parcul național călimani ghid de specii și habitate de ... · colectate din teren în cadrul...

Parcul Național CălimaniGhid de specii și habitate de interes comunitar și național

Notă

Acest ghid a fost conceput pe baza informaţiilor colectate din teren în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de importanţă comunitară din Parcul Naţional Călimani”, proiect cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Speciile şi habitatele prezentate sunt cele listate în formularul standard pentru situl ROSCI019 Călimani Gurghiu precum şi cele din documentaţia de fundamentare pentru înfiinţarea parcului. La acestea, se adaugă specii şi habitate de interes comunitar care au fost identificate prin implementarea proiectului menţionat mai sus. Acolo unde specia sau habitatul nu a fost identificat în cadrul deplasărilor în teren, s-a menţionat acest lucru. Ghidul vine în ajutorul celor care doresc să cunoască mai bine aspecte din viaţa speciilor de interes comunitar din Parcul Naţional Călimani şi nu a fost conceput pentru identificarea de taxoni ai unor grupe de animale sau comunităţi de plante. Vă dorim explorare plăcută, iar atunci când vizitaţi Parcul Naţional Călimani, nu uitaţi să luaţi cu voi doar experienţe şi fotografii de neuitat, iar în urma voastră să rămână pe potecă numai amprenta paşilor.

Mulţumiri tuturor celor care au contribuit cu fotografiile lor la realizarea acestui ghid!

Administraţia Parcului Naţional Călimani R.A.Str. Principală, 54C727515 Șaru DorneiSuceava, Româniawww.calimani.ro

Contact: Asociația Tășuleasa SocialStr. Liviu Rebreanu Nr. 46, BistrițaJud. Bistrița-Năsăud

Text: Elena Cenușă

91V0 – Păduri de fag dacice (Symphyto-Fagion) ........................................279410 – Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea) .................................................................................................289420 – Păduri alpine de Larix decidua şi/sau Pinus cembra ...................29

SPECII DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL .....................................30

SPECII DE MUŞCHI DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL ...........32Dicranum viride (Sull. & Lesq.) Lindb. .............................................................32Hematocaulis vernicosus (Mitt.) Hedenaeas .................................................32Meesia longiseta Hedw. ........................................................................................32

SPECII DE PLANTE DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL ............33Marsilea quadrifolia L. (trifoiaş de baltă)........................................................33Angelica palustris (Besser) Hoffm. (angelică de baltă) ..............................34Campanula serrata (Kit.) Hendrych (clopoţei) .............................................34Carex chordorrhiza L.f. ..........................................................................................35Cypripedium calceolus L. (papucul doamnei)...............................................35Iris aphylla ssp. hungarica Hegi .........................................................................35Ligularia sibirica L. (Cass.) (curechi de munte) .............................................36Polygonum alpinum All. (troscot de munte) .................................................36Tozzia alpina ssp. carpathica (Woll) Dostal (iarba gâtului) .....................36Vaccinium uliginosum L. (afin vânăt) ............................................................... 37

SPECII DE INSECTE DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL ...........38Carabus hampei Kuster (carab) ..........................................................................38Carabus variolosus Fabricius (carab) ................................................................38Cerambyx cerdo L. (croitorul mare al stejarului) ..........................................39Cucujus cinnaberinus Scop ..................................................................................39Lucanus cervus L. (rădaşcă) .................................................................................40*Osmoderma eremita Scop. (gândac sihastru) ............................................40*Rosalia alpina L. (croitor alpin) ........................................................................40*Callimorpha quadripunctaria Poda (fluture vărgat) ................................ 41Euphydryas maturna L. ........................................................................................ 42Leptidea morsei Fenton ........................................................................................43Lycaena dispar Haworth .......................................................................................43*Nymphalis vaualbum Denis & Schiffermuller (fluture ţestos) ..............44Pholidoptera transsylvanica Fischer (cosaş transilvan) .............................45

SPECII DE PEŞTI DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL .................46Barbus meridionalis Risso (moioagă) ...............................................................46Cottus gobio L. (zglăvoc) ......................................................................................46

CuprinsHABITATE NATURALE DE INTERES COMUNITAR .................................... 8

HABITATE DE APĂ DULCE .......................................................................103220 – Râuri de munte şi vegetaţie erbacee de pe malurile acestora ...103260 – Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion ................................................ 11

PAJIŞTI ŞI TUFĂRIŞURI DIN ZONA TEMPERATĂ ................................... 114060 – Pajişti alpine şi boreale ......................................................................... 114070* – Tufărișuri cu Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti) .................................................................................134080 – Tufărişuri subarctice cu Salix spp. .................................................... 14

FORMAȚIUNI IERBOASE NATURALE ȘI SEMINATURALE..................156150 – Pajisti boreale şi alpine pe substrat silicios ................................... 156170 – Pajiști alpine şi subalpine calcaroase ............................................... 166230* – Formaţiuni ierboase bogate în specii de Nardus dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (şi în zone submontane, în Europa continentală) ............................................................................................ 176410 – Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae) ....................................................................... 186430 – Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie şi de nivel montan până la alpin ............................................................................................................. 186440 – Pajişti aluviale inundabile, de Cnidion dubii ................................. 196520 – Fâneţe montane ...................................................................................... 19

MLAŞTINI OLIGOTROFE, TURBĂRII ŞI MLAŞTINI ALCALINE ...........207110* – Turbării active .........................................................................................207230 – Mlaștini alcaline ....................................................................................... 217240* – Formaţiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae..22

HABITATE STÂNCOASE ŞI PEŞTERI ...........................................................228220 – Pante stâncoase silicioase cu vegetaţie chasmofită .................22

PĂDURI ..............................................................................................................239110 – Păduri de fag Luzulo-Fagetum ............................................................239130 – Păduri de fag Asperulo-Fagetum .......................................................249180* – Păduri pe pante, grohotişuri şi ravene de Tilio-Acerion .........2591E0* – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) ...........................................................25

Cottus poecilopus Heck. (zglăvoc) .................................................................... 47Eudontomyzon danfordi Regan (chişcar) .......................................................48Romanogobio uranoscopus Agassiz (petroc) ...............................................48Hucho hucho L. (lostriţă) ......................................................................................48Sabanejewia aurata Filippi (dunăriţă) .............................................................49

SPECII DE AMFIBIENI ŞI REPTILE DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL .................................................................................................................49Triturus alpestris Laur. (triton de munte) ........................................................49Triturus cristatus Laur. (triton cu creastă) .......................................................50Triturus montandoni Boul. (triton carpatic) ................................................... 51Triturus vulgaris L. (triton comun) ..................................................................... 51Salamandra salamandra L. (salamandră) ......................................................52Bombina variegata L. (buhai de baltă cu burta galbenă) ........................53Bufo bufo L. (broasca râioasă brună) ...............................................................54Rana temporaria L. (broasca roşie de munte) ..............................................54Lacerta agilis L. (şopârla cenuşie) ..................................................................... 55Anguis fragilis L. (năpârcă, şarpe de sticlă) ....................................................56Coronella austriaca L. (şarpele de alun) .........................................................56Vipera berus L. (viperă) .........................................................................................57

SPECII DE PĂSĂRI DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL .............58Aquila pomarina Brehm. (acvilă ţipătoare mică) ........................................58Falco tinnunculus L. (vânturel roşu, vinderel) ..............................................58Falco vespertinus L. (vânturel de seară) .......................................................... 59Tetrao urogallus L. (cocoş de munte) ..............................................................60Bonasa bonasia L. (ieruncă) ................................................................................ 61Strix uralensis Pallas (huhurezul mare) ...........................................................62Dryocopus martius L. (ciocănitoare neagră) .................................................63Picoides tridactylus L. (ciocănitoare de munte) ...........................................63Motacilla alba L. (codobatură albă) .................................................................64Motacilla cinerea Tunst. (codobatură de munte) ........................................65Cinclus cinclus L. (mierlă de apă, pescărel negru) ......................................66Prunella collaris Scop. (brumăriţa de stâncă) ...............................................66Prunella modularis L. (brumăriţa de pădure) ............................................... 67Erithacus rubecula L. (măcăleandru) ................................................................68Phoenicurus ochruros Gmelin (codroş) ...........................................................69Phylloscopus collybita Vieill. (pitulice mică) ..................................................70Sitta europaea L. (ţiclean) .................................................................................... 71Corvus corax L. (corb) ............................................................................................ 71Nucifraga caryocatactes L. (alunar) ..................................................................72Coccothraustes coccothraustes L. (botgros)...................................................73

SPECII DE MAMIFERE DE INTERES COMUNITAR ŞI NAŢIONAL ...... 74Rhinolophus ferrumequinum Schreb. (liliacul mare cu potcoavă) ........ 74Vespertilio murinus L. (liliac bicolor) ................................................................ 74Miniopterus schreibersi Kuhl (liliac cu aripi lungi) ....................................... 75Nyctalus noctula Schreb. (liliac de amurg) .................................................... 76Nyctalus lasiopterus Schreb. (liliac mare de amurg) ..................................77Pipistrellus savii Bonap. (liliacul lui Savi) ........................................................77Eptesicus nilssonii Key. & Blas. (liliacul nordic) ..............................................78Eptesicus serotinus Schreb. (liliacul cu aripi late) .........................................79Pipistrellus pipistrellus Schreb. (liliacul pitic) .................................................80Pipistrellus kuhlii Kuhl (liliacul lui Kuhl) ...........................................................80Plecotus auritus L. (liliacul urecheat brun) ..................................................... 81Plecotus austriacus Fischer (liliacul urecheat cenuşiu) .............................82Barbastella barbastellus Schreb. (liliac cârn) .................................................83Myotis myotis Bork. (liliac comun) ....................................................................83Myotis blythi Tomes (liliac comun mic) ...........................................................84Myotis daubentoni Kuhl (liliacul de apă) ........................................................85Myotis mystacinus Kuhl (liliacul mustăcios) ..................................................86Myotis brandtii Evers. (liliacul lui Brandt) .......................................................87Myotis nattereri Evers. (liliacul lui Natterer) ..................................................88Myotis emarginatus Geoff. (liliacul cărămiziu) .............................................88Myotis bechsteinii Kuhl (liliac cu urechi mari) ...............................................90Muscardinus avellanarius L. (pârş de alun) ....................................................90Dryomys nitedula L. (pârş cu coada stufoasă) .............................................. 91Sorex alpinus Schinz (chițcan de munte) .......................................................92Neomys anomalus Cabr. (chițcan de apă)......................................................93*Canis lupus L. (lup) ................................................................................................94*Ursus arctos L. (urs) ...............................................................................................95Lutra lutra L. (vidră) ................................................................................................97Lynx lynx L. (râs) .......................................................................................................98Felis silvestris Schreb. (pisică sălbatică) ..........................................................99

Legendă

– Specie de interes comunitar, Anexa I 147/09 CE

– Specie de interes național

– Specie de interes comunitar, Anexa III 43/92 EEC

– Specie de interes comunitar, Anexa II 43/92 EEC

– Specie / Habitat prioritar

Habitate naturale de interes comunitar

10Ghid de specii și habitate de interes comunitar și național Habitate naturale de interes comunitar

11 Ghid de specii și habitate de interes comunitar și național Habitate naturale de interes comunitar

Habitate de apă dulce3220 – Râuri de munte şi vegetaţie erbacee de pe malurile acestora

Habitat de izvoare cu Saxifraga stellaris, Foto: Elena Cenuşă

3260 – Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion

Descrierea habitatului: Cuprinde comunități de plante cu vegetație submersă sau natantă din albiile râurilor de câmpie și zona colinară.Compoziție floristică: Piciorul cocoșului (Ranunculus trichophyllus, R. fluitans, R. peltatus, R. penicillatus subsp. penicillatus, R. aquatilis), peniță (Myriophyllum spp.), drențe (Callitriche spp.), mătriță (Zannichellia palustris), broscăriță (Potamogeton spp.), mușchi de apă (Fontinalis antipyretica);Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Ape cu scurgere lentă și nivel relativ constant;Stare de conservare: –Ameninţări: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Pajişti şi tufărişuri din zona temperată4060 – Pajişti alpine şi boreale

Descrierea habitatului: Include comunităţi de plante cu port scund sau târâtor, sub formă de tufe, în care predomină specii de ericacee: smirdar (Rhododendron myrtifolium), afin (Vaccinium myrtillus), afin vânăt (V. uliginosum), merișor (V. vitis-idaea).Compoziție floristică: Părul porcului (Juncus trifidus), vânturică (Hieracium alpinum), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), brie (Ligusticum mutellina), horști (Luzula alpinopilosa), clopoței de munte (Campanula alpina), Lycopodium alpinum, Huperzia selago, sisinei de munte (Pulsatilla alba), rogoz (Carex atrata), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaea), șopârliță (Veronica baumgartenii), viorele galbene (Viola biflora), Soldanella major, ochiul găinii (Primula minima);Suprafeţe ocupate: Foarte variabile între 10 m² şi 10 ha;

Descrierea habitatului: Include vegetație adaptată la substrat cu umiditate ridicată, de-a lungul pâraielor de munte, din etajul subalpin și alpin, pe grohotișuri și pietrișuri. Specia dominantă este Saxifraga stellaris.Compoziție floristică: Splină (Chrysosplenium alpinum, Chrysosplenium alternifolium), stupitul cucului (Cardamine amara), Stellaria uliginosa, pufuliță (Epilobium nutans), horști (Luzula sylvatica);Suprafaţă ocupată: De ordinul m², zone insulare, în apropierea pâraielor de munte;Cerinţe ecologice: Umiditate ridicată tot timpul anului;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Pășunatul prin propagarea speciilor invazive, tasarea și distrugerea vegetației;Măsuri de management şi monitorizare: Eliminarea speciilor de plante invazive.



