Prini, trezii-v!Oana Moraru februarie 25, 2015 Analize, Educatie, Opinie, Societate/Life 13 comentarii 9,077 Vizualizari Ce mai conteaz astzi n educaie? Ce tip de ndrumare s dau copilului meu cnd lumea se reconfigureaz de la o zi la alta, fr s mai lase locul unor algoritmi clari, de acces sigur pe scara social? Notele bune, examenele absolvite i completarea studiilor superioare nu mai sunt garania securitii economice aproape nicieri n lume. Dac pn ieri colile au fost o ramp de lansare ctre succes, astzi i-au pierdut vizibil autoritatea n formarea exclusiv a indivizilor funcionali: ele sunt deja concurate de o sum de programe i cursuri alternative, de sisteme de pregtire individual, de curricule personalizate i tehnologii care faciliteaz nvarea.Pentru ca un copil s reueasc, nu mai este suficient s ne asigurm c tie i nelege o mulime de lucruri. Lumea de dincolo de porile universitilor nu mai funcioneaz dup principiul absorbirii i valorificrii indivizilor tob de carte. Tehnologiile au reformat mediul de via, crizele economice au transformat manualele de management, iar interviurile de angajare i-au nlocuit aproape n totalitate grilele de selecie a aspiranilor.Realitatea noastr arat cu att mai descurajant: copiii notri s-au nscut ntr-o societate corupt, netransparent i cinic. Au reuit oportunitii, dttorii din coate, urmaii privilegiailor din sistemul anterior, modelele de vulgaritate i obrznicie. Sau cel puin acetia au devenit cei mai vizibili i vocali. colile noastre abia supravieuiesc, de 25 de ani, din inerie instituional. Mult din cultura strzii i limbajul de cartier s-au mutat n clas. Profesorii vin din zona mediocr a absolvenilor, deciziile psiho-pedagogice i administrative, din sfera clientelismului politic.Decalajul ntre ce tip de mini sunt cerute acum de piaa muncii i modul de operare propus copiilor n coli este att de mare, nct singura speran rmne n intervenia providenial i inspiraional a prinilor. Muli dintre acetia au nceput s caute strategii de salvare a copiilor i punere a lor sub influene controlate pozitiv de intuiii i instincte pragmatice, cu mult deasupra prfuitelor mentaliti colare.n lume au nflorit colile-pilot, homeschooling-ul, colile in the cloud, asocierile spontane de oameni creativi i curajoi care au ales s dea copiilor lor stimuli de alt natur: explorare n natur, implicare n comunitate, abordare interdisciplinar, parteneriate la distan cu coli tehnologice, muzee interactive, simulatoare experimentale etc.Peste tot, motorul schimbrii s-a strnit de jos, dinspre prini, adic din comunitatea indivizilor cel mai direct interesai de ct de eficient i vizibil e educaia pentru copiii lor. colile se vor crampona mereu de sindicate, metodologii, proceduri i drepturi salariale; la noi se vor urni cu att mai greu cu ct exist printre profesori o mas critic de indivizi mediocri intelectual. Singura speran rmne n ct de rapid se vor instrui prinii, ct de bine i vor defini o viziune alturi de copii i ct de puternici vor deveni n presiunile pe care vor nva s le pun pe sistem.Nu s-a creat nc o micare a prinilor la noi. Nu exist nc acea mas critic i competent care s reprezinte o ameninare pozitiv pentru cultura colar de acum i pentru stabilitatea scaunului de director din preajma cancelariilor. Ba, mai mult, se pare c tocmai n aceste cancelarii, exist o convenabil explicaie a rateurilor date de elevii lor: aceea c prinii romni de astzi, n majoritatea lor, nu tiu s fac lucruri elementare pentru copiii lor: i trimit fiii la coal fr cei 7 ani de acas, i neglijeaz sau i alint n infantilizare prelungit, i copleesc emoional sau nu i valideaz suficient, nu i nsoesc n traseul lor colar, nu i motiveaz sau susin cu modele inspiraionale de via.E foarte adevrat. i eu simt, la catedr, de la o generaia la alta, o treptat nstrinare a prinilor de propriii copii, o din ce n ce mai mare neputin de conectare emoional: sunt tot mai muli copii care nu au rbdare s asculte o poveste, care se trntesc n crize pe jos, la orice refuz sau eec, din ce n ce mai muli copii cu probleme