnase declara¡ia, dore¿te så dea o explica¡ie, anume cå are credin¡acå reformele vor fi largi, democratice, dar nu cu guvernul actual. I.I.C.Bråtianu considerå declara¡ia påtima¿å. ¥n¡elege violen¡a lui C. Argetoianu,dar nu ¿i atitudinea lui Paul Bujor, care este liberal3.

1 Ibidem, nr. 13, ¿ed. din 30 mai 1917, p. 143 ¿i urmåtoarele.2 Ibidem, p. 147.3 Ibidem, pp. 148-149.


¥ntr-o declara¡ie, semnatå de A. Mitache, I. Gheorghiade, I. Dumitrescu,se exprimå acordul de principiu la reformå, înså, cu un alt guvern, celexistent fiind vinovat de dezastrul ¡årii. ¥¿i rezervå dreptul ca, dupåîncheierea påcii, så supunå unei amånun¡ite analize activitatea guvernuluiI.I.C. Bråtianu1.

Dr. Toma Ionescu constatå, cu mirare, cå majoritatea senatorilor n-auîn¡eles importan¡a ¿i amploarea reformelor. Existå unii oameni care auscris foarte mult despre ¡årånime, propunând remedii, iar în fa¡areformelor se ab¡in. Cele mai multe discursuri din Camerå ¿i Senat aufost concepute spre a genera urå ¿i nedreptate. ¥n realitate, ace¿ti oameninu vor så renun¡e la privilegiile economice ¿i politice garantate de vechiulsistem. Liberalul C. Alessiu considerå cå reformele constituie „o adevåratårevolu¡ionare a a¿ezåmintelor noastre politice“. Unirea tuturor este necesaråîn asemenea împrejuråri. Considerå cå trebuie înlåturatå prevedereaegalitå¡ii loturilor ¡åråne¿ti la împroprietårire, precum ¿i indiviziunea lor.C. Dissescu declarå cå aduce anumite critici proiectului de lege, care,de¿i vor convinge, nu vor învinge, întrucât „metodele politice de a guverna¿i a lucra în parlament, de¿i învechite, uzate, muribunde, sunt încå învia¡å“. ¥n principiu, este înså de acord cu proiectul. P. Missir constatåunele caren¡e, men¡inându-se totu¿i la modul general de dezvoltare a lor.C. Pariano se declarå în favoarea reformelor, dar nu sub un guvern Ion I.C. Bråtianu, „care ¿i-a fåcut o putere din slåbiciunile noastre, de careabuzeazå ¿i uzeazå în toate ¿i în tot“, ceea ce era, evident o exagerarepornitå din patimå politicå. N. Coandå, ca partizan al lui N. Filipescu, nupoate fi, desigur, decât adversar al lui Ion I.C. Bråtianu ¿i programuluisåu de reforme. Va vota totu¿i reformele, care sunt de ordin na¡ional, ¿inu guvernamental2.

Mai profund ¿i mai temeinic se referå asupra reformelor D. Dråghicescu,membru al Partidului Liberal. Constatå cå dezbaterile se poartå în jurulunor teorii de ordin general, deci mai mult în jurul reformelor, decât asupralor. Reformele nu sunt generate din inten¡iile guvernului, din sentimente,ci din necesitå¡i obiective, de¿i nici bunele inten¡ii, nici sentimentele nutrebuie omise. Declarå cå are vederi de stânga ¿i cå s-ar fi înscris în PartidulSocialist: „Dacå s-ar fi gåsit un partid socialist, nu în frunte cu marelepatriot bulgar Racovski, ci cu un ¿ef socialist român, eu m-a¿ fi înscris înpartid. Dar m-am înscris în partidul liberal pentru cå aici am gåsit oameni

1 Ibidem.2 Ibidem, pp. 183-223.


cu cari pot så colaborez în direc¡ia vederilor mele“. Despre „Partidul Muncii“afirmå cå nu e un partid socialist, neavând nici o doctrinå proprie1.

¥n mod vådit nemul¡umi¡i de e¿urarea tentativei lor, senatorii semnatariai declara¡iei prezentatå de C. Argetoianu au fåcut propunerea de a se dezbateîn ¿edin¡å secretå „modul în care guvernul în¡elege a conduce rela¡iunileexterne ale ¡årii“2, ceea ce desigur constituie o nouå diversiune, în scopulde a abate discu¡iile asupra altor probleme, decât cea a reformelor.

Conservatorul-democrat G. Bråtå¿anu afirmå cå partidul såu a fost demultå vreme pentru reforme. Acum le accepta, de¿i nu le-a dorit. Consideråcå cel mai bine ar fi dacå reformele s-ar vota în unanimitate3.

Dupå alte luåri de cuvânt, mai pu¡in semnificative, în ¿edin¡a din 20iunie 1917 se voteazå, prin apel nominal, luarea în considera¡ie a proiectelorde reforme: 79 pentru, 5 contra. E votat apoi proiectul de lege: acela¿i rezultat4.

Referindu-se la votarea proiectului de lege în Parlament, H. Stahlconsemna: „Spre cinstea ¡årii, to¡i marii proprietari latifundiari, afarå ded-nii Nestor Cincu, la Camerå, Pariano, Argetoianu ¿i Iona¿ Grådi¿teanula Senat, au votat, cu un patriotism ce nu poate fi îndeajuns låudat, ¿iexproprierea ¿i reforma electoralå, chiar de au fost con¿tien¡i de multelelacune ale reformelor“5.

La 15 decembrie 1917, regele prezenta Mesajul tronului în fa¡aCorpurilor legiuitoare întrunite la deschidrea unei noi sesiuni. Se exprimasatisfac¡ia pentru reformele votate, considerate „o mare operå de solidaritatena¡ionalå“, atât de mult doritå. Sunt elogiate actele de vitejie ale osta¿ilorromâni în vara anului 1917. Dar, oricât de mari ¿i dureroase vor fi jertfele,råsplata lor va veni cu certitudine, cåci va veni desigur „ziua hotårâtoare,când se va stabili în rela¡iile dintre popoare domnia dreptului ¿i a libertå¡ii“6.

1 Ibidem, pp. 224-231.2 Ibidem, nr. 24 din 18 iunie 1917, p. 241.3 Ibidem, pp. 243-248.4 Ibidem, pp. 274-275.5 H. Stahl, op. cit., p. 18.6 D.A.D., ses. 1917-1918, nr. 1, ¿ed. din 15 decembrie 1917, p. 1.

CAPITOLUL V

E¿uarea guvernårii conservatoareîn revizuirea marilor reforme, ratificarea tratatului de pace

din 1918 ¿i darea în judecatåa guvernului liberal

¥n ¿edin¡ele ulterioare, Parlamentul nu mai dezbate, deputa¡ii ¿i senatoriinefiind în numår. Aceastå situa¡ie se men¡ine pânå la 15 martie 1918, cândsesiunea se încheie. La 26 ianuarie/8 februarie 1918, guvernul Ion I.C.Bråtianu-Take Ionescu a demisionat, în ziua urmåtoare se încheie pacea dela Brest-Litovsk dintre Austro-Ungaria ¿i Ucraina, iar la 29 ianuarie/11februarie 1918 se formeazå un nou guvern, condus de generalul Al.Averescu, în vederea tratativelor pentru încheierea påcii cu Puterile Centrale,consecin¡å directå a pråbu¿irii frontului de est al Alia¡ilor. La 18 februarie/3 martie 1918, se încheie pacea de la Brest-Litovsk între Rusia sovieticå ¿iGermania, la 20 februarie/5 martie se semneazå un protocol pentruprelungirea armisti¡iului cu Puterile Centrale. La 5/18 martie 1918, seformeazå un guvern conservator condus de Al. Marghiloman, care semneazåTratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale, la Buftea, iar, la 24 aprilie/7 mai 1918 semneazå tratatul de pace de la Bucure¿ti, prin care se luaRomâniei Dobrogea ¿i o fâ¿ie din cununa Carpa¡ilor spre Transilvania, însuprafa¡å de 5 600 de kilometri påtra¡i.

¥n luna mai s-au desfå¿urat alegerile pentru noul Parlament, careavea sarcina de a ratifica tratatul de pace cu Puterile Centrale, så avizezestabilirea råspunderilor cu privire la pretinsa violare a Constitu¡iei, odatå cu intrarea în råzboi, så stabileascå noile hotare, autonomiaprovincialå ¿i descentralizarea, revizuirea deciziilor de reforme alefostei Constituante. La 25 mai/7 iunie 1918, Al. Marghiloman notacu satisfac¡ie cå alegerile se desfå¿urau în lini¿te, cu mul¡i votan¡i. ¥nafara lui Al. Averescu, ales de 4 ori, orice opozi¡ie nu va mai aveasucces. Partizanii lui P.P. Carp nu au nici o importan¡å: „Carp n-a


în¡eles ridicolul «grupului såu» – a¿a se intituleazå –, compus exclusivdin «prefec¡ii» såi“1.

Alegerile au decurs în condi¡iile speciale ale råzboiului, votându-sedupå listele electorale întocmite în 1916. Mul¡i erau dispåru¡i, al¡i alegåtorinoi n-au fost inclu¿i în liste. S-a votat totu¿i în lini¿te, guvernul ob¡inândceea ce dinainte ¿tia cå are så ob¡inå, adicå majoritatea2.

