pădurea spânzuraților

4
Pădurea spânzuraților (roman) De la Wikipedia, enciclopedia liberă Pădurea spânzuraților este un roman din categoria prozei de analiză psihologică, scris de Liviu Rebreanu . Inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte și apoi execuția prin spânzurare a fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ofițer în armata austro-ungară , care a încercat să dezerteze și să ajungă în liniile românești. „Pădurea spânzuraților” configurează un univers dominat de război și pândit de perspectiva morții prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Personajul principal, Apostol Bologa , este un intelectual confruntat cu mai multe drame de conștiință. Identitatea națională a sa este pusă în cumpănă pe fondul ascensiunii naționalismului în jurul și chiar în interiorulImperiului Austro-Ungar . Un personaj simbolic e locotenentul ceh Svoboda (cu nume programatic, provenit din cuvântul slav svobodŭ, „slobod”, „liber”), de la care Apostol Bologa învață rețeta libertății. Formula narativă se schimbă, naratorul investighează impactul evenimentelor în conștiința personajului. Totul începe cu o spânzurare a unui om, dezertor, care, în încercarea sa de a fugi la dușman cu hărțile și planurile în mână, este prins. Apostol Bologa este cea mai vajnică persoană din timpul executării acelei persoane. Totul încă nu era gata, lipseau unele lucruri, ca scăunelul, călăul și alte obiecte importante. A fost o crimă destul de grea, nu a ajuns curaj pentru a o face. Pe drum a mai întreținut o discuție cu Klapka, o persoană care a asistat la execuție. Însă ajuns pe la mijlocul drumului a început a visa cu ochii deschiși, își amintea copilăria. Apostol Bologa este feciorul lui Iosif Bologa, politician și om cu diplomă de avocat. După ce a stat un timp în pușcărie, întors și întâlnit soția cu un copil în brațe. Poate nu era Bologa cel care o meritase pe soția sa, însa așa i-a fost soarta. Copilul a început a plânge când l-a văzut. Mama sa, d-na Bologa era o femeie credincioasă, de aceea își educa copilul pe cale religioasă, lucru cu care tatăl nu era de acord. În curând, copilul își pierduse marea dragoste față de Dumnezeu, pe care o avuse mai înainte. După patru clase, copilul a plecat să învețe în oraș. Avea succese enorme și tatăl său se bucura de acestea (abia atunci Apostol a înțeles dragostea de bărbat, cum taică- său îl iubește). Însă odată, fiind la scoală a aflat că tatăl său decedase, și se simțea foarte prost că nu i-a demonstrat pe deplin dragostea. Pe când avea vreo douăzeci de ani se îndrăgostise de fata lui Domșa, o fată care iubea să cocheteze, și care nu-i prea plăcea mamei sale. Anume ea a fost motivul pentru care el a plecat în armată. El credea că în viața ei sa ivit un alt bărbat. Și pentru a nu rămâne în urma lui, a plecat și el în armată. Cu toate chinurile mamei sale de a-l convinge, el a plecat. După ce se trezise din amorțirea sa, știind că a procedat corect,avea oricum unele mustrări de conștiință. Despre aceasta s-a și discutat la acea masă. Fiind ofițer și comandanți se mai și certau, în contrazicere

Upload: boghiu-catalina

Post on 10-Sep-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

COMENTARIU

TRANSCRIPT

