5

Dr. Laura Markham

Părinți liniștiți,FRAȚI FERICIȚI

Cum să creștem frați prieteni pe viață

Traducere din engleză deTeodora Neagu

93

4

Cum să-i îndrumați pe copii să-și exprime sentimentele și să-și rezolve problemele

Adesea, unul ia ceva și celălalt începe să plângă. Eu întreb: „Ce încerci să-i spui lui Jonah?“ Sean răspunde: „Încă mă jucam cu aia, Jonah. Poți să mi-o dai înapoi, te rog?“ De obicei, i-o dă înapoi. Am constatat că, dacă le aduc aminte să vorbească unul cu celălalt, reușesc să-și rezolve singuri conflictul, acum că i-am învățat cum să o facă. – Emily

Inteligența emoțională începe cu înțelegerea propriilor emoții, astfel încât să ni le putem regla și să ne atingem obiectivele. Cealaltă parte a inteligenței emoționale ține de modul în care relaționăm cu cei din jurul nostru: a înțelege sentimentele celor de lângă noi și a exprima ceea ce simțim, respectându-l totodată pe celălalt. Prin urmare, un copil inteligent emoțional nu va începe să plângă atunci când fratele lui îi ia jucăria. Și nici nu îl va lovi. Îi va spune: „Încă mă jucam cu aia, Jonah. Poți să mi-o dai înapoi, te rog?“ Dacă vă gândiți că aceasta este o interacțiune neobișnuit de sofisticată între un copil de doi ani și unul de patru ani, aveți dreptate.

94

Părinți liniștiți, FRAȚI FERICIȚI

Cei mai mulți frați nu au o astfel de relație. Potrivit spuselor părinților, copiii mici se ceartă, în medie, de șapte ori în fiecare oră și numai 10% dintre aceste conflicte se termină cu bine, adică printr-o „împăcare“ sau chiar printr-un „compromis“.1 În aproape 90% din timp, copilul mai puternic își găsește calea ori ambii copii dau înapoi din altercație, de obicei după ce au încercat să se impună prin intimidare sau forță.2 Majoritatea părinților încearcă să nu intervină, asigurându-se că, în timp, copiii vor învăța singuri să facă pace. În definitiv, au parte de suficient exercițiu în rezolvarea conflictelor. Și totuși, multe studii indică faptul că abilitățile sociale ale copiilor care au frați ori surori nu sunt mai presus de cele ale copiilor unici, iar cei mai mulți dintre frați continuă să se certe ani de zile. Confuz, nu-i așa? Po Bronson și Ashley Merryman oferă, în cartea lor Nurture Shock, o explicație la care nu ne așteptam. „Poate că greșeala aici a fost să presupunem că acele mii și mii de interacțiuni cu frații au un singur posibil efect pozitiv. Poate că adevărul este la polul opus – din aceste interacțiuni copiii deprind abilități sociale necorespunzătoare în aceeași măsură în care le învață pe cele bene-fice.“3

Cu alte cuvinte, lăsați în legea lor, este posibil să învețe din interacțiunile cu frații lor că, de obicei, cei mai puternici câștigă. Ar trebui deci ca părinții să intervină și să încerce să îi aducă la un numitor comun? Dacă intervenția lor este de genul: „Dă-i păpușa surorii tale!“ nu fac altceva decât să-i învețe pe copii să apeleze la o autoritate mai mare pentru a primi o soluție, poziționându-se ca victime. În felul acesta, nu vor descoperi cum să-și rezolve în mod constructiv disputele cu frații. În schimb, prin interacțiunile cu ceilalți copii, ei află care sunt compromisurile pe care le implică abilitățile sociale.4 De ce? Probabil pentru că, dacă își doresc să se joace în continuare, sunt nevoiți să asculte și punctul de vedere al celeilalte persoane și să caute soluții din care toată lumea are de câștigat. În definitiv, ceilalți copii se pot retrage oricând din joc. În cazul fraților, nu prea există multe stimulente pentru a rezolva divergențele astfel încât ambele părți să fie mulțumite. În plus, copiii din societatea actuală sunt mai

