AUTOSPECIALA DE STINS INCENDII CU PRAFŞI AZOT ROMAN 12215 DFA (A.Sp.P.N2.-R.12215 DFA)

1. Generalităţi

Autospeciala de stins incendii cu praf şi azot este o maşină de categorie grea, destinată dotării unităţilor militare şi formaţiilor civile de pompieri, în vederea intervenţiilor pentru stingerea incendiilor de mari proporţii în obiectivele economico-sociale.

Se recomandă cu precădere în domeniile petrochimice, energetic, chimic, transporturi, electronic.

Autospeciala foloseşte pentru intervenţii la stingerea incendiilor numai pulberi stingătoare şi poate lucra atât independent, cât şi în cooperare cu alte maşini.

Pulberea se refulează fie pe un tun cu două ţevi, fie pe linii de furtun tip C terminate cu ţevi de refulare, care se pot racorda : patru la ţevile de autoprotecţie şi patru la gurile de evacuare plasate pe rezervoarele de pulbere. Întrucât funcţionarea instalaţiei speciale nu este condiţionată de funcţionarea motorului, autospeciala poate lucra şi din mers.

Fiind realizată pe autoşasiul Roman 12215 DFA, autospeciala de stins incendii cu praf şi azot are o mare capacitate de acces în teren şi poate transporta o cantitate însemnată de substanţă stingătoare şi accesorii, precum şi 5+1 servanţi.

Construcţia şi dotarea maşinii permit intervenţia eficientă atât la distanţă cât şi din apropierea focarului. În situaţii deosebite, când se lucrează cu tunul în apropierea focarului, protecţia servanţilor este asigurată de compartimentul personalului, care este executat din tablă de oţel şi are izolaţie termică.

Pentru manevrarea robinetelor şi agregatelor ce concură la refularea pulberii stingătoare s-au prevăzut comenzi electropneumatice, din cabină, care măresc operativitatea autospecialei.

Toate comenzile care se dau de la distanţă se pot executa şi manual.

2. Performanţe şi caracteristici tehnico-tactice principale

Dimensiuni

lungime – 8860 mm; lăţime – 2500 mm; înălţime maximă – 3200; garda la sol – 300 mm; ampatament – 3665 + 1270 mm; ecartament faţă – 1912 mm; ecartament spate – 1664 mm; unghi de atac – 30o; unghi de degajare – 19o.

Masa autospecialei :

masa totală complet echipată – 20025 kg; pe puntea – faţă – 5410 kg; pe puntea – spate – 14615 kg; masa proprie (fără agenţi stingători, accesorii şi servanţi) – 13800 kg; pe puntea – faţă – 5200 kg; pe puntea – spate - 8600 kg; pulbere stingătoare – 4* 1250 = 5000 kg; accesorii – 800 kg; servanţi – 400 kg;

Capacităţi :

rezervor pentru pulbere stingătoare – 1400 l; butelie pentru azot – (1+6+1)*40 = 680 l; rezervor combustibil – 220 l.

Caracteristici funcţionale ale instalaţiei speciale :

debitul pe ţevile furtunului – 2*7,7 = 15,4 kg/sec; debitul pe ţevile de autoprotecţie – 4*5,1 = 20,4 kg/sec; debitul pe ţevile manuale de refulare – 4* 4,8 = 19,2 kg/se3c; debitul total de praf – 55 kg/sec; presiunea de lucru a instalaţiei speciale – 10 daN/cm2; presiunea azotului pentru comanda reductoarelor şi pentru purjare –10-12

daN/cm2; bătaia tunului cu praf în plan orizontal – 50 m; bătaia ţevilor manuale de refulare – 25 m;

rotirea tunului în plan vertical - - 10o- +80o; rotirea tunului în plan orizontal – 360o; timpul de presurizare a rezervoarelor – 60 sec.

Caracteristici de exploatare:

puterea maximă a motorului – 215 CP la 2200 rot/min; cuplu maxim al motorului – 76 daNm la 1400 rot/min; viteza maximă de deplasare – 80 km/h; raza minimă de viraj – 9,25 m; consum mediu de carburant (motorină): la 100 km vara – 40 l; la 100 km iarna – 44 l; la ora de funcţionare pe loc – 6 l; presiunea în pneuri : faţă – 7 daN/cm2; spate – 6,5 daN/cm2; presiunea minimă a aerului din instalaţia de frânare – 6 daN/cm2.

3. Descriere

Autospeciala de stins incendii cu praf şi azot se compune din următoarele părţi principale :

1) autoşasiul R. 12215 DFA modificat având specificaţia 205-0023;2) compartimentul personalului ;3) compartimentul instalaţiilor;4) instalaţiile speciale.

Autoşasiul acestei maşini derivă direct din autoşasiul autocamionului Roman 12215 DFA, care a suferit următoarele modificări :

-cabina originală ( tip MAN ) s-a înlocuit cu o cabină specială ;-s-a echipat cu o priză de putere tip N 70/1 C, i = 0,55, pentru antrenarea

pompei de ulei, care asigură acţionarea tunului şi a suporţilor basculanţi;-sistemul de frânare are numai trei rezervoare pentru aer comprimat, în loc de

patru ;-arcurile pentru suspensia din spate sunt întărite.Şasiul propriu-zis de la A.Sp.P.N2 – R. 12215 DFA constituie elementul de

rezistenţă pe care se fixează majoritatea agregatelor, mecanismelor şi sistemelor autovehiculului.

Se compune din lonjeroane profil U şi traverse ambalate prin nituire.Compartimentul personalului este o cabină specială cu post de conducere

avansat, acre adăposteşte echipajul compus din 5+1 persoane, aparatura de comandă şi control, cât şi o parte a accesoriilor p.s.i. din dotare.

