ortodontie halitchi

95

Click here to load reader

Upload: georgescu-beatryce

Post on 19-Jan-2016

299 views

Category:

Documents


30 download

DESCRIPTION

orto

TRANSCRIPT

Page 1: Ortodontie Halitchi

SUPORT DE CURS ORTODONTIE

AN V MD

Sef lucr.Dr.L.G.HALITCHI

IASI,2011

Page 2: Ortodontie Halitchi

CURSUL I

Creşterea este un fenomen anatomic de modificare cantitativă normală,măsurabilă în unităţi de creştere/zi,an.Rezultat al diviziunii celulare sau produs indirect al activităţii biologice se caracterizează prin multiplicarea celulară şi determină dimensiunea şi greutatea organelor Dezvoltarea este un fenomen fiziologic şi comportamental care cuprinde Organogeneza care se desfăşoară în lunile 1-3 iu Morfogeneza care se desfăşoară între lunile 4-9iu şi de la naştere la

adolescenţă,caracterizată de creşterea şi perfecţionarea organelor şi aparatelor

Modelarea care continuă toată viaţa Înseamnă creşterea gradului de organizare şi sporirea complexităţii şi are la bază procesele de histodiferenţiere,morfodiferenţiere

Modelul de creştere se bazează pe aportul genetic şi interacţiunea cu mediul şi se configurează în funcţie de

Ratele de creştere Direcţiile de creştere Tendinţele evolutive Reflectă proporţionalitatea Predictibilitatea creşterii Variabilitatea normală

Scurtă trecere în revistă a perioadei embrionare 4 - 8 i.u.

Săptămâna 4 i.u. La începutul acestei săptămâni somitele organizează denivelări pe

suprafaţa embrionului. Se formează tubul neural, iar din ziua 24 i.u. devin distincte arcurile branhiale I şi II; datorită multiplicărilor rapide capul imprimă o primă încurbare embrionară, iar inima delimitează o proeminenţă ventrală.

Din ziua a 26-a i.u. devin vizibile în ansamblul capului cele trei perechi de arcuri branhiale, găurile otice (precursoarele urechii interne) şi placodele optice de natură ectodermală şi dispuse în zonele laterale ale capului (170). Membrele superioare se disting ca nişte mici umflături pe pereţii antero-laterali ai corpului, iar membrele inferioare încep să se delimiteze. La sfârşitul săptămânii 4 i.u. coada se atenuează.

Page 3: Ortodontie Halitchi

Săptămâna 5 i.u. Schimbările de formă ale corpului embrionar sunt minore în această

săptămână. La membrele superioare se diferenţiază cotul, mâna şi degetele primitive. S-a raportat că aceşti embrioni execută mişcări spontane ale trunchiului şi membrelor (170).

Creşterea capului depăşeşte ritmul celorlalte regiuni datorită dezvoltării rapide a creierului. Faţa vine aproape în contact cu proeminenţa cardiacă iar prin schimbarea centrului de greutate embrionar se delimitează în regiunea anterioară cele patru arcuri branhiale.

Săptămâna 6 i.u.

În jurul arcurilor branhiale şi a gurii primitive se organizează câteva denivelări care formează urechea externă şi ochiul; capul este mult mai mare şi înclinat spre proeminenţa cardiacă; membrele superioare prezintă diferenţieri regionale rapide; lungimea actuală 11 mm. S-a raportat că aceşti embrioni prezintă răspunsuri reflexe la atingere (170, 184). Săptămâna 7 i.u.

Membrele suferă modificări considerabile în această săptămână. Lungimea actuală este de 18 mm. Ochii sunt bine dezvoltaţi şi deschişi, iar urechile îşi continuă dezvoltarea într-o poziţie mai joasă din zona laterală a capului. În zona anterioară a abdomenului proemină ficatul, iar intestinele herniază ombilical. Săptămâna 8 i.u. Toate regiunile membrelor superioare sunt prezente şi distincte. Lungimea actuală este de 30 mm. Coada a dispărut.

Capul este disproporţionat de mare, cu caracteristici umane, ochii deschişi cu pleoape evidente, plexul vascular al scalpului aranjat caracteristic în bandă, urechea externă are forma finală, dar într-o poziţie mai joasă. Gâtul se precizează. Aspectul organelor genitale externe este relativ distinct, dar nu permite identificarea cu certitudine a sexului (fig.I.1).

Page 4: Ortodontie Halitchi

Derivatele din arcurile branhiale Fiecare arc conţine o arteră denumită arc aortic care se va transforma în

tipar arterial adult al capului şi gâtului; alimentează cu sânge arcurile şi apoi confluează în aorta dorsală.

Tabelul nr.I.1. Arcurile branhiale şi derivatele lor

ARC BRANHIAL

NERV MUŞCHI STRUCTURI OSOASE

LIGAMENTE

I (MANDIBU-LAR)

Trigemen V

Muşchi masticatori (temporal, maseter, pterigoidieni, digastric)

Ciocănel, nicovală, cartilajul Meckel şi Reichert

Ligamentul sfenomandibular

II (HIOIDIAN)

Facial VII

Muşchi ai mimicii (buccinator, orbiculari, frontal)

Scăriţa, apofiza stiloidă, osul hioid

Ligamentul stilohioidian

III

Glosofarin-gian IX

Stilofaringian Coarnele mari şi corpul osului hioid

IV, V Vag X Muşchii vălului palatin, cricotiroidieni, constrictorul superior faringian, muşchii laringelui şi esofagul)

Cartilajul tiroid, cricoid, aritenoidele şi cuneiforme

Fig. I.2. Derivatele cartilajelor din arcurile branhiale (după Moore, 1993)

Page 5: Ortodontie Halitchi

I.2.3. Dezvoltarea embrionară a feţei

Faţa primitivă începe să se contureze devreme, în săptămâna 4 i.u., în jurul stomodeumului care constituie gura primitivă. Dezvoltarea facială depinde de influenţa inductivă a centrilor de organizare prozencefalic şi rombencefalic. Cele 5 elemente primitive faciale, mugurii faciali, sunt grupaţi jurul stomodeumului:

♦ proeminenţa frontonazală, unică, mediană; ♦ proeminenţele maxilare pereche; ♦ proeminenţele mandibulare pereche.

Proeminenţele pereche sunt derivate din prima pereche de arcuri branhiale şi sunt produse de proliferarea celulelor crestei neurale care migrează în arcuri în săptămâna 4 i.u. şi devin sursa majoră de ţesut conjunctiv în componente orale şi faciale cum ar fi cartilajele, oasele şi ligamentele (229).

În cursul săptămânii 5-6 i.u. mugurii acoperiţi cu ectoderm se vor configura, telescopa şi fuziona. Această fuziune necesită asigurarea a 3 condiţii biologice:

- muguri de volum suficient pentru a se întâlni; - competenţa ectodermului de la suprafaţa acestor muguri pentru moarte

celulară programată şi acolare; - proprietăţi fizico-chimice ale

lichidului amniotic (temperatură, tensiune superficială, compoziţie moleculară care să asigure contactul fuzional al mugurilor şi moartea celulară normală). Proeminenţa frontonazală înconjură

porţiunea anterolaterală a lobului frontal cranian din care iau naştere veziculele optice precursoarele ochilor. Porţiunea frontală formează fruntea; partea nazală formează nasul (coama şi baza nasului).

Proeminenţele maxilare pereche formează marginile laterale şi superioare ale stomodeumului, iar proeminenţele mandibulare constituie lumita caudală a gurii primitive.

Fig.I.5. Imagine SEM a embrionului uman de 37 zile (Moore, 1990)

Page 6: Ortodontie Halitchi

Cele cinci proeminenţe faciale reprezintă centri activi de creştere mezenchimală cu activitate intensă în săptămânile 4-8 i.u.. La sfârşitul acestei perioade faţa dobândind un aspect uman incontestabil (fig.I.5).

Între săptămânile 7-10 i.u. mugurele nazal intern fuzionează cu muguri maxilari şi mugurii nazali externi prin dezintegrarea suprafeţelor lor epiteliale de contact şi mezodermizarea formaţiunilor subiacente. Această fuziune determină delimitarea maxilarului şi buzei superioare şi separarea cavităţilor nazale de stomodeum. Pe măsură ce fuziunea are loc din mugurii nazali se formează un segment intermaxilar din care iau naştere (fig.I.6):

1. filtrul buzei superioare; 2. porţiunea premaxilară a maxilarului superior şi gingia asociată; 3. palatul primar. Fig.I.6. Imagine SEM a regiunii nazale

dreapta la embrionul uman de 41 zile (Moore, 1993)

Părţile laterale ale buzei superioare, cea mai mare parte a osului maxilar

şi palatul secundar, se formează din fuziunea laterală a mugurilor maxilari cu cei mandibulari. Buzele primitive şi obrajii sunt invadaţi de mezenchimul celei de a doua perechi de arcuri branhiale din care se diferenţiază muşchii faciali.

Din mugurele nazal extern se formează părţile alare ale nasului şi septul nazal, iar baza şi coama nasului provin din mugurele nazal intern. Mugurii mandibulari formează obrajii şi bărbia, buza inferioară şi arcul mandibular, respectiv regiunile geniene inferioare. În plus, pe lângă aceste derivate de părţi moi, din mezenchimul mugurelui facial se formează oasele maxilare.

La sfârşitul săptămânii 4 i.u. apar placodele nazale iniţial convexe, care se dezvoltă în porţiunea antero-laterală a mugurelui frontonazal. Mai târziu ele

Page 7: Ortodontie Halitchi

devin nişte depresiuni aplatizate în care mezenchimul proliferează producând nişte ridicături în formă de potcoavă denumite proeminenţele nazale interne şi externe. Proliferarea mezenchimală determină creşterea volumetrică a mugurelui maxilar, care migrează intern şi deplasarea spre linia mediană internă a mugurilor nazali externi.

La sfârşitul săptămânii 5 i.u. se formează în jurul primei depresiuni branhiale 6 mici umflături auriculare din care derivă conductul auditiv extern.

Canalul lacrimonazal se dezvoltă dintr-o îngustare în formă de tulpină a ectodermului planşeului nazolacrimal care se înfundă în mezenchim; mai târziu prin degenerare celulară această coardă epitelială devine canalul lacrimo-nazal ce drenează în meatul inferior din peretele lateral al cavităţii nazale în perioada fetală (170).

În jurul săptămânii 4 i.u. în plafonul faringelui primitiv apare o ridicătură triunghiulară denumită mugure lingual median (tubercul impar). Curând, de o parte şi de alta a mugurelui median se dezvoltă doi muguri linguali, distali şi ovalari, rezultaţi din proliferarea mezenchimului din primul arc branhial; ei cresc rapid în volum şi migrează unul spre altul, depăşind tuberculul impar şi formând cele două treimi anterioare ale limbii. Treimea posterioară a limbii se formează din unirea copulei provenite din arcul doi branhial cu eminenţa hipobranhială provenită din arcurile trei şi patru. Linia de unire a părţilor anterioare şi posterioare ale limbii este o depresiune în V denumită sulcus terminal. Mezenchimul arcurilor branhiale formează ţesutul conjunctiv, vasele şi muşchii limbii, iar inervaţia este asigurată de nervul hipoglos. Papilele linguale apar în săptămâna 8 i.u.

În săptămâna 6-7 i.u. glandele salivare încep să se dezvolte ca nişte muguri solizi care cresc în mezenchimul subiacent; ţesutul conjunctiv al glandei derivă din creasta neurală, iar ţesutul parenchimatos secretor provine din proliferarea epiteliului oral.

Palatul se dezvoltă începând cu sfârşitul săptămânii 5 i.u. şi se definitivează în săptămâna 12 i.u. Palatul primar se dezvoltă din partea profundă a segmentului intermaxilar a mugurelui maxilar. Iniţial rezultă din fuziunea mugurelui nazal intern cu mugurele maxilar în dezvoltare şi reprezintă o mică parte din palatul dur adult situată anterior de gaura incisivă.

Palatul secundar este originea părţilor dure şi moi ale palatului adult posterior de gaura incisivă; începe să se formeze în săptămâna 6 i.u. când dinspre mugurii maxilari se extind două proiecţii mezenchimale în formă de jgheab denumite procese palatine laterale care se proectează infero-intern de

Page 8: Ortodontie Halitchi

fiecare parte a limbii. Pe măsură ce maxilarele se dezvoltă iar limba devine mai mică şi se deplasează posterior, procesele palatine laterale se alungesc şi urcă în poziţie orizontală deasupra limbii apropiindu-se între ele şi fuzionând pe linie mediană; fuzionează simultan cu septul nazal şi partea posterioară a palatului primar. Ridicarea în poziţie orizontală pare a fi cauzată de o forţă intrinsecă generată de hidratarea acidului hialuronic în celulele mezenchimale din lamele palatine (72). Fuziunea între septul nazal şi procesele palatine începe anterior în săptămâna 9 i.u. şi se completează spre posterior până în săptămâna 12 i.u. (fig.I.7).

Despicătura este expresia eşecului de fuzionare sau a procesului de mezodermizare între mugurii maxilari, nazal intern şi nazal externi în migrare.

Un copil se poate naşte cu despicătură labială, palatină, sau completă labio-maxilo-palatină.

Între săptămânile 4-8 i.u. buza superioară şi palatul se formează din migrarea şi conectarea mugurilor maxilari, nazali interni şi nazali externi. Mugurii nazali interni formează columela nazală, filtrum-ul buzei superioare, creasta alveolară premaxilară care poartă incisivii centrali şi laterali până la gaura retroincisivă prin care ies vasele şi nervii palatini anteriori. Mugurii nazali externi formează narinele, domul, şanţul nazal şi procesele alveolare maxilare care poartă dinţii laterali de la canini la molarii secunzi temporari: cei 2 muguri maxilari produc maxilarul posterior care fuzionează cu vomerul osos şi septul nazal respectiv cu premaxilarul, dinspre posterior spre anterior.

Faţa primitivă începe să se contureze devreme, în săptămâna 4 i.u., în jurul stomodeumului care constituie gura primitivă. Dezvoltarea facială depinde de influenţa inductivă a centrilor de organizare prozencefalic şi rombencefalic. Cele 5 elemente primitive faciale, mugurii faciali, sunt grupaţi jurul stomodeumului:

♦ proeminenţa frontonazală, unică, mediană; ♦ proeminenţele maxilare pereche; ♦ proeminenţele mandibulare pereche.

Proeminenţele pereche sunt derivate din prima pereche de arcuri branhiale şi sunt produse de proliferarea celulelor crestei neurale care migrează în arcuri în săptămâna 4 i.u. şi devin sursa majoră de ţesut conjunctiv în componente orale şi faciale cum ar fi cartilajele, oasele şi ligamentele (229).

În cursul săptămânii 5-6 i.u. mugurii acoperiţi cu ectoderm se vor configura, telescopa şi fuziona. Această fuziune necesită asigurarea a 3 condiţii biologice:

Page 9: Ortodontie Halitchi

- muguri de volum suficient pentru a se întâlni; - competenţa ectodermului de la suprafaţa acestor muguri pentru moarte

celulară programată şi acolare; - proprietăţi fizico-chimice ale lichidului amniotic (temperatură, tensiune

superficială, compoziţie moleculară care să asigure contactul fuzional al mugurilor şi moartea celulară normală). Proeminenţa frontonazală înconjură porţiunea anterolaterală a lobului

frontal cranian din care iau naştere veziculele optice precursoarele ochilor. Porţiunea frontală formează fruntea; partea nazală formează nasul (coama şi baza nasului).

Proeminenţele maxilare pereche formează marginile laterale şi superioare ale stomodeumului, iar proeminenţele mandibulare constituie lumita caudală a gurii primitive.

Cele cinci proeminenţe faciale reprezintă centri activi de creştere mezenchimală cu activitate intensă în săptămânile 4-8 i.u.. La sfârşitul acestei perioade faţa dobândind un aspect uman incontestabil (fig.I.5).

Între săptămânile 7-10 i.u. mugurele nazal intern fuzionează cu muguri maxilari şi mugurii nazali externi prin dezintegrarea suprafeţelor lor epiteliale de contact şi mezodermizarea formaţiunilor subiacente. Această fuziune determină delimitarea maxilarului şi buzei superioare şi separarea cavităţilor nazale de stomodeum. Pe măsură ce fuziunea are loc din mugurii nazali se formează un segment intermaxilar din care iau naştere (fig.I.6):

4. filtrul buzei superioare; 5. porţiunea premaxilară a maxilarului superior şi gingia asociată; 6. palatul primar. Părţile laterale ale buzei superioare, cea mai mare parte a osului maxilar

şi palatul secundar, se formează din fuziunea laterală a mugurilor maxilari cu cei mandibulari. Buzele primitive şi obrajii sunt invadaţi de mezenchimul celei de a doua perechi de arcuri branhiale din care se diferenţiază muşchii faciali.

Din mugurele nazal extern se formează părţile alare ale nasului şi septul nazal, iar baza şi coama nasului provin din mugurele nazal intern. Mugurii mandibulari formează obrajii şi bărbia, buza inferioară şi arcul mandibular, respectiv regiunile geniene inferioare. În plus, pe lângă aceste derivate de părţi moi, din mezenchimul mugurelui facial se formează oasele maxilare.

