1

PIAŢA PRODUSELOR ECOLOGICE

2

Structuri informaţionale specifice

pieţelor ecologice

3

Pieţele ecologice se află în stadiul de:

formare creştere

Informaţiile au componente:

- cantitative - calitative

sistemele informaţionale tradiţionale au o valoare explicativă limitată

4

Informaţiile referitoare la mediu sunt:

- adesea nemonetare

- uneori greu de cuantificat

- “semnale slabe” care trecute cu vederea pot avea consecinţe grave

culegerea informaţiilor implică grade de dificultate suplimentare

5

Informaţiile referitoare la mediu nu sunt generate doar de sfera economică, ci şi de sferele:

- politică- ştiinţifică- publică etc.

Pentru a fi relevante, informaţiile sunt dependente de:

- transmiterea şi- multiplicarea lor prin mass-media

6

Informaţiile despre mediu devin relevante d.p.d.v. economic prin MODIFICAREA:

ATITUDINII

ŞI

COMPORTAMENTULUI

CONSUMATORILOR ŞI

FACTORILOR DE DECIZIE

7

Sistemul “tradiţional” de:

- înregistrare- observare- calcul

nu poate oferi informaţiile necesare.

Sistemul “tradiţional” se bazează pe:

- fapte interne- fapte din trecut- indicatori de natură cantitativă - măsurarea unor obiective legate de profit

8

Pentru a depăşi această “barieră” este necesar un sistem informaţional:

- orientat spre exterior

- cu un conţinut de informaţie previzională mai mare

- un “radar strategic” pentru modificările mediului în care acţionează organizaţia

9

Înregistrarea timpurie a evenimentelor:

= esenţială

= aduce avantaje organizaţiei

- se identifică:

• riscurile şi pericolele

• şansele

• potenţialele noi de piaţă

10

Modalităţi de culegere şi analiză a informaţiilor

necesare studierii pieţelor ecologice:

1. Analiza scenariilor ecologice

2. Analiza impactului transversal

3. Curba de difuziune

11

Analiza scenariilor ecologice

- presupune proiectarea unor alternative privind viitorul- se prevăd căile de dezvoltare ce pot conduce la aceste

alternative

Avantajele constau în cuprinderea:- atât a informaţiilor cantitative, cât şi a celor cantitative- atât a factorilor interni cât şi a factorilor externi- comportamentului concurenţei

evidenţierea efectelor pe termen lung

12

Analiza scenariilor ecologice

Se dezvoltă, de obicei, în trei variante:

- optimistă

- plauzibilă

- pesimistă

Varianta pesimistă: importantă: testează rezistenţa strategiei organizaţiei

Un scenariu se poate dezvolta în mai multe faze.

13

FAZA 1

- cea mai dificilă

- adesea problemele sunt necunoscute

- formularea întrebărilor se face cu dificultate

- organizaţia este copleşită de volumul mare de informaţii

În această fază se studiază:

14

Tendinţele de lungă durată

- modificarea valorilor sociale- prognoze pe termen lung ale institutelor ştiinţifice- programe politice- cercetarea ştiinţifică

Indicatorii timpurii:

- publicaţii ecologice

- iniţiative ale publicului

- iniţiative ale “verzilor”

- expuneri în mass media

15

Indicatorii tehnici:

- invenţiile

- proiectele de cercetare

- potenţialele de inovaţie: produs, proces, reciclare, materiale şi substanţe, logistică

16

“Lămpile de semnalizare”:

- rezultatele sondajelor de opinie

- luări de poziţie ale unor persoane publice

- iniţiative legislative

- creşterea preţurilor pentru resurse sau pentru îndepărtarea deşeurilor

- comportamentul concurenţei

- comportamentul reţelei comerciale

17

FAZA 2

- informaţiile culese şi problemele identificate sunt evaluate şi sintetizate astfel încât să poată defini domenii relevate pentru organizaţie

- informaţiile sunt analizate în interacţiunea lor- se sintetizează o matrice de interconexiuni

FAZA 3

proiecţia tendinţelor

care descriu aspecte parţiale ale mediului în care evoluează organizaţia

(ex: dezvoltarea procentuală a segmentului de consumatori sensibili la problemele ecologice)

18

FAZA 4- toate informaţiile sunt comasate în pachete de premise

alternative(ex: comportamentul concurenţei)

FAZA 5= interpretare scenariu în care se formulează diferitele

imagini/ proiecţii ale viitorului (din perspectiva protecţiei mediului)

FAZA 6= analiza cazurilor de perturbări- testează gradul de robusteţe a prezumţiilor şi premiselor

strategice elaborate

19

FAZA 7

= analiza repercusiunilor şi stabilirea consecinţelor;

dezvoltarea strategiilor de pătrundere pe piaţă pornind de la acestea

FAZA 8

= planificarea măsurilor concrete de transpunere în realitate a scenariului

20

Analiza de tip scenariu:

- fundamentarea deciziilor pe termen lung

- fundamentarea deciziilor în condiţii de incertitudine

(situaţii tipice în dezvoltarea pieţelor ecologice)

- nu garantează succesul

- măreşte probabilitatea ca toate informaţiile relevante să fie analizate

21

2. Analiza impactului transversal

- se poate realiza sub forma unui brainstorming

- interrelaţionează evoluţiile ecologice potenţiale cu scopurile şi strategiile organizaţiei

- participă atât persoane cu experienţă, cât şi reprezentanţi ai unor “păreri minoritare”

Dinamica opiniilor se poate concretiza în modificarea comportamentului de cumpărare.

22

3. Curba de difuziune

- organizaţia se află în imposibilitatea de a filtra din mesajele zilnice primite pe acelea care au tangenţă directă cu realizarea propriilor deziderate

- unele probleme generează o “carieră” deosebită, altele rămân fără ecou

23

Curba de difuziune

Desfăşurarea tipică a “problemelor” de mediu:

- o perioadă premergătoare lungă

- o creştere bruscă a atenţiei

- rămânere la un “nivel” înalt

- scăderea interesului (după adoptarea unor măsuri)

- există faze “intense” şi faze “liniştite”

24

Desfăşurarea tipică a unei curbe de difuziune (18 “paşi”):

1. Păreri excentrice

2. Primele relatări despre rezultatele unor cercetări referitoare la riscurile unor produse/substanţe

3. Relatări în revistele ecologice

4. Ecologiştii preiau tema

25

5. Primele reacţii ale unor instituţii oficiale

6. Problema devine “otrava” săptămânii

7. Asociaţiile patronale dezmint problema

8. Problema se transformă în “otrava” lunii

9. Relatări despre măsurile adoptate în alte ţări

10. Primele sondaje în rândul consumatorilor

26

11. Patronatele oferă argumente legate de locurile de muncă

12. Presa relatează critic şi ştiinţific problema

13. Partidele de opoziţie se manifestă

14. Apar relatări în presa locală, se sensibilizează opinia publică

27

15. Cumpărătorii cer informaţii precise despre evitarea riscurilor

16. Concurenţa începe reclama pentru un înlocuitor

17. Patronatele încep negocieri. Problema devine “otrava” anului

18. Guvernul adoptă măsuri

28

Concluzie:

fiecare organizaţie trebuie să-şi definească pragul de la care doreşte să acţioneze

Liderul pieţei (d.p.d.v. al orientării ecologice)

reacţionează din timp şi evită escaladarea dezbaterilor publice

Organizaţiile cu o strategie defensivă

vor aştepta măsurile guvernului