95

Cum să-i îndrumați pe copii să-și exprime sentimentele

puțin expuși la modelele culturale care arată cum își rezolvă oamenii constructiv disputele, cel puțin prin comparație cu vremurile trecute, în care copiii satului nu erau atât de împărțiți pe vârste, pentru că cei mici se țineau peste tot după cei mai mari. Copiii care sunt suficient de norocoși să aibă un prieten apropiat cu care să învețe regulile reciprocității au relații semnificativ mai bune cu frații lor, iar alteori copiii învață abilitățile „de socializare“ la grădiniță sau la creșă.5 În caz contrar, copiii noștri ar putea să nu reușească să deprindă aceste abilități dacă noi nu-i îndrumăm. Acest lucru nu înseamnă neapărat că e nevoie să ne ames-tecăm în fiecare interacțiune dintre copii. Nu ar mai avea ocazia să exerseze ei înșiși negocierile pentru a face pace. Totuși, dacă vrem să fie capabili să spună „Încă mă jucam cu aia, Jonah. Poți să mi-o dai înapoi, te rog?“ în loc să lovească, trebuie să le oferim în mod explicit îndrumări, pentru ca ei să poată învăța să o facă.

Îndrumarea copiilor pentru deprinderea aptitudinilor esențiale de inteligență emoțională

Am discutat deja în primul capitol despre îndrumarea emoțiilor și empatie, care le oferă copiilor bazele necesare pentru a-și înțelege atât propriile emoții, cât și pe cele ale celorlalți. Ce altceva ar putea face părinții pentru a-și ajuta copiii să-și dezvolte inteligența emoțională și socială, astfel încât să se înțeleagă bine unul cu celălalt?

1. Să vorbească despre sentimente. Atunci când părinții vorbesc cu copiii lor zi de zi despre ce simte și ce are nevoie fiecare membru al familiei, frații devin mai sensibili și mai generoși din punct de vedere emoțional unul cu celălalt, dar și mai dispuși să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt. Acest lucru este valabil chiar și în cazul copiilor foarte mici; dacă mamele le povestesc copiilor lor de unu, doi sau trei ani despre ce ar putea simți bebelușul, atunci copilul mai mare va dezvolta mai multă empatie față de cel mic și va fi mai puțin gelos.6

96

Părinți liniștiți, FRAȚI FERICIȚI

2. Să pună întrebări despre sentimente, nevoi, dorințe și opțiuni.

• „Cum te simți?“

• „Ce voiai?“

• „Ce ai făcut?“

• „Cum s-a terminat?“„

• „Ai obținut ce voiai?“

• „Fratele tău a obținut ce voia?“

• „Cum crezi că s-a simțit?“

• „Ai face la fel data viitoare sau te gândești să încerci alt-ceva?“

• „Ce crezi că ai putea încerca?“

• „Ce crezi că s-ar întâmpla atunci?“ Ascultați, încuviințați și repetați pentru a fi siguri că ați înțeles. Rămâneți afectuoși și nu judecați. Păstrați-vă simțul umorului, astfel încât atunci când copilul va spune „Data viitoare o să-l pocnesc!“ să-i puteți răspunde pur și simplu „Hmmm... și apoi ce-o să se întâmple?“ Încercați să nu vă grăbiți să trageți concluzii sau să-i țineți o prelegere. Copiii încep să judece prin reflexie. Adesea, din experiențele nefericite apar raționamentele corecte.

3. Să explice și să ofere modele. Așteptați-vă să fie nevoie să tot repetați anumite lucruri.

Atunci când se ceartă pentru a stabili al cui e un anumit obiect, le spun „Jacob, zi... «Scuză-mă, Sarah, când termini tu, pot să mă joc și eu, te rog?» și apoi aștept ca el să repete după mine. După aceea, mă întorc spre Sarah și zic: Sarah, spune «Sigur, Jacob».“ Am procedat așa de multe, multe ori și, apoi, într-una din zile, spre bucuria mea i-am auzit folosind exact aceste cuvinte

97

Cum să-i îndrumați pe copii să-și exprime sentimentele

în timp ce eu făceam de mâncare, fără a-i îndemna nimeni de la spate să-și rezolve problema... În acel moment, am fost mândră de mine.