Palatul se dezvoltă începând cu sfârşitul săptămânii 5 i.u. şi se definitivează în săptămâna 12 i.u. Palatul primar se dezvoltă din partea profundă a segmentului intermaxilar a mugurelui maxilar. Iniţial rezultă din fuziunea

Page 10: Ortodontie Halitchi

mugurelui nazal intern cu mugurele maxilar în dezvoltare şi reprezintă o mică parte din palatul dur adult situată anterior de gaura incisivă.

Palatul secundar este originea părţilor dure şi moi ale palatului adult posterior de gaura incisivă; începe să se formeze în săptămâna 6 i.u. când dinspre mugurii maxilari se extind două proiecţii mezenchimale în formă de jgheab denumite procese palatine laterale care se proectează infero-intern de fiecare parte a limbii. Pe măsură ce maxilarele se dezvoltă iar limba devine mai mică şi se deplasează posterior, procesele palatine laterale se alungesc şi urcă în poziţie orizontală deasupra limbii apropiindu-se între ele şi fuzionând pe linie mediană; fuzionează simultan cu septul nazal şi partea posterioară a palatului primar. Ridicarea în poziţie orizontală pare a fi cauzată de o forţă intrinsecă generată de hidratarea acidului hialuronic în celulele mezenchimale din lamele palatine. Fuziunea între septul nazal şi procesele palatine începe anterior în săptămâna 9 i.u. şi se completează spre posterior până în săptămâna 12 i.u. (fig.I.7).

Page 11: Ortodontie Halitchi

CURSUL 2

o Schiţă cartilaginoasă a craniului care apare în saptamăna 8 i.u. o Osificarea endocondrală

Adaptarea morfogenetică care asigură producerea de os în acele regiuni ce implică nivele mari de compresiune: zone osoase asociate articulaţiilor mobile şi anumite segmente ale bazei de craniu. În timpul formării endocondrale de os ţesutul mezenchimal original devine mai întâi cartilaj. Cartilajul creşte nu numai prin apoziţie pe suprafaţa sa ci şi prin proliferarea de celule şi matrice intercelulară determinând expansiunea cartilajului prin creştere interstiţială. Ţesutul mezenchimal original devine mai întâi cartilaj. Celulele cartilaginoase se hipertrofiază, matricea se calcifică, celulele degenerează, iar ţesutul osteogenetic invadează cartilajul în dispariţie, care se dezintegrează şi îl înlocuieşte.

Cartilajul creşte nu numai prin opoziţie pe suprafaţa sa ci şi prin proliferarea de celule şi matrice intracelulară determinând expansiunea cartilajului prin creşterea interstiţială.

Mecanismul epifizar" de creştere osoasă (sau echivalentul său) nu exercită o influienţă directă de reglare asupra modificărilor de creştere care au loc în toate celelalte porţiuni ale osului în creştere. Mai degrabă este esenţial implicat în producerea locală de os în ariile particulare care deservesc plăcile cartilaginoase specializate. Creşterea în numeroase regiuni ale unui os întreg are loc într-o manieră strâns interrelaţională, deşi mecanismele de control şi coordonare sunt încă slab cunoscute până în prezentcartilajului prin creştere interstiţială.

Osificarea desmală

Transformarea ţesutului fibros în ţesut osos; celulele mezenchimale nediferenţiate ale ţesutului conjunctiv elaborează matricea osteoidă şi devin osteoblaste.

Matricea sau substanţa intercelulară se calcifică şi rezultă osul. Osificarea membranoasă este modalitatea predominantă de creştere la nivelul craniului chiar şi în elemente compuse encondral cum sunt sfenoidul şi

Page 12: Ortodontie Halitchi

mandibula. Această osificare răspunde de formarea a două tipuri de os: osul trabecular - se formează plecând de la ţesut conjunctiv care nu se

calcufică decât secundar. Paralel cu osificarea progresivă ţesutul conjunctiv se diferenţiază în 2 regiuni: una externă corticală şi una internă medulară, care devine sediul resorbţiei osoase.

osul lamelar - are nevoie de o reţea pentru a se forma. Este sediul fenomenelor de apoziţie şi resorbţie osoasă favorizată de factori de mediu (chiar factori ortodontici).

Dacă osul se formează în ţesutul conjunctiv membranos, celule nezenchimale nediferenţiate ale ţesutului conjunctiv elaborează matricea osteoidă şi devin osteoblaste. Matricea sau substanţa intercelulară se calcifică şi rezultă osul.

Ţesutul osos se depune pe periost, iar suturile şi membrana parodontală se formează integral intramembranos. Osificarea membranoasă este modalitatea predominantă de creştere la nivelul craniului chiar şi în elemente compuse endocondral cum sunt osul sfenoid sau maxilar MAXILARUL Pentru creşterea şi dezvoltarea complexului maxilar sunt responsabile mai multe mecanisme şi anume:

proliferarea ţesuturilor conectoare de sutură osificarea apoziţia la suprafaţă resorbţia translaţia

În luna 6i.u. Se formează maxilarul din unirea premaxilarului cu maxilarul propriu zis. Maxilarul devine un complex osos fixat la porţiunea anterioară a bazei craniului. Creşterea septului nazal determină pusee de creştere desmală transversale şi verticale Dezvoltarea verticală a maxilarului se datoreşte creşterilor de la nivelul suturilor nazo-fronto-maxilare sau joncţiunii craniului facial cu baza de craniu, acestea fiind oblice şi cu sensul de creştere descendent şi spre anterior. Dezvoltarea sagitală a maxilarului se realizează prin suturile pterigo-palato-maxilară zigomato-maxilară unde are loc o dezvoltare descendentă şi în afară şi prin sutura incisivo-canină

Page 13: Ortodontie Halitchi

Dezvoltarea transversală a maxilarului se realizează prin sutura medio-palatină. Maxilarul beneficiază de creştere prin apoziţie şi resorbţie-apoziţia tuberozitară

MANDIBULA După Bold, dezvoltarea postnatală a mandibulei are loc pe seama:

centrilor de creştere persistenţi pînă la anumite vîrste fenomenelor de apoziţie şi resorbţie osoasă

Dezvoltarea mandibulei începe cu o condensare mezenchimală în afara cartilajului lui Meckel în săptămîna 6 i.u.Pe măsură ce osul mandibular se dezvoltă cartilajul se dezintegrează şi dispare ,dar rămîn active extremităţile din care derivă ciocanul şi nicovala urechii medii.În luna 4 i.u. Apar 3 cartilaje secundare de creştere,independente

-apofiza coronoidă -unghiul goniac -condilul

Mandibula la naştere se prezintă sub forma a două hemimandibule scurte cu eminenţa articulară abia schiţată, simfiza mentonieră fiind o linie subţire de fibrocartilagiu care se osifică între lunile a 4-a şi a XII-a post natale (când cartilagiul superficial este înlocuit cu os), creşterea este asigurată doar în primul an de viaţă. După această vârstă creşterea transversală a mandibulei este asigurată prin resorbţie pe faţa internă şi apoziţie pe faţa externă a ramurii mandibulei (Enlow). Prin direcţia de creştere imprimată cartilajul influienţează:

proporţia între ramura verticală şi cea orizontală (Graber arată prin studiile cefalometrice că de-a lungul vieţii se păstrează o relaţie constantă între cele două părţi cu excepţia copilăriei);

cantitatea de creştere în partea posterioară a ramurii verticale; cantitatea de os alveolar necesară să umple spaţiul inter-maxilar;

Ramul orizontal se dezvoltă prin creştere condiliană,apoziţie şi resorbţie sub presiunrea limbii, cu reducerea unghiului goniac şi crearea spaţiului de erupţie pentru molari Ramul ascendent creşte în înălţime prin translaţie în jos şi înainte Creşterea transversală a mandibulei se face după principiul un “V” în expansiune

Page 14: Ortodontie Halitchi

Moss vorbeşte despre mandibulă ca despre un grup de unităţi microscheletice şi afirmă că procesul coronoidian este o astfel de piesă sub influienţa muşchiului temporal Odată cu dezvoltarea, mandibula face şi o rotaţie anterioară situînd osul bazal în raport cu arcul bazal maxilar În ansamblu mandibula creşte:

înainte şi în jos sub influenţa cartilajului condilian hialin în înălţime prin procesele alveolare datorită activităţii ligamentelor

dento-alveolare se lărgeşte prin rezorbţie şi apoziţie osoasă datorită jocului forţelor

musculare antagoniste. Odată cu dezvoltarea, mandibula face şi o rotaţie anterioară situând osul bazal în raport normal cu arcul bazal maxilar. TEORII PRIVIND CREŞTEREA

Teoria controlului genetic. Asemănările familiale aduc în discuţie implicarea factorului genetic în dezvoltarea dentofacială. Cefalometria tinde să studieze cantitativ efectele influenţelor genetice asupra scheletului osos. Hunter şi colab. au prezentat o accelerare "secular trend" în dimensiunile craniofaciale ale adultului care nu poate fi explicată doar prin premise genetice

Teoria creşterii prin cartilaj Scott consideră ca centre principale de creştere:

septul nazal sincondrozele bazei craniului cartilajul condilian apofiza coronoidă

METODE DE EVALUARE A CREŞTERII

Colorarea vitală O serie de substanţe injectabile lasă straturi modificate în os alternând cu

os normal; colorarea ci alizarină roşie S şi tetraciclină inhibă creşterea normală la animale experimentale, ceea ce face nepotrivite pentru studiul ratelor de creştere, dar tiparul de creştere este intens revelat de această tehnică; se evidenţiază felul în care se depune os, situsurile de creştere, direcţia de creştere şi relativa durată în diferite situsuri; nu permite însă evidenţierea resorbţiei osoase.

Page 15: Ortodontie Halitchi

Radioizotopii anumitor elemente sau compuşi sunt adesea utilizaţi ca markeri in vivo pentru studierea creşterii osoase. materialul se injectează, după un timp se localizează osul în creştere şi se examinează cu contorul Geiger sau tehnici autoradiografice. Secţiuni osoase se plasează pe emulsie fotografică sare se expune la emisie de substanţă radioactivă. Sărurile folosite obişnuit pentru această tehnică sunt de Ca şi P şi în plus proteine cum este tritiat prolină. O altă metodă relativ populară este microradiografia care studiază matricea osoasă anorganică şi densitatea sa

Bose (citat de De Coster) caracterizează creșterea printr-o serie continuă de

impulsuri sau turgescențe ale celulelor –„pulsații” ce nu mai revin la zero

datorită reacțiilor fizico-chimice intracelulare. La aceasta trebuie adăugat și

fenomenul multiplicării celulare, al transformării, perfecționării vieții

intrauterine, cât și postnatal operează ritmuri diferite de creștere în diferite

perioade și zone ale organismului, dar ritmul general de creștere se încetinește

Page 16: Ortodontie Halitchi

pe măsură ce ființa se apropie de de talia adultă. Pentru a ilustra această tendinţă

au fost formulate multiple exemplificări. Iată câteva dintre ele: ‐ După Graber, creşterea în înălţime în perioada prenatală este de circa 5

000 de ori, iar în cea postnatală de numai 3,5 ori. ‐ Creşterea în greutate de la celula-ou la naştere este de 6,5 miliarde ori, iar

în cea postnatală de numai 3,5 ori.

Millo Hellman împarte fenomenele creşterii postnatale în: a) Creşterea de volum, fenomen ce se produce în perioada de formare a

individului. b) Fenomene de adaptare si ajustare. Sunt fenomene individuale ce au loc

sub influenţa factorilor din mediul înconjurător. Se produc în mod obişnuit.

c) Fenomene de compensaţie, care se produc fie sub influenţa unor factori de mediu extern (prin natura sau intensitatea lor), sau a unor factori de mediu intern. Atunci când aceşti factori au o influenţă dominantă asupra unor părţi, alte părţi ale aceluiaşi sistem sau aparat se pot modifica pentru a restabili echilibrul. Aceste fenomene se pot produce în tot cursul vieţii. După Maronneaud, adaptarea morfofuncţională rezultă din acţiunea concomitentă a unor factori biologici iniţiali ce răspund la legile genetice (forţei genetice) şi a unor factori biologici secundari ce-şi exercită acţiunea în cursul creşterii.

La nivelul extremităţii cefalice (De Coster) se găsesc două traiectorii de creştere: a) cea a craniului şi b) cea a feţei, precum şi două potenţiale de

dezvoltare: a) potențialul ereditar și b) cel ce ține de solicitările funcționale.

Page 17: Ortodontie Halitchi

Harris distinge următoarele patru varietăți principale de creștere a diferitelor

părți ale corpului: tipul general scheletic, tipul neural, tipul limfatic, tipul

genetic, pe care le raportează la organele cu aceeași denumire.

Creșterea cutiei craniene este de tip neural. Creșterea feței este de tip scheletic

general, la care se adaugă tipul de creștere dentar (care este un tip cu totul

particular) și tipul neural datorită raporturilor dintre baza craniului și față.

Aceste tipuri de creștere se adaptează între ele și își reglează reciproc ritmul.

Page 18: Ortodontie Halitchi

Pentru a înțelege creșterea în orice zonă a corpului este necesară cunoașterea:

‐ situsului sau a localizării creșterii

‐ tipului de creștere

‐ factorilor de control ai tipului de creștere

Creșterea osului este rezultatul combinării a două procese: apoziția și

resorbția, care sunt determinate de câmpurile de creștere din țesuturile moi de

la nivelul osului. Deoarece aceste câmpuri cresc și funcționează distinct în

diferitele zone ale osului, acesta va suferi o remodelare (schimbarea formei)

Page 19: Ortodontie Halitchi

atunci când volumul apoziției este mai mare decât resorbția, iar creșterea osului

va necesita deplasarea sa (reașezarea) în raport cu deplasările celorlalte oase.

Mecanismele de creștere osoasă

1. Apoziția și resorbția osoasă

Apoziția apare la nivelul suprafeței orientate pe direcția de creștere, în timp ce

resorbția apare pe partea opusă acesteia. Rezultă un proces numit dirijare

corticală, adică o deplasare graduală a ariilor de creștere ale osului.

Page 20: Ortodontie Halitchi

Morfologia complexă a oaselor faciale face imposibilă creșterea lor uniformă,

necesitând o creștere diferențială și anume: unele suprafețe cresc mai repede,

iar la nivelul unor suprafețe externe apare resorbția.

Principiul în ”V” al lui Enlow este un concept important asupra creşterii oaselor masivului facial şi cuprinde dezvoltarea numeroaselor oase cranio+faciale cu forma în ”V”. Deoarece există o importantă resorbţie pe feţele externe ale

braţelor „V”-ului şi apoziție pe fețele interne, „V”-ul se deplasează în direcția

deschiderii. Rezultă o creștere globală a structurilor „V”-ului și o deplasare a

ansamblului în direcția deschiderii, cu relocația osului.

Page 21: Ortodontie Halitchi

2. Câmpurile de creștere

Toate suprafețele interne și externe ale fiecărui os sunt acoperite cu un tip

neregulat de „câmpuri de creștere’’ incluse în diferite ţesuturi moi osteogenetice

(membrane sau cartilaje) pe baza cărora are loc creşterea osului. Orice os are

Page 22: Ortodontie Halitchi

însă atât câmpuri de resorbţie cât şi câmpuri de apoziție de-a lungul întregii

corticale.

3. Mișcările de creștere

În cursul creșterii osoaselor cranio-faciale se întâlnesc două tipuri de mișcări:

‐ dirijarea corticală – este o mișcare a unei porțiuni de os în creștere

(redistribuire sau mobilizare), prin acțiunea remodelantă a țesuturilor

osteogenice, sau este combinația între apoziție și absorbție, rezultată prin

mișcările de creștere la nivelul suprafețelor de depozitare. Dirijarea apare

Page 23: Ortodontie Halitchi

odată cu remodelarea și este produsă prin apoziție de os nou de o parte a

corticalei și resorbție de partea opusă.

‐ deplasarea osoasă – este mișcarea în întregime a osului. Deoarece osul

este deplasat prin articulațiile sale cu alte oase, remodelarea va menține

relațiile dintre acestea. Întregul proces este numit deplasare primară și

constă în deplasare asociată cu creșterea osului. Deplasarea secundară

este mișcarea osului în legătură cu creșterea altor oase.

Page 24: Ortodontie Halitchi

Dirijarea corticală și deplasarea sunt complementare și au loc în același timp, în

același sens sau în sensuri opuse, făcând dificil studiul celor două fenomene în

timpul analizelor cefalometrice. Dezvoltarea osoasă cranio-facială

1. Dezvoltarea bolții craniene

Bolta craniană are rolul de a asigura protecția creierului, iar creșterea este

determinată de creșterea dimensională a acestuia.

Creșterea oaselor boții craniene se bazează pe un sistem de suturi și

suprafețe relativ mici de depozite, pe ambele fețe (endo și exo) craniene.

Page 25: Ortodontie Halitchi

Creșterea se produce ca răspuns la expansiunea substanței cerebrale și este

favorizată de capacitatea de extindere a acestui sistem de suturi.

Oasele bolții sunt legate unele de altele prin suturi, iar oasele complexului

cranio-facial sunt unite între ele și cu oasele bolții printr-un sistem de suturi,

la nivelul cărora se găsesc centrii de creștere și remodelare osoasă.

