parcelarea de vile

PĂVĂLUCĂ IOANA grupa 46A

1

Parcelarea (parcul) de vile (1880-1920)

Neagu Djuvara afirma ca “ de la începutul secolului al XIX-lea și până în preajma Primului Război Mondial, românii au fost colonizați de Franța fără prezența colonizatorilor. Este cea mai frumoasa victorie a influenței culturale care s-a inregistrat in istoria moderna“1,

A doua jumătate a sec. al XIX-lea și începutul sec. XX au stat pe plan mondial sub semnul liberalismului, fiind caracterizate de un avânt tehnologic si economic substanțial (datorat surselor noi de energie -petrolul și electricitatea), ce au influențat printr-o modernizare accelerată viața politică și socială in Europa. Cum România incepuse sa se muleze in toate aspectele după modelul european prin schimbarea de mentalitate a intregii societati, survenite in prima jumatate a secolului, evolutia ei este foarte asemănatoare modelului, deși decalată. Astfel elementele de cadru general îisunt aplicabile.

Sub aspect politic ,vocea maselor a devenit din ce in ce mai prezentă pe toate planurile, pe fondul democrației liberale, prin introducerea votului universal. Acest aspect suprapus peste diferitele curente filosofice ale timpului (in principal romantismul), au condus la ideea identitații naționale, ce a generat schimbari politice profunde. Consecința principală o constituie nașterea de noi state prin unirea provinciilor cu aceeași structura etnică (cazul Germaniei, Italiei) sau prin eliberarea de sub stăpanirea Imperiul Otoman (cazul Romaniei, Serbiei, Muntenegrului). Aceste schimbari se petrec in urma războaielor de independență (Războiul franco-prusac, 1870-1871, Războiul ruso-româno-turc, 1877), care reconfigurează harta Europei. România se formeaza printr-un proces complex: unirea Principatelor (in timpul lui Al.I.Cuza, in anul 1859) și prin războiul de independență (in timpul Principelui Carol I, devenit rege odata cu proclamarea Regatului in 1881).

Sub aspect economic, pe plan mondial statele au cunoscut un fenomen de globalizare datorat diviziunii sociale a muncii și creșterea rețelelor de schimb, care legau diferite zone ale lumii2. Au apărut trusturi susținute de bănci puternice și societați de asigurări, schimbându-se astfel, fundamental structura sistemului economic, fapt ce a influentat si România prin deschiderea de filiale3. Aceasta perioada ce a urmat independenței, poate fi considerată stabilă datorită legii ce reglementa liberul schimb si proteja economia natională (1881), Legea pentru

1 Djuvara, Neagu , Les pays roumains entre Orient et Occident. Les principautes danubiennes au debut du XIXeme siecle, Paris, 1989, citat preluat in Harhoiu, Dana, Bucuresti, un oras intre Orient si Occident 2 Hobsbawon Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1998, p.110-111 3 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre p.143


2

incurajarea industriei (1912). Urmarea directă a acestui fenomen este puternica migratie din mediul rural in mediul urban, care, alaturi de dezvoltarea industriilor duc la creșterea greu controlabila a orașelor (in principal Bucurestiul) și modificarea populatiei4. Totodată, acest flux, începe să se transforme intr-o pătură socială cu caracter bine determinat, cu interese si nevoi pe care le conștientizează și pentru care se luptă5. O altă categorie socială, inexistentă până atunci, o constituie angajații din sectorul serviciilor publice si private. Ea stă la baza aparitiei clasei de mijloc in majoritatea țărilor europene, cu un stil de viață specific, ce ridica probleme noi in legatura cu mediul urban și ce oferea el in acel moment. La fel se intampla și in București cand in 1880 “s-au creat institutiile statului burghez, iar cele existente au fost modernizate”6 (s-au construit Palatul Regal, Ministerul de Finante, Ateneul Roman, Ministerul Instructiei Publice, Palatul de Justitie, Ministerul Agriculturii, Institutul Medico-legal, Casa de Economii, Palatul Poștelor,etc)7.