Compartimentul personalului se compune din următoarele subansamble principale :

-scheletul, care constă dintr-un şasiu auxiliar şi o suprastructură formată din ţevi pătrate de oţel, asamblate prin sudură; învelişul exterior, executat din tablă de oţel sudată pe scheletul metalic;

-podeaua confecţionată din tablă de oţel de 1,5 mm grosime şi acoperită cu un covor de cauciuc;

-învelişul interior, realizat din plăci fibrolemnoase, meleminate, fixate de schelet;

-stratul termoizolant, din polistiren expandat, are grosimea de 50 mm şi este introdus între cele două învelişuri ale compartimentului;

-geamurile securizate, de 16 mm grosime, situate atât în faţă, cât şi în părţile laterale ale cabinei; la şofer şi la comandant există câte un geam culisant, care permite scoaterea capului pentru manevrarea maşinii şi uşurează comunicarea cu exteriorul ;

-patru uşi câte două pe fiecare parte. Pentru uşurarea accesului în compartiment, sub uşi sunt prevăzute câte două scări, iar în interiorul compartimentului lângă uşi, se află câte un mâner de prindere;

-capota motorului, realizată în construcţie demontabilă, asigură accesul la motor în trei variante:

a). Accesul la joja de ulei şi buşonul vasului de expansiune se asigură prin clapa de pe capotă;

b). Accesul la cureaua ventilatorului, pompa de injecţie, injectoare, filtrul de ulei, se realizează prin rabatarea părţii superioare a capotei;

c). accesul general la motor se asigură prin demontarea completă a capotei.

Demontarea motorului de pe şasiu este posibilă numai prin îndepărtarea compartimentului personalului, cu ajutorul unei macarale. Pentru aceasta, pe partea superioară a compartimentului sunt prevăzute două urechi ;

-trei suporţi pentru fixarea compartimentului personalului pe autoşasiu, care evită transmiterea deformaţiilor şasiului la caroserie. Din cei trei suporţi de prindere, unul este rotativ, din oţel aflat în faţa radiatorului, iar doi sunt elastici din cauciuc, intercalaţi între lonjeroanele autoşasiului şi lonjeroanele autoşasiului auxiliar al compartimentului personalului, în partea din spate;

-masca radiatorului, în construcţie lamelară fixă;-uşa de acces la cele două baterii de acumulatoare, amplasată în partea stângă,

sub cea de-a doua uşă de acces al servanţilor în compartiment;-ştergătorul de parbriz, care constă dintr-un motor central şi două ştergătoare

cu paralelogram;-două oglinzi retrovizoare, fixate pe câte un suport rabatabil în colţurile din

faţă ale compartimentului personalului; prin dispunerea lor, oglinzile permit şoferului să vadă toată zona din spatele maşinii, conform prescripţiilor internaţionale;

-două scaune confortabile pentru şofer şi comandantul maşinii şi patru scaune rabatabile pentru servanţi; scaunele au posibilitatea de reglare în lungime şi înălţime şi de înclinare a spătarului, pentru asigurarea unei poziţii cât mai corecte faţă de comenzi.

Scaunele rabatabile sunt montate pe peretele din spate al compartimentului personalului;

-placa bordului, care se compune din trei părţi :a). Partea stângă în care sunt amplasate aparatele de control şi comenzile

pentru conducerea autospecialei;b). Placa mijlocie, care cuprinde o parte a instalaţiei electrice şi manometrul

instalaţiei hidrostatice;c). partea dreaptă, echipată cu aparatele şi comenzile instalaţiei de lucru cu

pulberi;-sistemul de încălzire şi ventilaţie, care este constituit din două ventilatoare,

un radiator de încălzire şi o trapă pe acoperiş rabatabilă în patru direcţii;-cutia pentru accesorii p.s.i. amplasată lângă peretele din spate al

compartimentului personalului;-două parasolare în dreptul parbrizului, unul pentru şofer şi unul pentru

comandant;ornamentele, care constau din profile decorative din aluminiu, montate pe

peretele din faţă şi pe pereţii laterali, cât şi dintr-o inscripţie decorativă şi o emblemă aplicate pe peretele din faţă;

-plăcile de acces, confecţionate din tablă striată de aluminiu, care sigură circulaţia pe acoperişul compartimentului.

Compartimentul instalaţiilor este amplasat în continuarea compartimentului personalului şi formează împreună cu acesta un ansamblu stilistic unitar. Acest compartiment se compune din următoarele subansamble principale :

-şasiul auxiliar, care se reazemă pe autoşasiu în trei puncte, pentru a evita solicitarea mecanică a suprastructurii, în cazul deformării autoşasiului pe drum accidentat;

-scheletul, executat din ţeavă pătrată de oţel şi asamblat împreună cu şasiul auxiliar, prin sudură;

-învelişul, confecţionat din tablă de oţel;-patru uşi duble normale, dispuse simetric, câte două pe fiecare parte, prin

care se rabat suporţii basculanţi;-patru uşi duble scurte, dispuse simetric, câte două pe fiecare parte pentru

acces în compartimentul instalaţiilor;-două capace mari deasupra rezervoarelor 1 şi 3, prin care se pot scoate

rezervoarele pentru praf;-două scări şi două căi de acces pe acoperiş; scările sunt executate din ţeavă

de oţel şi amplasate pe peretele din spate al caroseriei; plăcile de acces sunt din tablă striată de aluminiu;

-balustradă din ţeavă de oţel pe părţile laterale şi în spate ;-două compartimente pentru accesorii, dispuse în spate, sub nivelul şasiului;-podeaua, executată din tablă de oţel şi acoperită cu un covor de cauciuc care

închide complet partea inferioară a compartimentului;-ornamentele, realizate din profile decorative de aluminiu.

Instalaţii speciale :

instalaţia de stins cu praf şi azot; instalaţia de comandă electropneumatică şi pneumatică; instalaţia hidrostatică; instalaţia de purjare; instalaţia electrică.

Instalaţia de stins cu praf şi azot este formată din patru module de lucru care pot funcţiona succesiv sau simultan. Aceste posibilităţi de funcţionare sunt asigurate prin conectarea gurilor de evacuat pulbere la un colector comun de praf, pentru toate cele patru rezervoare de pulbere.