2. Baza craniului

Baza craniului și bolta craniană sunt adaptate pentru postura superioară a

craniului si dezvoltarea emisferelor cerebrale. Apare flexia bazei craniului, foramen magnum este chiar deasupra măduvei spinării si apare alinierea anterioară a orbitelor si a fetei datorită pozitiei bipede a omului. Baza craniului articulează craniului cu coloana vertebrală, regiunea si regiunea maxilară. A reprezintă o zonă de adaptare sau de tampon între creier, fată si regiunea faringelui ale căror procese de crestere sunt diferite. Cresterea bazei craniului este rezultatul echilibrului complex între cresterea suturală, alungirea la nivelul sicondrozelor, dirijarea corticală si remodelarea. Această combinatie produce: ‐ cresterea diferentiată a bazei craniului si a boltii;

Page 26: Ortodontie Halitchi

‐ expansiunea limitată în diferite fose endocraniene; ‐ mentinerea spatiilor pentru trecerea vaselor si a nervilor; ‐ alungirea bazei craniului, produsă de cresterea la nivelul sicondrozelor si

de cresterea corticală . Procesul de dirijare corticală la nivelul bazei craniului produce miscări regionale variabile de crestere pe o directie exocraniană., în general prin resorbtie în suprafată, la nivelul centrilor endocranieni, proportională cu apozitia la nivelul suprafetelor externe si are un efect direct asupra amplasării mandibulei ai a fetei. Fosele craniene au rate reduse de remodelare în raport cu cresterea creierului.

Sicondrozele craniene cresc diferit, iar fosele continuă să crească în lungime o perioadă mare de timp. Baza craniului dispune de putine mecanisme de crestere compensatorii comparativ cu viscerocraniul, fiind considerată cea mai stabilă portiune a scheletului cranio- facial si cea mai putin afectată de influentele exterioare, ar fi modificarea functiilor neuro-musculare sau

cum

atamentele ortodontice.

clude globii oculari si contribuie la rezonanta vocii datorită sinusului maxilar.

tr

3. Complexul nazo-maxilar

Regiunea nazo-maxilară are un important rol în masticatie, ca suport pentru dinti si muschi , contine o parte semnificativă a căilor aeriene, gazduieste terminatiile nervilor olfactivi, in

Page 27: Ortodontie Halitchi

Suturile constituie mecanismul de crestere al complexului nazo-maxilar cărora li se adaugă septul nazal, suprafetele periostale si procesele alveolare. Întregul complex nazo-maxilar este reunit si fixat la boltă si baza craniană prin el mai complicat sistem de suturi, un mecanism primar pentru cresterea si adaptarea regional

c

ă. Se accentuează rolul septului nazal în cresterea etajului mijlociu al fetei. Toate suprafetele endostale si periostale de crestere actionează independent si în armonie una cu alta. Remodelarea cresterii suprafetelor este foarte activă, rezultând o crestere si o remodelare regională accentuată, care acompaniază si se adaptează la cresterile care au loc la nivelul suturilor, sicondrozelor, condilului, etc. Cresterea verticală a masivului facial este determinată de activitatea intensă a suturilor nazo-fronto-maxilare în zona frontală, de sistemul cranio-facial si zigomato-maxilar pentru zona laterală (premolari, molari). La această dezvoltare participă si osul vomer, care în cursul dezvoltării sale econdrale determină puternice tractiuni pe sutura medio-palatină, favorizând lărgirea boltii palatine.

Page 28: Ortodontie Halitchi

Cresterea transversală a complexului nazo- maxilar se realizează prin activitatea sistemului sutural medio-sagital premaxilar, dar si prin procesul de apozitie-resorbtie osoasă si sub actiunea fortelor de presiune transmise asupra

medio-palatinală, produc tesut osos la

latorii de crestere la nivelul suturii medio-palatine, determinănd lărgirea boltii.

ncisivo-canină s�i palatină transversă (palato-

rocesul alveolar, astfel se crează spatiu pentru eruptia succesivă a molarilor.

dintilor laterali în timpul masticatiei. Lărgirea masivului facial este o caracteristică umană si însoteste o lărgire a calotei craniene si a bazei craniului. Sutura intermaxilară si cea internazală, continuată la nivelul boltii cu sutura nivelul marginilor, lărgind complexul. Fortele transmise prin dinti produc tractiuni stimu

Cresterea sagitală a complexului nazio-maxilar este realizată de sistemele perimaxilare si de suturile imaxilară) din bolta palatină. Baza apicală a proceselor alveolare se dezvoltă sagital prin activitatea suturilor palato-maxilară, pterigo-palatină si zigomatico-maxilară. Se alungeste si p

Page 29: Ortodontie Halitchi

Sutura incisivo-canină contribuie la dezvoltarea sagitală a zonei frontale alveolare, care se obliterează în 1/3 externă la 1,5 – 2 ani, odată cu aparitia caninului temporar, în 1/3 medie la 7-8 ani, după aparitia incisivilor superiori si în 1/3 internă la maturitate. Datorită cresterii adaptative si compensatorii a procesului alveolar, prevederea cresterii scheletului nu poate preciza viitoarea relatie ocluzală cu scheletul cranio-facial. Lătimea bimaxilară în regiunea primului molar este corelată cu cresterea verticală a maxilarului si cresterea la nivelul suturii medio-palatine. Arcul dentar maxilar se deplasează în ultima perioadă a adolescentei spre înainte cu 5 mm în regiunea molară si cu 2,5 mm în regiunea incisivă. Înghesuirile din zona frontală par a se datora tuturor dintilor si scurtării segmentului anterior, ca rezultat al convergentei anterioare a arcului dentar, dintii orientându-se spre înăuntru pe baza osoasă care se îngustează.

Formarea proceselor alveolare începe din luna a 4-a de viată intrauterină. Important cresterii verticale a proceselor alveolare depinde de spatiul vertical care separă baza maxilară de baza mandibulară. Acest spatiu este determinat în mod esential de morfologia mandibulei si de pozitia sa, legată la rândul ei de factori musculari si viscerali (pozitia si volumul limbii, etc.). Arcadele dentare si osul alveolar pot fi considerate ca o articulatie adaptativă la variatiile rapoartelor maxilo-mandibulare. Astfel, cresterea alveolară maxilară se desfăsoară datorită a trei procese: - deplasarea în masă a arcadei maxilare spre inferior, prin activitate suturală; - deplasare verticală spre superior prin eruptie sau egresiune, însottită de o reconstruire echivalentă a osului alveolar; - o miscare verticală de „migrare verticală” spre superior, care reprezintă o miscare continuă a dintelui si a alveolei sale; această migrare verticală este însotită cel mai frecvent de o migrare mezială. Cresterea verticală la nivelul zonei molarilor maxilari si a incisivilor mandibulari este mult mai importantă decât cea de la nivelul celorlalte.

Page 30: Ortodontie Halitchi

CREŞTEREA ALVEOLARĂ

Arcada alveolară mandibulară

este reprezentată de o masă osoasă

trapezoidală, în formă de U, turtită anterior şi larg deschisă posterior, ancorată şi suprapusă pe baza scheletală mandibulară deasupra liniilor oblice interne şi externe.

În plan sagital dezvoltarea

arcadelor alveolare mandibulare se face prin resorbţie în zona retro-alveolară şi apoziţie pe marginea posterioară şi externă a bazei mandibulei cu alungirea arcadei. În plan transversal dezvoltarea se face prin sutura mentonieră activă până la 6 ani, rolul principal în lărgirea

Page 31: Ortodontie Halitchi

arcadei revenindu-i mandibulei. Acţiunea osteogenică de la nivelul ligamentelor dento-alveolare determină dezvoltarea verticală a arcadelor verticale mandibulare. Dinţii în erupţia lor stabilesc contacte funcţionale în măsura în care şi procesele alveolare î-şi structurează trabeculele osoase sub impulsul şi în direcţia forţelor de presiune sau tracţiune exercitate pe suprafeţele osoase de funda musculară labio-genio-faringo-linguală.

Arcada alveolară maxilară, numită şi proces alveolar sau apofiză alveolară a maxilarului superior, este o formaţiune osoasă, armată cu secţiune trapezoidală, care găzduieşte rădăcinile dentare. Dezvoltarea arcadei maxilare în sagital şi transversal se face prin suturile incisivo-canină, palato-transversă şi medio-palatină. O dezvoltare în deficit a acestor suturi determină retroalveolia superioară asociată adesea cu ocluzia inversă frontală; o dezvoltare în exces determină în plan sagital proalveolia superioară.

În plan vertical, arcada alveolară maxilară se dezvoltă prin intermediul ligamentelor alveolo-dentare, care reprezintă centrul osteogenic desmal.

Literatura de specialitate citează numeroşi factori care influenţează negativ dezvoltarea arcadelor alveolare. Astfel rahitismul determină modificări de dezvoltare pe verticală asociindu-se în zona frontală cu inocluzia verticală, prin infraalveolodenţie superioară. În unele sindroame genetice unde predomină dezvoltarea verticală a arcadei superioare apare o supraalveolodenţie laterală asociată cu inocluzie verticală frontală. Anodonţia parţială însoţită de lipsa ligamentelor alveolo-dentare determină o semnificativă reducere a înălţimii arcadelor alveolare. Activitatea osteogenică a periostului condiţionează grosimea arcadelor alveolare asociind hiperostoza alveolară sindromului de ocluzie adâncă acoperită şi hipertrofia alveolară sindromului de ocluzie adâncă în

Arcada alveolară mandibulară este reprezentată de o masă osoasă trapezoidală, în formă de U, turtită anterior şi larg deschisă posterior, ancorată şi suprapusă pe baza scheletală mandibulară deasupra liniilor oblice interne şi externe.

În plan sagital dezvoltarea arcadelor alveolare mandibulare se face prin resorbţie în zona retro-alveolară şi apoziţie pe marginea posterioară şi externă a bazei mandibulei cu alungirea arcadei. În plan transversal dezvoltarea se face prin sutura mentonieră activă până la 6 ani, rolul

Page 32: Ortodontie Halitchi

principal în lărgirea arcadei revenindu-i mandibulei. Acţiunea osteogenică de la nivelul ligamentelor dento-alveolare determină dezvoltarea verticală a arcadelor verticale mandibulare. Dinţii în erupţia lor stabilesc contacte funcţionale în măsura în care şi procesele alveolare î-şi structurează trabeculele osoase sub impulsul şi în direcţia forţelor de presiune sau tracţiune exercitate pe suprafeţele osoase de funda musculară labio-genio-faringo-linguală.

RITMUL DE CREŞTERE Nivelul creşterii este foarte ridicat de la naştere până la 6 luni. El diminuă substanţial în cursul micii copilării (6 luni - 2 ani). În cursul copilăriei, de la doi ani la pubertate (10-11 ani pentru fete şi 12-13 ani pentru băieţi), panta curbei este foarte lentă. Apoi, nivelul curbei creşte considerabil până la vârful de creştere pubertal (12 ani la fete, 14 ani la băieţi); diminuă progresiv până se anulează spre 15-16 ani la fete şi 18 ani la băieţi. Această ultimă perioadă de creştere corespunde cu apariţia caracterelor sexuale secundare, cu creşterea în lungime şi maturaţia musculară. După încetarea acestui fenomen, creşterea este terminată, debutând perioada de adult. DEZVOLTAREA OCLUZIEI

Urmărind relaţia intermaxilară in utero, etapele parcurse sunt de retrognaţie mandibulară iniţială, urmată de prognaţie mandibulară, pentru ca înainte de naştere să predomine ritmul de creştere a maxilarului impunând o a doua etapă de retrognaţie mandibulară. Această relaţie intermaxilară este adaptată la naştere funcţiei de bază, actul suptului care reglează relaţia centrică, compensează relaţiile sagitale intermaxilare şi permite prima mezializare mandibulară.

La nou născut arcada maxilară edentată depăşeşte în toate sensurile arcada mandibulară. După Schwartz există două tipare:

primul tipar prezintă un decalaj sagital de 3-4 mm. al doilea tipar în capac de cutie în care platoul alveolar maxilar acoperă

platoul mandibular

În perioada 3-6 ani au loc importante reglări ale relaţiilor intermaxilare şi ocluzale în plan sagital şi vertical. Ele se manifestă prin reducerea spaţiului

Page 33: Ortodontie Halitchi

de inocluzie sagitală şi a gradului de supraacoperire; prin fenomenul atriţiei dentare are loc reducerea volumetrică naturală a dintelui, care permite a doua mezializare a mandibulei şi schimbarea raporturilor ocluzale verticale de la 1/1 la 1/2. Ajustările în cadrul arcului dentar alături de noua poziţie a mandibulei fac ca planul postlacteal să treacă de la relaţia de treaptă distalizată la linia dreaptă sau treaptă mezializată.

Primele relaţii ocluzale stabile se realizează prin erupţia incisivilor temporari maxilari şi mandibulari şi se caracterizează prin supraacoperire. Erupţia molarilor temporari permite prima înălţare fiziologică de erupţie.

O ocluzie temporară se caracterizează prin: în plan sagital frontalii superiori sunt orientaţi anterior faţă de grupul

frontal mandibular sau se află în poziţie cap la cap; în plan transversal arcada dentară maxilară o circumscrie pe cea

mandibulară; în plan vertical dinţii mandibulari vin în contact cu pantele cuspidiene ale

dinţilor maxilari, respectând raportul de articulare 1/2.

Perioada în care sunt prezenţi în cavitatea orală atât dinţii temporari căt şi dinţii permanenţi este perioada dentiţiei mixte, care prezintă doua aspecte importante:

utilizarea perimetrului de arcadă; schimbările adaptative în ocluzie care se produc în timpul tranziţiei de la

o dentiţie la alta. Pe măsură ce incisivii permanenţi, care sunt mai mari ca volum

coronar erup, ei vor găsi spaţiu pe arcadă deoarece: diametrul arcadei creşte uşor; există oarecare spaţiere interdentară; molarii 1 temporari se deplasează distal. Rămâne o uşoară înghesuire, tipică la sfârşitul stadiului III, după erupţia

incisivului lateral, care nu se degajează până după exfolierea molarilor temporari. Alinierea incisivilor se realizează în oarecare măsură pe seama spaţiului disponibil posterior pentru erupţia premolarilor şi molarilor permanenţi. Premolarii şi caninii erup într-un spaţiu normal numit leeway space. Dacă ajustarea la nivel molar se obţine prin intermediul dinţilor vecini, trebuie să rezulte un spaţiu poterior după erupţia caninilor şi premolarilor.

Page 34: Ortodontie Halitchi

Leeway space este diferenţa de mărime între dinţii temporari şi succesorii permanenţi; în zona anterioară valoarea sa este negativă chiar dacă se închid spaţiile interdentare de la nivelul incisivilor temporari. Posterior valoarea saa este pozitivă iar leeway space-ul total are importanţă clinică maximă şi valori de 2,4 mm la maxilar şi de 4,32 mm la mandibulă

Etapa dentiţiei mixte începe cu erupţia primilor molari definitivi la vârsta de 6 ani, aducând schimbări dento-alveolare şi dento-dentare importante cum ar fi: puseul mezializant, modificarea lungimii arcadei, trecerea de la forma de semicerc a arcadei la cea parabolică, a doua înalţare de ocluzie şi prima din dentiţia permanentă (după Schwarz). În cazul unor relaţii normale dento-alveolare şi interarcadice, doar erupţia molarului 2 permanent va aduce echilibrul deplin prin închiderea spaţiilor încă existente şi stabilirea punctelor de contact. Pe planul ocluziei dentare are loc a doua înalţare de ocluzie pentru ocluzia permanentă.

Prima perioadă a dentiţiei mixte este marcată de erupţia grupului incisivo-molar, intervalul de erupţie fiind de aproape un an şi permiţănd reglarea tridimensională a arcadelor dento-alveloare şi a ocluziei dentare. Erupţia incisivului lateral marchează din punct de vedere al spaţiului o perioadă critică în care poziţia lingualizată faţă de predecesor reclamă spaţiul şi determină incongruenţa tranzitorie. Orice incongruenţă tolerată după erupţia incisivilor laterali poate fi considerată o anomalie pe cale de constituire

A doua perioadă a dentiţiei mixte este denumită de Salzmann dentiţia mixtă tardivă în care evoluează schimbul dentar în zona de sprijin. Starea de echilibru a ocluziei în această perioadă este dependentă de:

tipul şi secvenţa de erupţie a fiecărui grup dentar; raportul optim între dimensiunea dinţilor şi spaţiul disponibil pe arcadă; tiparul de creştere facială; activitatea echilibrată a matricelor funcţionale.

Efectuarea funcţiilor aparatului dento-maxilar, respiraţia, masticaţia, deglutiţia, fonaţia si mimica se realizează prin succesiune automată, programată a contracţiei unor fascicule musculare reglate de sistemul nervos central şi învăţate prin reflexele condiţionate. Modificarea ritmului, secvenţei şi intensităţii contracţiei unor fascicule musculare în timpul executării funcţiei determină anomalii dento-maxilare caracteristice, în funcţie de momentul şi timpul de efectuare al acestei disfuncţii. Disfuncţiile se pot

Page 35: Ortodontie Halitchi

analiza cu amplificatorul de luminescenţă, urmărindu-se perfect pozitia limbii, buzelor şi mişcările condiliului mandibular în diverse etape ale respiraţiei, masticaţiei, deglutiţiei sau fonaţiei.Terapia funcţională constă în reeducare, stingerea reflexelor condiţionate vechi generatoare de anomalii dento-maxilare şi învăţarea altor reflexe care echilibrează forţele musculare antagoniste.