de limbaj, atenie sau stpnire de sine. Din discuiile cu familiile lor nu rezult ntotdeuna nepsare sau abandon, dimpotriv: anxieti, teama de a nu fi un printe suficient de bun, frica de a nu fi iubit de propriul copil, nesigurana deciziilor de limitare i control, multe disfuncionaliti n cuplu etc.O generaie de prini la fel de ezitant i fr viziune ca partenerii lor formali, de la catedre. i unii i alii i denun, pe nfundate, n argoul de cancelarie sau pe forumurile colorate ale mmicilor, o mulime de puneri la zid, toate bine mpachetate n argumente, dar total neasumate i nereprezentate n spaiul public.La intersecia acestor dou lumi buimace stau copiii notri i presiunile urgente ale lumii de azi i de mine: ei nu-i vor face un viitor dac nu tiu s se conecteze rapid la informaii, s gndeasc transdisciplinar, s nvee singuri, s se readapteze permanent la schimbare, s caute soluii ingenioase, s comunice eficient. Vor fi o generaie care va supravieui strict din calitatea ideilor pe care le dezvolt i mai ales din creativitatea lor. Noi nc le servim o coal unde cunoaterea se ntmpl sincron pentru toat lumea, e feliat univoc n capitole, neactualizat i nereciclat n intersecii interdisciplinare. i msurm nc doar cu pixul pe hrtie, i etichetm dup criterii cantitative i i form pe linii de dezvoltare neumaniste, fr stimuli culturali i artistici, fr elemente de wow, de bucurie a descoperirii sau fr ncrederea de a-i asuma riscuri i a grei constructiv.Aparent, salvarea copiilor notri nu se afl nici n coli, nici n prini. Primele sunt anchilozate n negare, ultimii sunt captivii propriei educaii: fricoi, supui, nehotri.Singura gur de aer proaspt a venit pentru tineri din mediul virtual. Acolo se colete deja, dezorganizat, spontan i sincron cu vremea, o mare parte dintre ei. Calculatorul, tabletele i telefoanele inteligente le-au modificat modul de operare: se hrnesc cu stimuli puternici, rapizi, au nevoie de feed-back imediat, la un click distan, au nvat s acceseze orice informaie, s comunice n grupuri, s se expun, s se manifeste. Informaia nu mai este monopolul nimnui, arogana tiutorului a disprut, lucrurile extraordinare ale planetei sunt vizibile de pe canapeaua sufrageriei mele, leciile de geografie, istorie, biologie sau mate sunt, toate, pe youtube, n mii de variante i tutoriale care mai de care mai explicite. Toate acestea, au venit, desigur, cu o mulime de contaminri negative: copiii notri i-au pierdut capacitatea de concentrare pe termen lung, rbdarea sau puterea de discriminare critic a informaiei. Rele sau bune, nici coala, nici familia nu s-au adaptat la aceste transformri. Fiecare trage de copil din direcii distincte, ncercnd o repliere forat la modul lui de gndire, dobndit odinioar.Avem, astfel, o intersecie de lumi care au strns la mijloc, ntr-o ncordare teribil de disociat, destinele copiilor notri: o coal ruinos de nvechit, o generaie de prini anxioi i un mediu virtual exploziv, mai intens i rapid dect oricare dintre noi.Ce poi face pentru un copil sub tlpile cruia s-au aternut attea nisipuri mictoare?ntre polul fix al anchilozrii instituionale i cel spectaculos al mediului online, singurul mediator posibil este familia. Prinii sunt singurii care pot exercita control i modifica echilibrul de fore. Ei sunt singura zon activ, cu adevrat decizional i capabil s intuiasc toate curentele viitorului. Nu neleg ce i oprete s se asocieze, s se organizeze, informeze, s i ia consultani profesioniti n educaie (psihologi, mediatori, traineri etc) i s exercite asupra culturii organizaionale din coala unde-i in copiii cteva presiuni fundamentale, pozitive.Am tot vzut pe la edinele cu prinii reflexele lor ruinoase de a se aeza n ultima banc, teama de a deschide gura, suspiciunea c ndrznelile lor se vor rsfrnge rzbuntor pe copii. Ct vreme mamele i taii de astzi au ticuri de colari fricoi i nc manifest simptomul capului plecat, nu-i de mirare c generaia actual a evadat n virtual i i-a gsit bucurie n salturile artificiale de la un nivel la altul, al jocurilor online.Nu vorbesc