– Deanne

4. Să exerseze găsirea de soluții din care toată lumea are de câștigat. În fiecare familie există zilnic ocazii pentru a scoate în evidență diferențele dintre nevoile noastre și pentru a discuta despre soluțiile care ar putea fi favorabile tuturor. „Hmmm... Tu vrei să mergi la piscină, iar sora ta vrea să meargă în parc... Cum am putea găsi o soluție bună pentru toată lumea?“

5. Să ofere afirmații despre „sine“, ceea ce înseamnă să vor-bească despre ceea ce au nevoie în loc să judece sau să cri-tice pe altcineva. Spre exemplu, atunci când fata voastră țipă „Ei bine, și tu ești o proastă!“, o puteți învăța ca, în schimb, să spună „Nu îmi place să vorbești așa cu mine“. O variantă pentru aceste afirmații despre „sine“ este ca ele să descrie ceea ce simțim, ceea ce avem nevoie și cum vedem noi întreaga situație. Puteți continua o astfel de afirmație solicitându-i copilului să facă un anumit lucru. „Mă simt / Sunt ............... pentru că vreau (sau am nevoie) ............... și am observat că ...............“ Așadar, de exemplu, „Sunt îngrijorată pentru că vreau să ajung acolo la timp și văd că tu nu ești gata încă să plecăm... Te rog, încalță-te“.

6. Să ofere drept exemplu un comportament sociabil. Modul în care adulții din casă se poartă unul cu celălalt oferă un exemplu important pentru copii. Folosiți acest lucru în avantajul vostru, jucând roluri în concordanță cu felul în care v-ați dori să se poarte copiii voștri. Spre exemplu, spuneți-i partenerului „Mai avem doar o banană, vrei să o împărțim?“ Sau oferiți un exemplu pentru cum stabiliți limite cu respect, folosind replici ca „Îmi pare rău, dar eu foloseam lucrul acela. Poți să-l iei imediat după ce termin eu“, însoțite de un zâmbet și o îmbrățișare.

1

CUVINTE DE APRECIERE DESPRE

Părinți liniștiți, frați fericiți

„Cartea de față oferă speranță și ajutor. Laura Markham aplică în mod strălucit relației dintre frați abordarea sa plină de respect, empatie, dar care trasează, în același timp, limite. Conținând numeroase scenarii și răspunsuri realiste cu privire la modul în care părinții pot transforma situațiile conflictuale în oportunități de dezvoltare a abilităților, iar teama lor în intervenții utile, Părinți liniștiți, frați fericiți îi pregătește cu măiestrie pe părinți pentru a acorda atenția cuvenită experiențelor fiecărui copil, a stabili limite, a diminua conflictele și a le dezvolta celor mici aptitudini pentru viață.“

– Tina Payne Bryson, doctor, coautoare a volumelor The Whole-Brain Child și No-Drama Discipline

„Părinții au nevoie de ajutor pentru a deveni ceea ce își doresc și pentru a se putea folosi de acele abilități care îi vor transforma pe copiii lor în buni cetățeni ai acestei lumi. Cartea dr. Markham oferă acest tip de ajutor – practic, care te inspiră și încurajează, prin intermediul unor exemple din viața reală. Dacă aș fi avut-o atunci când mi-am crescut copiii, m-ar fi ajutat foarte mult.“

– Dr. Jane Nelsen, autoare și coautoare a cărților din seria Positive Discipline

„În sfârșit, o carte care răspunde întrebărilor pe tema rivalității dintre frați! În volumul său pătrunzător, dr. Markham se folosește de cercetarea științifică schițând strategii inteligente, pe care orice părinte le poate folosi pentru a-și ajuta copiii să-și rezolve conflictele cu empatie, înțelegere și pace. O lectură obligatorie pentru toți părinții.“

– Dr. Shefali Tsabary, autoare a volumelor The Conscious Parent și Out of Control

„Apariția unui copil într-o familie produce o avalanșă de schimbări. Dr. Laura Markham le arată părinților cum să rezolve problemele în relațiile dintre frați și cum să le transmită acestora dragostea lor, chiar și în situațiile stresante, pentru ca cei mici să se simtă cu adevărat susținuți. Răsfoiți această carte și veți descoperi o perspectivă clară, înțelepciune, idei ușor de aplicat și sfaturi generoase, pline de respect față de părinți și copii deopotrivă.“

