Parcul Naţional Munţii Măcinului

-prezentare fitogeografie-

Masterand:

Sandu Milea Alexandru

Universitatea de Studii Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti,

Managementul Conservării Biodiversităţii

Prezentare generală

Climatul acestor munti a determinat

o varietate specifică, unică în Europa,

cu interferenta tipurilor ecosistemice

pontico - submediteraneene, central

europene si asiatice, fapt ce conferă

Muntilor Macin atributul de sinteza în

miniatură a doua continente – Europa si

Asia.

Aceeasi interferenta face posibil ca

pe mai putin de 1% din teritoriul tarii,

sa se întâlneasca peste 50% din

speciile de flora si fauna ale României!

• Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat ai orogenezei Hercinice.• Altitudinea variaza în parc între 7 si 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenta de altitudine mare pe o distanta mica.• Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca rezultat surprinzatoare peisaje arhaice.• Clima are pregnante caracteristici stepice, cu influente mediteraneene. Specifica acestor munti este ariditatea nemaiîntâlnita în muntii din România, cu veri fierbinti si uscate, toamne lungi si uscate, iar iernile foarte sarace în zapada.• Cursurile de apa se încadreaza atât în bazinul hidrografic al Dunarii (Jijila, Luncavita, Cerna, Sorniac) cât si cel al Marii Negre (Taita). Debitele cursurilor de apa sunt reduse majoritatea având caracter temporar, deseori formând cascade.

•Acest paradis al biodiversitatii adună:

• • Peste 1770 de specii de plante, dintre care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile, iar 27 de specii sunt endemice pentru regiune;• 6 dintre cele 8 grupe de ecosisteme din Europa sunt reprezentate în Parcul National Muntii Macinului!• În Parcul National Muntii Macinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume! (Padurea de fag dobrogeana)

Localizare şi căi de acces

• Muntii Macinului sunt situati in sud-estul Romaniei, respectiv in nord-vestul Dobrogei, in judetul Tulcea, intre Valea Dunarii, Valea Luncavitei si inseuarea Cerna-Horia, fiind incadrati intre 28º07´ si 28º27´ long. E, respectiv 45º01´ si 45º21´ lat. N.

• In partea de vest si sud-vest a parcului, accesul se face de pe drumul national 22D, intre localitatile Macin si Horia. La nord se afla drumul european E87, intre localitatile Macin-Jijila-Luncavita. Drumul judetean dintre comunele Horia si Luncavita permite accesul in estul si nord-estul parcului.

Istoric

Parcul National Munţii Măcinului a fost infiintat relativ recent , fiind atestat de urmatoarele documente:

Ord. 68 MAPAM / 26.01.1998 privind declararea Parcului National Muntii Macinului

Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, specifica în suprafata de 11.321 ha în întregime pe suprafata judetului Tulcea, la pozitia P , zona protejata de interes national cu denumirea Muntii Macinului.

H.G. 230/2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, a parcurilor nationale si naturale si constituirea administratiilor acestora, clasifica aria protejata Muntii Macinului ca parc national si stabileste limitele acestuia în Anexa nr.1, conform careia, în urma însumarii suprafetelor delimitate prin Hotarâre, a rezultat ca Parcul National Muntii Macinului are o suprafata de 11227,11 ha.

Ordinul 552/2003 privind aprobarea zonarii interioare a parcurilor nationale si a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesitatii de conservare a diversitatii biologice

HG 1529/1.11.2006 modifica limita parcului national prin scoaterea din perimetrul acestuia, în zona Culmea Pricopanului, a unei suprafete de 77,96 ha, rezultând o suprafata finala de 11149,15 ha.

Rezervaţii Padurea Valea Fagilor - rezervatie naturala botanica, situata la 10 km sud de comuna Luncavita, la aproximativ 2 km in amonte de locul numit ”La Scapeti”, unde se afla si cantonul silvic Cetatuia. Se intinde pe o suprafata de 154 ha si tine de ocolul silvic Macin. Aceasta rezervatie reprezinta un relict tertiar, unde intalnim:

- fagul european (Fagus sylvatica), fagul tauric (Fagus taurica);

- carpenul(Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia orientalis);

- plante ierboase ca: ferigi (Dryopteris filix-mas), sanisoara (Sanicula europaea), malaiul cucului (Luzula luzuloides), trepadatoarea (Mercurialis perennis), mierea ursului(Pulmonaria officinalis) etc.