Mesajul tronului era alcåtuit, ca de obicei, de cåtre primul ministru.Al. Marghiloman mårturise¿te el însu¿i acest lucru. Regele se aråta våditnemul¡umit de situa¡ia creatå prin pacea de la Bucure¿ti: „La Consiliu, amcitit proiectul de mesagiu pe care l-am redactat. Trece fårå modificåri. Ideeapoliticå e repede în¡eleaså de Arion“, – apoi în audien¡å la rege: „Examinezcu regele Mesagiul pe care i-l las. La prima citire, nici o obiec¡iune. Regelenu are så-l mai revadå în Consiliu. Ce solemn lucru era pe timpul regeluiCarol I! Regele îmi înapoiazå, a¿a cum îl redactasem noi, decretul-legepentru Consiliul Superior economic“3.

La 3/16 iunie 1918, soseau parlamentarii la Ia¿i, în scopul deschideriinoilor Corpuri legiuitoare. Parlamentarii guvernamentali s-au întrunit lalocuin¡a lui Al. Marghiloman, spre a proceda la darea în judecatå aguvernului I.I.C. Bråtianu. ¥naintea deschiderii Parlamentului, Al. Marghiloman merge din nou la rege, care-i înmâneazå unele modificårila Mesaj: „încearcå mai ales så evite rândurile privitoare la «prietenie» derestabilit cu Puterile Centrale“. Primul ministru se aratå neînduplecat fa¡åde aceastå din urmå modificare, primind totu¿i så facå alte modificåri cerute.A doua zi, 4 iunie 1918, din nou la rege: „Mare turburare ¿i rezisten¡åpentru pasagiul privitor la «amici¡ie». Schimb cuvântul: netezit, prinpregåtit, care anun¡å mai mult o amici¡ie care va så vie [...]. ¥n sfâr¿itsemneazå, dupå ce ¿i-a pus ¿i luat de douå ori condeiul“4.

Regele, a¿adar, a iscålit în silå Mesajul tronului. Cu toate cå era bolnav,a venit la deschiderea Parlamentului, la 4/17 iunie 1918, fiind primit curåcealå de majoritatea conservatoare: „Adunarea destul de rece la intrarearegelui“. Mesajul este citit în ¿edin¡a comunå a Corpurilor legiuitoare, carese separå dupå aceea5.

1 Al. Marghiloman, Note politice, vol. III, pp. 539-540.2 Ibidem, pp. 534-536.3 Ibidem, p. 546.4 Ibidem, p. 547.5 Ibidem, pp. 548-549.


¥n ¿edin¡a Camerei din 6 iunie 1918, se prezintå de cåtre N. Murgå¿anuproiectul de råspuns la Mesajul tronului, în prezen¡a a 168 de deputa¡i.Se amintea problema aprobårii semnårii tratativelor de pace cu PuterileCentrale, considerându-se propice reluarea rela¡iilor de prietenie din trecut:„Condi¡iunea de stat neutru creatå României prin tratatul de pace îi vapermite så påstreze bune raporturi interna¡ionale cu celelalte state“. Semai men¡iona cå Adunarea Deputa¡ilor nu concepea restaurarea ¡årii fåråaplicarea celor douå reforme1.

Primul care ia cuvântul la dezbateri este conservatorul I.G. Tufescu,deputatul la colegiul III de Ia¿i. Considerå cå Mesajul tronului a prezentatveridic situa¡ia, pacea trebuind så fie ratificatå, întrucât nimic nu se maipoate schimba. Constatå cå „nu e a¿a rea precum se pare ¿i cå e cea maibunå care se poate ob¡ine în aceste împrejuråri“, ceea ce era desigur oabera¡ie, generatå de atitudinea påtima¿å fa¡å de liberali, pe care-i criticåaspru pentru cå „au pricinuit nenorocirea ¡årii“. Numai dupå ratificareapåcii vine rândul reformelor. Apoi sus¡ine cå trebuie luate måsuri contracelor ce au introdus ¡ara în råzboi pentru a nu o mai putea face niciodatå.Conservatorii n-au de ce så procedeze cu menajamente fa¡å de liberali.Propune ca reforma agrarå så se facå imediat, spre a se consolidaproprietatea privatå în noile condi¡ii create pe plan interna¡ional2.

Conservatorii erau gata de revan¿å fa¡å de adversarii lor politici deîn totdeauna, proferând la adresa lor tot felul de amenin¡åri, cåutând a lerestrânge pe cât posibil opera de reforme adoptatå în Parlamentulprecedent, a o amâna sau, în parte, chiar modifica în interesullatifundiarilor. Astfel, tânårul conservator Dinu Arion atacå ¿i el „oligarhialiberalå“. Dupå opinia sa, Partidul Liberal n-a constituit o asocia¡ie deidei, ci una de interese, folosind cu iscusin¡å arma demagogiei, frazeologia,fa¡å de un popor lipsit de educa¡ie civicå. Dar fåceau oare liberalii„demagogie“, propunând o reformå agrarå largå ¿i votul universal, încondi¡iile unei rezisten¡e îndârjite a latifundiarilor conservatori? ¥n oricecaz, nu! Conservatorii erau con¿tien¡i cå reformele, ori de unde ar veni,aveau un ecou profund în opinia publicå, pe care nu o vroiau ostilå. ¥nnoile condi¡ii create dupå pacea de la Bucure¿ti cu Puterile Centrale, cuto¡ii, fårå excep¡ie, se pronun¡å pentru o reformå agrarå, dar altfelconceputå, situându-se împotriva sau pentru amânarea votului universal,

1 D.A.D., ses. extraord. 1918, nr. 5, din 6 iunie 1918, pp. 37-40.2 Ibidem, pp. 76-78.


pentru care considerau cå nu este pregåtitå ¡ara. Dinu Arion însu¿i sus¡inereforma agrarå, dar în privin¡a votului universal afirmå cå este altåproblemå, neputându-se rezolva cu el totul. Considerå cå mai întâi estenecesarå educa¡ia civicå1.

Exista o opozi¡ie în Parlament formatå din independen¡i, na¡io-nali¿ti-democra¡i ¿i proaspåtul „Partid al Muncii“, liberalii refuzând såparticipe la alegeri. Din partea Partidului Na¡ionalist-Democrat,I.Zelea-Codreanu contestå conservatorilor meritele pe care ¿i le asumå.Marii proprietari actuali nu mai sunt urma¿ii vechilor boieri, oligarhia detradi¡ie, cea råzboinicå, boierimea terminându-¿i misiunea în secolul alXVII-lea. Guvernul are de executat o pedeapså: taie din corpul patriei obucatå. O face cu durere, dar o acceptå. Guvernul, dacå se vrea dornic deprogres, så aplice votul universal ¿i reforma agrarå, apoi så lase putereapoporului2.

I. Petrovici, conservator, considerå cå România iese dintr-un råzboi încare a intrat nepregåtitå. Pacea este dureroaså, dar trebuie votatå. I.I.C. Bråtianua comis o aventurå. Se pronun¡å mai întâi pentru reforma administrativå,apoi pentru reforma agrarå, iar votul universal avea nevoie de amânare3.Pentru ratificarea tratatului de pace, se pronun¡å ¿i deputa¡ii M. Vågåunescu¿i D.P. Mazilu. Acesta din urmå, conservator, se pronun¡å pentru o reformåagrarå ¿i una sufleteascå4 Cât despre votul universal, nici o referire.

Gr. Trancu-Ia¿i, lider al „Partidului Muncii“, considerå cå proiectelede legi prezentate de liberali ¿i conservatori „nu sunt decât un mijloc caguvernan¡ii så se strecoare prin greutå¡ile momentului“. Partidul såu aopus proiecte proprii de reforme care prevedeau mai mult, anumena¡ionalizarea solului, a produc¡iei, cultivarea intensivå ¿i industrializareaagriculturii. Criticå formula din Mesaj, potrivit cåreia Parlamentul esteexpresia liberå a ¡årii, deoarece a rezultat din presiunea politicå. Alegeriles-au fåcut dupå vechile colegii. Partidul såu se mândre¿te cå a votat contrareformelor, neavând încredere în posibilitatea realizårii lor. El se opuneenergic contra oricåror modificåri ale Constitu¡iei, precum ¿i aplicåriisau împiedicårii aplicårii „revendicårilor ob¡inute de ¡arå“5, adicå areformelor.

1 Ibidem, pp. 79-82.2 Ibidem, pp. 82-86.3 Ibidem, pp. 86-88.4 Ibidem, pp. 86-88.5 Ibidem, pp. 94-95.


Conservatorul I.D. Berindei declarå cå s-a raliat unor „oameni de seamå,patrio¡i lumina¡i, cari în clipele actuale au avut mai mult credit fa¡å deputerile învingåtoare, spre a putea duce la un sfâr¿it acceptabil negocierilede pace!“, fiind singurii care o puteau face. Considerå cå prin intrarea înråzboi s-a istovit în zadar floarea na¡iunii. Pacea constituie singura solu¡ie¿i trebuie votatå. ¥l surprinde ideea votului universal pentru o ¡arå deanalfabe¡i. Mai întâi educa¡ie, culturå ¿i apoi vot universal. ºåranului îi trebuiepåmânt, nu vot universal. Sus¡ine înså cå o proprietate de pânå la 1 000 de haså råmânå intangibilå1.