Progresul economic si tehnologic asociat cu cel stiințific au dus pe de o parte la o explozie demografică fara precedent (populatia crescand de la 177000 locuitori in 1873 la 287000 locuitori in 19008), situație problematică pentru orașul tradițional, ale carui structuri nu suportau o asemenea presiune. Consecinta: criza de locuinte, zone cu densitate mult prea mare a populației sarace, insalubritate9. Pe de altă parte aparitia celei de-a doua clase sociale, burghezia, cu putere financiara din ce in ce mai mare, care traia dupa model parizian și care deprinsese stilul de viata urban prin excelenta a determinat necesitatea unor locuinte potrivite acestui stil de viata, luxoase si confortabile. Astfel pe langa operatiunile majore de sistematizare a Bucurestiului care au constat in regularizarea albiei Dambovitei, asanări de mlaștini (Parcul Kiseleff, Parcelarea Gramont, etc.), trasarea de noi bulevarde, dublandu-le pe cele initițiale, trasarea marilor axe: nord-sud si est-vest, lărgirea perimetrului administrativ, extinderea rețelelor (apă, canalizare, iluminat public, telefon, transport in comun, etc.)10s-a pus extrem de serios și problema locuiririi.

Un concept adus in discutie de Cincinat Sfintescu este acela al zonificarii11. Sub influența modelului funcionalist el imparte orasul in zone comerciale, de industrii si locuinte. Acestea se ramifica la randul lor in locuinte ieftine-pentru muncitori, care nu sunt de dorit in oras, ci pe langa fabricile pe care le deservesc, cartiere cu locuinte de raport-pentru functionari, in lungul arterelor mult circulate si cartiere de vile luxoase, cu parcuri incluse, cu teren accidentat

4 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană p.63 5 ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Oraș 6 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană p.63 7 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre 140-41 8 idem

9ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Oraș

10GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre p.138-151 11 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuinţa în România


3

pentru sporirea pitorescului sau pe un mal de lac. Acestea sunt binevenite in oraș pentru imbunatatire peisajului si igienei.12

Cadrul legislativ a fost nesigur și a suferit modificari continue pana in perioada interbelică. Domnul profesor Nicolae Lascu face in lucrarea sa de doctorat o analiza a legislatiei perioadei, evidențiind repercursiunile asupra orașului. Prima “lege cu caracter exclusiv urbanistic” dupa cum o denumește Cincinat Sfințescu este Legea pentru crearea unei case a lucrarilor orasului Bucuresti, initiata de Nicolae Filipescu, in baza careia se intocmeste in 1910 un Plan general al orasului13. Alte legi sunt Legea pentru organizarea comunelor urbane initiata14 de Lascar Catargiu in 1893, Legea pentru marginirea Bucurestilor15 din1895. Reglementarile acestor legi sunt importante pentru intelegerea evolutiei parcelarii si constructiei ansamblurilor de locuit din acea perioada si a cadrului urban in care s-au dezvoltat primele “parcuri” de vile.

In evolutia parcelarii din perioada studiată distingem doua etape16. Prima, sfarsitul de secol este caracterizat prin absenta reglementarilor in acest sens. In 1856 sunt prevazute doar informatiii cu privire la deschiderea de noi strazi, nepurtand numele de parcelari, obligativitatea lucrarilor edilitare, libertate deplina in ceea ce privește forma si gruparea, rezultatul fiind loturi extrem de diferite. A doua, inceputul secolului XX, odata cu Legea pentru crearea casei lucrarilor orașului București si defineste parcelarea ca “fragment urban unitar si coerent a carui realizare presupune și reglementari particulare”17 . Parcelarile in baza acestei legi au fost de multe tipuri. S-au realizat și parcelări ieftine (ex. Bucurestii Noi) pentru muncitori, pentru locuințe colective, dar și parcelari de lux (ex. Gradina Ioanid, Parcelarea Bonaparte), dar doar acestora din urma li s-au precizat reglementarile in functie de specific.

Parcelarea s-a facut succesiv, in cercuri18 și poarta caracteristicile perioadei, urmarindu-se regularizarea loturilor (laturile perpendiculare pe stradă, deschideri minime acceptate, etc). Astfel in zona centrală, dezvoltată pana la 1848 sunt caracteristice fundaturile si parcelele se refunctionalizează prin deschiderea de strazi. In zona a doua definita de limita de la 1831 a orașului, interventiile la nivelul parcelelor sunt substantiale, lucrandu-se pe suprafete mai mari de 20 de parcele, urmând ca in etapa a doua, in 1895 să se parceleze dupa prevederile regulamentelor locale (cartierul Cotroceni este un asemenea exemplu).