Din punct de vedere constructiv, un modul se compune din două circuite: un circuit pentru azot, de înaltă presiune şi un circuit pentru praf şi azot, de joasă presiune. Ambele circuite sunt deschise.

Circuitul de înaltă presiune este realizat din mai multe elemente, prezentate în continuare, în ordinea de montare şi funcţionare :

patru butelii, a 40 l fiecare, prevăzute cu robinete cu ventil şi încărcate cu azot la presiunea de cel puţin 130 daN/cm2. Cele patru butelii sunt fixate într-un suport basculant acţionat hidraulic;

patru furtunuri de înaltă presiune, terminate cu holendere corespunzătoare pentru racordare;

patru supape de sens unic pentru azot; un colector, pentru azotul de înaltă presiune care se scurge din butelii; camera de înaltă presiune a reductorului de mare debit pentru azot; un manometru cu care se verifică presiunea azotului în circuitul de înaltă

presiune;conductă metalică pentru legătura între circuitul de înaltă presiune şi

manometru.Părţile componente ale circuitului de joasă presiune, prezentate în ordine, sunt

următoarele: camera de joasă presiune a reductorului de mare debit pentru azot. La

această cameră este racordată supapa de siguranţă a reductorului. Fiind un reductor diferenţial, cu membrană, presiunea din această cameră este egală cu presiunea gazului de comandă pentru deschiderea reductorului. Presiunea optimă de lucru a instalaţiei este 8-10 daN/cm2;

conductă exterioară cu trei ramificaţii demontabile în interiorul rezervorului, care serveşte pentru transportul azotului între reductor şi rezervor la o presiune de maximum 12 daN/cm2;

cinci dispersoare de azot dispuse simetric la partea inferioară a rezervorului. Aceste dispersoare îndeplinesc şi rolul de supape de sens unic, numai pentru praf, datorită filtrelor din pâslă, care nu permit trecerea prafului spre reductor;

un rezervor cu o capacitate de 1400 l, în care se păstrează pulberea stingătoare şi care este prevăzut la partea superioară cu un filtru pentru praf, având elementul din pâslă;

un manometru de joasă presiune şi conducta de legătură între manometru şi filtrul pentru praf;

supapă de siguranţă pentru rezervor, fixată direct pe filtru, care intră în funcţiune când presiunea din rezervor ajunge la 12 daN/cm2;

un robinet cu cep manual, pentru decomprimarea rezervorului, montat pe corpul filtrului pentru praf, care serveşte la scoaterea de sub presiune a rezervorului;

conductă de alimentare a ţevii de refulare pentru praf, care se alimentează din interiorul rezervorului, printr-o pâlnie, iar la exteriorul rezervorului se termină cu un racord fix tip C. Imediat lângă rezervor, în exterior, curgerea prafului fluidizat prin această conductă este controlată de un robinet sferic, manual;

conductă de alimentare cu praf a colectorului, formată din două elemente. O ţeavă sifon din oţel, care se termină în interiorul rezervorului cu o pâlnie ce constituie priza de praf.

Această ţeavă străbate peretele rezervorului, de care este sudată, şi se termină cu un racord fix, tip B.

Înaintea racordului fix B se găseşte un robinet cu clapetă, care asigură deschiderea sau închiderea circuitului de praf pe această conductă, prin acţionare electropneumatică sau manuală.

Al doilea element este format din furtun de refulare tip B, prevăzut cu racorduri de refulare tip B;

-colectorul de praf construit dintr-o conductă metalică, înfundată la un capăt, la care se racordează, prin sudură, patru segmente de conductă terminate la capătul liber cu racorduri fixe tipB. La celălalt capăt colectorul are o bifurcaţie – una din ramuri alimentând cu praf tunul, iar cealaltă, conductele şi ţevile de autoprotecţie;

-tunul pentru praf, prevăzut cu două ţevi de refulare a pulberii. Acţionarea tunului se poate face hidraulic, de la distanţă şi manual, cu ajutorul unui cadru de manevrare.

Legătura între colector şi tun se face printr-un segment de furtun de refulare tip B, prevăzut cu racorduri de refulare tip B.

Trecerea prafului din colector spre tun este controlată de un robinet cu clapetă acţionată electropneumatic. În caz de nevoie, robinetul poate fi acţionat şi manual;

-conducta pentru autoprotecţie, executată din ţeavă de oţel, se ramifică, pe sub cabină, în patru ieşiri prevăzute cu racorduri fixe tip C, la care se pot racorda linii de furtun tip C terminate cu ţevi de refulare manuale pentru praf.

Legătura între colector şi conducta de autoprotecţie se asigură printr-un segment de furtun tip B, prevăzut la capete cu racorduri de refulare tip B.

Refularea prafului prin conductele de autoprotecţie se opreşte sau se reia, ori de câte ori este necesar, cu ajutorul unui robinet cu clapă acţionat electropneumatic. La nevoie, acest robinet poate fi acţionat şi manual.

Instalaţia de comandă electropneumatică şi pneumatică serveşte pentru acţionarea robinetelor cu clapetă şi darea unor comenzi de la distanţă, în vederea punerii în funcţiune a instalaţiei de stins cu praf şi azot.

Închiderea şi deschiderea robinetelor telecomandate(6 buc , câte unul la fiecare priză de praf care alimentează cu pulbere stingătoare colectorul; unul pe coloana

de alimentare a tunului şi altul pe coloana de alimentare a ţevilor de autoprotecţie) se realizează cu ajutorul unor cilindri pneumatici, care folosesc drept agent de lucru aer sau azot la presiunea de 5-10 daN/cm2.

Comenzile sunt selectate manual cu ajutorul unor întrerupătoare electrice basculante cu trei poziţii fiecare(închis, neutru, deschis), a căror destinaţie este inscripţionată pe placa bordului, lângă butoane. Prin aceste întrerupătoare se realizează sau se întrerupe alimentarea cu energie electrică a circuitelor în care sunt incluse electroventilele.

