otel catalin concurenta loiala

1

- REZUMAT –

Lucrarea de fata, intitulată Concurenţa loială – Pilon fundamental al comerţului

internaţional, îmbraca forma unui studiu monografic care trateaza aspectele teoretice,

legislative, de practica judiciara si drept comparat ale domeniului dreptului concurentei,

cu aplecare asupra aspectelor particulare ale domeniului concurentei la nivel comunitar:

achizitiile publice si ajutorul de stat in UE. si in România.

Lucrarea este structurata in VII capitole, fiind precedata de un argument si

finalizata prin concluzii, propuneri de lege ferenda si bibliografie.

Teza de fata porneşte de la convingerea că fără concurenţă nu poate exista un

climat propice pentru ca mediul de afaceri să se dezvolte şi să contribuie la deplina

funcţionare a economiei, concurenţa fiind factorul determinant pentru obţinerea

succesului pe piaţă. În acelaşi timp, nu se poate neglija importanţa acesteia în viaţa

socială. Oamenii vor căuta în permanenţă depăşirea propriilor limite, dezvoltarea

competenţelor şi perfecţionarea într-un anumit domeniu. Pentru un agent economic,

concurenţa reprezintă un element mobilizator, care îl va determina să se adapteze la

mediul de afaceri şi să progreseze.

Politica concurenţei este considerată drept cea mai dezvoltată şi de succes politică

din Uniunea Europeană, din punct de vedere al semnificaţii practice pentru guverne,

firme şi consumatori. Obiectivul principal al politicii concurenţei este de a preveni şi de a

înlătura distorsiunile concurenţiale ce rezultă din acţiunile companiilor sau ale

autorităţilor publice, aceasta facând ca piaţa să funcţioneze eficient. Politica de

concurenţă este cheia pentru a realiza un mediu echitabil de competiţie pentru toate

întreprinderile.

Lucrarea de fata are drept obiectiv oferirea unui cadru unitar de analiză a teoriilor

despre concurenţă şi a aplicării globale şi secvenţiale a strategiilor concurenţiale, punând

accent şi pe studiul politicilor, practicilor anticoncurenţiale şi factorilor care

distorsionează concurenţa într-o economie emergentă.

Lucrarea se doreşte a fi ca o largă monografie despre conceptul de concurenţă pe

îl studiază atât în cadrul sau internaţional- general, cât mai ales, în particular pe cele două

niveluri de interes contextual pentru cercetarea românească: nivelul european şi nivelul

naţional. Întreaga lucrare urmăreşte aceste două planuri de analiză şi este orientată spre

descoperirea particularităţilor economiei locale şi spre răspândirea ideilor economice

despre concurenţă şi funcţionalitatea pieţelor, urmărind şi furnizarea unor soluţii pentru

creşterea competitivităţii firmelor româneşti în contextul integrării României în Uniunea

Europeană.

Prevederile comunitare în domeniul concurenţei urmăresc asigurarea unor conditţi

concurenţiale egale în cadrul Pieţei Unice. Dintre prevederile comunitare, relevante

pentru România şi pe care le-am analizat în detaliu, sunt cele legate de acordarea

ajutorului de stat.

Dat fiind faptul că însusi conceptul de „concurenţa” presupune o abordare

interdisciplinară pentru studierea sa, fiind necesară atât o analiză economică – juridcă

chiar şi politică a conceptului pentru al înţelege, am vazut elaborarea lucrarii de faţa ca pe

o amplă monografie; lucrarea se doreste a fi un studiu amplu referitor la subiectul

2

concurenţei, tratat în mod cât mai detaliat, în principal din viziune juridică a principiilor

şi regulilor comerţului dar şi al legilor economice ale pieţei.

Ipoteza de lucru:

- Descrierea detaliată a conceptului concurenţei am pornit-o plecând de la ipoteza

potrivit căreia absenţa unei politici unitare în domeniul concurenţei influenţează

schimburile comerciale internaţionale şi, implicit, politicile comerciale adoptate

de marii actori ai comerţului internaţional; am dorit să demonstrez prin

prezentarea conceptului că, indiferent de abordarea ei, la nivel general, european

sau naţional, în final se ajunge la necesitatea adoptării unei reglementări unitare

asupra concurenţei cu vocaţie internaţională.

- Identificarea neconcordanţelor dintre abordările teoretice ale politicilor

concurenţiale şi rezultatele practice ale aplicării acestora la nivel european, sau

naţional.;

- Creionarea punctele nevralgice ale cadrului normativ şi instituţional al

concurenţei naţionale adaptată la cerinţele europene şi formularea de soluţii prin

propuneri de lege ferenda pe conţinutul politicii de concurenţă

Metodologie utilizata:

- metoda monografică - drept studiul multilateral şi intensiv, al unei unităţi sociale sau

fenomen social (concurenţa). Iar ca trăsătură principală îi observă caracterul

interdisciplinar şi multimetodologic;

- metoda sistematică;

- metoda analizei secvenţiale;

- cercetarea comparativă a jurisprudenţei;

- abordarea interdisciplinară.

CAPITOLUL I

PRINCIPIUL CONCURENŢEI LOIALE ŞI AL LIBEREI CONCURENŢE ÎN

DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI ÎN DREPTUL COMUNITAR

Acest prim capitol, dedicat principalelor notiuni generale cu care opereaza

domeniului dreptului concurentei, cuprinde 2 mari Sectiuni, dupa dum urmeaza:

- Sectiunea 1.“Conceptul concurenţei comerciale”, respectiv,

- Sectiunea 2.“Consideraţii privind conceptul de "liberă concurenţă în comerţul

internaţional"

- si finalizand cu prezentarea momnetelor cheie in “Evoluţia reglementării

juridice a principiului liberei concurenţe în dreptul comerţului internaţional

şi european”.

Retinem in rezumat concluziile unei analize descriptive ale notiunilor de

“concurenta”, “mediu concurential”, “dreptul concurentei”,“raporturi juridice de

concurenta”

Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici pentru câştigarea

şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi. Libertatea de a

desfăsura activităţi comerciale în condiţii de concurenţă reprezintă regula unei

economii de piată funcţionale, starea normală a lucrurilor. Orice comerciant,

intrând în competiţia economică, acceptă riscul de a se confrunta pe piată cu un

3

rival care oferă mărfuri sau servicii la preţuri mai avantajoase, în condiţii de

calitate superioare, beneficiind şi de condiţii de prezentare, ambalare, informare,

reclamă mai atrăgătoare etc1. Libertatea de a desfăşura o activitate concurentă

poate fi restrânsă cu condiţia ca aceasta să servească unui obiectiv de interes

general urmărit de stat2.

Semnificaţia economică a concurenţei - În relaţiile de piaţă, concurenţa a fost

privită, iniţial, ca factor decisiv care asigură, în mod spontan, diviziunea muncii

între agenţii economici, precum şi condiţiile normale ale producţiei, ale

schimburilor şi ale consumului de bunuri. Îndeosebi în opinia lui Adam Smith i se

recunoaşte rolul de „mână invizibilă” care, independent de orice intervenţie

statală, realizează adaptarea cererii şi ofertei, sub impusul exclusiv al interesului

individual, disciplinând prin ea însăşi, în mod natural, întreaga activitate

economică;

Concurenţa este protejată de lege sub un dublu aspect. Pe de o parte, legea

reprimă înţelegerile şi practicile anticoncurenţiale, care periclitează existenţa

concurenţei. Pe de altă parte, legea are în vedere sancţionarea folosirii unor

mijloace nelicite de atragere a clientelei (concurenţa neloială).

Dreptul concurentei l-am definit ca fiind „Ansamblul normelor legale care

urmăresc protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi împotriva

comportamentului abuziv al agenţilor economici în atragerea clientelei formează

dreptul concurenţei comerciale”;

Obiectul raportului juridic de concurenţă constă în comportamentul agenţilor

economici, manifestat fie prin acţiuni, fie prin abstenţiuni în relaţiile

competiţionale de pe piaţă. Dispoziţiile legale, interne şi internaţionale, urmăresc

să imprime acestei conduite un nivel compatibil cu libertatea comerţului.

CAPITOLUL II

PARTICULARITĂŢILE REGLEMENTĂRILOR POLITICII

CONCURENŢIALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Acest capitol cuprinde o analiza aprofundata a domeniului dreptului concurentei

la nivel european. Dreptul comunitar al concurenţei presupune un set de reguli juridice şi

extrajuridice pe baza căreia se desfăşoară politica de concurenţă pe piaţa Comunităţilor

Europene. Politica de concurenţă în UE, la fel ca şi în celelalte mari puteri economice

mondiale, se bazează pe concepţia că pieţele unei concurenţe pure şi perfecte sunt cele

mai potrivite, în stare să asigure bunăstarea populaţiei. În consecinţă, politica de

concurenţă vizează limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor

1 Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, “Drept român şi comunitar al concurenţei”, editura C.H.Beck,

Bucureşti 2008, p.36; 2 idem;

4

întreprinderilor care aduc atingere concurenţei perfecte. Totuşi multi economişti recunosc

că pot exista în anumite condiţii aşa numitele “esecuri ale pieţei” care să justifice atunci

nerespectarea regulilor liberei concurenţe între întreprinderi , sau intervenţia directă a

statului pentru corectarea acestor efecte.

Capitolul cuprinde 6 Sectiuni, dintre care primele trei dedicate notiunilor

teoretice de baza ale dreptului concurentei la nivelul UE :

Sectiunea 1 – Dreptul comunitar al concurentei si Politica de concurenta in

Uniunea Europeana;

- Sectiunea 2 - Principalele reglementări ale politicii în domeniul concurenţei;

- Sectiunea 3 - Continutul Politicii Europene în Domeniul Concurenţei în Uniunea

European

iar ultimele 3 dedicate aspectelor aplicative si jurisprudentiale ale domeniului,

dupa cum urmeaza:

- Sectiunea 4 - Acţiuni recente ale Comisiei Europene pe politica de concurenţă în

contextul crizei economice globale;

- Sectiunea 5 - Speţe relevante de practici anticoncurenţiale sancţionate;

- Secţiunea 6 - Studiu de caz aplicativ, general - explicativ al modului de relizarea

a politicii concurentiale la nivel comunitar - Cazul Microsoft

Concluziile finale ale acestui capitol rezuma, la modul general, faptul ca o politică în

domeniul concurenţei interzice practici ca:

- acordarea de ajutoare publice care creează distorsiuni în relaţiile de concurenţă

dintre agentii economici

- stabilirea preţurilor prin înţelegeri prealabile între producatori sau furnizori ;

- crearea de carteluri care să-şi împartă piaţa, astfel încat să nu concureze între ele ;

- abuzul de poziţie dominantă pe piaţă ;

- realizarea de fuziuni care distorsionează libera concurenţă.