Cerinţe ecologice: Soluri subțiri, ușor erodabile, insolație puternică;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Colectarea fructelor de afin și merișor, activitățile turistice;Măsuri de management şi monitorizare: Sancțiuni pentru persoanele care colectează fructe fără avizul administratorului;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Fructele de afin sunt utilizate pentru fabricarea unui lichior numit afinată.

Habitat de tufărişuri cu afin, Foto: Elena Cenuşă

4070* – Tufărișuri cu Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti)

Descrierea habitatului: Întinderi de jneapăn (Pinus mugo), cu smirdar (Rhododendron myrtifollium) localizate în etajul subalpin, pe substrate stâncoase, grohotişuri, bolovănişuri, unde solul este slab dezvoltat.Compoziție floristică: Jneapăn (Pinus mugo), smirdar (Rhododendron myrtifolium), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), rotunjoare (Homogyne alpina), merișor (Vaccinium vitis-idaea), afin (V. myrtillus), târsă (Deschampsia cespitosa), horști (Luzula sylvatica, Luzula luzuloides), afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idea), Huperzia selago, măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), scoruș (Sorbus aucuparia), ciucurași (Adenostyles alliariae);Suprafeţe ocupate: Peste 4.000 hectare în parc;Cerinţe ecologice: Soluri acide, sărace;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Avansarea puietului de molid (Picea abies), colectarea de fructe de ericacee şi flori de smirdar;Măsuri de management şi monitorizare: Sancțiuni pentru persoanele care colectează fructe sau flori din perimetrele protejate;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Florile de smirdar sunt folosite de localnici pentru prepararea de ceaiuri, dulceţuri şi lichioruri.

Habitat cu smirdar, Foto: Elena Cenuşă



Descrierea habitatului: Sunt pajişti situate în etajul subalpin şi alpin, pe soluri acide şi roci silicioase, cu Juncus trifidus, muşchi şi licheni. Sunt incluse şi comunităţile de plante care se dezvoltă în zăcătorile formate prin topirea zăpezii.Compoziție floristică: Mărțișor (Geum montanum), păiuș (Festuca nigrescens), sclipeți (Potentilla aurea), Anthoxanthum alpinum, clopoței de munte (Campanula alpina), Oreochloa disticha, sisinei de munte (Pulsatilla alba), Salix herbacea, smirdar (Rhododendron myrtifolium);Suprafeţe ocupate: Sute de hectare; Cerinţe ecologice: Versanţi vântuiţi, la peste 1.800 m, soluri acide, sărace în nutrienţi;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Suprapăşunat, invadarea pajiştilor cu molid, alte specii invazive;Măsuri de management şi monitorizare: Stabilirea zonelor de pășunat și a numărului maxim de animale/unitatea de suprafață în funcție de fiecare pășune și de gradul de degradare, îndepărtarea speciilor invazive;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Păstorit pe timpul verii.

4080 – Tufărişuri subarctice cu Salix spp.

Descrierea habitatului: Benzi de anin verde (Alnus viridis) şi iovă (Salix silesiaca) de-a lungul torenţilor şi coridoarelor de avalanşă, precum şi pe suprafeţe afectate antropic de la altitudini de peste 1.500 m. Compoziție floristică: Anin verde (Alnus viridis), iovă (Salix silesiaca), ciucurași (Adenostyles alliariae), măceș de munte (Rosa pendulina), timoftică (Phleum alpinum), coada șoricelului (Achillea distans), Leucanthemum waldsteinii, strigoaie (Veratrum album), spălăcioasă (Senecio nemorensis), asmățui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum), iarba ciutei (Doronicum austriacum), trestioară (Calamagrostis villosa), clopoței (Campanula abietina), cărbuni (Phyteuma wagneri), Athyrium distentifolium, viorele galbene (Viola biflora), târsă (Deschampsia caespitosa), nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), Valeriana sambucifolia, Cicerbita alpina, cujucărea (Valeriana tripteris), trestioară (Calamagrostis arundinacea), jneapăn (Pinus mugo);Suprafeţe ocupate: Câteva hectare;Cerinţe ecologice: Versanţi semiînsoriţi, înclinaţi, pe soluri acide;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Avalanşe;Măsuri de management şi monitorizare: Nu este cazul.

Habitat cu anin verde, Foto: Elena Cenuşă

Formațiuni ierboase naturale și seminaturale6150 – Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios

Habitat de pajişti alpine pe substrat silicios, Foto: Elena Cenuşă



6170 – Pajiști alpine şi subalpine calcaroase

Descrierea habitatului: Cuprinde pajişti de la altitudini mari, pe sol bogat în baze. Speciile edificatoare sunt Salix kitaibeliana și Soldanella major.Compoziție floristică: Salix kitaibeliana, Saxifraga aizoides, Salix herbacea, horști (Luzula alpinopilosa), șopârliță (Veronica baumgartenii), Oreochloa disticha, păiuș (Festuca supina), rogoz (Carex atrata), clopoței de munte (Campanula alpina), ochiul găinii (Primula minima);Suprafeţe ocupate: Câțiva metri pătrați;Cerinţe ecologice: Altitudini de 1.900-2.300 m, zăpadă persistentă până la începutul verii, pe roci calcaroase;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Încălzirea climei;Măsuri de management şi monitorizare: Nu este cazul.

Habitat cu Salix kitaibeliana, Foto: Loredana Buta

6230* – Formaţiuni ierboase bogate în specii de Nardus dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (şi în zone submontane, în Europa continentală)

Habitat cu Nardus stricta şi Viola declinata, Foto: Loredana Buta

Descrierea habitatului: Cuprinde pajişti cu părul porcului (Nardus stricta) pe soluri acide, cu substrat silicios. Acest habitat poate fi bogat în specii, având o valoare conservativă ridicată, sau sărac în specii, fiind considerat în acest caz, degradat.Compoziție floristică: Scorzonera rosea, clopoței (Campanula serrata), unghia păsării (Viola declinata), siminic (Antennaria dioica), ventrilică (Veronica officinalis), sclipeți (Potentilla aurea), arnică (Arnica montana), Gymnadenia conopsea, amăreală (Polygala vulgaris), clopoței (Campanula patula ssp. abietina);Suprafeţe ocupate: Sute de hectare; Cerinţe ecologice: Platouri, soluri acide; Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Suprapăşunat, invadarea pajiştilor cu molid, alte specii invazive;Măsuri de management şi monitorizare: Stabilirea zonelor de pășunat și a numărului maxim de animale/unitatea de suprafață în funcție de fiecare pășune și de gradul de degradare, precum şi îndepărtarea speciilor invazive;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Păstorit pe timpul verii.



6410 – Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae)

Descrierea habitatului: Habitat de pajişti care se dezvoltă în luncile râurilor din zona colinară şi de câmpie, dominate de iarbă albastră (Molinia caerulea).Compoziție floristică: Iarbă albastră (Molinia coerulea), garoafă (Dianthus superbus), îngerea (Selinum carvifolium), Cirsium tuberosum, brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), cioroi (Inula salicina), etc.;Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Soluri umede, sărace în nutrienţi;Stare de conservare: –Ameninţări: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Habitat de maluri de pâraie, Foto: Elena Cenuşă

6430 – Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie şi de nivel montan până la alpin

Descrierea habitatului: Buruienişuri cu plante ierboase de talie înaltă, care cresc de-a lungul pâraielor din parc, din zona pădurilor de amestec şi până în rariştile de molid (Picea abies) şi jneapăn (Pinus mugo).Compoziție floristică: Ciucurași (Adenostylles alliariae), iarba ciutei (Doronicum austriacum), omag (Aconitum tauricum), trestioară (Calamagrostis villosa), clopoței (Campanula

abietina), spălăcioasă (Senecio nemorensis), asmățui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum), nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), viorele galbene (Viola biflora), Cicerbita alpina; Telekia speciosa, captalan (Petasites hybridus, Petasites albus), crețușcă (Filipendula ulmaria), slăbănog (Impatiens noli-tangere), mierea ursului (Pulmonaria rubra), urzică mare (Urtica dioica), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), etc.;Suprafeţe ocupate: Câteva zeci de hectare în parc; Cerinţe ecologice: Soluri umede, cu mult pietriş;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Evacuarea neadecvată a masei lemnoase;Măsuri de management şi monitorizare: Sancţiuni pentru nerespectarea avizului de exploatare a masei lemnoase.

6440 – Pajişti aluviale inundabile, de Cnidion dubii

Descrierea habitatului: Pajişti de luncă, de la altitudini mai joase, care se dezvoltă pe soluri cu exces de umiditate.Compoziție floristică: Cnidium dubium, Viola persicifolia, Scutellaria hastifolia, Allium angulosum, veninariță (Gratiolla officinalis), rogoz (Carex praecox), pipirig negru (Juncus atratus), răchitan (Lythrum virgatum);Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Regim de inundare natural;Stare de conservare: –Ameninţări: –Măsuri de management şi monitorizare: –

6520 – Fâneţe montane

Descrierea habitatului: Fânețe mezofile bogate în specii, caracteristice etajelor montane și subalpine din Carpați. Compoziție floristică: Ovăscior auriu (Trisetum flavescens), vițelar (Anthoxanthum odoratum), golomăț (Dactylis glomerata), iarba câmpului (Agrostis capillaris), firuţă (Poa pratensis), margarete (Leucanthemum vulgare), coada şoricelului (Achillea millefolium), guşa porumbelului (Silene vulgaris), garoafă (Dianthus carthusianorum);



Suprafeţe ocupate: Câteva hectare;Cerinţe ecologice: Versanți înclinați, expoziție în general nordică, pe soluri bogate în substanțe nutritive;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Pășunat, cosit înainte de formarea semințelor;Măsuri de management şi monitorizare: Restricţii privind perioada în care se poate face cosirea;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Fânețele sunt folosite pentru recoltarea nutrețului necesar animalelor domestice pe timpul iernii, creșterea animalelor fiind una din sursele principale de venit ale localnicilor.

Fâneţe montane cu margarete, Foto: Elena Cenuşă

7230 – Mlaștini alcaline

Descrierea habitatului: Zone umede, saturate în apă bogată în baze, acoperite cu mușchi bruni și rogozuri.Compoziție floristică: Bumbăcariță (Eriophorum latifolium), rogozuri (Carex flava, Carex davalliana, Carex lepidocarpa, Carex distans), bumburez (Schoenus nigricans), Blysmus compressus, pipirig (Juncus compressus), odolean (Valeriana simplicifolia), Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza maculata), Dactylorhiza incarnata;Suprafeţe ocupate: Câteva hectare;Cerinţe ecologice: Locuri plane, în apropierea izvoarelor, soluri bogate în substanțe organice și carbonat de calciu;Stare de conservare: Nefavorabilă;Ameninţări: Tasarea solului de către animalele domestice şi turişti;Măsuri de management şi monitorizare: Utilizarea doar a potecilor marcate, restricții pentru păşunat.

Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Terenuri plane, surplus de apă în ecosistem, substrat cu grad scăzut de permeabilitate, climat rece; Stare de conservare: –Ameninţări: Crearea de drenuri;Măsuri de management şi monitorizare: –

Habitat de mlaștină alcalină, Foto: Loredana Buta

Mlaştini oligotrofe, turbării şi mlaştini alcaline 7110* – Turbării active

Descrierea habitatului: Sunt zone umede denumite și tinoave, turbării sau mlaștini oligotrofe, sărace în nutrienți. Permit dezvoltarea doar a unor specii bine adaptate la pH acid și surplus de apă, a căror resturi formează în timp turba.Compoziție floristică: Muşchi de turbă (Sphagnum magellanicum, S. imbricatum, S. fuscum, S. angustifolium), ruginare (Andromeda polifolia), răchiţele (Vaccinium oxycoccos), roua cerului (Drosera rotundifolia), bumbăcariţă (Eriophorum vaginatum);



Habitat de turbării incipiente, Foto: Elena Cenuşă

Habitate stâncoase şi peşteri8220 – Pante stâncoase silicioase cu vegetaţie chasmofită

Descrierea habitatului: Vegetație caracteristică fisurilor din pereții abrupți ai rocilor silicioase, cu diferite subtipuri regionale.Compoziție floristică: Pelin (Artemisia eriantha), Silene

Păduri9110 – Păduri de fag Luzulo-Fagetum

Descrierea habitatului: Păduri de amestec de fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba) și molid (Picea abies), formate pe soluri acide, la care participă horşti (Luzula luzuloides).Compoziție floristică: Molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba), horşti (Luzula luzuloides), Athyrium filix-femina, degeţel galben (Digitalis grandiflora), vinariţă (Galium odoratum), gălbinele (Galeobdolon luteum), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), ferigă de câmp (Pteridium aquilinum), ventrilică (Veronica officinalis);

zawadzkii, Saxifraga moschata; Silene lerchenfeldiana, spălăcioasă (Senecio glaberrimus); Silene dinarica, Huperzia selago, părul porcului (Juncus trifidus), clopoţei de munte (Campanula alpina);Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Fisuri de stânci pe substrat silicios, cu pereți aproape verticali;Stare de conservare: –Ameninţări: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Habitat cu păduri de tip Luzulo-Fagetum, Foto: Elena Cenuşă

7240* – Formaţiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae

Descrierea habitatului: Turbării incipente, cu strat subțire de turbă de la altitudini mari. Predomină mușchiul de turbă (Sphagnum recurvum). Compoziție floristică: Rogoz (Carex rostrata, Carex echinata, Carex canescens), muşchi de turbă (Sphagnum recurvum, Sphagnum subsecundum, S. warnstorfii), stupitul cucului (Cardamine amara), bumbăcariţă (Eriophorum angustifolium), trifoişte (Menyanthes trifoliata), Stellaria palustris, pipirig de munte (Juncus alpinus), curechi de munte (Ligularia sibirica);Suprafeţe ocupate: Câteva hectare;Cerinţe ecologice: Zone plane, soluri acide, conținut scăzut în cationi mobili de Ca, Na și K;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Tasarea solului de către animalele domestice şi turişti;Măsuri de management şi monitorizare: Utilizarea doar a potecilor marcate, interzicerea păşunatului în zonă.



Pădure de amestec Asperulo-Fagetum, Foto: Elena Cenuşă

9130 – Păduri de fag Asperulo-FagetumDescrierea habitatului: Păduri de amestec de fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba) şi molid (Picea abies) din zona montană, având predominante în stratul erbaceu specii de Dentaria.Compoziție floristică: Fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba), molid (Picea abies), Floarea Paştilor (Anemone nemorosa), gălbinele (Lamiastrum galeobdolon), vinariţă (Galium

91E0* – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

Descrierea habitatului: Sunt habitate cu păduri de luncă, întâlnite de-a lungul cursurilor râurilor montane, în care predomină aninul alb (Alnus incana). Spre câmpie, se întâlneşte aninul negru (Alnus glutinosa).

9180* – Păduri pe pante, grohotişuri şi ravene de Tilio-Acerion

Descrierea habitatului: Păduri de amestec formate din specii de foioase, în special tei pucios (Tilia cordata), paltin de munte (Acer pseudoplatanus) şi frasin (Fraxinus excelsior), pe substrat mobil.Compoziție floristică: Paltin de munte (Acer pseudoplatanus), orbalţ (Actaea spicata), frasin (Fraxinus excelsior), lopăţea (Lunaria rediviva), tisă (Taxus baccata), ulm de munte (Ulmus glabra), carpen (Carpinus betulus), alun (Corylus avellana), stejari (Quercus spp.), tei pucios (Tilia cordata), tei cu frunza mare (T. platyphyllos);Suprafeţe ocupate: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Terenuri cu pante mari, cu grohotişuri, sol uscat;Stare de conservare: –Ameninţări: –

odoratum), sânziene de pădure (Galium schultesii), mărgică (Melica uniflora), Dentaria spp.;Suprafeţe ocupate: Câteva zeci de hectare;Cerinţe ecologice: Soluri neutre sau slab acide, bogate în mull;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Secetă prelungită, fragmentare; Măsuri de management şi monitorizare: Gestionarea corectă a resurselor lemnoase, aplicarea de sancţiuni.

Suprafeţe ocupate: De ordinul sutelor de hectare;Cerinţe ecologice: Altitudini de până la 1.400 m, soluri acide, umede;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Secetă prelungită, fragmentare;Măsuri de management şi monitorizare: Gestionarea corectă a resurselor lemnoase, aplicarea de sancţiuni.



Compoziție floristică: Anin alb (Alnus incana), Telekia speciosa, Angelica sylvestris, piciorul caprei (Aegopodium podagraria), Athyrium filix-femina, asmăţui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum), rotungioasă (Glechoma hederacea), pălăria cucului (Geranium phaeum), captalan (Petasites hybridus), cinsteţ (Salvia glutinosa), bălbisă (Stachys sylvatica);Suprafeţe ocupate: Sub 10 ha;Cerinţe ecologice: Până la 1.700 m, soluri grele, permanent umede-ude;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Amenajarea cursurilor de apă;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea malurilor pâraielor de munte neamenajate şi fără desfăşurarea de activităţi antropice de exploatare a resurselor naturale.

Păduri aluviale cu Alnus incana, Foto: Elena Cenuşă

91V0 – Păduri de fag dacice (Symphyto-Fagion)

Descrierea habitatului: Păduri de amestec de fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba) şi molid (Picea abies), care se dezvoltă pe substrat neutru, bazic sau slab acid.Compoziție floristică: Brustur negru (Symphytum cordatum), brebenei (Cardamine glanduligera), crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica), mierea ursului (Pulmonaria rubra), piciorul cocoşului (Ranunculus carpaticus), laptele cucului (Euphorbia carniolica), vulturică (Hieracium rotundatum), păiuş (Festuca drymeja);Suprafeţe ocupate: Aproximativ 2.000 ha;Cerinţe ecologice: Până la 1.400 m, versanţi slab înclinaţi, pe soluri jilave;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Secetă prelungită, fragmentare;Măsuri de management şi monitorizare: Gestionarea corectă a resurselor lemnoase, aplicarea de sancţiuni.

Păduri de tip Symphyto-Fagion, Foto: Elena Cenuşă



9410 – Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea)

Descrierea habitatului: Păduri pure de molid (Picea abies) care se dezvoltă pe versanţii munţilor până la 1.800 m altitudine, unde formează rarişti împreună cu jneapănul (Pinus mugo).Compoziție floristică: Molid (Picea abies), Soldanella major, Athyrium distentifolium, trestioară (Calamagrostis villosa), târsă (Deschampsia caespitosa), rotunjoare (Homogyne alpina), horşti (Luzula luzuloides, L. sylvatica), ştevia stânelor (Rumex alpinus), zmeur (Rubus idaeus);Suprafeţe ocupate: Mari, peste 10.000 ha;Cerinţe ecologice: Versanţi puternic înclinaţi, soluri foarte acide, umede;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Atacuri de insecte, doborâturi de vânt, tăieri;Măsuri de management şi monitorizare: Gestionarea corectă a resurselor lemnoase, aplicarea de sancţiuni.

Păduri de molid cu Oxalis acetosella, Foto: Elena Cenuşă

9420 – Păduri alpine de Larix decidua şi/sau Pinus cembra

Descrierea habitatului: Păduri de amestec din etajul subalpin, formate din zâmbru (Pinus cembra) şi molid (Picea abies).Compoziție floristică: Molid (Picea abies), zâmbru (Pinus cembra), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), smirdar (Rhododendron myrtifolium), Athyrium distentifolium, clopoţei (Campanula abietina), Huperzia selago, horşti (Luzula luzuloides), ciormoiag (Melampyrum sylvaticum), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), zmeur (Rubus idaeus);Suprafeţe ocupate: Aproximativ 70 ha;Cerinţe ecologice: Versanţi înclinaţi din circuri glaciare, pe soluri scheletice, foarte acide, umede;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Atacuri de insecte, secetă, doborâturi de vânt;Măsuri de management şi monitorizare: Asigurarea pazei eficiente pentru zonele de protecţie strictă.

Rarişti cu Pinus cembra, Foto: Elena Cenuşă

Specii de interes comunitar şi naţional

32Ghid de specii și habitate de interes comunitar și național Specii de interes comunitar și național

33 Ghid de specii și habitate de interes comunitar și național Specii de interes comunitar și național

Descriere: Specie de muşchi din ţinuturi reci, întâlnită şi în munţii înalţi, cu tulpiniţe subţiri, verzi-gălbui şi cu frunzuliţe aşezate perpendicular pe tulpiniţă. Capsulele sunt mici, aşezate la capătul unei axe lungi.Dimensiunea populaţiei: Mică, câţiva metri pătraţi;Cerinţe ecologice: pH acid, umiditate ridicată, climat rece;

Meesia longiseta Hedw.Clasa Bryopsida, Ordinul Schistostegales, Familia Meesiaceae

Descriere: Specie de muşchi întâlnită în special în turbării, sub forma unor tufe laxe de culoare verde-brun. Prezintă frunzuliţe în formă de seceră.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone cu mlaştini oligotrofe;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Hematocaulis vernicosus (Mitt.) HedenasClasa Equisetopsida, Ordinul Hypnales, Familia Amblystegiaceae

Specii de muşchi de interes comunitar şi naţional Dicranum viride (Sull. & Lesq.) Lindb.

Descriere: Specie de muşchi ce se dezvoltă în colonii sub formă de pernuţe, cu frunzuliţe acuminate de culoare verde crud şi capsule cu spori roşietici. Creşte la sol sau pe trunchiurile arborilor de foioase.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Lemn de foioase, umiditate constantă, lumină slabă;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Clasa Equisetopsida, Ordinul Dicranales, Familia Dicranaceae

Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Drenarea apei, tasarea solului;Măsuri de management şi monitorizare: Dirijarea traseelor turistice prin afara ariei de răspândire a speciei, interzicerea păşunatului în zonă.

Meesia longiseta Hedw., Foto: Sorin Ştefănuţ

Specii de plante de interes comunitar şi naţional Marsilea quadrifolia L. (trifoiaş de baltă)Clasa Filicopsida, Ordinul Marsileales, Familia Marsileaceae

Descriere: Specie de ferigă de dimensiuni mici, între 5-20 cm, hemicriptofită. Sporii se dezvoltă în lunile august-octombrie. Se întâlneşte mai ales la câmpie, în jurul apelor stagnante.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone cu mlaştini oligotrofe;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Descriere: Este o specie de clopoţei ale cărei flori violete pot fi văzute din iulie până în septembrie. Se identifică prin rădăcina îngroşată, napiformă. Specie perenă, frecventă în etajele subalpin şi alpin. Este endemică pentru lanţul carpatic.Dimensiunea populaţiei: Răspândită în toate pajiştile alpine şi subalpine din parc;Cerinţe ecologice: Pajişti de la altitudini mari;Stare de conservare: Favorabilă;

Campanula serrata (Kit.) Hendrych (clopoţei)Clasa Dicotyledonata, Ordinul Asterales, Familia Campanulaceae

Angelica palustris (Besser) Hoffm. (angelică de baltă)

Descriere: Este o plantă înrudită cu morcovul şi alte umbelifere, dar preferă anumite tipuri de habitate, cum ar fi tinoavele şi pajiştile umede. Prezintă flori mici, albe, grupate în inflorescenţe. În mod frecvent, datorită asemănării, este confundată cu angelica de pădure (A. sylvestris), care este mult mai des întâlnită.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone cu mlaştini oligotrofe;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Clasa Dicotyledonata, Ordinul Apiales, Familia Apiaceae

Campanula serrata (Kit.) Hendrych, Foto: Elena Cenuşă

Iris aphylla ssp. hungarica Hegi

Descriere: Irişi sau stânjenei cu flori violete, care pot fi observaţi din luna mai şi până în iunie. Se întâlneşte sporadic în zona pădurilor de stejar, subetajul fagului şi în pajişti însorite.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;

Clasa Monocotyledonata, Ordinul Asparagales, Familia Iridaceae

Ameninţări specifice: Invadarea pajiştilor de către vegetaţia arborescentă;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea pajiştilor.

Carex chordorrhiza L.f.