12 Idem. 13 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuinţa în România 14 Aceasta face pentru prima oara distinctia intre caracterul locuintelor urbane si al celor rurale, reglementeaza salubritatea publica, prevede primele norme de aliniere și reglementeaza inchiderea si deschiderea de circulatii. 15 Aceasta prevedea prezența a doua zone- inele in jurul centrului orasului in care sa se extinda zonele de locuit, in exteriorul acestor zone fiind prevazute industriile nocive 16 Aceste sunt extrase dupa doctoratul domnului profesor Nicolae Lascu 17 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană p.216 18 Ref.13


4

Interesante pentru aceasta perioada sunt parcelarile de lux (denumite și parcuri19) tocmai pentru ca la nivelul lor s-au reflectat in București ideile occidentale despre locuire. Legislația era extrem de vagă și s-a conturat abia in 1921, cand Cincinat Sfintescu a intocmit Planul general de sistematizare a Bucurestiului pe baza experienteli acumulate de-a lungul timpului. Intre timp existau doar un Regulament al parcelarilor si deschiderilor de strazi, pasagii si alei intocmit in 1914 și care deși nu a fost niciodata aprobat a infuentat puternic gandirea arhitectilor, un Regulament de constructii și alinieri din 1890 și un Regulament pentru construcții si alinieri care diferenția procentul de ocupare al terenului in functie de ocoale.20 Neexistand o baza legala care sa reglementeze parcelarile de lux acestea s-au facut dupa bunul plac al proprietarilor si arhitectului cu respectarea efcientei terenului21. Așa s-a ajuns ca repere sa fie ideile orașului gradină apartinand modelului culturalist propuse de Ebenezer Howard, dar ajunse intr-un mod impur, hibridizate cu modelul functionalist.

Scopul central al modelului orașului gradină era acela de a transforma orașul industrial intr-un mediu placut si sanatos pentru locuitori, cu diversitate socială, de a combina avantajele traiului la țară cu facilitațile locuirii urbane22. Aplicarea in Bucuresti a acestor principii a fost diferita si nuanțată. In primul rand in București aplicarea lui a fost la scara extrem de redusă si in legatura cu alte parcelari, apoi nu se aplica diversificarea sociala, parcelarile fiind gandite doar pentru o anumita categorie de oameni, burghezi cu putere financiară mare, care doresc o casa reprezentativă. Asemanarea dintre model si aplicarea lui este, de fapt, de ordin formal. Pitorescul terenului, șerpuirea strazilor, inelele de verdeată, cresc calitatea locuirii23.

Alte modele de inspiratie le constituie in cazul Gradinii Ioanid de exemplu, scuarurile englezești prin calitatea spatiului urban pe care il genereaza si de aici probabil ideea de a grupa o serie de case in jurul unui parc inchis , dar public. O situatie similară este si cu parcurile franțuzesti, in speță Parcul Monceau24. Explicația pentru aceasta optiune constă in faptul că inalta societate Bucuresteană avea resedinte la Paris in apropierea lui, iar dorința de a-și muta cadrul urban comod si prestigios din Paris in București era ceva comun.

Nefiind neaparat o inițiativa de stat, ci posibil si particulară, parcelarile de vile s-au facut in diferite moduri și contin reglementari specifice care au venit de cele mai multe ori cu actele de vanzare cumparare. De exemplu Grădina Ioanid s-a realizat in 1909 prin parcelarea de catre Primarie a terenului unui librar.