Dacă iniţial anomalia dento-maxilară este determinată genetic, funcţiile aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secundare de adaptare care ameliorează sau agravează anomalia de bază. În cazul proalveolodenţiei superioare din clasa II Angle, cu retrognaţie mandibulară funcţională se constată că 60% din numărul deglutiţiilor sunt infantile, anormale, cu vârful limbii interpus între dinţi. Doar 424 de deglutiţii se efectuează normal cu vârful limbii poziţionat în bolta palatină.

CURS 3 ETIOPATOGENIA ADM FACTORUL GENETIC Copilul poate moşteni de la tatăl sau de la mama sa forma şi dimensiunea

dinţilor, a arcadelor alveolare sau a bazelor lor osoase maxilare, precum şi conformaţia muşchilor şi a părţilor moi acoperitoare. Ritmul de dezvoltare al acestor elemente se face în anumite perioade de vârstă, ce repetă oarecum

Page 36: Ortodontie Halitchi

ritmul de dezvoltare de la părinţi. Copilul poate moşteni dinţii mari de la tată şi alveolele mici de la mamă,

astfel încât disarmonia dento-alveolară, ce rezultă la moştenitor, poate fi considerată ereditară. generaţie din familia Habsburgilor din Spania, astfel apar malocluzii

mezializate cu inocluzii sagitale. În bolile autosomale de număr, în sindromul Down (trisomia 21), Edward

(trisomia 18), Patau (trisomia 13-15), în sindromul Cornelia de Lange sau sindromul oro-digito-facial (Gorlin-Psaume), caracterizate prin supradozaj genetic, se constată tulburări de dezvoltare somatică generală (hipotrofie staturală), tulburări în dezvoltarea psihică, manifestate prin deficit mintal de diferite grade, şi tulburări în dezvoltarea bazei craniului, ilustrate prin deficit de creştere a planumului bazei craniului, ce determină la rândul ei acrocefalie, retrognaţie superioară, hipertelorism şi inocluzie verticală. SINDROMUL DOWN (TRISOMIA 21)

În sindromul Down (trisomia 21), se constată tulburări de dezvoltare somatică generală (hipotrofie staturală), deficit mintal de diferite grade, cifoză, torace în carenă, sindactilie sau polidactilie, defecte septale cardiace,multiple defecte imune care-i predispun la leucemie

Mongolism,hipertelorism, brahicefalie, iris pătat, epicantus, gît lat, cheilopalatoschizis Predispuşi la blefarită,keratită Cheilită secundară respiraţiei orale

Micrognaţie superioară în corelaţie cu subdezvoltarea planumului

Page 37: Ortodontie Halitchi

Mandibulă normală Prognaţie mandibulară funcţională cu ocluzie inversă frontală sau totală Anomalii dentare izolate de număr,formă,volum,rădăcini scurte care duc

la pierderi precoce Tulburări de erupţie cu întîrzieri Boală parodontală rapid progresivă Limbă fisurată,macroglosie

SINDROMUL PATAU(Trisomia 13-15) Mor la vîrste mici Microcefalie ,prematuritate ,convulsivi Hipotrofie staturală, tulburări psihice, orbite scurte şi malformate,

anoftalmie, malformaţii de oase nazale Deficit de creştere naso-septo-etmoidal şi palatinal, despicătură

SINDROMUL ORO-DIGITO-FACIAL

Acrocefalie ,craniosinostoză Cartilaje alare scurte,limbă mărită,plicaturată,multilobată Deficit de creştere naso-fronto-maxilar şi infragnaţie mandibulară, Maxilar turtit şi hipoplazic,infraalveolodenţie superioară şi ocluzie

deschisă Cuspizi supranumerari,aplazie de incisivi centrali inferiori,hipoplazii de

smalţ,anodonţii

Page 38: Ortodontie Halitchi

SINDROMUL CORNELIA DE LANGE

Microcefalie ,frunte teşită,hipertelorism,nas întors în sus, buza superioară lărgită, gură de peşte

Hipotrofie staturală, retard intelectual sever, anomalii scheletice, hirsutism

Retrognaţie maxilară şi prognaţie mandibulară, Dinţi rari şi spaţiaţi

În anomaliile autosomale prin delaţiune, cum ar fi sindromul "strigăt de

pisică" (Lejeune), în care se observă lipsa parţială sau totală a braţului din perechea a 5-a, sindromul Wolf, cu deleţiunea braţului cromozomului 4, sindromul de deleţiune al braţului scurt al cromozomului 18 (gură de peşte), sindromul antimongolian (lipsa unui cromozom din perechea 21, monosomia la 21). Anomaliile prin delaţiune se manifestă, de asemenea, prin hipotrofie staturală şi debilitate mintală, la care se adaugă anomalii cranio-faciale, mai grave, ce interesează şi organele optice, auditive, sau laringele

SINDROMUL CRI DU CHAT

Microcefalie Hipotrofie staturală, retard intelectual sever, anomalii scheletice Retrognaţie maxilară şi prognaţie mandibulară

Dinţi rari şi spaţiaţi SINDROMUL APERT CROUZON

Craniosinostoză,hipertelorism, fante antimongoloide,sinostoză progresivă a oaselor mîinii, piciorului şi

vertebrelor , ankiloglosie a articulaţiilor Anomalii de palat, despicătură palatină

Hipoplazie maxilară SINDROMUL CROUZON

Craniosinostoză,hipertelorism,Proptoză,anomalii de morfologie craniană Dinţi nanici,cu anomalii de formă,anodonţii

Page 39: Ortodontie Halitchi

CHERUBISM(DISPLAZIA FIBROASĂ FAMILIALĂ)

Afectează mandibula,gonionul şi imprimă aspectul clasic Transmisă autosomal dominant,la băieţi,după 4-5 ani Pe radiografie apar radiotransparenţe multiloculare, care cresc şi

regresează la pubertate Limfadenopatie submandibulară

SINDROMUL CONDRO-ECTODERMAL(DISPLAZIA ELLIS VAN KREFELD

Dwarfism,polidactilie,displazie ectodermală care afectează unghiile şi dinţii,frenuri multiple şi dinţi hipoplazici

DISOSTOZA CLEIDO-CRANIANĂ

Defect autosomal , dominant pe oase membranoase ale craniului şi clavicule

Clavicule hipoplazice sau aplazice, hiposcolioză, hipoplazie în etajul mijlociu al feţei

Supranumerari multipli, impactări dentare, chisturi dentigere SINDROMUL ECTODERMAL

Defect sex linkat , caracterizat de hipotricoză, absenţa glandelor sudoripare, anodonţie subtotală, intelect normal

SINDROMUL ORO-DIGITO-FACIAL

Multiple benzi fibroase, despicătură, limbă lobulată Afectează doar fetele Surditate ,clinodactilie,anomalii renale

SINDROMUL GOLDENHAR

Defecte ale ochilor, urechilor, vertebrelor,

Page 40: Ortodontie Halitchi

cardiace, respiratorii, renale şi de SNC Hipoplazie unilaterală, hipoplazie sau aplazie de ram ascendent sau

condil Macrostomie, palat adînc, despicătură, limbă bifidă, hipodonţie

OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ Grup rar de defecte de colagen care duce la oase fragile, fracturi, osteoscleroză, cornee albastre, defecte cardiace, pareze şi dentinogeneză imperfectă Anomaliile structurale autosomale decelate citogenetic (cromosomi în inel,

inversiunile, translocaţiile) determină, în general, hipotrofie staturală, debilitate mintală, anomalii oro-linguo-digitale, cu dezvoltarea exagerată a elementelor derivate din mugurele frontal, cum ar fi proalveolodenţia superioară gravă.

Defectele congenitale. Acestea constituie un alt capitol în care se îmbină

factorul genetic cu cel de mediu din viaţa intrauterină. Deseori acestea sunt incluse în cadrul anomaliilor genetice, cu caracter recesiv, la care există o genă anormală, ce transmite în anumite familii defectele de creştere facială în proporţie de 25-30%. Din această grupă fac parte despicăturile labio-maxilo-palatine, în care lipsa de coalescenţă a mugurilor nazali şi maxilari din săptămânile 7-11 nu are loc, datorită, probabil, unei deficienţe de multiplicare şi migrare a celulelor mezodermice se produc la nivelul unor importante centre suturale osteogenice de creştere (zonele incisivo-canină, medio-palatină), astfel încât tulburările deficitare de creştere se manifestă la nivelul proceselor alveolare; în acest caz, se asociază anomaliile dentare de număr, de poziţie sau de înclinare a dinţilor

FACTORUL ENDOCRIN

Page 41: Ortodontie Halitchi

În hiposecreţia hipofizei anterioare se întâlnesc tilburări de dezvoltare cantitativă ale aparatului dento-maxilar, care se manifestă prin variate forme de anomalii şi malocluzii Prognaţia mandibulară, cu ocluzia inversă frontală se întâlneşte în acromegalia juvenilă, în timp ce aceeaşi hipersecreţie la adult produce progenie, prodenţie inferioară cu tendinţa de ocluzie inversă şi spaţiere interdentară (acromegalie) (Milcu, Firu, 1954; Saenz Calzada, Firu, 1969). Incongruenţele dento-alveolare, asociate cu frecvente parodontopatii, se întâlnesc la copii în nanismul hipofizar; parodontoza este caracteristică în sindromul Simonds, determinat la adult, de aceeaşi hiposecreţie hormonală Hormonii androgeni testiculari sau suprarenali determină ritmul de creştere osoasă; într-o anumită concentraţie aceeaşi hormoni favorizează multiplicările celulare şi determină cunoscuta creştere prepuberală asociată cu erupţia dentară precoce şi dezvoltarea predominantă a mentonului. Într-o concentraţie mai mare, aceeaşi hormoni osifică cartilajele de creştere şi stopează creşterea somatică. În asemenea condiţii hipersecreţia acestor hormoni sau inhibarea lor de o hipersecreţie a androhalonei, hormon hipofizar, determină continuarea creşterii somatice după vârsta de 13-14 ani şi apariţia frecventă a unor anomalii dento-maxilare în plan vertical. Pubertatea precoce şi eunucoidismul sunt forme clinice ale hiper- sau hiposecreţiei androsteronului cu manifestări dento-dentare caracteristice Tiroida, paratiroida, timusul şi probabil şi amigdala, nerecunoscută însă ca glandă endocrină, reglează apoziţia calcică şi resorbţia osoasă, prin hormonii lor antagonişti calcitonina, ce favorizează depunerea sărurilor de calciu în oase, în timp ce tiroxina şi parathormonul determină resorbţia oaselor, mobilizând calciul din oase prin oncoză sau osteoclazie. Mai pot fi incluşi aici parotina şi mineralcorticoizii suprarenali, deseori incriminaţi în diverse anomalii de structură a dinţilor sau maxilarelor. Metabolismul glucozei este reglat de hipotalamus prin hormonul adrenocorticotrop, de corticosuprarenalină şi adrenalină, de pancreas prin insulină sau glucagon; orice tulburări de secreţie a acestor glande se repercutează asupra glicemiei, asupra depozitării ei sub formă de glicogen sau trigliceride (grăsimi) şi asupra arderii complete sau incomplete a glucozei. Modificările glicemiei determină importante tulburări în reacţiile de apărare a mucoasei orale sau a parodonţiului astfel încât în bolile glandelor amintite se

Page 42: Ortodontie Halitchi

întâlnesc şi variate forme de parodontopatii cu disfuncţii ocluzale şi malocluzii consecutive NANISM HIPOFIZAR (0-16 ani) -Hipotrofie staturală,armonioasă,intelect normal -Microretrognaţie maxilară şi mandibulară -Deficit de dezvoltare a arcadelor dento-alveolare şi înghesuiri -Erupţie întîrziată,incluzii,taurodonţie -Diminuează creşterea encondrală SINDROM HUTCHINSON -GILFORD(6-16 ani) -Piele uscată, păr friabil -Retrognaţie maxilară şi mandibulară -Deficit de dezvoltare a arcadelor dento-alveolare şi incluzii, inconguenţe -Erupţie întîrziată -Demineralizări osoase , parodontopatie, pierderi precoce de dinţi ACROMEGALIA (6-16 ani) -Extremităţi mari şi late, menton şi arcade sprîncenare groase, proeminente, hipertrofia nazală, bascularea oaselor feţei -Prognaţie mandibulară -Macroglosie -Spaţiere dentară,hipercementoză -Stimulează creşterea encondrală şi desmală -Erupţie accelerată HIPOSECRETIA HORMONI TIROIDIENI atiroidie;disgenezii genetice;extirpări -Hipotrofie staturală,faţă în lună plină, hipertelorism, piramida nazală trilobată, enoftalmie, gît scurt, torace globulos, retard intelectual -Retrognatism mandibular, microglosie, proalveolodenţie cu spaţiere, ocluzie deschisă Erupţie întîrziată HIPERSECRETIA HORMONI TIROIDIENI -adenom tiroidian;

- Iritabilitate,tremurături,oboseală,insomnie,

Page 43: Ortodontie Halitchi

- tahicardie,scădere îngreutate - Exoftalmie - Erupţie precoce,carii în explozie - -Dezvoltare dento-maxilară armonioasă

HIPOSECRETIA HORMONI PARATIROIDIENI tiroidectomii;adenoame tiroidiene;

- Contracţii tonice, spasme laringiene, trismus, hipocalcemie - Hipoplazii în cupă în 1/3 incizale,pete de smalţ simetrice pe dinţi care se

formează în perioada 0-4 ani HIPERSECRETIA HORMONI PARATIROIDIENI MALADIA RECKLINGHAUSEN

- Decalcifiere chistică generalizată în tot scheletul,maxilar şi os alveolar cu deformări şi fracturi patologice

Rizaliza stagnează

HIPERSECREŢIA TIMUSULUI - Hiperplazia sistemului limfatic şi a amigdalelor care obstruează căile

respiratorii şi obligă la respiraţie orală compensatorie - Lordoză cervicală - Retrognaţie maxilară, proalveolodenţie superioară , inocluzie sagitală şi

verticală - Glosoptoză - Gingivită,carii

HIPOSECRETIA PANCREATICĂ

- Tulburări de dezvoltarea a ADM nespecifice - Parodontopatie diabetică rapid instalată cu mecanism microangiopatic - -Halistereză,glosodinie

HIPOSECRETIA GONADELOR

- Grăbeşte metaplazia osoasă - Pubertate precoce

Page 44: Ortodontie Halitchi

- Incongruenţă dento-alveolară tranzitorie, progenie, modificări ocluzale, limbă mărită şi plicaturată

CURS 4 RESPIRATIA IMPORTANTA PASAJULUI NAZAL

Coloana de aer strabate cavitatea nazala faringele,laringele traheea si bronsiile

Page 45: Ortodontie Halitchi

Aerul inspirat pe nas sufera transformari cantitative si calitative care-l prepara pentru respiratia pulmonara

Arhitectonica speciala care produce schimbari de directie,regleaza viteza de tranzit

Hipofaringele are posibilitatea de a calibrul in diferite momente respiratorii Purificarea aerului-cilii acoperiti de mucus permit oprirea particulelor mari si

aderenta impuritatilor. Secretia bogata in lizozim cu rol antibacterian Sunt antrenate si secretiile sinusale iar aerul din sinusuri este innoit Se asigura umiditate optima a aerului Incalzirea aerului se obtine pe seama sistemului venos,retelei musculare si

modificarea vitezei de circulatie a aerului Temperatura la nivelul choanelor devine constant 36 Mucoasa nazala constituie punctul de plecare a numeroase

reflexe:nazoglotic, nazofaringian, stranut, nazocardiac si vascular, nazolacrimale, nazodentare si olfactogustative

RESPIRATIA LA NOU NASCUT

Respiratia este independenta de alimentatie , caile aeriana si digestiva sunt separate anatomo-functional

Larigele si epiglota au o pozitie mai ridicata care permite sugerea si respiratia

Calea orala capata treptat posibilitatea de a inlocui calea nazala pentru timp scurt, incomplet , in conditii de efort

Trecerea coloanei de aer prin gura are deficiente privind reglarea cantitatii de aer, incalzirea, purificarea, umectarea si sterilizarea aerului

RESPIRATORUL ORAL

Cresterea frecventei respiratorii cu ritm neregulat si amplitudine inegala Tulburari de dezvoltare maxilo-faciala Hipoxie cerebrala Reducerea debitului de aer in parenchimul pulmonar Alungirea fetei-leptoprosopie Fanta labiala intredeschisa Astm si tendinta alergica Vegetatii adenoide

Page 46: Ortodontie Halitchi

Incompetenta labiala si perturbari de sigiliu orbicular si a diafragmei linguo-palatale

Aerul inspirat pe gura are influenta directa asupra boltii palatine pe care o adinceste,presiunea din sinusuri se reduce,iar presiunea atmosferica ramine neechilibrata cu ingustarea maxilarului

Intinderea muschilor ridicatori cu efect de compresiune pe maxilar Fanta labiala intredeschisa cu ineficienta orbicularului superior,vestibulopozitia frontalilor superiori

Limba intevine in arcuirea boltii si nedezvoltarea maxilarului Tulburari de masticatie,deglutitie atipica Intinderea muschilor ridicatori cu efect de compresiune pe maxilar

ORTOPEDIA DENTO-FACIALA

Modifica calibrul cavitatii nazofaringiene prin deplasarea stabila inainte a mandibulei si limbii

Stimularea cresterii la nivelul suturii medio-palatine antreneaza si sutura cu osul vomer

Palatul coboara Deplasare corporeala stabila a mandibulei care creste Reducerea lordozei cervicale