Punctul fosilifer Dealul Bujoarele -rezervatie naturala geologică situata pe versantul de vest al dealului Bujorul Mare, intr-una din mancaturile in care apare substratul din covorul compact al ierbii ce acopera solul. Este constituita din gresii cuartite si cuartite cenusii, cu grosimi ale stratului de pana la 100 cm, care alterneaza cu straturi mai subtiri, de ordinul centimetrilor, de sisturi argiloase cenusii - negricioase.

Activitati permise si nepermise in parc

In zonele de conservare speciala din Parcul National M-tii Macinului, in afara rezervatiilor stiintifice cu regim strict de protectie, sunt permise: activitati de natura stiintifica si educativa,turism controlat,actiuni de inlaturare a efectelor unor calamitati, actiuni de prevenire a inmultirii in masa a daunatorilor. In afara zonelor de conservare speciala se pot desfasura activitati de recoltare a fructelor de padure,ciuperci si plante medicinale in limita capacitatii de suport a ecosistemelor cu autorizare prealabila din partea Administratiei Parcului National M-tii Macinului care in urma unor studii de fundamentare stiintifica va stabili cantitatile, perioadele si locatiile de recoltare pentru fiecare specie in parte.

Fagul tauric (Fagus taurica)

Feriga (Dryopteris filix-mas)

Sanisoara (Sanicula europaea)

Mălaiul cucului (Luzula luzuloides)

Trepadatoarea (Mercurialis perennis)

Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)

Crocus aureus Crocus variegatus

Feriguta (Notolena marantae)

Sarcoscypha

Ghiocel (Galanthus graecus) Marshaliana

Habitate si ecosisteme

Din cele 8 grupe de ecosisteme identificate în Europa , 6 sunt reprezentate în Muntii Macinului: paduri, tufarisuri si pajisti, râuri, mlastini, stâncarii si grohotisuri, situri arheologice. Cele mai reprezentative si extinse eco sisteme forestiere sunt edificate de padurile moesic-vest pontice de gorun, carpen si tei argintiu, cu Fraxinus coriarefolia, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, în complex cu paduri de gorun, carpinita, tei argintiu si alte paduri xeroterme (situate la altitudini de peste 250 m) si de padurile vest pontice de ste jar pufos, carpinita si mojdrean, cu Paeonia peregrina, Asparagus verticillatus si Pyrus elaeagrifolia (150 - 250 m). În parc exista si habitate fragile de pajisti, fânete cu padure si stâncarii silicioase, caracte rizate printr-o mare diversitate de specii rare sau vulnerabile, care vegeteaza în biotopuri cu conditii extreme (climatice, edafice etc.) sau situate la limita arealelor naturale de vegetatie, care necesita sa fie conservate prin constituirea de noi arii protejate. Ecosisteme fragile pot fi considerate si cele forestiere situate la limita de vegetatie naturala, datorita regenerarii naturale dificile a arboretelor, cauzata de conditiile climatice nefavorabile, pasunat abuziv si diminuarea continua a speciilor autohtone valoroase din ecosisteme (goruni, stejari, frasini etc.) Cea mai mare amenintare pentru biodiversitate o constituie dis trugerea zonelor stâncoase cu specii rare, datorita carierelor de granit.

In Muntii Macinului se intalnesc urmatoarele tipuri majore de habitate:

1. Habitate de stâncarie: În compozitia vegetatiei saxicole intra o serie de specii adaptate la conditiile ecologice specifice zonelor stâncoase, cum sunt: Alyssum saxatile, Moehringia grisebachii, Campanula romanica, Dianthus nardiformis, Sempervivum ruthenicum Polypodium vuIgare, Asplenium trichomanes, Asplemium ruta muraria, Cystopteris fragilis, Silene compacta etc. Acest tip de habitat este raspândit în majoritatea Culmii Pricopanului si partea vestica si sudica a Culmii Macinului.