Politica UE în domeniul concurenţei are efect direct asupra firmelor, dar până cu

aproximativ cincisprezece ani în urmă, cele mai multe firme au tratat-o ca pe o chestiune

secundară, care trebuie luată în considerare doar în vederea realizarii unui acord major, la

intrarea într-un parteneriat sau în cazul unei fuziuni, nefiind totuşi esenţială în procesul

decizional curent. În prezent regulile privind concurenţa sunt o contrângere de

reglementare având o importanţa predominantă atunci când firmele îsi formulează

strategia sau îşi analizează comportamentul concurenţial. Acestea folosesc consiliere

juridică cu privire la impactul regulilor privind concurenţa şi cele mai multe fime mari

vor avea un program intern de “conformitate” pentru pregătirea personalului în vederea

evitării încălcării regulilor de concurenţă3.

Se poate sublinia faptul că politica concurenţială europeană se sprijina pe un cadru

legislativ comunitar foarte solid si are ca nucleu patru mari domenii de actiune:

eliminarea acordurilor restrictive intre intreprinderi si a abuzurilor de pozitie

dominanta care afecteaza mediul competitiv;

controlul concentrarilor economice intre intreprinderi;

3 Suntem de părere că această modificare a percepţiei mediului de afaceri se datorează parţial rafinării şi

extinderii contiune a legislaţiei şi activismului autoritaţilor din domeniul concurenţei europene.

5

liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (telecomunicatii, energie,

transport feroviar);

controlul ajutoarelor acordate de catre stat.

Ultimele trei sectiuni prezinta amanuntit modul concret de aplicare a regulilor

concurentei de catre principalii actori ai politicii concurentiele (institutiile UE si agentii

economici) in contextul: 1. adaptarii acestor reguli la criza economica globala, 2. in

contextul unor situatii contextuale (spete) in care s-au plicat sanctiuni concrete; 3. in

celebrul caz Microsoft, care are caracter de precedent cu rezonanta maxima in ceea ce

priveste modul in care actioneaza institutiile UE in restabilirea concurentei ideale.

CAPITOLUL 3

CONCURENŢA NAŢIONALĂ ÎN PROCESUL ADERĂRII ŞI POSTADERĂRII

ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Aderarea Românei la Uniunea Europeană a avut un impact deosebit de mare

asupra întregului sistem juridic national, şi, implicit asupra cadrului juridic al

concurenţei. Chiar înainte de aderare, România a trebuit să îsi amendeze o serie intreagă

de acte normative. Însaşi Constitutia a trebuit să fie revizuită pentru a face loc unor

principii fundamentale care formează pilonii dreptului comunitar, principii precum

aplicabilitatea directă şi imediată a unor norme comunitare în dreptul nostru intern,

precum şi principiul prevalenţei dreptului comunitar asupra celui national. Tocmai de

aceea, am cosiderat necesara o analiza riguroasa a intregului proces de preluare şi

formare concreta a regulilor concurentiale in Romania, in ambele in trei etape: asociere

(preaderare), aderare, postaderare la UE, totul fiind realizat de statul nostru pe sablonul

fixat de institutiile UE.

Am prezentat principalele elemente ale dreptului concurentei in Romania in 5

sectiuni, dupa cum urmeaza:

Secţiunea 1 - Reglementări generale pe probleme de concurenţă elaborate la

nivel naţional în România;

Secţiunea 2 - Bazele politicii concurenţei în România. Legislaţia naţională

primară şi legislaţia naţională secundară în procesul de aderare şi post-aderare;

Secţiunea 3 - Relaţia dintre normele dreptului intern românesc şi normele

dreptului comunitar în domeniul concurenţei;

Secţiunea 4 - Instituţii naţionale cu atributii în domeniul concurenţei;

Secţiunea 5 - Competenţele instanţelor naţionale în domeniul concurenţei după

aderare şi cooperarea lor cu instituţiile comunitare

Ca o concluzie generala a acestui capitol este cea referitoare la faptul ca o

caracteristică esenţială a dreptului comunitar, astfel cum a decis Curtea Europeană de

Justiţie, este supremaţia4 sau preponderenţa acestuia

5. Materia concurenţei reprezintă

4 A se vedea hotararea pronuntata in Cauza nr. 6/64 Flaminio Costa v. ENEL, ECR (1964) p. 585

(rapoartele Curtii Europene de Justitie): „Prin crearea unei Comunitati cu durata nelimitata, avand

institutii proprii, personalitate juridica proprie, propria sa capacitate juridica si de reprezentare in plan

international si, mai ales, puteri reale nascute din limitarea suveranitatii sau din transferul de puteri

dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre si-au restrans drepturile suverane creand, prin

aceasta, un set de norme juridice care obliga atat cetatenii, cat si Statele ca atare”.

6

un domeniu în care Comisia are “competenţă exclusivă”. Prin urmare, în domeniul

concurenţei statele membre nu pot legifera decât în măsura in care transpun

dreptul comunitar. Deasemenea, pot legifera în domeniile încă nereglementate la

nivel comunitar6. O dată ce Comunitatea, prin instituţiile sale, a acţionat reglementând

anumite raporturi juridice, statele membre sunt obligate, potrivit Tratatului (art.10

TFUE), pe de-o parte, să se abţină de la orice acţiune de natură să aducă atingere

obiectivelor stabilite prin Tratat, iar pe de altă parte, să aducă la îndeplinire obligaţiile

stabilite de acestea7.

În consecinţă, normele dreptului naţional al statelor membre în materia

concurenţei şi modul de aplicare al acestora nu trebuie să contravină celor comunitare şi

nici felului în care acestea trebuie interpretate. Ca urmare a acestui fapt, legislaţia

românească transpune aproape integral prevedereile acquis-ului comunitar în materia

concurenţei şi a ajutoarelor de stat. Concomitent, există obligaţia pentru autorităţile

române să aplice în mod corect aceste prevederi în spiritul şi conform interpretării

cristalizate la nivelul Comunitătii Europene, obligaţie ce incumbă în mod egal şi

instanţelor judecătoreşti.

CAPITOLUL IV.

ASPECTE PARTICULARE ALE POLITICII CONCURENŢIALE:

REGLEMENTAREA DOMENIULUI ACHIZIŢIILOR PUBLICE

Acest capitol analizeaza aplicativ unul din aspectele particulare importante ale

politicii concurentiale, respectiv domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor care

constituie unul din elementele de bază ale politicilor de dezvoltare. Am preluat din

doctrima de specialitate definirea „Sistemului de achiziţii publice” ca fiind „ansamblul de

proceduri şi raporturi juridice, ce se stabilesc între operatorii economici – societăţile

comerciale şi autorităţile contractante, respectiv Ministere, agenţii, consilii judeţene,

primării şi oricare alte organizaţii publice, în scopul furnizării unor bunuri şi servicii,

sau executării unor lucrări din fonduri publice”8. În acelaşi timp, acest domeniu

reprezintă principalul mecanism de interacţiune public-privat în materie de alocare de

resurse, deci o zonă foarte expusă riscului de practică anti-competitivă, inclusiv prin

distorsiunile provocate de corupţie. Tocmai de aceea, în acquis-ul comunitar, aceasta este

dealtfel una din zonele cel mai atent reglementate şi monitorizate. Dimensiunea

sectorului economic al achiziţiilor publice este estimată la nivelul Uniunii Europene de

către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE.

5 A. Cotuţiu şi G.V.Sabău, op.cit, p.5;

6 De exemplu, concurenţa neloială, activităti care nu intră sub incidenţa art. 101-109 din Tratat

7 A. Cotuţiu şi G.V.Sabău, op.cit, p.5;

8 Dumitru Marin, Achiziţiile publice - în pragul "integrării europene", Tribuna economică, v. 17, nr. 15,

p.20-21, 2006;

7

Capitolul cuprinde 5 sectiuni in care sunt analizate principalele aspecte ale

domeniului achizitiilor publice prin prezentarea lor in dualitatea drept intern (Romania) si

drept comunitar (UE), cuprinzand cat mai amplu pricipalele aspecte, atat functionale cat

si disfunctionale:

Secţiunea 1. Conceptul achiziţiilor publice;

Secţiunea 2. Legislaţia şi perspectiva europeană a achiziţiilor publice;

Secţiunea 3. Legislaţia şi perspectiva naţională a României în domeniul

achiziţiilor publice;

Secţiunea 4. Instituţiile naţionale competente în domeniul achiziţiilor publice;

Secţiunea 5. Disfuncţionalitǎţi ale domeniului achiziţiilor publice

Acquis-ul comunitar aplicabil în sistemul de achiziţii publice este constituit dintr-

un set de directive si regulamente europene, plus jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie

care conţine peste 1000 de cazuri ce vizează domeniul achiziţiilor publice, astfel încât

sistemul unul destul de complex. Pe piaţa de achiziţii publice, în limitele legii, autorităţile

contractante sunt cele care fac regulile jocului9. Odată făcute ele trebuie să rămână

neschimbate pe toată perioada de desfăşurare a procedurii. Este opţiunea ofertanţilor dacă

doresc să se implice în joc acceptând aceste reguli. Nimeni nu va avea reguli opţionale

sau discreşionare. Nimeni, în cadrul acestui joc, nu va beneficia de vreun avantaj

CAPITOLUL V

ASPECTE PARTICULARE ALE POLITICII CONCURENŢIALE:

REGLEMENTAREA DOMENIULUI AJUTORULUI DE STAT

Ajutorul de stat este definit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

(TFUE), ca un avantaj de orice tip conferit de autorităţile naţionale, pe o bază selectivă,

uneia sau mai multor întreprinderi10

. Măsurile generale care vizează toate întreprinderile

nu constituie ajutoare de stat. Întreprinderea care primeşte sprijin de la guvern, obţine un

avantaj în raport cu întreprinderile concurente. Iată de ce articolul 107 din TFUE

interzice, în linii generale, recurgerea la ajutoare de stat. Totuşi, în anumite condiţii,

intervenţia guvernului este necesară pentru a permite o funcţionare eficientă şi echitabilă

a economiei. Astfel, în cazul anumitor obiective şi orientări politice, ajutorul de stat poate

fi considerat compatibil cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

In acest capitol, cel mai amplu al lucrarii de fata, am analizat problematica

ajutorului de stat european precum si variantele sale, respectiv ajutorul „compatibil”,

„potential compatibil” „incompatibil”, ajutorul de stat „ilegal” si sanctioarea acestuia, in

urmatoarele 11 sectiuni:

Secţiunea 1. Scurt istoric al conceptului “ajutorului de stat”. Politica, comerţul şi

economia – baza reglementării subvenţiilor internaţionale;

9 Catalin Silviu Sararu, op.cit, p.97;

10 http://ec.europa.eu/eu_law/state_aids/state_aids_ro.htm

http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/index.htm

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:12008E107:RO:NOT

8

Secţiunea 2. Cadrul general al reglementării ajutorului de stat în Uniunea

Europeană;

Secţiunea 3. Clarificarea măsurii ajutorului de stat în perspectiva europeană;

Secţiunea 4. Principiul interdicţiei ajutoarelor de stat în Uniunea Europeană;