Din partea opozi¡iei, generalul Al. Averescu afirmå cå discursurile, cucât au o formå mai elegantå, cu atât au un con¡inut mai modest. Pacea cuPuterile Centrale este un lucru foarte dureros. El a participat, în calitate deprim-ministru, la convorbirile cu O. Czernin ¿i Richard von Kühlmann,delega¡ii Austro-Ungariei ¿i Germaniei. Guvernul î¿i asumå prea multemerite în aceastå privin¡å. ¥n final, face o declara¡ie pe care o cite¿te înCamerå. Considerå cå Parlamentul a fost divizat fårå motive temeinice,încât cel actual nu este decât o continuare a celui precedent. Reformelevotate în 1917 trebuie aplicate. ¥n proiectul de råspuns la Mesaj se men¡ionacå se „va vota revizuirea Constitu¡iei“, fårå a se aminti cå modificåri înConstitu¡ie s-au fåcut deja în anul trecut: „Aceste modificåri au fost introdusecu respectul tuturor formelor constitu¡ionale, ele constituie un fapt împlinit¿i nesocotirea lor ar însemna nimic mai pu¡in decât o loviturå de stat“.O modificare a Constitu¡iei poate fi fåcutå numai în sensul lårgirii reformelor,dar nu ¿i al restrângerii lor. Se pronun¡å cu energie contra oricåror tendin¡ede restrângere a bazei reformelor deja votate2.

A.C. Cuza sus¡ine cå Parlamentul n-are decât så voteze pacea, care nueste a ¡årii, ci a oligarhiei. ¥i criticå pe D.D. Påtrå¿canu ¿i C. Stere, care auråmas la Bucure¿ti, ei fiind contra intrårii în råzboi de partea Antantei.Guvernul preferå så tacå la cele afirmate de generalul Al. Averescu, påstrândo rezervå prudentå. ¥n privin¡a reformei agrare, A.C. Cuza sus¡ine caîmproprietårirea så se facå prin ob¿te, ¿i nu individual. Nu este împotrivavotului universal, dar acesta nu rezolvå totul. Mai trebuie o reformåadministrativå, descentralizarea ¿i schimbarea în prezidarea alegerilor. Acumse aflå în fa¡å cu cealaltå jumåtate a oligarhiei politice, conservatorii, darnu vor sta nici ei prea mult la putere3.

1 Ibidem, nr. 10, ¿edin¡a din 12 iunie 1918, pp. 97-99.2 Ibidem, pp. 99-105.3 Ibidem, pp. 105-107.


Conservatorul C. Fortunescu considerå ca singur vinovat de dezastrul¡årii pe I.I.C. Bråtianu, care, încå din 1914, se angajase fa¡å de Rusia,în¿elând pe regele Carol I. Luând acea hotårâre, nimeni nu l-a mai clintitdin drumul såu. Trebuia så råmânå ¡ara pe fåga¿ul ales, acela alåturi dePuterile Centrale, I.I.C. Bråtianu a mistificat totul. Liberalii au practicatdintotdeauna un sistem politico-comercial: „¥n timpul catastrofei României,el a fost dus pânå la virtuozitate ¿i restrâns în alte domenii create ad-hoc“.Evident, acestea nu erau decât exageråri påtima¿e fa¡å de guvernul Ion I.C.Bråtianu, cåruia-i nega cele mai bune realizåri ale sale, îndeosebi adoptareareformelor ¿i intrarea în råzboi. C. Fortunescu atacå politica de sentimentea guvernului I.I.C. Bråtianu, sus¡inând, în locul acesteia, una de ra¡iune, decalcule reci, locul României în Orientul european fiind alåturi de Imperiulgerman. Cere ca I.I.C. Bråtianu så fie pedepsit; la fel cer deputa¡iiconservatori: C.N. Toneanu, care sus¡ine cå proiectul de dare în judecatå aguvernului Ion I.C. Bråtianu este singurul menit a salva viitorul ¡årii, precum¿i C.A. Stoianovici. Acesta din urmå se pronun¡å pentru formula proprietå¡iimijlocii, anun¡atå de Al. Marghiloman, care så permitå ¡åranului så facåagriculturå pe o suprafa¡å mai mare, ca ¿i cum ar fi fost posibil a¿a ceva încondi¡iile unei acute lipse de påmânt pentru majoritatea ¡årånimii. De fapt,se cautå restrângerea bazei reformelor liberale. ¥n privin¡a votului universal,considerå cå mai întâi este necesarå o educa¡ie cetå¡eneascå, deci inversdecât liberalii. Judecarea guvernului ¿i ratificarea påcii mai sunt sus¡inute¿i de deputatul conservator Tache Georgescu1.

C. Stere face cunoscut cå de doi ani ¿i jumåtate n-a mai luat cuvântul înParlament. Pe atunci, deputa¡ii care sus¡ineau intrarea imediatå a Românieiîn råzboi nu-i permiteau aproape, så vorbeascå. Astfel, A.C. Cuza îl atacå de15 ani. Declarå cå n-a candidat în numele vreunui partid, ci al såu personal.Dacå se va înfiin¡a un partid apropiat convingerilor lui, va intra în el. Arefuzat un portofoliu de ministru oferit de Al. Marghiloman, råmânând încontinuare pre¿edinte al Sfatului ºårii de la Chi¿inåu. El a protestat contratratatului de pace de la Bucure¿ti din 1913. România a intrat nepregåtitå înråzboi ¿i cei vinova¡i de aceasta vor råspunde. Convingerea lui foarte temeinicåa fost cå Rusia nu poate învinge în råzboi. Nu putea fi politicå na¡ionalåaceea care primejduia de moarte statul român prin alian¡a cu Rusia. Basarabias-a eliberat fårå interven¡ia statului român, pentru cå guvernul aliase ¡ara cucålåul poporului basarabean, adicå Rusia. Afirmå apoi cå guvernul liberal numai poate fi criticat, atunci când este vorba de reforme, ele trebuind a fi

1 Ibidem, p. 117-129.


aplicate a¿a dupå cum au fost votate. ¥n 1917, s-a votat numai principiul, nu¿i legea electoralå. Dacå nu se va vota o lege conformå cu principiul votat seva încålca fårå îndoialå Constitu¡ia, care poate fi modificatå doar dupåorganizarea unor alegeri conforme cu prevederile sale, dupå modificarea din1917. Românii din teritoriile reunite nu vor admite limitarea dreptului devot, ci votul universal. C. Stere conchide cå chezå¿ia viitorului nu poate fidecât convocarea unei Constituante alese pe baza votului universal1.

Guvernul Al. Marghiloman avea astfel o opozi¡ie viguroaså din parteadeputa¡ilor Al. Averescu ¿i C. Stere, care nu vroiau så admitå limitarea bazeireformelor. Regele nu era de acord cu darea în judecatå a guvernului IonI.C. Bråtianu. ¥ntr-o audien¡å, suveranul îi atrågea aten¡ia lui Al. Marghilomancå Stere va cåuta så-i facå dificultåti în privin¡a reformelor, asociindu-se cuAl. Averescu: „Regele spune cå vrea så må fereascå de orice dificultate –noteazå Al. Marghiloman la 17 iunie; este încântat de declara¡ia antantiståfåcutå de Averescu, fiindcå aceasta îl va certa cu germanii. Convin cå germaniisunt încå supåra¡i pe mine, fiindcå m-am dat de partea dinastiei. ºin såreamintesc, din timp în timp, acest mic serviciu [..]“2.

¥n Camerå, dezbaterile la proiectul de råspuns la Mesajul tronului seapropiau de sfâr¿it. Vicepre¿edintele Adunårii, Lascår Antoniu, se pronun¡apentru judecarea guvernului Ion I.C. Bråtianu, care, încå din septembrie1914, hotårâse alåturarea, în perspectivå, la Antantå, råmânând doar de aalege momentul potrivit. N. Mitescu, raportorul proiectului de råspuns laMesaj, considerå neîntemeiate criticile generalului Al. Averescu. Propune såse modifice legea organizårii judecåtore¿ti, spre a se înfiin¡a o Curte de Casa¡iecare så judece guvernul liberal. Reformele se vor înfåptui, doar dupå ratificareapåcii. Vicepre¿edintele Consiliului de Mini¿tri ¿i ministrul de Externe, C.C. Arion, constatå cå au vorbit mul¡i, în afarå înså de autorii „råzboiuluisinistru“, adicå liberalii, care au preferat så nu vinå în Parlament. Constituantaliberalå a fost dizolvatå pentru cå nu a mai vrut så-¿i îndeplineascå mandatul.Partidul Conservator nu se solidarizeazå cu promisiunile de reforme liberale¿i nici cu råspunderea în råzboi. Guvernul conservator are o situa¡ie grea.Datoriile de råzboi impuse prin tratatul de pace trec de trei miliarde lei.Partidul Conservator vrea un vot universal, vrea så se dea ¿i påmânt ¡åranilor,dar fårå scåderea productivitå¡ii. Transferul de proprietate nu se poate faceprin revolu¡ie, ci prin evolu¡ie. Så nu se agite ¡åranii, pentru cå nu numai eiau luptat în råzboi,ci to¡i, inclusiv marii proprietari3.

1 Ibidem, nr. 11, ¿ed. din 13 iunie 1918, pp. 131-136.2 Al. Marghiloman, op. cit., vol. III, pp. 550-551.3 D.A.D., 1918, nr. 11, din 13 iunie 1918, pp. 136-158.


Liderii Partidului Conservator, mari mo¿ieri, puneau astfel deschisproblema revizuirii reformelor liberale ¿i restrângerea bazei de aplicare.Nu puteau afirma public tot ceea ce gândeau, dar inten¡ia lor în Parlamentera clarå, fiind combåtutå ca atare de unii membri ai opozi¡iei.Primul-ministru Al. Marghiloman ia cuvântul în finalul dezbaterilor,precizând punctele de vedere ale partidului såu. El constatå cå existå oquasi-unanimitate cu privire la votarea tratatului de pace ¿i stabilireasanc¡iunilor, ca ¿i când ar fi fost deosebit de dificilå realizarea unei majoritå¡iîn acest sens într-un Parlament dominat de conservatori.

