orizont local

Toţi copiii din mediul rural trebuie să meargă mai departe!

Tu îi poţi ajuta!

Toţi copiii din mediul rural trebuie să meargă mai departe!

Tu îi poţi ajuta!Program cofinanţat de Guvernul României, Banca Mondială şi comunităţile rurale.

Unitatea de Management a Proiectului pentru Învăţământul Rural

Str. Spiru Haret nr. 10-12, etaj 2,sector 1, cod poºtal 010176, Bucureºti

Tel: 021 305 59 99Fax: 021 305 59 89

http://rural.edu.roe-mail: [email protected]

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

ISBN 00 000-0-00000-0;ISBN 00 000-000-0-00000-0.

OR

IZO

NT

UL L

OC

AL Î

N Î

NV

ĂŢ

AR

EA

GE

OG

RA

FIE

IO

ctavi

an

MÂ

ND

RU

Ţ

Program postuniversitar de conversie profesionalăpentru cadrele didactice din mediul rural

ORIZONTUL LOCALÎN ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI

Octavian MÂNDRUŢ

Specializarea GEOGRAFIE

Forma de învăţământ ID - semestrul IV

20

07

2007

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE

Orizontul local în învăţarea geografiei

Octavian MÂNDRUŢ

2007

© 2007 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării

ISBN 978-973-0-04832-2

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural i

Cuprins Introducere ...................................................................................................................... iii

1. Unitatea de învăţare 1 Orizontul apropiat şi orizontul local ..........................................................................................................................1 Obiectivele unităţii de învăţare 1 ............................................................................. 1 1.1 Orizontul imediat şi orizontul apropiat ..................................................................... 2 1.2 Orizontul local ......................................................................................................... 6 1.3 Observarea dirijată a orizontului local ..................................................................... 9 1 4 Harta orizontului apropiat şi local .......................................................................... 14 1.5 Regiunea geografică şi orizontul local................................................................... 16 1.6. Organizarea activităţilor de cercetare a orizontului local ....................................... 18 Lucrare de verificare 1........................................................................................... 22 Răspunsuri la testele de autoevaluare .................................................................. 23 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................... 24

2. Unitatea de învăţare 2 Orizontul local şi apropiat – elemente de geografie fizică şi umană .......................... 25 Obiectivele unităţii de învăţare 2 ........................................................................... 25 2.1. Elemente de referinţă ............................................................................................ 26 2.2. Elemente de geografie fizică ................................................................................. 29 2.3. Elemente de geografie umană .............................................................................. 34 2.4. Hărţi tematice ........................................................................................................ 38 2.5. Cartografierea orizontului local şi interpretarea hărţilor ......................................... 42 2.6. Orizontul local, regiunea şi ţara............................................................................. 46 Lucrare de verificare 2........................................................................................... 51 Răspunsuri la testele de autoevaluare ................................................................. 52 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................... 53

3. Unitatea de învăţare 3 Mediul înconjurător al orizontului local ......................................................................... 54

Obiectivele unităţii de învăţare 3 ........................................................................... 54 3.1. Elemente terminologice......................................................................................... 55 3.2. Metode şi domenii de analiză a mediului înconjurător........................................... 58 3.3. Modificări temporale şi interpretarea lor ................................................................ 66 3.4. Simulări şi model ................................................................................................... 71 3.5. Curriculum şcolar şi proiecte şcolare..................................................................... 78 Lucrare de verificare 3........................................................................................... 82 Răspunsuri la testele de autoevaluare ................................................................. 83 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................... 84

Cuprins

ii Proiectul pentru Învăţământul Rural

4. Unitatea de învăţare 4 Cercetarea geografică a orizontului local ......................................................................85 Obiectivele unităţii de învăţare 4............................................................................85 4.1. Metode de analiză a elementelor geografice .........................................................86 4.2. Metodologia cercetării integrate.............................................................................91 4.3. Hărţi tematice.........................................................................................................92 4.4. Tematica cercetării geografice a orizontului local ..................................................96 4.5. Prezentarea cercetărilor de geografie a orizontului local .....................................102 Lucrare de verificare 4 .........................................................................................106 Răspunsuri la testele de autoevaluare ................................................................107 Recomandări. Resurse suplimentare...................................................................108 Bibliografie....................................................................................................................109

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural iii

Introducere

Curriculum şcolar şi

orizontul local

Clasele terminale

Interesul cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat întotdeauna un punct de plecare în proiectarea demersului de învăţare a acestei discipline şcolare. Există premisa că învăţarea geografiei se poate realiza în condiţii optime pornind de la elementele vizibile din orizontul local, apoi la cele situate la o distanţă mai mare, până la cele mai puţin accesibile. Restructurarea geografiei ca disciplină şcolară semnificativă în curriculum-ul naţional s-a realizat, pentru forma actuală, în aproape zece ani (1996 – 2006). Elementele acestei restructurări sunt uşor de sesizat, printr-o analiză comparativă cu programele şcolare anterioare şi cu modul în care era construită geografia şcolară. Noile programe şcolare, îndeosebi cele pentru clasele a IV-a şi a V-a, precum şi pentru clasele de sfârşit al învăţământului obligatoriu de zece ani, cuprind în mod explicit, într-o formă nouă, elemente referitoare la orizontul local. La clasa a IV-a, noua programă de geografie („Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”) îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul local. Faţă de programa anterioară, este o schimbare substanţială. Paradigma interioară a programei arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observabile direct, iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice să o reprezinte observarea realităţii obiective. La clasa a V-a, programa revizuită se axează foarte mult pe raportarea elementelor sale la situaţia concretă a orizontului local. De altfel, între cele două programe există o legătură strânsă, evidenţiată prin prezenţa substanţială a orizontului local în ambele situaţii. Există posibilităţi de corelare a geografiei din celelalte clase cu orizontul local. În mod deosebit, la clasa a VIII-a, geografia României presupune şi o astfel de abordare, chiar dacă programa şcolară nu o concretizează într-un mod explicit. Programele de geografie din clasele a IX-a şi a X-a, ciclul liceal inferior şi clasa a X-a S.A.M. şi anul de completare cuprind specificări foarte precise referitoare la geografia orizontului local ca domeniu de studiu obligatoriu în locurile sugerate de programă.

Introducere

iv Proiectul pentru Învăţământul Rural

Aplicaţii practice în orizontul local

Argumente în favoarea acestui

modul

Acest grup de probleme este pus într-o optică nouă în cadrul programelor şcolare. Aplicaţiile practice şi cele de învăţare care au la bază exerciţiile şi problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată în noile programe şcolare. De altfel, în practica geografiei, aplicaţiile practice au avut un rol bine definit, chiar dacă s-au realizat uneori într-un mod formal. Creşterea ponderii aplicaţiilor practice şi realizarea acestora în orizontul local, au dat o dimensiune nouă programelor şcolare de geografie şi au permis trecerea, cel puţin la nivel teoretic, de la o învăţare predominant livrească, la o învăţare bazată pe observare. Elementele de noutate pe care le aduce acest modul şi care argumentează utilitatea lui, sunt: • oferă geografiei şi didacticii sale un câmp referenţial nou, prin

presupunerea învăţării geografiei şcolare pornind de la orizontul local şi de la observarea sa directă;

• asigură o corelaţie adecvată a conceptelor majore cu care operează geografia cu suportul lor din orizontul local;

• stimulează abordarea unor probleme referitoare la orizontul local şi în cadrul altor discipline de învăţământ, prin punerea într-o lumină nouă a comunităţii concrete în care se află situată unitatea de învăţământ;

• evidenţiază elementele de specificitate pe care le poate aduce geografia ca disciplină şcolară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva raportului dintre comunitate şi teritoriul ei de viaţă;

• oferă un câmp larg de idei şi sugestii asupra modului de abordare a cercetării geografice a orizontului local, precum şi a felului în care aceasta poate deveni o preocupare nu numai a profesorilor, ci şi a elevilor;

• prin abordarea unor activităţi de investigaţie minimală a orizontului local, elevul devine un participant activ la propria sa formare şi la înţelegerea rolului pe care îl are în cadrul comunităţii locale;

• oferă o metodologie minimală de cercetare geografică a orizontului local şi de prezentare a rezultatelor propriilor investigaţii;

• prin exemplele ofertate, măreşte atractivitatea învăţării geografiei, evidenţiind posibilităţile de abordare a acesteia pornind de la observarea orizontului local;

• oferă o tematică de cercetare suficient de largă şi de cuprinzătoare, pentru a susţine interesul de investigaţie al elevilor interesaţi.

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural v

Structura modulului

Acest modul, intitulat „Orizontul local în învăţarea geografiei” are un caracter opţional, care face parte din „Didactica geografiei”. Este structurat pe patru unităţi de învăţare, construite astfel încât să acopere temele semnificative majore, de o deosebită actualitate, ale domeniului: orizontul local şi apropiat, elemente de geografie fizică şi umană ale orizontului local şi apropiat, mediul înconjurător al orizontului local şi cercetarea geografică a acestuia. În interiorul fiecărei unităţi de învăţare există texte sintetice care prezintă elementele principale ale problematicii respective, precum şi multiple activităţi conexe. O parte importantă o reprezintă spaţiile destinate răspunsurilor şi activităţilor voastre, care au, în acest fel, o integrare funcţională implicită în problematica abordată. În acest mod, se realizează o activitate interactivă, cu un grad înalt de personalizare a studiului.

Avantajele perspectivei integrate

Abordarea integrată a orizontului local oferă elemente de coerenţă interioară vizibile, prin tematica sa explicită, precum şi prin metodologia de cercetare. Caracterul integrat al orizontului local constituie baza unei învăţări care porneşte şi ea de la o structură integrată şi nu de la părţi componente, oricât ar fi de importante. Chiar dacă tematica pe care o presupune curriculum-ul şcolar nu este în întregul ei legată de orizontul loca, acesta poate constitui un subiect de interes suplimentar, la orice oră de geografie din învăţământul preuniversitar.

Temă de reflecţie Reflectează asupra elementelor principale enunţate mai sus ca argumente în favoarea acestui curs. Care dintre acestea ţi se par cele mai utile, în contextul concret din şcoala ta? Motivează răspunsul. Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru rezolvare.

Introducere

vi Proiectul pentru Învăţământul Rural

Derularea modulului

Te-ai obişnuit deja cu formatul modulului la distanţă, prin didactica ariei „Om şi societate”, „Didactica geografiei I şi II”, precum şi prin alte module parcurse până acum. Pentru a reuşi să parcurgi cu succes elementele modulului consacrat orizontului local în învăţarea geografiei, este necesar să urmăreşti componentele sugerate mai jos: - consideră că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la

orizontul local, deoarece acesta reprezintă primul câmp al realităţii vizibile şi observabile cu care ia cunoştinţă elevul;

- orizontul local (oricât de diferite ar fi caracteristicile sale) oferă un ansamblu de elemente, relativ invariante (poziţie, localizare, relief, ape etc.), care permit construirea realităţii geografice pornind de la acestea;

- cu ajutorul orizontului local pot fi verificate anumite date de observare minimală, ceea ce favorizează elaborarea unor demersuri constructive de cercetare geografică a realităţii;

- orizontul local reprezintă o parte dintr-un întreg, a cărui sferă se lărgeşte continuu, până la dimensiunile planetei; el reprezintă baza unui sistem ordonat taxonomic;

- trebuie să ai în vedere, în mod permanent, că învăţarea geografiei ca disciplină şcolară are un caracter unitar şi integrat, din care face parte, de la localitatea natală la planetă şi orizontul local al existenţei cotidiene;

- toate nelămuririle trebuie discutate cu tutorele, care este dispus să îţi asigure elementele suplimentare necesare.

Evaluarea modulului

Modalităţile de evaluare îmbină lucrările de verificare, realizate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare, cu testele de autoevaluare şi cu evaluarea finală, realizată de tutore. Testele de autoevaluare sunt plasate la sfârşitul fiecărui subcapitol (de exemplu 1.2., 1.3. etc.) şi vizează în exclusivitate elemente din subcapitolul respectiv. Testele respective sunt însoţite de răspunsuri, care pot facilita autoevaluarea continuă. Lucrările de verificare se află situate la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare şi vizează obiectivele şi conţinuturile acesteia, în ansamblul său. Nu există un punctaj precizat şi nici răspunsuri pentru întrebările cuprinse în teste. Există, însă, referinţe minimale asupra locului în care poate fi identificată corectitudinea răspunsului. Lucrările de verificare sunt însoţite de indicaţii care sugerează interacţiunea cu tutorele. În acest caz, este posibil ca lucrările de verificare a două unităţi succesive să fie analizate simultan deoarece, pe parcursul acestui modul, sunt prevăzute în total trei întâlniri cu tutorele.

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural vii

Răspunsurile la lucrările de verificare, cât şi la testele de autoevaluare, pot fi concretizate în spaţiul lăsat liber, acolo unde este cazul, sau pot fi dezvoltate, acolo unde este menţionat acest lucru ca atare. Această posibilitate facilitează analiza împreună cu tutorele a răspunsurilor la testele de autoevaluare şi la lucrările de verificare. Evaluarea continuă, de parcurs, realizată în paralel cu parcurgerea modulului, acoperă 60 % din rezultatul final, iar evaluarea sumativă de la final, 40 %. Această proporţie arată foarte clar importanţa deosebită a evaluării realizate pe parcurs, prin lucrările de verificare, sprijinite frecvent de testele de autoevaluare.

Ce urmează să faci?

Pentru realizarea unei învăţări eficiente, într-un ritm corespunzător, care să ducă la conturarea unor rezultate aşteptate, este necesar să realizezi următoarea succesiune de activităţi:

- Citeşte cu atenţie textul capitolelor şi al subcapitolelor modulului, încercând să pui în evidenţă ideile principale;

- Realizează o legătură între lucrurile învăţate anterior, din domeniul psihopedagogiei şi al geografiei, cu noile concepte, noţiuni şi idei, redate în acest modul opţional, consacrat orizontului local;

- Încearcă să identifici noţiunile – cheie principale şi noţiunile întâlnite pe parcursul lecturii active a textului;

- Încearcă să rezolvi, pe cât posibil în mod individual, sarcinile sugerate de temele de reflexie, aprofundări;

- Pentru realizarea sarcinilor propuse de studiile individuale, este util să apelezi la elementele solicitate (programe, ghiduri);

- În orice moment, este important să ai o raportare precisă între acest cadru teoretic, pe care îl întâlneşti în cazul acestui modul, cu practica ta la catedră, realizată până în prezent;

Temă de reflecţie Formulează trei argumente care să evidenţieze rolul orizontului local în învăţarea geografiei. 1. 2. 3.

Introducere

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural

- La sfârşitul fiecărui subcapitol (1.2., 1.3. etc.), încearcă să rezolvi testele de autoevaluare; în măsura în care anumite răspunsuri le poţi construi cu dificultate, poţi să apelezi la conţinutul subcapitolului respectiv;

- Testele de autoevaluare este necesară le rezolvi într-o formă cât mai corectă şi mai completă; în cazul în care anumite întrebări necesită, conform instrucţiunilor, un spaţiu mai larg, notează rezolvarea pe o pagină separată (este cazul, de exemplu, al diferitelor componente rezultate din analiza geografiei orizontului local, care necesită un spaţiu corespunzător).

Este bine să ştii Prezentul modul are patru lucrări de verificare, plasate la sfârşitul

fiecărei unităţi de învăţare. Aceste lucrări de verificare urmează să fie întocmite în mod individual şi să fie transmise tutorelui. Lucrările de verificare se bazează în exclusivitate pe informaţiile cuprinse în unitatea la care se referă, precum şi la anumite caracteristici ale orizontului local. Pentru realizarea unor lucrări de verificare corespunzătoare, este util să fie parcurse şi rezolvate temeinic toate testele de autoevaluare. Lucrările de verificare urmează să acopere împreună 60 % din nota finală. De aceea, este foarte bine să le acorzi o atenţie corespunzătoare.

Temele de reflecţie

Parcurgerea elementelor redate în conţinuturile modulelor reprezintă sistemul de bază pentru o învăţare temeinică şi eficientă a problemelor principale, cu caracter elementar, care fac obiectul geografiei orizontului local. În acest context, existenţa unor teme de reflecţie, precum şi a unor alte activităţi complementare (studiu individual, aprofundări) dezvoltă în mod natural textul nucleu al modulului. Ele facilitează raportarea elementelor solicitate la situaţia concretă a orizontului local din jurul unităţii de învăţământ şi cea a comunităţii locale. Temele de reflecţie pot fi verificate în raport cu exigenţele formulate şi contextul unităţii respective. Ele, însă, includ în mod frecvent opinii personale, care urmează a fi discutate la momentul oportun cu tutorele. Din acest punct de vedere, însumarea textelor construite în cadrul temelor de reflecţie constituie un adevărat portofoliu, care este discutate cu tutorele în cadrul întâlnirilor proiectate.

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural ix

Temă de reflecţie Alcătuieşte o listă de aşteptări faţă de modulul de „Orizontul local în învăţarea geografiei”. Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru aceasta.

Orizontul apropiat şi orizontul local

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Unitatea de învăţare 1 ORIZONTUL APROPIAT ŞI ORIZONTUL LOCAL

Cuprins Obiectivele unităţii de învăţare 1 ............................................................................. 1 1.1 Orizontul imediat şi orizontul apropiat ..................................................................... 2 1.2 Orizontul local ......................................................................................................... 6 1.3 Observarea dirijată a orizontului local ..................................................................... 9 1 4 Harta orizontului apropiat şi local .......................................................................... 14 1.5 Regiunea geografică şi orizontul local................................................................... 16 1.6. Organizarea activităţilor de cercetare a orizontului local ....................................... 18 Lucrare de verificare 1........................................................................................... 22 Răspunsuri la testele de autoevaluare .................................................................. 23 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................... 24

Obiectivele unităţii de învăţare 1

Pe parcursul acestei unităţi de învăţare, urmează să realizezi următoarele obiective: - Să identifici elementele geografice semnificative din orizontul

apropiat, prin observare dirijată

- Să reprezinţi cartografic elementele principale ale orizontului apropiat

- Să raportezi elementele terminologice ale geografiei la

realitatea din orizontul apropiat

- Să contribui la încurajarea elevilor pentru a analiza orizontul apropiat, pornind de la observarea lui nemijlocită


2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

1.1. Orizontul imediat şi orizontul apropiat Definiţii şi termeni Orizontul şi linia orizontului Orizontul imediat

Deşi nu există definiţii unanim acceptate ale orizontului imediat, apropiat şi local, trebuie să observăm că o anumită extensiune spaţială este sugerată în acest sens (imediat – apropiat – local), printr-o obişnuinţă a folosirii termenilor. Elementul comun al acestora îl reprezintă limita de vizibilitate dată de linia orizontului. Programa pentru clasa a IV-a, care introduce această diferenţiere între cele trei accepţiuni ale orizontului, sugerează că orizontul imediat este cel mai apropiat de privitor, orizontul apropiat se află la o anumită distanţă, dar tot într-o proximitate a acestuia, iar orizontul local se află la exteriorul acestora, ocupând spaţiul situat până la limita de vizibilitate, adică la limita orizontului. Limita de vizibilitate a spaţiului observat este dată de linia orizontului. Aceasta reprezintă cercul unde, în mod imaginar, „cerul se uneşte cu Pământul”, adică acel cerc până unde spaţiul este vizibil, din punctul de observare. Există şi obiecte cu o anumită dimensiune verticală, care sunt vizibile şi de dincolo de linia orizontului, cum ar fi cazul unor vapoare în deplasare spre ţărm. Orizontul şi linia orizontului diferă foarte mult în raport de configuraţia suprafeţei terenului. Cea mai tipică formă o are în cazul câmpiilor, în care un privitor situat în centru are aparent un câmp de vizibilitate foarte mare. Linia orizontului depinde şi de înălţimea privitorului. Astfel, dacă privim orizontul de pe clădirile înalte, limita lui se îndepărtează sensibil. Dacă îl privim dintr-un avion, aceasta se extinde foarte mult. În cazul unor sateliţi, poate fi vizibilă aproape o emisferă şi este sesizabilă forma curbată a Pământului. Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a privitorului. Pentru un elev, orizontul imediat îl reprezintă locul în care şi desfăşoară activitatea: sala de clasă, şcoala, locuinţa. Obiectele care compun acest orizont sunt vizibile în dimensiunile lor reale şi în poziţiile lor reciproce adevărate. Ele pot fi percepute direct vizual, sau pot fi atinse. Măsurarea distanţelor se poate face cu mijloace simple şi cu o mare precizie. Orizontul imediat este aşadar situat în apropierea privitorului şi constituie o imagine familiară zilnică.