Întrucât elementul de acţiune al electroventilului este un electromagnet, la închiderea circuitului electric miezul electromagnetului se deplasează axial, antrenând şi ventilul care asigură accesul gazului de lucru spre cilindrul pneumatic, pe la un capăt sau pe la celălalt al acestuia, după cum s-a comandat.

La fiecare schimbare de sens a mişcării pistonului în cilindrul pneumatic, gazul din spatele pistonului este evacuat în atmosferă, printr-un orificiu din corpul electroventilului. Acest piston acţionează asupra axului pe care este fixată clapeta robinetului, prin intermediul unui mecanism cremalieră-roată dinţată.

Pentru ca instalaţia de comandă electropneumatică să funcţioneze, este necesar ca agentul de lucru să aibă asigurat accesul de la sursă l la blocurile de electroventile.

Alimentarea electroventilelor se poate face fie cu azot, de la butelia de comandă, printr-un reductor tip oxigen, fie cu aer, preluat dintr-un rezervor al instalaţiei de frânare a maşinii, iar comanda acestor circuite se realizează prin manevrarea corespunzătoare a două robinete cu trei căi, situate în partea dreaptă a tabloului de bord.

Butelia de comandă este identică cu buteliile de lucru şi are locaşul de fixare în suportul basculant din partea dreaptă-faţă.

Controlul presiunii din butelie se face cu manometrul de înaltă presiune (0-250daN/cm2) de la reductorul de presiune tip oxigen.

Presiunea redusă se verifică cu manometrul de joasă presiune(0-25daN) de la acelaşi reductor. Reductorul trebuie astfel reglat încât presiunea azotului care trece în instalaţia de comandă să nu depăşească 10 daN/cm2.

Prin sistem electropneumatic se cuplează şi pompa de ulei din instalaţia hidrostatică. În acest caz, se foloseşte ca agent de lucru numai aer comprimat din instalaţia de frânare a maşinii.

Comenzile pneumatice servesc pentru deschiderea celor patru reductoare principale, de mare debit, iar agentul de lucru folosit este azotul, la presiunea de 10-12 daN/cm2, preluat din butelia de comandă prin reductorul tip oxigen. Azotul ajunge sub membrana reductoarelor principale prin patru conducte de joasă presiune. Trecerea azotului de comandă spre reductoare este controlată prin patru robinete cu două căi, care sunt plasate în partea dreaptă a bordului.

Acţionarea acestor robinete este manuală. Închiderea reductoarelor se face punând în legătură cu atmosfera camerele cu azot de sub membrane, prin intermediul aceloraşi robinete. Astfel, azotul de sub membrane iese în atmosferă printr-un orificiu din corpul robinetelor cu cep.

Instalaţia hidraulică are rolul de a asigura acţionarea de la distanţă a tunului pentru praf şi ridicarea mecanizată a suporţilor basculanţi cu butelii pentru azot.

Principalele părţi componente ale acestei instalaţii sunt : pompă de ulei tip PS-¤, antrenată direct de la priza de putere tip N 70/1 C, i

= 0,55; un rezervor pentru ulei, cu filtru încorporat pe conducta retur; un distribuitor hidraulic cu supapă de suprapresiune şi regulator de debit; un motor hidraulic pentru rotirea în plan orizontal a tunului;

XXXXXXXAICI FIG PAG 187 VOL II XXXXXXXXXXX

un cilindru de forţă pentru mişcarea în plan vertical a tunului; două distribuitoare hidraulice, cu ajutorul cărora se comandă ridicarea sau

coborârea suporţilor basculanţi; patru cilindri hidraulici de forţă, pentru acţionarea suporţilor basculanţi; conducte rigide şi flexibile de înaltă presiune, care fac legătura între

agregatele instalaţiei; un manometru 0-250 daN/cm2, fixat în placa mijlocie a bordului.

Instalaţia de purjare a conductelor din circuitele de refulare a pulberii stingătoare asigură evacuarea prafului rămas pe căile de refulare ale instalaţiei de stins cu praf şi azot, după încetarea lucrului.

Purjarea instalaţiei de stingere face parte din operaţiunile de repunere în stare de intervenţie a autospecialei.

De regulă, curăţirea instalaţiei se face cu azot la presiunea de 10-12 daN/cm2.Instalaţia asigură executarea acestei operaţiuni şi cu aer comprimat din

instalaţia de frânare, la o presiune de 5-6 daN/cm2.În principiu instalaţia de purjare se compune din următoarele elemente:-o butelie de 40 l încărcată cu azot;-un reductor de presiune tip oxigen cu două manometre;-patru supape de sens unic, montate imediat după cele patru robinete cu

D.P.H. de la prizele de praf, care împiedică pătrunderea pulberii în instalaţia de purjare.Două robinete cu trei căi, plasate în partea dreaptă a tabloului de comandă, cu

care se controlează alimentarea instalaţiei fie cu azot, fie cu aer comprimat;Conducte metalice şi flexibile, care fac legătura între subansamblele

instalaţiei. Instalaţia electrică a autovehiculului cuprinde pe lângă instalaţia

autoşasiului, care rămâne nemodificată, următoarele elemente specifice : instalaţia specifică de avertizare acustică; două girofaruri, plasate pe compartimentul personalului; opt plafoniere suplimentare în compartimentele personalului şi instalaţiilor; un proiector p.s.i., montat în partea dreaptă-faţă a compartimentului

personalului;

semnalizatoare luminoase pentru deschiderea uşilor.