Sectiunea 5. Tipologia ajutoarelor de stat în Uniunea Europeană;

Secţiunea 6. Excepţii de la regula interdicţiei acordării ajutoarelor de stat

prevăzută la art. 107 (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

Secţiunea 7. Condiţiile generale în care se pot acorda ajutoarele de stat în UE;

Secţiunea 8. Procedura acordării ajutorului de stat;

Secţiunea 9. Ajutorul ilegal;

Secţiunea 10. Reglementarea ajutorul de stat în România în context european;

Secţiunea 11. Monitorizarea ajutoarelor de stat (evaluarea, autorizarea,

supravegherea ajutoarelor de stat) în Uniunea Europeană şi în România;

Secţiunea 12. Proceduri de recuperare sau rambursare a jutorului de stat ilegal

Ca o concluzie, statele trebuie să sancţioneze comportamentul

anticoncurenţial ori neloial al operatorilor economici şi să se abţină să acorde

ajutoare de stat (sub forma directă a subvenţiilor sau indirect, prin participare la

capital ori constituirea de garanţii) în mod discriminatoriu şi fără o justificare

economică obiectivă. Din conţnutul articolelor 107 şi 108 din TCE rezultă că ajutoarele

de stat sunt incompatibile cu piaţa comună, dacă afectează schimburile între statele

membre; cele două condiţii: să existe un ajutor acordat de stat, acesta să afecteze

schimburile între statele membre, sunt cumulative11

. Prima condiţie, „ajutoarele acordate

de state sau prin intermediul resurselor de stat, su orice formă ” permite includerea

tuturor autorităţilor publice, centrale şi locale şi alăturarea lor statului. Cu toate acestea,

exista si ajutoare de stat „compatibile” sau „potential compatibil” cu politica

concurentiala. Comisia Europeana poate autoriza ajutorul, poate cere modificarea sau

suspendarea acestuia. În cazul în care Comisia consideră că un anumit tip de ajutor nu

este compatibil cu piaţa comună şi nici cu excepţiile acceptate, acesta cere statului

membru să actioneze de a anumita maniera.

CAPITOLUL 5.

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGLEMETAREA CONCURENŢEI

NELOIALE ÎN ROMÂNIA

Capitolul 5 este dedicat studierii aspectelor generale ale fenomenului concurentei

neloiale care este reglementat in România prin aplicarea aceluiaşi aquis comunitar. Prin

concurenţă neloială trebuie să înţelegem săvârşirea în domeniile deschise competiţiei

economice, a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în

11

Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, “Drept român şi comunitar al concurenţei”, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2008, p.235 ;

9

scopul captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă, producându-se astfel prejudicii

materiale şi/sau morale, prezente sau eventuale12

. Analiza trasaturilor, particularitatilor,

regimului juridic precum si modalitatile de sanctionare si de inlaturare a efectelor

concurentei neloiale in perspectiva cadrului legislativ romanesc se regaseste in cuprinsul

a 6 Sectiuni, dupa cum urmeaza:

Secţiunea 1. Principalele clasificări ale concurenţei: concurenţa perfectă (pură),

imperfectă şi concurenţa eficace (analiza economica);

Secţiunea 2. Conceptul concurenţei neloiale (analiza juridica);

Secţiunea 3. Formele concurenţei neloiale;

Secţiunea 4. Răspunderea juridică pentru săvârşirea practicilor neconcurenţiale

şi a altor fapte de concurenţă neloială prevăzute de legislaţia concurenţei în România;

Secţiunea 5. Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor

economice;

Secţiunea 6. Studii de caz : practicile neconcurenţiale şi concurenţa neloială

CAPITOLUL 6

ASPECTE JURISPRUDENŢIALE PRIVIND DREPTUL EUROPEAN AL

CONCURENŢEI

În nici un alt domeniu al legii comunitare, limitele protecţiei şi procedurii juridice

aplicabile la cazuri concrete nu sunt atât de frecvent testate ca în cazurile de competiţie.

concurenta. In ultima perioada, numărul proceselor în relaţie cu aplicarea articolelor

Tratatului C.E.E. referitoare la politica de concurenta a crescut în mod constant, iar

modul de aplicare a politicii concurentiale la cazuri concrete este utila pentru o mai buna

intelegere a ceea ce UE a considerat a fi „practici anticoncurentiale”. Tocmai acest lucru

am abordat in acest capitol pe parcursul unei succesiuni de aspecte jurisprudentiale pe

care le-am dezvoltat in 2 Secţiuni:

Sectiunea 1. Protecţia legală a întreprinderilor: procedura administrativă,

accesul la dosare şi confidenţialitatea;

Secţiunea 2. Rolul instanţelor de judecată din România în domeniul concurenţei.

Aspecte procedurale.

În unele privinţe, procedurile legate de competiţie ilustrează foarte bine aplicarea

principiilor generale ale protecţiei juridice. In Romania, prin aplicarea legislatiei

europene, părţile care contesta regulile de concurenta care li s-au aplicat, pot astfel, în

condiţiile legii, să aleagă în anumite cazuri, fie autoritatea administrativă (urmând ca

ulterior, în cazul în care consideră necesar, să supună atenţiei instanţei de judecată decizia

pronunţată de Consiliul Concurenţei), fie instanţa de judecată. Însa, având în vedere

complexitatea cauzelor în materie de concurenţă şi abordarea complexă economică-

juridică a acestora (e.g. definirea pieţei relevante, pieţe afectate, poziţie dominantă, cote

de piaţă), dovada unei fapte anticoncurenţiale, a unui prejudiciu şi a unui raport de

cauzalitate între acestea este greu de făcut, lucru pe care l-am demostrat si noi prin

spetele prezentate.

12

C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu,op.cit, pag. 445-446;

10

Lucrarea se incheie printr-o serie de Concluzii incluzand propuneri de lege

ferenda si strategii urmarind optimizarea politicilor anticoncurentialein general, precum

si o cat mai buna aplicabilitate practica a dreptului comunitar al concurentei in România,

în special.

În doctrina mai recentă, definirea noţiunii de "concurenţă" şi evaluarea obiectului

"dreptului concurenţei" sunt realizate prin prisma obiectivelor politicii statului în

domeniul concurenţei, respectiv acele instrumente care asigură "fundamentele pieţei şi

care facilitează dezvoltarea unor firme eficiente şi competitive": prin urmare, dreptul

concurenţei ar cuprinde "acele reguli care guvernează relaţiile dintre producători şi

efectele acţiunii producătorilor asupra consumatorilor"13

. În mod vizibil influenţaţi de

abordarea comunitară a noţiunii de concurenţă, autorii observă că politica de protecţie a

concurenţei se realizează în patru direcţii principale de acţiune, respectiv:

(i) eliminarea înţelegerilor restrictive dintre agenţii economici;

(ii) interzicerea abuzului de poziţie dominantă;

(iii) controlul fuziunilor şi concentrărilor economice, şi

(iv) monitorizarea ajutoarelor acordate de către stat (în această din urmă direcţie

adăugând recuperarea ajutoarelor de stat interzise sau acordate în mod ilegal).

Din perspectiva dreptului comerţului internaţional, nici una dintre abordările de mai

sus nu ni se pare suficientă pentru definirea cadrului în care libera concurenţă se

conturează drept un principiu fundamental în derularea schimburilor internaţionale,

reprezentând mai degrabă o analiză din perspectiva dreptului naţional.

Deşi majoritatea convenţiilor şi a acordurilor încheiate sub egida organizaţiilor

internaţionale, ca şi recomandările elaborate de acestea, consacră principiul concurenţei

"oneste", "loiale", această noţiune priveşte obligaţia operatorilor economici ce participă la

schimburile comerciale internaţionale de a nu recurge la practici ilicite prin care să aducă

atingere intereselor competitorilor lor: avem în vedere, în principal, atât obligaţia de a nu

participa la practici restrictive de concurenţă, cât şi practicile "neloiale" de concurenţă

propriu-zise, astfel cum sunt sancţionate de reglementările naţionale şi internaţionale

privind concurenţa neloială. În acest context, dispoziţia art. 1 din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenţei neloiale (modificată prin Legea nr. 298/2001), trebuie

interpretată în sensul că ea consacră obligaţia comercianţilor de a-şi exercita activitatea

cu "bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor

şi a cerinţelor concurenţei loiale", atât faţă de competitorii din ţară, cât şi din străinătate.

Absenţa unei politici unitare în domeniul concurenţei la nivel international influenţează schimburile comerciale internaţionale şi, implicit, politicile comerciale

adoptate de marii actori ai comerţului internaţional. Astfel, cu excepţia unor reglementări

suprastatale aplicabile direct în ordinea juridică a statelor respective - este cazul specific

al Comunităţii Europene, al cărei obiectiv principal constă în integrarea economiilor

statelor membre într-o piaţă unică ("internă") - şi a unor acorduri cu o vocaţie

internaţională încheiate sub egida Organizaţiei Internaţionale a Comerţului ("OMC"), ce

13

A se vedea cu caracter de exeplu D. Negrescu, Gh. Oprescu, Politica de protecţie a concurenţei, în

Revista Română de Dreptul Afacerilor, nr. 7 - 8/2004, p. 8

11

vizează însă indirect unele elemente constitutive ale principiului liberei concurenţe,

dreptul comerţului internaţional consacră mai degrabă libertatea comerţului şi, în acest

sens, celeritatea operaţiunilor comerciale (simplificarea probelor, uniformizarea clauzelor

contractuale după model anglo-saxon, simplificarea metodelor de constituire a garanţiilor

etc.

1. Propunere de lege ferenda: Adoptarea unui acord internaţional privind

libera concurenţă în comerţul internaţional. S-a remarcat faptul că, în ce priveşte practicile restrictive de concurenţă, acestea

afectează în mod real comerţul internaţional, în absenţa unui instrument cu vocaţie

internaţională care să sancţioneze asemenea practici. Mai mult, extinderea fără precedent

a afacerilor companiilor transnaţionale, prin diverse operaţiuni de concentrare economică

realizate la demarcaţia autorizării acestora în diverse state şi în conformitate cu propriile

lor reguli de concurenţă, tinde să adâncească dezechilibrul deja pregnant între economiile

dezvoltate şi cele nedezvoltate.

Apoi, în condiţiile în care afectarea principiului liberei concurenţe este datorată,

pe plan mondial, absenţei unei reglementări cu vocaţie internaţională, atunci rolul

preventiv ar trebui luat de către reglementările naţionale

2. Concluzii pe particularităţile dreptului european şi national al concurenţei.

Propuneri de lege ferenda

Drepturile substanţiale, recunoscute de legislaţia comunitară autorităţilor

naţionale de concurenţă, inclusiv Consiliului Concurenţei, ca autoritate care aplică la

nivel naţional legislaţia incidenţă în materie de concurenţă, se exercită însă conform

procedurilor naţionale existente la nivelul fiecărui stat membru.