Pentru un elev, orizontul imediat îl constituie sala de clasă şi, într-un sens lărgit, şcoala. În imaginile de mai jos sunt redate elemente ale orizontului apropiat, văzute în spaţiu. Din orizontul imediat al elevului face parte şi locuinţa, casa, curtea, cu lucrurile situate în acest spaţiu, precum şi persoanele respective. Existenţa zilnică a elevului sau a oricărei persoane în acest univers cuprinde un interval relativ substanţial de timp reprezentând elementul referenţial cotidian al acestei existenţe. Desigur, pentru fiecare elev, universul imediat diferă foarte mult în raport de caracteristicile locuinţei. Caracteristicile locuinţei au anumite asemănări cu ale clasei, ele formând împreună spaţiul experienţelor zilnice. Cele două componente ale existenţei zilnice (clasa şi locuinţa) formează pentru elevi, împreună, orizontul imediat. Acestea sunt legate între ele prin drumul parcurs de acasă la şcoală şi invers, care reprezintă o parte a orizontului apropiat.

În figura 1 este reprezentată imaginea familiară a unei clase, cuprinzând principa-lele elemente componente. În orizontul imediat al elevului intră atât lucrurile reprezentate, cât şi proprii săi colegi, cadrele didactice sau alte persoane din apropiere. Figura 2 redă doar componentele materiale ale universului apropiat al elevului: bănci, hartă, fotografii, tablă, scaune, clasa. Acestea împreună formează orizontul şcolar imediat. Figura 3 redă o şcoală din mediul rural. Deoarece numărul de clase este relativ redus, şcoala de dimensiuni limitate, iar toţi elevii se află în recreaţie împreună, se poate aprecia că toate acestea fac parte din orizontul lor şcolar imediat.

Orizontul imediat: clasa şi şcoala

Orizontul imediat: locuinţa



Orizontul apropiat reprezintă spaţiul care este situat în jurul orizontului imediat şi care este parcurs zilnic. Acesta cuprinde locuinţa, spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, drumul de acasă la locul de activitate, precum şi anumite locuri prin care trecem pentru a parcurge acest drum. În mod concret, în cazul localităţilor rurale de dimensiuni mici, orizontul apropiat este reprezentat de toată localitatea. În cazul localităţilor urbane, acesta este reprezentat de cartierul în care ne situăm. Mărimea orizontului apropiat diferă foarte mult în raport cu mărimea localităţii şi cu posibilitatea de a parcurge zilnic, pe jos, pe trasee diferite, drumul de acasă la locul de muncă. În cazul utilizării mijloacelor de transport, aparent se poate vorbi despre un orizont apropiat (deoarece îndeplineşte condiţiile de mai sus), dar în realitate ne aflăm într-un orizont mai larg, pe care nu îl putem denumi orizont apropiat, ci orizont local. Imaginile de mai jos redau un cartier, care reprezintă, într-un sens foarte larg, orizontul apropiat al existenţei zilnice pentru un locuitor al acestuia. Pentru identificarea limitelor orizontului apropiat, folosind un plan, procedăm astfel: - identificăm poziţiile reciproce ale locuinţei şi al locului unde ne

desfăşurăm activitatea; - folosim un plan al localităţii şi trasăm pe acesta drumul zilnic,

precum şi abaterile mai frecvente; - delimităm spaţiul creat prin deplasările zilnice sau ocazionale; - identificăm principalele elemente care compun acest spaţiu

(străzi, intersecţii, magazine, instituţii, locuinţe); - inventariem principalele persoane cu care ne întâlnim mai

frecvent sau ocazional în acest spaţiu. Pe baza elementelor de mai sus, putem preciza, în acest caz, limitele orizontului apropiat şi componentele sale principale.

Orizontul apropiat

Planul orizontului

apropiat



Teme de reflecţie Având în vedere elementele prezentate mai sus (pag. 2 – 4), precizează, în spaţiul liber de mai jos: 1. Caracteristicile orizontului tău imediat. 2. Compară situaţia concretă în care îţi desfăşori activitatea cu situaţiile din fotografiile de mai sus şi identifică două asemănări şi două deosebiri. 3. Descrie linia orizontului din jurul localităţii unde îţi desfăşori activitatea. 4. Precizează elementele componente ale orizontului tău apropiat, după modelul redat mai sus (pag. 4).



1.2. Orizontul local

Extensiune

Linia orizontului

Orizontul local are o extensiune mai mare decât orizontul imediat li orizontul apropiat. Orizontul local se întinde, teoretic, până la limita de vizibilitate. În accepţiunea iniţială, reprezenta spaţiul în care se putea realiza o excursie de o zi, pe jos. Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un privitor situat în centru. Teoretic, orizontul local are aspectul unui cerc având în centru privitorul şi o rază de aproximativ 40 – 50 km. În realitate, situaţia este mai complexă, deoarece linia orizontului depinde foarte mult de relieful pe care îl intersectează. În sens restrâns, orizontul local reprezintă spaţiul situat în jurul localităţii natale, la o rază comparabilă cu cea de mai sus, incluzând toate caracteristicile terenului. Într-un sens foarte larg, prin orizontul local se înţelege un spaţiu lărgit, care cuprinde un teritoriu şi mai multe localităţi. Ar părea să existe o legătură între mărimea localităţii situate în centru şi orizontul local al acesteia. Această legătură provine din căile de comunicaţie, care „prelungesc” orizontul local în lungul lor sau care „mărginesc” acest orizont prin lipsa unei accesibilităţi directe (în cazul unor localităţi mai mici).

Imaginile alăturate redau modul în care apare unui privitor linia orizontului, în situaţii diferite. În prima imagine (Fig. 1), linia orizontului este foarte îndepărtată şi rectilinie. Imaginea vaporului sugerează, cu aproximaţie, distanţa până la care se poate vedea linia orizontului. A doua imagine (Fig. 2) sugerează o linie a orizontului apropiată, foarte ondulată din cauza reliefului înalt. A treia imagine (Fig. 3) arată că linia orizontului se modifică în raport cu altitudinea la care se află situat privitorul.



Luând în consideraţie varietatea, diversitatea şi caracterul concentric al reliefului ţării noastre, există mai multe moduri sub care poate să apară linia orizontului şi, în raport cu aceasta, aspectul orizontului local. a) pentru regiunile cu o anumită omogenitate şi orizontalitate,

linia orizontului poate să fie situată la distanţă mare şi să aibă un aspect liniar; aceasta este situaţia părţilor interioare ale câmpiilor;

b) regiunile deluroase au un orizont local mai puţin extins şi o linie a orizontului vălurită;

c) regiunile muntoase omogene au, de asemenea, o linie a orizontului vălurită;

d) în cazul unor localităţi situate la contactul dintre două regiuni, acestea combină caracteristicile reliefurilor respective; astfel, limita dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română are două părţi aproximativ egale, îndreptate spre cele două unităţi de relief, cu un aspect extins spre câmpie şi limitat spre Subcarpaţi;

e) în cazul a trei unităţi de relief învecinate, linia orizontului are forma acestora; situaţia se întâlneşte, printre altele, la contactul dintre Câmpia de Vest, Dealurile de Vest şi Carpaţii Occidentali;

f) în cazul în care o regiune este mărginită de o arteră hidrografică majoră, limita orizontului poate fi considerată până la artera respectivă; în acest caz, orizontul Câmpiei Române spre Dunăre poate fi considerat a fi limitat de Dunăre; în estul Podişului Moldovei, limita orizontului local poate fi considerată râul Prut.

În anumite situaţii, orizontul local pare să aibă limite foarte îndepărtate. Astfel, din Bucureşti se pot vedea, teoretic, Munţii Bucegi, iar de pe o clădire foarte înaltă s-ar putea vedea Dunărea. În acest caz, limita extremă ar fi cuprinsă între cele două limite de vizibilitate. Un privitor situat pe platoul Munţilor Bucegi ar putea să vadă, teoretic (dacă transparenţa atmosferei ar permite) fluviul Dunărea. Dimitrie Cantemir arată că Dunărea era vizibilă de pe Muntele Ceahlău. Este suficient să urcăm cu avionul la înălţimea de croazieră a acestuia, pentru a observa că linia orizontului se extinde foarte mult. În acest caz nu putem vorbi, desigur, despre orizont local. În anumite situaţii, orizontul local este strict limitat de spaţiul montan înconjurător (depresiunile Giurgeu, Ciuc, Petroşani). În cazul Depresiunii Braşovului, rama montană înconjurătoare formează o linie a orizontului comună pentru toată depresiunea, chiar dacă privitorul este la Braşov, la Sfântu Gheorghe sau la Târgu Secuiesc.

Tipuri ale orizontului

local

Limite extreme



Teme de reflecţie Utilizând informaţiile de mai sus (pag. 6 – 7), identifică:

a) Tipul de orizont local din jurul localităţii unde se află situată unitatea de învăţământ;

b) Aspectul liniei orizontului; c) Distanţa, cu aproximaţie, până la linia orizontului; d) Suprafaţa, cu aproximaţie, a orizontului local; e) Aspectul presupus al liniei orizontului, văzut de pe cea mai înaltă

clădire din localitate. Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru răspunsuri. a) b) c) d) e)



1.3. Observarea dirijată a orizontului local

Tipuri de observare

Orizontul local poate fi observat în mai multe moduri. Acestea sunt: - observarea spontană (de expectativă), în care orizontul local

reprezintă doar un cadru exterior, fără a fi sursă importantă de informaţii; are un pronunţat caracter „indiferent”;

- observarea selectivă, datorată unor criterii diferite, prin care sunt selectate şi analizate în mod diferenţiat anumite elemente, considerate a avea o funcţie privilegiată;

- observarea dirijată concretizează o intenţie prin care observatorul analizează cu o anumită profunzime şi un anumit discernământ realitatea obiectivă;

- observarea exploratorie, în cazul în care dincolo de ceea ce se poate observa în mod nemijlocit se pot face anumite presupuneri asupra altor elemente posibile.

Observarea punctelor cardinale

Acestea pot fi reprezentate printr-o formă grafică asemănătoare celei din figura 3, putând fi identificate cu ajutorul busolei (Fig. 4), pe timpul nopţii cu ajutorul poziţiei Stelei Polare, care arată nordul (Fig. 5), sau al altor obiecte.

Soarele răsare zilnic într-un anumit punct, care se numeşte răsărit sau est (Fig. 1), iar seara apune într-un alt punct, opus, denumit apus sau vest. Între cele două puncte există un moment, situat la mijlocul zilei, în care Soarele are cea mai înaltă poziţie pe bolta cerească. Punctul atins în miezul zilei (ora 12) se numeşte miazăzi şi este situat în regiunile noastre spre sud (Fig. 2). Pe baza acestor momente (răsărit, miezul zilei, apus), se pot stabili trei puncte fixe: est, sud şi vest. În partea opusă poziţiei Soarelui la miezul zilei, se află un punct denumit miazănoapte sau nord. Aceste puncte fixe se numesc puncte cardinale şi se notează frecvent doar cu iniţialele lor (N, S, E, V).



Identificarea elementelor componente

După identificarea punctelor cardinal pot fi inventariate principalele elemente care rezultă dintr-o observare dirijată sau exploratorie. Acestea sunt: - aspecte ale unor elemente naturale vizibile (forme de relief,

reţeaua hidrografică, caracteristicile vegetaţiei); - aspecte ale unor elemente antropice (localităţi cu clădiri şi

străzi, activităţi economice, căi de comunicaţie); Fiecare element observa poate fi supus unei analize mai detaliate. Identificarea tuturor elementelor principale este utilă în condiţiile în care dorim să realizăm şi o reprezentare plană a orizontului local cu ajutorul unei anumite proporţii şi al unor semne convenţionale. În mod obişnuit, distanţele se măsoară cu ajutorul unor instrumente precise în mod direct, sau cu ajutorul teodolitului, într-un mod indirect. În practică, realizarea unor astfel de măsurători este foarte dificilă şi atunci pot fi imaginate procedee mai simple, empirice, cu o anumită doză de aproximare. Prin diferite metode de comparare cu distanţe relativ cunoscute (luate ca etalon), pot fi estimate doar printr-un efort de comparaţie, alte distanţe. În urma unor exerciţii succesive, s-a observat că aproximarea distanţelor poate fi făcută într-un mod progresiv şi precis. Această apreciere empirică a distanţelor este utilă în cazul elaborării unor schiţe de hartă, cu elemente de geografie a orizontului local. Pe baza observaţiei, pot fi stabilite şi elemente minimale care relaţionează între ele obiectele observate. Acest lucru poate fi făcut prin comparaţii din aproape în aproape, prin raportări l punctele cardinale şi la punctele intercardinale, precum şi prin referiri la puncte considerate fixe. Acestea ajută la realizarea unui plan. În general, această relaţionare se realizează în raport cu anumite trasee relativ fixe, cum ar fi reţeaua hidrografică, drumurile principale sau căi ferate. Totodată, prin observarea elementelor componente poate fi stabilită caracteristica limitei dintre spaţiul construit şi extravilanul localităţii. Toate aceste elemente reprezintă momente pregătitoare ale activităţii de reprezentare în plan a realităţii înconjurătoare observate.

Aprecierea empirică a distanţelor

Relaţionarea poziţiilor



Trecerea din spaţiu în plan

Să urmărim imaginile de mai jos. d) se stabileşte o proporţie pentru reducerea dimensiunilor reale ale clasei la cele ale unei pagini de caiet; e) se măsoară celelalte obiecte şi se redau într-o formă micşorată pe caiet; se încearcă amplasarea lor cât mai aproape de poziţia pe care acestea o au în realitate.

Realizarea planului şcolii este mai dificilă decât a planului clasei, deoarece dimensiunile laturilor şcolii sunt mai mari, iar forma acesteia este mai complicată. Se procedează însă într-un mod asemănător cu desenarea planului clasei. Măsurarea dimensiunilor clădirii se poate face atât cu ruleta, cât şi cu pasul. Pentru aflarea unei dimensiuni cu ajutorul pasului, se stabileşte o mărime medie pentru pasul celui care face această activitate; de exemplu, pentru un copil, un pas este de aproximativ o jumătate de metru. Dacă s-au făcut 100 de paşi pentru a măsura o latură a clădirii, latura respectivă are aproximativ 50 m. Se procedează în continuare în mod asemănător, parcurgând aceleaşi etape ca în realizarea planului clasei.

Procedeul de realizare a unor astfel de desene în plan porneşte de la imaginarea felului în care s-ar vedea lucrurile privite de deasupra (Fig. 1). Plecând de la acest procedeu, se poate desena în plan forma reală a clasei, asemănătoare unei figuri geometrice; de obicei, forma plană a clasei este un dreptunghi (Fig. 2). Pentru a realiza apoi planul clasei, se procedează astfel: a) se observă cu atenţie elementele din clasă; b) se stabilesc punctele cardinale faţă de care se raportează cele patru laturi ale încăperii; pentru verificare, poate fi utilizată busola; c) se măsoară cu ajutorul ruletei sau cu un alt instrument lungimea celor patru laturi ale clasei, care pot fi notate pe caiet;

Planul şcolii

Planul clasei



Studiu individual Analizează programele şcolare de geografie din învăţământul preuniversitar şi identifică obiectivele de referinţă, activităţile de învăţare şi conţinuturile care fac referiri la suporturile cartografice. Notează mai jos elementele identificate. a) Obiective de referinţă: b) Activităţi de învăţare: c) Conţinuturi

Temă de reflecţie Precizează, în spaţiul liber de mai jos, având ca model elaborarea planului clasei şi al şcolii (pag. 11), etapele prin care poate să fie realizată o schiţă a orizontului apropiat.



Test de autoevaluare 1. I. Analizează întrebările de mai jos şi încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele: (1) Scara cea mai potrivită pentru realizarea unui plan al clasei este de:

a) 1 : 10; b) 1 : 100; c) 1 : 1 000; d) 1 : 10 000.

(2) Poziţia Soarelui la ora 12 indică: a) nordul; b) sudul; c) estul; d) vestul. (3) Cel mai mic spaţiu este ocupat de: a) orizontul imediat; b) orizontul apropiat; c) orizontul local; d) linia orizontului. (4) Cea mai largă linie a orizontului poate fi văzută, în mod teoretic, din următorul punct: a) centrul oraşului Bucureşti (90 m);

b) Dealul Măţău (1 018 m); c) Vf. Omu (2 505 m); d) Vf. Ceahlău (1 907 m).

(5) Cel mai întins spaţiu, până la limita liniei orizontului, poate fi observat la: a) Buzău; b) Slobozia; c) Târgu Jiu; d) Braşov. II. Citeşte textul de mai jos: „O persoană care a fost într-o zi în oraşul Braşov a relatat că, urcându-se pe Muntele Tâmpa, situat în apropiere, a putut să vadă, într-o zi senină, poluarea produsă în zona Brazi – Ploieşti. Linia orizontului privită din acel punct a părut foarte netedă, deoarece Depresiunea Braşovului este asemănătoare unei câmpii orizontale, întinsă şi netedă.” Identifică două informaţii eronate şi explică, pentru fiecare, de ce o consideri eronată. a) b)



1.4. Harta orizontului apropiat şi local

Urmăreşte cu atenţie desenul de mai jos, pe care este reprezentată, într-un mod intuitiv, procedura de realizare pe teren a unei hărţi a orizontului local. Punctul central de observaţie este marcat pe planşetă în mod corespunzător; punctul de observare din realitate şi cel de pe planşetă coincid. Sunt trasate ele două elemente principale de referinţă: râul şi drumul. În raport cu acestea, au fost alese cinci direcţii, pe care urmează să fie amplasate elemente din realitate pe plan. Acestea sunt amplasate în poziţia lor relativă în raport cu râul şi cu drumul. Modul de reprezentare poate fi luat în mod convenţional. Prin compararea acestor elemente de reper (râu, drum, copaci) care există în realitate şi sunt amplasate pe hartă, se fixează conţinutul minim al hărţii. În raport cu acesta, pot fi amplasate şi alte elemente cu caracter de detaliu. În cazul în care există posibilităţi de apreciere a altitudinii reliefului, poate fi redat ulterior şi acesta. Această procedură, redată mai sus, poate fi utilizată în condiţii expediţionale pentru orice porţiune analizată. Se observă că pot fi modificate scările de reprezentare, semnele convenţionale şi chiar modul de orientare al planului în raport cu realitatea. O hartă de acest fel nu presupune o mare precizie, ci doar urmăreşte să amplaseze elementele observate în poziţiile lor asemănătoare celor din realitate. Scara de proporţie se stabileşte în raport cu mărimea suprafeţei ce urmează a fi reprezentată.