Dintre to¡i, doar generalul Al. Averescu a fåcut rezerve.Al. Marghiloman mai constatå cå partidului såu, care a fost contra intråriiRomâniei în råzboi, i-a revenit sarcina de a încheia pacea. El, Al. Marghiloman, ¿i-a fåcut studiile în Fran¡a, låsând acolo prieteni, dar arenun¡at la toate pentru cå era la mijloc Rusia, a cårei victorie în råzboi ar fiînsemnat desfiin¡area statului român. Prin pace, a salvat tot ce se putea salva,Partidului Conservator revenindu-i greaua misiune de a reclådi ¡ara. Reformaagrarå nu este definitiv stabilitå, a¿a cum cred unii. Ea trebuie luatå de lacapåt, întrucât legiuitorul a såvâr¿it o mare gre¿ealå, decretând inalienabilitatealoturilor ¡åråne¿ti. Påmântul trebuie så se transforme prin cumpårare. Apoi,nu trebuie ciopâr¡itå în loturi mici proprietatea mare, ci împår¡itå în loturimari, pentru ¡åranii înståri¡i, pentru cå nu se va putea acorda påmânt tuturor¡åranilor. Reforma agrarå va fi fåcutå potrivit concep¡iei Partidului Conservator,prin urmare cu multå chibzuin¡å, fiind ultima ce va mai putea fi realizatå.Liberalii au votat un principiu, au proclamat un program politic, dar nu oreformå, care abia urmeazå så se facå printr-o lege specialå. Legile organicevor fi promulgate în 6 luni de la eliberarea ¡årii. Nici votul universal nu esteo reformå, ci tot un principiu. Parlamentul ales nu poate modifica Constitu¡ia,fiind necesarå alegerea unei Constituante, dar nu prin vot universal. Nuconsiderå necesarå tirania votului obligatoriu: „E un interes superior casufragiul universal de la început så nu fie dezorientat prin decapitarea a totce-l poate introduce“1. ¥n realitate, pe Al. Marghiloman îl nemul¡umeaproblema reformelor, fiind våditå inten¡ia sa ¿i a partidului såu de a le atenua,pe cât posibil, în favoarea latifundiarilor, înainte de a le aplica.

Dupå discursul de încheiere al primului ministru, s-a pus la vot luarea înconsidera¡ie a proiectului de råspuns la mesajul tronului: 156 de votan¡i, 150pentru, 6 contra2. Deputatul I. Teodorescu se ridicå împotriva atitudinii

1 Ibidem, nr. 12 din 14 iunie 1918, pp. 158-163.2 Ibidem, p. 163.


primului-ministru fa¡å de Constitu¡ia deja modificatå de Parlamentulprecedent. Considerå cå Al. Marghiloman a declarat, fårå echivoc, cå seopune votului universal direct, egal ¿i secret, înscris în Constitu¡ie în 1917.Protesteazå împotriva men¡inerii poporului român, din punct de vedere politic,în urma unor state mai înapoiate din punct de vedere economic. El constatåcå nu este nimic neclar în Constitu¡ia din 1917. Guvernul n-are decât såaplice votul universal, promulgând o lege electoralå în spiritul principiuluiînscris, nemaifiind nevoie de altå Constituantå. A¿adar, guvernul conservatorprocedeazå råu prin inten¡ia de a încålca Constitu¡ia. Modul acesta de a lucra,al conservatorilor la putere, va avea consecin¡e nefaste pentru partidul lor.Gr. Trancu-Ia¿i protesteazå ¿i el contra atitudinii primului ministru. Declaråcå este surprins de afirma¡iile acestuia cu privire la inten¡ia de a nu aplicaConstitu¡ia din 1917 ¿i de a nu aplica votul universal. Prin aceasta, nu se facealtceva decât încålcarea Constitu¡iei. ¥ncålcåri se mai fac ¿i în alte cazuri:edictarea obligativitå¡ii muncilor agricole, decretarea unor legi sub rezervaratificårii lor de cåtre Parlament etc. Prin urmare, în concep¡ia conservatorilor,Constitu¡ia este respectatå numai în interes de partid. Afirmå apoi cå PartidulConservator este de multå vreme adversar vehement al reformelor democratice,îndeosebi al votului universal, direct, egal ¿i secret. Supus votului, proiectulde råspuns la Mesaj este admis în unanimitate1.

¥n Senat, dezbaterile la proiectul de råspuns la Mesajul tronului aveauså se concretizeze prin acelea¿i aspre acuza¡ii adresate guvernului IonI.C. Bråtianu, prin reluarea rela¡iilor cu Puterile Centrale, ratificareatratatului de pace, tendin¡a de restrângere a reformelor. Astfel, senatorulconservator dr. D. Niculescu face un lung rechizitoriu guvernului liberal,acuzându-l pe Ion I.C. Bråtianu de dezastrul ¡årii. C. Rådulescu-Motruafirmå cå cei vinova¡i nu se aflå în Parlament, Partidul Liberal ab¡inându-sede la vot ¿i îndemnându-i pe to¡i cetå¡enii så procedeze la fel. Consideråimoralå aceastå grevå politicå. Apoi, fårå temei ¿i tenden¡ios, afirmå cå,de¿i au introdus în Constitu¡ie votul obligatoriu, liberalii în¿i¿i nu-l respectå,ca ¿i cum despre respectarea votului obligatoriu era vorba în acele momentedeosebit de grele. ¥n fond, conservatorii profitau de un e¿ec temporar alguvernului liberal, care nici måcar nu depinsese de voin¡a lui, ci de factoriexterni, printre care pråbu¿irea frontului rusesc, în primul rând, spre aîndrepta atacuri påtima¿e contra sa, neiertându-i presiunea såvâr¿itå asupralor, în scopul adoptårii reformelor. Unii dintre conservatori, care nu eraumo¿ieri, aveau totu¿i puncte de vedere deosebite de cele ale latifundiarilor,

1 Ibidem, pp. 163-164.


pronun¡ându-se pentru aplicarea reformelor, a¿a precum fuseserå votate în1917. C. Rådulescu-Motru era unul dintre ace¿tia. El critica numai politicaexternå a guvernului liberal, considerând-o politicå de sentimente, cerândrevenirea la rela¡iile normale cu Puterile Centrale1.

¥n privin¡a politicii interne, C. Rådulescu-Motru apreciazå cå reformaagrarå nu va avea în vedere satisfacerea necesitå¡ilor ¡åranilor. Nu estegre¿itå, dar este unilateralå. Solu¡ia cea mai bunå, dupå opinia sa, este de aîmbina ambele necesitå¡i: „Så înål¡åm demnitatea ¡åranului, så ¡intim prinproprietate la bunuri care nu se calculeazå în bani, este adevårat, dar cariaduc roadele lor mai târziu“. Referitor la reforma electoralå, are un punctde vedere deosebit de cel guvernamental conservator, despre care credea cåeste de acord cu votul universal, direct, egal, secret ¿i obligatoriu. ¥n Cameråa auzit vorbindu-se de „temperarea acestui principiu“, prin adoptarea votuluiplural. C. Rådulescu-Motru declarå cå nu poate sus¡ine votul plural, care econtradictoriu ¿i greu de aplicat. Problema care se pune este aceea de ¿ti cuclaritate dacå guvernul conservator ¿i Parlamentul admit reformele a¿a cumau fost înscrise în Constitu¡ie. El se ridicå cu hotårâre contra diminuåriicaracterului ¿i con¡inutului reformelor de cåtre Parlament ¿i guvernulconservator: „Dacå vom leza principiile acestor reforme ¿i le vom tempera,vom da impresiunea cå vom face un pas înapoi. ªi aceasta, d-lor, nu cred cåeste bine. Este o eroare veche, acreditatå de cei interesa¡i, pårerea cå doctrinaconservatoare este în opozi¡ie cu binele poporului ¿i cu drepturile poporului.O doctrinå conservatoare poate foarte bine så se împace ¿i cu sufragiuluniversal ¿i cu împår¡irea de påmânturi la ¡årani“2.

A¿a-i plåcea så creadå lui C. Rådulescu-Motru ¿i a¿a vroia el så fieconservatorismul, dar era exact contrariul. Nu eroarea era veche, ci practicapoliticå ¿i socialå a Partidului Conservator de a se opune cu obstina¡ieoricåror reforme. Prin atitudinea sa mai realistå, C. Rådulescu-Motru cautåa propune fortificarea conservatorismului, îndreptarea lui pe o cale ra¡ionalå,fårå a-¿i da seama cât de zadarnicå era încercarea de a revitaliza un organismpolitic devenit anacronic prin lipsa constantå de adaptare la realitå¡iletimpului. De aceea, sus¡ine cå Al. Marghiloman are de dus acum o luptåcontra egoismului propriului partid, vizând prin aceasta spiritul reac¡ionar¿i agresiv al latifundiarilor contra reformelor. Va trebui så deschidå, prinurmare, larg u¿ile partidului pentru toate marile reforme spre a se identificacu interesele majore ale ¡årii3.