Prin urmare, în prezent, se impune modificarea şi completarea Legii concurentei

nr. 21/1996 întrucât, spre exemplu, deşi Consiliul Concurenţei are dreptul, în temeiul art.

5 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, să adopte decizii cu angajamente, or la

nivelul legislaţiei naţionale nu există o procedură în baza căreia să poată fi adoptate astfel

de decizii. În lipsa unui cadru procedural la nivelul legislaţiei naţionale, Consiliul

Concurenţei nu poate adopta decizii cu angajamente nici în privinţa acordurile de

dimensiune naţională şi nici în ceea ce priveşte acordurile de dimensiune comunitară,

care intră sub incidenţa art. 101 sau 102 din Tratat.

În ceea ce priveşte drepturile şi garanţiile de care întreprinderile sau asociaţiile de

întreprinderi, supuse unor investigaţii sau inspecţii, se bucură, se impune consacrarea la

nivelul legislaţiei naţionale a conceptului de „legal privilege", astfel cum acesta a fost

recunoscut şi consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, precum şi a

procedurii aplicabile în vederea asigurării respectării acestui principiu.

La nivel comunitar, Curtea Europeană de Justiţie a recunoscut conceptul de "legal

privilege", menit să garanteze dreptul la apărare al întreprinderilor sau asociaţiilor de

întreprinderi, supuse investigaţiilor în materie de concurenţă.

Se impune preluarea la nivelul legislaţiei naţionale a limitelor minime de

garantare a acestui drept, astfel cum au fost consacrate la nivel comunitar, având în

vedere că în materie de concurenţă, în prezent, în baza Regulamentului Consiliului (CE)

nr. 1/2003 este consacrat un sistem de aplicare paralelă a legislaţiei naţionale şi a celei

comunitare de către Consiliul Concurentei. Astfel, în cazul aplicării de către Consiliul

12

Concurentei a art. 101 si 102 din Tratat, întreprinderile şi asociaţiilor de întreprinderi

trebuie să le fie respectate garanţiile recunoscute la nivel comunitar. Se observă că şi alte

state au prevăzut expres la nivelul legislaţiei naţionale acest concept (ex. Ungaria,

Olanda), recunoscut de instanţele comunitare şi respectat de Comisia Europeană.

Crearea cadrului procedural care să asigure respectarea de către Consiliul

Concurenţei a obligaţiilor pe care le are în temeiul Regulamentului Consiliului (CE) nr.

1/2003, nu se poate face direct prin legislaţia secundară, fără a se impune, de urgenţă, mai

întâi o modificare şi completare a Legii concurenţei.

O parte din prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1/2003 au fost

preluate la nivel naţional anterior intrării acestuia în vigoare, prin modificările şi

completările aduse Legii concurentei nr. 21/1996 prin dispoziţiile OUG nr. 121/2003,

aprobată prin Legea nr. 184/2004, precum şi prin prevederile Legii nr. 538/2004.

Această preluare parţială a prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr.

1/2003 se dovedeşte în prezent insuficientă, impunându-se de urgenţă consacrarea la

nivel naţional a unor reguli substanţiale şi procedurale, care pe de o parte, să dea eficienţă

competenţelor pe care Consiliul Concurenţei, ca autoritate naţională de concurenţă, le-a

dobândit direct, în temeiul art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, iar pe de altă parte să

conducă la respectarea de către Consiliul Concurenţei şi, în ultima instanţă, de către

România a obligaţiilor comunitare, în materie de concurenţă.

În consecinţă, prin schimbările propuse se urmăreşte o modificare şi o completare

a cadrului legal existent, modificare şi completare de natură a asigura respectarea şi

aplicarea eficientă de către România, în calitate de stat membru, prin intermediul

Consiliului Concurenţei, a principiilor comunitare incidente în materie de concurenţă

3. Propuneri de lege ferenda în domeniul practicilor anticoncurenţiale

În ceea ce priveşte practicile anticoncurenţiale, se propune:

eliminarea regimului exceptării individuale a acordurilor ce intră sub interdicţia

prevăzută la art. 5 alin. (1), care se acorda, în prezent, prin decizie a autorităţii de

concurenţă şi instituirea unui sistem de exceptări direct aplicabile, în conformitate

cu modelul comunitar, astfel cum este instituit prin Regulamentul Consiliului

(CE) nr. 1/2003;

eliminarea certificării prealabile a neintervenţiei autorităţii de concurenţă; astfel

de modificări au avut loc şi la nivelul legislaţiilor naţionale din celelalte state

membre ale Uniunii Europene, după intrarea în vigoare a Regulamentului

Consiliului (CE) nr. 1/2003. În consecinţă, în urma acestor modificări, în lipsa

unei decizii a autorităţii de concurenţă, întreprinderile îşi vor autoevalua

conformitatea acordurilor la care sunt parte cu prevederile legale aplicabile,

naţionale şi/sau comunitare, ceea ce va reduce birocraţia şi va uşura şi sarcina

întreprinderilor.

în ceea ce priveşte beneficiul exceptării pe categorii, s-a optat, din motive practice

şi în scopul asigurării certitudinii juridice, la fel ca şi în cazul unor state precum

Germania sau Spania, (să se facă trimitere în privinţa condiţiilor de exceptare a

acordurilor de dimensiune naţională la condiţiile şi criteriile de încadrare pe

13

categorii stabilite de Regulamentele comunitare;

armonizarea pragurilor de minimis din art. 8 cu cele prevăzute de legislaţia

comunitară; Având in vedere ca prin sistemul de competenţe instituit, în temeiul

Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1/2003, art. 5 din Legea concurentei nr.

21/1996, republicată şi art. 101 din Tratat se vor aplica împreună, în măsura în

care o practică anticoncurenţială afectează comerţul între statele membre, este

necesară armonizarea pragurilor de minimis. În prezent, există situaţii în care

aplicarea celor doua conduce la rezultate diferite. Spre exemplu, în cazul

înţelegerilor care au ca obiect limitarea producţiei sau distribuţiei, conform

legislaţiei naţionale acestea nu sunt interzise de drept, spre deosebire de legislaţia

comunitară.

4. Propuneri de lege ferenda referitoare la concentrările economice

Preluarea la nivel naţional a testului SIEC (substanţial impediment of effective

competition test -împiedicarea substanţială a concurenţei efective); acest test este

utilizat în prezent la nivel comunitar în analizarea concentrărilor economice,

nefiind însă preluat până în prezent în legislaţia naţională.

Prin preluarea în legislaţia naţională a testului de compatibilitate aplicat în prezent

la nivel comunitar s-ar asigura armonizarea legislativă, iar implicit, abordarea

operaţiunilor de concentrare de dimensiune naţională de o manieră coerentă cu

practica existentă la nivel comunitar.

Menţinerea sistemului notificării obligatorii a operaţiunilor de concentrare

economică ce au o anumită dimensiune, dată de cifra de afaceri a părţilor

implicate; în acest sens, se propune reformularea art. 14, pentru claritatea textului

si pentru a înlătura interpretările diferite care au fost date, în practică de către

întreprinderile supuse obligaţiei de notificare.

5. Propuneri de lege ferenda în materie de practici concertate, cât şi în materie

de concentrări:

clarificarea condiţiilor în care Consiliul Concurenţei poate adopta măsuri

interimare/provizorii; Referitor la deciziile prin care Consiliul Concurenţei poate

adopta măsuri interimare, în forma actuală a legii, condiţiile în care puteau fi

adoptate astfel de decizii în materie de practici anticoncurenţiale, cât şi în materie

de concentrări economice nu erau suficient de clar precizate, întrucât la nivel

comunitar, sunt prevăzute, în mod clar, principiile aplicabile în acest sens, prin

propunerile de modificare a art. 47 din Legea concurenţei nr.21/1996, republicată,

s-a urmărit o clarificare a condiţiilor, precum şi a cadrului procedural în care pot

fi adoptate deciziile prin care se impun întreprinderilor sau asociaţiilor de

întreprinderi măsuri interimare sau provizorii;

introducerea unor prevederi exprese referitoare la competenţa Consiliului

Concurenţei de a adopta decizii cu angajamente, conform principiilor generale

prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 şi de Regulamentul

Consiliului (CE) nr. 139/2004, precum şi la procedura în baza căreia Consiliul

Concurenţei va putea adopta aceste decizii; în acest context, este prevăzută

posibilitatea consultării terţilor în ceea ce priveşte angajamentele propuse de

14

părţile implicate în procedura desfăşurată în faţa autorităţii de concurenţă.

Reglementarea angajamentelor este de natură a reduce durata investigaţiilor şi

numărul de litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti privind deciziile Consiliului

Concurenţei.

consacrarea la nivelul legislaţiei naţionale a conceptului de „legal privilege",

astfel cum este consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie14

, în scopul

asigurării respectării tuturor drepturilor şi garanţiilor recunoscute întreprinderilor

de către Comisia Europeană şi instanţele comunitare în materie de concurenţă; în

acest sens, propun, în conformitate de jurisprudenţa instanţelor comunitare, să nu

poată fi ridicate de către Consiliul Concurenţei, în cursul inspecţiilor, sau folosite

ca probă, comunicările dintre întreprindere sau asociaţia de întreprinderi

investigată şi avocatul acesteia, comunicări realizate în cadrul şi în scopul

exclusiv al exercitării dreptului la apărare, respectiv după deschiderea procedurii

administrative sau anterior deschiderii procedurii administrative, cu condiţia ca

aceste comunicări sa aibă legătura cu obiectul procedurii administrative

6. Concluzii si strategii privind exigenţele achiziţiilor publice

Controversele create de acest domeniu, sunt explicate de faptul că procedurile de

atribuire a contractelor de achiziţii publice sunt finanţate din banii publici, ai tuturor

contribuabililor români. Această sursă de finanţare atrage nevoia de transparenţă a acestor

proceduri, nevoie care nu a fost întotdeauna satisfăcută. Lucrurile s-au schimbat însă în

ultima perioadă, în prezent fiind dificil atât pentru autorităţile publice cât şi pentru

operatorii economici care participă la procedurile de atribuire să «ascundă» sau chiar să

«trucheze» unele aspecte de deru-lare a acestor proceduri. Transparenţa în achiziţiile

publice este astăzi ameliorată de existenţa unor organisme care monitorizează,

controlează şi sancţionează desfăşurarea procedurilor, cum ar fi: Autoritatea Naţională

pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, Unitatea pentru Coordonarea

şi Verificarea Achiziţiilor Publice, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. De

asemenea, obligativitatea respectării unor reguli de publicitate în materie de achiziţii

publice (publicarea procedurilor în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, licitaţiile

electronice) conduce la mai multă transparenţă în acest domeniu

Ca o exigenţǎ importantǎ a domeniului achiziţiilor publice în România, se

subliniazǎ o lipsă acută de profesionişti în aceastǎ arie. Autorităţile contractante care

desfăşoară procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice nu au în structura

lor un compartiment cu adevărat specializat în această materie. Aceaşi situaţie este

sesizabilă şi la operatorii economici care sunt interesaţi să încheie contracte finanţate din

banii publici, dar care nu investesc în personal specializat.