19 Cincinat Sfintescu era de parere ca denumirea de parcuri este improprie pentru ca ele “nu sunt și nu au fost niciodata parcuri” și dă vina pe speculatorii imobiliari care intretin confuzia pentru a creste pretul parcelelor. El clasifica ansamblurile de vile in: “cartiere de vile in parcuri” și “vile grupate in jurul unui mic parc sau gradină”. 20 Bucurestiul era impartit in trei zone, numite ocoale din Legea pentru marginirea Bucurestiului. In ocolul I, cel central curtea ocupa 1/5 din parcelă, in ocolul II 1/4 și in ocolul III 1/3 (ref.13) LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană 21 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p.25 22 Hall Peter, Ebenezer Howard si orasu gradina, 23 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuinţa în România 24 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura


5

Acesta avusese initiativa unei parcelari in timpul vietii, dar neputand-o indeplini, a fost preluată de Primarie. Parcul Filipescu (1912) a fost exclusiv o initiativa particulară a unu speculant imobiliar, Alexandru Filipescu. Alte exemple de parcelari de vile ar fi: Parcelarea Boerescu (1911), Parcelarea Clucerului (1911) si mai tarziu, in 1914 Parcul Jianu si Bonaparte.

Reglementarile de construcție variaza de la caz la caz25. Totuși ca reguli generale variabile in toate cazurile, constructiile sunt izolate pe parcelă, cu procent de ocupare a terenului de maximum 25%, retrase de la strada 6m si din lateral 4m, iar inaltimea la cornisă de maximum 14m. Un alt element de urmarit este dimensiunea parcelei care variază intre 1340m si 525m (Parcelarea Filipescu), 1424m si 698m (Parcelarea Boerescu), in functie de situatia locală26. Ar fi de mentionat si prevederi in unele cazuri in legatura cu stilul sau elemente de vocabular arhitectural, (obligativitatea constructiei in stil neoromanesc cu elemente de lemn pe fațadă in cazul Gradinii Ioanid27 sau obligativitatea prezentarii de schite cu fațada- cazul parcelarii Boerescu28)

25 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană 26 Idem. 27 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p.42 28 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană


6

Parcelarea Ioanid Tipologic este aparte. “Conceptul proiectului este realizarea unei elegante

gradini publice inconjurată de un cartier de vile luxoase ce se adreseaza exclusiv burgheziei bucurestene “29. Trenul a fost impartit in 24 de parcele, iar la vanzare, planul era insotit si de caietul de sarcini Condițiuni de construcțiune in blocul de vile dintre stradele G.Ccantacuzino si Tarani (Gradina Ioanid) (unul dintre primele regulamente de constructie din Bucuresti)30

31 Parcelarea Filipescu Parcelele se organizeaza in jurul unui nucleu care este parcul in care se

gasea resedinta lui Alexandru Filipescu si sunt despartide de doua inele de circulații adiacenta Bulevardului Aviatorilor de astazi.

29 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura p.43 30 idem 31 Idem p.23


7

32 Parcelarea Boerescu

33

32 LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană p.233 33 Idem p.232


8

Parcelarea Bonaparte Se afla in imediata vecinatate a Parcelarii Filipescu. Cincinat Sfintescu era de parere ca nu poate fi numita parc de vile din pricina dimensiunilor mici ale parcelelor.

34

Parcelarea de vile este semnificativă pe pentru perioada studiată prin

faptul ca punctează alaturi de alte transformari, stilul de viată imprumutat din occident al unei societati aflate intr-o modernizare rapidă, dar nu prin preluarea bruta de modele, ci prin adaptarea lor societatii romanești.

34 Idem p.231


9

Bibliografie: LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană, Bucureşti 1831-1952 (teză de doctorat), Bucuresti, 1997 GIURESCU, Constantin C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre,Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966 SFINŢESCU, Prof. Cincinat., Locuinţa în România, în: Urbanismul, anul X (II), nr. 5-6, mai-iunie 1933 HARHOIU, Dana, Bucureşti, un oraş între orient şi occident, Bucureşti, Editura Simetria UniuneaArhitecţilor din România şi Arcub, 1997 WOINAROSKI, Cristina, Lotizarea şi Parcul Ioanid, Arhitectura bucureşteană – secolul 19-20, Ed. Simetria, Bucureşti, HALL Peter, Ebenezer Howard si orasul gradina, extras din suportul de curs-Arhitectura, Locuire, Oraș UAUIM, 2008-2009 ZAHARIADE Ana-Maria, curs Arhitectura, Locuire, Oraș, UAUIM, 2008-2009 Hobsbawon Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1998,

parcelarea de vile

Documents