Pdurea spnzurailor(roman)De la Wikipedia, enciclopedia liberPdurea spnzurailoreste un roman din categoria prozei de analiz psihologic, scris deLiviu Rebreanu. Inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte i apoi execuia prin spnzurare a fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ofier narmata austro-ungar, care a ncercat s dezerteze i s ajung n liniile romneti. Pdurea spnzurailor configureaz un univers dominat de rzboi i pndit de perspectiva morii prin spnzurare, prezentat chiar din primele scene ale romanului. Personajul principal,Apostol Bologa, este un intelectual confruntat cu mai multe drame de contiin.Identitatea naionala sa este pus n cumpn pe fondul ascensiunii naionalismului n jurul i chiar n interiorulImperiului Austro-Ungar. Un personaj simbolic e locotenentulcehSvoboda (cu nume programatic, provenit din cuvntulslavsvobod, slobod, liber), de la care Apostol Bologa nva reeta libertii. Formula narativ se schimb, naratorul investigheaz impactul evenimentelor n contiina personajului.Totul ncepe cu o spnzurare a unui om, dezertor, care, n ncercarea sa de a fugi la duman cu hrile i planurile n mn, este prins. Apostol Bologa este cea mai vajnic persoan din timpul executrii acelei persoane. Totul nc nu era gata, lipseau unele lucruri, ca scunelul, clul i alte obiecte importante. A fost o crim destul de grea, nu a ajuns curaj pentru a o face. Pe drum a mai ntreinut o discuie cu Klapka, o persoan care a asistat la execuie. ns ajuns pe la mijlocul drumului a nceput a visa cu ochii deschii, i amintea copilria.Apostol Bologa este feciorul lui Iosif Bologa, politician i om cu diplom de avocat. Dup ce a stat un timp n pucrie, ntors i ntlnit soia cu un copil n brae. Poate nu era Bologa cel care o meritase pe soia sa, nsa aa i-a fost soarta. Copilul a nceput a plnge cnd l-a vzut. Mama sa, d-na Bologa era o femeie credincioas, de aceea i educa copilul pe cale religioas, lucru cu care tatl nu era de acord. n curnd, copilul i pierduse marea dragoste fa de Dumnezeu, pe care o avuse mai nainte. Dup patru clase, copilul a plecat s nvee n ora. Avea succese enorme i tatl su se bucura de acestea (abia atunci Apostol a neles dragostea de brbat, cum taic-su l iubete). ns odat, fiind la scoal a aflat c tatl su decedase, i se simea foarte prost c nu i-a demonstrat pe deplin dragostea. Pe cnd avea vreo douzeci de ani se ndrgostise de fata lui Doma, o fat care iubea s cocheteze, i care nu-i prea plcea mamei sale. Anume ea a fost motivul pentru care el a plecat n armat. El credea c n viaa ei sa ivit un alt brbat. i pentru a nu rmne n urma lui, a plecat i el n armat. Cu toate chinurile mamei sale de a-l convinge, el a plecat.Dup ce se trezise din amorirea sa, tiind c a procedat corect,avea oricum unele mustrri de contiin. Despre aceasta s-a i discutat la acea mas. Fiind ofier i comandani se mai i certau, n contrazicere de preri. Pn n final, el rmase cu prerea c acel dezertor a fost pedepsit pe dreptate. A avut susinere din partea lui Klapka, cu care se i mprieteni. Klapka i povestise cum se simea de vinovat, c prietenii lui au fost spnzurai n pdurea spnzurailor, n timp ce trebuia i el s fie acolo, dar tcuse, i aa fcuse i tovarii lui. Se simea cumplit de vinovat. l salvase doar o scrisoare de acas, de aceea n-a fost prins.Mama sa i scria des, nsa el nu-i putea rspunde n acelai ritm. Era o persoan respectabil, avea dou medalii binemeritate.Totul era bine pn n momentul n care el aflase de la un prieten c va fi trimis pe front s lupte mpotriva frailor si, mpotriva romnilor. Oficial,despre aceasta nu se tia. n acel moment ncepuse crizele psihologice. Fiind romn nu putea lupta mpotriva frailor si de snge. Prin minte i treceau tot felul de soluii. Chiar s fie i spnzurat. Pn n final,i-a