În al doilea rând, deşi s-au făcut eforturi considerabile în materie de legiferare a

achiziţiilor publice, de multe ori actele normative aplicabile în materie (O.U.G. nr.

34/2006, H.G. nr. 925/2006 etc.) sunt neclare, contradictorii sau dificil de aplicat. Am

speranţa însă că în viitorul apropiat, la sesizările practicienilor în domeniu, vor fi

14

A se vedea Bellis J. F., Le régime de concentrations, în „Aspects récents du droit de la

concurrence”, Bruylant, Bruxelles, 2005 ;

15

corectate aceste deficienţe legislative. Spre exemplu, sunt aşteptate cu nerăbdare noi

norme de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006.

Anumite deficienţe pot fi sesizate şi în materie de remedii în procedurile de

achiziţii publice. Astfel, consider că se cuvine a fi ameliorat sistemul de soluţionare a

contestaţiilor formulate de operatorii economici nemulţumiţi de actele emise de

autorităţile contractante. Deşi organismul care soluţionează în prezent aceste contestaţii

(Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor) a realizat progrese notabile în materie

de eficienţă în cei doi ani de activitate, calitatea deciziilor emise ar putea fi îmbunătăţită

semnificativ. Au existat zvonuri în sensul unei eventuale desfiinţări a acestui organism

adminstrativ cu atribuţii jurisdicţionale. Considerǎm că reprezintǎ cea mai bună soluţie,

atâta timp cât nu există o alternativă viabilă. O posibilă soluţie ar fi crearea unor complete

de magistraţi specializaţi în materie de achiziţii publice. Sunt destul de rezervat asupra

acestei soluţii, având în vedere că şi în alte materii există o lipsă acută de judecători

specializaţi. Sper însă că iminenta transpunere în dreptul intern a recentei Directivei

europene de remedii – 2007/66/CE – va conduce la ameliorarea eficacităţii procedurilor

de recurs în materie de achiziţii publice.

În ceea ce priveşte modul de armonizare a normelor interne în materie de achiziţii

publice cu dreptul comunitar, este de subliniat faptul cǎ trebuie respectat principiul

aplicǎrii directe şi prioritare a legislaţiei comunitare in raport cu cea naţionalǎ în acest

domeniu. Actele normative adoptate în domeniul achiziţiilor publice la nivel european

(regulamente, directive, decizii) sunt susceptibile de aplicare directă în Romania şi au

prioritate în raport cu normele interne. În caz de conflict între cele două tipuri de norme

se aplică cu prioritate legislaţia comunitară, în detrimentul oricăror acte normative

naţionale. Acest principiu nu este nicidecum defavorabil în materia achiziţiilor publice,

de vreme ce O.U.G. nr. 34/2006 transpune infidel directivele europene care conţin

dispoziţii clare şi precise. Aplicarea prioritară a legislaţiei europene este deci favorabilă

în acest domeniu. Astfel, va fi interesant de urmărit dacă se vor invoca cu precădere

normele comunitare în faţa instanţelor judecătoreşti şi care va fi tendinţa practicii

judiciare. În opinia noastră, având în vedere data recentă de aplicare a normelor

comunitare şi insuficienta cunoaştere a acestora, practicienii achiziţiilor publice vor

prefera să apeleze la normele interne, adesea imprecise.

8. Concluzii privind ajutorul de stat

Noţiunea de ajutor de stat are un sens foarte larg, ea incluzând toate acele măsuri

de sprijin acordate de către autorităţile publice centrale, locale ori regionale, precum şi pe

acelea acordate de organisme private sau alte organisme asupra cărora statul, o instituţie

publică sau autoritate locală ori regional exercită, direct sau indirect, o influenţă

puternică, indiferent de forma de acordare.

Pentru a fi considerat ajutor de stat, sprijinul acordat trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele condiţii15

:

- să fie acordat de stat sau din resurse publice, indifferent de forma pe care o

îmbracă

- să fie selective

15 Emilia, Mihai, Dreptul concurenţei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004,p. 204-205

16

- să confere un avantaj economic întreprinderii beneficiare

- să distorsioneze sau să ameninţe să distorsioneze concurenţa şi comerţul dintre

statele membre.

Întrucât politica în domeniul concurenţei trebuie conciliată cu celelalte politici

comunitare, s-a considerat necesară acordarea anumitor ajutoare pentru dezvoltarea

regională ori sectorială, instituindu-se astfel două categorii de excepţii de la regula

prevăzută la art. 107 (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

- ajutoare acceptate automat: ajutoarele cu caracter social, acordate beneficiarilor

individuali, cu condiţia ca acordarea lor să fie nediscriminatorie privitor la originea

produselor în cauză; ajutoarele pentru compensarea pagubelor produse de calamităţi

naturale sau de alte evenimente excepţionale; ajutoarele acordate anumitor regiuni din

Germania afectate de divizarea ţării, în măsura în care acestea sunt necesare pentru

compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare;

- ajutoare potenţial admise, considerate, în principiu, compatibile cu piaţa internă:

“ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de

trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem

de scăzut; ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes

european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru16

”;

ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni

economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor

comerciale într-o măsură care contravine interesului comun; ajutoarele destinate să

promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc

modificări condiţiilor schimburilor comerciale şi ale concurenţei în Comunitate într-o

măsură care contravine interesului comun; şi alte categorii de ajutoare stabilite prin

decizie a Consiliului, care hotărăşte la propunerea Comisiei.

Pe de altă parte, având în vedere experienţa considerabilă în materie, pentru

asigurarea unei supravegheri eficiente şi simplificarea procedurilor administrative,

Comisia a fost abilitată să stabilească prin regulamente, în domenii în care dispune de

suficientă experienţă pentru a defini criteriile generale de compatibilitate, categorii de

ajutoare considerate compatibile cu piaţa internă, care să fie exceptate de la dispoziţiile

art. 108 alin. 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În acest sens, Comisia

Europeană a adoptat Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare

(RGECA) nr. 800/2008, care prevede, pentru numeroase măsuri de ajutor de stat,

exceptarea de la obligaţia de a fi notificate Comisiei.

Controlul ajutoarelor de stat se bazează pe un sistem de autorizări ex ante. În

cadrul acestui sistem, statele membre au obligaţia de a informa Comisia („notificare ex

ante”) în ceea ce priveşte orice plan de acordare sau modificare a ajutorului de stat şi nu

pot aplica un astfel de ajutor înainte ca acesta să fi fost autorizat de către Comisie. Mai

mult, Comisia are competenţa de a decide dacă măsura notificată constituie sau nu ajutor

de stat în sensul art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, iar,

în caz afirmativ, dacă se califică drept excepţie conform art. 107 alin. (2) şi (3) din

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Orice ajutor care este acordat fără aprobarea Comisiei fiind calificat automat drept

„ajutor ilegal”, Comisia având obligaţia de a dispune recuperarea de la beneficiari a

oricărui ajutor ilegal care a fost găsit ca fiind incompatibil cu piaţa internă. După

16 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:EN:PDF, 14.04.2011

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:EN:PDF

17

notificare, în cazul în care Comisia decide să nu ridice nicio obiecţie, măsura de ajutor

respectivă poate fi pusă în aplicare. Dacă are îndoieli în ceea ce priveşte compatibilitatea

măsurii de ajutor notificate cu piaţa internă, Comisia iniţiază procedurile prevăzute la art.

107 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În asemenea cazuri,

Comisia deschide o „investigaţie formală”. Ea publică o descriere a ajutorului în Jurnalul

Oficial şi pe site-ul său internet şi invită statul membru respectiv şi părţile interesate să

prezinte observaţii.

La sfârşitul anchetei, Comisia adoptă o decizie finală. Aceasta poate fi pozitivă

(ajutorul poate fi pus în aplicare), negativă (ajutorul nu poate fi pus în aplicare) sau

supusă unor condiţii determinate (ajutorul poate fi pus în aplicare dacă sunt îndeplinite

anumite condiţii). Limita de timp maximă indicativă prevăzută pentru o asemenea

anchetă este de 18 luni. Procedura de control a ajutoarelor de stat diferă în funcţie de

natura ajutorului. Există trei tipuri de control: preventiv – pentru ajutoarele noi;

permanent – pentru ajutoarele existente; şi eventual – pentru ajutoarele ilegale (ajutoarele

acordate fără acordul prealabil al Comisiei)17

”.

Bibliografia care cuprinde peste 300 de cursuri, tratate, monografii, studii,

articole, note, rapoarte, documente juridice nationale, europene, internationale dar si

mijloace de informare electronica poate constiui un repertoar destul de amplu, adus la zi,

reprezentand un ghid important pentru cei care vor sa studieze problemele dreptului

concurentei, atat in analiza sa monografica cat si in aprecierea sa critica.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Prof. univ. dr. Dumitrru MAZILU, Principiile libertăţii comerţului şi concurenţei

loiale în comerţul intenaţional, Revista de drept comercial nr. 10/2009

Prof. univ. dr. Nicoleta DIACONU, Rolul intanţelor naţionale în recuperarea

ajutoarelor de stat ilegale, Revista de drept comercial nr. 6/2010

Cotuţiu Aurelia, Sabău Georgeta Valeria, “Drept român şi comununitar al

concurenţei”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

Drăgan Gabriela, Miron Dumitru, Marinas Laura, Ilie Florin, “Economia Uniunii

Europene”, Editura Luceafarul, Bucureşti, 2008;

Dragan, Gabriela, „Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism.

