UNIVERSITATEA OVIDIUS

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

ANUL III, GRUPA 3

CADRUL INSTITUȚIONAL AL UNIUNII EUROPENE

PARLAMENTUL EUROPEAN

STUDENTA: PROFESOR COORDONATOR:

GANEA LUMINIȚA LECOR UNIV. DR. CATALIN PLOAE

Instituțiile Uniunii Europene

Uniunea Europeană (UE) este o entitate politică unică, a cărei autoritate este exercitată împreună de statele membre în câteva domenii esenţiale, în scopul îndeplinirii obiectivelor comune. Cetăţenii statelor membre sunt şi cetăţeni ai UE, ceea ce le conferă dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Ca orice stat, UE dispune de un braţ legislative, Parlamentul, de unul executive, Comisia, şi de un sistem judiciar independent, Curtea de Justiţie.

Țările membre ale UE rămân națiuni independente, dar își pun în comun suveranitatea lor pentru a obține mai multă putere economică și influență pe plan mondial, o putere la care nu ar fi putut ajunge nici una dintre ele în mod independent. Statele membre își deleagă o parte din puterea lor de decizie către instituțiile europene pe care le-au creat de comun acord, astfel încat deciziile luate la nivel european să fie luate în mod democratic, ținând cont de interesele tuturor țărilor.

Triunghiul instituțional, format din Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, este cel care concepe și dezvoltă politicile la nivel european și cel care adoptă legislația ce se pune în aplicare în Uniunea Europeană. O a patra instituţie, Consiliul European, defineşte direcţiile şi priorităţile politice, dar nu are funcţie legislativă. De asemenea, alte două instituții joacă un rol major în buna desfașurare a activităților in UE: Curtea de Justiție, se asigură că legislaţia europeană este interpretată şi aplicată în acelaşi fel în toate ţările UE, și Curtea de Conturi care veghează ca bugetul UE, finanţat de contribuabilii europeni, să fie cheltuit în mod corect. Pe lângă aceste instituții, în cadrul Uniunii Europene funcționează o serie de organisme cu rol specific din care menționăm: Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, gestionează politica monetară a zonei euro; Serviciul European de Acţiune Externă, se ocupă de politica externă şi de securitate a UE, sprijinind activitatea Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, care este şi vicepreşedinte al Comisiei Europene; Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, organisme consultative cu sediul la Bruxelles, care reprezintă partenerii sociali, societatea civilă şi administraţiile locale şi regionale; Banca Europeană de Investiţii, cu sediul la Luxemburg, finanţează proiectele din zonele mai puţin dezvoltate ale UE şi ajută întreprinderile mici şi mijlocii; Ombudsmanul European, investighează plângerile la adresa instituţiilor europene, venite din partea cetăţenilor, a întreprinderilor şi a altor organisme; Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, se asigură că instituţiile sau organismele UE care prelucrează datele personale ale cetăţenilor respectă dreptul acestora la viaţa privată.

Parlamentul European

Parlamentul European este singurul organ al Uniunii Europene ales în mod direct. Rolul deputaţilor în Parlamentul European este de a reprezenta cetăţenii. Deputaţii sunt aleşi din cinci în cinci ani de votanţi din toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, în numele celor 500 de milioane de cetăţeni ai acesteia. Fondată în 1952 sub denumirea de Adunare Comună a

Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și redenumită Adunare Parlamentară Europeană în 1958, instituția a devenit Parlament European în 1962.

Evoluția Parlamentului este strâns legată de o succesiune de tratate, al cărei punct culminant îl constituie Tratatul de la Lisabona. Aceste tratate definesc regulile de funcționare și câmpul de acțiune al Uniunii Europene și au transformat fosta CECO în ceea ce cunoaștem astăzi drept Uniunea Europeană. De-a lungul anilor, repere importante, precum introducerea monedei euro și extinderea Uniunii Europene și-au lăsat amprenta asupra Parlamentului European, a competențelor și componenței acestuia. Protagonist și martor de o importanță determinantă al istoriei UE, Parlamentul adăpostește, în prezent, arhivele istorice centrale, care oferă perspective unice asupra istoriei noastre comune, inclusiv asupra primelor dezbateri din cadrul adunării, și găzduiesc, de asemenea, arhivele foștilor președinți ai Parlamentului.