Ciucusoara de stancă(Alyssum saxatile) Clopoţel dobrogean (Campanula romanica)

Garofita pitică de stancă (Dianthus nardiformis)

Urechelnită(Sempervivum ruthenicum)Polypodium vulgare

Asplenium trichomanes

2. Habitate stepice: Specii ierboase reprezentative pentru habitatele stepice (majoritar instalate pe un substrat pietros) sunt: Allium rotundum, Artemisia austriaca, Botriochloa ischaemum, Convolvulus canthabrica, Dianthus nardiformis, Festuca valesiaca, Kochia prostrata, Poa bulbosa etc. Asociatiile vegetale (fitocenoze) caracteristice acestui tip de habitat sunt: Festucetum valesiacae, Poaetum bulbosae si Teucrium polium - Scleranthus perennis (pe versantii si de la baza Culmii Pricopanului, sud-vestul Culmii Macinului propriu-zise), Kochietum prostratae (la baza vesantilor de la Culmea Pricopanului), Andropogonetum ischaemi (pe Culmea Pricopanului si în zonele de stepa si silvostepa de pe Culmea Macinului propriu-zisa), Agropyretum cristatae (la baza dealului Cheia) si Sambucetum ebuli (locul fostelor stâni din zona Culmii Pricopanului).

Miliţeaua dobrogeană (Silene compacta)Cystopteris fragilis

Allium rotundum

Artemisia austriacaBărboasă(Botriochloa ischaemum)

Kochia prostrataPoa bulbosa

3. Habitate de padure: habitatele forestiere din perimetrul parcului national pot fi încadrate în etajul padurilor mezofile balcanice. Asociatiile sunt edificate de speciile Quercus petraea, Q. dalechampii, Q. polycarpa, în amestec specii de tei (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphylos), frasin (Fraxinus excelsior, F. ornus), carpen (Carpinus betulus) si carpinita (Carpinus orientalis). Asociatiile caracteristice acestui tip de habitat sunt Galantho (plicatae) – Tilietum (tomentosae), Nectaroscordo - Tilietum (tomentosae), Querco (pedunculiflorae) – Tilietum (tomentosae), Tilio (tomentosae) - Carpinetum (betuli) si asociatia de tip fageto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa (acest ultim tip de vegetatie are o distributie limitata la zona Valea Fagilor).

Quercus petraea Carpinus betulus

Quercus polycarpa Carpinus orientalis

Fraxinus ornusNectaroscordum siculum spp. bulgaricum

4. Habitate de silvostepă: Habitatele de tranzitie dintre silvostepa si padurile mezofile sunt reprezentate de paduri xeroterme submediteraneene (acestea având în general o structura fragmentată). Asociatia vegetală caracteristica acestui habitat de tranzitie este Paeonio (peregrinae) - Carpinetum (orientalis). Habitatele tipice de silvostepa sunt caracterizate printr-o alternanta de pâlcuri de padure si pajisti stepice sau stâncarii. Asociatiile carateristice acestui tip de habitat sunt Achilleo (coarctatae) - Quercetum pubescentis si Gymnospermio (altaicae) - Celtetum glabratae.

Paeonia peregrina var romanicaAchillea coarctata

Quercus pubescens

Talpa leului (Gymnospermium altaicum)Sâmbovina dobrogeană (Celtis glabrata)

5. Zone umede: acest tip de habitat este localizat în zona izvoarelor si de-a lungul cursurilor de apa (majoritatea acestor fiind temporare). Speciile caracteristice zonelor umede sunt: Phragmites australis, Solanum nigrum, Potentilla reptans, Heleocharis palustris, Juncus gerardi, Lythrum thymifolia, L. salicaria, etc.

Phragmites australis

Potentilla reptans

Eleocharis palustris

Juncus gerardi

Lythrum thymifolia Lythrum salicaria

Vă mulţumesc!