Politici comune ale UE”, , Editura ASE, 2005

17 Emilia, Mihai, Dreptul concurenţei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 216-217

18

Moşteanu, Tatiana- ,,Concurenţa. Abordări teoretice şi practice’’, Editura Economică,

Bucureşti 2000;

Dragoş Negrescu, Gheorghe Oprescu, “Politica de protecţie a concurenţei şi acquis-ul

comunitar”, în “Profil: Concurenţa” nr.3-4, noiembrie 2000;

Moşteanu, Tatiana, ,,Concurenţa. Abordări teoretice şi practice’’, Ediţie revazută şi

revizuită, Editura Economică, Bucureşti 2010;

Ileana Pascal, Stefan Deaconu, Vrabie, Nicolae Fabian, Supervizori: Aurelian

Ciobanu Dordea, Elena Simina Tănăsescu, “Politica în domeniul concurenţei, Campanie

de informare a funcţionarilor publici privind acquisului comunitar”, CRJ, 2008;

Colectivul de Economie - ,, Microeconomie – note de curs – ediţia a II- a, revizuită’’ ,

Editura Universităţii de Vest, Timişoara 2006

Gabriela Drăgan, Isabela Atanasiu “Romanian Special Development Zones and EU

State Aid Policy”, seria Pre-Accession Impact Studies, Institutul European din Romania,

2009;

Nicolae Sută, Gabriela Drăgan, Dumitru Miron, s.a. “Integrare Economică

Europeană”, Editura Economică, 2008;

Pop, Octavian- ,,Infracţiunea de concurenţă neloială’’, Editura Mirton, Timişoara,

2009;

C. Butacu, “Legislaţia concurenţei. Comentarii şi aplicaţii”, ed. All Beck, Bucureşti,

2005;

Cărpenaru St. D., Drept comercial român, Editura Universul juridic,

Bucureşti, 2009;

Cărpenaru St. D., Drept comercial roman, Editura All Beck, Bucureşti,

2004;

Jacques Neme, Colette Neme, « Economie de l Union Europeenne. Analyse d un

processus d integration », Litec, Economie, Paris, 1995;

Jacques Pelkmans, European Integration. Methods and Economic Analysis, Netherlands

Open University, Pearson Education, Second edition, 2001;

Michelle Cini, Lee Mc Gowan, “Competition Policy in the European Union”, The

European Union Series, 2004;

Magdelena Brandibur, “Politica de concurenţă în cadrul Uniunii Europene –

dualitatea de competenţă”, http://www.competition.ro/documente/en/2006_1_4.pdf;

http://www.competition.ro/documente/en/2006_1_4.pdf

19

“Politica în domeniul concurenţei” realizată în cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 –

Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi

managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din România în

colaborare cu human dynamics în anul 2003. Lucrarea face parte din Seria

Micromonografii - Politici Europene;

Pradeep Mehta, “Looking ahead to Cancun”, WTO Symposium on trade and

Competition Policy, Geneva, 22.02.2003;

Sanoussi Bilal, Marcelo Olarreaga, “Competition policy and the WTO: Is there a need

for a multilateral agreement ?”, Working Paper 98/W/02, European Institute of Public

Administration, 2009;

Pradeep Mehta, Looking ahead to Cancun, WTO Symposium on trade and Competition

Policy, Geneva, 22.02.2003, p.3; www.WTOSymposiumontrade&Competition.com;

Gabriel Glockler, Lie Junius, Gioia Scappucci, Simon Usherwood, Julian Vassallo ,

“Guide to EU Policies”, College of Europe, 2008;

Michelle Cini, Lee Mc Gowan, Competition Policy in the European Union, The


Căpăţână, Octavian- ,, Noţiunea concurenţei comerciale’’- Revista de drept comercial,

nr. 1/1992;

Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, “Drept român şi comununitar al

concurenţei”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

Voicu C., Boroi Al., Molnar I., Gorunescu M., Corlăţeanu S., Dreptul

penal al afacerilor, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008;

E. Mihai, «Dreptul concurenţei. Drept comunitar şi drept românesc », ed. Mirton,

Timişoara, 2010

Belu Magdo M-L., Drept comercial, Editura HG, Bucureşti, 2003;

Boroi G., Dreptul concurenţei. Note de curs, Bucureşti, 1996;

M. Ross (2006) si C.-D. Ehlermann and M. Everson, ed. (2008): EuropeanCompetition

Law Annual 2009: Selected Issues in the Field of State Aid, Oxford: Hart Publishing)

Reimer von Borries, CONTROLUL AJUTORULUI DE STAT, Profil: Concurenţa, nr. 4,

decembrie 2006

20

Angheni S., Volonciu M., Stoica C., Drept comercial, Editura CH Beck,

Bucureşti, 2008 ;

Bernini, G. The Rules on Competition, “Thirty Years of Community Law”, 1983,

Luxemburg;

Frank McDonald, Stephen Dearden, “European Economic Integration”, PERSON

Education, Third Edition, 1999;

Jacques Pelkmans, “European Integration. Methods and Economic Analysis”,

Netherlands Open University, Pearson Education, Second edition, 2006;

Merkin & Williams Competition Law: “Antitrust Policy in the UK and in the

EEC”, London, 2004;

Michelle Cini, Lee Mc Gowan, “Competition Policy in the European Union”, The


Sanoussi Bilal, Marcelo Olarreaga Regionalism, “Competition Policz and Abuse of

Dominant Position”, Working Paper 98/W/01, European Institute of Public

Administration, 2009;

Dr. Dragoş Negrescu , Conf. Dr. Gheorghe Oprescu “Politica de protecţie a

concurenţei şi acquis-ul comunitar”, Profil: Concurenţa, Anul III, Nr. 1-2, mai 2002;

http//www.universitateadevest.ro;

Dr. Dragoş Negrescu , Conf. Dr. Gheorghe Oprescu, “Politica de protecţie a

concurenţei şi acquis-ul comunitar(III)”, Profil: Concurenţa, Anul V, Nr. 1, iulie 2002,


Gheorghe Oprescu, “Legea concurenţei în România: o abordare retrospectiv –

prospectivă (I)”, Profil: Concurenţa, Anul II, Nr. 1, martie 1999,


Mihaela Andrei “Inţelegerile verticale – noua abordare”, Profil: Concurenţa, Anul V,

Nr. 2, noiembrie 2002, http://www.competition.ro/documente/en/2006_1_4.pdf,

Roxana Marinescu, “Consiliul Concurenţei şi procesul de integrare europeană”, Profil:

Concurenţa, Anul III, Nr. 3-4, noiembrie 2000,

http://www.competition.ro/documente/en/2006_1_4.pdf,

Roxana Neşa Globalizare, “Integrare, Concurenţă…Consiliul Concurenţei în 2002”,

Profil:

Concurenţa, Anul V, Nr. 2, noiembrie 2002,

http://www.competition.ro/documente/en/2006_1_4.pdf,




21

Prescure T., Dreptul concurentei comerciale, Editura Rosetti, Bucuresti,

2004;

Schiau I., Drept comercial, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009;

Stătescu C., Bîrsan C., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura

All, Bucureşti, 1998;

Ştefănescu I.T., Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer,

Bucureşti, 2007;

Turcu I., Dreptul afacerilor, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1992

Jacques Neme, Colette Neme, Economie de l Union Europeenne. Analyse d un

processus d integration, Litec, Economie, Paris, 1995

“Politica de concurenţă şi cetăţeanul”, Comisia Europeană, Luxemburg, 2002,

http://www.europa.eu;

« Politica în domeniul concurenţei »_ lucrare realizată în cadrul proiectului Phare RO

0006.18.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene

şi managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din România în

colaborare cu human dynamics în anul 2003. Lucrarea face parte din Seria

Micromonografii - Politici Europene,




decembrie 2006

G. Abbamonte (2006): “Market Ecconomy Investor Principle: A Legal Analysis of an

Economic Problem”, European Competition Law Review nr. 4,

Ciprian Pilan; Constantin Secure, “Fondurile europene şi ajutorul de stat”, în

“Concurenţa. Studii şi cercetări privind protecţia concurenţei economice”, Buletinul

direcţiei de monitorizare teritorială, Consiliul Concurenţei – România, Anul III, Nr. 1-2

(5-6), septembrie 2009

Butacu, Cristina, Legislaţia concurenţei: Comentarii şi explicaţii, ed. All Beck

Bucureşti, 2005 .

http://www.europa.eu/

22

Bruce, Lyons, Cases in European Competition Policy: The Economic Analysis,

Cambridge University Press, 2009;

Manolache O., Drept comunitar, Editura All Beck, Bucuresti, 2006;

Căpăţână, Octavian, Dreptul concurenţei comerciale. Partea generală, ediţia aII-a,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008.

Ehlermann, Claus, Dieter, European Competition Law Annual 1999: Selected issues in

the field of state aid, Hart Publishing, 2001.

Mihai, Emilia, Dreptul concurenţei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2009;

Monti, Giorgio, EC Cpmpetition Law (Law in Context), Cambrigde University Press,

2007.

Xavier, Vives, Competition Policy in the EU: Fifty years on from the Treaty of Rome,

Oxford University Press, 2006.

Ionel Didea, “Dreptul concurenţei”, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005,

William C. Atkinson: O istorie a Spaniei şi Portugaliei, Penguin, London, 1960, în

Bruce, Lyons, Cases in European Competition Policy: The Economic Analysis,

Cambridge University Press, 2009

Joan Edelman Spero în “ Politica şi Relaţii Economice Internaţionale”, Londra, 1982

Gheorghe OPRESCU –, Politica de control al ajutoarelor de stat acordate în sectoare

specifice”, coordonator, Dr. Isabela ATANASIU, Mariana PAPATULICĂ, Dr. Petre

PRISECARU, Institutul European din România, Bucureşti, 2004, Studii de impact (PAIS

II),

Dinu R., Politica în domeniul concurenţei, Revista Română de Drept

Comunitar nr. 1/2009;

Radu E., Benko M., Aspecte privind definirea pieţei relevante, Revista

Profil Concurenţa nr. 2/2004

Greffe, P. Greffe F., La publicite et la loi, Edititon Litec, 1990

Mazilu D., Impactul assitenţei financiare din partea statului asupra politicii la nivel

european şi mondial. Minimizarea distorsiunii concurenţei, RDC nr. 9/2006

Khemani, R.S. Shapiro, DM, Glossary of industrial Organisation Economics,

Competition Law policy and Policy Terms, Paris, OECD, 1991, 1996;

23

Cojocaru O, Consideraţii asupra Legii privind combaterea concurenţei neloiale, Dreptul

nr. 7-8/1991BIB

Gabriela Dragan, „Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism.

Politici comune ale UE”, , Editura ASE, 2005

Aurelia Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău, “Drept român şi comunitar al concurenţei”,

Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p.235 ;

E. Mihai, «Dreptul concurenţei. Drept comunitar şi drept românesc », ed. Mirton,

Timişoara, 2010




decembrie 2006

G. Abbamonte (2006): “Market Ecconomy Investor Principle: A Legal Analysis of an

Economic Problem”, European Competition Law Review nr. 4,

Ciprian Pilan; Constantin Secure, “Fondurile europene şi ajutorul de stat”, în

“Concurenţa. Studii şi cercetări privind protecţia concurenţei economice”, Buletinul

direcţiei de monitorizare teritorială, Consiliul Concurenţei – România, Anul III, Nr. 1-2

(5-6), septembrie 2009

Raportul comun al Consiliului Concurenţei şi Societăţii Academice

Române: Piaţa unică, piaţa naţională: politica de concurenţă în sectoare cheie,

2009;

Azema J., Le droit francais de la concurrence, edition 2e, Paris, 1986;

Cavinet G., Droit francais de la concurrence, Librairie Generale de Droit et

de Jurisprudence, E.J.A. 1994;

Chaput Y., La transparence: clair-obscur juridique d`un concept

economique, RJcom. 2005., nr. special;

Colliard Cl. A., Institutions des relations internationals, Paris, 1985;

De Carreau, Th. Flory, P. Juillard, Droit international économiques, Paris,

1990;

24

De Roux X., Voillemont D., Le droit de la concurrence et de la

distributions, 2 volume, Paris, 1986;