Parlamentul European a fost creat pentru a asigura reprezentarea directă a cetăţenilor UE. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte parlamente de-a lungul istoriei, Parlamentul European a trebuit să lupte pentru a-şi spori drepturile. Primele alegeri parlamentare prin vot direct au avut loc în 1979. Parlamentul actual, ales în iunie 2009, pentru o perioadă de 5 ani, are 766 de membri provenind din toate cele 28 de ţări ale UE. Fiecare țară decide cu privire la forma pe care o vor lua alegerile pe teritoriul său, dar trebuie să garanteze egalitatea dintre bărbați și femei și votul secret. Alegerile europene se desfășoară în conformitate cu un sistem de reprezentare proporțională. Vârsta minimă pentru exercitarea dreptului de vot este de 18 ani, mai puțin în Austria, unde este de 16 ani.

Mandatele din Parlament sunt alocate în funcție de populația fiecărui stat membru. Femeile reprezintă puțin peste o treime. Deputații din Parlamentul European sunt grupați în funcție de afinitatea politică, nu după naționalitate. Deputații din Parlamentul European își împart timpul între circumscripțiile lor electorale, Strasbourg - unde au loc 12 perioade de sesiune pe an - și Bruxelles, unde participă la perioade suplimentare de sesiune, precum și la reuniuni ale comisiilor și ale grupurilor politice. Regulile aplicabile deputaților din Parlamentul European sunt prevăzute în Statutul deputaților, adoptat în 2009.

Parlamentul European are mai multe puteri de supraveghere și control. Acestea îi permit să exercite control asupra altor instituții, să monitorizeze folosirea adecvată a bugetului UE și să asigure implementarea corectă a legislației UE. Principala funcţie a Parlamentului este să adopte, împreună cu Consiliul, proiectele legislative înaintate de Comisia Europeană. De asemenea, controlează şi aprobă bugetul UE şi exercită o supraveghere democratică asupra Comisiei, având autoritatea de a o demite printr-o moţiune de cenzură.

Președintele Parlamentului European are dreptul de a lua cuvântul în deschiderea fiecărui Consiliu European, pentru a prezenta poziția Parlamentului cu privire la subiectele ce urmează a fi abordate de către șefii de stat și de govern iar după fiecare summit, Președintele Consiliului European prezintă un raport Parlamentului cu privire la rezultatul reuniunii. Parlamentul poate

cere Curții să ia măsuri împotriva Comisiei sau a Consiliului în cazul în care au acționat într-un mod care contravine spiritului dreptului UE. Parlamentul, împreună cu Consiliul, poate solicita Curții de Justiție să înființeze tribunale specializate. De exemplu, în 2005, a fost înființat Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene, care are misiunea de a soluționa litigiile dintre UE și funcționarii acesteia.

Curtea de Conturi prezintă raportul anual privind exercițiul bugetar anterior Consiliului și Parlamentului European. Pe baza raportului, Parlamentul decide dacă aprobă sau nu felul în care Comisia a gestionat bugetul UE acordând descărcarea de gestiune. De asemenea, Parlamentul alege Ombudsmanul European, care îi transmite rapoarte acestuia și își prezintă raportul anual în fața deputaților. Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, în circumstanțe excepționale.

Parlamentul European acordă o mare importanţă menţinerii unor legături strânse cu parlamentele naţionale ale statelor membre, prin intermediul unor întâlniri periodice. Acest lucru s-a realizat în special începând cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, denumit şi „tratatul parlamentelor”. Parlamentele naţionale ale statelor membre sunt informate periodic cu privire la activităţile pe care acesta le desfăşoară și se organizează în fiecare semestru o reuniune parlamentară comună pentru a dezbate principalele chestiuni politice de pe ordinea de zi a UE.

Responsabilitatea Parlamentului European este să facă lucrurile să funcționeze pentru toți, inclusiv pentru România. Primele alegeri europene în România au avut loc la 25 noiembrie 2007 când alegătorii români au ales direct 35 de reprezentanţii în forul legislativ european. La 7 iunie 2009, cetăţenii români au votat 33 deputaţi europeni din numărul total 736, baza legală cu privire la componenţa Parlamentului European fiind Tratatul de la Nisa (numărul membrilor Parlamentului European a fost redus la 736 de la 785).