FONATIA

Intre fonatie si respiratie exista o corelatie strinsa Vocalele se produc direct la nicelul laringelui prin departarea si acolarea succesiva a corzilor vocale care intrerup coloana de aer,imprima miscarea vibratorie si prin deplasari ale limbii, mandibulei si buzelor asigura inteligibilitate

Este admis rolul de rezonator al cavitatii bucale si nazosinusale care modifica vocale prin nazalizare

Consoanele necesita coloana de aer preparata fonetic de ciclurile de activitate a corzilor vocale si sectionari de forma si intindere

Consoane o Labiale(B,M,P) o Labiodentale(F,V) o Linguodentale(D,T,N)

Page 47: Ortodontie Halitchi

o Linguopalatale(G,C) Consoane o Explozive(B,T,P,D,G) o Nazale(M,N) o Africative(S,J) o Laterale(L) o Rulate(R)

Contactele limbii cu bolta si arcadele dentare se studiaza pe linguopalatograme Defectele de vorbire pot sa existe chiar daca dezvoltarea ADM este normala,iar anomaliile pot sa apara la copii fara tulburari de fonatie In defectele de dezvoltare a ADM si disfonii apar

o Comportamente musculare anormale o Tulburari functionale complexe si imaturitati ale efectorilor oro-faciali

CURS 5 MASTICATIA

In digestie cavitatea orala are rol in: Prehensiunea alimentelor Gust Impregnare salivara Fragmentarea alimentelor Constituirea bolului alimentar Inceputul digestiei propriu-zise

Page 48: Ortodontie Halitchi

INCIZIA ALIMENTELOR Mandibula coboara si se propulseaza In pozitie cap la cap intre frontali se produce incizia Alimentele sunt sectionat Intoarcere distala SFISIEREA ALIMENTELOR CONSISTENTE CU AJUTORUL CANINILOR

Prezdrobire alimentelor in particule mari TRITURAREA ALIMENTELOR CU MOLARII

Predomina miscarile de lateralitate Actiunea coordonata a limbii si obrajilor aseaza alimentele intre arcadele

dentare,asigura insalivare,iar limba separa fragmentele Limba preseaza alimenetelr pr bolta palatina contribuind la farimitarea lor Limba,palatul si mucoasa jugala si labiala reprezinta un teritoriu imens de

receptori senzitivi cu rol de coordonare a dinamicii mandibulare EFICIENTA MASTICATORIE

Capacitatea de triturare se numeste eficienta masticatorie si se studiaza cu teste functionale

Ritm lent,contractii reduse Ritm grabit,miscari masticatorii sumare Fortele declansate de contractia muschilor au rol in dezvoltarea si arhitectonica oaselor maxilare,cresc afluxul sanguin,structureaza parodontiul,creste secretia salivara si asigura autocuratire

MASTICATIA LA NOU NASCUT

Mecanismul sugerii comporta 2 miscari distincte Succiune care necesita vid Presiune care exprima laptele matern,obliga copilul la propulsia

mandibulei,la miscari ale limbii,buzelor si obrajilorin conditii de sincronism intre musculatura fetei si gitului

Fata de alaptare alimentatia artificiala prezinta incoveniente

Laptele curge usor,in cantitate mare ,fara propulsie mandibulara Aerofagie cu reducerea secretiei salivare Travaliul muscular din sugere produce somn

Page 49: Ortodontie Halitchi

Absenta stimulilor functionali de propulsie pericliteaza eruptia primilor dinti

Influente generale prin calitati nutritive si imunologice inferioare Alimentatia artificiala poate fi corectata

Tetina nuk cu orificiu ingust Pozitie mai verticala de supt Miscari de propulsie mandibulara induse

MASTICATIA IN DENTITIA TEMPORARA

In prima perioada a dentitiei temporare neabrazate,cei 20 de dinti temporari cer presiune minima pentru efect fuctional maxim

Perioada dentitiei atritionate cere presiune functionala mai mare Odata cu aparitia dintilor temporari si a angrenajului interdentar apare o limitare a miscarilor masticatorii cu sitematizarea si ordonarea contractiilor musculare

Prin atritie relieful ocluzal se atenueaza si apare o libertate mai mare a miscarilor

MASTICATIA IN DENTITIA PERMANENTA

In dentitia permanenta morfologia functionala a arcadelor se schimba,apar modificari de dinamica masticatorie

Miscarile masticatorii automate si voluntare consta din deplasari verticale si orizontale cu stabilirea de contacte dinamice sub presiune

Stereotipuri dinamice de masticatie Tocator-miscari verticale,cuspizi proeminenti,oase gracile Dinamic frecator-miscari orizontale, dezvoltare puternica ADM

TULBURARI MASTICATORII

Musculatura masticatorie si oasele sunt insuficient dezvoltate Abrazia fiziologica redusa la eruptia molarului 1 stabilizeaza raporturi interarcadice anormale

Contactele premature produc glisari anormale Secretia salivara redusa favorizeaza caria si reduce eficienta masticatorie

Page 50: Ortodontie Halitchi

Migrarile orizontale si verticale ale dintilor duc la blocaje,reduceri de spatiu disponibil si inghesuiri

ANOMALIILE DENTO-MAXILARE SI MASTICATIA

Reducerea suprafetei de contact ocluzal in clasele I,II,III Angle cu supraincarcarea functionala a unor dinti sau infrasolicitare functionala

Absenta sau dificultatea de efectuare a unor miscari masticatorii(incizie imposibila, lateralitate blocata)

Limitarea miscarilor masticatorii prin blocaje Leziuni de mucoasa palatina, suferinta parodontala, mobilizare in angrenaje inverse

DEGLUTITIA

Timpul bucal, voluntar, transporta bolul alimentar spre faringe prin miscari coordonate ale limbii, palatului moale si complexului hioidian,in inspir

Timpul faringian scurt, autonom, in apnee, asigura conditii pentru alunecarea in esofag.Progresiunea bolului este asigurata de contractia constrictorului superior faringian.Bolul alimentar poate sa treaca in nazofaringe, sa revina in gura, sa treaca in laringe

Timpul esofagian prin unde peristaltice spre cardia,dureaza 6-7 sec DEGLUTITIA DE TIP INFANTIL

În perioada dezvoltării, deglutiţia suportă modificări ale tiparului mişcărilor de la copilul nou-născut până la adultul dentat. Astfel, la sugar, această funcţie pretinde interpunerea limbii între arcadele fără dinţi, mişcările de vehiculare ale lichidelor fiind asigurate prin contracţii periferice ale muşchilor genieni şi constrictori superiori ai faringelui. Aceste caracteristici sunt proprii tiparului de "deglutiţie infantilă", care se menţine până la erupţia dinţilor frontali de lapte.

Apariţia dinţilor temporari şi edificarea arcadelor temporare duce la necesitatea înlocuirii deglutiţiei infantile (cu limba interpusă între dinţii frontali erupţi) cu cea de tip adult (când vârful limbii se etalează în treimea anterioară a palatului dur, înapoia feţelor palatinale ale frontalilor superiori, unde exercită presiuni de aproximativ 110 g/cm2). S-a demonstrat că forma palatului

Page 51: Ortodontie Halitchi

constituie un factor important în cadrul desfăşurării actului de deglutiţie, din moment ce acesta favorizează contactul limbii cu diferite părţi ale sale.

Menţinerea la copil, adolescent sau adult a deglutiţiei de tip infantil este etichetată drept obicei vicios care stă la baza apariţiei unor anomalii dento-maxilare.

Persistenţa unei deglutiţii de tip infantil după erupţia dinţilor, fără realizarea unor contacte interdentare produce anomalii în plan vertical ale zonei anterioare sau laterale, respectiv acolo unde se produce interpoziţia. Dacă aspectul de interpoziţie este însoţit de sugerea buzei sau obrazului, inocluzia verticală se însoţeşte şi de apariţia inocluziei sagitale.

Echilibrul dintre grupele musculare determină apariţia unei zone neutrale în care acţiunea acestora se echilibrează şi care va reprezenta zona de echilibru în dezvoltarea proceselor dento-alveolare.

Influenţa musculaturii în dezvoltarea proceselor dento-alveolare se exercită atât în repaus, prin tonusul muscular, cât şi în exercitarea funcţiilor de masticaţie şi mimică. Astfel, muşchii buccinatori echilibrează în plan transversal forţele determinate de limbă în repaus şi în deglutiţie. Dacă acţiunea muşchiului buccinator predomină, sau acţiunea limbii nu se exercită, arcada dento-alveolară se va îngusta la acest nivel. Acelaşi echilibru trebuie să existe în zona anterioară între orbicular şi pătratul buzei, pe de o parte, şi limbă, pe de altă parte1. Când predomină acţiunea limbii la acest nivel sau orbicularul buzei superioare este hipoton, dinţii frontali ai arcadei superioare se

înclină înainte. Fig.1. Etapele deglutitiei normale

1 “Ortodontie practica”, Dragos Stanciu, Lidia Boboc, Editura Medicala, Bucuresti, 1999, pag. 56.

Page 52: Ortodontie Halitchi

Când pătratul buzei inferioare este hiperton, buza inferioară se interpune între faţa orală a dinţilor superiori şi faţa vestibulară a dinţilor inferiori, înclinându-i pe cei superiori vestibular, iar pe cei inferiori spre oral. Respiraţia joacă un rol foarte important în dezvoltarea masivului facial, atât prin acţiunea directă a coloanei de aer asupra pasajului aerian superior, cât şi prin postura elementelor anatomice ale craniului visceral pe care o determină. în mod normal, respiraţia nazală în momentele de repaus sau efort minim determină alternanţa unor presiuni negative şi pozitive la nivelul cavităţilor nazale, nazo-faringelui şi cavităţilor sinusale, ceea ce permite o irigare şi o dezvoltare foarte bune ale acestora.

Aerul este încălzit, filtrat şi umidifiat prin trecerea lui prin cavitatea nazală. în timpul respiraţiei nazale limba este plasată pe bolta palatină, determinând o presiune negativă între faţa dorsală şi bolta palatină. Efectul este de stimulare a creşterii maxilarului superior în plan transversal şi de contrabalansare a efectului muşchilor buccinatori. în timpul respiraţiei orale coloana de aer pătrunde direct în faringe, producând îmbolnăvirea acestuia. Limba este coborâtă în arcul arcadei inferioare şi, ca urmare, asupra maxilarului superior se exercită numai efectul muşchiului buccinator, bolta crescând în înălţime, adâncindu-se.

Trebuie arătat că tulburările funcţiei de deglutiţie, respiraţie şi ale echilibrului muscular oro-facial sunt capabile să determine singure apariţia unor anomalii dento-maxilare grave şi că pe un teren cu predispoziţii genetice tulburările funcţionale se exercită cu intensitate deosebită. Pe de altă parte, neluarea în consideraţie a acestor tulburări duce mai mereu la recidivă (refacerea anomaliei) şi de mai multe ori cu gravitate sporită.

Obiceiurile vicioase care pot fi cauze ale anomaliilor dento-alveolare pot fi împărţite în:

1. obiceiuri vicioase de postură; 2. obiceiuri vicioase de interpoziţie, cu sau fără sugere; 3. obiceiuri vicioase de malfuncţie.

1. Obiceiuri vicioase de postură sunt: • dormitul cu capul în hiperflexie, care poate determina prognatism

mandibular; • dormitul cu capul în hiperextensie, care poate determina retrognatism

mandibular; • dormitul cu capul pe pumn, care poate determina asimetrii în

dezvoltarea facială;

Page 53: Ortodontie Halitchi

• sprijinitul capului în pumn sau pe o zonă a arcadelor dento-al-veolare poate determina asimetrii în dezvoltarea facială etc.

2. Obiceiuri vicioase de interpoziţie, cu sau fără sugere. Copiii pot interpune orice tip de obiect găsit la îndemână: degete, creioane, gume etc. Aceste obiceiuri de interpunere între arcade se pot combina şi cu sugerea unor obiecte, ceea ce determină, pe lângă efectul în plan vertical şi un efect în plan sagital. Efectul dizarmonic asupra aparatului dento-maxilar este direct proporţional cu timpul în care obiceiul vicios este practicat şi cu intensitatea lui. Sub acest aspect, ştiind că un copil renunţă cu greu la obiceiul lui, trebuie pus în balanţă prejudiciul pe care obiceiul vicios practicat îl aduce dezvoltării aparatului dento-maxilar faţă de un altul (cu care primul va fi înlocuit).

Fig.2. Ocluzia deschisă

Astfel, combaterea sugerii policelui pe care un copil o practică, în momentul trecerii de la starea de veghe la starea de somn pe un timp foarte redus, poate determina instalarea obiceiului vicios de sugere a feţei interne a buzei inferioare, mult mai puţin perceptibil, dar care, practicat tot timpul, va determina sigur apariţia unei malocluzii grave.

3. O altă categorie de obiceiuri vicioase, malfuncţiile, este reprezentată de funcţii a căror remediere din punct de vedere anatomic s-a realizat, dar care se practică după vechea schemă. Aici sunt incluse:

• respiraţia orală după eliberarea căilor respiratorii superioare; • efectuarea deglutiţiei de tip infantil când s-a realizat continuitatea

contactelor dentare. Acest tip de obiceiuri vicioase determină, de regulă, apariţia recidivei.

Morfologia, dezvoltarea armonioasă şi creşterea cranio-facială sunt influenţate de normalitatea funcţiilor oro-faciale. Efectuarea acestor funcţii şi anume respiraţia, masticaţia, deglutiţia, fonaţia şi mimica se realizează prin succesiunea automată, programată a contracţiei unor fascicule musculare,

Page 54: Ortodontie Halitchi

reglate de sistemul nervos central şi dobândirea reflexelor condiţionate. Modificările ritmului, secvenţei şi intensităţii contracţiilor diferitelor fascicule musculare în timpul executării unor funcţii, antrenează tulburări dento-maxilo-faciale caracteristice, în funcţie de:

• momentul apariţiei disfuncţiei; • durata de acţiune; • intensitatea cu care se efectuează.

Funcţiile aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secundare, de adaptare, care pot ameliora sau agrava anomalia primară.

I.1. Deglutiţia atipică Trecerea de la modul de deglutiţie infantilă la deglutiţia adultă se

realizează spre vârsta de 18 luni prin coborârea limbii, prezenţa incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, după erupţia molarilor II temporari. Totuşi, între 6-9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutiţie atipică, adică maturizarea deglutiţiei nu s-a produs, limba continuă să se interpună între arcade, contracţia musculaturii periorale este menţinută.

După Rix, dezordinea psihomotorie prezentă este rezultatul unei tulburări psihologice. Această ipoteză pare confirmată de Depouto care susţine "că putem vedea reapariţia în perioade scurte a deglutiţiei infantile în timpul tulburărilor psihice şi regresiunilor intelectuale tranzitorii."

Dacă ritmul şi cantitatea de creştere a oaselor depind de activitatea sistemului endocrin, direcţia de creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor, care sunt repartizaţi în grupe antagoniste.

După Rix şi Balard există trei tipuri de deglutiţie atipică2: Tipul I - deglutiţia se efectuează cu arcadele strânse, cu o poziţie linguală

spre înainte. Aceasta antrenează o infraocluzie incisivă, dacă buza superioară este tonică, sau o vestibuloversie a incisivilor însoţind beanţa anterioară, în cazul când buza superioară este hipotonică.

Tipul II - deglutiţia se efectuează cu arcadele strânse, cu o poziţionare a limbii spre înainte. Aceasta nu antrenează o beanţă verticală, dar vestibuloversia este cu atât mai importantă cu cât tonusul orbicularilor este mai slab.

Tipul III - limba ocupă o poziţie înaltă şi distală. Există o insuficienţă a presiunilor linguale ce antrenează o retroalveolie incisivă mai severă atunci când

2 “Ortodontie”, Aurel V. Fratu, Editura Vasiliana_’98, Iasi, 2002, pag.121.

Page 55: Ortodontie Halitchi

ea se însoţeşte de o contracţie intempestivă a buzei inferioare, a pătratului şi a moţului mentonului (clasa II/2 Angle.)

Dacă deglutiţia se efectuează cu arcadele separate, cu interpoziţia limbii între molari, procesele alveolare sunt insuficient susţinute de limbă şi sunt deviate spre interior cu apariţia endoalveoliei superioare. Presiunea limbii sau insuficienţa labială superioară în timpul deglutiţiei antrenează o înclinaţie a proceselor alveolare, determinând o proalveolie superioară.

Limba poate să se plaseze orizontal, între arcadele separate şi să intre în contact cu buza inferioară care este aspirată, antrenând o retroalveolie inferioară. Interpoziţia linguală la nivelul molarilor antrenează o infraalveolie molară şi o supraocluzie incisivă.

Gugni sistematizează deglutiţiile atipice în trei tipuri: Tipul I - deglutiţie cu împingerea limbii, arcadele fiind separate. Limba se

deplasează înainte pentru a asigura etanşeitatea cavităţii orale împreună cu buzele care sunt hipotone, iar presiunea pe incisivi determină vestibularizarea lor. Tipul II - deglutiţie cu împingerea limbii, arcadele fiind în contact cu regiunile posterioare. Se produce o inocluzie verticală în zona anterioară, iar dacă tonusul labial este scăzut se produce o vestibularizare incisivă cu o inocluzie sagitală.

Tipul III - deglutiţie cu arcadele depărtate, fără presiunea limbii. Limba face contact cu bolta palatină în zona posterioara. O contracţie foarte puternică a buzelor, necompensată de cea linguală poate să producă o retrodenţie superioară cu supraocluzie accentuată, (ocluzie adâncă acoperită).