despre o lupt ntre coli i comunitile de prini, nici despre ivadarea claselor cu replici sau proteste nervoase. Vorbesc de intervenii egal semnificative i de o parte i de alta, de dezbateri i negocieri, de leadership parental i implicarea activ a comunitii locale n clas. Nu-mi nchipui c reconfigurarea colii noastre nseamn copierea modelelor din afar, nici abdicarea de la nvarea temeinic, de la clasicul efort intelectual, complex i organizat. Am ns ncredere n biologie i n resursele naturale de inteligen ale acestui loc, n vibraiile ecosistemului nostru intelectual i fiziologic: tiu c toate speciile i ngrijesc cum pot mai bine puii i au cele mai clare intuiii despre supravieuirea i adaptarea lor. De aceea mi se pare nefiresc de absent prezena prinilor n coli, extrem de nevalorificate intelectul i competenele unor aduli care, altfel, au succes n meseriile lor actuale. Mi se pare ruinos felul n care prinii romni i-au predat copiii, pe ncredere, n mna unor funcionari nereciclai de aproximativ 50 de ani, n marea lor majoritate. i absolut de neexplicat pasivitatea i lipsa lor de atitudine fa de attea disfuncionaliti, unele povestite alarmant n fiecare zi de propriii copii.Puini tiu c pe hrtie, criteriile de acreditare a colilor romneti sunt foarte ambiioase. Inspeciile colare, evalurile ministeriale i asistenele la lecie se fac conform unor itemi moderni, aliniai la tot ce nseamn astzi educaie de performan. Cum au reuit ati oameni s fenteze attea reguli, proceduri i standarde? De ce educaia nu este centrat pe elev, de ce nu exist tratare difereniat, de ce nu se aplic principiile managementului calitii n care s-au format attea sute de cadre, de ce nu exist cu adevrat implicare n comunitatea local i parteneriate active n formarea copiilor? De ce exist mii de procese verbale de conformitate i acreditare a colilor, n termenii cei mai laudativi i totui, n teren, toat lumea consimte la atta ratare?De ce? Dintr-un motiv tare simplu: jocurile sunt fcute unilateral, de o singur categorie de oameni, fr parteneriate de partea cealalt a factorilor interesai. E un exerciiu simplu, de asociere, comunicare, negociere i implicare activ, coal-familie. Un exerciiu democratic pe care l pretindem zgomotos de la politicienii care ne reprezint, i pe care culmea, nu suntem n stare s l facem mcar pentru copiii notri, n imediata noastr apropiere i teribila noastr realitate.Nu cred nc n finanarea suplimentar a colii romneti. Banii s-ar duce deocamdat n guri negre unele ale corupiei, altele ale mediocritii, dar cele mai multe ale lipsei de parteneri activi care s i gestioneze just. Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.roMore Sharing ServicesShare|Share on facebookShare on twitterShare on emailShare on print

Currently there are "13 comments" on this Article:1. sinziana spune: 25/02/2015 la 9:16 Aveti perfecta dreptate. Insa parintii care vor sa schimbe ceva,sau se opun sistemului sunt marginalizati rapid,atat de profesori,cat de ceilalti parintiasa ca e foarte greu ! Exemplul meu acum : pici de 5 ani jumatate,la gradinita in grupa mare. Normal ar fi fost sa-l inscriu la scoala, in clasa pregatitoare, dupa ce ar fi fost supus unui test psihologic pe care EU l-asi fi cerutsi daca copilul l-ar fi trecut, bine-nteles! Am fost singurul parinte din clasa de aprox.30 de copii care am refuzat inscrierea la scoala anul acesta! Nu-mi supun copilul unui test psihologic si nu-l inscriu intr-un sistem la nici 6 ani, cand inca are nevoie de somnul de amiaza,mese regulate ,joaca,etc. Ca la un ozn s-au uitat la mine restul parintilor ,ai caror copii sunt poate mai mici ca varsta fata de al meu, mai putin dezvoltati fizic si mental!!! Pana si directoarea m-a chemat sa-mi spuna ca,conform legii,copilul se incadreaza deja dadusem prea multe explicatii si de prea multe ori,prea multor persoane,asa c-am abandonat si i-am spus scurt :nu-l inscriu pentru ca nu vreau! nici nu m-a invins sistemul,nici n-am castigatma retrag zicand ca ei si facand ca mineRspunde 2. MIHAI 2 spune: 25/02/2015 la 9:21 