Activitatea Parlamentului European s-a concentrat, în această legislatură, pe reformarea Politicii Agricole Comune, pe adaptarea Politicii de Coeziune la noile realități din statele membre, iar, în acest an, pe procesul de adoptare a Cadrului Financiar Multianual 2014-2020, care a reprezentat o miză extrem de importantă. Criza a lovit puternic UE în ansamblul ei, dar și fiecare dintre statele membre. Indicele de inegalitate s-a deteriorat în toate statele europene și există trăsături comune ale modului în care criza a lovit societățile noastre: criza locurilor de muncă, tinerii fiind categoria cea mai afectată din acest punct de vedere; dificultățile nemaiîntâlnite ale sistemelor de pensii; o reluare a creșterii economice fără generarea de noi locuri de muncă. Într-un asemenea context dificil, gândirea de perspectivă și viziunea pe termen mediu și lung sunt extrem de importante. În cadrul dezbaterii Strategiei Europa 2020, PE și-a susținut cu hotărâre punctul de vedere, luptându-se cu Consiliul European sau Comisia Europeană în momentul în care a trebuit să adopte pachetele legislative referitoare la noua Politică de Coeziune, la reforma Politicii Agricole Comune și la Cadrul Financiar Multianual (MFF) 2014-2020. PE a respins bugetul european, pentru ca apoi să reușească să impună condiționalități, dintre care: flexibilitatea și revizuirea bugetului la jumătatea mandatului.

România poate și trebuie să fie unul dintre câștigătorii impunerii acestor condiții, pentru că flexibilitatea dă posibilitatea transferării unor resurse financiare între axele prioritare și programele MFF, dar și utilizarea în avans a unor fonduri aferente anilor următori atunci când prioritățile naționale impun acest lucru, iar revizuirea la jumătatea exercițiului bugetar 2014-2020 are toate șansele să deschidă oportunitatea majorării unora dintre resursele financiare.

Dezbaterile privind reforma Politicii Agricole Comune şi a Politicii de Coeziune, politicile europene cu cele mai importante alocări la nivel european, vor preceda negocierile privind viitoarea perspectivă bugetară a UE (2013-2020). România urmăreşte menţinerea după 2013 a nivelului fondurilor europene destinate agriculturii şi reducerii disparităţii dintre statele membre. Acestea sunt necesare susţinerii perspectivei creşterii economice asumate prin adoptarea Strategiei Europa 2020.

Parlamentul a contestat puternic poziția adoptată de unii lideri europeni care cer modificări și restricții la libertatea de mișcare a cetățenilor. Restricțiile temporare la libertatea de mișcare a lucrătorilor din România au expirat la 1 ianuarie 2014. Parlamentul cere statelor membre să respecte prevederile Tratatului privind libertatea de mișcare, un drept garantat tuturor cetățenilor europeni și să nu întreprindă nicio acțiune care ar putea afecta dreptul la libera circulație și refuză orice propunere de limitare a numărului de migranți UE ca fiind contrară principiului din Tratat.

În deschiderea dezbaterii, Dimitrios Kourkoulas, din partea Consiliului, a declarat că libera circulaţie este un drept fundamental în UE, "însoţit însă de obligaţii şi datorii". El a respins plângerile unor state membre privind "abuzurile" la sistemele sociale, amintind că, potrivit studiilor, "cetăţenii europeni se duc în alte ţări UE pentru a munci, şi nu pentru a primi beneficii sociale". El a precizat că "abuzurile" reprezintă excepţii, iar legislaţia europeană în vigoare permite ţărilor să împiedice accesul nemeritat la ajutoarele sociale. La rândul său, comisarul pentru Justiţie, Viviane Reding, a evidenţiat faptul că muncitorii aduc "beneficii şi economiilor ţărilor din care au plecat, dar şi economiilor din ţările gazdă". Pe de altă parte, Reding a spus că "trebuie luate în serios abuzurile", pentru că acestea "pot distruge libera circulaţie".

Libertatea de circulație a fost și este una dintre pietrele de hotar ale procesului de integrare europeană și ale pieței interne din UE. Este dreptul cel mai apreciat de europeni, având în vedere că 14 milioane dintre ei studiază, muncesc sau își trăiesc viața de după pensionare într-un alt stat membru. În fapt, libertatea de circulație este dreptul cel mai mult asociat de către populație conceptului de cetățenie europeană. Ridicarea restricțiilor pentru lucrătorii bulgari și români se face pe fondul unui șomaj ridicat și a unor ajustări bugetare radicale în multe țări europene. În vremurile dificile, cetățenii europeni mobili sunt de prea multe ori o țintă ușoară: se consideră, uneori, că ei iau locurile de muncă de la populația locală sau, din contră, că nu muncesc și că doar profită de sistemele de protecție socială.