Descriere: Specie de rogoz cu distribuţie holarctică şi circumpolară, întâlnită şi la altitudini mari în munţi. Tulpinile sunt paie, la început erecte, la maturitate devenind prostrate şi producând în anul următor stoloni.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone cu mlaştini oligotrofe;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Clasa Monocotyledonata, Ordinul Poales, Familia Cyperaceae

Cypripedium calceolus L. (papucul doamnei)

Descriere: Specie de orhidee cunoscută pentru florile mari, cu tepale de culoare brun-roşietice, aşezate în cruce, cu labelul voluminos, rotunjit la vârf, galben deschis, cu puncte purpurii în interior, asemănându-se cu un pantofior. Este o plantă rară.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Păduri de foioase şi amestecuri cu răşinoase, semiumbră, temperaturi blânde;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Clasa Monocotyledonata, Ordinul Asparagales, Familia Orchidaceae



Descriere: Plantă perenă de până la 1 m înălţime, cu flori albe şi care înfloreşte în lunile iunie-iulie. Poate fi întâlnită în pajişti umede, margini de pădure, pe versanţi cu soluri bogate în humus, de la altitudini mari.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Soluri cu umiditate ridicată;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Polygonum alpinum All. (troscot de munte)Clasa Dicotyledonata, Ordinul Caryophyllales, Familia Polygonaceae

Tozzia alpina ssp. carpathica (Woll) Dostal. (iarba gâtului)Clasa Dicotyledonata, Ordinul Lamiales, Familia Scrophulariaceae

Descriere: Plantă semi-parazită, prezentând frunze fără peţiol şi flori galbene. Se întâlneşte în pajiştile montane, sulbalpine şi

Descriere: Este o plantă uşor de identificat datorită aspectului robust, cu frunze mari, verde crud, dinţate pe margini. Florile galbene, se formează la capătul tulpinii, grupate în inflorescenţe. Se întâlneşte mai ales la lizieră, pe substrat acid.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Plantă de semiumbră, pe soluri slab acide până la acide;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Ligularia sibirica L. (Cass.) (curechi de munte)Clasa Dicotyledonata, Ordinul Asterales, Familia Compositae

Vaccinium uliginosum L. (afin vânăt)Clasa Dicotyledonata, Ordinul Ericales, Familia Ericaceae

Descriere: Plantă înrudită cu afinul. Arbust pitic, cu frunze mici, aşezate altern. Florile sunt alb-roz, grupate în inflorescenţe. Înfloreşte în lunile mai-iunie. Fructele sunt sferic-ovoidale, albastre la exterior, cu miezul deschis la culoare, zemos. Se întâlneşte în pajiştile subalpine şi alpine, alături de alte ericacee.Dimensiunea populaţiei: Câteva zeci de hectare;Cerinţe ecologice: Substrat acid;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări: Colectarea fructelor de afin și merișor, activitățile turistice;Măsuri de management şi monitorizare: Sancțiuni pentru persoanele care colectează fructe fără avizul administratorului;Utilizare tradiţională/semnificaţia culturală: Fructele şi frunzele sunt folosite ca infuzie.

Vaccinium uliginosum L., Foto: Elena Cenuşă

alpine din lanţul carpatic. Este o specie rară.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Soluri umede, calcaroase, de la altitudini mari;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Cerinţe ecologice: Substrat calcaros, pajişti uscate;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Carabus variolosus Fabricius, Foto: Lucian Pârvulescu

Descriere: Este o specie de gândac întâlnită frecvent în regiunile montane, până la 1.700 m altitudine. Are corpul de culoare neagră, lungimea acestuia variind în limita a 20-30 mm. Pe elitre prezintă adâncituri mici. Preferă locurile mlăştinoase şi umbrite, uneori fiind întâlnit chiar în mediul acvatic.

Carabus variolosus Fabricius (carab)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Carabidae

Specii de insecte de interes comunitar şi naţional

Descriere: Specie de gândac a cărui corp este de culoare neagră, cu irizaţii de la verde până la albastru şi indigo. Pe elitre prezintă striaţii fine. Poate fi întâlnit în păduri umbroase, cu arbori debilitaţi. Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Litiera pădurilor de foioase, în special fag, în diferite grade de descompunere, locuri fără activitate antropică;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Carabus hampei Kuster (carab)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Carabidae

Descriere: Este un gândac frumos, de culoare neagră, corp de 25-55 mm şi antene foarte lungi. Pe elitre prezintă rugozităţi. Se întâlneşte în pădurile de stejar şi amestec.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Variaţii mici de temperatură, habitate nederanjate antropic;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Cerambyx cerdo L. (croitorul mare al stejarului)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Cerambycidae

Descriere: Un gândac de dimensiuni relativ mari (11-15 mm), uşor de identificat datorită culorii roşii a corpului prin care se diferenţiază de speciile cu care se înrudeşte. Preferă ca şi habitat, scoarţa arborilor morţi, cu lemnul în diferite grade de descompunere, a speciilor de foioase (Acer, Fagus, Fraxinus, Populus, Quercus, Salix) sau de conifere (Abies, Picea, Pinus).Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Variaţii foarte mici de temperatură, zone nederanjate antropic;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Cucujus cinnaberinus Scop.Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Cucujidae

Dimensiunea populaţiei: Mică, a fost observat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate cu umiditate ridicată, la altitudini medii;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Pierderea habitatului ca urmare a activităţilor antropice;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea neafectată a habitatelor în care trăieşte.



Descriere: Un gândac de dimensiuni mari, cunoscut mai ales datorită „coarnelor” pe care masculii le poartă. Corpul este robust, alungit, de culoare neagră, lucios, mandibulele brune-castanii. Masculul prezintă mandibulele sub forma unor coarne ramificate, foarte mari, susţinute de capul masiv. Trăieşte în pădurile bătrâne de foioase, preferând în special pădurile de stejari, dar poate fi întâlnită şi în zonele de silvostepă şi stepă. Deseori, o întâlnim în spaţiile verzi ale oraşelor.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Păduri de foioase;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Lucanus cervus L. (rădaşcă)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Lucanidae

Descriere: Specie de gândac având corpul de culoare brună închisă, cu irizaţii de bronz. Se hrăneşte cu lemn mort. Poate fi întâlnită în pădurile bătrâne de foioase. Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Habitate cu lemn mort, fără activitate antropică;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Osmoderma eremita Scop. (gândac sihastru)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Cetoniidae

Descriere: Este o insectă cu aspect plăcut la vedere datorită corpului catifelat, acoperit cu perişori fini, scurţi şi deşi, de culoare cenuşiu-verzuie, uneori chiar şi bleu. Trăieşte în zona fagului şi a amestecurilor cu specii de conifere, mai rar în stejărete, preferând în special pădurile bătrâne de fag.

*Rosalia alpina L. (croitor alpin)Clasa Insecta, Ordinul Coleoptera, Familia Cerambycidae

Rosalia alpina L., Foto: Cristin Cireş

Dimensiunea populaţiei: Mică, specie întâlnită în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Lemn mort putred;Stare de conservare: Periclitată;Ameninţări specifice: Eliminarea lemnului mort din pădure;Măsuri de management şi monitorizare: Restricţii privind modul de exploatare a masei lemnoase.

Descriere: Fluture cu aripile anterioare negre, cu nuanţe metalice, şi cu trei benzi oblice alb-gălbui. Aripile posterioare sunt roşii, cu pete negre localizate: două submarginal şi câte una marginal şi median. Poate fi văzut la liziera pădurilor de foioase. Dimensiunea populaţiei: Întâlnită în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate cu plante înflorite tot sezonul cald, liziere de pădure însorite;

*Callimorpha quadripunctaria Poda (fluture vărgat)Clasa Insecta, Ordinul Lepidoptera, Familia Erebidae



Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatelor populate de această specie;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea nealterată a habitatului.

Callimorpha quadripunctaria Poda, Foto: Lucian Pârvulescu

Descriere: Fluture cu aripile brun-negricioase pe faţa superioară şi cu un şir de pete cărămizii. Larvele trăiesc pe frunze de călin, frasin sau plante ierboase, pătlagină, viorea, cu care se şi hrănesc. Preferă păduri umede, cu poieni, din zona de câmpie. Adultul zboară la începutul verii – mai, iunie – prin poieni şi păduri umbroase de la câmpie.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Habitate cu exemplare tinere de frasin, plante aromatice;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Euphydryas maturna L.Clasa Insecta, Ordinul Lepidoptera, Familia Nymphalidae

Descriere: Fluture de dimensiuni medii, frumos colorat, pe faţa superioară portocaliu, cu marginea neagră. Faţa inferioară prezintă nuanţe argintii, ceea ce îl deosebeşte de celelalte specii cu care se înrudeşte. Îl putem observa la liziera pădurii, pe malul pâraielor din zona pădurilor de amestec.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;

Lycaena dispar HaworthClasa Insecta, Ordinul Lepidoptera, Familia Lycaenidae

Leptidea morsei, Foto: Daniel Mietchen/Sursa: wikimedia.org

Descriere: Specie de fluture cu aripi albe şi nervuri de culoare cenuşie. Partea ventrală a aripilor este cenuşie. Zboară în mai-august la liziera pădurilor, deasupra tufărişurilor şi fâneţelor.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Liziere bogate în plante cu flori, tot timpul verii;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului prin amenajarea malurilor, pesticide administrate în pădurile din vecinătate;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea habitatelor nepoluate şi fără intervenţie antropică.

Leptidea morsei FentonClasa Insecta, Ordinul Lepidoptera, Familia Pieridae



Descriere: Este o specie de cosaş cu aripi regresate şi colorit închis, cu o dungă deschisă la culoare pe marginea posterioară. O întâlnim la altitudini mai mari, în fâneţele montane. Este un endemit carpatic. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Fâneţe montane şi tufărişuri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului prin modificarea vegetaţiei existente, împădurirea fâneţelor, utilizarea de substanţe chimice;Măsuri de management şi monitorizare: Întreţinerea fâneţelor montane.

Pholidoptera transsylvanica Fischer (cosaş transilvan)Clasa Insecta, Ordinul Orthoptera, Familia Tettigoniidae

Pholidoptera transsylvanica Fischer, Foto: Lucian Pârvulescu

Lycaena dispar Haworth, Foto: Elena Cenușă

Cerinţe ecologice: Habitate de maluri de pâraie, însorite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului prin amenajarea malurilor, pesticide administrate în pădurile din vecinătate;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea habitatelor nepoluate şi fără intervenţie antropică;

Nymphalis vaualbum autor: Alpsdake/Sursa: wikimedia.org

*Nymphalis vaualbum Denis & Schiffermuller(fluture ţestos)Clasa Insecta, Ordinul Lepidoptera, Familia Lycaenidae

Descriere: Fluture viu colorat, cu faţa superioară a aripilor de culoare cărămiziu-roşcată, cu pete şi linii negre. La vârful aripii anterioare prezintă câte o pată albă, în formă de V, iar la

marginea anterioară câte o pată galbenă. Populează lizierele pădurilor de la altitudini joase, bogate în plante cu flori.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Liziere însorite, bogate în plante cu flori;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului prin cosirea lizierelor, pesticide administrate în pădurile din vecinătate;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea habitatelor nepoluate şi fără intervenţie antropică majoră.



Descriere: Ca şi ceilalţi membri ai familiei Cottidae, acest peşte are un cap mare, cu ochii aşezaţi aproape dorsal, şi branhii mari, care se aseamănă cu nişte aripioare atunci când stă pe fundul apei. Se hrăneşte cu larve de insecte şi alte nevertebrate din apă. Se întâlneşte pe fundurile pietroase ale apelor de munte bine oxigenate. Atunci când Cottus gobio este prezent, C. poecilopus tinde să ocupe zonele din amonte ale pâraielor. Stă ascuns printre pietre şi face scurte incursiuni la apusul soarelui, în căutarea hranei.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Ape curgătoare de munte;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Cottus poecilopus Heck. (zglăvoc)Clasa Actynopterigia, Ordinul Scorpaeniformes, Familia Cottidae

Cottus poecilopus Heck., Foto: Jwojna1/Sursa:wikimedia.org

Descriere: Peşte singuratic, sedentar întâlnit în pâraie repezi de munte, preferând fundurile cu bolovăniş potrivit pentru a se ascunde. Este un carnivor lacom, hrănindu-se cu larve de insecte, ponte de broaşte, melci, mormoloci şi mai ales icre de păstrăv.

Cottus gobio L. (zglăvoc)Clasa Actynopterigia, Ordinul Scorpaeniformes, Familia Cottidae

Specii de peşti de interes comunitar şi naţional

Descriere: Moioaga sau mreana vânătă este un peşte întâlnit în apele dulci, de la deal şi munte. Spatele este vineţiu, iar abdomenul, alb-gălbui. Pe flancuri, spate şi cap, prezintă pete şi puncte întunecate. În perioada de reproducere, masculii prezintă nişte tuberculi albicioşi pe cap. Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Ape curgătoare de deal şi munte;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Barbus meridionalis Risso (moioagă)Clasa Actynopterigia, Ordinul Cypriniformes, Familia Cyprinidae

Cottus gobio L., Foto: Hans Hillewaert/Sursa: wikipedia.org

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată la limita sudică a parcului, în două puncte;Cerinţe ecologice: Ape reci de munte;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Poluarea apelor de munte, amenajarea malurilor;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea habitatelor nealterate de activitatea umană.



