osteoporoza horezu

7/30/2019 Osteoporoza Horezu

http://slidepdf.com/reader/full/osteoporoza-horezu 1/34

Osteoporoza

Dr. Diana P ĂUN

Institutul Na ţ ional de Endocrinologie “ C.I.Parhon ” Bucuresti



DEFINIŢIA OSTEOPOROZEI

Osteoporoza – boală scheletică sistemică caracterizată

prin masă osoasă scăzută, deteriorareamicroarhitectonicii ţesutului osos, creşterea

consecutivă a fragilităţii osoase şi exacerbarea

susceptibilităţii de a suferi fracturi. Consensus Development Conference, 1993



Definiţie (2)

Conferinţa de consens a NationalInstitute of Health (NIH) din octombrie

2003 a modificat definiţiaosteoporozei, punând un nou accentpe rezistenţa osoasă. – Osteoporoza este definită în acest context ca o

boală scheletală caracterizată prin rezistenţăosoasă redusă datorită pierderii masei osoase şicompromiterii calităţii osoase.



Frecvenţă:

Frecvenţa osteoporozei este în continuăcreştere, fapt explicat prin:

creşterea speranţei de viaţă şi deci anumărului de vârstnici, prin dezvoltarea posibilităţilor de a pune

diagnosticul

prin larga informare a populaţiei despreposibilitatea existenţei acestei probleme desănătate.



Importanţă:

Importanţa clinică aosteoporozei este datăde – prezenţa durerilor – de apariţia fracturilor -

cele mai importante fiindcele de coloană

vertebrală şi şold, fracturiinvalidante, care inducafectarea profundă acapacităţii de mobilizare,autoservire şi participare

socială a pacientului.



LOCALIZAREA FRACTURILOR DE FRAGILITATE

Corpvertebral

Şold

Antebraţ



Factori de risc pentruosteoporoză

Factori de riscnemodificabili

Factori de risc uşormodificabili

Vârsta

Sexul

Istoricul familial deosteoporoză sau

fractură Menopauză precoce sauchirurgicală

Deficienţa hormonilorsexuali

Aportul de calciu şi vit D

Greutatea

Activitatea fizică Fumatul

Utilizarea cronică de

glucocorticoizi.



EVALUAREA PACIENTULUI CUOSTEOPOROZĂ (1):

Se consideră necesarã o evaluare în vedereadiagnosticării osteoporozei la următoarele categoriide pacienţi:

la toate femeile peste 65 de ani; la persoane care au suferit fracturi la traumatisme

minore;

femei cu deficit de sexualizare sau la menopauză

care acumulează factori de risc pentru apariţiafracturilor;

la pacienţii cunoscuţi a suferi de boli care inducosteoporoză secundară



EVALUAREA PACIENTULUI CUOSTEOPOROZĂ (2):

Evaluarea trebuie să cuprindă: – un examen clinic complet efectuat de

medicul specialist, – evaluare a factorilor de risc pentruosteoporoză,

– teste de laborator,

– determinarea densităţii minerale osoaseprin examen DEXA

– aprecierea complianţei pacientului.



Factori de risc pentru fractură:

densitatea minerală osoasăscăzută

prezenţa fracturilor în

antecedente istoric de fracturi în familie vârsta înaintată deficitul ponderal talia înaltă fumatul medicamente sau boli care

induc osteoporozăsecundară.



DIAGNOSTICUL OSTEOPOROZEI:

Organizatia Mondiala a Sanatatii a stabilit odefinitie operationala a osteoporozei bazatape determinarea BMD, exprimata printr-unscor T, care reprezinta numarul de deviatiistandard sub media valorii obtinute laadultul tanar normal:

normal: +/- 1 DS

osteopenie: intre –1 si –2,5 DS osteoporoza: sub –2,5 DS.

osteoporoza severa: sub –2,5 DS inprezenta unei fracturi osteoporotice



Evaluarea homeostaziei osoase:

Recunoaşte următoarele nivele: analiza histomorfometrică a remodelării osoase

markerii biochimici ai turn-overului osos

determinarea masei şi densităţii osoase:- metode radiografice

- măsurare directă prin: Metode de absorbţie fotonică

Absorbţia duală cu raze X (DEXA) Tomografia computerizată cantitativă /QCT) Densitometria cu ultrasunete.