La 7 ani de la aderarea României şi Bulgariei la UE, Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Malta şi Marea Britanie vor ridica restricţiile pe piaţa muncii impuse muncitorilor din cele două ţări. La cele 8 se adaugă şi Spania, care în decembrie 2012 a primit acordul Comisiei Europene pentru a reintroduce restricţiile doar pentru muncitorii români, din cauza crizei economice şi financiare. Potrivit Acordului asupra liberei circulaţii a persoanelor dintre Elveţia şi UE, Berna poate menţine restricţiile pentru români şi bulgari până la 31 mai 2019.

Analiştii au pus atitudinea conservatorilor privind românii şi bulgarii pe seama creşterii popularităţii formaţiunii extremiste UKIP, al cărui lider, Nigel Farage, se teme că jumătate dintre cei aproximativ 29 de milioane de români şi bulgari ar putea veni în Marea Britanie în 2014. Teama faţă de "invazia" românilor şi bulgarilor a fost alimentată şi de o adevărată campanie în presa tabloidă care a acutizat temerile britanicilor privind un nou val de imigranţi. Temeri nejustificate însă, întrucât studiile făcute în acest sens, inclusiv de către Guvernul britanic şi de către Comisia Europeană, arată că numărul celor care vor veni în Marea Britanie va fi semnificativ mai mic faţă de 2004. Oficialii români au ţinut să-i asigure pe britanici că românii nu vor invada Albionul, din diferite motive. Preşedintele Traian Băsescu a declarat, la 21 ianuarie 2013, la întâlnirea anuală cu diplomaţii acreditaţi la Bucureşti, că le garantează britanicilor că românii nu vor invada Marea Britanie după 1 ianuarie 2014, întrucât "România este o ţară foarte frumoasă". O lună mai târziu, premierul Victor Ponta scria, într-un material publicat în "The Times", că Marea Britanie nu trebuie să se teamă de o "invazie" a imigranţilor din ţara sa, deoarece românii vor fi prea "ocupaţi cu dezvoltarea" României. În schimb, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, i-a liniştit pe britanici, într-un interviu acordat luna trecută postului tv Channel 5, asigurându-i că "românii care au vrut să plece din ţară şi să lucreze în afara ei au făcut-o deja", şi oricum "Marea Britanie nu este o destinaţie favorită a românilor".

În urma unor replici dure venite de la Bruxelles, care a ameninţat Londra inclusiv cu lansarea unei proceduri de infringement, Guvernul conservator s-a mulţumit să restrângă dreptul la beneficii sociale pentru imigranţii din UE. Astfel, la 17 decembrie, şeful Guvernului de la Londra a anunţat că, de la 1 ianuarie 2014, vor intra în vigoare mai multe măsuri în acest sens. Printre altele, solicitanţii de locuri de muncă din Uniunea Europeană nu vor mai putea pretinde ajutoare de şomaj în primele trei luni de sejur în Marea Britanie. În plus, şomerii europeni nu vor mai primi alocaţii pentru locuinţă, indiferent de data la care au venit în Marea Britanie.

Românii şi bulgarii au ţinut capul de afiş şi în Olanda, unde Partidul Libertăţii (PVV, extremă dreapta), condus de Geert Wilders, a militat constant pentru o prelungire a restricţiilor. În septembrie 2013, un sondaj efectuat de Maurice de Hond arăta că aproximativ 81% din olandezi se opuneau deschiderii frontierelor pentru români şi bulgari din 2014. Potrivit unui alt sondaj, publicat la 3 decembrie, 8 din 10 olandezi cred că este necesar ca frontierele ţării lor să rămână închise pentru români şi bulgari anul viitor. La 5 decembrie, Parlamentul de la Haga a decis însă, cu o majoritate covârşitoare, să respecte legislaţia europeană şi să deschidă piaţa muncii de anul viitor. Ca şi premierul conservator de la Londra, premierul liberal Mark Rutte a

venit cu o serie de măsuri pentru a reduce impactul. Prin urmare, imigranţii vor fi excluşi de la acordarea ajutoarelor sociale în primii şapte ani de rezidenţă, iar durata de rezidenţă pentru obţinerea cetăţeniei a crescut de la cinci la şapte ani. În pofida votului din Parlament, ministrul pentru afaceri sociale, Lodewijk Asscher, a făcut un apel la Uniunea Europeană să acorde atenţie "competiţiei inechitabile" de pe piaţa europeană a muncii. Totodată, el a susţinut că libera circulaţie a muncitorilor în UE are ca efect "scăderea salariului minim pentru toţi".