luat n minte i a ateptat s fie anunat aceasta oficial, posibil putea s vorbeasc cumva cu generalul. Cnd s-a anunat asta, soluia cea mai bun care i-a venit n minte, a fost cea ca sa ocheasc n proiectorul care lumina, n observatorul acela, i poate va ajunge la general s-i cear s fie nlocuit.A stat o noapte la pnda, prin ploaie i frig, toate acestea fcute doar pentru a fi scutit de aceast povar. n fine, i-a atins scopul, a ochit n proiector. n curnd a fost chemat la general, care l ntmpinase cu ospitalitate. i promise medalia de aur, pentru cel mai bun locotenent. nsa cnd Apostol a ncercat s roage s-i ngduie, acesta s-a enervat i nu ia acceptat rugmintea.Povestindu-i prietenului su, Klapka, a hotrt c va pleca la inamic n gazd, s fug. Cu toate c nu iubea dezertorii, i ura, i i considera ca demni de moarte. Klapka, i-a spus c acum ca niciodat va fi pzit i urmrit, c nu se poate s fac o nebunie ca asta, va fi omort, c-l va mpiedica s fac o asemenea prostie. ns dac Apostol a hotrt aa, nimeni nu-i mai putea sta n cale.Se trezise la unu dup miezul nopii. Auzise de undeva c vor ataca ruii, ns dup ce ntrebase pe cineva s-a convins c nu poate fi adevrat. Chiar faptul c ruii au atacat a fost i scparea lui de a nu fugi la inamic. El ajunse n spital pentru cinci luni de zile, viaa lui atrna de un fir de pr, apoi se refcuse.n acest timp, i-a primit medalia i a fost ngrijit de Petre, un soldat credincios. Dup ce a fost vindecat, a fost trimis n muni, acolo trebuia s slujeasc acum. Cu toate c era destul de slbit, a plecat la drum. Intrnd n odaia sa, a observat o curenie strlucit, o atenie i o acuratee nemaipomenit. Totul strlucea. n col sta fata gazdei, Ilona. De mai demult el a vzut-o i a observat cum a fost msurat din cap pn n picioare. ns nu-i permitea nici s se uite la ea, cum avea deja logodnic, pe care o iubea nespus de mult. Umblnd prin sat, a ncercat s se spovedeasc unui preot, ns acesta nu la primit cu braele deschise i ntr-un trziu a plecat la Klapka, la tovarii lui de alt dat. Le-a povestit totul detaliat i dup asta se simea foarte obosit, calul pe care i la mprumutat doctorul ntlnit n drum prea foarte obosit. Ajuns acas a fost ntmpinat de Ilona, creia ia rspuns cu brutalitate. Cnd s-a culcat i simea capul tot mai greu, l nvlise boala. Medicul deja venise i astfel a stat sub ngrijirea Ilonei i a lui Petre dousprezece zile, pn medicul a cptat un concediu acas pentru bolnav. Vestea c va pleca acas nu l-a prea bucurat, ns cnd i-a amintit c are o iubit i c nu s-a gndit cam mult timp la ea, din indignare ctre fiica groparului i-a luat bagajele fcute de Petre i a plecat la gar. Lundu-i rmas bun de la Ilona, aceea avea faa palid, i prea ru.Ajuns acas, a fost ntlnit de mama sa i de servitoarea lor. A fost aezat la mas, dup care s-a culcat n camera lui. A doua zi trebuia s se duc numaidect la Marta, logodnica lui, s-i cad la picioare i s-i cear scuze. Nici nu se apuca s plece i ea deja era aici, venise cu vizitiul, care o atepta la poart. Discuia nu a fost reciproc interesant, ea chiar a vorbit mpreun cu vizitiul su n limba evreiasc, ceea ce nu i-a plcut prea mult lui Bologa. La desprire ea i-a transmis un srut, pe care l-a acceptat ns nu cu mult atenie.n dimineaa urmtoare a scris o scrisoare domnului Doma, n care i-a lsat i inelul de logodn, n semn c n-o mai iubete pe Marta. Ca rspuns, Doma, un om respectabil a venit acas la el, i-a cerut explicaii i a neles c n-o mai iubete, ns considera c i-a dezonorat fata. Ajuns acas a analizat