4. Scule şi accesorii

Inventarul de accesorii din dotarea autospecialei cu azot R. 12215 DFA: 1. Cordiţa de salvare buc

22. Cazma cu coada “

13. Toporaş p.s.i. cu toc “

44. Bobină cu cablu proiector “

15. Lampă cu acumulatori “

46. Stingător cu praf şi dioxid de carbon tip P6 “

107. Stingător cu dioxid de carbon tip G6 “

8 8. Mască contra fumului completă (C.I.G.) “

69. Aparat izolant “

210. Costum azbest complet “

411. Proiector p.s.i. “

112. Girofar (lampă avertizoare) “

213. Ţeavă (pistol) pentru praf “

814. Trepied proiector p.s.i. “

115. Sită pentru cernut praful “

116. Manometru cu furtun pentru control butelii “

117. Cheie specială pentru capacele de golire a rezervoarelor “

1 18. Sistem de avertizare acustică “

1

19. Butelii de 40 l pentru azot “ 17

20. Cheie de racordat ABC “ 2

21. Furtun de refulare tip C m 300

22. Racord de refulare tip C buc 30

NOTĂ :a) Poziţiile 11,12,18 şi 19 fac parte din starea de

fixaţie a maşiniib) De regulă, producătorul livrează autospeciala

echipată numai cu accesoriile de la pct. 11-17 inclusiv.c) Celelalte accesorii se asigură de către beneficiari,

procurându-se fie de la producătorii direcţi, fie de la Întreprinderea Automecanică Bucureşti prin înţelegere contractuală.

Inventarul de scule şi accesorii ale autoşasiului R. 12215 D.F.A. care se livrează odată cu autospeciala :

1. Trusă sanitară completă buc 12. Curea trapezoidală (12,5*1475 şi 12,5*1300) „ 23. Set de lămpi electrice (becuri) „ 104. Triunghi reflectorizant „ 25. Cală pentru staţionare „ 2 6. Manometru pentru pneuri „ 17. Pompă de ungere „ 18. Lacăt 45 „ 29. Lampă portativa auto „ 110. Centură de siguranţă „ 211. Brichetă electrică „ 112. Trusă de scule(C.I.C. din paşaport) „ 113. Trusă de leviere (C.I.C. din paşaport) „ 1 14. Furtun pentru umflat pneuri „ 1 15. Tub aerisire „ 116. Cric „ 1 17. Placă de sprijin cric „ 1 18. Suport pentru eticheta la chei „ 119. Inel port chei „ 120. Ungător autofiletat „ 221. Siguranţă fuzibilă „ 122. Butelie (spray) „ 123. Levier pentru acţionarea manuală a robinetel

cu clapetă (tip fluture) „ 624. Trusă pentru pulverizare „ 1 25. Oglindă retrovizoare „ 226. Suport oglindă cu şuruburi de fixare „ 227. Braţ ştergător parbriz „ 328. Lame ştergător parbriz „ 3 29. Far ceaţă „ 2 30. Far mers înapoi „ 1

NOTĂ : a) Poziţiile 24-30 intră în starea de fixaţie a maşinii. b) Inventarele de complet din trusele de scule şi leviere (poz. 12- 13)

sunt redate în paşaportul maşinii.

5. Funcţionare

Funcţionarea instalaţiei de stins cu praf şi azot comportă trei faze distincte: presurizarea rezervoarelor; refularea pulberii stingătoarelor; încetarea lucrului.Construcţia maşinii permite să se lucreze cu un singur modul sau cu mai

multe deodată.Pentru presurizarea (punerea sub presiune) unui rezervor încărcat cu praf se

execută, în ordine, următoarele operaţiuni: se trece de la alimentarea cu aer comprimat a instalaţiei de comandă

electropneumatică la alimentarea cu azot din butelia de comandă, prin manevrarea corespunzătoare a două robinete cu trei căi, situate în partea dreaptă a cabinei, concomitent cu asigurarea că toate robinetele instalaţiilor speciale sunt închise;

se deschid robinetele cu ventil de la cele patru butelii de lucru şi de la butelia de comandă, urmărindu-se funcţionarea manometrelor corespunzătoare de la bord şi apreciindu-se, în acelaşi timp, starea de încărcare cu azot a buteliilor şi etanşeitatea circuitelor care intră sub presiune în această fază;

se reglează reductorul tip oxigen, astfel ca, după trecerea prin acesta, presiunea azotului să se menţină la valoarea de 10-12 daN/cm2;

se comandă deschiderea reductorului la care sunt racordate cele patru butelii de lucru ale căror robinete cu ventil sunt deschise, prin manevrarea robinetului cu cep;

se controlează creşterea presiunii în rezervorul cu praf şi scăderea presiunii din butelii, urmărindu-se permanent indicaţiile manometrelor de la bord şi observându-se eventualele neetanşeităţi în ansamblul instalaţiei.

Nu se admite creşterea presiunii în rezervorul cu praf peste 10 daN/cm2. Dacă presiunea continuă să crească peste această valoare, se va comanda închiderea reductorului principal al rezervorului presurizat, folosind acelaşi robinet de la bord cu care s-a comandat deschiderea.

Dacă tot nu încetează creşterea presiunii în rezervor, atunci se închid robinetele cu ventil ale celor patru butelii de lucru.

Pentru aducerea presiunii din rezervor la valoarea normală, se va deschide puţin robinetul pentru decomprimare.

În această situaţie autospeciala se poate menţine timp nelimitat, dacă întreaga instalaţie este perfect etanşă.

Starea acesta, când autospeciala are un rezervor sau mai multe rezervoare presurizate, constituie starea de aşteptare la locul intervenţiei, înainte de începerea stingerii cu pulberi.

Refularea pulberii stingătoare reprezintă cel mai important moment din funcţionarea tuturor instalaţiilor speciale de pe maşină, deoarece în acest timp se conjugă performanţele tehnice ale utilajului şi pulberii cu iscusinţa şoferului şi tactica de stingere, materializată în dispozitivul de luptă adoptat.

De remarcat că, pe timpul intervenţiei, autospeciala poate lucra succesiv cu câte un modul sau simultan cu 2, 3 şi 4 module. Avantajul lucrului simultan cu mai multe module constă în faptul că se măreşte timpul de intervenţie neîntreruptă, iar variaţia presiunii de refulare a pulberii este mult mai mică.

Indiferent de felul cum este realizat dispozitivul de intervenţie, refularea pulberii poate fi oprită şi refulată ori de câte ori este necesar.