1 D.S., ses. 1918, nr. 8, ¿ed. din 15 iunie 1918, pp. 64-84.2 Ibidem, pp. 85-86.3 Ibidem, pp. 86-87.


Profesorul de istorie Ilie Bårbulescu învinuie¿te guvernul liberal pentruintrarea în råzboi, considerând-o o nålucire, o superficialitate ¿i o ignoran¡åîn problemele interne ¿i externe, conducerea ¡årii fiind o ¿tiin¡å, nu cevaderizoriu pe lângå alte ocupa¡ii1. Generalul C. Iancovescu se ridicå împotrivaacuza¡iilor lipsite de temei referitoare la intrarea în råzboi. El sus¡ine cå afost angajat în politica guvernelor precedente, din care a fåcut parte caministru de Råzboi, dar acum nu mai are nici un angajament fa¡å de nimeni.Fost ministru de Råzboi în ultima guvernare liberalå, declarå cå este suprinsde „u¿urin¡a ¿i lipsa de sinceritate cu care se discutå în genere situa¡ia atâtde precarå a ¡årii, provocatå de o chestiune atât de mare ¿i de a ocoliadevårul, cåutând a arunca vina asupra unor anumite persoane sau grupåripolitice, cari ar fi pregåtit råzboiul ¿i ar fi intrat în acest råzboi cu armatanepregåtitå. A pune astfel chestiunea este a denatura adevårul“2.

Senatorii conservatori, vådit irita¡i, îi repro¿eazå cå nu este independent,cum a declarat, ci de partea unui partid. C. Iancovescu råspunde cå e liberså-¿i exprime opinia într-o problemå în care nu se aduc argumente, ci numaipatimi ¿i urå. Se cere capul lui Ion I.C. Bråtianu. Pentru ce? Armata trebuielåsatå de o parte, pentru cå apar¡ine ¡årii, nu partidelor. De 50 de ani sefalsificå via¡a politicå a României cu formula: „patrio¡i ¿i cinsti¡i la guvern,trådåtori ¿i necinsti¡i în opozi¡ie“. ¥n iulie ¿i august 1917 au cåzut mul¡ieroi ai neamului ¿i nu un profesor de istorie ca Ilie Bårbulescu trebuie såvorbeascå cu atâta u¿urin¡å despre acele evenimente. Generalul C. Iancovescueste foarte des întrerupt de cåtre diver¿i senatori, care cautå a-l împiedicaså dezvolte logic ¿i continuu argumentarea sa. Dar, cu toate acestea, el î¿idezvoltå ideile sale, afirmând cå responsabilitå¡ile pentru nepregåtireaarmatei trebuie cåutate nu în ajunul råzboiului, în anii neutralitå¡ii, ci într-operioadå cu zeci de ani în urmå: „Pregåtirea este o operå de lungå duratå¿i, din nenorocire, niciodatå nu s-a ocupat în mod complet ¿i la timp nimenidintre conducåtori de aceastå pregåtire“3. De altfel, la toate ¡årile, în afaraGermaniei, s-au observat lipsuri de acest fel.

Generalul C. Iancovescu continuå argumentarea sa, afirmând cå „înmomentul când România era silitå politice¿te a înceta råzboiul, armata saera puternic organizatå, nu a¿tepta decât semnalul ¿i plinå de entuziasms-ar fi aruncat în luptå cu furia deznådåjduirii, cauzând vråjma¿ului unråu imens. Dar, cât timp ¿i pentru care scop? Påråsi¡i de to¡i, izola¡i,

1 Ibidem, nr. 10 din 15 iunie 1918, pp. 87-98.2 Ibidem, p. 91.3 Ibidem, p. 101.


înconjura¡i de inamic, tråda¡i de fo¿tii no¿tri alia¡i ru¿i, unde am fi ajuns?Toatå ¡ara ocupatå ¿i distruså de råzboi, totul ruinå ¿i fårå armatå, iatårezultatul. Påstrarea armatei ne permite a încheia o pace dureroaså, dardemnå“. De aceea, va sprijini guvernul Al. Marghiloman la încheierea påcii.Despre reforme, generalul C. Iancovescu afirmå cå guvernul conservatortrebuie så le desåvâr¿eascå, îmbunåtå¡indu-le1.

Ministrul de Råzboi în guvernul conservator, generalul C. Hârjeu, constatåcu amåråciune cå locul unor discu¡ii obiective e luat de cele subiective, deranchiune etc. Adevårul este cå, în afarå de Germania, råzboiul a surprinstoate celelalte state nepregåtite. Oricum, råspunderea celor care au vårât ¡araîn råzboi råmâne mare, ei cuno¿teau lipsurile2. Latifundiarul conservatorI. Goilav declarå cå nu în¡elege graba guvernului Ion I.C. Bråtianu de adezbate reformele ¿i de a modifica Constitu¡ia, în felul în care a fåcut-o,pripit ¿i nestudiat. S-a propus solu¡ia exproprierii, cu care a fost de acord ¿iAl. Marghiloman, dar pot exista ¿i alte solu¡ii, fårå expropriere. El se pronun¡apentru gåsirea unor astfel de solu¡ii: „Senatul så urmeze evolu¡ia naturalå,dar så împiedice revolu¡ia. Ei bine, d-lor, eu consider exproprierea silitå aproprietå¡ilor private ca o måsurå revolu¡ionarå“3.

Latifundiarii nu se låsau convin¿i de argumente logice, ra¡ionale,utile existen¡ei propriului partid ¿i marii proprietå¡i înse¿i. Victor Miclescu,un alt latifundiar conservator, declarå cå nu este de acord cu expresiile deråzbunare ¿i urå, când se vorbe¿te de activitatea Partidului Conservator laactuala sesiune. Guvernul Ion I.C. Bråtianu trebuie så råspundå precumse cuvine: „Noi plåtim scump neadevårurile lui Bråtianu ¿i toatå politicaaceasta bizantinå“, ceea ce era o evidentå demagogie, ¡inta realå aatacurilor sale fiind politica liberalå de reforme. Despre reforma agrarå,afirmå: „proprietatea micå, proprietatea parcelatå, este o adevåratåsåråcie pentru om“4, pentru cå îl leagå de un petic de påmânt, fårå a-iputea asigura cele necesare traiului. Mai bine muncitor agricol. O altåcategorie de proprietate consideratå dåunåtoare este cea care nuexploateazå direct mo¿iile, ci prin sistemul arendå¿iei. Dupå opinia sa,proprietatea cea mai bunå este cea care asigurå maximul de produc¡ie. ¥nprivin¡a votului universal, primul ministru a emis principiul votului plural¿i condi¡ionarea lui de ¿tiin¡a de carte. Condi¡ia aceasta nu o considerå

1 Ibidem, p. 103.2 Ibidem, pp. 103-108.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 109.


necesarå, ¿i nici votul plural: „guvernul conservator ar trebui så admitåvotul universal cu reprezentarea minoritå¡ii“1.

¥n finalul dezbaterilor, mai iau cuvântul C.C. Arion, ministrul deExterne, ¿i dr. Em. Riegler, ambii în favoarea guvernului ¿i pentru rezolvareaproblemei agrare, nu prin parcelare în loturi mici, ci pe cale selectivå,neputându-se satisface toate nevoile. S-a pus la vot încheierea dezbaterilor¿i s-a admis. Proiectul de råspuns la Mesajul tronului a fost adoptat cuunanimitate de voturi2.

Urma dezbaterea ¿i ratificarea tratatului de pace cu Puterile Centrale.¥n Camerå, raportul comitetului de delega¡i ai sec¡iilor este prezentat deC. Krupenski. Proiectul de lege referitor la aprobarea tratatului de paceîncheiat la Bucure¿ti în ziua de 24 aprilie/7 mai 1918 a fost admis încomitet a¿a cum a fost prezentat. ¥n raport se afirmå cå tratatul a fostîncheiat în condi¡iile în care România nu mai putea continua råzboiul,råmânând singurå pe frontul de est. Se elogiazå båtåliile de la Oituz,Mårå¿e¿ti ¿i Mårå¿ti. Guvernul Al. Averescu a încheiat un armisti¡iu ¿i untratat de pace pregåtitor. Pe temeiul acestui tratat preliminar, s-a alcåtuitactualul tratat. La art. 1 se stipuleazå încetarea ostilitå¡ilor ¿i reluarealegåturilor de prietenie cu Puterile Centrale. Tratatul, a¿a cum este alcåtuit,nu poate fi decât primit sau respins în întregime. Al. Marghiloman ¿iministrul såu de Externe au ob¡inut tot ce se putea ob¡ine. Pacea nu eraposibilå fårå sacrificii. Råspunderea în fa¡a ¡årii ¿i istoriei o au cei ce auintrat în råzboi. Prin tratatul de pace, statul român capåtå posibilitateasupravie¡uirii ¿i independen¡ei. Pacea trebuie så revinå pe påmântulRomâniei cât mai urgent, spre a face posibilå reconstruc¡ia3.

