paradigme 4

5/17/2018 Paradigme 4 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-4 1/4

C4 29. XI.2011

Secolele XVII-XVIII

Franţa

– era un epicentru al traducerii şi al reflecţiilor

- o epocă a luminilor, „epoca frumoaselor infidele” (D’Ablancourt – Ménage)

- se traduce foarte mult, iar traducerile se adaptau foarte mult, respectându-se gustul epocii, chiar şi semnifica

era schimbată.

- motivul: traducerea trebuie să aibă acelaşi efect asupra cititorului, ca şi textul original.

- G. Mounin – Les belles infidelles

- bunul gust francez trebuia să domine, iar traducătorul era influenţat de acest gust francez → se îmbunătăţeşt

originalul atunci când simţeau nevoia (ex: din 7 volume se reduce la 4 „îmbunătăţite considerabil”)

- concepţia despre traducere: „traducerea e o recreaţie, iar traducătorul este un autor”.

- Montesquieu critică traducătorii care traduc mai mult decât scriu.

- Unii consideră că limba latină e mai importantă decât limba franceză

- se subliniază importanţa traducătorului

- Malherne: traducerea nu e mai prejos decât originalul şi traducerea are un rol de formare

- se doreşte o traducere a sensului- Méziriac subliniază şi el rolul formator al traducerii şi nu al creaţiei. Vorbim despre perisabilitatea limbii;

calitatea e cea mai importantă pentru el → fără adaosuri şi omisiuni! Critic al lui D’Ablancourt.

- Anne Dacier e adepta traducerii în proză a Iliadei şi a Odiseei

- Gaspar de Tende se situează la extreme, nici traducere mot-a-mot, dar nici adaptare prea mare; traducătoru

trebuie să urmărească stilul autorului şi limba.

- Pierre Daniel Huet e cel mai important. Scrie De interpretatione libri duo (2 cărţi) → tratat foarte importa

1. De optime genere interpretando

Principii: - importanţa intenţiei autorului, stilul autorului

- critică libertatea prea mare (‚frumoasele infidele”)

- critică pe Cicero, Horatio, Ieronim

În concepţia lui există 2 metode de traducere care pot să convieţuiască:

a) traducerea cuvânt cu cuvânt (literală)

1



b) traducerea sensului

Consideră că traducerea e utilă pentru învăţarea limbilor şi a unui stil.

Anglia

- se traduce foarte, foarte mult, toată nobilimea traduce sau comandă traduceri

- traducerea e prestigioasă, nu e inferioară originalului

- John Dryden vorbeşte despre 3 metode de traducere:

1) metafraza (traducerea cuvânt cu cuvânt, stratul cel mai inferior)

2) parafraza (o cale de mijloc între 1 şi 3; o traducere liberă a sensului)

3) imitaţia (originalul era un punct de plecare spre a crea o altă operă)

- A.F.Tytler e cel mai important. Susţine că rolul traducerii e de a comunica. Se referă foarte mult în Tratatu

său la traducerea poeziei, consideră că poezia trebuie tradusă tot prin poezie, adică recreată

Se traduce: Erasmus din Rotterdam, Don Quijote, Molière

Rusia

- traducerea se face pe timpul lui Petru cel Mare (el supraveghea traducerile)

- Ecaterina cea Mare îi face pe traducători funcţionari, le acordă o atenţie deosebită

Germania

- traducere literală

- există o raţiune universală, se poate explica orice concept în orice limbă

- întoarcere la literalism

- traducerea are un caracter formator şi cultural

Traducători: Botmar, Lesing, Herder, Goethe etc

Botmer anticipează teoria scoposului: - principiul limbajului universal, toate limbile sunt egale, deoarece put

traduce în orice limbă

- traducătorii trebuie să fie lingvişti, filosofi şi scriitor- se promovează fidelitatea faţă de limba sursă, faţă de formă (în special în poezie) şi există conceptul de

BILDUNG – formare = traducerea are rol formator

Antichitatea reprezenta un model.

Goethe a tradus din latină, greacă, spaniolă, italiană, engleză, franceză

- Divanul din Vest şi Est

2



- există 3 tipuri de traducere:

1) traducerea în proză (dă ca exemplu Biblia lui Luther) (traducerea sensului)

2) traducerea parodistică (ex: traducerile franţuzeşti „frunmoasele infidele”)

3) traducerea literală care poate fi: a) supremă – cea mai bună, formală

b) o adaptare, însă spre cultura sursă

Humbodt a tradus autori greci

- e şi traductolog: are reflecţii asupra traducerii

- vorbeşte despre imposibilitatea traducerii (ex: cuvinte ca „dor” şi „jale” sunt intraductibile → se pierde din

conotaţie)

Scheier Macher – filosof şi traducător

- vorbeşte despre traduceri

- 2 metode:a) autor liniştit

b) cititor liniştit

Secolul XIX

- se traduce din rusă, chineză, arabă, engleză, sanscrită, persană, portugheză

- se traduc tot mai mult texte specializate- se învaţă cum să se traducă dintr-o limbă în alta

- se practică traducerea literală → literalismul

- e epoca romanticismului → exotism, se preferă traducerea mot-a-mot, traducerile exotizante. Ex: O mie şi u

de nopţi

- se redă culoarea locală

- se urmăreşte îmbogăţirea limbilor şi culturilor

Secolul XX

- are loc un eveniment important: Revoluţia Rusă → e importantă pentru că se separă tot mai mult lumea şi

traduc texte ştiinţifice şi tehnice

- reflecţiile asupra traducerii devin tot mai lingvistice

3



- se formează 2 curente (şcoli) în Rusia:

a) lingvistică (Fedorov) – traducerea e o artă, dar e şi o ştiinţă

b) literar – traducerea e o artă

În restul Europei e un curent hermeneutic → traducerea e văzută din perspectiva filosofiei limbajului, cu rol

formare.

Traducerea e o întâlnire între 2 culturi.

Limbajul universal → literalismul

Walter Benjamin (german)

- limbaj pur, universal

- în traducere se manifestă înrudirea dintre limbi (înrudire între limbajul divin → prin care toţi ne put

înţelege)- fidelitatea trebuie să fie faţă de limba sursă; o dorinţă de a completa limbajul; cu fiecare limbă cunoscută

mai aproape de Dumnezeu

- adevărata traducere e transparentă, nu acoperă originalul, nu-i ţine umbră.

Ortega y Gasset

- scrie articolul Miseria y esplendor de la traducción

- tot literalism → traducere mot-a-mot

- traducerea e imposibilă, dar e necesară (din punct de vedere al formării) → traducerea e o misiune- să traduci e utopic

- comunicarea e imposibilă, fiecare are propriul său limbaj, atunci când vorbim avem şi „tăceri” – momente c

nu pot fi exprimate

- când vorbim nu vorbim serios şi metaforic: „el sol se levanta” → soarele se trezeşte (soarele răsare)

- orice face omul e utopic, însă nu e o utopie pesimistă, ci o utopie optimistă (e foarte dificilă traducerea, în

asta ne ajută să ne motivăm)

- intraductibilitatea – dublă cauză

Segmentarea diferită a limbilor: Buenos dias → pentru dimineaţă

→ pentru zi

Asta nu înseamnă că traducerea e imposibilă, ea se poate face → - mizeria traducerii – e imposibilă

- splendoarea traducerii

posibilă (totuşi, o facem)

4

paradigme 4

Documents