În vederea refulării agentului stingător, se deschid robinetele tip fluture cu D.P.H. sau cele sferice, cu acţionare manuală, prin care se controlează alimentarea dispozitivului de lucru, în funcţie de cerinţele concrete care apar pe timpul intervenţiei.

XXXXXXX Fig pg 191 din vol 2 XXXXXX

Pulberea stingătoare poate fi evacuată prin una sau mai multe guri de refulare, indiferent de numărul modulelor cu care se lucrează simultan, astfel:

1)pe cele două ţevi ale tunului; (Fig care este ataşată) 2)pe 1-4 ieşiri de autoprotecţie, la care există şi posibilitatea racordării a 1-4 linii de furtun C terminate cu ţevi manuale de refulare; pe 1-4 ţevi manuale racordate prin linii de furtun C la ieşirile separate din fiecare rezervor. Precizăm că numărul gurilor de refulare, controlate cu robinete sferice manuale, care permit luarea dispozitivelor de lucru prin linii de furtun, este egal cu numărul rezervoarelor presurizate;

3)pe tun şi ţevile de autoprotecţie; 4)pe tun şi ţevi manuale, de la ieşirile cu robinete sferice; 5)pe ieşirile de autoprotecţie şi cele cu robinete sferice, acţionate manual;

6)pe toate ieşirile deodată. La autospeciala de lucru cu praf şi azot se pot racorda maximum opt ţevi de refulare cu care se pot lucra simultan.

Cantitatea de azot din cele patru butelii de lucru pentru un recipient asigură evacuarea întregii cantităţi de pulbere din rezervor.

Pulberea care rămâne într-un rezervor după funcţionare nu trebuie să depăşească 5-6% din încărcătura iniţială, respectiv 65-75 kg.

Încetarea lucrului cu pulbere se face în următoarele situaţii: la ordin; din proprie iniţiativă, când: s-a stins incendiul; s-au produs defecţiuni în instalaţia autospecialei sau dispozitivului de

intervenţie; s-a terminat încărcătura.Încetarea lucrului prin întreruperea voită a funcţionării instalaţiei de refulare a

pulberii comportă următoarele operaţiuni: închiderea prizelor de praf şi a tuturor robinetelor care controlează gurile

de refulare folosite; închiderea reductoarelor de la rezervoarele presurizate punându-se în

legătură cu atmosfera camerele de sub membrana acestora, prin rotirea la 90o a robinetelor cu cep corespunzătoare de la bord;

închiderea manuală a robinetelor cu ventil de la topate buteliile de lucru; purjarea instalaţiei de refulat praf; închiderea robinetului cu ventil de la butelia de comandă şi a robinetelor

prin care se alimentează gurile de refulare; trecerea de la alimentarea cu azot a instalaţiei de comandă

electropneumatică la alimentarea cu aer comprimat, din instalaţia de frânare a maşinii, manevrând cele două robinete cu trei căi aflate în partea dreaptă a bordului.

Imediat după înapoiere de la incendiu în unitate, autospeciala se pune în stare de intervenţie.

Această activitate constă din : încărcarea rezervoarelor cu pulbere stingătoare cernută prin sita aflată în

dotarea maşinii, pentru a se reţine eventualele impurităţi care ar putea bloca conductele de refulare a prafului prin conducte şi armături.

Dacă pulberea reziduală din rezervor are bulgări sau este pietrificată, se va curăţa şi evacua înainte de încărcare. După încărcare, capacele se vor închide etanş;

înlocuirea tuturor buteliilor folosite, cu butelii încărcate cu azot la presiunea de cel puţin 130 daN/cm. Presiunea azotului în butelii se verifică cu un manometru pentru gaze de 0-250 daN/cm2, prevăzut cu tub de cauciuc de înaltă presiune pentru racordare la butelii.

Furtunurile de înaltă presiune se desfac numai de la robinetul buteliilor, deşurubându-se piuliţele olandeze;

curăţirea de praf a instalaţiilor şi compartimentelor; verificarea funcţionării tuturor robinetelor instalaţiei şi aducerea lor în

poziţia de repaus; scuturarea de praf a tuturor furtunurilor folosite; alte operaţiuni comune tuturor autospecialelor p.s.i.

Funcţionarea instalaţiei de comandă electropneumatică şi pneumatică. Această instalaţie asigură transmiterea comenzilor din compartimentul personalului le elementele ce acţionează asupra unor robineţi sau agregate din instalaţia de stingere.

Instalaţia de comandă de pe A.Sp.P. N2 – R 12215 DFA este capabilă să realizeze diverse combinaţii în transmiterea comenzilor de lucru, potrivit cerinţelor de la locul intervenţiei.

În principiu, instalaţia electropneumatică funcţionează astfel:-manual, se dă comanda dorită, acţionându-se un întrerupător de închidere a

unui circuit electric, în care este inclusă şi înfăşurarea bobinei unui electroventil. Ca urmare, în acest moment, electromagnetul se deplasează axial, acţionând asupra ventilului, care deschide calea de acces a fluidului de lucru spre cilindrul de lucru aferent. În funcţie de comanda dată pistonul din cilindru se va deplasa într-o parte sau alta, închizând sau deschizând robinetul tip fluture;

-pentru aducerea robinetului în poziţia iniţială, se apasă pe celălalt capăt al întrerupătorului. În acest caz, se introduce în circuitul electric alt electroventil, care deschide circuitul pneumatic de acţionare inversă a robinetului.

Instalaţia de comandă pneumatică funcţionează în exclusivitate cu azot la presiunea de 10-12 daN/cm2 şi serveşte numai pentru deschiderea celor patru reductoare principale.

Punerea ei în funcţiune se rezumă doar la rotirea manuală cu 90o a unui robinet cu cep, pentru a permite intrarea azotului sub membrana reductorului.

Închiderea reductorului se realizează prin aducerea robinetului cu cep în poziţia iniţială.