La dezbateri, D. Påtrå¿canu declarå cå a fost împotriva intrårii în råzboi¿i a privit cu spaimå schimbarea politicii tradi¡ionale. Tratatul a¿eazå peumerii genera¡iei prezente ¿i celei viitoare o grea sarcinå. Protesteazåvehement contra celor ce au declan¿at „un råzboi absurd ¿i zadarnic“. Vavota cu durere ratificarea, deoarece o parte din mun¡ii ¡årii vor trece lastråini. Protesteazå contra anexårii Dobrogei la un stat stråin. Gr. Trancu-Ia¿icite¿te o declara¡ie în numele „Partidului Muncii“. Pacea e contraintereselor majore ale poporului român, fiind încoronarea unei domina¡iide 50 de ani a oligarhiei politice. „Partidul Muncii“ nu este pårta¿ la asemeneaevenimente, precum dezbaterea ¿i ratificarea tratatului de pace, ¿i va adresa

1 Ibidem, p. 112.2 Ibidem, pp. 112-130.3 D.A.D., ses. 1918, nr. 12, ¿ed. din 15 iunie 1918, p. 165.


un protest cåtre muncitorimea din întreaga lume împotriva condi¡iilorimpuse. M. Vågåunescu declarå cå nu poate aproba o asemenea pace,echivalentå cu o capitulare umilitoare, o încålcare a dreptului interna¡ional.Nu existå o ofenså mai mare pentru poporul român decât acest tratat. Va votatotu¿i cu durere ratificarea ¿i îi îndeamnå ¿i pe al¡ii så procedeze la fel1.

¥mpotriva tratatului protestau ¿i na¡ionali¿tii-democra¡i I. Zelea-Codreanu¿i A.C. Cuza. Primul declarå cå va vota contra, dar partidul aflat la putere vatrebui så voteze pentru. Al doilea afirmå cå tratatul fiind impus, nici nu mai enimic de discutat, pentru cå nu poate fi modificat. O dezbatere asupra lui estea¿adar zadarnicå. El nu folose¿te nici poporului român, nici adversarilor.Austro-Ungaria este singura vinovatå de reorientarea politicii externe române¿tide dupå 1912. Provocatorii råzboiului nu sunt conducåtorii României, ci aiAustro-Ungariei. Protesteazå contra anexiunilor teritoriale prevåzute în Tratat¿i contra påcii, „care nu este o pace adevåratå, ci numai începutul unor noiconflicte între popoare ¿i care va pregåti un nou råzboi general“2.

Generalul Al. Averescu då citire unei declara¡ii în care se men¡ioneazåcå România a intrat în tratative de pace cu Puterile Centrale dupå ie¿ireaRusiei din råzboi. Deci, pacea a fost impuså de cauze care nu aveau nicio legåturå cu capacitatea de luptå a osta¿ilor români. De unde PuterileCentrale declaraserå cå vor face pace fårå anexiuni teritoriale, în tratativelecu România au procedat exact contrar. Guvernul pe care l-a condus n-aacceptat decât cu rezerve condi¡iile impuse. Actualul guvern n-a fåcutînså nici o rezervå, dând påcii un caracter definitiv. El protesteazå contraacestui caracter dat påcii, fiind în contradic¡ie cu inten¡iile guvernuluicare a ini¡iat tratativele de pace ¿i cu ale întregului popor român, singurulîn måsurå så judece un asemenea act. ªeful guvernului conservator nu eraîn måsurå de a delibera la încheierea tratatului de pace, întrucât a fostrecomandat de puterile care au impus condi¡iile de pace. De aceea, de¿iconsiderå pacea inevitabilå, va vota contra ei, afarå doar de cazul cândguvernul va declara cå pacea i-a fost impuså, cerând evacuarea ¡årii dupåratificare, cu condi¡ia påstrårii neutralitå¡ii pânå la sfâr¿itul råzboiuluimondial ¿i a retragerii declara¡iei ministrului de Externe cu privire larela¡iile cu Puterile Centrale. Numai prin satisfacerea acestor condi¡ii,Al. Averescu va vota. Declara¡ia o face în numele guvernului precedent3.

1 Ibidem, pp. 165-167.2 Ibidem, pp. 167-172.3 Ibidem, nr. 12 din 15 iunie 1918, pp. 172-173.


S-a pus la vot luarea în considera¡ie a raportului comitetului de delega¡iai sec¡iilor: 120 pentru, 4 contra. La dezbaterea pe articole n-a luat nimenicuvântul. Legea pentru ratificarea tratatului a fost apoi adoptatå cuunanimitate de voturi1.

La Senat, raportul a fost prezentat de M. Theodorian-Carada,enumerându-se documentele ce trebuiau votate, motivele încheierii påcii,contribu¡ia guvernului Al. Marghiloman, caracterul definitiv al tratatuluietc. ¥n final, se face apel la votarea proiectului de lege2.

Dr. D. Gerota nu considerå documentul un tratat de pace, ci unregulament al unei ¡åri ocupate, întrucât prevede numai drepturi ¿i îndatoriri.El este numai rezultatul unei capitulåri, mascatå sub numele de pace. Dar,nu existå altå solu¡ie mai bunå. Tot ce se putea face s-a fåcut, anume så fiecât mai mici cerin¡ele învingåtorului. ¥n condi¡iile acestui tratat, nu trebuieså se aibå iluzia unei ¡åri libere: „România nu mai este o ¡arå liberå, cåcinu cunosc libertatea politicå fårå libertatea economicå“. Dr. D. Gerotaadreseazå un protest contra guvernului Ion I.C. Bråtianu, ¿i nu al guvernelorcare au contribuit la încheierea påcii, iar, în numele democra¡iei germane,un protest contra påcii impuse cu for¡a, råpind poporului român påmânt ¿ibogå¡ii. Un alt vinovat de situa¡ia existentå considerå cå este regele, care nutrebuia så se lase influen¡at de Ion I.C. Bråtianu. Ca atare, viitorul dinastieiîi pare incert. Al. Marghiloman face precizarea cå regele este inviolabil,actele sale neangajând la nimic, dacå nu sunt contrasemnate de ministru.Regele nu putea face altfel decât a fåcut. Guvernul conservator nu se poatelåuda, nu are de ce ¿i cu ce. Tåcerea este singura alternativå. Dr. D. Gerotadeclarå cå a trebuit så intervinå spre a nu se strecura confuzii grave, îndiscordan¡å cu realitatea3.

C. Rådulescu-Motru declarå cå va vota ratificarea cu rezerva ca în privin¡aconven¡iilor suplimentare „så se ¡inå seama cå ori¿ice spor de obliga¡iuniimpus vie¡ii economice ¿i financiare române¿ti“ este de naturå a zådårniciraporturile amicale cu Germania ¿i de a împiedica dezvoltarea liberå apoporului român în viitor. ¥n continuare, iau cuvântul episcopul Dunårii deJos, N.H. Verona, Gr. Goilav, generalul C. Iancovescu, apoi mitropolitulMoldovei ¿i Sucevei, C.C. Arion, în favoarea ratificårii. S-a votat apoi înunanimitate proiectul de lege pentru ratificarea tratatului de pace4.

1 Ibidem, p. 173.2 D.S., ses. 1918, nr. 13 din 21 iunie 1918, pp. 133-134.3 Ibidem, p. 134-138. Vezi ¿i Al. Marghiloman, op. cit., vol. III, p. 555.4 D. S., nr. 13, ¿edin¡a din 21 iunie 1918, pp. 138-141.


Dupå votarea ratificårii tratatului, guvernul conservator era intenspreocupat de darea în judecatå a guvernului Ion I.C. Bråtianu. Al. Marghiloman pregåtea minu¡ios procedura, notând cå era „întrecere“între Camerå ¿i Senat în privin¡a cererii de punere sub acuzare. La o întrunirea 4 deputa¡i, 4 senatori ¿i mini¿tri, convoca¡i de Al. Marghiloman, s-a decisalcåtuirea unei comisii din 11 sau 12 membri. La 17/30 iulie 1918, a fostprezentat un raport, care n-a dat înså satisfac¡ie deplinå primului ministru:„Pentru mine sunt unele formule prea dezvoltate ¿i fapte precise cam slåbite,din cauza felului cum sunt aråtate. Ei doresc så lase celor ce fac anchetamaterialul virgin“1.

Starea de spirit a majoritå¡ii parlamentare nu era satisfåcåtoare, dupåterminarea dezbaterilor problemelor esen¡iale pentru care primise putereaguvernul Al. Marghiloman. Se referå la aceasta însu¿i primul ministru, într-onotå din 22 iulie/4 august 1918: „Toatå såptåmâna lucru mult la Camerå.ªedin¡å de zi ¿i de diminea¡å; ajungem u¿or pânå la 9 seara. Dar pu¡inåsolidaritate printre oamenii majoritå¡ii, care se atacå pentru nimicuri“2. La31 iulie/13 august, nota cå germanii aproape cå au propus revizuirea tratatului,ståruind pentru mutarea administra¡iei la Bucure¿ti, lumea fiind „foarte excitatåcontra lor“3. Deputa¡ii sunt ¿i ei irita¡i contra germanilor, care „cedeazå mereu¿i pierd terenul câ¿tigat de la ofensiva de primåvarå“4.

Curând, începe declinul puterii guvernului conservator. La 15/28 august1918, Al. Marghiloman trimitea regelui demisia sa, tensiunea fiind foartemare. Regele îi råspunde evaziv, fåcând aprecieri „tari asupra legii derevizuire“, la care Al. Marghiloman consemna cå era „silit“ så råspundå„foarte aspru“, men¡inându-¿i demisia ¿i îndreptând „o criticå severå asupraintrigilor de la Curte“. Regele dorea ca sesiunea extraordinarå aParlamentului så fie închiså cât mai curând posibil5.

Regele nu acceptase demisia lui Al. Marghiloman, dar, la începutul luniiseptembrie 1918, se gândea la o formulå guvernamentalå I.I.C. Bråtianu-Al. Averescu. El a ¿i convocat pe cei doi oameni politici, împreunå cu M. Cantacuzino ¿i D. Greceanu. Apoi, dupå aceastå întrevedere, Al. Marghiloman noteazå, la 8/21 septembrie 1918: „Se spune cå Bråtianu nue pentru o solu¡ie radicalå. Dupå el, Camerele actuale n-au existen¡å legalå“6.