Markerii turnoverului osos:

Markerii formării osoase sunt reprezentaţi de : fosfataza alcalină serică propeptidul colagenului osteocalcinaMarkerii resorbţiei osoase includ: calciuria hidroxiprolina urinară

piridinolina deoxipiridinolina N-telopeptidele şi C-telopeptidele serice şi urinare betacrosslaps



Măsurarea directă a masei şidensităţii osoase

Metode de absorbţie fotonică (absorbţiometriamonofotonică şi bifotonică)

Absorbţia duală cu raze X (DEXA) – cea mai evoluatătehnică de măsurare a masei şi densităţii osoase, permite

măsurători la nivelul coloanei vertebrale (în incidenţă antero-posterioară şi laterală), femurului, antebraţului, scheletuluiintegral şi părţilor moi.

Tomografia computerizată cantitativă – permitemăsurarea conţinutului mineral la coloana vertebrală.

Densitometria cu ultrasunete – cea mai utilizată fiindmetoda atenuării benzii ultrasonice în calcaneu. Osteoporoza este definită în acest context de o valoare a

densităţii minerale osoase sau a conţinutului mineral osos maimare de 2,5 DS sub valoarea media a adultului tânăr iar dacăla această valoare se adaugă şi prezenţa uneia sau maimultor fracturi osteoporotice, osteoporoza este considerată



Tratamentul osteoporozei

Deoarece scopul oricărei intervenţiiterapeutice în osteoporoză este prevenireafracturilor, primul pas constă în corectarea

factorilor de risc modificabili, cum ar fifumatul, consumul excesiv de alcool, risculde cădere, stilul de viaţă sedentar,consumul zilnic inadecvat de calciu şivitamina D.

Urmează îndepărtarea eventualei cauzeicare duce la apariţia osteoporozei, respectiv

întreruperea medicamentelor sautratamentul bolilor ce induc secundar

osteoporozã.



Tratamentul curativ al osteoporozei

Scopuri:

cresterea sau cel putin stabilizarea masei

osoase asigurarea cantitatii si calitatii osoase

prevenirea fracturilor

terapia complicatiilor fracturilor (durere,deformare)

mentinerea unei stari fizice optime



TERAPIA CU CALCIU ŞI VITAMINA D ÎNOSTEOPOROZĂ:

Suplimentarea cu calciu reprezintă un adjuvantobligatoriu al tuturor intervenţiilor terapeutice dinosteoporoză.

Dozele de calciu recomandate: 1000mg/zi la adult

1500 mg/zi la femei în postmenopauză. Necesarul zilnic de vitamina D

La pacienţii cu vârste cuprinse între 51 şi 70 de anieste de 400 UI iar

La cei cu vârste de peste 70 de ani ajunge la 600 UI.



Tratament farmacologic înosteoporoză:

Necesar la următoarele categorii de pacienţi: - persoane cu scor T la examenul DEXA sub –

2,5 DS;- pacienţi cu osteopenie dar care asociazăfracturi de fragilitate;

- pacienţi cu osteopenie şi cumul de factori de

risc de fractură; - pacienţi cu osteopenie de cauzăglucocorticoidă şi scor T sub –1,5 DS.



Medicamentele folosite în prevenţiaşi tratamentul curativ al

osteoporozei

Se pot clasifica în două mari categorii: inhibitorii resorbţiei osoase

(antiresorbtivele)

stimulatorii formării osoase.



A,Inhibitorii resorbţiei osoase 1,Bifosfonaţii:

Efectul biologic major al bifosfonatilor este inhibitiaresorbtiei osoase osteoclastice.

Pentru o buna absorbtie si pentru diminuarea reactiiloradverse, administrarea bifosfonaţilor se face pe stomaculgol, cu o jumatate de ora inainte de masa, cu 200 ml apaplata, iar pacientul trebuie sa ramana in ortostatism sau

asezat cele 30 de minute. Efectele secundare se refera la simptome de ordin gastro-

intestinal, rar eroziuni, ulceratii esofagiene. Daca aparastfel de reactii administrarea trebuie intrerupta pana larezolvarea simptomatologiei, ulterior tratamentul putand fi

reluat.

Alendronatul – adm săptămânal Risedronatul – adm săptămânal sau lunarIbandronatul – adm lunar sau la 3 luniZoledronatul – adm anual



2,Terapia de substituţieestrogenică:

Se consideră că terapia hormonală demenopauză:

Ameliorează statusul mintal si starea psihica

Combate osteoporoza

Controlează simptomele de menopauză

Scade riscul cancerului colorectal

În sfârşit, prin examinările periodice ale femeilor aflate

sub terapie, îmbunătăţeşte nivelul educaţional-sanitar;se realizează astfel depistarea activă a unor afecţiuni şiintervenţia medicală promptă.



Terapia de substituţieestrogenică:

Indicaţiile terapiei hormonale trebuie să aibă în vedere în primul rând simptomele climacterice şiurogenitale.