Muller distinge două categorii de subiecţi: • “centripeţi”, care prezintă o limbă înaltă în formă de „crosă”, situată în

partea posterioara a cavităţii orale. Acţiunea se exercită asupra dezvoltării transversale a arcadei maxilare şi foarte puţin în sens sagital, sub presiunea buzelor. Aceasta poate să explice orientarea palatinală a incisivilor pe care o întâlnim în anomaliile cls. II/2 Angle.

• „excentrici”, la care limba se proiectează înainte: ♦dacă ea se situează în poziţie înaltă, poate să fie cauza unei

prognaţii maxilare (anomalii cls II/1 Angle); ♦dacă limba este în poziţie mijlocie, înapoia incisivilor,

favorizează o biproalveolie şi o beanţă anterioară; ♦dacă limba este în poziţie joasă, ea antrenează o prognaţie

mandibulară (anomalie de clasa a III-a Angle).

Page 56: Ortodontie Halitchi

Persistenţa deglutiţiei atipice antrenează beanţe la nivelul incisivilor, la nivelul premolarilor şi molarilor unilateral. La unii copii, când limba nu se plasează în poziţie corectă, bolta palatină este adâncă şi îngustată. Chinga periferică a buccinatorilor se contractă şi deviază spre înăuntru procesele alveolare lipsite de sprijinul lingual.Limba poate prezenta o anomalie de formă, de volum (macroglosie) sau o anomalie de poziţie (după Langlade):

♦foarte înaltă şi foarte protruzivă, antrenând o proalveolie incisivă superioară, adesea însoţită de interpunerea buzei inferioare în timpul deglutiţiei;

♦foarte joasă şi cu sprijin pe incisivii inferiori, când poate să producă o proalveolie inferioară cu o insuficientă dezvoltare a maxilarului superior;

♦glosoptoză la noul născut (sindromul Robin), unde limba "cade" în orofaringe, creând semne de asfixie;

♦glosopexie - prezenţa unui fren lingual foarte scurt împiedică amplitudinea normală a mişcărilor limbii în timpul activităţilor fiziologice, fiind însoţită de o micromandibulă sau o retrognaţie mandibulară;

♦deglutiţia infantilă (atipică). Prezenţa vegetaţiilor adenoide şi a amigdalelor voluminoase poate să contribuie la protruzia şi interpoziţia linguală.

Simptomele clasice ale unui obicei activ3 sunt: a) Ocluzia deschisă anterior (open-bite). b) Vestibularizarea incisivilor superiori (proalveolodenţie) şi lingualizarea

celor inferiori. c) Constricţia maxilarului superior (endognaţie, endoalveolie).

a) Ocluzia deschisă anterior (open-bite) Se produce datorită faptului că limba se aplică direct pe incisivi, creând o

uşoară creştere verticală de deschidere. Limba împiedică erupţia dinţilor anteriori, în timp ce dinţii posteriori sunt liberi să erupă.

Erupţia pasivă a molarilor va duce la ocluzia deschisă anterior; ea putând fi cauzată şi prin intruzia incisivilor, deşi acest fenomen se produce mai greu.

3 “Practica pedodontica”, Elisabeta Bratu, Eleonora Schiller, Editura Helicon, Timisoara,1998, pag.241-242.

Page 57: Ortodontie Halitchi

b)Vestibularizarea incisivilor superiori

Limba fiind aplicat pe faţa palatinală a frontalilor superiori şi pe faţa vestibulară a frontalilor inferiori se creează un overjet crescut.

c) Constricţia maxilarului

Se produce prin schimbarea echilibrului între musculatura oro-facială şi muşchii limbii. Limba este forţată în jos şi departe de palat. Orbicularul buzelor şi buccinatorul continuă să exercite o forţă pe faţa bucală a maxilarului (prin contracţia din timpul suptului) şi pentru că limba nu mai exercită forţa de contrabalansare dinspre oral, arcul maxilar posterior tinde spre o ocluzie încrucişată.

Se manifestă prin endoalveolodenţie cu proalveolodenţie superioară, retrognaţie mandibulară funcţională, ocluzie adâncă în acoperiş, boltă ogivală, buza superioară hipotona. Dacă se continuă după vârsta de 3 ani, retrognatia mandibulară se accentuează, apare inocluzia sagitală, spaţierea interdentară superioară, lingualizarea cu incongruenţă dento-alveolară inferioară, buza inferioară pătrunde în spaţiul de inocluzie sagitală, accentuând prodenţia superioară şi retrognatia inferioară. Acţiunea la nivelul bazei apicale se manifestă în felul următor:

♦presiunea pe mandibulă în zona frontală poate să producă o turtire a arcului frontal sau o retrognaţie mandibulară funcţională;

Page 58: Ortodontie Halitchi

♦se produce o denivelare a planului ocluzal cu apariţia de infraalveolodenţie;

♦prezenţa unui dezechilibru muscular cu predominenţa tonusului muşchilor buccinatori şi apariţia endoalveoliei superioare;

♦asocierea deglutiţiei atipice (sindrom protrusiv anterior Se exercită o presiune de propulsie a mandibulei şi o presiune asupra feţei vestibulare a dinţilor frontali superiori pe care îi palatinizează.

Efectele asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar depind de: ♦durata obiceiului vicios; ♦frecvenţă; ♦intensitatea practicării; ♦tiparul morfogenetic.

Vârsta la care trebuie să înceteze aceste obiceiuri este legată de dezvoltarea intelectuală şi de „vârsta mentală". Investigaţia psiho- intelectuală a copilului trebuie să preceadă terapia de decondiţionare a obiceiului vicios şi s-o orienteze în alegerea mijloacelor . Timpul optim pentru tratamentul la vârste mici este critic, iar copilul ar trebui să întrerupă spontan actul suptului, înainte de erupţia incisivilor permanenţi. în principiu, tratamentul este ideal dacă se instituie între 4-6 ani, la început încercându-se o terapie „de amintire", care are succes la copiii care doresc să oprească obiceiul. Acest procedeu este perceput de copil ca o pedeapsă şi nu întotdeauna este o măsură eficace.O altă modalitate de influenţare este sistemul recompensă, care constă într-un contract făcut cu copilul, în care recompensa să fie moti-vaţională.

Dacă aceste tentative eşuează, se recurge la o serie de dispozitive, care împiedică interpoziţia linguală. PINKHAM citează două dispozitive fixe:scutul palatinal ADAMS şi „quad helix", care de fapt constau în principiu, dintr-un arc palatinal, fixat distal pe inele plasate pe molarii secunzi temporari sau pe molarii de şase ani, iar în treimea anterioară a palatului acesta prezintă adiţional o obstrucţie mecanică (grilaj de sârmă).

CURS 6 OBICEIURI VICIOASE

Page 59: Ortodontie Halitchi

Gesturi însuşite spontan,practicate consecvent cu frecvenţă,ritm şi intensitate care pot genera sau agrava ADM

Clasificate Atitudini posturale Obiceiuri de interpoziţie heterotrope Interpoziţii autotrope de părţi moi Parafuncţii

ATITUDINI POSTURALE HIPERFLEXIA CAPULUI În decubit dorsal favorizează coborîrea şi propulsarea mandibulei

HIPEREXTENSIA CAPULUI Mandibula rămîne în poziţie posterioară sau retrognaţia se accentuează

DECUBIT LATERAL Produce asimetrii faciale,cu deformarea unei hemifeţe şi laterodeviaţie

mandibulară SCOLIOZA TORACO-LOMBARĂ Zonele cele mai des implicate sunt mentonul, zonelelatero-inferioare ale

feţei Constituţia elastopată

OBICEIURI VICIOASE DE INTERPOZIŢIE

Se interpun degete, suzete, biberon, dorsala mîinii, colţul pernei, funda, creionul

INTERPOZIŢIE SIMPLĂ Acţionează prin volumul corpului interpus sau ca obstacol mecanic în

erupţie Inocluzie verticală anterioară, simetrică sau asimetrică

INTERPOZIŢIE CU SUCCIUNE

Contracţia muşchilor orbiculari şi a moţului bărbiei, tonus labial scăzut, corelat cu respiraţia orală şi deglutiţia atipică.Hipotonie pe maseter, orbiculari

Scăderea presiunii intraorale cu efect deformant pe maxilare şi arcade Îngustarea maxilarului,efect de presiune în regiunea incisivă superioară

,prodenţie cu bază apicală mică.Infraalveolodenţie inferioară

Page 60: Ortodontie Halitchi

TEORII ETIOPATOGENICE Teoria alimentară-degetul înlocuieşte biberonul Teoria reflexă-reflex condiţionat care se transformă în obicei vicios,oferă

preocupare şi calm Sentiment de frustrare VÎRSTĂ-4-5 ani

INTERPOZIŢIA DE PĂRŢI MOI

Buzele ,obrajii şi limba se pot interpune între arcadele dentare Interpoziţia buzei-efect de interpoziţie simplă,care produce şi întreţine inocluzia sagitală şi asociază prodenţia superioară şi retrodenţia inferioară

INTERPOZIŢIA OBRAJILOR Are ca efect supraacoperirea frontală sindrom descris de Cauhepe cu ocluzie adîncă şi inversă laterală.Asociază interliniul jugal

INTERPOZIŢIA LIMBII În somn,deglutiţie atipică,incompetenţă labială cu presiuni pe faţa orală a dinţilor şi bolţii palatine

INTERRELAŢIA OBICEIURI VICIOASE ANOMALII ADM

Page 61: Ortodontie Halitchi

Pentru producerea unei anomalii dento-maxilare un obicei vicios trebuie să aibă intensitate,frecvenţă,durată şi o plasticitate osoasă

Adesea se asociază cu disfuncţii 70-80% din anomaliile din dentaţia temporară sunt produse de disfuncţii şi obiceiuri vicioase

FACTORUL LOCAL TULBURAREA ORDINII DE ERUPŢIE

În zona incisivă asociată cu traumatisme sau obstacole produce reducerea spaţiului,malpoziţii şi erupţie tardivă

Ocluzii inverse şi adînci

TRAUMATISME ÎN DENTAŢIA TEMPORARĂ

Perturbă formarea incisivilor centrali superiori cu distrofii,dilacerări,cudări radiculare,malpoziţii şi malocluzie

DINŢII SUPRANUMERARI

Produc înghesuiri, malpoziţii dentare, incluzii, diastemă şi tulburări de erupţie

ANODONŢIA

Asociază anomalii de formă şi volum dentar, nedezvoltarea maxilarului, pseudoprognaţie mandibulară, tulburări funcţionale

CONTACTELE PREMATURE

Deviază mandibula la închidere, asociază abrazia patologică, contractura musculară, laterodeviaţia mandibulei, propulsie sau retropulsie forţată

CARIA DENTARĂ

Duc la pierderea lee-way space-ului, migrări, malpoziţii, disfuncţii ocluzale

INSERŢIA FRENURILOR

Duc la diastemă,ankiloglosie,cicatrici care opresc cresterea

Page 62: Ortodontie Halitchi

IATROGENII

Extracţii precoce şi asimetrice Obturaţii incomplete şi incorecte Tratamente ortodontice incorecte

CURS 7 DISTROFIILE DENTARE

Distrofiile dentare sunt afecţiuni ale ţesuturilor dure dentare datorate unor perturbări în perioada formativă. Se numesc distrofii dentare datorate perioadei de formare - deosebite de tulburările dobândite, care se produc după erupţia dintelui şi intrarea şi intrarea sa în activitate. Printre tulburările dobândite sunt cuprinse: atriţia, abraziunea, eroziunea. Intensitatea sau caracterul perturbării depinde de:

Page 63: Ortodontie Halitchi

- vârsta la care a acţionat factorul etiologic - durata sa de acţiune - intensitatea acestuia În funcţie de perioada interceptată, factorul etiologic se poate adresa: - perioadei de formare a lamei dentare a mugurilor dentari rezultă că vor apare modificări ale numărului dinţilor; - perioadei de histodiferenţiere - rezultă perturbări în formarea matricilor organice ale smalţului şi dentinei (este interesată funcţionalitatea celulelor formatoare - ameloblastul şi odontoblastul). Distrofia de cauză genetică este datorată acţiunii agenţilor în perioada de histodiferenţiere; - procesul de morfodiferenţiere - rezultă dinţi cu dimensiuni şi formă modificată. - perioada de apoziţie a matricilor organice şi mineralizare a acestora - se generează apariţia distrofiilor de structură (hipoplazii în special de smalţ, deoarece acesta este mai sensibil la acţiunea factorilor etiologici). - procesul de erupţie - rezultă din diferite perturbări ale secvenţei de erupţie. Distrofiile dentare se pot clasifica în: - distrofii de număr; - de formă; - de dimensiune; - de structură; - de culoare. I.ANOMALIILE DENTARE DE NUMĂR Factorii perturbatori care interceptează perioada de formare a lamelor dentare şi proliferarea cu formarea mugurilor dentari duc la apariţia unor modificări de număr: - reducerea numărului de dinţi - creşterea numărului de dinţi. I.1.Reducerea numărului de dinţi În literatura de specialitate există o serie de termeni: - anodonţia = absenţa tuturor dinţilor sau unui dinte. Poate fi totală sau parţială. Anodonţia parţială poate fi: - pseudoanodonţie: dintele este absent de pe arcadă dar el este inclus - anodonţie falsă: absenţa dintelui în urma extracţiei - agenezie = absenţa formării mugurelui respectiv

Page 64: Ortodontie Halitchi

- oligodonţie = absenţa unui număr mai mare de dinţi de pe arcadă (peste 5) - hipodonţia = absenţa unui dinte sau a unui număr redus de dinţi. Anodonţia totală Este o afecţiune rară: atunci când există interesează ambele dentiţii şi se asociază cu alte perturbări în dezvoltarea organismului. Displazia ectodermală ereditară interesează glandele sudoripare şi sebacee, pielea, părul.Aceşti indivizi prezintă: - tegumente foarte palide, piele uscată - părul decolorat, în cantităţi reduse - retardare mintală. De cele mai multe ori însă anodonţia este parţială la aceşti pacienţi. Dinţii prezenţi au de obicei modificări de formă (de con sau de ţăruş).

Anodonţia parţială Este mai frecventă decât cea totală. Se disting aspecte de hipodonţie, în funcţie de dinţii care lipsesc.Este mai frecventă la D.P.: M III; PM II; IL sup. Anodonţia parţială se referă deci la ultimii dinţi din grupul respectiv. Nu există corespondenţă între anodonţia DT şi a DP. A. Anodonţia M III: Variază în raport cu rasa, în proporţie de 10,35%. B. Anodonţia IL: Dacă nu este bilaterală, este posibil ca dintele omolog să prezinte modificări de formă şi dimensiune: dinte nanic şi de formă conică. Se presupune că există o tendinţă familială (cauză generală).

Page 65: Ortodontie Halitchi

C. La dinţii temporari anodonţiile sunt rare - caninii superiori şi inferiori - IL superiori şi inferiori.

Cauzele anodonţiilor - la cele unidentare: tendinţa de reducere familială (IL) şi pe scara filogenetică (M III) - cauze necunoscute - afecţiuni genetice - displazia ectodermală - sindromul Down (pseudoanodonţii) - trisomia 21 În sindromul Down dinţii nu erup, rămân incluşi (caninii) pot exista despicături maxilo - palatine (interesează IL) - radiaţii - chemoterapie

Page 66: Ortodontie Halitchi

I.2. Dinţii supranumerari Reprezintă creşterea numărului de dinţi, ca urmare a apariţiei în număr mai mare a mugurilor dentari - apar tulburări în faza de proliferare. Sunt mai frecvente la DP decât la DT şi mai frecvente la maxilar faţă de mandibulă (raport 9:1). Interesează anumite grupe dentare: - frecvenţa cea mai mare este deţinută de meziodens = apariţia unuia sau mai mulţi dinţi pe linia mediană, între ICS. - apariţia celui de-al 4-lea molar - se numeşte dinte distomolar. Dinţii supranumerari pot avea formă normală, dar de obicei au dimensiuni mai reduse. Respectă sau nu forma dintelui din seria normală. Pot fi întâlniţi: - erupţii pe arcadă - rămaşi incluşi. În funcţie de raportul cu arcada, pot produce tulburări în secvenţa de erupţie sau în alinierea dinţilor pe arcadă. Meziodens Este un incisiv care apare între ICS: poate fi unic sau bilateral. Se poate afla în poziţie normală (marginea incizală către orbită - se numesc dinţi anastrofici). Ca formă pot fi: - conici (mai mici) - tuberculari (dinte cuspidat). Cei cu formă conică erup: cei tuberculari sau anastrofici rămân incluşi - pot determina întârzieri în erupţia ICS din seria normală. Ei trebuie descoperiţi şi îndepărtaţi pe cale chirurgicală. Dar atenţie să nu genereze o leziune distrofică (mineralizarea coroanei se încheie la 4-5 ani). IL supranumerar prezintă în general modificări de formă - apare ca un ţăruş

Page 67: Ortodontie Halitchi

Cauzele dinţilor supranumerari: (1) Se presupune că se produce, dintr-un motiv anume (uneori incriminată o cauză genetică) o reactivare a lamei dentare în imediata apropiere a locului unde se dezvoltă mugurele dentar din seria normală. (2) Alţi autori susţin ideea scindării unui mugure din seria normală. Această teorie nu este susţinută de foarte mulţi adepţi, datorită formei pe care o au dinţii supranumerari în raport cu cei normali. (3) Există şi cauze generale care pot duce la apariţia dinţilor supranumerari: disostoza cleidocraniană. I.3ANOMALII DENTARE DE VOLUM Modificarea poate consta în: - creşterea în dimensiune: macrodonţie - reducerea în dimensiune: microdonţie. Ambele forme pot fi adevărate sau false - în raport cu dimensiunea mai crescută sau mai redusă a oaselor maxilare. Este cazul în care copilul moşteneşte maxilarele mici, racile ale unui părinte şi dinţii voluminoşi de la celălalt părinte; sau viceversa. A. Modificări de dimensiune I.4. Macrodonţia Poate fi generalizata sau localizata. a) Forma generalizata adevărată presupune ca toţi dinţii au dimensiunile mai mari decât in mod normal, dar forma lor este, de obicei, cea obişnuită. Este întâlnită in hiperfuncţia hipofizara, in gigantismul hipofizar.