Construirea hărţii

De la schiţă la hartă



O activitate deosebit de interesantă şi importantă o constituie realizarea unei hărţi elementare asupra orizontului local sau a unei părţi din acesta. Redăm, în continuare, un astfel de exemplu. Se poate observa că suprafaţa reprezentată face parte dintr-o arie mai extinsă; de aceea, poate fi considerată mai mult o hartă a orizontului apropiat decât a orizontului local (care ar trebui să acopere o suprafaţă mai întinsă). Regiunea reprezentată este o câmpie cu câteva aşezări rurale, o şosea principală, drumuri, străzi şi culturi agricole. Se observă că, la sud de râul reprezentat, există o întinsă suprafaţă de pădure. Este de presupus că pădurea şi bălţile se află situate în lunca unui râu. Şoseaua principală este orientată pe direcţia est – vest. Aşezările reprezentate sunt de întinderi relativ mici, iar întreaga suprafaţă este de aproximativ 16 km2. Partea de nord este relativ mai înaltă, deoarece harta redă un mic abrupt faţă de cursul râului.

Dacă planul localităţii sau al orizontului local nu are o indicaţie precisă privind localizarea punctelor cardinale, se consideră că marginea de sus a planului este orientată spre nord. Scara de proporţie redă raportul dintre mărimile reprezentate pe plan şi cele din realitate. Cu ajutorul scării de proporţie, putem stabili, pe baza hărţii, distanţele din realitate. Elementele principale (râuri, lacuri, drumuri, localităţi, forme de relief, obiective economice, căi ferate, poduri, păduri şi altele) sunt redate prin anumite simboluri, care se numesc semne convenţionale. Ele sunt reunite într-o parte a hărţii intitulată legendă.

Un exemplu

Interpretarea hărţii



1.5. Regiunea geografică şi orizontul local

Regiunea geografică

Ordonare spaţială

Orizontul local poate să cuprindă un spaţiu care să acopere una sau mai multe regiuni. Regiunile geografice ale României sunt descrise şi definite într-un mod care permite considerarea lor ca entităţi cu o anumită obiectivitate. Există posibilitatea ca o anumită întindere care formează un orizont local să cuprindă una sau mai multe unităţi sau părţi din unităţi învecinate. Există, în mod frecvent, localităţi relativ mari situate la contactul dintre două sau trei unităţi regionale. În acest context, orizontul local se suprapune peste acestea şi reprezintă o sinteză strict esenţializată a caracteristicilor lor. Pentru înţelegerea exactă a caracteristicilor orizontului local, este necesară raportarea lui la caracteristicile regiunii în care se află situat. Putem spune că regiunea reprezintă spaţiul lărgit în care putem vorbi despre un anumit orizont local. În anumite situaţii, un orizont local este mai pregnant exprimat printr-o subdiviziune a unei regiuni geografice. Orizontul local poate să fie asimilat, în cazul reşedinţelor unor judeţe foarte mici, cu însăşi întinderea judeţului respectiv. Sub raportul varietăţii caracteristicilor, este evident că orizontul local conservă o parte din caracteristicile regiunii. În acelaşi timp, regiunea poate fi considerată ca o sinteză a unor caracteristici parţiale, aflate în continuitate teritorială. Trebuie să subliniem că există următoarea ordine taxonomică de la localitate la regiune: orizontul imediat – orizontul apropiat – orizontul local – regiunea. În această ordine taxonomică pot fi realizate transformări de scară în ambele sensuri. Acestea sunt foarte ilustrative dacă sunt redate într-o formă grafică. Dacă între regiunea geografică şi un anumit orizont local situat în cadrul acesteia există o anumită relaţie teritorială, se poate aprecia că există şi o relaţie funcţională între cele două niveluri de divizare a suprafeţei terestre. Pentru descrierea caracteristicilor orizontului local, este necesară, înainte de orice, plasarea corectă a acestuia într-o anumită regiune geografică. Pe baza caracteristicilor acestora ne formăm o idee asupra specificului orizontului local şi a felului în care acesta este corelat cu alte suprafeţe de acelaşi fel.



Temă de reflecţie 1. Presupunem că a fost stabilită regiunea geografică în care se află situat orizontul local al unităţii şcolare în care îţi desfăşori activitatea. Referitor la această regiune geografică, precizează, în spaţiul liber de mai jos: a) două lucrări în care se fac referiri asupra ei; b) două elemente geografice caracteristice ale regiunii; c) localităţile situate în imediata apropiere a localităţii considerate centru al orizontului local. 2. Identifică, într-unul din manualele şcolare pentru clasa a IV-a, a V-a sau a VIII-a, elemente care să facă referiri la orizontul local şi regiunea în care se află situat. Notează aceste elemente mai jos.



1.6. Organizarea activităţilor de cercetare a orizontului local

Alegerea temei

Evaluarea resurselor

Cercetarea pe teren

Un element important în studiul orizontului local şi al cercetării sale pe teren îl constituie analiza temei care urmează să fie abordată. Alegerea trebuie să aibă în vedere posibilităţile celor care participă la investigaţie (profesori şi elevi), gradul de interes şi de utilitate practică a temei, resursele de timp şi posibilităţile materiale. Menţionăm că tematica poate să fie extrem de extinsă, iar alegerea uni element de investigaţie presupune o decizie importantă, luată eventual prin negociere între participanţi. Există o serie de teme interesante, pe care le prezentăm pe scurt în continuare, pentru a oferi celor interesaţi un câmp de sugestii. Acestea sunt: - evoluţia învelişului vegetal; - evoluţia unor elemente de relief; - procesele actuale din orizontul local; - structura demografică a localităţii natale; - modificarea stărilor de vreme; - evoluţia perimetrului construit şi a construcţiilor; - transformări ale activităţilor economice; - elemente de etnografie şi geografie culturală; - toponimia geografică a orizontului local; - transformarea peisajului geografic; - cercetări asupra reţelei hidrografice; - elemente de degradare a mediului înconjurător etc. Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale, umane şi de timp necesare pentru realizarea ei. Acestea se referă la: a) precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie (şi, în cadrul acesteia, a perioadei de teren); b) organizarea colectivului (pe grupe sau pe persoane); c) stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren. Această parte a activităţii presupune colectarea unor date geografice prin observarea, analiza şi măsurarea unor elemente situate pe teren. În general, activitatea principală este axată pe realizarea unor schiţe de hartă şi a unor ridicări topografice minimale, pe măsurarea unor parametri cantitativi şi notarea acestora. Anumite secvenţe pot fi fixate prin fotografii, schiţe sau imagini video. În cercetările de geografie umană este necesară aplicarea unor tehnici de cercetare specifice ştiinţelor sociale: chestionare, interviuri, analize statistice, studii de caz.



Este de dorit ca activitatea de teren să se desfăşoare în mai multe etape, deoarece nu toate elementele pot fi observate la o primă analiză. Revenirea succesivă şi notarea unor elemente noi adaugă un plus de informaţie şi deschide alte perspective. Tehnicile de observare şi analiză sun proprii cercetărilor de geografie fizică şi de geografie umană, cu multiplele lor caracteristici. Astfel, studiul reliefului presupune analize referitoare la morfografie, morfometrie, structura subiacentă, acţiunea agenţilor, formele de relief, procesele, analiza tipurilor de suprafeţe şi cartarea geomorfologică; este un câmp foarte larg de posibilităţi de abordare a reliefului, prin cercetare la teren, dar şi pe baza explorării unor suporturi cartografice sau a construirii unor hărţi noi. Presupunând că au fost adunate un număr semnificativ de date pentru tema abordată, următoarea etapă o reprezintă ordonarea, selecţionarea şi prelucrarea acestora. Tipurile de date vor fi prezentate în continuare în cadrul enumerării metodelor de analiză geografică a realităţii înconjurătoare. De obicei, colectarea datelor se realizează pe caiete speciale sau pe fişe de înregistrare. Pot exista şi alte metode (înregistrări video, reportofon), care completează observarea directă. Aceste informaţii sunt apoi introduse într-o bază de date, sub forma unui portofoliu, sau pot fi stocate în calculator. Cel mai important aspect rezultat din activitatea de teren îl constituie însă elaborarea unor reprezentări cartografice noi. Dorim să evidenţiem importanţa reprezentărilor cartografice în elaborarea unor cercetări originale, deoarece în anumite cazuri acestea lipsesc. Hărţile noi pot fi realizate în două moduri:

a) pe baza elementelor precizate în procedura de mai sus (pag. 14), cu menţiunea că pot fi elaborate o anumită varietate de hărţi, nu doar o schiţă de hartă cu anumite repere amplasate pe ea;

b) pe baza utilizării unor suporturi cartografice anterioare (planuri sau hărţi topografice), pe care sunt reprezentate doar elementele noi, în forma în care sunt observate acestea.

Existenţa unor reprezentări cartografice devine obligatorie în cercetările de geografie a orizontului local, deoarece acestea permit reprezentarea sintetică şi intuitivă a unei realităţi care poate fi mai uşor percepută în acest mod. Baza realizării suporturilor cartografice o constituie deprinderea sau competenţa dobândită prin activităţi succesive în cadrul cabinetului de geografie sau în activităţile extracurriculare.

Inventarierea şi

prelucrarea datelor



Temă de reflecţie Desigur, te-ai familiarizat cu elementele geografice principale ale orizontului local. În paginile anterioare (pag. 16 – 17), au fost menţionate o serie de teme care pot face obiectul unei investigaţii geografice asupra orizontului local. Analizează lista de la pag. 18, alege o temă pe care consideri că ai putea să o realizezi cu elevii şi precizează elementele solicitate mai jos. 1. Denumirea temei: 2. Motivul alegerii acestei teme: 3. Intervalul de timp în care poate fi realizată:

4. Resursele materiale necesare:

5. Persoane, grupuri sau instituţii cu care doreşti să colaborezi în realizarea acestei teme:

6. Modul de concretizare a cercetării:



Test de autoevaluare 2. I. Analizează întrebările de mai jos şi încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele: (1) Scara de proporţie cea mai potrivită pentru realizarea unei hărţi a orizontului local este de:

a) 1 : 10; b) 1 : 100; c) 1 : 1 000; d) 1 : 10 000.

(2) Semnele convenţionale cuprinse în legendă trebuie să aibă următoarea caracteristică: a) să reflecte în exclusivitate elementele din orizontul local; b) să reflecte elemente din orizontul local precum şi alte elemente; c) să utilizeze semne convenţionale ale hărţilor murale; d) să utilizeze toate semnele convenţionale. (3) În cazul unui plan care nu are specificată direcţia unui anumit punct cardinal, pe latura de sus a planului este fixat, prin convenţie, punctul cardinal: a) nord; b) sud; c) est; d) vest. (4) Elementul cel mai important al unei cercetări geografice de teren îl reprezintă: a) orientarea echipei de cercetare în teren; b) fotografierea elementelor observabile; c) delimitarea liniei orizontului; d) realizarea unor suporturi cartografice noi. (5) Observarea care evidenţiază elemente, fenomene şi care presupune anumite relaţii mai puţin vizibile este observarea: a) spontană; b) selectivă; c) semidirijată; d) exploratorie. II. Presupunând că doreşti să realizezi o schiţă de hartă a unei părţi din orizontul local, care să cuprindă spaţiul situat până la localităţile învecinate, precizează în spaţiul liber de mai jos:

1) scara de proporţie care poate să fie utilizată; 2) modul de orientare al planului; 3) gradul de selectivitate al elementelor reprezentate.



Lucrare de verificare 1, notată de tutore I. Analizează întrebările de mai jos şi încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele: (1) O referire la un element al orizontului local este menţionată în subtitlul programei pentru clasa a: a) a IV-a; b) a V-a; c) a VIII-a; d) a IX-a; (2) Raportul dintre orizontul local şi geografia ţării poate fi studiat în cele mai bune condiţii la clasa a: a) V-a; b) VI-a; c) VII-a; d) VIII-a; (3) Metoda specifică a geografiei, aplicată şi în studiul orizontului local, o reprezintă: a) descrierea elementelor; b) explicarea fenomenelor; c) reprezentarea cartografică; d) analiza sistematică; (4) În programele şcolare, referiri asupra orizontului local sunt menţionate în: a) obiectivele - cadru; b) obiectivele de referinţă;

c) activităţile de învăţare; d) elementele de evaluare; (5) Limita exterioară maximă a spaţiilor geografice care cuprinde toate orizonturile locale posibile o reprezintă: a) regiunea; b) ţara; c) continentul; d) planeta ca întreg.

(5 x 1 p. = 5 p.) II. Precizează cinci tipuri posibile de orizont local şi, în cadrul fiecărui

tip, forma acestuia.

(5 x 1 p. = 10 p.)

III. Menţionează cinci etape succesive de realizare a unei reprezentări cartografice a orizontului local sau apropiat.

5 p.

Total (I + II + III) = 20 p.



Răspunsuri la Testele de autoevaluare

Testul 1. I. Răspunsurile corecte sunt: 1-b, 2-b, 3-a, 4-c, 5-b, conform informaţiilor de la pag. 6 – 7 şi a experienţei personale. II. Răspunsul corect trebuie să cuprindă două informaţii eronate şi argumentarea lor, care să arate că nu poate fi văzută regiunea respectivă din cauza altitudinilor mari situate la sud, iar linia orizontului spre sud nu este netedă din cauza reliefului situat la nord. Testul 2. I. Răspunsurile corecte sunt: 1-c, 2-a, 3-a, 4-d, 5-d, conform informaţiilor de la pag. 14 – 15 şi 18 - 19. II. Explicaţia trebuie să cuprindă informaţii plauzibile referitoare la cele trei elemente, în conformitate cu experienţa personală şi situaţia concretă a orizontului local; aceste elemente sunt confirmate în paginile 14 – 15.

Răspunsuri la lucrarea de verificare 1

I. Răspunsurile corecte pot fi identificate prin comparare cu structura programelor şcolare pe care le utilizează în fiecare an şi care se presupun cunoscute. II. Se acordă câte un punct pentru fiecare tip de orizont local identificat şi caracterizat corect sub aspectul formei acestuia (conform informaţiilor de la pag. 7) III. Conform afirmaţiilor de la pag. 9 – 11 şi 14 - 15.



Recomandări Pentru sarcinile de lucru ale unităţii de învăţare 1:

Sarcinile de lucru constituie antrenamente pentru atingerea obiectivelor. In acest context, pe parcursul acestei unităţi ai exersat:

- legătura cu experienţa zilnică în comunitatea în care îţi desfăşori activitatea şi cu aplicarea programelor şcolare;

- interpretarea constructivă a programelor şcolare în sensul că, acolo unde este necesar, orizontul local poate să devină obiect de exemplificare sau de o atenţie predilectă;

- analiza mai atentă a elementelor geografice care caracterizează orizontul local şi identificarea posibilităţii de a începe studiul geografiei prin referiri la acest orizont;

- asigurarea unei legături între elementele particulare (orizontul local) şi elementele generale (geografia generală).

În cazul eşecului la lucrarea de verificare

• Dacă ai avut dificultăţi la itemul I al Lucrării de verificare, ar trebui să revezi programele şcolare şi secvenţele de la pag. 2;

• Dacă ai avut dificultăţi la itemul II al Lucrării de verificare, ar trebui să studiezi harta geografică generală a ţării, să revezi secvenţa 1.2. (de la pag. 6 – 7).

• Dacă ai avut dificultăţi la itemul III al Lucrării de verificare, ar trebui să revezi cele cinci etape prezentate la paginile 4 şi 14.

Resurse suplimentare

Chiar dacă este vorba despre orizontul local, elementul principal de referinţă îl reprezintă programele şcolare. De aceea, îţi sugerăm să studiezi programele şcolare din perspectiva legăturii acestora cu orizontul local.

Pentru înţelegerea rolului orizontului local în învăţarea geografiei, ţi-am recomanda să studiezi materialul referitor la programa şcolară pentru clasa a IV-a, publicat în Revista învăţământului primar, nr. 1, 2007.

Orizontul local şi apropiat – elemente de geografie fizică şi umană


Unitatea de învăţare 2 ORIZONTUL LOCAL ŞI APROPIAT - ELEMENTE DE GEOGRAFIE FIZICĂ ŞI UMANĂ Cuprins Obiectivele unităţii de învăţare 2 ........................................................................... 25 2.1. Elemente de referinţă ............................................................................................ 26 2.2. Elemente de geografie fizică ................................................................................. 29 2.3. Elemente de geografie umană .............................................................................. 34 2.4. Hărţi tematice ........................................................................................................ 38 2.5. Cartografierea orizontului local şi interpretarea hărţilor ......................................... 42 2.6. Orizontul local, regiunea şi ţara............................................................................. 46 Lucrare de verificare 2........................................................................................... 51 Răspunsuri la testele de autoevaluare ................................................................. 52 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................... 53


Pe parcursul acestei unităţi de învăţare urmează să realizezi următoarele obiective: - Să identifici principalele caracteristici naturale şi socio – economice ale

orizontului local şi apropiat; - Să localizezi pe hartă elementele fizico – geografice şi de geografie umană

semnificative din orizontul local;

- Să realizezi proiectul unei activităţi de cercetare a orizontului local, precizând etapele principale şi modul de desfăşurare;

- Să identifici modalităţi de a stimula elevii în investigarea elementelor de

geografie fizică şi umană a orizontului local; - Să corelezi în activitatea didactică elementele de geografie locală cu cele ale

regiunii geografice în care se află orizontul local şi cu cele ale ţării.