Descriere: Este un peşte de dimensiuni mici (până la 14 cm), abundent în apele unde trăieşte. Capul este aplatizat lateral, cu trei perechi de mustăţi aşezate în jurul gurii. Trăieşte în biotopuri diferite, care variază ca adâncime, viteza de curgere şi substrat, de la râuri montane cu fund nisipos şi curgere rapidă, la ape line, cu substrat mâlos. Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Cursuri de ape mari;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Sabanejewia aurata Filippi (dunăriţă)Clasa Actynopterigia, Ordinul Cypriniformes, Familia Cobitidae

Descriere: Specie de triton care populează pădurile din regiunile de deal şi munte. În timpul perioadei de reproducere, masculul are spatele albastru închis, iar lateralele colorate: deasupra o bandă albă cu pete negre, dedesubt o dungă albastră deschis. Abdomenul este portocaliu. Femelele au o culoare de camuflaj care imită mediul acvatic în care trăiesc. După împerechere, masculii preiau culoarea de camuflaj a femelei.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în mai multe

Specii de amfibieni şi reptile de interes comunitar şi naţional Triturus alpestris Laur. (triton de munte)Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae

Descriere: Peşte întâlnit în apele de munte, cu substrat pietros. Corpul este cafeniu-verzui, pe flancuri prezentând o linie îngustă albăstruie şi pete întunecate. Ochii sunt aşezaţi pe frunte. Se hrăneşte cu larve de insecte, viermi şi crustacee.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Ape de munte cu substrat pietros;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Romanogobio uranoscopus Agassiz (petroc)Clasa Actynopterigia, Ordinul Cypriniformes, Familia Cyprinidae

Descriere: Specie carnivoră, care se hrăneşte cu peşti a căror solzi sunt mici (păstrăv, zglăvoc, mreană vânătă), pe care îi atacă şi le suge sângele şi carnea. Are corpul lung, cenuşiu, pe laturi mai deschis la culoare, spre gălbui. Spatele este mai închis, spre cafeniu sau albăstrui, pe burtă albicios-gălbui.Larvele sunt roşii spre vânăt. Este întâlnit în ape favorabile mrenei şi scobarului. Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Ape line cu substrat mâlos din râurile montane;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Eudontomyzon danfordi Regan (chişcar)Clasa Cephalaspidomorphia, Ordinul Petromyzontiformes, Familia Petromyzontidae

Descriere: Peşte răpitor înrudit cu păstrăvul, dar de dimensiuni mai mari. Corpul este cafeniu-verzui dorsal, abdomenul de culoare deschisă, alb-argintiu. Unii indivizi pot căpăta o culoare roşiatică. Perioada de reproducere este martie-aprilie.

Hucho hucho L. (lostriţă)Clasa Actynopterigia, Ordinul Salmoniformes, Familia Salmonidae

Se găseşte în râurile de munte mai mari, printre bolovanii de pe fund.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Ape de munte adânci, cu substrat pietros;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Triturus alpestris, Foto: Lucian Pârvulescu

Descriere: Este o specie de dimensiuni relativ mari faţă de rudele sale, masculii ajungând până la 14 cm, femelele până la 18 cm. Masculii sunt viu coloraţi, pe spate cafeniu-măslinii sau chiar brun negricios, cu pete negru intens. Pe laturi şi gât este negru, cu puncte albe şi cărămizii. Burta este gălbui-roşcată, stropită cu puncte negre. Poate fi observat în vegetaţie, prin bălţi, iazuri şi heleştee de la câmpie până în zona colinară.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Ape stătătoare din zona de câmpie;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Triturus cristatus Laur. (triton cu creastă)Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae

Descriere: Specie de triton endemică, întâlnită doar în lanţul carpatic. Trăieşte în zona colinară şi montană, până la 2.000 m altitudine, cu răspândire mai frecventă între 500-1.500 m. Se reproduce în ochiuri de apă, şanţuri de la marginea drumurilor, bălţi, lacuri.

Triturus montandoni Boul. (triton carpatic)Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae

Triturus montandoni Boul., Foto: Dan Grigoroaea

puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate umede, ochiuri de apă din zona montană;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Aridizarea, poluarea apelor în care trăieşte;Măsuri de management şi monitorizare: Păstrarea nealterată a habitatului.

Descriere: Este o specie de triton de aproximativ 10 cm lungime, de culoare gri-oliv. Abdomenul este alb sau gri, cu o pată mare galbenă sau portocalie. În perioada de reproducere, masculul etalează o creastă. Este răspândit pretutindeni, de la câmpie până la munte.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate de pajişti sau de pădure cu ochiuri de apă prezente;

Triturus vulgaris L. (triton comun)Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae

Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate umede, cu bălţi în zona montană;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Aridizarea, poluarea apelor în care trăieşte;Măsuri de management şi monitorizare: Păstrarea nealterată a habitatului.



Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Aridizarea, poluarea apelor în care trăieşte;Măsuri de management şi monitorizare: Păstrarea nealterată a habitatului.

Salamandra salamandra L., Foto: Oliviu G. Pop

Salamandra salamandra L. (salamandră)Clasa Amphibia, Ordinul Urodela, Familia Salamandridae

Descriere: Este o specie de amfibieni cu coadă, care prezintă un corp de aproximativ 25 cm, cu o coadă cilindrică, mai scurtă decât corpul. Spate negru, cu pete şi benzi galben-portocalii. Abdomenul este maro închis sau negru. Femelele sunt puţin mai mari decât masculii şi în general au membrele şi coada mai scurte. Coloraţia pielii are rol de camuflaj, atunci când se

Descriere: Broască întâlnită în ape stătătoare, ochiuri de apă provenită din precipitaţii. Corpul este aplatizat şi acoperit cu o piele cu negi, cafeniu-pământie, gălbuie sau măslinie pe spate. Abdomenul este cenuşiu până la negricios, cu pete galbene mari, cu sau fără puncte albe. Capul este mare, lat, cu botul rotunjit. Coloritul intens de pe abdomen este folosit de către individ pentru apărare, avertizând prădătorul asupra toxicităţii sale.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Ochiuri de apă;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Bombina variegata L. (buhai de baltă cu burta galbenă)Clasa Amphibia, Ordinul Anura, Familia Bombinatoridae

Bombina variegata, Foto: Dan Grigoroaea

Triturus vulgaris, Foto: Lucian Pârvulescu

deplasează pe sol cu umbre şi soare, şi de avertizare asupra toxicităţii ei. Trăieşte în păduri de foiase sau în amestec cu specii de conifere. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri de foioase şi de amestec;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului, poluarea;Măsuri de management şi monitorizare: Păstrarea nealterată a habitatului.



schimba culoarea pielii pentru a se camufla mai bine în mediul înconjurător.Dimensiunea populaţiei: Foarte frecventă, întâlnită în toate habitatele din parc;Cerinţe ecologice: Ochiuri de apă primăvara pentru reproducere şi dezvoltarea larvelor;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Specie de broască fără coadă care la cap prezintă o pereche de glande parotoide, ca două umflături în spatele ochilor. Pielea prezintă negi şi este de culoare brun-oliv. Masculii sunt mai mici, aproximativ 8 cm, în timp ce femelele ating 13 cm.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone cu vegetaţie abundentă unde se poate ascunde, ochiuri de apă;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Bufo bufo L. (broasca râioasă brună)Clasa Amphibia, Ordinul Anura, Familia Bufonidae

Descriere: Este o specie de şopârlă având corpul acoperit cu o piele deschisă la culoare, ventral, şi cu o dungă închisă la culoare, dorsal. Masculii se colorează în verde în timpul perioadei de împerechere. Se întâlneşte prin păduri defrişate, pe lângă garduri şi prin tufişuri, pe malurile ierboase ale pâraielor, de unde repede sare în apă când simte prezența dușmanilor. Este carnivoră, consumând melcișori, râme, muşte, omizi și alte larve.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Versanţi însoriţi;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Nu este cazul;Măsuri de management şi monitorizare: Nu este cazul.

Lacerta agilis L. (şopârla cenuşie)Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Lacertidae

Lacerta agilis, Foto: Cristian Maxim

Descriere: Este o broască de dimensiuni medii, între 6-10 cm, întâlnită în multe tipurile de habitate. Prezintă pete de culoare închisă pe spate, culoarea corpului variind de la verde, la maro sau gri. Se pare că această broască are abilitatea de a-şi

Rana temporaria L. (broasca roşie de munte)Clasa Amphybia, Ordinul Anura, Familia Ranidae

Rana temporaria L., Foto: Elena Cenuşă



Descriere: Este o specie de şopârlă, care nu prezintă membre, stând ascunsă mai mult în litiera pădurii. Se hrăneşte cu râme, melci, insecte, larve de insecte şi alte nevertebrate mici. Datorită aspectului lucios al pielii, i se mai spune şi şarpele de sticlă. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în cateva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Litieră, pietre cu muşchi;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Anguis fragilis L. (năpârcă, şarpe de sticlă)Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Anguidae

Anguis fragilis, Foto: Elena Cenuşă

Descriere: Este un şarpe neveninos, de aproximativ 60 cm lungime, de culoare brun, roşcat sau cenuşiu. Pe cap, prezintă o pată de culoare închisă, de forma unei coroane, de unde şi numele genului Coronella. Se hrăneşte cu animale mici, de obicei reptile. Prada mai mare o supune prin constricţie, cu toate că nu o ucide aşa cum fac adevăraţii şerpi constrictori. Depune ouăle şi le îngroapă în nisip. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;

Coronella austriaca L. (şarpele de alun)Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Colubridae

Cerinţe ecologice: Pajişti şi tufărişuri uscate;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Este cel mai comun șarpe veninos de la noi, fiind răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. Dintre varietăţile de culoare, cea mai comună la noi este cea neagră. Puii la naştere sunt cenuşii şi cu timpul devin negrii. Prima acuplare are loc primăvara, iar a doua toamna, dacă prima a fost timpurie. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie, care încep să vâneze imediat după naştere. Hibernează din noiembrie până în decembrie. Este mai mult nocturnă. Pe vreme noroasă este foarte agresivă. Muşcătura poate fi mortală. Dimensiunea populaţiei: Identificată în toate pădurile din parc;Cerinţe ecologice: Liziera pădurilor de foioase şi conifere, luminişuri; stâncării, cioate, habitate bogate în mamifere mici, şopârle, broaşte;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Nu este cazul;Măsuri de management şi monitorizare: –

Vipera berus L. (viperă)Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Familia Viperidae

Vipera berus L., Foto: Dan Grigoroaea



Specii de păsări de interes comunitar şi naţional

Descriere: Este un răpitor de zi de dimensiuni mari, cu o anvergură a aripilor de 150 cm şi o lungime a corpului de 60 cm, care populează habitate deschise, mozaicate, cu pajişti, tufărişuri şi pâlcuri de arbori. Capul şi aripile sunt acoperite cu pene de nuanţe mai deschise comparativ cu restul corpului care este brun. Se hrăneşte cu şerpi, şopârle, mamifere mici şi păsări.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificată în parc;Cerinţe ecologice: Zone deschise, cu pâlcuri de arbori, nederanjate antropic;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Aquila pomarina Brehm (acvilă ţipătoare mică)Clasa Aves, Ordinul Falconiformes, Familia Accipitridae

Falco vespertinus, Foto: Dan Grigoroaea

Descriere: Este o pasăre răpitoare de zi de dimensiuni mici. Masculul diferă ca aspect de femelă: penaj cenuşiu, ventral castaniu-roşcat, picioare roşii. Femela este mai mare, albăstrui cenuşie pe spate, coada cu dungi negre, ventral galben-ruginie, picioare portocalii. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Zone deschise, colonii abandonate de ciori pentru cuibărit;

Falco vespertinus L. (vânturel de seară)Clasa Aves, Ordinul Falconiformes, Familia Falconiidae

Falco tinnunculus L. (vânturel roşu, vinderel)Clasa Aves, Ordinul Falconiformes, Familia Falconiidae

Falco tinnunculus L., Foto: © Kodo34 | Dreamstime Stock Photos

Descriere: Este una din cele mai mici răpitoare de zi. Coada este mai lungă în raport cu restul corpului, comparativ cu celelalte specii de vânturei. Culoarea penajului variază de la cenuşiu la

maro. Se hrăneşte cu animale mici. Preferă habitate deschise, cu pajişti sau fâneţe, ca locuri potrivite pentru vânătoare. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Zone deschise unde poate găsi hrană cu uşurinţă;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Schimbarea folosinţei terenurilor, utilizarea de pesticide pe terenurile agricole şi păşuni;Măsuri de management şi monitorizare: Implementarea de măsuri restrictive în agricultură, cu asigurarea de compensaţii pentru proprietarii de terenuri.



