Fisa de lectura Opera epica

Numele elevului, clasa: Vas Alina-RebecaPerioada citirii cartii (anul,luna): 12.01.2013Tilul operei literale: Pacala si TandalaAutorul: Alexandru MitruStructura si semnificatia titlului : Titlul ne prezita personajele importante din acest text si este in stransa legatura cu semnificatia textului.Alte opere ale autorului : Sabia de foc, Lumini din vremuri, Portretul dragostei.Genul literar: epicSpecia literara: corespondenta literaraLocul desfasurarii actiunii: In biserica de langa cimitir.Timpul desfasurarii actiunii: In timpul serii si noaptea.Personaje: Pacala, Tandala si noua hoti.Rezumatul: Pacala si Tandala au aujns intr-un sat seara si nevrand sa deranjeze satenii obositi s-au decis sa se odihneasca intr-o biserica caci acolo nu deranjeaza pe nimeni.Cand au ajuns in biserica au auzit niste voci si au aflat ca erau noua hoti care isi imparteau prada.Au luat niste panze peste ei si si-au ingrosat vocile si au speriat talharii.Dupa ce au speriat talharii erau plini de voie buna.Momentele subiectului: -Expozitiunea : Păcală şi Tândală au mers împreună prin lume o bună bucată de timp. Şi, iacătă, într-o noapte, după ce străbătuseră un drum plin de hârtoape, pe când erau sfârşiţi de oboseală, au ajuns într-un sat. În sat, oamenii se culcaseră. Nici o luminiţă nu mai sclipea pe la ferestre. -Intriga: — Am ajuns prea târziu ! s-a oprit locului Păcală.— Ca să mai supărăm pe cineva la ceasul acesta ar însemna să ne facem un mare păcat, şi-a dat cu părerea Tândală. -Desfasurarea actiunii: — Aşa e. Bine zici. Tot nu e nimeni acolo, acum, în miezul nopţii.— Ne odihnim pe cinste, pe una din rogojinile din biserică.— Şi, dis-de-dimineaţă, pornim mai departe.— Dar unde-o fi biserica ?— Uite-o pe culmea dealului. Chiar lângă cimitir...— Să nu-i trezim pe morţi !— Să nu-i trezim pe oameni, c-or fi trudiţi de muncă. Şi urcară ei, amândoi, ca nişte umbre, pe deal. Ajung la cimitir. Străbat pe o potecă, printre morminte, dar când să păşească în biserică, răsună o voce groasă:— Să împărţim sacul cu galbeni în zece ! Vocea venea, neîndoios, dinăuntru.— Dec, tu ce zici, Păcală, ce-o fi ? şuşoteşte, mirat, Tândală.— Zic că se petrece aici un lucru foarte ciudat.— Să ne dăm mai aproape şi s-ascultăm temeinic. S-apropie ei, uşor, şi în lumina ferită sub obroc a unei făclii, prin crăpătura uşii, zăresc mai mulţi bărbaţi. Unul din ei rostea:

— De ce să-mpărţim galbenii-n zece, când noi toţi suntem nouă ?— Suntem nouă, e drept, glăsuia iar acela care avea vocea groasă, însă cum este îndeobşte legea la noi tâlharii, căpitanului bandei i se cuvin nu una, ci două părţi din pradă ! -Punctul culminat: — I-o bandă de tâlhari ! mai şopteşte Păcală. Au săvârşit un jaf şi-şi împart galbenii. Numai că socoteala de-acasă nu se prea potriveşte cu cea din târg... -Deznodamntul : Şi îl învaţă, îndată, pe Tândală ce trebuie să facă. Şi fiindcă în tindă, sub masă, se aflau nişte giulgiuri, îşi iau de-acolo două şi se învelesc cu ele. Pe urmă, Tândală, cu glasul înfundat, începe să rostească:— De ce ieşiră-ţi, măi, voi, morţii, din morminte ?— Păi cum să nu ieşim ? îi răspunse Păcală, la fel de înfundat, că noi, cât am trăit, am fost lipsiţi de bunătăţile lumii. Şi-acu am auzit, ne-a spus un spiriduş, că s-ar găsi în biserică nişte tâlhari stăpâni pe-un sac cu galbeni jefuiţi de la oameni...— Şi voi ce doriţi ? Câte-un galben ?— Da, dorim fiecare dintre noi câte-un galben. Şi pe cei nouă hoţi am pofti să-i avem lângă noi în morminte, acoperiţi cu ţărână de vii, ca să se-nveţe minte să nu mai jefuiască pe nimeni. Tâlharii din biserică, când a început să glăsuiască Tândală, împietriseră. Dar când 1-au auzit şi pe Păcală că ei, cei răposaţi, ar pofti să-i aducă pe hoţi alăturea, în morminte, şi să-i îngroape de vii, au început să ţipe:— S-a isprăvit cu noi ! Pe unde să fugim ? Şi care mai de care s-au năpustit pe uşa din dosul căreia Tândală, la ieşire, le da câte-un picior în spate, ca să-i ajute să se prăvălească pe povârniş mai lesne... Când au rămas numai ei singuri, Păcală şi Tândală au intrat în biserică, râzând de se ţineau cu mâinile de pântece. Năstruşnici răposaţi şi plini de voie bună erau !

Scurta caracterizarea a personajului principal: -Caracterizare directa : Personajele sunt sirete si inteligente. -Caracterizare indirecta: Au avut o idee excelenta.

Moduri de expunere prezente: Dialogul si naratiunea.

Mijloace artistice : Exclamatii retorice si intrebari retorice ; si epitete.

Un citat preferat : De ce să-mpărţim galbenii-n zece, când noi toţi suntem nouă ?

Impresii personale : Textul este unul cu tenta de amuzament si imi place cum personajele principale reusesc sa pacaleasca restul personajelor cu ajutorul sireteniei.