La 1 ianuarie deputatul laburist Keith Vaz, care a anunţat că va controla personal frontiera britanică în prima zi a anului 2014 când vor fi eliminate restricţiile de liberă circulaţie pentru români şi bulgari. Doar 24 de romani au trecut granița Marii Britanii, după ridicarea restricțiilor de la data de 1 ianuarie, conform ambasadorului Regatului Unit. El susține că năvala mult discutată a românilor în Marea Britanie nu a avut loc, așa cum se credea că se va întâmpla. Deși pentru stabilitatea economică a Romaniei, plecarea cetațenilor săi în UE nu face deloc bine, promisiunile salariilor mult mai mari din alte țări, îi determină pe mulți români să plece.

Consiliul Uniunii Europene a adoptat bugetul pentru exerciţiul financiar 2014-2020, în valoare de 960 de miliarde de euro. Anterior, bugetul multianual a fost aprobat de către Parlamentul European, la 19 noiembrie. Bugetul este în valoare de 960 de miliarde de euro în angajamente şi de 908 miliarde de euro în plăţi, cu 3,5% şi, respectiv, 3,7% mai puţin decât în perioada 2007-2013.

Alocarea UE pentru România în perioada 2014-2020 este de aproximativ 39 de miliarde de euro. Președintele Traian Băsescu a anunţat, la Bruxelles, că România a obținut o creştere de 18% a bugetului pentru 2014-2020 față de perioada precedentă, fiind una dintre puținele țări cu creștere bugetară. "Bugetul UE pentru perioada 2007-2013 a fost de 994 de miliarde. Bugetul 2014-2020 este de 960 de miliarde, este prima dată în istoria UE când bugetul scade. În aceste condiții, faptul că România reușește o creștere de 18% este un lucru foarte bun și este și cel mai important procentaj de creștere dintre toate cele 28 de state", a precizat Traian Basescu.

Pe Politica Agricolă Comună (PAC), in 2007-2013, au fost alocate României 13,828 miliarde euro, iar bugetul alocat pentru 2014-2020 este 17,516 miliarde euro, adică o creștere de 3,7 miliarde euro. "În interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe plăți directe, pentru acest exercițiu bugetar am avut 5,726 miliarde euro, pentru exercițiul bugetar 2014-2020 avem alocate 10,393 miliarde euro", a spus Basescu. În total - coeziunea, PAC, combaterea șomajului la tineri și combaterea sărăciei în mediul rural - înseamna un buget de 39,887 miliarde euro.

În concluzie, Parlamentul este un protagonist-cheie al luptei pentru democraţie, libertate de exprimare, alegeri corecte şi drepturile persoanelor oprimate. După fiecare perioadă de sesiune de la Strasbourg, Parlamentul European abordează cazurile de încălcare flagrantă a drepturilor omului din întreaga lume. Orice cetățean european, companie sau organizație din UE poate trimite Parlamentului European o petiție privind legislația UE iar acesta poate institui o

comisie de anchetă pentru examinarea încălcărilor dreptului UE de către statele membre. De-a lungul ultimelor decenii, puterea Parlamentului European a crescut în mod constant; drept urmare, în prezent, Parlamentul exercită rolul de colegislator în aproape toate domeniile în care legiferează Uniunea Europeană.

Europarlamentarii români trebuie să reprezinte și sa susțină ineteresele poporului român, să negocieze toate problemele în favoarea acestuia și să găsească soluția cea mai potrivită pentru a mulțumi toate statele Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

http://www.europarl.europa.eu/ http://ec.europa.eu/ http://www.europarl.ro/ http://www.elections2014.eu/ http://www.euractiv.ro/ http://www.realitatea.net/ http://www.mediafax.ro/ http://www.mae.ro/