pam_reproducerae in colaborare

7/22/2019 PAM_reproducerae in Colaborare

http://slidepdf.com/reader/full/pamreproducerae-in-colaborare 1/5

PROCREAREA ASISTATĂ MEDICAL (PAM)

PAM – cuprinde totalitatea gesturilor clinice şi biologice ce permit fecundarea in vitro,transferul embrionilor şi însămînţarea artificială sau alte tehnici cu efect echivalent, permiţînd

procrearea în afara unui proces natural (Franţa, Legea nr. 94.654 din 29 iulie 1994, privindProcrearea Asistată Medical).

Probleme etice ale fertilizării in vitro

De la conceperea primului copil in vivo sunt puse în discuţie problem morale şi sociale pecare le implică dezvoltarea tehnologiilor reproductive şi influenţele pe care le au asupra vieţiifemeilor şi famiilor în general. Dezbaterea este la nivel filozofic, social şi mai puţin o dezbateremedicală. Multe mişcări feministe au criticat noile tehnologii reproductive, acuzându-le că suntsubversive (ilegale), deoarece transformă experimentele periculoase fizic şi traumatizante psihiccare se fac pe corpul unei femei, în singura şi cea mai bună speranţă de a vindeca infertilitatea şide a elimina bolile ereditare. Se susţine că practicanţii acestor proceduri deseori subestimează

sau ignoră adevăratele costuri, riscuri, rate de succes şi alternative ale acestor noi tehnici, îngraba de a-şi stabili propriile domenii şi de a-şi asigura un număr mare de subiecţi pentrucercetare. Însă cei care acceptă folosirea noilor tehnologii reproductive sunt de acord că existăriscuri, dezinformări şi abuzuri, care însă pot fi remediate prin voinţă, consiliere, responsabilitatesocială a practicienilor şi supraveghere a cercetărilor asupra reproducer ii. Etica utilităţii prevedeca medicul să ia în considerare opiniile pacientei şi să îi explice beneficiile pe termen lung/scurtale fertilizării in vitro.

Discuţii aprinse s-au declanşat în 1997 când, din întâmplare, s-a descoperit cătratamentele pentru infertilitate pot fi aplicate şi în cazul femeilor aflate în post-menopauză. Ofemeie de 63 de ani s-a adresat unei clinici reproductive din California şi, ca urmare atratamentului urmat, a dat naştere unui copil.

Eticienii se întreabă dacă menopauza nu ar trebui să fie o “barieră” în calea aplicăriiacestor tratamente; unii au argumentat că o sarcină la o vârstă înaintată ridică probleme moralede vreme ce mama (sau părinţii) nu va trăi (de cele mai multe ori) pentru a putea asigurastabilitatea emoţională şi materială necesară unui copil şi mai apoi unui adolescent.

Drepturile embrionului

În cursul procesului fertilizării in vitro în care toate ovulele fertilizate vor fi implantate înuterul mamei, problema protecţiei embrionilor se referă numai la perioada scurtă în careembrionul se găseşte in vitro. Protecţia devine un obiectiv mult mai important pentru embrioniicare nu sunt implantaţi ci păstraţi pentru cercetări sau implantări ulterioare.

Mai mult „ pre-embrionul” a fost deja definit. Prin „ pre-embrion” se desemnează etapelede dezvoltare a embrionului uman în primele 14 zile. Această denumire încearcă să justifice din

punct de vedere etic şi legal experimentele pe embrionul uman mai mic de 14 zile. Raportul European Science Foundation din 1985 utilizează pentru prima dată acest termen, după ceComisia Warnack (1984) în raportul asupra noilor tehnologii de procreaţie a refuzat să

definească statutul embrionului uman. Pentru a justifica distincţia între embrion şi pre embrion



European Science Foundation a susţinut că există diferenţe esenţiale între aceştia şi că acestea pot fi analizate pe baza a trei criterii:

1. posibilitatea de a suferi (percepţia sinelui); tubul neural se formează în jurul celei de a 32-a zile după fecundare; linia primitivă apare în a 13-14 zi; linia primitivă inaugurează o oarecaresensibilitate individuală;

2. individualitatea caracteristică fiinţei umane; până la 14 zile embrionul este divizibil, putând da naştere gemenilor monozigoţi;

3. dependenţa de corpul mamei; pre-embrionul începe nidaţia în uter în ziua a 6-7-a şi oîncheie în a 14-a zi.

Este de menţionat că European Medicine Research Council (1986) şi American Fertility

Society (1986) au reţinut termenul de pre-embrion, în timp ce Consilul Europei Prin CAHBI (comité ad-hoc d’experts sur la 182 Bioéthique) 1996 preferă doar termenul de embrion pentrutoate stadiile de dezvoltare a zigotului.

Care este destinul embrionilor supranumerari rezultaţi prin fertilizare in vitro? Se oferă4 soluţii:

crioconservarea/crioprezervarea care poate oferi embrioni aceloraşi părinţi în cazuleşecurilor procedurilor de fertilizare in vitro sau, după o anumită perioadă de la prima sarcină,când părinţii îşi mai doresc alţi copii; acest lucru se face numai cu consimţământul ambilor

părinţi; donarea embrionilor unui alt cuplu steril; folosirea în cercetarea ştiinţifică; distrugerea acestor embrioni.