1 Al. Marghiloman, op. cit., vol. III, p. 570. Vezi ¿i pp. 560-561.2 Ibidem vol. IV, p. 5.3 Ibidem, pp. 12, 13.4 Ibidem.5 Ibidem, pp. 14-20.6 Ibidem, pp. 23-24.


Camera, ca ¿i Senatul, de altfel, continua så fie „foarte ostilå în generalregelui ¿i prin¡ului“. ¥n Camerå, au loc incidente: „Revoltå pentru faptul cåBråtianu a fost consultat“. Apoi, comisia de anchetå în vederea dårii înjudecatå a guvernului Ion I.C. Bråtianu „fusese învinuitå de moliciune“,de¿i hotårâse arestarea fostului ministrul liberal Al. Constantinescu1. Pe front, germanii continuau så piardå. Regele l-achemat pe Al. Marghiloman ¿i l-a solicitat så mai råmânå la guvern, timpurilefiind foarte grele: „Så cåutåm a câ¿tiga timp ¿i a întârzia ratificarea“. Al. Marghiloman conchidea cå retragerea guvernului såu era prevåzutå derege, care avea desigur o solu¡ie pentru viitorul guvern.

Pierzând pe front, germanii erau dispu¿i la concesii, precum înapoiereaDobrogei ¿i unele rectificåri la frontiera dinspre Mårå¿e¿ti, cu condi¡ia de ase ratifica de îndatå tratatul de pace. Amenin¡au chiar cu o invazie înMoldova, în cazul cå va fi schimbat guvernul Al. Marghiloman. Darproblema ratificårii de cåtre rege ¿i guvern era tergiversatå, de¿i unii lidericonservatori fåceau demersuri în favoarea ei. Regele se pronun¡a formalpentru ratificare, dar „fårå grabå“. Germania fåcea înså presiuni insistentepentru ratificare. La începutul lunii octombrie 1918, regele este decis contraratificårii. Al. Marghiloman noteazå: „Arion a våzut ieri (5 octombrie) perege. Iese nemul¡umit din audien¡å: dupå el, regele nu vrea så ratifice [...].Convingerea lui este cå regele ascultå încå ¿i admirå pe Bråtianu. O schimbarede guvern pare foarte probabilå“2.

Regele i-a telegrafiat chiar lui Al. Marghiloman, la 7/20 octombrie,„de a nu proceda la vreo schimbare a tratatului de la Bucure¿ti“ ¿i a-l ¡inela curent cu toate convorbirile referitoare la ratificare. Puterile Centraleerau înså tot mai convinse cå regele nu va semna ratificarea. De altfel, înconvorbirile cu Al. Marghiloman, regele afirma constant ca så nu segråbeascå nimic referitor la ratificare3.

I.I.C. Bråtianu devenea tot mai influent, declarându-i lui Al. Averescucå nu va ¡ine seama de actualul Parlament. ¥n Camerå ¿i în Senat, se propunmo¡iuni în onoarea diplomatului american Ch. Wopicka, care „a datasiguråri publice cå America va sus¡ine formarea României Mari“4.

La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, regele îl chema pe Al. Marghi-loman ¿i-i fåcea cunoscut cå mini¿trii Antantei i-au declarat cå nu mai au

1 Ibidem, pp. 36-42.2 Ibidem, p. 75. Vezi ¿i pp. 43-64.3 Ibidem, pp. 83, 85, 95, 97.4 Ibidem, p. 115.


încredere în guvernul existent. Al. Marghiloman era de acord så-¿i prezintedemisia, dar se aråta ferm decis contra unui viitor guvern IonI.C. Bråtianu, „cåci este o imposibilitate moralå“1. ¥n aceea¿i zi, primulministru anun¡a Parlamentului retragerea guvernului conservator:„Råspunzând dorin¡ei M.S. Regelui, guvernul a depus demisiunea lui [...].Am voit så fie constatat cå guvernul fusese concediat“2. Regele a dat apoi oproclama¡ie, care l-a intrigat ¿i mai mult pe primul ministru demisionat:„Faptul retragerii unui guvern a provocat vreo proclama¡iune? E pur ¿i simpluo provocare aruncatå conservatorilor. Regele spune cå: «¥mprejurårile nedau din nou putin¡a de a îndeplini ceea ce v-am fågåduit ¿i ceea ce în sufletulmeu n-am încetat så vroiesc“ . (Adicå noi l-am împiedicat så-¿i realizezefågåduielile). Mai departe: «Guvernul meu le va înfåptui». Deci, sau alegerileconstituante sau tabula rasa a Camerelor noastre pentru a rechema CamereleBråtianu. Vom vedea multe!“3.

¥ntr-adevår, previziunile lui Al. Marghiloman aveau så se împlineascå. La6/19 noiembrie 1918, se decreta dizolvarea Camerelor legiuitoare ¿i convocareacorpului electoral pe baza votului universal, precum ¿i declararea ca „inexistente¿i lipsite de orice putere legalå“ a tuturor lucrårilor efectuate de Parlamentulrecent dizolvat, în tot timpul func¡ionårii lui. Al. Marghiloman nota cu våditåiritare cå raportul noului prim-ministru, generalul Constantin Coandå, ar negarealitå¡i ¿i fapte din trecutul apropiat: „Camerele trecute erau neconstitu¡ionalepentru cå nu s-au ales pe baza sufragiului universal [...]. Loviturå de stat întoatå brutalitatea ei, dar lovitura de stat având numai un singur efect, acela dea anula darea în judecatå a guvernului Bråtianu“4.

Al. Marghiloman nu vroia så accepte noua stare de lucruri, contraråîntrutotul punctelor sale de vedere. ¥n fa¡a victoriei evidente a Antantei,conservatorii î¿i vedeau nåruite toate actele legislative ¿i de guvern, toatesperan¡ele de a revizui în favoarea lor reformele votate în 1917. Vecheastare de lucruri, pentru care depuseserå atâtea eforturi spre a o men¡ine,avea så înceteze curând, o datå cu desåvâr¿irea unitå¡ii statale ¿i a profundelorprefaceri ce i-au urmat. Se încheia sistemul politic bazat pe cens ¿i latifundii¿i începea un altul, bazat pe votul universal ¿i pe o largå reformå agrarå.Parlamentul viitor va fi ales pe alte baze electorale, mult mai largi, reflectând¿i el, o datå cu alte institu¡ii ale României întregite, începutul unei noiepoci, cea a istoriei contemporane.

1 Ibidem, p. 119.2 Ibidem, p. 120.3 Ibidem, p. 123.4 Ibidem, pp. 144-145.


INDEX

– A –

Alessiu C. 86, 106, 132Anghelescu N. I. 48Antonescu Em. 89Antonescu M. 80Antonescu V. 9, 41Antoniu L. 141Argetoianu C. 106, 131, 133Arion C. C. 34, 35, 36, 38, 39, 45, 100,

105, 136, 141, 147, 149, 151Arion D. 137, 136, 138Arion S. 88, 89Arion V. 19, 44, 85, 94, 96Atanasiu I. C. 106,131Aurelian P. S. 17Averescu Al. 61, 135, 139, 141, 142, 147,

148, 150, 151

– B –

Bacalba¿a C.C. 80, 83, 86, 88, 89, 93Banu C. 55, 67, 100Basarab Brâncoveanu C. 9Basilescu N. 101, 112, 113, 118, 119, 122,

126, 129, 131Bådåråu A. 80,86Bådescu O. 111Bålånescu N. 64Bånescu H. 120Bårbulescu I. 145Becescu-Silvan Gh. 105, 119, 120Berindei I. D. 139

Bogdan D. 124Botez N. 19, 54, 56Bråileanu M. 88Bråtå¿anu G. 133Bråtianu I.C. 82Bråtianu I. I. C. 9, 16, 17, 19, 20, 31, 32,

33, 35, 36, 54, 56, 58, 60, 61, 68, 69,71, 75, 82, 84, 86, 91, 94, 96, 97, 98,99, 100, 101, 106, 108, 109, 110, 114,118, 123, 127, 128, 130, 131, 132,135, 136, 138, 140, 141, 149, 143, 145,146, 149, 150, 151, 152

Bråtianu V. 40, 41, 43, 46, 55, 96Bro¿teanu-Urdåreanu C. 90Bujor P. 111, 131Burghele G. G. 124

– C –

Cantacuzino Dr. 109Cantacuzino M. 86, 117, 119, 125, 126,

150Cantacuzino Gr. Gh. 9, 86, 89, 92, 96, 109Cantacuzino G. Gr. 5, 8, 18, 19, 34, 44, 89Cantacuzino M. G. 19, 44, 67, 86,

128, 129Cantili G. 45, 49Cantili P. 131Carol pr. 97Carol I 13, 25, 78, 82, 83, 97, 113, 136,

140


Carp A. 40, 42, 43, 44, 46, 63Carp M. 119, 120, 129Carp P.P. 6, 7, 12, 19, 30, 31, 36, 44, 69,

75, 79, 80, 81, 83, 85, 86, 87, 90, 91,92, 93, 94, 95, 100, 101, 104, 105, 109,135

Cerkez ª. 89Chirculescu N. 47, 48Chiri¡escu M. 131Cincu N. 19, 33, 129, 133Climescu C. 17Coandå C. 152Coandå N. 109, 131, 132Com¿a D. 96Constantinescu Al. 33, 38, 56, 57, 151Corbescu M. 44, 45, 49Costescu-Comåneanu C. 17, 19, 130Costinescu E. 10, 38, 39, 48, 49, 56, 57,