Druesne G., Droit de l` Union Europeeanne et politiques communautaires,

6e edition, PUF, Paris, 2001, p. 310

Frison-Roche M.A., Payet M.S., Droit de la concurrence, Dalloz, Paris,

2008;

Favret J. M.,Droit communautaire du marche interieur, Ed Gualino, 2001;

Flouzat D., Economie contemporaine, vol. I, Paris, 1981;

Gavalda, Parléani G., Droit des affaires de l`Union Européenne ; 2-e ed.,

Litec, 1998;

Malaurie-Vignal M., Droit de la concurrence et communautaire, 4 e

edition, Sirey, 2008;

Passa J., Contrefacon et concurrance deloyale, Litec, Paris, 2004;

Ripert G., Roblot R. (sub coordonarea lui M. Germain), Traite de droit

commercial, 18e edition, L.G.D.J., Paris, 2002;

Nicolas-Vuillerme L., Droit de la concurrence, Vuibert, 2008;

Vogel L., Droit de la concurrence, LawLex, Paris, 2010;

Brault D., La credibilite des institutions qui appliquent les regles de la

concurrence est aujour`hui bien etablie, RLC, ianuarie –martie 2007;

Bonnassies P., Les fondaments du droit communautaire de la concurrence:

la theorie de la concurrence-moyen, Etudes dediees a Alex Weill, Dalloz –

Litec, 1983;

Bellis J. F., Le régime de concentrations, în „Aspects récents du droit de la

concurrence”, Bruylant, Bruxelles, 2005 ;

Bihl L., Blaise J.B., Bonthoux J.P., Calais-Auloy J., Cas G., Dubois J.,

Ferrier D., Pedamon M., Pizzio J. P, Reich N., Serra Y., Stuyck J.,

Concurrence et consommation, Dalloz, Paris, 1994;

Waelbroeck D., La modernisation des règles de concurrence, în „Cahiers

de droit européen”, 2009;

Waelbroeck D., Le régime des pratiques restrictions de concurrence et le

25

Règlement (CE) no. 1/2003 relatif à l’application des articles 81 et 82 du Traite

CE, în „Aspects récents du droit de la concurrence”, Bruylant, Bruxelles, 2005;

Economic impact of Regulation in the field of liberal proffesions in

different member states. Regulation of professional services, edited by

Paterson, Fink, Ogus, Institute for Advance Studies, Vienna, 2003;

Rules applicabile to merger control, Europeean Commition, Competition

herdbooks, Brussels, 2010;

LEGISLAŢIE NAŢIONALǍ ŞI EUROPEANǍ

A. Legislaţie:

a) Legislaţie comunitară:

1. Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului

privind funcţionarea Uniunii Europene;

2. Versiune consolidată a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice;

3. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană

şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona, 13

decembrie 2007;

4. Versiune consolidată a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice;

5. Documente privind aderarea Republicii Bulgariei şi a României la Uniunea

Europeană;

6. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, text consolidat 2002;

7. Tratatul privind Uniunea Europeană;

8. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, text consolidat 1997;

9. Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice

între întreprinderi;

10. Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind

aplicarea art. 101 alin. 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate;

11. Regulamentul CE nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de

concurenţă prevăzute de art. 81 şi 82 din tratatul CE;

12. Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 cu privire la

dispoziţiile generale asupra Fondului de dezvoltare regională, Fondului social

european şi Fondului de coeziune;

13. Regulamentul nr. 2349/84 asupra acordurilor de licenţă de brevete;

14. Regulamentul 4087/88 asupra acordurilor de franciză;

15. Regulamentul nr. 556/89 asupra acordurilor de licenţă de know-how;

16. Regulamentul nr. 240/96 asupra acordurilor de licenţă complexă;

17. Regulamentul nr. 240/96 asupra acordurilor de licenţă complexă;

18. Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a

26

normelor de aplicare a art. 93 din tratatul CE:

19. Regulamentul (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE)

nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din

Tratatul CE;

20. Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei de modificare a Regulamentului

(CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al

Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;

21. Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului de aplicare a art. 92 şi 93 din

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene anumitor categorii de ajutoare de

stat orizontale;

22. Regulamentul Comisiei (CE) nr. 802/2004 de implementare a Regulamentului

Consiliului (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între

întreprinderi;

23. Regulamentul (CE) nr. 2659/2000 din 29 noiembrie 2000 privind aplicarea

articolului 81 alineatul 3 din tratat unor categorii de acorduri de cercetare şi

dezvoltare;

24. Regulamentul (CE) nr. 2658/2000 din 29 noiembrie 2000 de aplicare a

articolului 81 alineatul 3 din tratat categoriilor de acorduri de specializare;

25. Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009

privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea

ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene;

26. Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind

protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenţii din partea ţărilor

care nu sunt membre ale Comunităţii Europene;

27. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7

septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale;

28. Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 1978 privind evaluarea anumitor

acorduri de subcontractare in temeiul articolului 85 alineatul (1) din Tratatul

CEE;

29. Comunicarea Comisiei Europene cu privire la cooperarea între Comisie şi

jurisdicţiile naţionale pentru aplicarea art. 81 şi 82 din tratatul CE;

30. Comunicarea Comisiei Europene referitoare la o procedură simplificată de

tratament a anumitor operaţiuni de concentrare dată în aplicarea Regulamentului

CE nr. 139/2004 ;

31. Comunicarea Comisiei privind acordurile de mică importanţă care nu restrâng

semnificativ concurenţa în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) din tratatul

CE;

32. Comunicarea Comisiei privind examinarea de către Comisie a plângerilor

depuse în temeiul art. 81 şi 82 din Tratatul CE;

33. Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi şi reducerea cuantumului

amenzilor în cauzele referitoare la înţelegeri;

34. Comunicarea jurisdicţională consolidată a Comisiei în temeiul

Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor

economice între întreprinderi;

35. Comunicarea referitoare la cooperarea în cadrul reţelei de autorităţi din

domeniul concurenţei a Comisiei Europene;

27

36. Orientări privind aplicarea art. 81 alin. 3 din tratatul CE;

37. Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul art. 23 alin. 2 lit. a

din Regulamentul (CE) nr. 1 /2003;

38. Orientări privind evaluarea concentrărilor orizontale în temeiul

Regulamentului Consiliului privind controlul concentrărilor economice între

întreprinderi;

39. Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul

CE practicilor de excludere abuzivă a întreprinderilor dominante;

40. Liniile directoare privind aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE în cazul

acordurilor de cooperare orizontală

41. Comunicarea Comisiei Europene din 27.09.2005 privind modalităţile de

transmitere electronică a notificărilor ajutoarelor de stat, inclusiv adresele,

precum şi dispoziţiile necesare pentru asigurarea protecţiei informaţiilor

confidenţiale;

42. Comunicarea Comisiei C (2003) 4582 din 01.12.2003 privind secretul

profesional în deciziile din domeniul ajutorului de stat;

43. Comunicarea Comisiei din 09.04.2009 privind cooperarea dintre instanţele

naţionale şi Comisie în domeniul ajutorului de stat;

44. Comunicarea Comisiei din 22.05.2002 privind stabilirea regulilor aplicabile

pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal;

45. Comunicarea Comisiei din 15.11.2007 pentru o punere în aplicare eficientă a

deciziilor Comisiei de obligare a Statelor Membre să recupereze ajutorul de stat

ilegal şi incompatibil.

b) Legislaţie naţională

1. Constituţia României, republicată;

2. Codul civil;

3. Codul comercial;

4. Codul muncii (Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările

ulterioare);

5. Legea concurenţei, nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi

comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

7. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea;

8. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale

comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu

legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor;

9. Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările şi completările

ulterioare;

10. Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare;

11. Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, cu modificările şi

completările ulterioare etc.

12. Legislaţia din domeniul protecţie consumatorului etc.

13. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,

prevenirea şi sancţionarea corupţiei;

14. Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor

28

încadrate în muncă;

15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi

indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate;

16. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile

naţionale în domeniul ajutorului de stat, modificată şi aprobată prin Legea nr.

317/2007;

17. Ordonanţa nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor pe

piaţă;

18. Ordin nr. 519 din 15 octombrie 2010 pentru punerea în aplicare a

Regulamentului privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de

către Consiliul Concurenţei;

19. Ordin nr. 499 din 5 octombrie 2010 pentru punerea în aplicare a

Regulamentului privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la

încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi a

prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

20. Ordinul nr.136 din 17 martie 2010 privind punerea în aplicare a

Regulamentului pentru modificarea şi completarea Regulamentului de

organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei, pus în aplicare

prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 61/2004 privind punerea

în aplicare a regulamentelor şi instrucţiunilor Consiliului Concurenţei, elaborate

în baza Legii concurenţei nr.21/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

21. Ordin nr. 420 din 2 septembrie 2010 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile

prevăzute la art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/1996;

22. Ordin nr. 419 din 2 septembrie 2010 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile

prevăzute la art. 50 şi 501 din Legea concurenţei nr. 21/1996;

23. Ordin nr. 400 din 11 august 2010 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor date în aplicarea prevederilor art. 32 din Legea concurenţei nr.

21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la

calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice pentru punerea în

aplicare a Instrucţiunilor privind condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici

de clemenţă potrivit prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea concurenţei nr.

21/1996;

24. Ordin nr. 388 din 05.08.2010 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor

cu privire la definirea pieţei relevante;


privind restricţionările direct legate şi necesare punerii în aplicare a

concentrărilor economice;








29

privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată,

funcţionare deplină şi cifră de afaceri, elaborate în baza prevederilor Legii

concurenţei nr.21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

29. Ordin nr. 385 din 05.08.2010 pentru punerea în aplicare a Regulamentului

privind concentrările economice, elaborat în baza prevederilor Legii

concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

30. Ordinul nr. 385 din 5 august 2010 pentru punerea în aplicare a

Regulamentul privind concentrările economice.