Tetrao urogallus – femelă, Foto: Dan Grigoroaea

Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Diminuarea locurilor de cuibărit, intensificarea agriculturii prin utilizarea de pesticide;Măsuri de management şi monitorizare: Implementarea de măsuri restrictive în agricultură, cu asigurarea de compensaţii pentru proprietarii de terenuri, crearea de zone cu pâlcuri de arbori.

Cerinţe ecologice: Păduri bătrâne de conifere, nederanjate antropic; existenţa hranei de-a lungul întregului an în teritoriul pe care îl ocupă;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Braconaj, degradarea habitatului, suprapăşunatul; Măsuri de management şi monitorizare: Reglementarea păşunatului cu interzicerea acestei activităţi în anumite zone; întărirea pazei.

Descriere: Cocoşul de munte este cea mai mare pasăre din parc, putând fi observată în pădurile de conifere şi de amestec, cu arbori groşi şi înalţi. Masculul este mai mare decât femela şi în perioada de reproducere are un colorit distinct-negru, cu irizaţii metalice verzui, câte o pată albă pe laturi şi sprâncene roşii, vizibile. Femela prezintă un penaj de camuflaj, confundându-se cu vegetaţia înconjurătoare. Se hrăneşte cu muguri, fructe, seminţe şi viermişori, iarna fiind nevoit să folosească ace de conifere. Zboară pe distanţe scurte, mai ales când se simte în primejdie. Este o pasăre care nu părăseşte teritorul în anotimpul rece. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;

Tetrao urogallus L. (cocoş de munte)Clasa Aves, Ordinul Galliformes, Familia Tetraonidae

Descriere: Înrudită cu cocoşul de munte, dar de dimensiuni mai mici, ierunca ocupă păduri de conifere şi de amestec cu fag, paltin de munte, mesteacăn, arin, de la altitudini mai joase, dese şi cu umezeală ridicată. Se ascunde în tufişuri sau zboară scurt din arbore în arbore, după hrană. Preferă fructele (fragi, zmeură, afine), dar şi muguri şi lujeri fragezi. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri cu tufărişuri, liziere cu vegetaţie bogată în lujeri, muguri şi fructe;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Degradarea habitatului;Măsuri de management şi monitorizare: Interzicerea activităţilor antropice în zonele în care a fost observată.

Bonasa bonasia L. (ieruncă)Clasa Aves, Ordinul Galliformes, Familia Tetraonidae

Bonasa bonasia – mascul, Foto: Iacob Simionescu



Strix uralensis Pallas (huhurezul mare)Clasa Aves, Ordinul Strigiformes, Familia Strigidae

Strix uralensis, Foto: Dan Grigoroaea

Dryocopus martius L. (ciocănitoare neagră)Clasa Aves, Ordinul Piciformes, Familia Picidae

Descriere: Cea mai mare dintre ciocănitoarele europene, ciocănitoarea neagră poate fi des întâlnită în pădurile bătrâne, de foioase şi de conifere. Scobeşte găuri mari, în buturugi şi trunchiurile arborilor, în căutarea de larve de insecte. Este o pasăre sedentară.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri bătrâne, cu arbori debilitaţi;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Reducerea suprafeţelor de păduri mature;Măsuri de management şi monitorizare: Aplicarea de măsuri pentru menţinerea de suprafeţe de păduri cu arbori bătrâni.

Descriere: Este o pasăre răpitoare de noapte, întâlnită în pădurile de foioase dar şi în cele de conifere. Are nevoie de spaţii deschise, largi pentru a vâna – poieni, liziere de pădure. Se hrăneşte cu mamifere mici, reptile şi uneori, chiar păsări. În general, vânează la amurg sau noaptea, dar poate fi văzut şi ziua. Cuibăreşte în scorburi mari, trunchiuri de arbori rupţi, cuiburile părăsite ale răpitoarelor. Trăieşte în pereche sau solitar tot timpul anului. Pasăre sedentară. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri liniştite, cu poieni şi luminişuri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului, exploatarea resurselor forestiere;Măsuri de management şi monitorizare: Aplicarea de măsuri pentru conservarea pădurilor mature.

Dryocopus martius, Foto: Dan Grigoroaea

Picoides tridactylus L. (ciocănitoare de munte)Clasa Aves, Ordinul Piciformes, Familia Picidae

Descriere: Ciocănitoare de dimensiuni medii, cu penaj negru pe cap, aripi şi coadă şi alb de la gât până pe abdomen. Pe flancuri este albă cu dungi negre. Spatele este alb, cu dungi negre. Masculul are pe cap o pată mare galbenă. Îşi construieşte cuibul de fiecare dată într-o gaură proaspăt scobită. Este rară în regiunile muntoase din centrul şi estul Europei, în păduri de conifere. Puţin sperioasă. Specie rezidentă.



cu insecte şi larvele acestora, preferând zonele deschise din apropierea râurilor sau lacurilor. Oaspete de vară.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate deschise, pe malul apelor;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Nu se cunosc; Măsuri de management şi monitorizare: –

Picoides tridactylus, Foto: Dan Grigoroaea

Motacilla cinerea, Foto: Dan Grigoroaea

Descriere: Pasăre de dimensiuni mici, având capul şi spatele cenuşii, bărbia neagră, coada cenuşie, iar pieptul şi abdomenul galben intens. Se hrăneşte cu nevertebrate mici pe care le găseşte pe malurile pâraielor de munte. În maluri, printre pietre, îşi face şi cuibul, unde depune 4-5 ouă. Este oaspete de vară.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Malurile apelor de munte;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea cuiburilor şi pontelor în zonele cu activitate de explatare intensă, poluarea apelor;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea malurilor pâraielor nealterate.

Motacilla cinerea Tunst. (codobatură de munte)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Motacilidae

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri bătrâne, cu arbori debilitaţi;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Reducerea suprafeţelor de păduri mature;Măsuri de management şi monitorizare: Aplicarea de măsuri pentru menţinerea de suprafeţe de păduri cu arbori bătrâni.

Motacilla alba L. (codobatură albă)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Motacilidae

Descriere: Este o pasăre de dimensiuni mici, acoperită cu pene alb-cenuşii pe spate şi pe flancuri, pieptul şi abdomenul fiind albe. Creştetul capului şi bărbia sunt și ele albe. Se hrăneşte

Motacilla alba, Foto: Dan Grigoroaea



Cinclus cinclus L. (mierlă de apă, pescărel negru)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Cinclidae

Descriere: Este o pasăre întâlnită pe malul pâraielor de munte, cu spatele brun spre negru, albă pe piept. Coada este scurtă şi ridicată în sus. Este un foarte bun înotător în căutarea larvelor de insecte şi puiet de peşte.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;

Cinclus cinclus, Foto: Dan Grigoroaea

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate deschise, cu stâncării de la altitudine;

Prunella collaris Scop., Foto: Hans Braxmeier

Prunella modularis L. (brumăriţa de pădure)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Prunellidae

Descriere: Spre deosebire de brumăriţa de munte, cea de pădure ocupă habitate de la altitudini mai joase, din rariştile de jneapăn şi molid, coborând până în pădurile de amestec. Penajul se aseamănă cu cel al vrabiei. Cuibăreşte la baza arborilor sau în tufe şi pe muşchi. Iarna, pasărea migrează către văi.

Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea cuiburilor şi pontelor de către câinii de la stâni;Măsuri de management şi monitorizare: Monitorizarea locurilor de cuibărit şi aplicarea de restricţii.

Prunella collaris Scop. (brumăriţa de stâncă)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Prunellidae

Descriere: Este o specie întâlnită în zona montană înaltă, în golul alpin, în pajişti şi tufărişuri pitice. Prezintă un penaj de camuflaj cenuşiu, cu bărbia de culoare mai deschisă şi flancurile puţin roşcate. Cuibăreşte între stânci şi grohotişuri. Pe timpul iernii coboară în văi.

Cerinţe ecologice: Maluri de ape de munte;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Poluarea apelor de munte;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea apelor de munte curate;



Prunella modularis, Foto: Lucian Pârvulescu

Phoenicurus ochruros Gmelin (codroş)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Saxicolidae

Descriere: Este o pasăre de talie mică, asemănătoare la dimensiuni cu vrabia. Primăvara, în timpul sezonului de împerechere, masculul are penaj diferit de cel al femelei: gri-albăstrui, coada gri-argintie iar pe spate are o pată albă. Sub coadă este roşu-portocaliu, iar vârfurile aripilor sunt de un gri-albăstrui închis. Femela este brun-cenuşie. Toamna, masculul devine brun-arămiu. Specie insectivoră, dar odată cu sezonul rece, începe să se hrănească şi cu fructe mici. Îşi construieşte cuibul printre pietre.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în numeroase puncte din parc;

insecte. Cuibăreşte în scorburi, sub trunchiuri de arbori, sub malurile pâraielor. Vara trăiește în pădurile montane, în timp ce iarna coboară în văi, unde clima este mai blândă. Pasăre sedentară.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate de pădure, cu tufişuri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Phoenicurus ochruros Gmelin, Foto: Lucian Pârvulescu

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Habitate de pădure, cu tufărişuri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Distrugerea habitatului;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea de suprafeţe neafectate.

Descriere: Pasăre cântătoare de dimensiuni mici, cu penaj cafeniu pe spate, bărbia şi pieptul ruginii. Se hrăneşte cu

Erithacus rubecula L. (măcăleandru)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Saxicolidae

Erithacus rubecula, Foto: Lucian Pârvulescu



Cerinţe ecologice: Habitate de pădure, cu tufişuri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Este o pasăre mică, maro-oliv pe spate şi pieptul albicios. Femela construieşte cuibul pe sol. Masculul apără teritoriul împotriva rivalilor şi atacă potenţialii prădători. Pasăre insectivoră. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Liziere de pădure cu vegetaţie bogată;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Phylloscopus collybita Vieill. (pitulice mică)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Sylviidae

Phylloscopus collybita, Foto: Lucian Pârvulescu

Sitta europaea L. (ţiclean)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Sittidae

Descriere: Pasăre de dimensiuni medii, cu penaj în totalitate negru. Dintre păsările cântătoare, ea este cea mai mare. În ciuda legendelor despre el, corbul trăieşte între 10 şi 15

Corvus corax L. (corb)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Corvidae

Sitta europaea L., Foto: Lucian Pârvulescu

Descriere: Pasăre sedentară întâlnită mai ales în pădurile de amestec de la şes şi munte. Prezintă penaj cenuşiu-albăstrui pe spate, pieptul şi abdomenul ocru. Se hrăneşte cu larve şi adulţi de insecte, cu diferite nuci şi ghinde. Îşi face cuibul în găurile făcute de ciocănitori, pe care le micşorează cu lut la intrare. Pasăre sedentară.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri de amestec;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Nucifraga caryocatactes, Foto: Dan Grigoroaea

Descriere: Pasăre având corpul robust şi cioc puternic, de unde i se trage şi numele. Capul este ruginiu, dorsal este brun, ventral portocaliu deschis. Rezident al pădurilor de foioase şi mixte, se hrăneşte cu fructe şi seminţe, preferând sâmburi cu înveliş tare pe care îi sparge cu ciocul puternic. Dimensiunea populaţiei: A fost observată în câteva puncte din parc;

Coccothraustes coccothraustes L. (botgros)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Fringillidae

Dimensiunea populaţiei: Indivizi numeroși în habitatul cu zâmbru şi molid;Cerinţe ecologice: Păduri din zona montană;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Corvus corax, Foto: Lucian Pârvulescu

Descriere: Alunarul este o pasăre înrudită cu gaița, cioara şi corbul. Penajul este pestriţ, în alb şi negru. Aripile şi creştetul capului negre, târtiţa albă. Este foarte dibace și inventivă. Specie omnivoră, se hrăneşte cu insecte, fructe, și semințe. În Parcul Naţional Călimani poate fi uşor de observat ciugulind din conurile de zâmbru (Pinus cembra). Are obiceiul de a ascunde semințe în locuri ferite, pentru a-şi asigura rezerve pe o perioadă mai îndelungată.