Se menţionează că, atunci când se lucrează cu azot toate operaţiunile de mai sus sunt precedate de deschiderea robinetului cu ventil al buteliei de comandă.

Pe timpul lucrului, presiunea se urmăreşte la manometrele reductorului tip oxigen şi la cele aflate la bordul autospecialei.

Instalaţia hidrostatică se consideră pusă în funcţiune din momentul când s-a cuplat priza de putere tip N 70/1 C, care antrenează pompa de ulei. Cuplarea se face pneumatic, prin acţionarea unui întrerupător de la bord.

Pentru mişcarea tunului în plan orizontal şi vertical se acţionează în sus sau în jos două manete de la distribuitorul amplasat în compartimentul personalului.

Rabatarea suporţilor basculanţi se realizează prin deplasarea în plan vertical a două manete de la fiecare distribuitor situat în compartimentul instalaţiilor.

Alimentarea distribuitorului din partea dreaptă se face apăsând în jos asupra celei de-a treia manete a distribuitorului din stânga.

Modul cum se acţionează asupra manetelor este indicat pe fiecare distribuitor.În vederea coborârii suporţilor basculanţi se desfac furtunurile de înaltă

presiune de la robinetele buteliilor pentru azot, apoi se deblochează, scoţându-se siguranţele şi bolţurile de fixare.

Uşile din dreptul suporţilor basculanţi se rabat la 180o.În final se manevrează maneta corespunzătoare de la distribuitorul hidraulic,

aferent suportului pe care dorim să-l rabatem, în sensul indicat pentru coborâre.După coborârea suportului cu butelii, maneta se aduce în punctul mort.

Pentru ridicarea suportului basculant, se acţionează aceeaşi manetă în sens invers.

După ridicare se execută, în ordine următoarele operaţiuni: blocarea suportului, scoaterea la punctul mort a mantei distribuitorului, decuplarea pompei de ulei şi racordarea furtunurilor la buteliile cu azot.

Pe timpul lucrului, presiunea uleiului se urmăreşte la manometrul instalaţiei hidraulice, amplasat la mijlocul tabloului de comandă.

Instalaţia de purjare (curăţire) se pune în funcţiune de fiecare dată după încetarea definitivă a lucrului cu pulbere.

De regulă, purjarea instalaţiei de stingere se face cu azot la presiunea de 10-12 daN/cm2.

În acest caz, se execută următoarele operaţiuni: 1)se deschide robinetul cu ventil al buteliei de comandă şi se observă presiunea, după ce azotul a trecut prin reductorul tip oxigen; 2)se verifică dacă toate robinetele de pe conductele de refulare a pulberii sunt închise. Cele deschise se vor închide; 3)se deschide manual robinetul cu trei căi pentru purjare cu azot, aflat la bord, în partea dreaptă;

4)se aşteaptă circa un minut, pentru a se realiza o anumită presiune în colectorul de praf;

5)se deschide fie robinetul de alimentare a tunului, fie cel de pe conducta centrală de autoprotecţie şi se menţine deschis până când presiunea din colector a scăzut la nivelul presiunii atmosferice şi încetează evacuarea de pulbere pe tun sau pe conducta centrală de autoprotecţie;

6)ultimele două operaţiuni se repetă de mai multe ori pentru tun şi ţevile de autoprotecţie, până când se scoate tot praful rămas pe conductele instalaţiei.

Când se foloseşte aer în locul azotului, se trece robinetul cu trei căi pentru purjare în poziţia corespunzătoare lucrului cu aer din instalaţia de frânare.

După terminarea purjării se închide robinetul buteliei de comandă, iar robinetul cu trei căi se aduce în poziţia închis.

După purjare, se închid toate robinetele şi se montează racordurile înfundate tip C la cele patru ţevi de autoprotecţie.

Furtunurile de refulare se descarcă manual de pulbere şi se curăţă la nevoie, prin purjare cu gaz.

Instalaţiile electrice specifice funcţionează după conectarea în circuitele electrice a consumatorilor necesari, folosindu-se întrerupătoarele sau butoanele de la bord, uşi şi proiectorul p.s.i.

6. Reguli de exploatare şi întreţinere Reguli generale . Exploatarea din punct de vedere tehnic şi întreţinerea

autoşasiului se va face conform prescripţiilor din “Instrucţiunile de exploatare şi

întreţinere Roman 12215 DFA” lucrare editată de Întreprinderea de autocamioane Braşov şi care face parte din documentele care însoţesc produsul la livrare .

Pentru autospecialele de stins incendii, regulile de asistenţă tehnică şi reparare, precum şi procesele tehnologice sunt stabilite în lucrarea “Normative tehnice pentru exploatarea, repararea şi casarea maşinilor de prevenire şi stingere a incendiilor” editată de comandamentul pompierilor în anul 1975 .

Regulile de mai sus se vor adopta la specificul acestei maşini echipata cu motor Diesel şi prevăzuta cu instalaţii speciale pentru stingerea incendiilor cu substanţe pulverulente .

Unele aspecte specifice ale exploatării şi întreţinerii autospecialei de stins incendii cu praf şi azot R. 12215 DFA sunt predate în cartea tehnică a produsului , întocmita de Întreprinderea Auto-mecanica Bucureşti .

Fiecare autospecială se livrează cu cartea tehnică .