2.1. Elemente de referinţă

Orizontul local situat în jurul localităţii voastre, până la o distanţă de câţiva zeci de kilometri, are anumite elemente comune cu cel din alte părţi. Aceste elemente sunt: aspectul suprafeţei terenului (adică relieful său), existenţa unor râuri sau lacuri, plantele, animalele şi solul, aşezările omeneşti, populaţia care realizează diferite activităţi economice, căile şi mijloacele de transport. Aceste elemente, precum şi cele legate de vreme sau de climă, formează aspectul geografic al orizontului local. Putem spune că, împreună, acestea reprezintă elemente care definesc geografia orizontului local. Elementele şi fenomenele diferă de la un loc la altul. Totodată, caracteristicile suprafeţei Pământului se continuă şi dincolo de orizontul local, până la întinderea regiunii din care face parte, iar de aici până la nivelul ţării, al continentului şi al planetei ca întreg. Felul în care se îmbină elementele geografice principale (relief, vegetaţie, aşezări, activităţi economice) se pun în evidenţă prin aspectul lor exterior, care formează un peisaj. Caracteristicile geografice ale unor spaţii, de la orizontul local la regiunea în care se află situat acesta, diferă foarte mult. Există suprafeţe (spaţii) în care se evidenţiază întinderile de ape, aspectul vegetaţiei sau anumite forme de relief. De asemenea, aspectul se schimbă de la un moment la altul al anului, din cauza modificărilor vremii. În alte situaţii, anumite suprafeţe au ca elemente importante un sat, o întreprindere sau anumite căi de comunicaţie: căi ferate, şosele, poduri. Toate acestea au fost create de om, adăugându-se elementelor şi caracteristicilor naturale, devenind astfel elemente principale ale peisajului. Aceste elemente, care formează geografia orizontului local, au o semnificaţie dacă sunt amplasate într-un sistem referenţial care permite încadrarea lor în spaţii tot mai largi. Primul element îl reprezintă poziţia şi localizarea geografică. Poziţia geografică se referă la încadrarea orizontului local între anumite coordonate geografice, în anumite părţi ale regiunilor sau într-o unitate administrativă. Localizarea este un element mai complex, care vizează îndeosebi apartenenţa sa la un spaţiu mai mare. Această localizare poate fi evocată şi în raport cu reţeaua hidrografică sau căile de comunicaţie. Orientarea constituie o parte a sistemului referenţial prin fixarea cu precizie, pe hartă, a direcţiei şi punctelor cardinale, pe baza cărora pot fi relaţionate elementele componente ale orizontului local.

Elementele orizontului local

Sistemul referenţial



Scara de proporţie sugerează raportul dintre mărimile din realitate şi cele redate pe hartă. Aceste elemente (poziţie, localizare, orientare, scară de proporţie) permit identificarea oricărui spaţiu definit ca orizont local sau apropiat. Totodată, cu ajutorul acestor elemente de referinţă, pot fi corelate spaţii apropiate, spaţii mai largi şi componente interioare ale orizontului local. În mod frecvent, în lucrările de prezentare a localităţilor este fixată poziţia matematică a acestora. Ea este definită prin intersecţia unui meridian cu o paralelă, care au valori exprimate în grade, minute şi secunde. Se spune că localitatea X are anumite coordonate, care sunt notate ca atare. Această poziţie matematică spune foarte puţin despre localizarea reală a aşezării considerate în mijlocul orizontului local al acesteia. Un sistem referenţial mai precis este cel referitor la încadrarea orizontului local în alte spaţii mai largi şi limitele acestei încadrări. Limitele orizontului local (care teoretic ar trebui să fie un cerc desenat pe o hartă care să aproximeze linia orizontului) sunt, în realitate, mai complicate, din cauza aspectului suprafeţei terestre. În acest caz, orizontul local poate fi extins până la unitatea cea mai apropiată, sau poate să fie mărginit de o altă unitate situată în apropiere. Limitele, în acest caz, au un caracter care fixează diferenţe calitative în interiorul unui spaţiu aparent omogen. În mod frecvent, limita orizontului local o reprezintă marginea cea mai apropiată până la care acesta are o anumită omogenitate interioară. Uneori, orizontul local se defineşte în mod satisfăcător şi prin evocarea unor limite administrative. Acest lucru este util în cazul caracteristicilor de geografie umană, deoarece limita administrativă păstrează în interiorul său elemente legate de populaţie, aşezări şi activităţi economice, care individualizează acea unitate administrativă de alte unităţi înconjurătoare. În anumite cazuri, poate exista o anumită combinaţie între limita naturală şi cea administrativă. De asemenea, poate fi considerată ca limită exterioară a unui anumit orizont local limita administrativă a judeţului în care acesta se află situat. Se observă că există o mare varietate de accepţiuni referitoare la modul în care poate să fie individualizat şi delimitat orizontul local. Această delimitare are un anumit caracter subiectiv, deoarece presupune luarea în consideraţie a unui element mai bine individualizat, considerat ca limită.

Poziţia matematică

Încadrare şi limite

Limite complexe



Temă de reflecţie Luând în considerare orizontul local în care este situată localitatea în care îţi desfăşori activitatea şi accepţiunile din această lucrare referitoare la orizontul apropiat şi local (pag. 4 - 6), precizează următoarele: 1. Denumirea sintetică şi intuitivă care ar putea să reflecte cel mai bine

specificul orizontului local: 2. Cele mai apropiate coordonate geografice care sunt figurate pe o

hartă pe care o ai la dispoziţie: 3. Limitele exterioare (naturale sau administrative) şi justificarea

acestor limite: 4. Suprafaţa aproximativă a orizontului local: 5. Elementul principal de omogenitate: 6. Încadrarea orizontului local în raport cu regiunile geografice. Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru rezolvare.



2.2. Elemente de geografie fizică

Totalitatea elementelor, fenomenelor şi proceselor naturale (sau fizico – geografice) se află în interacţiune pe un anumit teritoriu, formând un geosistem reflectat în exterior printr-un peisaj. Interacţiunea elementelor naturale determină existenţa unui „substrat natural”, peste care se suprapune componenta antropică. Deoarece el reprezintă cadrul activităţilor umane, poate fi denumit „cadrul natural”. Elementele relativ invariante care formează substratul natural sunt relieful, elementele climatice, reţeaua hidrografică, învelişul biopedogeografic. Combinarea lor creează o anumită omogenitate teritorială a elementelor fizico – geografice, dar şi anumite diferenţieri, care permit o regionare interioară.

Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor suprafeţei terestre. În cadrul reliefului există mai multe noţiuni, care parţial se suprapun şi care sunt folosite frecvent într-un mod imperfect: - relieful constituie aspectul concret al suprafeţei terestre, cu toate

neregularităţile sale; - treptele de relief sunt generalizări ale unor intervale altimetrice; într-

un mod simplist, există câmpii, dealuri şi munţi, dar în realitate treptele de relief pot cuprinde mai multe intervale altimetrice;

- formele de relief sunt aspectele concrete pe care le ia substratul subiacent al scoarţei terestre;

- tipurile de relief reprezintă generalizări ale formelor de relief, care au elemente comune, provenite din agenţii modelatori şi din geneza lor; ele formează împreună tipurile genetice principale:

- unităţile de relief sunt anumite suprafeţe cu o omogenitate a elementelor reliefului şi cu limite relativ bine individualizate.

Am făcut aceste precizări deoarece, în vorbirea curentă şi chiar în procesul educaţional, sunt redate într-un mod amestecat, suprapunându-se accepţiunile lor.

Relieful se defineşte prin anumite elemente cantitative şi calitative, reunite în grupa caracteristicilor morfografice şi morfometrice. Morfografia prezintă aspectul geometric exterior al reliefului: tipurile de interfluvii, pantele, sistemul de văi, tipurile de suprafeţe. Morfometria măsoară caracteristicile reliefului. Acestea se referă la densitatea fragmentării, adâncimea fragmentării, tipurile de pante şi intervalele hipsometrice. Ambele elemente ale reliefului sunt importante şi interesante pentru caracterizarea acestuia într-o formă mai aprofundată decât cea a unor descrieri simpliste. Elementele morfografice şi morfometrice pot fi analizate pe harta topografică (construindu-se hărţile corespunzătoare) sau prin anumite aprecieri realizate pe teren.

Cadrul natural

Relieful şi elementele sale

Morfografie şi morfometrie



Acest grup de aspecte redă raportul dintre forma exterioară a reliefului şi substratul său subiacent. Această legătură este evidenţiată prin modul de aranjare a stratelor (structura geologică) şi caracteristicile rocilor (petrografia acestora). Există un relief structural, care pune în evidenţă într-un mod foarte expresiv modul de aranjare a stratelor; acesta se referă la forme de relief cum ar fi: structurile monoclinale, structurile cutate, cueste, suprafeţe structurale şi diferite forme de amănunt. Caracteristicile rocilor imprimă reliefului anumite aspecte specifice. Tipul genetic de relief se numeşte relieful petrografic. El se dezvoltă pe roci diferite, generând anumite familii de forme de relief: relief pe nisipuri, pe gresii, pe conglomerate, relief vulcanic, relieful dezvoltat pe calcare etc. Este cunoscut că relieful dezvoltat pe calcare (relieful carstic) este cel mai cunoscut şi mai expresiv. Cercetarea de teren a reliefului trebuie să evidenţieze existenţa unor forme de relief care pot fi încadrate în aceste categorii. Interacţiunea agenţilor şi proceselor exterioare cu substratul subiacent generează o varietate de „forme sculpturale”, adică forme de relief în care se poate identifica agentul şi procesul predominant. Există mai multe tipuri genetice de relief, consemnate ca atare în diferite lucrări, dar şi în manualele şcolare. Aceste tipuri genetice sunt: - relieful de pluviodenudare; - relieful gravitaţional; - suprafeţe orizontale rezultate din modelarea ciclică; - pedimente, piemonturi; - relief fluvial; - relief glaciar şi periglaciar; - relieful structural şi petrografic. Cercetarea de teren trebuie să identifice şi să localizeze aceste tipuri genetice principale de relief, formele pe care le au, precum şi sistemul de agenţi şi procese care acţionează pentru formarea lor. Un deosebit interes în cercetarea orizontului local îl are evidenţierea unor procese care au loc în prezent la suprafaţa reliefului. Aceste „procese actuale” pot fi: eroziunea torenţială, alunecările de teren, prăbuşirile, tasarea, eroziunea areolară, fenomenele de pluviodenudare, ravenare, acumularea deluvială, fenomene de colmatare şi acumulări pe versanţii sau în albie. Este uşor de observat că inventarierea unor astfel de perimetre, în care au loc procese geomorfologice de tipul celor de mai sus, are o anumită importanţă ştiinţifică, dar şi pentru utilizarea practică a reliefului. Inventarierea, localizarea şi explicarea lor intră în posibilităţile de cercetare ale profesorului şi ale elevilor asupra geografiei orizontului local.

Morfo-structura

Morfo-sculptura

Procesele actuale



Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor date generale referitoare la teritorii mai întinse. Deoarece această caracterizare climatică are un grad înalt de generalitate, ea nu poate fi descrisă în mod corespunzător, ci doar exemplificată cu date din orizontul local. Ceea ce se poate aprecia este însă ansamblul de particularităţi pe care îl introduce orizontul local în cadrul elementelor climatice generale. Acestea se referă la factorii genetici, elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică. Aprecierile asupra vremii sunt mai uşor de realizat, deoarece ele au în vedere observarea (şi, uneori, măsurarea) unor elemente vizibile, precum şi aprecierea cantitativă (uneori empirică) a valorilor acestora. În cazul activităţilor de teren sau a celor din şcoală, realizarea unei notări sistematice a tipurilor de vreme devine o preocupare importantă şi eficientă. Să ne imaginăm doar că sunt notate în mod sistematic într-un caiet toate momentele semnificative ale vremii în cursul unui an. La suprafaţa Pământului, există următoarele forme sub care se prezintă apa:

• izvoare (ape subterane care ies din pământ); • pâraie (ape curgătoare mici alimentate de izvoare şi de precipitaţii); • râuri şi fluvii (ape curgătoare mai mari care adună apele de pe suprafeţe întinse); • bălţi, mlaştini, lacuri (în care apa rămâne pe loc într-un anumit perimetru, de unde şi denumirea de „ape stătătoare“).

Dincolo de ţărmurile uscatului, se întinde apa mărilor şi a oceanelor. Elementele de hidrografie enumerate mai sus pot fi reprezentate pe hartă. Locul de întâlnire a două râuri, pâraie sau fluvii se numeşte confluenţă, iar râul mai mic care se varsă într-un râu mai mare este afluent al acestuia. Apa există şi sub formă de gheaţă, vapori sau precipitaţii (ploaie, ninsoare), aceste forme fiind influenţate de schimbarea anotimpurilor şi de modificarea temperaturii aerului. În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei, în forme şi mărimi diferite, care individualizează, sub acest aspect, un anumit teritoriu. Investigarea acestor elemente se poate realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei: - în cazul râurilor: debitul, direcţia lor de scurgere, variaţia de nivel în

cursul unui an, oscilaţiile accidentale etc.; - în cazul lacurilor: suprafaţa, adâncimea, mineralizaţia, oscilaţiile de

nivel etc.; - în cazul apelor subterane este vorba despre pânza freatică, izvoare,

apele de adâncime, precum şi caracteristicile acestora. În multe situaţii există elemente ale hidrografiei care au un caracter alogen faţă de orizontul local: traseul unor fluvii sau râuri mari, existenţa unor lacuri de mari dimensiuni şi a altor bazine hidrografice.

Clima şi vremea

Hidrografia



În cazul cercetării orizontului loca, interesează în mod deosebit identificarea tuturor formelor pe care le ia apa în spaţiul studiat, cu localizarea precisă şi descrierea fiecăreia. Geografia orizontului local se ocupă şi de studierea vegetaţiei (şi, în mod asociat, a faunei). În cazul cercetărilor proprii, interesează îndeosebi cartografierea diferitelor forme sub care apare vegetaţia (vegetaţie naturală şi vegetaţie de cultură), a principalelor asociaţii vegetale şi aprecieri privind modificarea lor în spaţiu şi timp. Cercetarea vegetaţiei nu se realizează la un nivel de adâncime presupus de studiile cu caracter biogeografic, ci îndeosebi la reprezentarea cartografică a acesteia. Deoarece vegetaţia reprezintă un element foarte vizibil în peisaj, cartografierea sa (îndeosebi pe suporturi grafice anterioare) nu reprezintă o dificultate. Cercetarea solurilor necesită proceduri mai complexe şi o anumită aparatură suplimentară. În principiu, acestea pot fi studiate prin realizarea unor secţiuni, recomandându-se mai puţin deschiderile libere. Ceea ce se poate realiza prin studierea orizontului local este identificarea tipurilor principale de soluri, pe baza comparării unor profiluri de sol observate (cu orizonturile lor), cu profiluri de sol considerate ca reper pentru clasa sau tipul respectiv. Elementele, procesele şi fenomenele redate mai sus, grupate pe componentele principale (relief, climă, ape etc.), se află în realitate în interacţiune. Elementele acestei interacţiuni definesc sistemul natural terestru sau geosistemul, iar modul de reflectare a acestuia la exterior formează peisajul (peisajul natural). În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale observate, măsurate şi cartografiate. Acestea pot să aibă, printre altele, următoarele legături vizibile: - grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care

este situat; - raportul dintre componentele hidrografice staţionare (lacuri, bălţi) şi

relieful de subsidenţă sau de luncă; - modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de nivel şi debit ale

râului principal; - etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului; - raportul dintre organismele torenţiale şi cantităţile de precipitaţii care

se produc brusc etc. În cadrul studierii orizontului local, profesorul şi elevii pot identifica astfel de legături sau pot presupune şi alte categorii de relaţii între elementele naturale. Cartografierea lor şi urmărirea lor în timp permit aprecieri cu un grad sporit de veridicitate.

Vegetaţia şi fauna

Solurile

Interacţiunea elementelor naturale



Studiu individual I. Alege trei lucrări de geografie referitoare la orizontul local sau la o regiune mai largă, care să îl cuprindă şi pe acesta. Precizează următoarele elemente de geografie fizică identificate în aceste lucrări: 1. Modul în care este prezentat relieful 2. Elementele climatice principale analizate 3. Referiri la elemente de hidrografie 4. Aprecieri asupra învelişului biopedogeografic II. Analizează în continuare aceste lucrări, având în vedere următoarea criterii: - raportul dintre text şi imaginile cartografice; - hărţile utilizate; - referinţele bibliografice; - gradul de profunzime al analizei; Formulează constatările personale pe o pagină separată. III. Realizează, pe o pagină separată, o listă bibliografică minimală care să cuprindă zece lucrări ştiinţifice de mai mare întindere şi cinci articole referitoare la problematica de geografie fizică a orizontului local. Temă de reflecţie Presupunem că ai la dispoziţie douăzeci de elevi de clasa a VIII-a care şi-au exprimat disponibilitatea de a participa la o activitate de cercetare a orizontului local, din punct de vedere fizico - geografic. Având în vedere tematica de mai sus precizează, pe o pagină separată, următoarele elemente: 1. Câte grupe de elevi pot fi formate, pentru a acoperi această

tematică. 2. Care ar fi preocuparea principală a fiecărui grup astfel format. 3. Ce materiale cartografice iniţiale este necesar să ai la dispoziţie. 4. Care urmează să fie modalitatea de stocare a informaţiilor şi a

datelor.



2.3. Elemente de geografie umană

Cadrul natural prezentat anterior nu se regăseşte ca atare decât pe suprafeţe reduse, în cea mai mare parte fiind transformat de activitatea omului. Elementele introduse de om, adăugate acestui cadru natural, formează a doua componentă majoră a spaţiului sau a mediului geografic. Aceste elemente introduse de om s-au adăugat succesiv, având în prezent o anumită varietate şi un grad de transformare a situaţiei naturale iniţiale. Componentele antropice cuprind: populaţia, aşezările omeneşti şi activităţile economice.