75, 93Cråiniceanu I. 112Culoglu Em. 10, 43, 47, 67Cuza A. C. 103, 104, 109, 114, 115, 121,

123, 124, 125, 129, 130, 139, 140, 148Cuza A. I. 29Czernin O. 139

– D –

Damé E. 79Dan E. 104, 121Danielopol G. G. 114, 115, 127Demetrian M. 38De¿liu M. 85Diamandy G. 53, 60, 72, 102, 105, 112,

114, 120, 121, 129Dimitropol B.M. 97Dissescu C.G. 7, 39, 45, 57, 58, 91, 103,

131, 132

Djuvara Al. 14, 21, 58Dobrescu C.C. 106Dobrogeanu-Gherea C. 73Dragu G.C. 54, 59Dråghicescu D. 132Dråghicescu ªt. 16Duca I.G. 26, 27, 28, 49, 51, 61, 62, 63,

66, 85, 86, 96Dumitrescu I. 132Dumitrescu-Bråila 104

– E –

Eliade P. 47Eliescu A. 80Emandi Th. 126Emilian F. 36Enacovici Al. 44, 45, 49, 63Enå¿escu N. 28, 71, 130, 131

– F –

Ferdinand I 81, 103, 107Fernic G. 106Fernic G. 63Filipescu N. 16, 17, 19, 30, 32, 42, 43,

44, 50, 51, 54, 56, 58, 59, 60, 61, 66,75, 81, 83, 94, 95, 99, 101, 104, 106,132

Filotti V. 19, 48, 85Filotti Z. 122Fleva N. 61, 62, 63, 67, 73, 80, 82, 93, 94,

96, 103Ferdinand I. 103, 107Fortunescu C. 96, 140Frumu¿anu T. 109


– G –

Gåvånescu I. 86Georgescu C. 109, 117Georgescu T. 140Gerota D. 149Gheorghiade I. 132Ghica I.T. 124Ghika N.D. 19, 105, 129Giani G. 89, 95Giulea Al. 87, 89Giurescu C.C. 78Goilav Gr. 149Goilav I. 146Grådi¿teanu I.C 88, 91, 92, 93, 94, 96, 106,

131, 133Grådi¿teanu P. 82Greceanu D. 85, 150Greceanu P. 89, 94

– H –

Hårjeu C. 146Hen¡iescu D. D. 129Hortopan V. 89

– I –

Iancovescu C. 145, 146, 149Iarca C. 47, 48Iliescu A 124Iliescu T. 112, 124Ioan Th. 57Ioanid T. 129Ioani¡escu P. 86Ionescu Take 6, 8, 19, 29, 30, 37, 44, 50,

51, 52, 54, 55, 56, 63, 65, 66, 67, 73,

75, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 87, 91, 92,93, 94, 97, 98, 101, 103, 104, 105, 110,111, 128, 129, 130, 135

Ionescu Toma 106, 132Iordache A. 86, 87, 88, 94, 100Iorga N. 9, 11, 14, 15, 16, 30, 31, 37, 38,

43, 48, 53, 56, 63, 64, 67, 68, 71, 72,73, 84, 93, 96, 101, 104, 109, 110, 123,126, 127

Istrate C.I. 7, 80, 100Isvoreanu 109Iunian Gr. 112, 114, 115, 129

– J –

Jugureanu N. 49

– K –

Kalinderu I. 13Kerenski A.F. 120Kogålniceanu V. 82Krupenski C. 129, 147von Kühmman R. 139

– L –

Lahovari I. 6, 19, 25, 26, 41, 44, 55, 86,88, 89, 102

Låzårescu E. 86, 89, 92Lupu N. 112, 114, 120, 121,129

– M –

Macavei M. 112, 129Maiorescu T. 19, 56, 57, 75, 85, 91, 92, 93,

94, 95, 96, 97, 98, 102, 103, 109


Marghiloman Al. 13, 17, 19, 30, 32, 43,44, 55, 56, 61, 73, 75, 80, 85, 86, 91,95, 100, 103, 104, 106, 135, 136, 140,141, 142, 143, 144, 146, 147, 149, 150,151, 152

Matei N. 11, 43Mazilu D.P. 138Mârzescu G. G. 71, 72, 105Meitani ªt. 66Miclescu J. 95Miclescu V. 146Mille C. 103, 117, 118Missir B.M. 28, 32, 41, 51Missir P. 46, 49, 85, 132Mitache A. 131, 132Mitescu I. 124Mitescu N. 141Mironescu G. 89Moisescu M. 65Moldovanu L. 104, 108, 114, 122Mor¡un V.G. 58, 87, 101, 109, 112, 115Murgå¿anu N. 137

– N –

Nacu C. 45, 69Nådejde I. 73Negri N. 7Neni¡escu D. 89Nicolaid Al. 17Nicorescu N. 49Niculescu D. 143

– O –

Olånescu C. 85Orleanu M. 48, 72, 73, 74, 100, 122

– P –

Pallade C. 89Panu G. 9. 10. 30, 50, 51, 66

Pariano C. 131, 132, 133Plåtineanu B. 106Påtrå¿canu D.D. 139, 147Pherekyde M. 9, 14, 107

Pietraru C. 11Pilat 109Poenaru-Bordea I. 41, 50Poni P. 17

Pop N.N. 56Pop N.T. 11, 24, 25, 33, 37, 38, 71Popovici C. 124Porumbaru Em. 10, 43, 110

Procopiu Gr. 34, 74, 111Procopiu I 109Protopopescu 124, 129

– R –

Racovski C. 132

Rahtivan Gh. 88Rådulescu I.P. 129Rådulescu P. 88Rådulescu-Motru C. 94, 143, 144, 149

Råut N. 43Råutu N. 121Râmniceanu Gr. 48Riegler Em. 147

Robescu C.F. 37Rodzianko M. 108Rosetti C.A. 78Rosetti R. 60

Rosetti Th. 70


–S –

SasuV. P. 32, 43, 48, 63, 109, 123Såulescu M. 85Såveanu N.N. 86, 102Schileru D. 12Scor¡escu G.A. 86Seftoiu I. 131Sipson M. 98Stahl H. 120, 133Stelian T. 49, 52, 61, 69, 106, 111Stere C. 35, 41, 42, 55, 56, 58, 61, 100,

103, 105, 109, 139, 140, 141Stoianavici 108Stoianovici C.D. 140Stoicescu C.I. 37, 63, 70, 73Sturdza D.A. 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 14, 15, 17,

18, 23, 34, 38, 41, 45, 48, 49, 58, 68, 101

– ª –

ªtefan I. 54, 123, 124ªtefånescu-Delavrancea B. 41, 44, 68, 104,

125ªtefånescu S. 91ªtirbey Gh. 101ªuculescu D. 106, 111

– T –

Tårnoveanu G. 86, 88, 89, 90Teodorescu I. 142Theodorian-Carada M. 149Tibal A. 78Titulescu N. 96Tocilescu Gr. 7

Toncescu P. 117Toneanu C.N. 130Tiuleanu 109Trancu-Ia¿i Gr. 112, 114, 120, 121, 129,

138, 143, 147Tufescu I.G. 137

– º –

ºiuleanu 109

– U –

Uri¿anu V. 44, 70

– V –

Vasiliu T. 118Vågåunescu M. 138, 148Våsescu I. 19Vericeanu Gr. 88, 103, 104Verona N.H. 149Vlådescu M. 85Vråbiescu I. 37, 38, 54, 62, 123

– X –

Xenopol N. 33, 34, 36, 44, 69, 70,86, 106

– Z –

Zelea-Codreanu I. 138, 148

– W –

Wopika Ch. 151

ARGUMENT ...................................................................................... 4

CAPITOLUL I

Programul de reforme al guvernårii liberale

1907-1910 ....................................................................................................5

CAPITOLUL II

Legisla¡ia guvernårilor conservatoare

1911-1913 .................................................................................. 77

CAPITOLUL III

Ini¡ierea marilor reforme liberale,

izbucnirea primului råzboi mondial

¿i neutralitatea armatå 1914-1916 ............................................ 99

CAPITOLUL IV

Intrarea în råzboi, retragerea în Moldova

¿i reluarea dezbaterii marilor reforme liberale

în anul 1917 ............................................................................ 107

CAPITOLUL V

E¿uarea guvernãrii conservatoare

în revizuirea marilor reforme, ratificarea tratatului de pace

din 1918 ¿i darea în judecatã a guvernului liberal ............... 135

INDEX ............................................................................................ 153

CUPRINS

La editura PAIDEIA au apårut

Nikolai Berdiaev¥ncercare de metafizicå eshatologicå

Serghei BulgakovOrtodoxia

Cristian TabåråExperien¡a misticå a luminii în religiile orientale ¿i

în cre¿tinismul ortodox

Sfântul IeronimDialog împotriva luciferienilor

Clement AlexandrinulGnoza ¿i gnosticii

TeofrastMetafizica

La editura PAIDEIA vor apårea

Serghei BulgakovDogma euharisticå

Alexandru SurduGândirea speculativå

Gheorghe Vlådu¡escuO enciclopedie a gândirii filosofice grece¿ti

AristotelPolitica

Alexandru BobocCunoa¿tere ¿i comprehensiune

Traian ChelariuJurnal

parlamentul româniei în anii reformelor ¿i primului råzboi...

Documents