Doamna profesoara, pierdeti din vedere segmentul indestructibil al FEMEILOR CU BASMALE SI BARBATILOR CU BASCA. Sunt oameni care pe la 40 de ani isi asuma deja conditia de BATRANI deci scutiti de orice efort de adaptare. Sunt la fel AZI ca si in ANII 70 cand i-am observat eu prima data. 10 15 ani de PRO TV care ii pueau aduce macar pe undeva mai aproape de nivelul idiotilor occidentali au trecut in realitate peste ei fara efect ei sunt acum ca pe timpul lui ceausescu , desi in realitate s-au scurs o generatie jumate. Le trageti lor semnale de alarma ? Lor trebuie sa li se ia cumva copii din zona de radiatii nefaste, ca sa nu inceapa si astia sa-si cumpere basmale si basti peste vreo 10 15 ani. Nici segmentul PARINTILOR DE ORAS , fie si COMPUTERIZATI nu este prea apt sa fac ceea ce doriti Dvs. Vreo sschimbare daca e de facut ar trebui sa fie administrativa de sus in jos desi mai bine ne-am lipsi , pentru ca exista destule doamne profesoare si invatatoare cu basmale. lasati sistemul asa cum e macar mai tine intr-o forma de FRAU deci de rigoare generatia IPhone care se va educa ea cumva exact asa cum spuneti Dvs de pe Internet.Daca insa dispare si simulacrul de sistem scolar invechit nu vom mai avea nici o coloana vertebrala fie ea si afectata de scolioza.Rspunde 3. Lucia spune: 25/02/2015 la 9:40 Dac instruirea din scoala ar fi tratat ca un serviciu public al crui beneficiar (client) direct este elevul i beneficiar indirect este printele, atunci ar trebui nceput cu un element de baz al managementului calitaii si anume : evaluarea satisfaciei clientului. Deci, pentru a se vedea exact care sunt profesorii cu vocaie i care nu, ar trebui sa fie transmise i elevilor i prinilor Chestionare de evaluare a satisfaciei clientului create dup crtiterii bine stabilite (exist la universitatile acreditate modele dupa care se pot inspira si directorii de licee). Punctajul obinut prin aceste chestionare poate fi un criteriu foarte important ca pondere in acordarea clalificativului profesorului, la sfritul anului colar. De aici pornete totul. Profesorii cu vocaie atrag elevii i-i determin s urmeze cariere bazate pe materiile predate de ei. Profesorii fr vocaie plictisec elevii, i timoreaz, i fac s urasc materia respectivului profesor, s urasc a mai merge la coal. Noi ca prini numai aa putem s ne trezim. S-i evalum i s solicitm ca ei s furnizeze servicii instructive de calitate. Revenim la vechea problema a lehamitei majoritaii profesorilor pentru ca sunt nemultumiti de cum sunt platiti. Aceasta lehamite a lor se transmite si multor elevi. Si totusi de undeva trebuie inceput .Rspunde 4. Dan spune: 25/02/2015 la 9:50 Jocurile sint facute de oameni carora nu le pasa decit atingerea scopurilor personale sau de partid. Nu am vazutnici un ministru care sa faca o analiza serioasa a situatiei la un anumit moment si, plecind de aici, sa conceapa un plan strategic.Solutiile sint punctuale si vizeaza doar satisfacerea nevoilor de moment ale partidului aflat la putere si ale protejatilor sai,fara nici cel mai mic interes asupra efectelor imediate si pe termen lung ale deciziilor luate.Intr-o tara in care cultura spagii e puternica,coruptia are imunitate parlamentara iar societatea civila de abia se trezeste e greu sa construiesti un sistem performant de invatamint, de sanatate, e greu sa construiesti si o amarita de autostrada.Ca sa construiesti cu adevarat trebuie, in primul rind, sa-ti pese de viitorul acestei tzari.Rspunde 5. Dedalus spune: 25/02/2015 la 9:52 Legatura dintre parinti si scoala este in multe cazuri declarativa. Adica, nu are loc un schimb de informatii privind educatia copiilor intre parinti si scoala. Dar pana la aceasta dorita schimbare anume de la scoala inforemaza parintii la parintii si scoala se informaza unii pe altii mai e foarte mult.Din experienta vorbesc, pana la promovarea acestor idei legitime de altfel- trebuie inlaturate cauzele mici care produc efecte mari.Aceste cauze mici sunt:1)- supra sau sub solicitarea in clasele primare (fie indoparea cu