Page 68: Ortodontie Halitchi

b) Forma generalizata falsa sau relativa apare atunci când dimensiunile dinţilor nu sunt modificate de la normal, dar par mai mari in raport cu oasele maxilare care sunt mai mici decât in mod normal. Ea are cauza ereditara. Forma localizata este o distrofie destul de rara. Ea interesează de obicei un singur dinte, in special din zona frontala. Forma localizata pune probleme in primul rând de ordin estetic. In funcţie de gravitatea pertubării funcţionale se intervine sau nu pentru rezolvare prin : - extracţie - remodelare cu lucrări protetice fixe

I.5 Microdonţia a) Forma generalizata adevărată este rara si se întâlneşte in hipofuncţia hipofizei. Forma generalizata falsa apare atunci când dinţii sunt de mărime normala, dar maxilarele sunt mărite ca dimensiune, apărând spaţieri ce dau un aspect inestetic. b) Microdonţia localizata este de obicei unidentară. Se întâlneşte mai frecvent la IL superior, M III si la dinţii supranumerari. De obicei ultimii dinţi din grupa sunt supuşi modificărilor distrofice, mai puţin premolarii II. IL superior afectat de microdonţie are o forma de ţăruş, cu fetele aproximale convergente spre marginea incizală. Rădăcina sa este mai scurta. Aceasta microdonţie poate avea cauza genetica. Este frecventa in unele afecţiuni genetice cum ar fi sindromul Down. Dintele se remodelează coronar pentru mărirea dimensiunilor prin : - microproteze de înveliş - materiale compozite

Page 69: Ortodontie Halitchi

I.6. MODIFICĂRI DE FORMĂ Acestea, ca si modificările de dimensiune se datorează perturbărilor ce acţionează asupra mugurilor dentari in etapa de morfodiferenţiere. exista mai multe varietăţi de forme modificate. I.7. Geminarea Este modificarea de forma dentara ce rezulta in urma încercării de scindare a unui singur mugure dentar. Rezultatul va fi : - doua coroane separate parţial sau total - o singura rădăcina cu un singur canal radicular Şanţul de despărţire se găseşte de obicei pe linie mediana. Geminarea este mai frecventa la dinţii temporari, in special la incisivi si canini. Ea se poate întâlni si pe dinţii permanenţi si la premolari si molari.

I.8. Fuziunea Este modificarea de forma ce rezulta in urma unirii a doi sau mai mulţi muguri dentari. In funcţie de gradul de dezvoltare al mugurilor respectivi in momentul alipirii, ea se poate realiza fie prin intermediul coroanelor, fie prin intermediul rădăcinilor , fie si al coroanelor si al rădăcinilor.

Page 70: Ortodontie Halitchi

Fuziunea este mai frecventa la dinţii permanenţi si interesează de obicei regiunea frontala. Se pot remodelări protetice, dar in cazul fuziunii acestea sunt mai dificile, de aceea se prefera extracţia si protezarea fixa.

I.9. Concrescenţa Este modificarea de forma ce rezulta in urma alipirii rădăcinilor a doi sau mai mulţi dinţi vecini, prin intermediul cementului radicular. Presupune intervenţia unui factor după formarea completa a rădăcinii. Concrescenţa implica existenta unor presiuni locale ce duc la dispariţia septului dentar despărţitor si la depunerea de cement. De obicei nu are semnificaţie clinica. Ea devine importanta atunci când unul din dinţii componenţi prezintă un fenomen patologic ce necesita extracţie dentara. Se recomanda in acest caz separarea rădăcinilor înainte de extracţie.

I .10. Dilacerarea Este modificarea de forma ce rezulta in urma angularii excesive a uneia din părţile componente ale unui dinte. Este mai frecventa la nivelul molarilor de minte.

Page 71: Ortodontie Halitchi

Cauza de apariţie o constituie un traumatism sau orice alta cauza locala care produce o oprire si o deviere de la axul normal de dezvoltare la un anumit moment. Dinţii cu dilacerare coronara, de multe ori, nu reuşesc sa erupă si necesita descoperirea pe cale chirurgicala; iar pentru alinierea pe arcada este necesara o combinare intre tratamentul chirurgical si cel ortodontic. Uneori, tratamentul nu este eficient si este necesara extracţia Angulările la nivel radicular nu creează probleme atât timp cat coroana este îndemna.

I.11. Dintele evaginat (dens evaginatus) Este o anomalie de forma care consta in dezvoltarea unui cuspid suplimentar pe suprafaţa, de regula, ocluzată, la nivelul şanţului intercuspidian. Se întâlneşte mai frecvent la PM si in special la cei inferiori. Aceasta anomalie se produce in urma evaginării epiteliului dentar intern înspre reticulul stelat, la un anumit nivel ce da naştere acestei formaţiuni ce cuprinde: - smalţ - dentina - o prelungire a camerei pulpare. Afecţiunea nu sete foarte frecventa :1-2, maxim 5% TALON CUSP este o anomalie de forma (descrisa mai mult la IL superior dar se poate întâlni la oricare dinte frontal) ce consta in dezvoltarea exagerata a unui cuspid palatinal, care uneori poate ajunge pana in apropierea marginii incizate a dintelui respectiv. El are implicaţii funcţionale mari deoarece produce interferenţe ocluzale ce dezvolta in timp o patologie pulpară. Tratamentul este similar cu cel al dintelui evaginat, utilizând fie şlefuirea selectiva, fie diferite coafaje.

Page 72: Ortodontie Halitchi

I.12. Dens in dente Este o anomalie de forma care se produce in urma invaginării epiteliului dentar intern spre papila dentara. Rezultatul este dezvoltarea unei formaţiuni înspre sau in interiorul camerei pulpare. Se descriu doua tipuri : - dens in dente coronar, in care formaţiunea respectiva se dezvolta in interiorul porţiunii coronare a camerei pulpare. - dens in dente radicular in care formaţiunea se dezvolta înspre canalul radicular. Cel mai bun tratament este cel preventiv si consta in sigilarea sau obturarea preventiva (cu realizarea unei mici cavităţi superficiale) a unor fosete mai adânci.

I.13. Taurodonţia Este o anomalie de forma care consta in existenta unor camere pulpare cu podeaua plasata mult in profunzime, astfel incit rădăcinile vor fi scurtate. Se datoreşte imposibilităţii tecii Hertwig de a se folia la nivelul obişnuit.

Page 73: Ortodontie Halitchi

Nu are semnificaţie clinica decât in cazul cariei complicate.

I.14. Cynodontismul Este o modificare de forma in care dintele respectiv prezintă o camera pulpară cu morfologia asemănătoare familiei canine. Practic nu exista o podea a camerei pulpare, pulpa radiculara se desprinde direct din cea coronara, intre rădăcini nu exista podea. I.15. DISTROFII DE STRUCTURA Sunt modificări ale smalţului si dentinei sau numai ale smalţului, sau numai ale dentinei, apărute ca urmare a acţiunii unor factori perturbatori, in principal in momentul producerii matricilor organice ale acestor structuri, sau in momentul mineralizării acestora, sau in ambele.

Administrarea Tetraciclinei în primele 3 luni de sarcină nu influenţează

dinţii, deoarece ea produce modificări de culoare intrinseci (endogene) la dinţii a căror mineralizare are loc în perioada administrării ei.

Toate acestea pot produce modificări de structură observabile clinic - hipoplazie neonatală.

Page 74: Ortodontie Halitchi

I.17. DISTROFII DE STRUCTURĂ DE CAUZĂ LOCALĂ Sunt hipoplazii de smalţ din categoria leziunilor cicatriceale neevolutive prezente la erupţia dintelui în CB. Nu mai interesează dinţii simetrici omologi şi nici tiparul de creştere.De obicei, leziunea are un caracter asimetric, interesând un dinte, cel mult doi - acei dinţi care au avut contact direct cu factorul etiologic local.De obicei leziunea se prezintă:

- sub forma unei modificări de culoare (pată albă sau brună), - de formă circulară de diferite dimensiuni, - pe una din suprafeţele dentare.

Leziunea poate îmbrăca o varietate mare de forme, de la o modificare mică de culoare până la o leziune foarte întinsă, uneori chiar dilacerare coronară, în funcţie de durata de acţiune a factorului etiologic local şi de brutalitatea acestuia.

O formă de hipoplazie de smalţ de cauză locală este dintele Turner. Prima dată acest gen de hipoplazie a fost descris la nivelul premolarilor - cauza fiind o infecţie gravă a predecesorilor temporari. I.19. SINDROMUL HUTCHINSON

Interesează incisivii permanenţi, niciodată temporari, mai frecvent in ordinea : ICS > ILS > incisivi inferiori.

Aceşti dinţi sunt mai mici (nanici), iar forma lor este schimbata - dinte in forma de dalta, şurubelniţa, butoiaş.

Leziunea de structura nu este evidenta la erupţia dintelui; dar prin intrarea dintelui in activitate, zona centrala a treimii incizale, având o structura mai slaba, se fracturează. Astfel marginea incizală capătă aspect de semiluna.

Cauza sindromului Hutchinson poate fi luesul congenital (30%) - se adaugă încă 2 elemente, constituind împreuna:

Triada Hutchinson : - keratita interstiţiala - surditatea labirintica - (leziunile incisivilor superiori permanenţi) Alta cauza: rahitismul.

Page 75: Ortodontie Halitchi

I.20. SINDROMUL DENTAR MOSSER

Interesează M de 6 ani, care prezintă modificări de forma, dimensiune si structura.Aspectul acestui M este similar cu al incisivului Hutchinson: diametrul mezio-distal ocluzal este mai mic decât diametrul la colet.

Suprafaţa ocluzală, poate prezenta numeroşi cuspizi foarte mici, care dau aspect de duda.

La molarii cu distrofii, cu cat distrofia este mai întinsa, cu atât este mai recomandat sa fie acoperiţi cu coroana de înveliş. Aceasta este o coroana prefabricata - până când se stabilesc relaţiile de ocluzie definitive - apoi coroana se înlocuieşte cu una turnată.

I. 21.AMELOGENEZA IMPERFECTĂ

Reprezintă distrofii de structură ale smalţului, care se datorează unei produceri defectuoase a smalţului, prin afectarea genetică probabil, a ameloblasterelor.

În raport cu faza formatoare a smalţului care este modificată, amelogenezele se pot clasifica în 3 grupe: a) amelogeneze imperfecte hipoplazice care, în general, sunt mai rezistente la

Page 76: Ortodontie Halitchi

carie comparabil cu amelogenezele imperfecte următoare. Este interesată formarea matricei organice a smalţului. b) amelogenezele imperfecte hipocalcificate / hipomineralizate în care se realizează defectuos matricea minerală a smalţului. c) amelogeneza imperfectă tipul hipomaturat în care se realizează defectuos ultima fază a mineralizării smalţului, maturarea.

- dentinogeneza imperfecta - fluoroza dentară endemica

I.25. Dentinogeneze imperfecte Transmiterea este autosomală dominanta. Se caracterizează printr-un smalţ normal conformat, defectul fiind la

nivelul dentinei. Exista mai multe forme clinice: * displazia Cap du Pont * displazia dentinară * melanodonţia infantila (Beltrami)

Page 77: Ortodontie Halitchi

CURS 8 ANOMALIILE DENTO-MAXILARE DIZARMONIA DENTO-MAXILARĂ DEFINIŢIE Se defineşte ca o incongruenţă între volumul maxilarelor şi volumul

dentar, respectiv între spaţiul necesar reprezentat de perimetrul dentar şi spaţiul disponibil reprezentat de perimetrul arcadei, neconcordanţă determinată de tulburările de creştere şi dezvoltare a maxilarelor sau de tulburările de evoluţie a dinţilor.

FORME CLINICE Există trei forme clinice de dizarmonie dento-maxilară cu înghesuire: 1. Dizarmonia dentomaxilară cu înghesuire primară, determinată de un

maxilar mic şi dinţi macrodonţi 2. Dizarmonia dentomaxilară cu înghesuire tranzitorie datorată unei

discordanţe între vârsta osoasă şi vârsta dentară precoce 3. Dizarmonia dentomaxilară cu înghesurire secundară endoalveoliilor,

tulburărilor de lamă şi migrărilor dentare. ETIOPATOGENIE

Factor genetic – se pot moşteni maxilare mici de la un părinte şi dinţi mari de la celălalt părinte

Factori generali şi locoregionali care pot determina modificări cantitative, direcţionale sau de ritm de creştere datorate factorilor neuroendocrini şi metabolici (nanismul hipofizar, acromegalia, hipotiroidismul, disfuncţiile gonadale) Factori neuromusculari – dezechilibrul grupelor musculare intra şi

extraorale poate influenţa direcţia de creştere şi orientarea proceselor alveolare, reducând perimetrul necesar

Factori dentari – referitori la volumul dentar şi prezenţa de dinţi supranumerari

Înlocuirea zonei de sprijin poate avea o influenţă nefavorabilă asupra regiunii frontale, dacă nu este păstrată ordinea de înlocuire sau dacă zona de sprijin este compromisă prin carii şi extracţii şi permite scurtarea arcadei prin migrarea molarilor permanenţi

Iatrogenia cu topografie posterioară în încercările de distalizare ale molarilor de 6 ani.

Page 78: Ortodontie Halitchi

ASPECTE CLINICE În dentaţia temporară înghesuirile dentare sunt rare deoarece volumul dentar şi ordinea de erupţie sunt concordante cu dezvoltarea maxilarelor. Lipsa de apariţie a tremelor în perioada 4-5 ani poate fi considerată un semn prezumtiv de înghesuire în dentiţia permanentă. În dentiţia mixtă, între 6-9 ani, incisivii pot erupe malpoziţionaţi:

Incisivul central determină rizaliza incisivilor centrali şi laterali temporari, încadrându-se în spaţiul ambilor dinţi.

Incisivul lateral erupe lingual, palatinal sau vestibular. Arcada va fi armonioasă cu incisivul lateral în contact cu molarul prim

temporar Gravitatea anomaliei se apreciază în funcţie de deficitul de spaţiu, starea

dinţilor din zona de sprijin, mărimea lee-way space-ului, ordinea de erupţie apreciată pe radiografii şi relaţiile de ocluzie.

În dentiţia mixtă, între 9-12 ani, se poate observa alinierea incisivilor cu lipsa spaţiului pentru canini sau înghesuirea frontalilor cu ectopia caninilor şi premolarilor 2. Odată cu erupţia molarilor de minte asistăm la o a treia înghesuire evidentă frontal.

Semnele ocluzale includ deviaţii ale liniei interincisive datorate înghesuirilor sau extracţiilor asimetrice, angrenaje inverse, ocluzii încrucişate şi rapoarte false de distalizare şi mezializare prin migrări. EXAMENUL FUNCŢIONAL

Retrognaţie mandibulară funcţională prin blocarea posterioară a mandibulei

Latero-deviere mandibulară Disfuncţii ocluzale datorate multiplelor interferenţe Afectarea funcţiei fizionomice

Afectarea funcţiei de autoîntreţinere TRATAMENT Există patru posibilităţi de a crea spaţiu ortodontic: 1. Lărgirea arcadei 2. Distalizarea grupului lateral 3. Avansarea grupului frontal 4. Extracţia dentară

Page 79: Ortodontie Halitchi

În înghesuirile uşoare, şlefuirea feţelor aproximale ale dinţilor temporari poate furniza spaţiul necesar încadrării.

MIJLOACE TERAPEUTICE PENTRU LĂRGIREA ARCADEI 1. Plăci palatine cu şurub median, cu secţiune în Y sau cu şurub triactiv,

plăci cu şurub în V.

3. Arcuri fixe – transpalatinal, Quad-helix, Nance.

2. Disjuncţia indicată la tineri în formele grave

Page 80: Ortodontie Halitchi

Aparate funcţionale bimaxilare elastice, care permit dilatări maxilare de trei mm.

MIJLOACE TERAPEUTICE PENTRU ALUNGIREA ARCADEI 1. Plăci palatine cu arcuri protruzive, cu secţiune în Y sau în trapez.

2. Lip-bumper superior, aparatul Crozat, aparate fixe poliagregate cu

tracţiuni extraorale

MIJLOACE TERAPEUTICE PENTRU DISTALIZAREA GRUPULUI

LATERAL 1. Plăci palatine cu secţiune în L sau Y şi şuruburi ortodontice, ancorate

pe gutiere şi TEO

Page 81: Ortodontie Halitchi

2. Distal jet, pendulum, aparate fixe poliagregate

Page 82: Ortodontie Halitchi

CURS 9 DIASTEMA DEFINIŢIE Reprezintă prezenţa unui spaţiu interincisiv de 2-3 sau mai mulţi mm. FORME CLINICE

- Diastema adevărată – ereditară sau întreţinută de frenul labial, de septul interdentar sau asociată cu microdenţia şi

- Diastema falsă – secundară anodonţiilor, meziodensului, incluziei de canin, migrărilor postextracţionale, protruziei de supt.