Geografia orizontului local studiază populaţia ca o prezenţă importantă a peisajului geografic şi a mediului înconjurător. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere, modul de abordare a populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru teritoriul ţării. În cazul orizontului apropiat şi local, interesează următoarele elemente: numărul de locuitori, evoluţia numerică a populaţiei, sporul natural şi evoluţia lui, mişcarea migratorie (realizată în trecut şi cea actuală), structura populaţiei (structura profesională, pe grupe de vârstă etc.), repartiţia teritorială a locuitorilor, aspecte legate de geografia socială şi culturală a comunităţii locale. Se poate observa că, în cazul populaţiei, analiza trece spre interpretarea unor date şi documente. De asemenea, este necesară realizarea unor investigaţii asemănătoare celor din ştiinţele sociale, care să completeze datele statistice consemnate în documente ale autorităţilor locale. Chestionarele, interviurile şi consemnarea opiniilor trebuie să se refere însă, în mod strict, la elemente de geografia populaţiei care interesează sub aspectul preocupărilor de abordare geografică a populaţiei şi nu de abordare socială, politică sau economică. În contextul orizontului apropiat şi local, un element de interes îl constituie aprecierea felului în care se realizează deplasarea populaţiei în alte localităţi, permanenţa acesteia, precum şi influenţa deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective. Există şi anumite elemente complementare de interes, cum ar fi: structura lingvistică a populaţiei, structura etnică, religiile predominante, modul de asociere al oamenilor. Studiul geografic al aşezărilor omeneşti din orizontul local şi apropiat trebuie să conducă la precizarea transformărilor acestora în timp şi a cauzelor care imprimă astfel de transformări. Elementul de plecare în analiza aşezărilor trebuie să îl constituie cartografierea cât mai exactă a fiecărei localităţi care intră în sfera

Componen-tele antropice

Populaţia

Aşezările omeneşti



analizei. Această cartografiere poate să pornească de la planuri sau hărţi topografice existente. Trebuie să subliniem însă că perimetrele construite se modifică foarte rapid în ultimii ani, ceea ce face ca informaţia cartografică să necesite actualizările corespunzătoare. Tipul de abordare geografică a fiecărei localităţi analizate din orizontul local (sau doar a localităţii centrale) depinde, în mare măsură, de mărimea demografică, importanţa şi extinderea spaţială a aşezărilor (sau a aşezării centrale). Este evident că în cazul unor aşezări rurale de mici dimensiuni tematica să fie mai limitată, iar în cazul unor oraşe mijlocii şi mari, aceasta să se complice progresiv. Există, pentru analiza aşezărilor, anumite elemente relativ invariante, cum ar fi: numărul de locuitori, evoluţia acestui număr, atestarea istorică, alte elemente istorico – geografice, sistemul de străzi, structura funcţională internă (dacă există), modificări teritoriale recente, perspective economice şi demografice, localitatea şi sistemul de localităţi apropiate. Deşi există tentaţia realizării unor monografii consacrate unor aşezări omeneşti, un studiu geografic limitează foarte mult aria de interes, reducând informaţiile factuale la elementele strict necesare. În cazul aşezărilor, cartografierea elementelor legate de acestea devine obligatorie. Planul aşezării reprezintă, totodată, documentul principal pe baza căruia pot fi realizate proiecte de amenajare teritorială. În cadrul activităţilor economice, se acordă o anumită importanţă identificării resurselor, care pot fi exploatate şi utilizate, din orizontul local. Existenţa unor resurse de interes regional sau naţional este prezentă foarte rar. Această inventariere a resurselor presupune identificarea resurselor scoarţei terestre, dar şi ale mediului înconjurător. În cazul în care există anumite resurse generatoare de industrii, acest lucru trebuie analizat şi precizat ca atare. Activităţile economice pot fi tratate după un algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului funciar, principalele culturi agricole, creşterea animalelor, ramurile şi centrele industriale principale, activităţile de transport şi de turism. Ultimul deceniu oferă imaginea unui dinamism accentuat al activităţilor economice, în sensul restructurării şi reorganizării acestora, astfel încât să fie satisfăcute cerinţe de performanţă. Cercetarea orizontului local presupune amplasarea corespunzătoare pe hartă a tuturor activităţilor şi a obiectivelor economice care există. Cu ajutorul hărţii, pot fi analizate elemente restrictive, dar şi soluţii ameliorative referitoare la structura activităţilor economice. Trebuie să subliniem în mod deosebit că această parte a analizei geografice nu trebuie să se rezume la consemnarea unor date statistice şi denumiri, ci la înţelegerea mecanismului prin care o anumită structură economică teritorială poate să fie optimizată.

Activităţile economice



Studiu individual I. Alege trei lucrări de geografie referitoare la orizontul local sau la o regiune mai largă, care să îl cuprindă şi pe acesta. Precizează următoarele elemente de geografie umană identificate în aceste lucrări:

1. Modul în care este prezentată populaţia 2. Elemente de geografie a aşezărilor 3. Referiri la activităţile economice 4. Aprecieri asupra modificărilor demografice şi economice recente

II. Analizează în continuare aceste lucrări, având în vedere următoarea criterii: - raportul dintre text şi imaginile cartografice; - hărţile utilizate; - referinţele bibliografice; - gradul de profunzime al analizei; Formulează constatările personale pe o pagină separată. II. Realizează, pe o pagină separată, o listă bibliografică minimală care să cuprindă zece lucrări ştiinţifice de mai mare întindere şi cinci articole referitoare la problematica de geografie umană a orizontului local. Pentru ambele elemente de informare bibliografică, pot fi folosite lucrările identificate pentru studierea elementelor de geografie fizică (pag. 44). Temă de reflecţie Presupunem că ai la dispoziţie zece elevi de clasa a VIII-a care şi-au exprimat disponibilitatea de a participa la o activitate de cercetare a orizontului local, din punct de vedere al geografiei umane. Având în vedere problematica de cercetare a populaţiei şi activităţilor economice precizează, pe o pagină separată, următoarele elemente: 1. Identifică un număr de grupe care să se preocupe de tematica

presupusă a unui studiu de geografie umană. 2. Care ar fi preocuparea principală a fiecărui grup astfel format. 3. Ce materiale cartografice iniţiale este necesar să ai la dispoziţie. 4. Care urmează să fie modalitatea de stocare a informaţiilor şi a

datelor.



Test de autoevaluare 1. I. Completează următoarele enunţuri, astfel încât să reprezinte formulări corecte şi coerente pentru elementele solicitate: a. Orizontul local (al localităţii în care se află unitatea de învăţământ) poate fi definit astfel: b. Elementele referenţiale ale orizontului local sunt: II. Precizează, notând mai jos, tipul de reprezentare cartografică principal care poate să ilustreze fiecare dintre următoarele elemente, de geografie fizică sau de geografie umană:

a) aşezarea omenească: b) relieful:

c) resursele naturale:

d) clima:

e) populaţia;

f) hidrografia:

g) învelişul biopedogeografic:

h) utilizarea terenurilor:

i) activităţile de transport:

III. Precizează, în continuare, trei procese de interacţiune între câte un element fizico – geografic şi câte un element de geografie umană. a) b) c)



2.4. Hărţi tematice

După cum am arătat în paginile anterioare, din punctul de vedere al metodologiei geografice, dat de metoda cartografică, elementul principal al investigaţiilor trebuie să îl constituie reprezentarea cartografică a orizontului local. Textele în sine, oricât ar fi de bogate şi de extinse, nu pot înlocui reprezentările cartografice, expresive şi intuitive. Între text şi hartă există o evidentă legătură de complementaritate. Lucrările referitoare la orizontul local care sunt lipsite de hărţi pierd foarte mult în calitatea exprimării, în prezentarea intuitivă şi chiar în credibilitate. Hărţile singure, însă, nu pot înlocui în totalitate textul. Asemănător manualelor şcolare, corelaţia text – hartă devine foarte semnificativă în studiile de geografie ale orizontului local şi apropiat. În procesul de cercetare a orizontului local, hărţile joacă un rol important încă din momentul iniţial al investigaţiilor. Cercetarea orizontului local începe cu identificarea problemei şi apoi, imediat, cu identificarea unui suport cartografic suficient de exact şi expresiv, care poate să reprezinte baza realizării unor hărţi cu o anumită doză de originalitate. În momentul pregătirii cercetărilor de teren este bine să existe un anumit număr de hărţi, pe care să fie localizate, apoi, elemente întâlnite pe teren. Aceste hărţi sunt construite pe baza unei activităţi anterioare şi au o precizie suficientă pentru investigaţiile proprii. Condiţia este ca ele să fie realizat la scări suficient de mari (1 : 10 000, 1 : 50 000). Dintre hărţile de bază, harta topografică are toate caracteristicile unui suport cartografic ce poate fi utilizat în perioada cercetărilor de teren. Harta topografică este, în mare măsură, o hartă generală. Pe baza ei poate fi construit un sistem referenţial elementar, care să cuprindă: reţeaua hidrografică, curbele de nivel principale, perimetrele localităţilor, drumurile dintre localităţi. Pe baza hărţii topografice (sau altă hartă asemănătoare) se poate construi o hartă a orizontului local, cu aceste elemente de reper. Harta este utilizabilă, invariant, pentru orice suport cartografic construit pe baza observaţiilor la teren. Menţionăm că această hartă generală este construită pornind de la ceva existent până în acel moment, spre deosebire de celelalte hărţi care urmează să fie elaborate pe parcursul investigaţiilor. Prezentăm în continuare o listă a principalelor tipuri de hărţi care se referă la aceeaşi suprafaţă a orizontului apropiat şi local, ce pot fi construite în cazul unei cercetări de amploare şi aprofundate. În procesul de cercetare cu elevii, pot fi construite doar anumite hărţi sau, cel mai frecvent, schiţe de hărţi.

Hărţi şi texte

Hărţi preluate şi originale

Tipuri de hărţi



Principalele tipuri de hărţi sunt: - harta limitelor şi a vecinilor; - harta hipsometrică şi hipsografică; - hărţi morfografice (adâncimea fragmentării, densitatea fragmentării); - hărţi geomorfologice; - harta proceselor actuale; - harta substratului (care poate să fie o hartă geologică transformată); - harta topoclimatică; - harta hidrografică; - harta vegetaţiei naturale; - harta solurilor; - harta reţelei de aşezări; - planuri ale aşezărilor semnificative sau ale cartierelor; - harta utilizării terenurilor; - harta tipurilor de culturi agricole; - harta activităţilor industriale (cu ramuri şi centre); - harta căilor de comunicaţie; - harta obiectivelor turistice; - harta surselor de poluare; - harta toponimiei geografice; Această cantitate şi varietate de hărţi nu poate fi realizată pentru orice cercetare a orizontului local, ci doar în cazul unor activităţi colective, desfăşurate pe un interval mare de timp. Un aport deosebit îl are şi pregătirea cadrului didactic în activitatea de construire şi interpretare a hărţilor. Prezentăm în continuare, pe scurt, câteva exemple de hărţi, care pot fi realizate pe parcursul cercetărilor din cabinet şi al celor de pe teren. Harta limitelor orizontului local Aceasta reprezintă, aparent o problemă foarte simplă. În realitate, precizarea limitelor şi, mai ales, trasarea lor pe o hartă necesită multiple abordări. Înainte de cercetarea terenului, trasarea limitelor are un caracter supoziţional, care urmează să fie verificat în realitate. Pe baza acestei hărţi se pot face aprecieri generale referitoare la suprafaţa ocupată, forma limitei, tipurile de limită, încărcătura cartografică posibilă. Harta proceselor geomorfologice actuale Această hartă are la bază elemente desenate anterior referitoare la substratul subiacent, pante, adâncimea fragmentării, elementele morfografice şi formele de relief. Harta proceselor actuale localizează şi limitează arealele care se înscriu în această categorie: prăbuşiri, alunecări de teren, ravenări şi torenţialitate, pluviodenudare, tasare. Această hartă este disjunctă de harta generală a reliefului, care redă mai mult tipuri de suprafeţe.

Exemple de hărţi



Prezentăm, în continuare, un eşantion de hartă a proceselor actuale. Harta topoclimatică Acest tip de hartă prezintă un interes deosebit în cercetările asupra orizontului local, deoarece individualizează anumite suprafeţe, care au particularităţi climatice în raport cu elementele generale ale climei rezultate din zonalitatea latitudinală. Harta climatică a regiunii nu poate fi construită pe baza cercetării orizontului local. O hartă topoclimatică de calitate poate fi realizată prin observaţii succesive (directe şi indirecte), realizate pe parcursul unui interval mai mare de timp (eventual un an). Harta utilizării terenurilor Aceasta reprezintă o hartă esenţială se prezentare a orizontului local, care delimitează şi localizează principalele categorii de folosinţă a teritoriului orizontului local. Pe baza ei se poate realiza o apreciere precisă asupra potenţialului natural al terenurilor pentru agricultură, construcţii, căi de comunicaţie. În afară de hărţile enumerate mai sus şi de exemplele date, pot fi realizate hărţi la o scară mai mare, care să includă şi orizontul local şi apropiat. Acestea pot fi: - harta tipurilor de medii; - harta peisajelor; - harta amenajării teritoriului; Pentru realizarea lor este necesară însă o activitate mai complexă, care depăşeşte uneori posibilităţile unor investigaţii şcolare.

Alte hărţi



Temă de reflecţie I. Identifică o hartă generală a orizontului local, care consideri că poate să stea la baza elaborării unor diferite hărţi ulterioare. Această hartă trebuie să cuprindă elementele de referinţă şi să permită construirea unei hărţi intermediare, pe care se pot amplasa celelalte fenomene. Notează, în spaţiul de mai jos: 1. Titlul hărţii 2. Scara de proporţie 3. Modul de reprezentare a reliefului 4. Elementele figurate (vegetaţie, hidrografie, localităţi) 5. Legenda hărţii II. Identifică o hartă reprezentativă a regiunii geografice care cuprinde orizontul local şi notează, mai jos, aceleaşi elemente de la I.



2.5. Cartografierea orizontului local şi interpretarea hărţilor

Cercetarea orizontului local trebuie să îşi propună şi realizarea unor hărţi cu diferite conţinuturi. Acestea pot fi construite pornind de la o hartă cu un anumit grad de generalitate, denumită hartă de bază. Harta de bază provine dintr-o hartă anterioară, de unde au fost selecţionate o serie de elemente invariante şi reprezentative (reţeaua hidrografică, localităţile etc.). Pornind de la această hartă, pot fi realizate o serie de hărţi speciale, care pot fi comparate, deoarece sunt la aceeaşi scară. În anumite situaţii, pot fi chiar suprapuse, pentru a crea alte hărţi, cu un caracter mai complex. Menţionăm, de asemenea, că identificarea unei baze cu elemente comune reprezintă un punct de pornire de unde pot fi realizate alte hărţi, dependente direct de calităţile hărţii de bază.

Presupunând că a fost construită o asemenea hartă de bază, putem să realizăm pe aceasta o serie de activităţi care îmbină etapele de birou cu etapa de teren. Prima dintre acestea o constituie delimitarea perimetrului arealului supus investigaţiei. Acesta poate să fie orizontul apropiat sau orizontul local. În cazul orizontului local, limitele se stabilesc la început, într-un mod ipotetic, urmând a fi confirmate sau modificate pe teren, sau prin studiul altor hărţi. De un mare ajutor în măsurătorile realizate pe hartă va fi existenţa (sau construirea) unei hărţi grafice, dacă aceasta nu există. Pe baza ei pot fi realizate comparaţii destinate măsurării unor distanţe sau areale. Din totalitatea elementelor geografice care fac obiectul analizei şi al reprezentărilor cartografice, relieful are o poziţie aparte, deoarece acesta reprezintă substratul real pe care sunt amplasate celelalte elemente, substrat care reprezintă locul geometric de desfăşurare a fenomenelor şi proceselor rezultate din interacţiunea geosferelor terestre. Suportul oferit de relief facilitează aprecieri referitoare la reţeaua hidrografică, aşezările omeneşti şi alte aspecte geografice. Realizarea diferitelor hărţi ale reliefului (de la harta morfografică la harta geomorfologică şi a proceselor actuale), baza oferită de hipsometria suprafeţei terestre constituie elementul de referinţă cel mai important. În cercetările de teren, în mod accidental este nevoie să realizăm investigaţii asupra altitudinii reliefului, deoarece valorile sale altimetrice sunt consemnate în hărţi topografice şi pot fi studiate pe baza formei curbelor de nivel.

Delimitarea perimetrului orizontului

studiat

Harta de bază

Reprezentarea reliefului



Elementul principal în reprezentarea reliefului îl constituie transferul unei realităţi tridimensionale în plan. Redăm, mai jos, în mod intuitiv, această procedură.

Acest tip de hartă redă cel mai bine caracteristicile suprafeţei terenului, adică relieful acestuia. Harta îmbină elemente de poziţionare cu elemente altimetrice, dar pune accentul pe individualizarea unor tipuri şi forme genetice de relief. Harta geomorfologică nu redă alcătuirea substratului (care face obiectul hărţii geologice), chiar dacă, în explicarea formelor de relief, această alcătuire este presupusă. Harta geomorfologică în sine reprezintă imaginea adevărată a suprafeţei terenului, cu toate elementele care decurg în mod direct din aceasta: procesele geomorfologice, utilizarea terenurilor, traiectoria căilor de comunicaţie şi altele.

Privind în jur până la linia orizontului, observăm că suprafaţa terenului are anumite neregularităţi. Acestea formează împreună relieful. Principala caracteristică a reliefului ca neregularitate a suprafeţei Pământului o reprezintă înălţimea sa, numită altitudine. Linia ţărmului (Fig. 2) este considerată nivelul de zero metri, de unde porneşte măsurarea înălţimii punctelor situate la suprafaţa Pământului. Imaginile alăturate (Fig. 1) redau felul în care relieful poate fi reprezentat în plan.

Acest lucru se realizează astfel: • considerăm că, la o anumită altitudine, relieful, care este observat de deasupra se secţionează; suprafaţa rezultată are aceeaşi înălţime (altitudine); • în mod asemănător, ne putem imagina secţionarea reliefului la altitudini diferite; suprafeţele (secţiunile) obţinute sunt apoi suprapuse în plan, obţinându-se un desen cu linii curbe închise, care se numesc curbe de nivel; • aceste linii sunt dispuse astfel: linia cu cea mai mică altitudine la exterior şi linia cu cea mai mare altitudine în centru; în final, se obţine o reprezentare în plan, prin care sunt puse în evidenţă suprafeţele cu înălţimi diferite.

Spaţiu şi plan

Harta geo-morfologică



Redăm, mai jos, un exemplu de hartă geomorfologică realizată pe teren, pornind de la o hartă de bază. Pe această hartă sunt reprezentate tipurile principale de relief ale regiunii respective. Expresivitatea hărţii şi diversitatea semnelor convenţionale redat în legendă uşurează foarte mult înţelegerea elementelor reprezentate. Ea înlocuieşte, prin informaţie, mai multe pagini de text şi are un caracter foarte intuitiv. În mod similar, pot fi construite şi alte hărţi speciale ale orizontului local, cu diferite elemente şi fenomene rezultate din investigaţia terenului. Pe aceeaşi hartă de bază sunt amplasate alte elemente rezultate îndeosebi din compararea acestei hărţi de bază cu realitatea observată pe teren. În cadrul cercetărilor cu elevii, pot fi realizate mai uşor următoarele hărţi: - harta hidrografică, pe care să fie localizate toate elementele mai

puţin vizibile pe harta originală, care a stat la originea hărţii de bază: izvoare (cu indicarea denumirii şi a unor caracteristici), suprafeţe inundate parţial, zone înmlăştinite, bălţi (permanente şi semipermanente), lacuri (cu indicarea chiar a unor elemente batimetrice), zona de oscilare a limitei suprafeţelor acvatice, principalele confluenţe, râurile secundare şi denumirile lor (cu anumite aprecieri referitoare la mărimea bazinului hidrografic şi debite), organismele torenţiale, suprafeţele cu persistenţa stratului de zăpadă;

- harta vegetaţiei naturale, cuprinzând îndeosebi modificări în raport cu situaţia consemnată pe harta de bază; deoarece modificările vegetaţiei se realizează într-un ritm foarte rapid (tăierile actuale de păduri nefiind surprinse pe hărţile mai vechi), elementele hărţii de bază pot fi actualizate cu noua situaţie;

Un exemplu

Alte hărţi



- harta evoluţiei perimetrelor localităţilor; oricât ar putea părea de dificilă construirea unei asemenea hărţi, ea este foarte importantă sub aspect evolutiv; în multe cazuri, perimetrele localităţilor au suferit anumite modificări, iar în interiorul acestora s-au produs modificări ale obiectivelor construite; din acest punct de vedere, ar fi interesant să fie localizate şi notate toate construcţiile noi şi raportul acestora cu situaţia anterioară a folosinţei terenurilor;

- harta peisajului geografic, construită pe baza combinării tuturor elementelor naturale şi umane; această hartă trebuie să identifice suprafeţele cu anumită omogenitate a aspectului lor exterior (redat îndeosebi prin tipul de suprafaţă indus de relief, învelişul biotic şi gradul de intervenţie umană în teritoriu).