Engleza, spre exemplu -fie intonarea de cantece de gradinita la Educatie muzicala pana in clasa a IVa) aici sunt o sumedenie de exagerari (spre exemplu, pe buna dreptate notarea in calsele primare este cu calificative si foarte relaxata, dar aceasta strategie docimologica este anihilata de participarea excesiva la concursuri scolare)2) nerespectarea programelor scolare in clasele primare, sub pretexte puerile aici inspectoratele scolare au o mare vina prin abordarea lor non-combat3)- lipsa planificarii didactice in special in clasele primare -anume acrediarea faptului (aberanta) ca planificare inseamna doar alocarea de ore pe materie, cand de fapt fiecare cadru didactic ar trebui sa planifice pe zile macar semestrial pe zile materia respectiva.Pe scurt: invatatori respectati programele in clasele primare si inspectori verificati acest lucru!Rspunde 6. Dedalus spune: 25/02/2015 la 9:59 Raspunsul la cum au reusit sa fenteze:Dosarele sunt facute beton. Inspectorii verifica dosarele si participa la CATEVA ore.Cum s-ar rezolva?Uite o posibilitate:a) obligarea prin ordin al ministruli ca invatatrorii si dirigintii sa infomeze in scris sapatamanal parintii asupra progresului materiei la clasa (se face la unele scoli private, la unele mai bine, la altele mai prost dar se face)b) obligarea tot prin ordin al ministrului la inmanarea parintilor a planificrii anuale pe fiecare materie, sub forma alocarii orelor pe date calendaristice- transformarea palnificarii anuale in document cu character publicLipsa (sau ascunderea acestei lipse) planificarii calendaristica este cuiul in 50% din dezastrul didactic din invatamentul preuniversitar din Romania, dupa parerea mea.Odata facute cele doua lucruri propuse de mine, s-ar crea atat o baza clara si reala de control din partea insepectoartelor cat si o baza de discutie concreta intre scoala si parinti.Dar este extreme de dificil, deoarece lipsa planifdicarii calendaristice si caraceterul sau ne-public ascunde foarte bine fentarea procdurilor si bunul plac al multor cadre didactice, mascheaza incompetent si lipsa de preocupare a unora.Rspunde 7. andu d. spune: 25/02/2015 la 10:00 un text foarte bun, care atinge majoritatea problemelor educatiei din Romania. Asa este, responsabili suntem si noi, parintii, care insa orbecaim in cautarea caii mai bune. Nu protestam, nu propunem nimic, stam si asteptam ca aceasta scoala invechita sa ne ridice copii. Cu profesori batrani sau blazati (iar cei tineri sunt slabi, majoritatea provind din rindurile absolventilor slabi, cei buni nu se indreapta spre invatamint) nu avem nici o sansa. Eu unul sunt de acord cu finantarea suplimentara, cu salarii mai mari pentru profesori, dar vreau sa vad ca se si cer rezultate si ca acestea se vad. Dar la cum merg lucrurile la noi slabe sanse. Parintii sunt debusolati, nu stiu ce vor, unii vor matematica non stop, altii nu vor deloc, altii vor disciplina stricta, altii libertate totala, sunt greu de impacat aceste limite. Sincer, nu imi pun sperante in vreo schimbare rapida.Rspunde 8. Paul_ spune: 25/02/2015 la 10:01 Solutia este in articolul Art.9 din LEN (care, insa, nu se aplica ):5) Finanarea de baz a nvmntului preuniversitar seface dup principiul resursa financiar urmeaz elevul, n bazacruia alocaia bugetar aferent unui elev sau unui precolarse transfer la unitatea de nvmnt la care acesta nva, curespectarea prevederilor alin. (2)(4).De asemenea nu mai stiu daca acum in lege este valabila numirea sau alegerea directorilor.Intr-un cuvant trebuie transferta decizia de la ISJ-uri la parinti.Rspunde 9. heraasku spune: 25/02/2015 la 10:03 statul este abuziv, discretionar. sa luam de exemplu doar modificarea din Regulamentul de functionare al institutiilor de invatamant preuniversitar ce spune ca de la 5 zile motivate de catre parinti numarul de reduce la 3 zile. adica, eu nu pot folosi timpul mai bine caci scoala/ statul imi interzice asta. daca vreau sa merg cu copilul la un muzeu, la un targ la o manifestare imi trebuie scutire medicala, deci act de coruptie