31.Legea concurenţei nr. 21/1996 (MO Nr. 88/ 30.04.1996);

32. Regulamentul privind acordarea exceptării pe categorii de înţelegeri, decizii de

asociere ori practici concertate de la interdicţia prevăzută la art. 5 (1) din Legea

Concurenţei nr. 21/1996 (MO nr. 56 bis/3.04.2007);

33. Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea Concurenţei privind

practicile anticoncurenţiale (MO nr. 116 bis/9.06.1997);

34. Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999 (MO nr. 370/ 3.08.1999);

35. Raport anual, Consiliul Concurenţei, 2008, 2009, 2010

36. Regulamentul privind forma, conţinutul şi alte detalii ale notificării unui ajutor de stat

(MO nr. 125/24.03.2000);

37. Regulamentul privind pragul minim al ajutorului de stat care nu cade sub incidenţa

obligaţiei de notificare (MO nr. 125/24.03.2000);

38. Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice (MO nr. 63 bis/

14.04.1997, MO nr. 591 bis/9.08.2002);

39. Regulament privind aplicarea articolului 5 alin (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996

în cazul înţelegerilor verticale (M O nr. 591 bis/ 9.08.2002);

40. Instrucţiuni privind aplicarea articolului 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul

înţelegerilor verticale(M O nr. 591 bis/ 9.08.2002);

41. Regulament privind acordarea exceptării acordurilor de specializare de la interdicţia

prevăzută la articolul 5 alin (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996(M O nr. 591 bis/

9.08.2002)

42. Regulamentul privind acordarea exceptării acordurilor de cercetare-dezvoltare de la

interdicţia prevăzută la articolul 5 alin (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996(M O nr. 591

bis/ 9.08.2002);

30

43. Instrucţiuni privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul

acordurilor de cooperare pe orizontală.(M O nr. 591 bis/ 9.08.2002)

44. Regulament privind ajutorul de stat regional şi ajutorul pentru întreprinderile mici şi

mijlocii(MO nr.470/2 iulie 2002)

45. Regulament privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor în

dificultate(MO nr.470/2 iulie 2005)

46. Comunicarea Comisiei privind desfăşurarea Procedurii de tranzacţie în vederea

adoptării de decizii în temeiul articolelor 7 şi 23 din Regulamentul (CE) nr.1/2003 al

Consiliului în cazurile privind cartelurile;

47. Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului

(CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între

întreprinderi;

European Commission Annual Report on Competition Policy, 2002;

European Commission Annual Report on Competition Policy, 2009;

European Commission Ninth Survey on State Aid in the European Union, COM

(2001) 403(01) ;

European Commission Tableau de bord des aides d etat. Mise a jour de l automne

2002. Edition speciale relative aux pays candidats, Bruxelles, COM(2002) ;

First Council Regulation no 17 of 6 February 1962 implementing articles 85 and 86 of

the Treaty, (OJ C, 6.02.1962)

Council regulation no 2821/71 on application of article 85(3) [now 101(30] of the Treaty

to categories of agreements, decisions and concerted practices, (OJ L 285, 29.12.1971)

Council Regulation (EEC) no 4056/86 laying down detailed rules for the application of

Art.85 and 86 of the Treaty to maritime transport

Council Regulation (EEC) no 3975/87 laying down detailed rules for the application of

the rules on competition to undertakings in the air transport sector

Council Regulation (EEC) no 4064/89 of 21 december 1989 on the control of

concentrations between undertakings, (OJ L 395, 30.12.1989)

Directive 96/92/EC of the European Parliament and of the Council of 19 December 1996

concerning common rules for the internal market in electricity, ( OJ L 27, 30.01.1997)

31

Council Regulation (EEC) no 1310/97 of 30 June 1997 amending Regulation (EEC) No

4064/89 on the control of concentrations between undertakings, (OJ L 180, 09.07.1997)

Directive 96/92/EC of the European Parliament and of the Council of 15 December 1997

on common rules for the development of the internal mrket of Community postal services

and the improvement of quqlity of service, (OJ L 15, 21.01.1998)

Commission Directive 1999/64/Ec of 23 June amending Directive 90/388/EEC in order

to ensure that telecomunications networks and cable TV networks owned by a single

operator are separate legal entities, (OJ L 175, 10.07.1999)

Commission Regulation (EC) no 2658/2000 of 29 November 2000 on the application of

art.101(3) of the Treaty to categories of specialisation agreements, (OJ L 304,

05.12.2000)

Commission Regulation (EC) no 2659/2000 of 29 November 2000 on the application of

art.101(3) of the Treaty to categories of research and development agreements, (OJ L

304, 05.12.2000)

Regulation (EC) no 2887/2000 of the European parliament and the Council of 18

December 2000 on unbundled access to the local loop, (OJ L 336, 30.12.2000)

Commission Regulation (EC) no.68/2001 of 12 january 2001 on the application of

Articles 107 and 108 of the EC Treaty to training aid, (OJ L 10, 13.01.2001)


Articles 107 and 108 of the EC Treaty to de minimis aid, (OJ L 10, 13.01.2001)


Articles 107 and 108 of the EC Treaty to State aid to small and medium-sized entreprises,

(OJ L 10, 13.01.2001)

Council Regulation (EC) no 1/2003 on the implementation of the rules on competition

laid down in Articles 101 and 102 of the Treaty, (OJ CBrussels, 16.12.2002)

Commission regulation (EC) no 1400/2002 of 31 July 2002 on the aplication of

Art.101(3) of the treaty to categories of vertical agreements and concerted practices in the

motor vehicule sector, (OJ L 203, 01/08/2002 P.0030-0041)


Articles 107 and 108 of the EC Treaty to state Aid for employment, (OJ L 10,

13.12.2002)

Proposal for a Council Regulation on the control of concentrations between undertakings,

(OJ C 20, 28.01.2003)

32

Commission Regulation (EC) no 358/2003 of 27 february 2003 on the application of

Art.101(3) of the treaty to certain categories of agreement, decisions and concerted

practices in the insurance sector

***

Raport al Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009

SEC(2010)666, Bruxelles, 3.6.2010 COM(2010)282 final;

Comunicare a Comisiei – Modificarea cadrului temporar pentru măsurile de ajutor de stat

de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice,

adoptată la 25 februarie 2009.

Comunicare a Comisiei de modificare a cadrului temporar pentru măsurile de ajutor de

stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și

economice (JO C 261, 31.10.2009).

Comunicare a Comisiei de modificare a cadrului temporar pentru măsurile de ajutor de

stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și

economice (JO C 303, 15.12.2009)

Ordinul Consiliul Concurenţei Nr. 386 din 5 august 2010 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată,

funcţionare deplină şi cifră de afaceri

Directiva 2004/18/CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de

atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii;

Comunicarea Comisiei 2006/C 179/02 privind interpretarea reglementărilor

comunitare in cazul contractelor care nu intra sub incidenţa, totală sau parţială, a

Directivelor privind achiziţiile publice, publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene C179/2 din 1.08.2006;

DAF/COMP(2009)1/FINAL - Liniile directoare OECD privind evitarea trucăriii

licitaţiilor publice

Ghidul COCOF 07/0037/02 pentru determinarea corecţiilor financiare care trebuie

făcute asupra cheltuielii cofinanţate din fondurile structurale sau din fondul de

coeziune pentru neconformarea cu regulile achiziţiei publice;

Liniile Directoare Comunitare cu privire la ajutorul national regional pentru

perioada 2007-2013, (2006/C 54/08), Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. C

054/04.03.2006

Liniile Directoare Comunitare cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea si

restructurarea intreprinderilor in dificultate, Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene

nr. C 244/01.10.2004

Regulamentul Comisiei nr. 1628/2006 privind aplicarea Art. 87 si 88 din Tratat la

ajutorul national regional pentru investitii, Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene

nr. L 302/01.11.2006

33

Regulamentul Comisiei nr. 1998/2006 privind aplicarea Art. 87 si 88 din Tratat la

ajutorul de minimis Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 379/01.11.2006

European Commission 19980: Notice on the application of the state aid rules to

measures relating to direct business taxation, OJ C 384 of 10.12.1998.

Commission Guidelines on Regional Aid, OJ C 74 din 10.3.2008, pag. 3-8,

Communication from the Commission - Multisectoral framework on regional aid

for large investment projects, OJ C 70 din 19.03.2010;

Jurisprudenţă

Cauza nr. 6/64 Flaminio Costa v. ENEL, ECR (1964)

Cauzele 89/85, 104/85, 114/85, 114/85, 116/85, 117/85 la 129/85 – Wood pulp II, (1988)

ECR 5193.

Cauza 48/69, Imperial Chemical Industries Ltd. v. Comisia Europeana, (1972) ECR 619

Cauza T-6/64 Costa/Enel (1969) ECR;

Cauza T-6/64 Costa/Enel (1969) ECR

Cauza 14/68 Walt Wilhelm v. Bundeskartellamt (1969)

ECR

Case C-234/89 Delimitis v. Henninger Brau (1991)

ECR I-935

Case 127/73 BRT v. SABAM and NV Fonior (1974)

ECR 313

Case C-301/87 France v Commission (Boussac) [1990] ECR I-307).

Case 24/95 Land Rheinland Pfalz v Alcan Deutschland [1989] ECR 175 (Alcan II).

Institutul European din România – Studii de impact (PAIS II)

Case C-5/89 Commission v Germany [1990] ECR I-3437, Case C-24/95 Alcan

Deutschland [1997] ECR I-1591, Case 265/85 Van der Bergh en Jurgens BV [1987] ECR

1115, Case T-55/99 Confederacíon Española de Transporte Mercancías (CETM) v

Commission [2000] ECR II-0000;

Case C-5/89 Commission v Germany [1990] ECR I-3437, Case C-183/91 Commission v

Greece [1993] ECRI-3131.

34

Case 223/85 Rijn-Schelde-Berolme (RSV) Machinefabrieken en Scheepswerven NV v

Commission [1997] ECR 4618.

Case T-459/93 Siemens v Commission [ 1995] ECR II-1675, Case T-67/94 Ladbroke v

Commission [1998] ECR II-1.Institutul European din România – Studii de impact

(PAIS II);

Joined Cases 205/82 to 215/82 Deutsche Milchkontor v Germany [1983] ECR 2633

Case C-480/99 Spain v Commission (Magefesa I), judgment of the Court of 12 october

2009;

Case C-348/93 Commission v Italy [1995] ECR I-673, Case C-261/99 Commission v

France [2001] ECR I- 2537, Case C-499/99 Commission v Spain (Magefesa II),

judgment of 2 July 2002

Hotârârea Tribunalului de Primă Instanţă din 13 septembrie 1996 în cauzele conexate T-

244/93 şi T- 486/93, Textilwerke Deggendorf GmbH (denumit_ în continuare TWD)

versus Comisia;

Hotărârea Curţii Europene de Justi_ie din 15 mai 1997 în cauza C-355/95 TWD versus

Comisia. (http://eurlex. europa.eu/ro/index.htm)

Surse electronice

Site-uri si link-uri utile

www.googleboocks.ro

www.europa.eu

www.conciliulconcurenţei.ro

www.ier.ro

www.ec.europa.eu

www.osim.ro

www.antitrust.ro

www.library.nu

www.cdep.ro

http://ec.europa.eu/eu_law/state_aids/state_aids_ro.htm

http://www.antitrust.ro/ro/laws/state%20aid%20ro.pdf,

http://eur-

lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:EN:PDF,

(http://europa.eu.int/comm/competition/state_aid/scoreboard

http://europa.eu.int/comm/competition/state_aid/legislation/ app_by_member_states

http://eurlex/

http://www.googleboocks/

http://www.europa.eu/

http://www.conciliulconcurenţei.ro/

http://www.ier.ro/

http://www.ec.europa.eu/

http://www.osim.ro/

http://www.antitrust.ro/

http://www.library.nu/

http://www.cdep.ro/

http://www.antitrust.ro/ro/laws/state%20aid%20ro.pdf



http://europa.eu.int/comm/competition/state_aid/scoreboard

otel catalin concurenta loiala

Documents