Hărţile menţionate mai sus, precum şi alte hărţi ale orizontului local pot fi completate cu diferite alte reprezentări. Astfel, utilizarea terenurilor poate fi completată cu diagrame sau chiar cartodiagrame (la nivelul localităţilor) referitoare la ponderea diferitelor terenuri. Elementele de hidrografie pot fi completate cu diferite valori numerice (suprafaţa bazinului, graficul oscilaţiei debitelor, perioadele cu precipitaţii abundente, oscilaţia altimetrică a limitei suprafeţelor lacustre). Harta reţelei de localităţi poate fi completată cu grafice care să redea evoluţia numerică a populaţiei sau cu diagrame care să reflecte structuri ale populaţiilor comunităţilor umane respective. Harta turistică poate să cuprindă date minimale referitoare la tipul de obiectiv turistic, iar textele alăturate să detalieze unele caracteristici ale acestor obiective.

Temă de reflecţie Pornind de la exemplele de mai sus (pag. 44 – 45), încearcă să numeşti alte trei hărţi speciale ale orizontului local, care pot fi realizate prin cercetări directe şi să precizezi, în fiecare caz, principalele elemente componente ale acestora. 1. 2. 3.

Elemente comple-mentare hărţilor



2.6. Orizontul local, regiunea şi ţara

Orizontul local se suprapune peste una sau mai multe diviziuni ale unor unităţi geografice, iar acestea împreună formează teritoriul ţării. Să urmărim exemplul de mai jos.

Această regiune geografică are în interiorul ei mai multe spaţii care pot fi asimilate unor orizonturi locale. Fiecare depresiune mai mare figurată pe hartă conturează orizontul local al acesteia. În acelaşi timp, regiunea reprezentată constituie o limită a spaţiilor care formează regiunile înconjurătoare şi orizonturile locale ale acestora.

Spaţii succesive



Presupunând că orizontul local pe care îl studiem este reprezentat de una dintre depresiunile intramontane. În acest caz, acesta se suprapune unei anumite subunităţi geografice, incluzând şi spaţiul înconjurător. Întregul spaţiu reprezentat mai sus formează o regiune geografică individualizată foarte bine prin limite şi caracteristici interne. Aceasta reprezintă una dintre regiunile geografice ale ţării, redate mai jos. După cum este cunoscut, regiunile geografice au o structură integrată.

(A) Domeniul Carpatic 1. Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei 7. Carpaţii Apuseni 2. Carpaţii Moldo – Transilvani 8. Depresiunea Transilvaniei

a. Carpaţii Transilvaniei a. Someş – Năsăud b. Carpaţii Moldovei b. Someş – Mureş

3. Carpaţii Curburii (arealul montan) c. Mureş – Olt 4. Depresiunea Braşovului d. Făgăraş – Sibiu 5. Carpaţii Meridionali e. Mureş - Arieş 6. Carpaţii Banatului

(B) Domeniul extracarpatic 9. Câmpia şi Dealurile de Vest: a. Someş – Silvania; b. Zarand – Crişana; c. Banat 10. Dealurile Getice: a. Dunăre – Olteţ; b. Olteţ – Argeş; c. Argeş – Dâmboviţa 11. Subcarpaţii Curburii 12. Câmpia Română: a. Câmpia Olteniei; b. Olt – Argeş;

c. Argeş – Buzău; d. Bărăgan; e. Buzău – Siret 13. Bucureşti 14. Dunărea şi spaţiul de influenţă directă 15. Dealurile Moldovei: a. Moldova – Prut; b. Bistriţa – Trotuş;

c. Siret – Prut (C) Domeniul Pontic

16. Delta Dunării 17. Podişul Dobrogei: a. Dobrogea de Nord; b. Dobrogea de Sud; c. Zona litorală

România – regiuni geografice



Cu ajutorul acestei hărţi geografice regionale a ţării noastre, se poate fixa şi delimita orice teritoriu pe care îl considerăm orizont local. Această hartă regională sintetizează câteva zeci de orizonturi locale, care pot fi construite prin delimitarea unor suprafeţe. În mod similar, pentru orice suprafaţă considerată ca orizont local, putem să îi fixăm poziţia, limitele şi gradul de contingenţă pe care îl are cu alte unităţi regionale sau diviziuni ale acestora.

Studiu individual Identifică, pe harta regiunilor geografice ale României (pag. 47), orizontul local în care se află situată unitatea de învăţământ unde îţi desfăşori activitatea şi notează mai jos următoarele: 1. Denumirea pe care poţi să o dai orizontului local 2. Regiunea / regiunile geografice în care este situată 3. Poziţia, în raport cu marile diviziuni ale teritoriului ţării noastre 4. Poziţia în raport cu cele trei domenii regionale ale ţării 5. Unităţile sau subunităţile apropiate 6. Limita exterioară maximă până unde se poate extinde orizontul local, având în vedere extensiunea elementelor de omogenitate

Localizarea orizontului

local



Temă de reflecţie Citeşte cu atenţie textul următor: Şcoala noastră se află situată într-o localitate rurală, amplasată la o distanţă aproape egală între un oraş cu peste 100 000 locuitori, situat spre vest şi un alt oraş, cu o populaţie de 50 – 100 000 locuitori, situat spre est, ambele reşedinţe de judeţ . Localitatea noastră este situată la limita dintre o regiune deluroasă, situată în nord şi o regiune de câmpie, care continuă regiunea deluroasă spre sud. Localitatea noastră are o formă alungită, în lungul văii care străbate de la nord la sud cele două regiuni, care formează orizontul local. Această vale se varsă în râul principal, care trece pe lângă oraşul mai mic. Orizontul local care se află situat în jurul localităţii noastre se întinde până foarte aproape de cele două oraşe situate la vest, respectiv la est. Spre nord, linia orizontului este netedă, deoarece regiunea deluroasă este, în realitate, o unitate de relief asemănătoare unei câmpii înalte, cu suprafeţe cvasiorizontale de tip poduri. Spre sud, linia orizontului pare a se întinde spre o distanţă mai mare decât în nord, deoarece relieful de câmpie este neted până la mari distanţe. 1. Identifică şi localizează orizontul local descris mai sus. 2. Denumeşte regiunile geografice situate în nord şi în sud de regiunea descrisă în textul de mai sus. 3. Precizează denumirea râului pe care se află localitatea. 4. Explică forma localităţii.



Test de autoevaluare 2 I. Analizează întrebările de mai jos şi notează, pe o foaie alăturată, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele: (1) Tipurile genetice de relief sunt redate în harta: a. hipsometrică; b. morfometrică; c. morfografică; d. geomorfologică. (2) Regiunea geografică (care include şi orizontul local) reprezintă o entitate teritorială: a) fizico – geografică; b) de geografie umană; c) integrată; d) biopedogeografică. (3) Cercetarea orizontului local trebuie să ducă la elaborarea diferitelor tipuri de hărţi, care să aibă următoarea caracteristică: a) să fie la scări diferite; b) să fie realizate la aceeaşi scară; c) să reprezinte regiuni geografice diferite; d) să utilizeze aceleaşi semne convenţionale. (4) Harta modului de utilizare a terenurilor redă: a) repartiţia vegetaţiei naturale; b) repartiţia vegetaţiei de cultură; c) modul de utilizare a întregului teritoriu; d) amplasarea localităţilor şi a drumurilor. (5) Legenda diferitelor tipuri de hărţi trebuie să fie: a) comună acestora; b) comună în raport de tematică; c) extrem de diversificată; d) să cuprindă toate semnele convenţionale. II. Explică, pe o pagina alăturată, de ce harta climatică nu poate fi realizată în cadrul cercetării orizontului local. III. Analizează următoarea listă de termeni şi realizează o grupare a acestora, pe trei grupe, cuprinzând fiecare:

a) elemente de referinţă; b) elemente naturale; c) elemente de geografie umană.

Lista termenilor: coordonate geografice, morfografie, zonă funcţională, topoclimă, turism, localizare, utilizarea terenurilor, sol, industrie, oraş



Lucrare de verificare 2, notată de tutore

Utilizând elementele parcurse până în acest moment şi având în vedere experienţa ta personală la clasă, realizează, pe pagini separate, sarcinile de mai jos.

1. Enumeră trei elemente de geografie fizică din orizontul local al aşezării unde îţi

desfăşori activitatea, care dau aspectul determinant al acestuia. Argumentează această alegere pentru fiecare element.

(3 x 2 p. = 6 p.)

2. Identifică, pe o hartă generală a ţării noastre, două areale sau regiuni care să

aibă caracteristici asemănătoare cu orizontul local în care te situezi şi argumentează această alegere.

(6 p.)

3. Presupunem realizată planificarea anuală la clasa a VIII-a. Notează, pe această

planificare, patru elemente ale orizontului local care pot fi incluse în unităţi de învăţare diferite sau subdiviziuni tematice ale acesteia

(4 x 2 p. = 8 p.) Răspunsuri la Testele de autoevaluare

Testul 1. I. a. Definiţia să cuprindă elementele menţionate la pagina 47. b. Elementele menţionate trebuie să fie similare celor descrise la pag. 26 – 27. II. Tipurile de reprezentări cartografice pentru fiecare element geografic menţionat trebuie să cuprindă referiri verificabile, astfel: - pentru poziţiile b, c, d, f şi g, în secvenţa 2.2., pag. 29 – 32; - pentru poziţiile a, e, h şi i, în secvenţa 2.3., pag. 34 – 35. III. Răspunsul corect presupune precizarea oricăror trei interacţiuni posibile. Dintre acestea, pot fi: - raportul dintre peisaje şi numărul de locuitori ai unui teritoriu; - raportul dintre forma şi structura aşezărilor omeneşti şi relieful pe care se află situate; - raportul dintre diferenţierile topoclimatice şi utilizarea terenurilor.



Testul 2. I. Răspunsurile corecte sunt: 1 – c, 2 – c,3 – b, 4 - c. Aceste răspunsuri pot fi verificate prin elementele de la pag. 39, 43 – 44. II. Explicaţia trebuie să cuprindă elemente care să reflecte următoarele aspecte: - caracteristicile climatice se stabilesc pentru suprafeţe întinse şi intervale mari de timp, ceea ce, din punct de vedere al cercetării orizontului local, ceea ce nu este întotdeauna posibil; - datele climatice generale sunt preluate din cercetări realizate la nivelul întregii ţări şi din hărţile corespunzătoare; - în orizontul local pot fi realizate anumite aprecieri asupra diferenţierilor topoclimatice. III. Răspunsul trebuie să cuprindă gruparea exactă a termenilor în cele trei categorii, în conformitate cu paragrafele 2.1., 2.2. şi 2.3. (pag. 27 – 35).


I. Se acordă punctajul maxim pentru enumerarea corectă a trei elemente naturale din orizontul local, care dau nota determinantă a acestuia. Punctajul total se acordă în condiţiile unei argumentări corespunzătoare. II. Se acordă punctajul maxim dacă este descrisă corespunzător o regiune care are elemente similare cu orizontul local. Se acordă punctajul maxim în condiţiile unei argumentări corespunzătoare. III. Se acordă punctajul maxim dacă sunt amplasate corect trei elemente ale orizontului local, acolo unde structura programei şi planificarea anuală asigură cea mai bună legătură între elementul general şi cel corespunzător orizonului local. Răspunsurile pentru lucrarea de verificare şi testele de autoevaluare de bazează, în mare măsură, pe anumite experienţe personale, pe gradul de cunoaştere a geografiei şi a disciplinelor sale, precum şi pe experienţa didactică. În cazul acestor răspunsuri, trebuie avută în vedere caracteristica argumentaţiei, care poate justifica răspunsul ales.



Recomandări. Resurse suplimentare

Pentru aprofundarea aspectelor învăţate până în prezent, este necesară realizarea următoarelor activităţi:

a) revederea programelor şcolare, a conţinuturilor lor tematice şi a planificărilor anuale, astfel încât să fie posibilă corelarea elementelor generale cu cele din orizontul local;

b) Este utilă parcurgerea manualelor şcolare pentru a vedea felul în care acestea fac referire la orizontul local.

c) Pentru parcurgerea unor elemente suplimentare, studiaţi

lucrarea „Cercetări geografice cu elevii” (1976, EDP, Institutul de Geografie). În această lucrare sunt prezentate, la un anumit nivel de profunzime, posibilităţile de cercetare a orizontului local şi de reprezentare cartografică a acestuia.

d) De asemenea, studiaţi volumul din tratatul de Geografia

României care se referă la regiune în care este situat orizontul local. Problematica şi ilustrarea cartografică facilitează perceperea corectă a specificului geografic al orizontului local şi raportarea lui la ansamblul teritoriului ţării.

Este utilă, de asemenea, parcurgerea manualelor şcolare alternative.

Din unele dintre aceste manuale au fost preluate în acest modul, în parte, fotografii, grafice şi hărţi (manualele de clasele a IV-a şi a XI-a ale Editurii Corint, autor Octavian Mândruţ, 2006), cu acordurile respective.

Unele reprezentări grafice au fost preluate din România –

geografie regională, autor Octavian Mândruţ, Editura Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, 2002.

Mediul înconjurător al orizontului local


Unitatea de învăţare 3 MEDIUL ÎNCONJURĂTOR AL ORIZONTULUI LOCAL Cuprins Obiectivele unităţii de învăţare 3............................................................................54 3.1. Elemente terminologice .........................................................................................55 3.2. Metode şi domenii de analiză a mediului înconjurător ...........................................58 3.3. Modificări temporale şi interpretarea lor.................................................................66 3.4. Simulări şi modele .................................................................................................71 3.5. Curriculum şcolar şi proiecte şcolare .....................................................................78 Lucrare de verificare 3 ...........................................................................................82 Răspunsuri la testele de autoevaluare ..................................................................83 Recomandări. Resurse suplimentare.....................................................................84


Pe parcursul acestei unităţi de învăţare urmează să realizezi următoarele obiective: - Să identifici fenomene şi procese caracteristice mediului înconjurător, rezultate

din interacţiunea natură - societate; - Să identifici transformări ale mediului geografic sub impactul activităţii antropice;

- Să cartografiezi elementele de degradare a mediului înconjurător;

- Să înţelegi importanţa mediului înconjurător pentru dezvoltarea durabilă;

- Să identifici modalităţi de a stimula elevii în activităţi de cercetare a mediului

înconjurător din orizontul local.



3.1. Elemente terminologice

Terminologia referitoare la mediul înconjurător presupune accepţiuni extrem de diferite, care uneori nu pot fi reduse la definiţii comune. Elementul determinant în înţelegerea conceptului de mediu înconjurător îl reprezintă sistemul de referinţă asupra căruia se exercită (omul şi societatea omenească), faţă de care alte interpretări pun în evidenţă aparent alte componente centrale. Mediul înconjurător este privit astfel ca „mediul înconjurător al omului” şi cuprinde elemente naturale şi elemente introduse de om, care formează împreună suportul populaţiei şi al activităţilor umane. Interacţiunea dintre elementele mediului (subînţelegând însă îndeosebi a elementelor naturale) se realizează sub forma unor sisteme funcţionale şi teritoriale, reunite în cadrul conceptului de geosistem. Spre deosebire de elementul funcţional pus în evidenţă prin geosistem, aspectul vizibil este concretizat în noţiunea de peisaj. Atât geosistemul cât şi peisajul au anumite caracteristici, astfel: a) geosistemul – caracteristici predominant funcţionale şi interacţionale

(chiar dacă se are în vedere şi dimensiunea teritorială, precum şi aspecte exterioare);

b) peisajul – caracteristici predominant observabile, relativ stabile, cu elemente invariante (chiar dacă are în vedere şi dimensiunea funcţională şi interacţională).

Aspectele calitative ale mediului înconjurător sunt redate în definirea sa şi în varietatea situaţiilor care formează tipurile de mediu. Un anumit tip de mediu este evidenţiat foarte bine prin anumite caracteristici cantitative şi calitative, prin extensiunea lor spaţială şi chiar prin reprezentarea cartografică. Programele şi manualele şcolare, îndeosebi cele pentru clasele liceale, concretizează problematica geografiei mediului înconjurător, prezentând tipurile principale de medii, ca problemă a disciplinelor şcolare respective: Manualele şcolare introduc taxonomii (cu elemente comune şi elemente diferite) ale tipurilor de mediu care se pot întâlni de la un spaţiu foarte redus al unei diviziuni geografice, până la dimensiunea planetei. Deşi programa sugerează foarte clar realizarea unei corelaţii între mediile care există pe Terra şi cele ce caracterizează teritoriul ţării, manualele nu oferă, în general, detalii suficiente. Trebuie să subliniem că aceste tipuri de mediu pot fi caracterizate printr-un ansamblu de indici, precum şi prin descrieri calitative corespunzătoare.

Mediu – peisaj – geosistem

Tipuri de mediu



În cercetarea orizontului local sub aspectul caracteristicilor mediului înconjurător, pot fi realizate investigaţii parţiale asupra elementelor componente şi pot fi realizate anumite corelaţii cu spaţiile înconjurătoare. Deoarece caracterizarea tipurilor de mediu pe suprafeţe foarte mici, cum sunt cele ale orizontului local, duce la detalierea unei situaţii generale, o preocupare importantă trebuie să o reprezinte contextualizarea orizontului local în tipurile de medii, la scări mai mari. Urmărind harta de mai jos (preluată din România – atlas geografic şcolar, autor Octavian Mândruţ, Bucureşti, Editura Corint, 2006), putem să localizăm orice orizont local în contextul tipurilor de mediu din ţara noastră.

Orizontul local şi tipurile de mediu

România – tipuri de medii



Utilizând această hartă a tipurilor de mediu, pot fi realizate următoarele categorii de aprecieri: - familiarizarea celui care o studiază cu terminologia şi taxonomia referitoare la mediul înconjurător, pe suportul concret al ţării noastre; - permite corelarea spaţială a diferitelor tipuri de mediu, îndeosebi sub raportul omogenităţii şi al extinderii teritoriale; - permite identificarea localizării orizontului local şi apropiat, într-o anumită regiune, caracterizată pe această hartă de un anumit tip de mediu. Pornind de la această situaţie foarte generală, cercetarea orizontului local îşi propune să detalieze o anumită situaţie relativ omogenă (pentru o suprafaţă redusă, cum este cea a orizontului local), într-o structură teritorială care nuanţează mult mai exact aspectele concrete ale teritoriului. Elementele de diferenţiere rezultă din dispoziţia aşezărilor, aspectul reliefului, utilizarea terenurilor, existenţa unor surse locale de poluare, amenajările realizate, presiunea demografică şi anumite elemente specifice, rezultate din activitatea comunităţii locale. Tipurile de mediu ale unui spaţiu definit ca orizont local prezintă o anumită detaliere, rezultată din combinarea tuturor factorilor în care, însă, elementele topoclimatice şi aspectul reliefului au o posibilitate de impresionare mai mare. Menţionăm că harta tipurilor de mediu din orizontul local poate fi realizată prin selectarea corespunzătoare a unor informaţii existente în hărţile pe componente.

Studiu individual Urmăreşte harta de mai sus (pag. 56) şi realizează următoarele activităţi, pe o pagină separată. 1. Identifică amplasarea orizontului local pe harta tipurilor de mediu din

ţara noastră, conturând, cu o anumită aproximaţie, extensiunea acestui orizont local; notează elementele acestei localizări.

2. Caracterizează, pe baza legendei, tipul sau tipurile de mediu care

acoperă şi orizontul local, presupunând anumite descrieri calitative minimale ale acestuia.