in clasa a 8 -a desi examenul de evaluare se da la romana si matematica ei fac pana in ultima clipa chimie, biologie, geografie, tehnologie cand in clasa a 8- a trebuie sa apara in semestrul 2 un spatiu de genul sesiunii universitare: aprilie mai sa fie libere de orele de umplutura. dar nu, acestea se inmultesc si se pune presiune.care e ideea? simplu, nu esti lasat sa-ti aranjezi singur viata, si a copilului. copilul meu a sarit multe ore din program, doar cu mine, caci am deviza cat mai putine daune din partea scolii. rezultatul? are nota scazuta la purtare pe motiv de absentada las ca a avut Cioaca 10 la purtareRspunde 10. DanielS spune: 25/02/2015 la 10:06 Doamna Oana, tristetea trebuie auto-administrata in doze terapeutice. Adica mici. Dar dumneavoastra preferati dozele mari, administrate atit sufletului dumneavoastra, cit si publicului care va citeste.Va lipseste credinta draga doamna. Nu neaparat cea religioasa. Ci credinta in bine, in valori, in frumos, va lipseste speranta. Disperarea in care v-ati infundat e un pacat imens fata de darul vietii ce ne-a fost dat tuturor.Inteligenta si abilitatile dumneavoastra, cele naturale sau cele dobindite, v-au fost daruite cu un scop. Va rog eu mult, stimata doamna, folositi-va calitatile ca sa ne inspirati pozitiv. Sinteti inteligenta si frumoasa. Sint sigur ca aveti si altceva de impartasit, in afara acestui pesimism dezgustator. Capul sus, frumoasa doamna!***Altfel critica sistemului e pertinenta. Subscriu total. Evident, nu si la starea dumneavoastra sufleteasca. Asta ramine doar pacatul dumneavoastra. O zi foarte buna va doresc!!!Rspunde 11. cristina spune: 25/02/2015 la 10:09 Excelenta analiza! Felicitari! Scoala romaneasca e ucigatoare de vise, distrugatoare de idei,, lipsita de valoarea creativitatii si a constiinei civice, de grup. Exceleaza doar in cutume, restricitii, etichete. si coruptie. Parintii contribuie decisiv la perpetuarea anomaliei! Ma asteptam ca noi, parintii sa facem front comun pentru binele copiilor nostrii! Nu e asa, e doar o suma de beneficii individuale, obtinute prin tehnici de mita, prin meditatii intense, prin oprimarea idealului de dreptate si inocenta a coplilului. Nu sunt vorbe mari, parintii isi orienteaza copiii, astfel incat sa ia note mari, sa nu aibe opinii si, cel mai grav, sa nu riposteze la aberatii si la lipsa de respect cu care sunt tratati de cei care se numesc dacali.Rspunde 12. MONI spune: 25/02/2015 la 10:28 Foarte interesant articolul.Asa este,din pacate!Nimeni nu face nimic.Pasam responsabilitatea educarii copiilor nostri.Ar trebui totul adaptat rapiditatii schimbarilor din societate.Trebuie facut ceva,si de catre parinti si de catre scoala pana nu e prea tarziu.Rspunde 13. Tatal universal spune: 25/02/2015 la 10:36 Un articol interesant i echilibrat n principiu. Un singur lucru ai uitat s precizai n momentul n care atribuii prinilor rolul fundamental n schimbarea care ar trebui s aib loc: faptul c i prinii au ajuns s fac parte din acele generaii slab instruite, neracordate la ceea ce nseamn nou, generaii pentru care modelele de succesuri au fost Gigi Becali, Eba, Udrea, Ghi, Coco, Ponta, Bse etc. Sunt generaiile care au exact aceleai tare pe care le reproai noilor profesori de liceu. tiu c ar fi fost incomod s scriei I acest lucru n articol, pentru c atunci unde ar fi soluia ?Spunei c nu credei n suplimentarea finanrii ? i atunci cum vedei o recrutare de cadre normal n sistemul educaional i atragerea celor mai buni tineri ? Spunei c profesorii sunt din ce n ce mai slab pregtii. E adevrat, ns cum s se decid un tnr bine pregtit pentru o carier didactic, atta timp ct ctig la fel cu un vnztor de pantofi, dar are o btaie de cap de 100 de ori mai mare. Tocmai dumneavoastr ne explicai c noile generaii sunt foarte pragmatice, lucru iari adevrat. Chiar credei c un corp profesoral de excelen poate fi constituit numai din martiri ? Dac vrem educaie de calitate, o s ne cam coste. i cu ct o llim mai mult pn ce se va nelege acest lucru, cu att ne va costa mai mult.