Nucifraga caryocatactes L. (alunar)Clasa Aves, Ordinul Passeriformes, Familia Corvidae

ani în libertate, în captivitate ajungând la 40. Este o pasăre inteligentă, reuşind să imite sunete şi chiar cuvinte. Se întâlneşte în habitate diferite, cu toate că preferă pădurile. Specie omnivoră, sedentară.Dimensiunea populaţiei: Numeroși indivizi, observându-se stoluri şi de 100 de exemplare în parc;Cerinţe ecologice: Foarte variate;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Cerinţe ecologice: Păduri de foiase și amestec, locuri nederanjate;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Vespertilio murinus L. (liliac bicolor)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Descriere: Specie de dimensiuni medii, cu spatele de culoare maronie cu vârful părului alb, burta este gri, iar spre cap este alb. Se întâlnește în păduri de foioase și preferă pentru adăpost, scorburile, poduri de case, turle de biserici, crăpături în ziduri. Masculii și femelele formează grupuri separate. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;

Specii de mamifere de interes comunitar şi naţional

Descriere: Liliac mare, care prezintă niște excrescențe cărnoase pe nas. Urechile sunt mari, cu pliuri transversale pe exterior. Originar, avea adăposturi în peşteri, dar s-a adaptat destul de bine la construcţiile omeneşti. În adăposturi, indivizii atârnă liber. De obicei, exemplarele dintr-o colonie ţin o oarecare distanţă faţă de ceilalţi şi numai în cazul temperaturilor scăzute exemplarele se grupează mai strâns.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost observat în parc;Cerinţe ecologice: Peșteri, poduri de clădiri, locuri nederanjate;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Rhinolophus ferrumequinum Schreb. (liliacul mare cu potcoavă)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Rhinolophidae

Descriere: Acest liliac formează colonii foarte mari, în România mărimea acestora ajungând până la 20.000 de indivizi. Coloniile se formează în general în peşteri sau galerii de mină, dar pot fi întâlnite şi în tuneluri, clădiri părăsite şi alte construcţii umane. În ultimii ani, populaţia acestei specii a intrat în declin.Dimensiunea populaţiei: Nu a fost identificat în parc;Cerinţe ecologice: Peșteri nederanjate;Stare de conservare: –Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Miniopterus schreibersi Kuhl (liliac cu aripi lungi)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Vespertilio murinus, Foto: Irina Pocora

Cerinţe ecologice: Păduri de amestec cu plante care să-i asigure hrana preferată;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Descriere: Specie de talie mare, cu blana brun ruginie pe spate şi burta maronie. Urechea este lată şi rotunjită la capăt. Se întâlneşte în toată Europa. Formează colonii de reproducere în scorburi, fisurile pereţilor caselor, zidurilor, şi în stânci. Iarna, hibernează în fisuri, scorburi şi mai rar în stânci.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri, clădiri părăsite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranj în timpul hibernării;Măsuri de management şi monitorizare: –

Nyctalus noctula Schreb. (liliac de amurg)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Descriere: Cea mai mare specie de liliac din Europa şi totodată una din puţinele specii de lilieci care se hrăneşte cu păsări. Este un liliac foarte bine adaptat pentru vânătoare, folosindu-se de ecolocaţie, de aripile adaptate pentru vânat, iar frecvenţa sunetelor emise este sub cea a păsărilor cu care se hrăneşte. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri de foiase, arbori care oferă condiţii de trai, lemn mort;Stare de conservare: Vulnerabilă;Ameninţări specifice: Pierderea habitatului;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea de arbori cu trunchiuri groase şi fisuri.

Nyctalus lasiopterus Schreb. (liliac mare de amurg)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Nyctalus noctula, Foto: Viorel Pocora

Descriere: Specie de talie mică, cu blana brun-gălbuie sau brun-maronie pe spate şi burta gri-gălbui sau albicios. Urechile şi nasul sunt negru-maronii. Se diferenţiază prin caracterele dentiţiei la nivelul incisivilor şi al premolarului 1. Se hrăneşte cu insecte. Se adăposteşte sub scoarţă, în trunchiurile

Pipistrellus savii Bonap. (liliacul lui Savi)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Nyctalus lasiopterus, Foto: CC-BY/Sursa: wikimedia.org



arborilor, iarna preferând peşteri, pivniţe şi fisuri mai profunde în stâncă.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Ascunzişuri liniştite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Specie de dimensiuni medii, cu blana gri-maronie pe spate, şi burta gălbuie. Faţa şi urechile sunt negre. Este comună în Europa, preferând scorburile şi crăpăturile trunchiurilor de arbori.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Scorburi de arbori;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Eptesicus serotinus Schreb. (liliacul cu aripi late)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Eptesicus nilssonii, Foto: Irina Pocora

Pipistrellus savii Bonap., Foto: Tomaž Jančar/Sursa: wikimedia.org

Eptesicus nilssonii Key. & Blas. (liliacul nordic)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Descriere: Specie de dimensiuni medii, cu blană maronie pe spate, burta auriu-maronie. Preferă pădurile, începând de la 200

până la 2.000 m altitudine. Nu prezintă migraţii sezoniere. Iarna hibernează în case sau locuri subterane. Vara femelele trăiesc în colonii şi masculii sunt solitari. Se hrănesc cu insecte. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Ascunzişuri liniştite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranjarea coloniilor;Măsuri de management şi monitorizare: Identificarea coloniilor şi menţinerea habitatelor nealterate.

Eptesicus serotinus, Foto: Viorel Pocora



Descriere: Cea mai mică specie de liliac din Europa. Prezintă blană maronie, cu diferite variaţii de nuanţă. Este des întâlnită în păduri şi clădiri nefolosite, inclusiv în oraşe unde s-a adaptat bine la condiţiile de trai. Formează colonii de hibernare mari, de ordinul miilor de indivizi. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Scorburi de arbori;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Pipistrellus pipistrellus Schreb. (liliacul pitic)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Pipistrellus pipistrellus, Foto: Irina Pocora

Descriere: Este un liliac de dimensiuni mici, masculul puţin mai mic decât femela. Blana variază în funcţie de habitat, de la bej până la brun-roşcat pe spate, ventral este alb, cu baza perilor neagră. Determinarea speciei se face după dentiţie.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Locuri nederanjate – clădiri părăsite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Reabilitarea clădirilor abandonate;Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Specie de dimensiuni medii, prezintă blana pe spate de culoare brun cenuşie, burta deschisă la culoare cu nuanţe gălbui. Urechile sunt lungi şi se disting de ale altor specii. Trăieşte în scorburile arborilor şi clădiri. Vânează la înălţime, uneori ziua, hrana preferată fiind moliile şi fluturii de noapte. Este un liliac cu vederea mai bine dezvoltată decât captarea de sunete. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Scorburi de arbori, clădiri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Plecotus auritus L. (liliacul urecheat brun)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Plecotus auritus, Foto: Viorel Pocora

Pipistrellus kuhlii Kuhl (liliacul lui Kuhl)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Pipistrellus kuhlii, Foto: Viorel Pocora



Descriere: Este o specie de liliac cu nasul scurt, ochii mici şi urechile lungi. Trăieşte sub scoarţa arborilor tot timpul anului, în păduri bătrâne, nederanjate, cu arbori morţi care de altfel sunt habitatul ideal. Este o specie rară în întreaga arie de distribuţie.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri liniștite;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Reducerea habitatului, deranj;Măsuri de management şi monitorizare: Menținerea de suprafețe forestiere neexploatate.

Barbastella barbastellus Schreb. (liliac cârn)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Descriere: Se aseamănă foarte mult cu liliacul urecheat brun, având blana de pe burtă mai deschisă la culoare. A fost observat în mod frecvent în terenuri agricole şi lunci. Vara, trăieşte în fisuri şi cavităţi din pereţii clădirilor. Este tolerant la temperaturi scăzute, ceea ce îi permite hibernarea în peşteri, galerii de mină şi fisuri ale stâncilor. Este o specie foarte sedentară, migrând la distanţe mici, de maxim 60 km.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Scorburi de arbori, clădiri;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Agricultură intensivă;Măsuri de management şi monitorizare: –

Plecotus austriacus Fischer (liliacul urecheat cenuşiu)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Plecotus austriacus, Foto: Irina Pocora

Barbastella barbastellus, Foto: Irina Pocora

Descriere: Este una din cele mai mari specii ale genului Myotis şi una din cele mai mari specii de lilieci din Europa. Se hrăneşte cu diferite artropode pe care le culege de la sol după ce le-a localizat pe baza zgomotelor produse de acestea. Foloseşte ecolocaţia pentru a se orienta în spaţiu. Coloniile de vară sunt

Myotis myotis Bork. (liliac comun)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae



Descriere: Liliac de talie mică, cu blana gri-maronie pe spate, burta gri-argintie. Este o specie de pădure, preferând arborii din apropierea cursurilor de apă, râuri sau canale. Hibernează în spaţii cu umiditate mare: pivniţe, galerii de mină sau sub poduri. Este specie insectivoră şi foloseşte ecolocaţia pentru capturarea hranei şi orientare pe tip de noapte. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;

Myotis daubentoni Kuhl (liliacul de apă)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

localizate aproape exclusiv în podurile clădirilor, în timp ce iarna, se retrag în peşteri, galerii de mină, pivniţe.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Peșteri, fânețe și tufișuri pentru hrănire;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranj în perioada de hibernare;Măsuri de management şi monitorizare: Interzicerea accesului în colonii.

Descriere: Liliac relativ mare, prezintă urechi lungi şi ascuţite şi un tragus subţire. Corpul este negricios sau cenuşiu-cafeniu pe spate şi gri-maroniu până la alb, ventral, cu vârful perilor, cenuşiu. Unii indivizi au o pată albă între urechi. Deseori este întâlnit în colonii mixte alături de alte specii de Myotis. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Peșteri, fânețe și tufișuri pentru hrănire;

Myotis blythi Tomes (liliac comun mic)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Myotis myotis, Foto: Viorel Pocora

Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranj în perioada de hibernare;Măsuri de management şi monitorizare: Interzicerea accesului în colonii.

Myotis blythi Tomes, Foto: Irina Pocora



în fisurile rocilor, clădiri şi scorburi de arbori. Hibernează în subteran. Vânează la liziera pădurii, în pajiști deschise sau deasupra apei. Preferă muşte, păianjeni şi fluturi. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Fisuri în pereţi, stânci;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranj în perioada de hibernare;Măsuri de management şi monitorizare: –

Descriere: Specie de talie puţin mai mare decât liliacul mustăcios, cu urechi relativ lungi şi blană lungă, maro deschis. Habitatele cu păduri de foiase sau de amestec, precum şi surse de apă în apropiere, sunt foarte importante. Este mai rar întâlnit în apropierea aşezărilor omeneşti. Vara, trăieşte în scorburi şi fisurile din trunchiurile arborilor, în timp ce iarna hibernează în peşteri şi galerii de mină. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri de amestec, surse de apă;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Myotis brandtii Evers. (liliacul lui Brandt)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Myotis brandtii, Foto: Irina Pocora

Myotis daubentonii, Foto: Viorel Pocora

Cerinţe ecologice: Spaţii din apropierea apei, umiditate ridicată în timpul hibernării;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Deranj în perioada de hibernare;Măsuri de management şi monitorizare: –

Myotis mystacinus, Foto: Viorel Pocora

Myotis mystacinus Kuhl (liliacul mustăcios)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Descriere: Specie de talie mică, având blana relativ lungă, se întâlneşte într-o mare varietate de habitate: zone urbane, montane, suprafeţe agricole precum şi păduri. Vara, trăieşte



Descriere: Specie de mărime mijlocie, cu urechi lungi, care prezintă o curbură distinctă. Blana este lungă, moale şi maroniu cenuşie pe spate, dar albă pe burtă. Se întâlneşte în habitate diferite, dar mai ales în păduri de stejar şi fag şi în apropierea apei. Vara, cuibăreşte în scorburi, pereţii clădirilor, în timp ce iarna hibernează în fisurile rocilor, peşteri, pivniţe, etc. Capturează păianjeni, muşte, gândaci şi insecte acvatice. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Fisuri, scorburi, ochiuri de apă;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Myotis nattereri Kuhl (liliacul lui Natterer)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Myotis nattereri, Foto: Viorel Pocora

Descriere: Specie de mărime medie, cu o incizie distinctă în treimea superioară a urechii. Blana, deasă şi lungă, prezintă pe spate trei culori: gri, cărămiziu şi roşcat, în timp ce ventral, este gălbui-cenuşie. Se întâlneşte în pădurile de foioase, preferând cavităţile din roci şi peşterile, mai puţin clădirile. Masculii tind să hiberneze solitar, în timp ce femelele formează colonii de

Myotis emarginatus Geoff. (liliacul cărămiziu)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

creştere care includ în jur de 200 de indivizi. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Spaţii de vânătoare închise, în coronamentul arborilor;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Myotis emarginatus, Foto: Gilles San Martin/Sursa: wikimedia.org



Descriere: Specie de dimensiuni medii, cu urechi relativ lungi, blana lungă şi pufoasă, de culoare brun-cărămizie pe spate şi cenuşiu deschisă pe burtă. Are un zbor delicat, adaptat pentru capturarea insectelor nocturne. Se adăposteşte în scorburi şi hibernează în ele în timpul iernii. Specie silvicolă, preferă habitate extinse cu păduri de zeci de hectare.