situaia mpreun cu fata sa, ce avea s zic satul. Pentru aceasta a nscocit c el s-a suprat c a vorbit o alt limb n afar de romn. Urmtoarele trei zile plouase, el sttea n cerdac.Dup o vizit a vzinului cu care fusese prieten, s-a certat i acesta a plecat cu buza umflat. Mai trziu ns Apostol Bologa a neles iubirea lui Dumnezeu, a i simit-o. Aceasta la determinat s se schimbe. Astfel s-a mpcat i cu vecinul su, dar a i fost acas la Marta, cerndu-i iertare. Ea a nceput a plnge i a spus c doar ea este de vin. Cu trei zile nainte de expirarea concediului a fost telefonat i anunat s se prezinte de urgen la serviciu. Aceasta nu i-a complicat lucrurile.La gar a fost petrecut de mama sa, care i-a amintit c e Sptmna Patimilor i s nu uite de Dumnezeu, i ntlnit de Ilona. Cnd a vzut-o a roit. Fata l atepta pe el, dar sub pretextul c atepta pe tatl su s vie de la pia.Apostol i-a renceput viaa fericit, alturi de Dumnezeu i dragostea lui, Ilona. Primul srut a avut loc cnd ea a plecat, dar el a strns-o de talie. De atunci fata devenise ruinoasa i chiar se ascundea de el, chiar ea i-a spus c se teme de el.Un pic mai trziu era deja deranjat de faptul c Petre vorbete cu ea, gelozia l apsa. ntr-o zi, ns tatl fetei i spuse c pleac i are s vie peste cteva zile. El se bucurase c va rmne cu Ilona. n ziua aceea ea trebuia s treac pe la el dup biseric. l mcinau gndurile c poate nu are s vin. ntr-un trziu fata veni. El o srut i ea nu se putu abine i a rmas la el n brae. Dimineaa el era foarte fericit, unii spuneau c el deja s-a ndrgostit n fata groparului i c nu are gusturi rele.A fost odat la preotul satului i acesta i-a spus c n via e important doar fericirea i c are s fac ce i spune sufletul. ndat dup aceasta el s-a dus la locuina groparului s o cear de nevast pe Ilona. Tatl ei a acceptat ns nu deodat. n sfrit cei doi au mers la printele satului care le-a dat binecuvntarea. Cei doi ndrgostii triau deja mpreun. La venirea prietenilor nu se prea credea c ei sunt iubii.ntr-o sear, stnd n camer cei doi, au auzit o main care s-a oprit la poart. Imediat Apostol a ieit afar i a vzut un soldat, care era trimis pentru a aduce o scrisoare. Chiar dac nu-i prea plcuse soldatul, oricum i se prea cunoscut. n scrisoare era scris c trebuie urgent s se prezinte domniei sale. Aa i a fcut, dar mai nti i-a luat rmas bun de la soia sa, care parc simea c se duce pe ceva timp i a nceput a plnge, el ns a spus c e un nimic, ndat va veni. ns realitatea era altfel, era chemat pentru lucruri destul de serioase.La regiment era chemat pentru nlocuirea judectorului general, care urma s decid soarta a 12 romni. Cnd a auzit asta, el nu mai tia ce s fac, i se oferea o cas, n care se spune c va tri cu viitoarea soie. Deodat dup finisarea discuiei, el plecase acas s o vad pe Ilona, ns nu-i recunotea adevratul motiv. Dup ce o vzuse o srutase aprins i i spuse c va veni numaidect dup ea. Pe drum napoi au nceput confuziile cam unde se afl, de fapt el atunci dezerta la inamic. A fost prins i dus la comisariat, chestiile erau foarte simple, procedurile rapide. El din comandant se transformase n dezertor asupra cruia intuiau priviri duntoare. Cu chiu i vai i s-a permis Ilonei s-i dea hran, ns de aceasta nu tia comandantul. n sfrit muli erau de acord s-l scoat din ncurctur, doar c el se mpotrivea, ns momentele de aprare i dorina de via varia foarte des. A fost acuzat pentru dezertare la inamic i spnzurat. Pe drumul parcurs la spnzurtoare nu-i recunotea numele, era n criz psihologic total.