Constituie indicaţii absolute ale terapiei de substiituţie: menopauza precoce, instalată natural înainteavârstei de 40 de ani

menopauza chirurgicală insuficienţa ovariană de cauză genetică/imunologică

Terapia hormonală poate fi instituită din şi raţiunimajore constituite de dorinţa pacientei cu sau fărăsimptome şi asigurarea calităţii vieţii, la care seasociază ideea de prevenţie a osteoporozei şi atulburărilor neuropsihice.



Terapia de substituţieestrogenică:

Terapia de substituţie a debutat în urmă cu 40 deani prin preparate medicamentoase orale (estrogeniconjugaţi equini).

Căi de administrare: oral, transdermal, implant,nazal, vaginal, uterin. Alegerea căii de administraredepinde de preferinţa pacientei, experienţamedicului şi indicaţii particulare.

Se recomandă doza minimă de estrogeni eficientă.

Tratamentul va avea o durată variabilă de luni sauani. După datele actuale se estimează durataterapiei până la 5 ani, în funcţie de obiectiveleterapeutice.

Orice reacţii apărute în cursul terapiei considerate afi consecinţa acesteia va duce la oprirea ei sauadaptarea faţă de noua situaţie.



3,Tibolonul

Este un analog steroid non-hormonal cu proprietatiestrogenice, progestative si androgene indicat intratamentul sindromului climacteric si pentru

preventia osteoporozei de postmenopauza.Tibolonul este primul membru al unei clase de

compusi denumita STEAR (Selective TissueEstrogenic Activity Regulator); compusii acesteiclase nu interactioneaza direct cu receptorii

estrogeni, progesteronici sau androgeni, ceea ce iideosebeste de clasa modulatorilor selectivi aiacestor receptori.



4,Modulatorii selectivi aireceptorilor estrogenici

Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM) sunt agentinehormonali care se leaga de receptorii estrogeni cu o afinitateechivalenta cu a estradiolului , dar avind efecte agoniste in uneletesuturi si efecte antagoniste in altele.

Raloxifenul este singurul SERM aprobat pentru preventia si

tratamentul osteoporozei de postmenopauza. Raloxifenul are efecte agoniste pe os si metabolismul

lipoproteinelor, antagoniste pe tesutul mamar si probabil neutre pemucoasa uterina.

Raloxifenul se administreaza in doza de 60 mg/zi pentrutratamentul osteoporozei constituite, precum si ca preventie a

pierderii osoase sexoidoprive la femei imediat dupa menopauza. Nu se poate utiliza la femei la care exista posibilitatea unei sarcini,

precum si in cazul antecedentelor de boala tromboembolica.



5,Calcitonina (1):

Este un hormon polipeptidic care inhibaresorbtia osoasa osteoclastica si areproprietati analgezice.

Toate calcitoninele poseda activitateantiosteoclastica, dar calcitonina de la pestiiteleosteeni (anghila, somon) este de 50-100de ori mai potenta decat cea de lamamifere.

Calcitonina previne pierderea de masaosoasa in coloana vertebrala, dar nu si inosul cortical.



Calcitonina (2):Reactii adverse: greata simptome vasculare rinite, epistaxis - la administrarea nazala Contraindicatii: hipersensibilitatea la calcitonina

Concluzii: Calcitonina nazala este eficace inpreventia fracturilor vertebrale la pacientele cuosteoporoza de postmenopauza si fracturi

vertebrale prevalente, dar ca tratament de a douaintentie;

Calcitonina nazala si parenterala estetratament de prima intentie pentru durerea asociatacu fracturile vertebrale acute.



B. Stimulatori ai formarii osoase: 1, Parathormonul:

Desi efectele catabolice ale PTH asupra osului suntbine cunoscute, se stie de asemenea de multa

vreme ca PTH-ul administrat in doze miciintermitent are efecte anabolice pe os.

Markerii turn-over-ului osos cresc rapid dupaadministrarea PTH (1-34), ating un varf dupa 6-

12 luni, revenind la valori bazale dupa 36 de luni. Administrare subcutană zilnică (pen).



2, Ranelatul de strontiu

Ranelatul de strontiu este un agent terapeuticcu un mecanism de actiune nou, stimuleaza

formarea osoasa si reduce rezorbtia osoasa,demonstrind eficacitate antifracturavertebrala dar si pe fractura de sold ( lapacientele cu risc crescut).

Administrare orala 1 plic dizolvat în apă searala culcare, zilnic.