Myotis bechsteinii Kuhl (liliac cu urechi mari)Clasa Mammalia, Ordinul Chiroptera, Familia Vespertilionidae

Myotis bechsteinii Kuhl, Foto: Irina Pocora

Muscardinus avellanarius, Foto: Mariana Popovici

Descriere: Specie de pârş având o coadă lungă, aproape cât lungimea corpului, cu păr lung şi des, de culoare cenuşie. Blana de pe spate este cenuşiu-maronie, în timp ce ventral este gălbuie. O dungă neagră înconjoară ochii şi se prelungeşte până spre ureche. Trăieşte într-o mare varietate de habitate: păduri de amestec şi de conifere, zone stâncoase, jnepenişuri, ajungând până la 3.000 m altitudine. Se hrăneşte cu nevertebrate mici, muguri, lăstari tineri, iar toamna cu diferite seminţe şi fructe.

Dryomys nitedula L. (pârş cu coada stufoasă)Clasa Mammalia, Ordinul Rodentia, Familia Myoxidae

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri întinse;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului;Măsuri de management şi monitorizare: Menținerea de suprafețe de pădure compacte, de minim 25 ha.

Descriere: Specie de dimensiuni mici, cu blana brun aurie şi ochii mari, negri. Este nocturnă şi îşi petrece timpul printre

Muscardinus avellanarius L. (pârş de alun)Clasa Mammalia, Ordinul Rodentia, Familia Myoxidae

ramurile arborilor în căutarea hranei. Din octombrie, pârşul hibernează în cuibul construit în arbori, stive de lemne sau alte locuri ferite. Rareori coboară la sol. Şi în timpul verii, dacă vremea este rece şi hrana insuficientă, animalul îşi reduce foarte mult metabolismul intrând în estivaţie. Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Arbori cu scorburi, seminţe şi fructe, alune pentru a depune rezerve înainte de hibernare;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –



Dryomis nitedula, Foto: Dodoni/Sursa: wikimedia.org

Descriere: Specie întâlnită în pajiştile subalpine şi alpine şi pădurile de conifere de altitudine. Blana este gri-negricioasă pe spate şi maronie pe burtă. Se distinge de celelalte specii de chiţcani prin blana mai închisă la culoare şi coada mai lungă. Se hrăneşte cu insecte, păianjeni, viermi şi melci.Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Pajişti umede din apropierea izvoarelor de la limita superioară a pădurii;Stare de conservare: Favorabilă;

Sorex alpinus Schinz (chițcan de munte)Clasa Mammalia, Ordinul Insectivora, Familia Soricidae

Sorex alpinus, Foto: Dodoni/Sursa: wikimedia.org

Dimensiunea populaţiei: A fost identificat în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Scorburi, trunchiuri de arbori, tufişuri unde să-şi construiască cuibul;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Ameninţări specifice: Turismul în habitatul în care trăieşte;Măsuri de management şi monitorizare: Devierea traseelor turistice în zonele în care a fost observată special.

Descriere: Specie întâlnită în zona montană, prezintă corpul acoperit cu blană cafeniu închisă pe spate, lateral şi ventral, albicioasă. Se hrăneşte în special cu amfibieni şi peşti mici, dar şi insecte şi viermi. Consumă de până la trei ori mai multă hrană decât masa sa corporală.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în mai multe puncte din parc;Cerinţe ecologice: Văi umede de-a lungul râurilor;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: –Măsuri de management şi monitorizare: –

Neomys anomalus Cabr. (chițcan de apă)Clasa Mammalia, Ordinul Insectivora, Familia Soricidae

Neomys anomalus, Foto: David Perez/Sursa: wikimedia.org



Descriere: Este, alături de ursul brun, unul din cele mai mari, şi totodată cele mai periclitate carnivore mari din Europa. Este monogam, perechile se formează din decembrie până în februarie, când are loc împerecherea. Lupoaica se ataşează de unul din pretendenţi şi cu acesta rămâne până la terminarea creşterii puilor. Este animalul care se deplasează cel mai mult, deşi este sedentar. Într-o singură noapte poate percurge 40-50 km în căutarea hranei. Raza de mişcare a ambilor părinţi este mai mică (3-6 km) în perioada de circa trei luni, cât dureză creştere puilor, însă creşte considerabil, începând cu toamna, când lupii se grupează în haite. O haită de lupi îşi are un sector al ei, pe care îl străbate ca să-şi adune hrana. După un timp, care depinde de cantitatea de hrană pe care a putut-o găsi, haita revine pe acelaşi teritoriu. Peregrinările lor pentru

*Canis lupus L. (lup)Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Canidae

Canis lupus, Foto: Elena Cenușă

a-şi căuta hrana încep seara, în amurg, le continuă noaptea, iar dimineaţa se întorc în adăpost. Fac excepţie în perioada împerecherii, când pot fi văzuţi şi ziua.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în multe zone din parc;Cerinţe ecologice: Suprafeţe mari de pădure nefragmentată;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului, braconaj;Măsuri de management şi monitorizare: Crearea de coridoare ecologice, întărirea pazei.

*Ursus arctos L. (urs)Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Ursidae

Descriere: Animal deosebit de puternic, are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălţime la greabăn de până spre 1,5 m şi o greutate maximă de 500 kg. Deşi pare animal greoi, aleargă bine şi rezistă timp îndelungat. Ziua stă retras în tufişuri, iar noaptea se hrăneşte şi se adapă. În general, ursul îşi păstrează trecătorile, dacă nu este deranjat. În iernile grele, ursul se retrage în bârlog. Bârlogul poate fi o adâncitură în stâncă sau în pământ, o scobitură într-un arbore cu diametru mare, o îngrădire de arbori doborâţi sau orice alt adăpost ales de preferinţă pe versantul sudic, însorit, ferit de vânt şi în apropiere de apă. Îşi căptuşeşte bârlogul cu muşchi, frunze, iarbă uscată, cetină. Ursoaica gestantă intră în bârlog cu regularitate mai devreme, pregătindu-şi acest loc în vederea fătatului. Pe cât posibil, alege bârlogul astfel încât în apropiere să fie şi loc de păşune pentru primăvară, când iese slăbită de iarnă şi de alăptatul puilor. În raport cu omul, este un animal paşnic. Nu atacă decât în cazuri rare: dacă este rănit, dacă ursoaica are pui şi se teme ca îi vor fi luaţi, dacă este deranjat când este foarte flămând, a dat de un cadavru şi mănâncă, dacă este surprins la foarte mică distanţă şi nu mai are timp să fugă, şi în fine, în cazul ursului nărăvit, care a mai avut întâlniri cu omul şi în care s-a convis că atacul este cea mai bună soluţie pentru autoapărare.



Ursus arctos, Foto: Elena Cenuşă

Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în multe zone din parc;Cerinţe ecologice: Suprafeţe mari de pădure nefragmentată;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului, braconaj;Măsuri de management şi monitorizare: Crearea de coridoare ecologice, întărirea pazei.

Descriere: Specie carnivoră care preferă ca habitat, cursurile apelor de munte şi vecinătatea acestora. Este un animal de amurg și de noapte, uneori însă poate fi văzută şi ziua. Sub apă poate rezista 6-7 minute, fără să iasă la suprafaţă. Ca o adaptare la modul de viaţă, muşchiul irisului împinge cristalinul spre exterior pentru a putea obţine distanţa necesară vederii în apă, fenomen asemănător întâlnit la focă şi cormoran. Mustăţile foarte mari o ajută să pescuiască şi în ape tulburi. Hrana vidrei constă, în principal, din raci. Dintre speciile de peşti, preferă păstrăvul, lipanul, crapul. Mai consumă broaşte, raţe sălbatice, lişiţe, rozătoare acvatice, inclusiv bizam. Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în multe zone din parc;Cerinţe ecologice: Maluri de pâraie cu vegetaţie şi pietre mari;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Amenajarea pâraielor din zona montană, poluare;Măsuri de management şi monitorizare: Menţinerea cursurilor de apă nealterate antropic.

Lutra lutra L. (vidră)Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Mustelidae

Lutra lutra, Foto: © Navarone | Dreamstime Stock Photos



Descriere: Animal solitar și nocturn, vânează uneori și ziua. Râsul are pe distanțe scurte viteza cea mai mare dintre carnivorele faunei din România. Trăiește pe teritorii cu suprafețe foarte mari. Domeniul vital: circa 4-10 km pătrați de exemplar. Un râs poate parcurge într-o noapte distanțe de peste 45 km. Femelele părăsesc teritoriul de naștere după circa 6 luni, stabilindu-se la distanțe apreciabile (uneori la peste 100 km). Fată o dată pe an. Puii devin independeți la vârsta de un an, când mama lor se retrage iarăși pentru fătat. Ca și alte animale sălbatice, își alege locul pentru crescut puii în porțiuni de teren cât mai ferite de trecători, dar dată fiind firea retrasă a acestui animal, aceste locuri, sunt și mai ascunse. Ele constau în scorburi de arbori groși, despicături de stânci, arbori dezrădăcinați, căzuți unul peste altul și orice scobitură în teren, potrivită pentru culcuș.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri liniştite, fără activitate umană;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului, braconaj;Măsuri de management şi monitorizare: Intensificarea acţiunilor de pază, crearea de coridoare ecologice.

Lynx lynx L. (râs)Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Felidae Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Felidae

Felis silvestris Schreb. (pisică sălbatică)

Descriere: Pisica sălbatică se aseamănă în multe privinţe cu pisica domestică. Totuşi, în timp ce rasele domestice prezintă diferite forme şi culori, pisica sălbatică este galben pal până la brun închis, cu dungi şi pete negre. Pe burtă este cenușiu deschis, uneori cu pete negre. Se întâlneşte în mai multe tipuri de habitate, dar preferă pădurile de foioase şi amestec cu conifere, nederanjate de activitatea umană. Hrana preferată o constituie rozătoarele şi mai ales iepurii, dar şi păsări, şopârle şi alte animale mici.Dimensiunea populaţiei: A fost identificată în câteva puncte din parc;Cerinţe ecologice: Păduri liniştite, fără activitate umană;Stare de conservare: Favorabilă;Ameninţări specifice: Fragmentarea habitatului, braconaj;Măsuri de management şi monitorizare: Intensificarea acţiunilor de pază, crearea de coridoare ecologice şi zone de linişte.

Felis silvestris, Foto: Elena Cenuşă

Lynx lynx, Foto: Mircea Vergheleţ

Resurse Ambroze, L. et al.: The Atlas of Species of European Interest for Natura 2000 Sites in Slovakia, Slovenske muzeum ochrany prirody a jaskyniartstva, Bratislava, 2011.

Asoltani, Loredana: Diversitatea floristică și fitocenologică a ecosistemelor din bazinul râului Neagra Șarului, teză de doctorat, 2008, Universitatea Al.I. Cuza, Iași.

Bruun, B., Delin, H., Svensson, L. 1999, Păsările din România şi Europa, Societatea Ornitologică Română, versiunea românească: Dan Munteanu.

Ciocârlan, V.: Flora ilustrată a României – Pteridophyta et Spermatophyta, Editura Ceres, București, 2009.

Doniță et al., Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București, 2005.

Gafta D., Mountford J. O., (coord.). 2008. Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 101 p.

Garnweidner, Ed.: Mushrooms and Toadstools of Britain and Europe, 1994, Harper Collins Publisher, London.

Hofmann, Helga: Wild animals of Britain and Europe, Harper Collins Publisher, London, 2007.

Hofmann, H., Marktanner, T.: Butterflies and Moths of Britain and Europe, 1995, Harper Collins Publisher, London.

Jere, C., Szodoray-Paradi, A., Szodoray-Paray, F. 2008. Liliecii şi Evaluarea Impactului asupra Mediului, Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România.

Lippert, W., Podlech, D. – Wild Flowers of Britain and Europe, 2001, Harper Collins Publisher, London.

Meschede, A., Guthler, W., Boye, P., Liliecii din pădure, Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România versiunea în limba română: Farkas Szodoray-Paray, László Szántó.

Milvus Group: Lupul – biologie, etologie și măsuri de prevenire a pagubelor, 2006, pliant realizat în cadrul proiectului „Carnivore mari: ameliorarea relației om-lup în Munții Călimani și Gurghiului”.

Popa, L.., Moglan, I., Jdanchin, T., 2003. Fluturi din România şi Republica Moldova, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

Sova, C. Brăescu, D. 1988. Carnivorele României, Complexul Muzeal Bacău.

Pagini onlinewww.wikipedia.comwww.caudata.orghttp://www.luontoportti.comwww.eurobats.orgwww.lhnet.org

LegislaţieDIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, versiunea consolidată din 01.01.2007

DIRECTIVA 2009/147/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.

parcul național călimani ghid de specii și habitate de ... · colectate din teren în cadrul...

Documents