Crioconservarea embrionilor. Animaţie suspendată – este termenul popular utilizat pentru adescrie congelarea unei entităţi vii şi decongelarea ulterioară a acesteia pentru a-şi continuaviaţa. Savanţii utilizează termenul de crioconservare. Pe 28 martie 1984, Zoe Leyland a devenit

primul copil născut dintr -un embrion congelat, în Australia. Criocongelarea se aplică:

• pentru recoltarea şi fertilizarea a pînă la 30 de ovule în cursul unei singure operaţii; • cînd femeile care suferă de unele maladii sunt predispuse la pierderea ovarelor sau la

distrugerea şi/lezarea ovulelor; • în cazurile de transfer de embrioni de la o femeie la alta, cînd ovulele sau embrionii sunt

donaţi de o femeie pentru a fi utilizaţi de alta, incapabilă sa-i producă; • în scopul diagnosticului genetic – embrionii cu constituţia genetică dorită pot fi

decomgelaţi şi transferaţi în uterul femeii.

Ce reguli ar trebui să respecte medicii în cazul crioconservării pentru embrionii rezultaţi

„în exces” prin FIV ? Producţia de embrioni supranumerari pune problema statutului lor. În practica medicală, funcţionarea unei bănci de embrioni trebuie să se supună unui cod etic, în caretrebuie menţionat consimţămîntul şi voinţa donatorului privind soarta embrionilor atîta timp, cîtaceastă voinţă nu încalcă normele morale ale societăţii sau ordinea publică.

Donarea de embrioni.



Donarea de embrioni reprezintă un fel de adopţie anticipată care ar putea evita distrugereaembrionilor supranumerari. Pentru partenerii cuplului donor, situaţia este extreme de delicată,embrionii donaţi fiind de fapt “fraţi şi surori potenţiali” ai propriilor copii. În numeroase ţări, esteinterzisă donarea de embrioni tocmai pentru a preîntîmpina problemele legale care pot apărea înastfel de situaţii.

Folosirea embrionilor în cercetarea ştiinţifică.

Se susţine că embrionii neimplantaţi, care nu au avut niciodată statutul de viabili, ar puteafi folosiţi în scopuri de cercetare înainte de distrugere, atunci cînd beneficiile aduse cercetăriimedicale justifică sacrifiuciul. Comitetul de bioetică din franţa permite crioconservarea embrionilor cu2 condiţii:

• congelarea să nu depăşească 12 luni;• cercetarea să nu se facă pe embrioni mai mari de 7 zile.

Distrugerea embrionilor.

Cardinalul Thomas Winning, arhiepiscop de Glasgow a semnat o scrisoare (iulie 1996)care a fost publicată în “The Daily Telegraph:”…de la 1 august cerem să se înceapă distrugerea

celor 3. 000 de embrioni umani obţinuţi prin fertilizare in vitro în urmă cu 5 ani şi ai căror

părinţi, dintr -un motiv sau altul, nu mai pot fi cont actaţi. Aceasta situaţie nedorită a apărut în

urma creerii de embrioni în număr mai mare decât sunt necesari pentru implantarea imediată.

Astfel, avem 2 solicitări: în primul rând, organizaţia care controlează programele de

reproducere asistată să ceară oprirea producerii de embrioni în exces; în al doilea rând,

elaborarea unei legislaţii care să interzică atât creerea cât şi congelarea embrionilor în exces.”Cardinalul a declarat că embrionii trebuie lăsaţi să moară natural, fără intervenţii umane. El aconcluzionat: ”Suntem într-o dilemă morală fără ieşire. Toate aşa- zisele soluţii ale acestei

dileme au multe dezavantaje şi întrebarea este dacă vom găsi o soluţie potrivită. Cred că aceşti

embrioni congelaţi sunt vieţi umane îngheţate şi ar trebui trataţi cu demnitate.”

Papa Ioan Paul al II-lea (24 mai 1996) făcea apel la medici pentru oprirea acestor practici: “Fac

apel la conştiinţa autorităţilor ştiinţifice ale lumii şi în special La conştiinţa medicilor, pentru ca

producerea de embrioni să fie oprită, luând în consideraţie faptul că nu este o soluţie morală şi legală

pentru destinul miilor de embrioni îngheţaţi care ar trebui protejaţi prin lege ca persoane umane.”

O altă problemă care apare este soarta embrionilor în caz de deces al partenerului ,custodia embrionilor în caz de divorţ etc.