Alţi stimulatori ai formării osoase:

• Hormonul de creştere

• Steroizii anabolizanţi



Recomandări:

Bifosfonaţii (alendronat, risedronat, ibandronat) sunt recomandaţi caopţiune terapeutică pentru prevenţia secundară a fracturilorosteoporotice de fragilitate:

la femei 75 de ani sau peste, fără să fie necesară o prealabilămăsurătoare DEXA

la femei între 65 şi 74 de ani în prezenţa osteoporozei confirmată prin

examen DEXA la femei în postmenopauză mai tinere de 65 de ani dacă au densitate

minerală osoasă foarte mică (scor T –3DS sau mai mult, stabilit prinexamen DEXA) sau dacă au osteoporoză confirmată plus un factor derisc adiţional independent de vârstă: – BMI sub 19 kg/mp

– Istoric familial de fractură de şold la mamă înaintea vârstei de 75 de ani – Menopauză prematură netratată – Boli asocite cu pierdere de masă osoasă: boli inflamatorii cronice

intestinale, boală celiacă, artrită reumatoidă, hipertiroidism) – Condiţii asociate cu imobilizare prelungită



Recomandări:

Raloxifenul, Tibolonul - recomandate ca oopţiune terapeutică alternativă la bifosfonaţila femei la care:

bifosfonaţii sunt contraindicaţi sunt incapabile de a se adapta

recomandărilor speciale de utilizare abifosfonaţilor

au avut un răspuns nesatisfăcător labifosfonaţi nu tolerează bifosfonaţii.



Recomandări:

Teriparatidul este recomandat ca opţiune terapeutică pentruprevenţia secundară a fracturilor osteoporotice de fragilitate lafemei de 65 de ani sau mai mult care au un răspunsnesatisfăcător la bifosfonaţi sau intoleranţă la bifosfonaţi şi:

au o valoare extrem de joasă a BMD (scor T de - DS sau maimic) sau au o valoare foarte joasă a BMD (cu scor T de –3 DS sau mai

mic) plus multiple fracturi (mai mult de două) plus unul saumai mulţi factori de risc de fractură adiţionali independenţi devârstă: – BMI sub 19 kg/mp – Istoric familial de fractură de şold la mamă înaintea vârstei de 75

de ani – Menopauză prematură netratată – Condiţii asociate cu imobilizare prelungită

http://www.photos.com/search/royaltyfree/87453139?q=eJxVj01qxDAMRu-idU6QE7S7gUI3pQjVVhKDYhlJoWRK714nzEzbpf7e9_QFXDNmCoaxbiIDeJDFv05ZaWZcORfC2Bs7jG9wWTR0NmrLDgM8i2weRlG0wvsAHVE8sNJ6bN_ATJYWDLb1JExj1hRqfhw007ylQJ0mtlLn3wy_dPTL9uHJSrvz_U-NWmW_h6gVrnF6nIhX7iaJpDs-9dlV-1DOQNYmjxdJulbtP2PJD-GkctjdqqqBsbAzfqplx6mwZBgBvn8AkGl21A%3D%3D&slot_number=239&item_total_count=13016&item_count=60



Monitorizare:

Pacientele trebuie urmărite în mod adecvat pentru a urmăriimportanţa complianţei terapeutice şi pentru a evaluarăspunsul. Minim, pacientele trebuie văzute la 3-6 luni de la începerea tratamentului şi apoi cel puţin o dată pe an.

Răspunsul la terapie poate fi monitorizat folosind analizamarkerilor biochimici sau prin măsurarea DMO şi poate fivaloros în evaluarea complianţei şi în comunicarea cupacientul.

Terapiile medicamentoase pentru osteoporoza imbunatatescde obicei masa osoasa, dar pot afecta in acelasi timp calitateaosoasa (fragilitatea) si arhitectura.

DMO este un marker imprevizibil al succesului terapeutic, dinmoment ce tratamentele medicamentoase pentru osteoporozaactioneaza in moduri diferite pentru imbunatatirea calitatii

os l i si ed ce ea isc l i de f act i

http://www.photos.com/search/royaltyfree/87453139?q=eJxVj01qxDAMRu-idU6QE7S7gUI3pQjVVhKDYhlJoWRK714nzEzbpf7e9_QFXDNmCoaxbiIDeJDFv05ZaWZcORfC2Bs7jG9wWTR0NmrLDgM8i2weRlG0wvsAHVE8sNJ6bN_ATJYWDLb1JExj1hRqfhw007ylQJ0mtlLn3wy_dPTL9uHJSrvz_U-NWmW_h6gVrnF6nIhX7iaJpDs-9dlV-1DOQNYmjxdJulbtP2PJD-GkctjdqqqBsbAzfqplx6mwZBgBvn8AkGl21A%3D%3D&slot_number=239&item_total_count=13016&item_count=60

osteoporoza horezu

Documents