– Patty Wipfler, fondatoare Hand in Hand Parenting

2

„Cu un ton revigorant de pozitiv și respectuos, Părinți liniștiți, frați fericiți îndrumă cu dragoste părinții, folosind scenarii și exemple practice, instru-mente esențiale pentru orice părinte care are mai mulți copii. Abordarea plină de înțelegere a dr. Markham oferă autoritate părinților și libertate copiilor.“– Lysa Parker și Barbara Nicholson, fondatoare ale Attachment Parenting

International și autoare ale Attached at the Heart

„Frați și surori, bucurați-vă! Iată un ghid de familie menit să transforme copiii care se ciondănesc într-o adevărată echipă. O treime dintre copii au o relație caldă și atentă cu frații lor. Citiți această carte și familia voastră va intra în această categorie.“

– Heather Shumaker, autoare a It’s Okay Not to Share

„O carte fenomenală pentru părinții cu mai mulți copii! Dr. Markham oferă soluții pline de sensibilitate la toate problemele care apar în mod curent între frați, astfel încât să aducă armonie în relațiile dintre aceștia. Această carte va fi ghidul meu în următorii ani.“

– Rebecca Eanes, autoare a cărții Lasting Bonds: Building Connected Families Through Positive Parenting

„Indiferent dacă abia începeți să vă gândiți la un al doilea copil sau dacă sunteți deja epuizat de certurile continue dintre frați, această carte vi se adresează. Am fost impresionat de înțelepciunea, compasiunea și ideile practice cuprinse între paginile sale. Înțelepciunea începe din momentul în care ne amintește cu blândețe că, dacă ne dorim să schimbăm relațiile dintre copiii noștri, trebuie să începem cu noi înșine. Compasiunea se regăsește în empatia dr. Markham pentru toți actorii implicați – inclusiv pentru părinții furioși sau îngrijorați. Iar ideile nu sunt doar practice și ușor de aplicat –, multe dintre ele sunt de-a dreptul amuzante. Veți râde cu voce tare citindu-le și toată lumea va râde atunci când veți încerca să le puneți în aplicare. Nu ar fi aceasta o schimbare bine-venită după multe certuri și bătăi?“

– Lawrence J. Cohen, doctor, autor al Playful Parenting

3

„Fiind consultant pe probleme de parenting, știu că luptele dintre frați pot fi sfâșietoare pentru părinți. Strategiile dr. Markham îi ajută pe părinții din zilele noastre să creeze o atmosferă mai liniștită în familie și relații mai solide între frați. O lucrare excelentă!“

– Amy McCready, fondatoare Positive Parenting Solutions și autoare a volumelor If I Have to Tell You One More Time

și The “Me, Me, Me“ Epidemic

„Această carte îi poartă pe părinți prin diferite scenarii posibile între frați – unele dintre acestea aplicându-se chiar și copiilor foarte dificili – și explică cum ar trebui abordate cele mai frecvente confruntări, fără a-i face pe părinți să se simtă vinovați sau copleșiți. Este o resursă minunată, care le oferă părinților instrumente nu doar pentru a-și ajuta copiii chiar în timpul unui conflict, ci și pentru a-i învăța să devină frați și surori iubitori, buni și respectuoși, așa cum știm că pot fi.“

– Gina Osher, The Twin Coach

„Dacă ești părintele mai multor copii, atunci aceasta este o carte pentru tine. Laura Markham începe cu începutul – cum și când să-i spui copilului tău că urmează să devină frate sau soră mai mare –, oferind apoi sugestii concrete care ne vor ajuta să punem bazele unei relații sănătoase între frați încă din copilărie. Eu una voi recomanda cu încredere această carte tuturor clienților mei.“

– reverend Susan Nason, educator parental

„Exemplele dr. Markham și metoda sa bazată pe consiliere fac viața părinților cu mai mulți copii mai puțin intimidantă... Cartea sa ne asigură că dacă ne vom strădui, folosind instrumentele corecte, incluzând aici reglarea propriilor emoții, conectarea și îndrumarea, vom construi o relație mult mai fericită și mai liniștită.“

– Nancy Peplinsky, fondator și director executiv al Holistic Moms Network