3. Analizează un manual de geografie pentru clasa a XI-a, care

cuprinde un capitol esenţial referitor la mediul înconjurător şi încearcă să înţelegi accepţiunea termenilor principali; notează aceşti termeni şi câte o caracteristică, pe scurt, a fiecăruia.

Mediul orizontului local



3.2. Metode şi domenii de analiză a mediului înconjurător

Accepţiunea acordată mediului înconjurător în ultimii ani se apropie foarte mult de accepţiunea, mai veche, referitoare la mediul geografic. Între mediul înconjurător şi mediul geografic există o foarte bună suprapunere, fără a desemna însă, în mod absolut, aceeaşi realitate. Mediul geografic este mai mult un concept teoretic general, iar mediul înconjurător un concept care are elemente pragmatice. Elementele care formează mediul geografic şi cele care definesc mediul înconjurător sunt, în linii generale, aceleaşi. În cazul mediului înconjurător, există o componentă mai bine exprimată a fenomenelor legate de poluare, protecţia mediului şi măsurile antipoluante. Elementul comun al celor două concepte îl reprezintă interacţiunea dintre elementele naturale şi antropice ale unui anumit teritoriu. În cazul mediului geografic, tratarea problemelor este relativ „indiferentă” (cuprinzând toate componentele acestuia), iar în cazul mediului înconjurător, tratarea aceloraşi probleme este concentrată asupra comunităţilor umane ca obiect pe care se exercită caracteristicile mediului. În acest caz, elementele legate de populaţie şi aşezări reprezintă atât o parte a mediului înconjurător, cât şi domeniul predilect de referinţă. Între metodele de analiză ale mediului înconjurător şi domeniile pe care acestea se exercită există o anumită legătură, în sensul că fiecare domeniu poate utiliza o parte importantă din arsenalul metodologic, iar fiecare metodă se poate aplica pe cea mai mare parte a domeniului respectiv. Metodele de analiză pot avea un caracter general, dar acesta se nuanţează foarte mult în raport cu tipul de problematică şi domeniul abordat. În mod similar, fiecare domeniu este interesat de utilizarea unei varietăţi cât mai mari de metode, astfel încât investigarea sa să poată avea un caracter mai complex. Redăm, în continuare, o listă a acestor metode, care pot fi utilizate în cercetarea mediului înconjurător. Acestea sunt: - observarea directă, realizată asupra unor elemente şi fenomene disjuncte, precum şi asupra unor interacţiuni posibile; - observarea indirectă, realizată prin intermediul unor modalităţi de reproducere a realităţii obiective; - documentarea bibliografică asupra tematicii propuse de analiza mediului înconjurător; - utilizarea surselor cartografice anterioare; - utilizarea unor date statistice, care au semnificaţie pentru problematica mediului înconjurător; - utilizarea unor informaţii mai largi referitoare la diferite elemente, fenomene şi procese, din care pot fi selectate anumite aspecte semnificative; - realizarea unor măsurători asupra unor fenomene reale; - fotografierea aspectelor semnificative din realitatea observată;

Mediul înconjurător şi mediul geografic

Metode şi domenii

Metode de analiză



- cartografierea elementelor mediului înconjurător; - folosirea unor interviuri şi chestionare de opinie, care pot furniza informaţii utile pentru anumite aspecte investigate; - folosirea unor metode moderne: fotografii aeriene, imagini satelitare, stocarea informaţiilor în baze de date şi utilizarea sistemelor informatice în geografie (GIS). - metode de simulare, modelare şi modalităţi anticipative de proiectare a evoluţiei fenomenelor. Aceste metode se pot aplica tuturor domeniilor care formează mediul înconjurător. Domeniile realităţii care fac obiectul analizei mediului înconjurător, atât pentru suprafeţe mai extinse, cât şi pentru suprafeţe mai reduse, care aparţin orizontului local, sunt: a) sistemul referenţial, care cuprinde: poziţia geografică, limitele,

coordonatele geografice, localizarea, elemente alogene şi încadrarea unui anumit spaţiu în spaţiul imediat superior sub raport taxonomic;

b) elemente naturale, cuprinzând: caracteristicile reliefului (cu toate elementele sale), aspecte legate de vreme, topoclimă, climă, reţeaua hidrografică, învelişul biopedogeografic, resursele fizico – geografice;

c) elemente introduse de om: aspecte geodemografice, aşezările omeneşti, structura lor funcţională, ierarhizarea aşezărilor, căile de comunicaţie, utilizarea terenurilor, activităţile agricole şi industriale, valorificarea turistică şi dezvoltarea serviciilor, elemente de geografie istorică, culturală şi socială.

După cum am menţionat şi mai sus, între metodele de cercetare şi domeniile în care acestea se aplică există o legătură foarte strânsă. Metodele, în principiu, se pot aplica diferenţiat la orice domeniu, iar fiecare domeniu concentrează un anumit grup predilect de metode, care au o conformitate mai mare cu specificul acesteia. Astfel, analiza statistică a datelor, interpretarea diagramelor, construirea unor cartodiagrame, histograme, diagrame complexe, analiza valorilor maxime, medii, analiza succesiunilor de date în timp, reprezentarea cartografică (prin areale, metoda punctului, culori, haşuri etc.) sunt asemănătoare în interpretările climatice, dar şi în cele demografice. Deşi datele au reprezentări grafice şi cartografice asemănătoare, interpretarea lor este diferită. În cazul acestui exemplu, se vede foarte bine că şi sub raportul metodelor de investigaţie, geografia este un domeniu dual, preocupat de natură şi de societate, precum şi de interacţiunea dintre acestea. Reprezentarea cartografică a vegetaţiei, a structurii interne a unui oraş şi a modului de utilizare a terenurilor se realizează după aceleaşi principii, aplicate la aceste domenii diferite.

Domeniile mediului înconjurător

Raportul dintre metode şi domenii



Abordarea unui domeniu atât de complex cum este relieful terestru, presupune utilizarea unor metode foarte diferite, aplicate atât în cercetarea de teren, cât şi în cercetarea de cabinet (prin interpretarea hărţilor). În analiza reliefului, un rol deosebit îl au diferitele hărţi particulare, realizate pornind de la o hartă topografică, prin cercetări complexe desfăşurate pe teren (măsurători, cartografiere, realizarea unor fotografii, analiza substratului). Analiza reliefului trebuie să fie susţinută de o serie de hărţi speciale, care să vizeze câte un anumit aspect; acestea, într-o enumerare minimală, sunt: harta hipsometrică, harta morfometrică, harta morfografică, harta geomorfologică generală, harta morfostructurală şi harta proceselor actuale. În cele ce urmează, vom prezenta patru exemple de hărţi, care ilustrează elemente speciale ale studiului reliefului. Primul exemplu, redat mai jos, este cel al hărţii morfografice.

Cu ajutorul acestei hărţi şi al legendei corespunzătoare, pot fi făcute anumite aprecieri asupra tipurilor de interfluvii, modul de organizare al acestora, taxonomia interfluviilor, raportul de complementaritate cu reţeaua hidrografică, aspectul general al culmilor deluroase şi gradul în care sistemul interfluvial este intersectat de reţeaua hidrografică principală. Cu ajutorul acestei hărţi pot fi stabilite elemente derivate, cum ar fi modul de expunere al diferiţilor versanţii, raportul dintre suprafeţele orizontale, cvasiorizontale şi cele abrupte. Un element important, care stă la baza aprecierii elementelor topoclimatice, îl reprezintă tocmai acest decupaj al reliefului, care permite individualizarea unor areale mai adăpostite (pe bazinele hidrografice secundare) şi areale mai expuse (pe interfluviile înalte).

Analiza reliefului

Harta morfografică



Al doilea exemplu îl reprezintă un grup de două exemple de hărţi morfometrice. Harta adâncimii fragmentării reliefului sugerează diferenţa altimetrică între areale apropiate (m/km2). Harta densităţii fragmentării reliefului sugerează gradul de fragmentare al suprafeţei reliefului, exprimat prin lungimea reţelei hidrografice pe km2 (km/km2). Aceste două hărţi completează imaginea morfografică şi redau informaţii foarte precise asupra felului în care relieful este fragmentat de reţeaua hidrografică, precum şi diferenţele altimetrice ale acestei fragmentări.

Hărţi morfo-metrice



Al treilea exemplu îl reprezintă harta geomorfologică generală, realizată pentru un anumit fragment din suprafaţa hărţilor de mai sus. Harta geomorfologică redă aspectul concret al reliefului, prin formele pe care le are. Formele sunt redate frecvent în familii de forme, denumite tipuri genetice de relief. Legenda însă simplifică modul de prezentare, prin menţionarea tipurilor de relief existente în regiunea respectivă. Spre deosebire de hărţile morfografice, care se realizează îndeosebi în cabinet, harta geomorfologică trebuie construită pe baza observaţiilor directe realizate pe teren. În cercetările de geografie a orizontului local sau de apreciere a caracteristicilor mediului înconjurător, harta geomorfologică constituie cea mai intuitivă formă de reprezentare a reliefului regiunii respective.

Harta geo-morfologică



Elementele de geografie istorică pot să aibă, în cazul geografiei, o anumită relevanţă, prin amplasarea spaţială a siturilor istoric şi arheologice (cu denumirile acestora), pentru a identifica o anumită legătură teritorială între localităţi şi elemente istorice disjuncte. Harta Podişului Dobrogei (preluată din România – atlas geografic şcolar, autor Octavian Mândruţ, Bucureşti, Editura Corint, 2006) oferă un foarte bun exemplu în acest sens.

Elementele de geografie istorică redate în legendă şi reprezentate pe harta de mai sus au o valoare în sine, sub aspectul localizării şi al legăturilor dintre acestea. Dacă o astfel de hartă este comparată cu harta reliefului (redată în stânga sus), pot fi presupuse şi alte legături decât cele strict poziţionale. Succesiunea de hărţi permite compararea unor fenomene diferite, reprezentate cartografic şi, pe baza acestei comparaţii, poate favoriza realizarea unor interpretări diferite.

Elemente de geografie istorică



Deşi elementele de geografie culturală nu au beneficiat de un anumit interes, atât la nivelul unor teritorii mai extinse cât şi la nivelul orizontului local, acestea tind să intre treptat în atenţia cercetărilor geografice, deoarece pot evidenţia anumite aspecte ale legăturii dintre peisajul natural, peisajul culturalizat şi tendinţele de evoluţie a comunităţilor umane.

Harta de mai sus reprezintă un model, atât prin tematica abordată (geografie culturală), cât şi prin modul de reprezentare cartografică (areale haşurate şi cifre). Acest tip de hărţi permit localizarea orizontului apropiat într-un anumit spaţiu mai mare şi identificarea anumitor corelaţii între elemente de natură umană şi cadrul fizic. Aceste arii culturale fac parte din mediul înconjurător al comunităţilor umane, deoarece reprezintă referinţe mentale la care se fac frecvent aprecieri în momentul elaborării unor anumite studii. În parte, harta de mai sus este şi o „hartă mentală.”

Elemente de geografie culturală



Teme de reflecţie Analizează exemplele de mai sus (pag. 60 – 64) şi, în raport cu elementele caracteristice ale mediului din orizontul local, precizează felul în care pot fi reprezentate cartografic două elemente, la alegere, din următoarele două grupe: a) vegetaţie, topoclimă, soluri; b) utilizarea terenurilor, activităţile industriale, transporturi. Pentru fiecare element ales, trebuie să precizezi: - două lucrări în care ai întâlnit modele cartografice ale elementelor respective; - elementele pe care consideri că trebuie să le conţină legenda; Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru rezolvarea sarcinii.



3.3. Modificări temporale şi interpretarea lor

Geografia utilizează cu precădere elemente referitoare la spaţiu şi, în mod asociat, aspecte care se referă la succesiuni temporale. Istoria acordă o pondere inversă celor două domenii. Curriculumul şcolar de geografie pentru clasele V – VIII precizează ca un obiectiv – cadru al învăţării geografiei „orientarea în spaţiu şi timp”. În acest context, componenta cronologică are o anumită valoare educaţională, dar ea poate să devină şi un element de referinţă în cercetarea mediului înconjurător din orizontul local. Modificările diferitelor elemente (hidrografie, relief, vegetaţie, aşezări) pot fi percepute la scara unor experienţe zilnice, a mai multor ani sau într-un interval mai mare de timp. Modificările pot fi consemnate, pe hărţi sau în documente, sau pot fi înscrise într-o succesiune de imagini realizată în timp. Este uşor de observat că elementele mediului înconjurător se află într-o evoluţie continuă. Deoarece nu pot fi analizate toate momentele, este util să identificăm anumite momente semnificative, care pot favoriza interpretări de natură cronologică sau cauzală. În studierea unor fenomene din orizontul local şi apropiat, reperele observabile de timp sunt: ziua, săptămâna, luna şi anul. Acestea sunt observabile, deoarece reprezintă intervale de timp ale unor fenomene care se produc în natură şi pot fi observate. Pe baza lor se poate construi un instrument sintetic, convenţional, denumit calendar. Utilizarea calendarului şi a elementelor componente este o activitate relativ bine constituită la nivelul învăţământului gimnazial. Cu ajutorul calendarului pot fi realizate activităţi care să vizeze: - notarea momentului unor fenomene meteorologice deosebite; - notarea unor intervale de timp cu anumite caracteristici meteorologice (ploaie, zăpadă, căldură, secetă); - notarea momentelor de creştere sau de coborâre a nivelului apei râurilor; - consemnarea evoluţiei vegetaţiei în cursul unui an etc. În experienţa cotidiană şi în cercetarea orizontului local pot fi luate în consideraţie şi anumite aprecieri ale secvenţelor de timp, realizate pe baza experienţei de până acum. Acestea pot fi: - aprecierea timpului şi a distanţei de acasă la şcoală; - aprecierea timpului de parcurgere a orizontului apropiat sau a orizontului local; - aprecierea, în zile şi ore, a unor fenomene observabile din realitatea înconjurătoare (modificarea temperaturii, succesiunea stărilor de vreme); - aprecierea unor intervale de timp produse între un anumit eveniment şi momentul actual; - anticiparea intervalelor de timp în care se pot produce anumite evenimente previzibile.

Spaţiu şi timp

Repere de timp

Aprecieri empirice de timp



Succesiunea producerii unor fenomene din mediul înconjurător poate fi realizată cu ajutorul mai multor modalităţi, cum ar fi: a) notarea momentelor principale ale unui fenomen sau proces (momentul de început, momentul de activitate maximă şi cel în care revine la situaţia iniţială); această modalitate se poate referi la: - creşterea nivelului râului situat în apropiere; - perioada de producere a precipitaţiilor; - perioada de timp cu precipitaţii solide; - durata îngheţului apei superficiale; - evacuarea şi dispersia poluanţilor atmosferici; - evoluţia intensităţii zgomotului etc. b) notarea unor elemente de repetabilitate; acestea se referă la: - succesiunea perioadelor de vegetaţie pentru diferite plante de cultură, în momente diferite sau în ani diferiţi; - evoluţia meandrelor unui râu în raport cu oscilaţiile debitului acestuia; - deplasarea zilnică sau săptămânală a unor grupuri de oameni care lucrează în alte localităţi sau care sosesc în localitate; - notarea activităţilor predominante din comunităţile umane în momentele de sărbători. c) aprecierea intervalelor de timp; acestea se pot referi la aprecierea empirică sau pe baza timpului (ani, luni, săptămâni, zile, ore) a duratei de desfăşurare a fenomenului cercetat; acestea se pot referi la: - durata şi succesiunea fenomenelor observabile în raport cu anotimpurile; - durata dintre două fenomene considerate semnificative; - durata unor fenomene observate în timpul desfăşurării lor; d) aprecierea unor succesiuni de timp pe baza datelor indirecte; acestea se referă la experienţe din viaţa familiei, evenimente din cursul şcolarităţii şi, în general, orice fenomen care are o componentă istorică; e) notarea sistematică a fenomenelor observate în momente fixe de timp; acest lucru este foarte interesant în cazul în care există iniţiativa individuală şi colectivă de realizare a unui jurnal al vremii, în care să se consemneze stările vremii în fiecare zi a anului. Sesizarea modificărilor temporale şi, mai ales, caracteristicile acestor modificări, poate fi realizată prin analiza unor imagini succesive ale aceluiaşi fenomen, la date diferite. Cel mai simplu exemplu îl constituie fotografii ale cursului unui râu, ale construcţiilor dintr-o localitate, care pot furniza informaţii referitoare la evoluţia fenomenelor. În prezent, sunt folosite fotografii aeriene sau chiar imagini satelitare referitoare la anumite perimetre. Cu ajutorul acestora, pot fi sesizate mai bine modificările în timp. Anumite imagini satelitare pot reda şi mişcarea diferitelor elemente (persoane, mijloace de transport) şi, pe baza lor, se pot aprecia intervalele de timp ale producerii lor.

Metode de analiză

Succesiuni de imagini



Cea mai ilustrativă metodă de analiză a succesiunii unor fenomene şi, în acelaşi timp, cea mai „geografică” o constituie analiza unor hărţi realizate în momente diferite. Presupunând că există, de exemplu, hărţi ale cursului unui râu în 5 – 6 momente diferite, de-a lungul unui secol, poate fi urmărită cu precizie evoluţia formei râului şi a meandrelor. Compararea unor hărţi pe care sunt reprezentate extensiunea pădurilor sau modul de utilizare a terenurilor sugerează modificările acestora în timp. Menţionăm că, pentru majoritatea regiunilor, există hărţi de acest fel, de aproximativ două secole. Hărţile geomorfologice realizate prin aceeaşi metodă, la intervale de 2 – 3 decenii, ilustrează foarte clar evoluţia fenomenelor respective. Din această perspectivă, consemnarea situaţiei actuale în hărţi diversificate, ale elementelor mediului înconjurător, prin studiile asupra orizontului local, constituie o ocazie foarte bună de a consemna situaţia acestora la un moment dat şi de a permite compararea acestei situaţii cu diferite momente ulterioare. În diferite lucrări se păstrează informaţii scrise sau chiar cartografice asupra diferitelor elemente din orizontul local. Acestea reflectă situaţia dintr-un moment dat şi permit compararea situaţiei actuale cu acel moment. Menţionăm în acest sens, îndeosebi consemnările toponimiei geografice în diferite lucrări monografice ale localităţilor, denumiri care în prezent nu mai există sau sunt transformate. Conservarea acestor denumiri este importantă, deoarece ele reflectă aspecte ale mediului înconjurător din momentul respectiv. Există informaţii referitoare la alte elemente, care în prezent se regăsesc într-o formă transformată: movilele cu aspect de „gorgan”, existente în regiunile mai joase ale ţării, menţionarea diferitelor puncte cu caracter istoric, consemnarea unor localităţi care n prezent nu mai există pe acel amplasament şi chiar consemnarea unor evenimente meteorologice, hidrologice sau de altă natură. În studiul populaţiei, al aşezărilor (studiul elementelor de climă şi hidrografie), o importanţă mare o au seriile de date, care permit aprecierea componentei temporale a desfăşurării fenomenelor. În climatologie, consemnarea datelor principale este realizată pentru majoritatea punctelor de înregistrare, pentru un interval mai mare de un secol; prin compararea datelor respective, gruparea pe intervale caracteristice şi calcularea valorilor medii, se pot face aprecieri asupra tendinţelor de evoluţie a unor fenomene sau doar ale abaterii lor faţă de o valoare, considerată medie. În mod similar, seriile de date privind numărul de locuitori, structura profesională, structura etnică, religioasă, elemente ale sporului natural, facilitează înţelegerea geodemografice din orizontul local în evoluţia lor temporală.