- ASPECTE CLINICE - Spaţiul interincisiv de 2-3 mm poate fi întreţinut de un fren labial

hipertrofic şi inserat mai jos sau de un sept fibros, gros, care determină o diastemă cu axele incisivilor centrali perfect paralele.

- În diastema falsă care este variabilă ca dimensiune axele incisivilor centrali pot fi paralele sau convergente în funcţie de anomaliile asociate.

TRATAMENT Se instituie precoce după precizarea cauzei şi înlăturarea ei chirurgicală

(frenectomie, septotomie, extracţia meziodensului).Închiderea diastemei poate fi făcută cu aparate mobilizabile cu arcuri de mezializare, când rădăcinile incisivilor centrali sunt în curs de dezvoltare sau cu aparate fixe mai tardiv.

Page 83: Ortodontie Halitchi

CURS 10 CLASA II/1 ANGLE DEFINIŢIE Anomalie dento-maxilară caracterizată prin îngustarea maxilarului,

proalveolodenţie şi relaţie molară distalizată

ETIOLOGIE

Predispoziţie ereditară la tipul nordic; Semn de rahitism prin influenţarea structurii osoase care devine

deformabilă prin disfuncţii; Creştere verticală accentuată în tipul facial dolicocefal; Respiraţia orală; Deglutiţia atipică; Interpunerea buzei inferioare; Obiceiurile vicioase de sugere.

ASPECTE CLINICE Faciesul adenoidian, cu faţa îngustă, alungită, cu narine pensate, fanta labială deschisă, buza superioară scurtă, buza inferioară interpusă, tegumente palide şi profil convex. Arcada superioară este îngustată în sens transversal şi alungită în sens

sagital, având o formă de omega sau U. Baza apicală este mult mai mică decât baza coronară. Arcada inferioară poate prezenta o formă şi dimensiuni normale, sau poate fi îngustată cu retruzia grupului inferior, suprapoziţie frontală şi curba lui Spee accentuată

La nivel canin şi molar rapoartele de ocluzie sunt distalizate, iar în regiunea frontală overjetul este mărit, iar ocluzia este adâncă în acoperiş

STUDIUL DE MODEL Precizează forma arcadelor, apreciază endoalveolia, arată gradul de

alungire al arcadei superioare, iar perimetria precizează deficitul de spaţiu.

Page 84: Ortodontie Halitchi

Simetroscopia va oferi relaţii asupra simetriei şi asimetriei îngustărilor, asupra scurtării arcadelor şi a devierii liniei interincisive.

OBIECTIVE TERAPEUTICE • Eliminarea factorilor cauzali şi reeducarea funcţională; • Dilatarea maxilarului; • Retrudarea şi alinierea dinţilor frontali; • Nivelarea planului de ocluzie şi reducerea supraacoperirii; • Corectarea relaţiei de ocluzie prin propulsarea mandibulei.

MIJLOACE TERAPEUTICE • Plăci de dilatare cu şurub median, cu arc vestibular pentru retrudarea

frontalilor, ancorate cu diverse tipuri de croşete.

În dentiţia mixtă şi în formele grave se pot utiliza disjunctoarele şi

arcurile fixe tip quad-helix.

În perioada dentiţiei mixte şi în formele uşoare sau medii, aparatele

funcţionale sunt deosebit de utile. Ele pot fi asociate cu tracţiunile extraorale pentru retrudarea grupului frontal superior.

În perioada dentiţiei permanente şi în formele grave relaţiile de distalizare se corectează prin migrări dentare şi tracţiuni elastice intermaxilare de clasa a II-a cu tehnici fixe tip edgewise, cu sau fără extracţie.

Page 85: Ortodontie Halitchi

CURS 11 CLASA II/2 ANGLE DEFINIŢIE Sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare şi molare,

retrodenţie superioară cu diferite grade de înghesuire, supraacoperire incisivă şi repere molare distalizate.

Etiologia anomaliei de Clasa II/2 este polimorfă:

Ereditatea Obliteratea prematură a suturilor maxilare Cicatrici retractile pe maxilare Factori morfologici şi eruptivi favorizanţi Factori funcţionali.

FORME CLINICE Forma 1: cea mai frecventă, cu linguoversia incisivilor centrali superiori şi vestibuloversia aparentă a incisivilor laterali superiori şi supraocluzie frontală

Forma 2: evoluează cu palatoversia a 4 incisivi superiori şi ectopie de canini sau incluzie bilaterală şi cu supraacoperire frontală.

Forma 3: evoluează cu ocluzie în “capac de cutie” prin palatoversia grupului incisivocanin superior; infrapoziţia canină produce un decalaj vertical în planul de ocluzie iar curba lui Spee se inversează la maxilar asociindu-se cu infravestibulopoziţia pre-molarilor. ASPECTE CLINICE

Etajul inferior micşorat, şanţul labio-mentonier accentuat, mentonul proeminent, buze subţiri, ocluzie labială fermă, surâs gingival, nas proeminent, profil convex.

Orificiul bucal prezintă o hiperactivitate a buzelor, o derivă posteroinferioară a comisurilor care creşte componenta de forţă labială şi o poziţie caracteristic înaltă a stomionului care permite buzei inferioare să

Page 86: Ortodontie Halitchi

controleze marginea incizală a incisivilor superiori. Buza superioară este scurtă şi subţire, iar cea inferioară este eversată. În timpul masticaţiei Cauhépé şi Coutant citaţi de Darqué descriu o contracţie extrem de puternică a orbicularilor, iar masticaţia se particularizează executându-se cu buzele în ocluzie fermă astfel încât copilul pare să mestece cu orbiculari.

Pe plan muscular, clasa II/2 prezintă: - o predominenţă a muşchilor ridicători (temporal şi maseter)

caracteristică tipului hipodivergent; - o activitate puternică a fascicolului posterior al muşchiului temporal; - un dezechilibru labiolingual de tip concentric în favoarea muşchilor

labiali. Hipertonia musculară rămâne indisociabil legată în aceste cazuri de

aspectele specifice malocluziei: hipodivergenţă, curba lui Spee accentuată, supraacoperire, incisivi superiori în palatoversie. TULBURĂRILE FUNCŢIONALE

• Fonaţia este modificată, vocea fiind închisă • Respiraţia este de tip nazal • Deglutiţia se poate produce cu interpoziţia limbii dar fără semnificaţie

clinică • Mişcările mandibulei de propulsie şi lateralitate sunt limitate;

suprasolicitarea grupului frontal şi traumatismul direct conduc la apariţia parodontopatiilor

• Disfuncţiile ATM sunt frecvente OBIECTIVE TERAPEUTICE

• Nivelarea planului de ocluzie prin ingresiunea frontalilor şi egresiunea dinţilor laterali, reducerea supraacoperirii

• Alinierea grupului frontal prin alungirea arcadei • Alinierea incisivilor laterali • Corectarea relaţiei molare distalizate prin propulsia mandibulei • MIJLOACE TERAPEUTICE • În perioada dentiţiei mixte între 6 şi 8 ani se pot folosi plăci palatine cu

arcuri protruzive şi platou retroincizal care asigură propulsia mandibulei şi protrudarea incisivilor superiori.

Page 87: Ortodontie Halitchi

În dentiţie mixtă, când formele cu necesar mic de spaţiu şi supraacoperire

moderată se pot folosi cu succes aparatele funcţionale. Ele pot fi folosite pentru echilibrarea relaţiilor ocluzale după terapia cu plăci mobilizabile

În situaţiile în care înghesuirea dento-alveolară este gravă pentru alinierea

dinţilor frontali sunt necesare extracţia molarilor de minte şi a premolarilor 2 şi distalizarea drupului lateral cu aparate fixe poliagregate.

Page 88: Ortodontie Halitchi

CURS 12 CLASA III ANGLE DEFINIŢIE Sindrom caracterizat prin ocluzie inversă frontală în care feţele linguale

ale frontalilor inferiori circumscriu feţele vestibulare ale frontalilor superiori.

FORME CLINICE

Angrenajele inverse Prognatismul mandibular funcţional

– progenia de conducere forţată Pseudoprognatismul mandibular prin retrognaţie maxilară Prognatismul mandibular anatomic

ANGRENAJE INVERSE Poate să fie o anomalie de sine stătătoare sau un simptom asociat cu

dizarmonia cu înghesuire şi malpoziţii dentare. Apare în dentiţia mixtă şi interesează 1-3 dinţi frontali.

Au în etiologie:

Modificări de ax dentar prin palatoversia superiorilor şi vestibuloversia frontalilor inferiori

Persistenţa incisivilor temporari şi erupţia palatinizată a incisivilor permanenţi superiori

Interval de timp prea mare între erupţia frontalilor inferiori şi superiori în care frontalii inferiori egresează.

Page 89: Ortodontie Halitchi

Poziţie intramaxilară palatinală a mugurilor incisivilor superiori centrali şi laterali Aspectele clinice extraorale sunt nesemnificative clinic. Intraoral se observă palatoversia incisivilor centrali şi eventual laterali superiori, cu spaţiul mai mult sau mai puţin păstrat pe arcadă şi vestibuloversia frontalilor inferiori. Se modifică forma arcadei alveolare înspre trapez. În ocluzie, în zona frontală apar angrenaje inverse cu diferite grade de acoperire. În dreptul frontalilor inferiori apar retracţii gingivale de 2-3 mm pe feţele vestibulare. Tratamentul îşi propune să realizeze saltul articular şi să creeze spaţiul

necesar pentru corectarea malpoziţiilor dentare. Se pot folosi: 1. Exerciţiile cu spatula în timpul erupţiei dintelui în angrenaj invers,

când supraacoperirea este mică şi spaţiul păstrat 2. Aparate cu plan înclinat, când supraacoperirea este mare 3. Plăci palatine cu arcuri protruzive ancorate pe gutiere, când

supraacoperirea este mică.

PROGNATISMUL MANDIBULAR FUNCŢIONAL Se caracterizează printr-un decalaj sagital între cele două maxilare,

datorită propulsiei mandibulei, cu ocluzie inversă frontală extinsă de la canin la canin. Se instalează precoce în dentiţia temporală şi se datorează unor contacte premature.

Page 90: Ortodontie Halitchi

În etiologie sunt incluse:

Prezenţa de cuspizi neabrazaţi la dinţii temporari Obturaţii ocluzale în exces Egresiuni dentare în zona laterală consecutive extracţiilor premature Ticuri de îmbufnare cu împingerea mandibulei înainte Obiceiuri de supt cu tracţiune pe arcada inferioară Amigdale hipertrofice care declanşează reflex propulsia mandibulei Poziţia joasă şi anterioară a limbii în repaus Deglutiţia atipică cu presiune pe arcada inferioară Macroglosia

Examenul facial evidenţiază o proeminare a buzei inferioare şi a mentonului, inversarea treptei labiale, şanţ labio-mentonier şters şi profil uşor concav. Examenul intraoral evidenţiază arcade normal conformate sau o arcadă superioară scurtă şi îngustată şi o arcadă inferioară alungită, cu treme şi abrazie neuniformă, iar ocluzia frontală se inversează cu supraacoperire variabilă. Examenul dinamic al ocluziei evidenţiază o închidere în doi timpi. În

repaus poziţia mandibulei este normală, dar pe traiectoria de închidere se constată contactul prematur şi disocluzia completă a arcadelor, iar pentru intercuspidare maximă mandibula se propulsează.

Obiective de tratament: Îndepărtarea factorilor cauzali Dezorientarea relaţiilor de ocluzie Retropulsie mandibulară Realizarea saltului articular Contenţia rezultatului

Mijloace terapeutice: Şlefuirea cuspizilor neabrazaţi pe canini şi molari temporari Bărbiţă şi capelină pentru tracţiune occipito-mentonieră Placa cu plan înclinat, placa palatină cu şurub şi secţiune în trapez Aparate funcţionale

Page 91: Ortodontie Halitchi

PSEUDOPROGNATISMUL MANDIBULAR Decalajul sagital este determinat de insuficienta dezvoltare a maxilarului

superior, care dă impresia falsă de proeminare a mandibulei. În etiologie sunt citate:

Anomalii congenitale (micrognaţie, despicături LMP) Cicatrici postoperatorii sau posttraumatice Aplazia incisivilor laterali şi alte hipodonţii în arcada superioară Extracţii premature de incisivi temporari Traumatisme cu avulsia incisivilor superiori

Examenul facial evidenţiază o buză superioară înfundată, retrocheilie superioară, profil concav cu buza inferioară şi mentonul în poziţie normală. Examenul intraoral arată o arcadă superioară insuficient dezvoltată sagital şi transversal şi o arcadă inferioară normal dezvoltată. Rapoartele de ocluzie se inversează frontal în timp ce la nivel canin reperele pot fi neutrale sau mezializate. Obiectivele de tratament:

Stimularea dezvoltării maxilarului superior Inhibarea dezvoltării mandibulei

Mijloace terapeutice: Plăci palatine de dilatare cu secţiune în “Y” sau cu şurub tridimensional Aparate fixe de tip Quad-Helix Disjuncţia suturii medio-palatine Aparate funcţionale de clasa a III-a Masca facială Delaire care stimulează dezvoltarea sagitală la nivelul

suturii medio-palatine şi inhibă creşterea mandibulei Aparatura fixă poliagregată cu tracţiuni intermaxilare elastice de clasa

III. PROGNATISMUL MANDIBULAR ANATOMIC Este forma cea mai gravă în care decalajul sagital şi inversarea

rapoartelor de ocluzie se datorează hiperdezvoltării mandibulei. Se manifestă în dentiţia temporară şi se accentuează cu vârsta.

În etiologie sunt implicate:

Page 92: Ortodontie Halitchi

Ereditatea Hiperfuncţia hipofizară Macroglosia Prognatismele funcţionale netratate

Aspectul facial este caracteristic cu etajul inferior mărit, unghiul goniac deschis, mentonul proeminent, procheilie inferioară şi profil concav. Intraoral arcada maxilară este normală sau prezintă proalveolie compensatorie, iar arcada inferioară este dezvoltată în exces, cu treme în zona laterală şi erupţie precoce. Ocluzia inversă frontală se asociază cu relaţii mezializate la nivel molar şi ocluzie inversă totală. Tratamentele ortodontice aplicate în dentaţia temporară şi mixtă, care

urmăresc dezvoltarea maxilarului superior şi redirecţionarea creşterii mandibulare sunt adesea doar o etapă de tratament anterioară chirurgiei ortognatice de la vârsta adultă.

Page 93: Ortodontie Halitchi

CURS 13 OCLUZIA DESCHISĂ DEFINIŢIE Sindrom caracterizat prin lipsa de contact interdentar în sens vertical între

marginile incizale ale dinţilor frontali.

FORME CLINICE

1. Ocluzia deschisă funcţională 2. Ocluzia deschisă anatomică

OCLUZIA DESCHISĂ FUNCŢIONALĂ Este forma clinică cea mai uşoară, determinată de deformarea

verticală a proceselor alveolare sau inhibarea erupţiei dentare. ETIOLOGIE

1. Interpunerea limbii în repaus sau în deglutiţie 2. Obiceiuri vicioase de supt 3. Interpunerea buzei inferioare

Interpunerea de obiecte Aspectul facial nu este modificat. Examenul endobucal evidenţiază infrapoziţia grupului frontal, modificări

transversale sau sagitale asociate şi o inocluzie verticală de 2-6 mm, extinsă de la canin la canin.

Examenul funcţional evidenţiază tulburări fizionomice, afectarea pronunţiei fonemelor dentale şi sigmatism, blocarea inciziei, gingivite şi carii în zona frontală, respiraţia este orală sau mixtă, iar deglutiţia atipică.

Tratament: 1. Îndepărtarea factorilor cauzali în perioada dentiţiei temporare sau

mixte. 2. Decondiţionarea obiceiurilor vicioase şi miogimnastica orbicularilor şi

a limbii. 3. Stimularea creşterii verticale a dinţilor în zona frontală. Mijloace terapeutice: 1. Plăcuţa vestibulară

Page 94: Ortodontie Halitchi

2. Plăcuţa palatină cu scut lingual 3. Bionatorul Balters

OCLUZIA DESCHISĂ ANATOMICĂ Are în etiologie:

Ereditatea Rahitismul Bride cicatriceale labio-mentoniere Creşterea excesivă a procesului alveolar în zona laterală Rotaţia mandibulară postero-inferioară Factori disfuncţionali

Examenul extraoral indică un etaj inferior mult mărit, un profil drept, cu şanţurile faciale şterse şi fanta labială întredeschisă. Examenul intraoral surprinde gingivite hipertrofice, displazii dentare, carii frontale, o arcadă superioară denivelată prin infrapoziţia grupului frontal şi o arcadă inferioară turtită, inocluzie verticală simetrică sau asimentrică de 5-6 mm.

Page 95: Ortodontie Halitchi

Mijloace de tratament: Aparate extraorale cu tracţiune vertex mentonieră Scuturi linguale amovibile şi fixe Activatoare Aparate fixe cu tracţiune intermaxilară Osteotomii ale ramului ascendent sau orizontal mandibular.