REPRODUCERAE ÎN COLABORARE

Metode colaborative de reproducere

Sunt trei ingrediente biologive distincte necesare pentru a aduce pe lume fiecare copilnoi-născut – un ovul, un spermatozoid şi un uter. Nu întotdeauna tratamentele medicale pot ajuta

cuplurile sterile să de-a naştere copiilor lor biologici. Există metode colaborative pentrurestaurarea unui sau a două din cele trei ingrediente biologice necesare pentru a crea un copil:

• ovulul şi uterul sunt înlocuite prin utilizarea unei mame surogat care este inseminată cusperma viitorului tată;

• spermatozoizii sunt înlocuiţi prin inseminare artificială a viitoarei mame cu spermădonată;

• ovulul singur este înlocuit prin FIV cu un ovul donat care este fertilizat cu spermatozoiziiviitorului tată, urmînd apoi introducerea embrionului în uterul viitoarei mame;

• ovulul şi spermatozoidul împreună sunt înlocuiţi prin introducerea unui embrion donat în

uterul viitoarei mame;• uterul este înlocuit prin FIV cu spermatozoizii şi ovulele obţinute ambele de la viitorii

părinţi, urmînd introducerea embrionului în uterul unei mame surogat.

Maternitatea de substituţie

Maternitatea de substituţie constă în acceptul unei femei de a purta o sarcină (implantareaunui embrion) la cererea unui cuplu steril, în cele mai multe cazuri contra cost, şi înangajamentul acesteia de a ceda necondiţionat, după naştere, nou-născutul cu plului cu care a

încheiat contractul. Sinonime: femeie- purtătoare, mamă- purtătoare, maternitate pentru alţii,contract de sarcină, sarcină pentru altul, mamă-surogat. Termenul de mamă surogat este definitca – o persoană care acţionează în locul sau i-a locul alteia; un substituient”.

Circumstanţele în care maternitatea de substituţie este indicată se limitează la un numărrestrâns de cazuri:

• sterilitatea de cuplu în care soţia prezintă o malformaţie uterină ce face imposibilă păstrareasarcinii;

• femeia din cuplu urmează un tratament ce pune în pericol dezvoltarea embrionului şi a fătului;

• sarcina pune în pericol viaţa şi / sau sănătatea femeii.

Problemele etice şi legale ridicate de maternitatea de substituţie ar putea fi astfelsintetizate:

• Filiaţia copilului (nou născutului)• Natura juridică a contractului femeii cu familia (cuplul) steril• Contractul încalcă sau nu principiul necomercializării corpului uman

Filia ţ ia copilului. Între toate tehnologiile reproductive practicate în prezent, substituţiava deţine întotdeauna o poziţie unică în centrul unei potenţiale dileme etice care poate îndreptaun părinte împotriva celuilalt. Al treilea ingredient biologic al reproducerii – uterul – este



substanţial dieferit de celelalte 2 prin angajamentul pe care îl antrenează din partea femeii. Omamă surogat poate fi obligată să facă sacrificii psihice şi emoţionale care le depăşesc cu mult

pe cele făcute de oricare din donatorii gameţilor. Şi spre deosebire de donatorii de spermatozoizişi ovule, o mamă surogat poate încerca să se retragă în ultimul minut, dintr -un angajament dereproducere colaborativă şi să păstreze copilul care se naşte. Dacă maternitatea este dovedită de

actul naşterii, nou născutul este fiul mamei surogat. Pentru a fi „livrat” cuplului care l-acomandat este necesar (în afara contractului) consimţământul acesteia. Situaţia poate deveni maicomplexă dacă mama purtătoare este căsătorită şi soţul are la naşterea copilului pretenţii de

paternitate. Dacă ovulul provine de la o altă femeie sau chiar de la mama surogat, atunci pentru a

se accepta adopţia nu este necesar consimţământul mamei? Care este mama ?Uneori un copil poate avea 4 părinţi: mama care donează ovulul, tatăl care donează spermatozoizi, mama care poartă copilul şi soţul acesteia, care este considerat şi tatăl legal al copilului. Se poate ajunge ca 6 părinţi să-şi dispute un copil iar fiecare să aibă argumente etice, psihologice şi legale prin caresă-şi justifice paternitatea.

Rămâne ca să se elucideze care paternitate/maternitate trebuie acceptată: cea genetică,cea legală şi sociologică sau cea intenţională.

Natura juridică a contractului Numeroase controverse (şi nu numai juridice) au apărutlegat de contractul încheiat între mama purtătoare şi cuplul steril. Este un contract civil? Este un

contract de vânzare a copilului? În acest caz, contractul este nul de drept, deoarece majoritateacodurilor civile (inclusiv Codul civil român - art. 998-999) declară nulitatea contractelor care auca obiect bunuri scoase din circuitul civil, iar viaţa face parte dintre acele bunuri ce nu pot finegociate. Este un contract de prestări de servicii, un contract de a purta un copil intrauterin, un

preţ al uterului, o renunţare anticipată la drepturi parentale?

Comercializarea corpului uman. Este maternitatea de substituţie o comercializare acorpului? Cînd se face contra cost, atunci ne aflăm în această situaţie. Iată de ce maternitatea desubstituţie este contestată în numele intangibilităţii corpului uman. Riscul exploatării femeiloreste real, trebuie luat în calcul şi prevenit. Dra există şi maternitate de substutuţie din sentimentede solidaritate umană, respectiv, unei probleme complexe trebuie să i se găsească soluţiicomplexe potrivit normele etice, religioase, culturale şi sociale ale ficărei comunităţi.

pam_reproducerae in colaborare

Documents