Reguli speciale : -pentru refularea prafului pe tun sau pe ţevile de autoprotecţie, se vor deschide întâi robinetele de alimentare a tunului sau a ţevilor de autoprotecţie şi apoi robinetul prizei de praf (sau robinetele prizelor de praf, când se lucrează concomitent cu 2,3 sau 4 module) .Dacă ţevile manuale de refulare au robinet, se va deschide întâi robinetul ţevii (pistolului) şi apoi robinetul de alimentare a liniei de furtun aferente . -în principiu robinetele se deschid în ordine, începând de la gurile de refulare şi terminând cu prizele de praf. Respectând aceste reguli se reduce riscul de blocare a circuitelor de refulare prin tasarea prafului ; -furtunurile tip C din dotarea autospecialei nu se vor folosi în alte scopuri sau pentru transportul lichidelor .Se interzice folosirea unor furtunuri de alt tip, umede la interior, cu uzură avansată, sparte sau cu defecţiuni la racorduri şi garnituri ; -întreaga capacitate de pulbere stingătoare se va cerne, cu ocazia introducerii în cele patru rezervoare, prin sita aflată în inventarul autospecialei ; -având în vedere că pulberile stingătoare sunt higroscopice, încărcarea cu praf se va face în spaţii închise atunci când atmosfera are o umiditate excesivă (pe timp de ceaţă, ploaie, ninsoare, etc) ; -în rezervoarele pentru praf nu se introduce mai multă substanţă decât încape în momentul încărcării, când pulberea este afânată ; -după încărcare, se va verifica încărcarea perfectă a rezervoarelor cu praf, spre a nu permite pătrunderea umidităţii din atmosferă ; -înainte de încărcare, dacă se constată că pulberea reziduală este pietrificată, chiar şi parţial, sau are tendinţa de bulgărisire, aceasta se va scoate din rezervor, pentru a nu impieta asupra funcţionării instalaţiei de stingere ; -pompa de ulei din instalaţia de comanda se va pune în funcţiune numai atunci când trebuie acţionat tunul pentru praf sau suporţii basculanţi .În restul timpului va sta decuplată ; -pentru a se evita corodarea prematură a dispozitivelor pneumatice de acţionare a robinetelor cu clapetă, zilnic, se va evacua condensul din buteliile cu aer comprimat ale maşinii ; -lunar, se va controla stare pulberii din rezervoare ;

-pe timp rece, în situaţia când autospeciala urmează a fi folosită la interventie de stingere, este necesar să se asigure încălzirea compartimentului instalaţiilor, folosindu-se aeroterma din dotare ;

7. Garare şi conservare

Autospecialele aflate în folosinţă se păstrează în garaje încălzite, având toate instalaţiile şi agregatele în stare normală de funcţionare.

În aceasta situaţie nu sunt necesare măsuri speciale de conservare –maşina fiind permanent gata pentru intervenţie.

Nu este indicat ca aceasta maşina să fie parcată afară, în special iarna.Dacă nu există garaje pentru toate mijloacele auto, atunci autospeciala de stins

incendii cu azot şi pulbere R. 11215 DFA va avea prioritate pentru păstrare în spaţiu acoperit.

În cazul conservării de scurtă sau de lungă durată, se procedează conform prevederilor NERC-P.S.I., normativul 1, punctul 6, anexele 7 şi R, adaptându-le corespunzător la acest tip de maşină.

8. Măsuri de protecţia muncii

Se interzice punerea în funcţiune a instalaţiilor speciale de către persoane care nu au atribuţiuni de serviciu în acest sens şi nu sunt instruite pentru lucru cu această maşină.

Pentru prevenirea accidentelor, se recomandă ca autospeciala să fie încadrată cu cei mai buni şoferi, cărora să li se asigure o stabilitate cât mai mare pe acest tip de maşină.

Buteliile cu azot (17 buc.) şi rezervoarele pentru praf (4 buc.) se vor verifica, din punctul de vedere al rezistenţei şi etanşeităţii, la termenul scadent înscris prin poansonare.

Această operaţie se va executa în unităţi (ateliere) autorizate de Inspecţia pentru cazane, recipiente sub presiune şi instalaţii de ridicat (ISCIR) să fabrice ori să repare recipiente pentru păstrarea fluidelor sub presiune.

Se interzice circulaţia autovehiculului pe drumurile publice, cu rezervoarele cu pulbere presurizate sau cu robinetele buteliilor deschise.

De asemenea, se recomandă ca pe timpul operaţiei de încărcare servanţii să fie echipaţi cu masca având filtru împotriva aerosolilor (cartuş polivalent). Această masură are în vedere faptul că pulberile stingătoare (pulvogenul şi florexul), în stare de suspensie, devin iritante pentru căile respiratorii şi ochi (deşi nu sunt toxice).

Toate aparatele de măsură şi control defecte se vor înlocui cu altele noi sau reparate şi verificate metrologic în ateliere de specialitate. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiei de stingere când aparatura de control este incompletă sau are defecţiuni.

Pentru evitarea accidentării personalului de exploatare, la întocmirea proiectului şi pe timpul execuţiei acestei autospeciale s-au luat următoarele măsuri:

- în interiorul compartimentelor au fost evitate, pe cât posibil, piesele cu margini şi vârfuri ascuţite, care ar putea provoca leziuni;

- s-a asigurat caroseriei o rezistenţă sporită şi o izolaţie termică corespunzătoare, care să protejeze echipajul contra şocurilor mecanice şi radiaţiilor calorice;

- toate uşile sunt prevăzute cu semnalizare optică de alarmă în caz de deschidere;

- pentru uşurarea accesului în compartimente, la toate uşile s-au prevăzut scări şi mânere;

- pentru evitarea alunecării de pe acoperiş, s-au prevăzut plăci de acces din tablă striată de aluminiu şi balustrade;

În exploatare se vor respecta normele de protecţia muncii elaborate de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi prescripţiile Decretului nr.326/1966.

9. Prescripţii speciale Durata între reparaţii- conform NERC-P.S.I./1975, pag. 19-27 şi anexa E. Documentele cu care se livrează fiecare autospecială:

- instrucţiuni de exploatare şi întreţinere pentru autoşasiul Roman 12215 DFA şi pentru motorul tip HMD Diesel, în patru timpi;

- instrucţiuni de exploatare şi întreţinere pentru ansamblele specifice autospecialei de stingere a incendiilor cu praf şi azot R. 12215 DFA (cartea tehnică);

- paşaportul autoşasiului R. 12215 DFA;- certificatul de calitate şi garanţie;- cartea tehnică a recipientelor pentru praf;- buletinele de încercare a buteliilor.