Succesiuni de hărţi

Date documentare

Utilizarea seriilor de date



Studiu individual Realizează, pentru orizontul localităţii în care îţi desfăşori activitatea

(folosind sugestiile din paginile anterioare (pag. 66 – 68), următoarele cerinţe, referitoare la crearea unei baze de date care să ofere sugestii pentru evoluţia în timp a fenomenelor.

1. Identifică serii de date (şi sursa lor) pentru următoarele fenomene:

elemente meteorologice, date hidrologice (dacă există), populaţie, date economice.

2. Identifică sursa unor hărţi succesive pe care sunt reprezentate

elemente referitoare la: modul de utilizare a terenurilor, evoluţia perimetrelor vetrelor de sat, evoluţia vegetaţiei naturale.

3. Identifică fotografii din diferite momente ale istoriei localităţii şi

selectează-le pe acelea care dau informaţii asupra geografiei umane a acestora.

4. Identifică două – trei lucrări semnificative referitoare la istoria

orizontului local şi precizează ce elemente pot fi utilizate pentru studierea geografică a acestora.

Consemnează aceste date pe pagii separate. Ele se vor adăuga

surselor de informare necesare studierii orizontului local.

Temă de reflecţie Consemnează trei evenimente referitoare la elemente din mediul

înconjurător al orizontului local, care au avut loc din momentul în care ai început să-ţi desfăşori activitatea în această şcoală.

Notează: natura evenimentului, data aproximativă şi un element care să consemneze importanţa sa pentru caracteristica mediului înconjurător.

1. 2. 3.



Test de autoevaluare 1. I. Analizează întrebările de mai jos şi încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele. 1. Mediul înconjurător este un concept care are în centrul său: a. societatea omenească; b. activităţile economice;

c. mediul natural; d. plantele şi animalele. 2. Mediul orizontului local are caracteristici influenţate de: a. poziţia în cadrul tipurilor de medii;

b. Întinderea teritoriului; c. gradul de cunoaştere al teritoriului;

d. aspectul exterior al peisajului. 3. Tipurile de informaţii oferite de seriile de date cantitative de înregistrare pot fi folosite la: a. analiza elementelor climatice;

b. evoluţia vegetaţiei naturale; c. stabilirea cronologiei; d. reprezentările cartografice.

4. Cea mai expresivă şi completă modalitate de reprezentare a reliefului o constituie: a. harta densităţii fragmentării; b. harta morfografică; c. harta adâncimii fragmentării; d. harta geomorfologică. 5. Pentru cercetarea succesiunii unor transformări, cea mai bună metodă o reprezintă studierea: a. documentelor istorice; b. hărţi succesive; c. fotografii; d. informaţii de la oameni. II. Analizează raportul dintre mediul geografic, mediul înconjurător, geosistem şi peisaj şi construieşte o definiţie a geografiei mediului înconjurător, care să cuprindă toate aceste noţiuni.



3.4. Simulări şi modele

În cercetările asupra geografiei orizontului local sau ale mediului acestuia pot fi utilizate reprezentări grafice de forma unor modele, care să sintetizeze aspectele structurii interne şi a relaţiilor dintre elementele analizate. Pentru a înţelege rolul unui model în cercetarea unui sistem teritorial, vom da un exemplu, în care elementele componente ale acestuia sunt reprezentate într-o formă grafică simplă şi intuitivă. Cu ajutorul acestui model (preluat după Ianoş, I., 2000, p. 22) pot fi percepute relaţiile dintre elementele naturale ale unui sistem teritorial natural (relief, ape, climat, vegetaţie etc.), precum şi procesele care au loc în cazul corelaţiei sau a interacţiunii dintre două elemente ale mediului natural, luate în relaţii reciproce, precum şi condiţionările mai complexe, în sisteme având mai mult de două elemente. Această schemă poate ajuta foarte mult în dirijarea activităţilor de cercetare a sistemelor teritoriale locale, deoarece sugerează relaţii şi condiţionări care trebuie investigate, între elementele componente.

Modele grafice

Modelul mediului natural



În cazul orizontului local ca sistem teritorial, mediul natural este transformat şi poate fi în diferite stadii de antropizare. Atât mediul înconjurător, cât şi geografia orizontului local, studiază acelaşi sistem teritorial şi funcţional oferit de suportul orizontului local. În cazul unui teritoriu complet, există componente naturale şi antropice care pot fi organizate sub forma unui model, ca în exemplul de mai jos. Acest model (preluat după Ianoş, I., 2000, p. 24) sintetizează foarte sugestiv raportul dintre componenta naturală (poziţionată central) şi elementele antropice: populaţie, aşezări, activităţi economice, comunităţi. Mediul natural este considerat ca un întreg (dar a cărui compoziţie interioară este similară celei din modelul anterior, pag. 71), punându-se un accent predilect pe precizarea raporturilor dintre acesta (mediul natural) şi componentele antropice. După cum se observă, există relaţii între fiecare componentă şi mediul natural, precum şi relaţii între componentele antropice, luate câte două. Modelul induce, totodată, o metodă de analiză şi sugerează o modalitate de reprezentare grafică a structurii şi a funcţionalităţii mediului înconjurător sau al mediului geografic al orizontului local. Acest model se poate aplica în cercetările teritoriale concrete, cu anumite nuanţări, provenite din complexitatea elementelor componente; de exemplu, mărimea demografică a unei comunităţi, tipul reţelei de aşezări, nivelul activităţilor economice, precum şi alţi factori exteriori (modul de proprietate, resursele financiare, posibilităţile tehnologice).

Modelul mediului antropizat



Acest tip de model nu reprezintă propriu-zis o hartă, deoarece nu are caracteristicile acesteia. El poate reda anumite elemente într-o perspectivă teritorială, dar printr-o modalitate care nu presupune utilizarea unor semne convenţionale, a scării de proporţie şi a poziţionării corecte a elementelor componente. Acest tip de model are un anumit caracter reducţionist şi trebuie folosit cu o anumită atenţie, deoarece induce o viziune simplificatoare asupra realităţii.

Modelul de mai sus (preluat după Ianoş, I., 2000, p. 127) are aparent aspectul unei hărţi, deoarece cuprinde elemente ale acesteia. Totuşi, ea este un model care arată modul de repartizare în spaţiu a elementelor reprezentate (redate în legendă), într-o formă simplificată şi geometrizată. Caracteristicile unui model cu aspect cartografic se referă îndeosebi la aspectul intuitiv (dar simplificator) prin care realitatea poate să fie reprezentată, renunţându-se la elemente de o mai mică importanţă, care ar încărca o imagine cartografică reală. Acest model selecţionează din realitate un număr redus de componente sau relaţii şi le reprezintă, într-o formă geometrizată, păstrând în linii mari caracteristicile unei hărţi sub raportul poziţiilor reciproce ale componentelor sale. Aceste modele pot fi adaptate pentru alte modele ale unor subsisteme teritoriale, cum ar fi subsistemul: geomorfologic, climatic, hidrologic, biotic, economic etc. De asemenea, modelul general poate fi adaptat în raport cu dimensiunea pe care o are fiecare subsistem la nivel local. Modelele cartografice reprezintă o îmbinare între caracteristicile hărţilor şi ale modelelor grafice. Ele pot fi completate cu alte reprezentări grafice, amplasate pe hartă sau în exteriorul ei, aşa cum se procedează pe reprezentările cartografice, în cazul cartodiagramelor.

Modele cartografice



Acestea redau, în miniatură, anumite aspecte ale orizontului local. Pot avea forma unor construcţii tridimensionale (asemănătoare blocdiagramelor) sau pot reproduce în plan teritorii fără o dezvoltare verticală semnificativă. Modelele fizice ale orizontului apropiat sunt, în cea mai mare parte, modele care redau suprafaţa reliefului şi sistemul aşezărilor omeneşti. Pe aceste modele fizice tridimensionale (sau bidimensionale pentru suprafeţele plane) pot fi studiate anumite realităţi teritoriale, într-un mod sintetic şi ca rezultat al unei imagini globale. Privirea de ansamblu este foarte importantă în studiile geografice şi asupra mediului înconjurător. Ele se realizează, însă, cu anumite dificultăţi şi se practică într-o măsură redusă. Există, în prezent, un număr de „platforme geomorfologice” şcolare, unde se pot urmări fenomene legate de modelarea reliefului, la o scară redusă şi într-o formă simplificată. Acest tip de modele au mai mult un caracter empiric şi au o importantă notă personală (depinzând foarte mult de persoana care apelează la un astfel de model). Modelele mentale sunt frecvente la locuitorii aşezărilor rurale, îndeosebi situaţi în spaţii tradiţionale. Perceperea empirică şi mentală a spaţiului, cu elementele şi caracteristicile sale, reprezintă o caracteristică a felului în care aceşti locuitori percep mediul înconjurător şi orizontul local în ansamblul său. Desigur, nu toate elementele unor modele mentale sunt importante pentru descrierea orizontului local. Persoanele care evocă subiacent caracteristici ale unor modele mentale au, de regulă, o imagine mult mai amplă asupra realităţii înconjurătoare, din care dimensiunea spaţială reprezintă doar o componentă. Aceste modele mentale se formează prin parcurgerea succesivă şi repetată a orizontului mai apropiat sau mai îndepărtat, prin reţinerea şi poziţionarea mentală a unor repere semnificative şi utilizarea lor în alte situaţii. Locuitorii aşezărilor rurale au, fiecare, un astfel de model mintal, care poate fi considerat o „hartă” imaginară a teritoriului înconjurător. Acest tip de reprezentare, chiar dacă s-a diminuat pentru generaţiile mai noi, se păstrează într-o anumită măsură şi la elevii actuali din mediul rural, care străbat anumite areale din orizontul local însoţind părinţii; îşi formează astfel, într-un mod intuitiv, personal şi empiric, o anumită „hartă” a orizontului local. Această constatare facilitează desfăşurarea unor cercetări colective cu elevii, asupra orizontului local, deoarece suma cunoştinţelor lor este mai mare decât cunoştinţele individuale. Fiecare poate evoca anumite locuri sau trasee, pe unde alţi colegi nu au fost. Printr-un proces ingenios de cooperare, este angrenată experienţa empirică şi mentală a elevilor, pe fondul explorării colective a caracteristicilor orizontului local.

Modele fizice

Modele mentale



Elementele redate mai sus au în vedere, îndeosebi, realizarea unei diagnoze teritoriale a orizontului local. Aceasta se poate realiza îmbinând metode, domenii şi apelând la modele. Reprezentarea cartografică a rezultatelor diagnozei teritoriale este necesară. În cazul în care este vorba despre anumite anticipări ale dezvoltării fenomenelor, imaginea lor statică nu este suficientă şi pot fi realizate anumite modalităţi de simulare. Simularea se referă la vectori ai evoluţiei fenomenelor particulare (climă, relief, aşezări, vegetaţie, poluare). Simularea reprezintă un proces de imaginare a unei situaţii noi, rezultate din modificarea unuia sau a mai multor termeni ai sistemului supus transformării. Ea poate presupune o componentă verbală, scrisă, grafică sau cartografică. Modalităţile de anticipare, chiar dacă se bazează pe fapte consemnate în mod obiectiv, prezintă elemente de incertitudine, care nu favorizează imaginarea unei singure situaţii noi. Din momentul diagnozei teritoriale, orice evoluţie viitoare este posibilă. Modelele de simulare trebuie să cuprindă variante plauzibile ale acestei evoluţii. Deşi modelele de simulare pot să fie asemănătoare modelelor fizice, mentale sau grafice, ele pot fi cel mai bine reprezentate pe modele cartografice. De exemplu, intenţia de construire a unei întreprinderi economice de un anumit tip într-un loc determinat urmează să schimbe sensibil geografia orizontului local şi mediul său înconjurător. Amplasarea ei într-un alt loc schimbă, de asemenea, geografia orizontului local, dar cu alte caracteristici spaţiale. În orizontul local şi apropiat se pot observa, însă, acţiuni ale agenţilor sociali şi economici care realizează o anumită transformare, urmând a vedea ulterior consecinţele ei. Pentru cercetarea orizontului local şi a mediului înconjurător al acestuia, este necesară însă negocierea pe baze obiective a intenţiilor societăţii de a transform elemente ale orizontului local sau de a introduce elemente noi. O metodă de abordare a acestei probleme care să aibă anumite caracteristici ştiinţifice o constituie analiza unor hărţi proiectate pentru situaţia unei schimbări realizate. Cu această ocazie, trebuie să subliniem că activitatea de cercetare a orizontului local trebuie să dezvoltate la elevi şi o puternică componentă atitudinală şi participativă, prin angrenarea acestora în activităţi de cercetare, diagnoză şi chiar în componente ale actului decizional. În acest fel, acţiunea decizională (simulată la nivelul elevilor) are, într-o măsură mai mare, o componentă ştiinţifică, civică şi socială. Profesorul de geografie, prin competenţa şi poziţia sa în cadrul comunităţii locale, poate avea o influenţă asupra abordării intenţiilor de modifice, pe o bază negociată şi cu elemente ale investigaţiei ştiinţifice.

Simulări ale trans-formărilor

Elevii şi comunitatea locală



O preocupare pragmatică a comunităţilor locale referitoare la orizontul mai apropiat sau mai îndepărtat o constituie organizarea şi amenajarea acestuia, adică ceea ce poate fi denumit managementul mediului înconjurător al acestui orizont. Redăm, mai jos, o schemă generală care surprinde, sub forma unui model grafic, componentele principale.

Acest model redă schema generală a managementului mediului înconjurător, pentru teritorii întinse, instituţii şi probleme de mari dimensiuni. La nivelul comunităţilor locale, elementele componente se modifică în raport cu persoanele care pot fi implicate, instituţiile de consultanţă şi execuţie, nivelul tehnologiei locale, tipul de intervenţie în teritoriu. Preocuparea recentă a unor largi categorii profesionale, ştiinţifice şi civice, de creştere a interesului referitor la problematica mediului înconjurător trebuie să îşi găsească o reflectare corespunzătoare şi la nivelul unităţilor administrative, al comunităţilor locale şi al localităţilor rurale. În acest context, profesorul de geografie, prin activitatea proprie şi prin organizarea activităţii de cercetare cu elevii, poate aduce o contribuţie importantă la diagnoza teritorială, caracterizarea mediului înconjurător, imaginarea unor modificări şi managementul acestuia.

Managementul mediului înconjurător

DISCIPLINE ACADEMICE

APRECIERI EMPIRICE

ATITUDINE

Cunoştinţe despre mediul înconjurător

Public Administraţie locală

Sector privat

Opinii Politici Tehnologie

Soluţionarea problemelor mediului înconjurător



Studiu individual Urmăreşte cu atenţie schema situată pe pagina anterioară (pag.

76). Aplică această schemă la situaţia concretă a orizontului local precizând, pe o pagină alăturată, următoarele elemente:

a) Disciplinele şcolare care pot furniza informaţii despre mediul înconjurător al orizontului local;

b) Exemple de aprecieri empirice ale persoanelor din comunitatea locală referitoare la mediul înconjurător;

c) Elementele principale ale mediului înconjurător şi gradul lod de cunoaştere;

d) Publicul interesat de problematica mediului înconjurător; e) Opinii ale unor persoane din acest public, exprimate în diferite

ocazii; f) Instituţiile administraţiei locale; g) Politici ale administraţiei locale referitoare la mediul înconjurător,

menţionate în diferite documente; h) Agenţi economici privaţi din orizontul local; i) Tehnologii ale agenţilor economici privaţi; j)probleme ale mediului înconjurător (exemple de poluare şi sursele

acesteia, degradarea terenurilor, starea drumurilor, situaţia utilizării terenurilor şi a vegetaţiei naturale, aspectul localităţilor rurale etc.).

Temă de reflecţie Citeşte cu atenţie textul de mai jos, preluat dintr-un ziar. „Un întreprinzător privat a luat iniţiativa realizării unei întreprinderi cu capital autohton şi străin, care să se ocupe de prelucrarea unor materii prime agricole situate în această regiune a ţării. Această iniţiativă a fost lansată mai multor comunităţi locale şi mai multor instituţii administrative din mediul rural şi unor consilii judeţene. Această intenţie este însoţită de anumite repere economice minimale, care urmează a fi atinse prin realizarea obiectivului respectiv. Există, în prezent, mai multe oferte din partea administraţiilor publice locale. Aceste oferte doresc să atragă intenţia realizării acestei investiţii în comunitatea respectivă.”

Presupunem că administraţia locală (consiliul local) este interesată de această ofertă. Ea propune unor grupuri, persoane sau instituţii interesate realizarea unei discuţii informale pe această temă.

Precizează, pe o pagină alăturată, ce elemente de interes pot fi

prezentate şi concretizate de profesorul de geografie, asupra potenţialului orizontului local şi a oportunităţilor care ar putea să intereseze în realizarea acestei investiţii.



3.5. Curriculum şcolar şi proiecte şcolare

Programele de geografie pentru clasele IV , V şi pentru clasele IX – XI pun într-o lumină nouă problematica orizontului local şi a mediului înconjurător. În clasa a IV-a, abordarea mediului înconjurător are o dimensiune teoretică, iar sarcina predării geografiei este de a concretiza elementele prevăzute în programa şcolară, la situaţia concretă a fiecărui orizont local. Abordarea orizontului local la această clasă are un pronunţat caracter educaţional şi este destinată învăţării. Se porneşte de la premisa că învăţarea geografiei poate fi realizată în condiţii optime, pornind de la situaţii concrete din orizontul local, de aici la exemple regionale şi la nivelul ţării. La acest nivel, cercetarea orizontului local este posibilă doar în anumite elemente minimale. La clasa a V-a, curriculum şcolar oferă o imagine mai complexă a elementelor geografice care compun împreună geografia generală existentă ca problematică în orice orizont local. Concretizarea elementelor generale la fiecare orizont local reprezintă o preocupare creativă a profesorului de geografie. La clasele IX – XI, nivelul ridicat al competenţelor urmărite facilitează posibilitatea realizării unor investigaţii asupra orizontului local. Referirile există ca atare în programele şcolare şi au anumite rezolvări în manualele alternative. Aceste rezolvări sunt legate şi de anumite aplicaţii practice. În clasele VI – VIII, programele de geografie nu fac referire la orizontul local. Este nivelul la care, însă, ar exista teoretic cele mai multe posibilităţi de dezvoltare a unor activităţi de cercetare a orizontului local. Deşi clasa a VIII-a pare a se lega mai mult de orizontul local prin geografia abordată, posibilităţile de investigaţie (sub raportul resurselor de timp ale elevilor) sunt mai mari la clasele anterioare (unde curriculum nu face referiri la orizontul local). Rezultă, din cele de mai sus, că activitatea de cercetare ar trebui să aibă un caracter extracurricular (deci în afara orelor de geografie) şi chiar extraşcolar. Construirea unui opţional destinat orizontului local facilitează atât învăţarea acestuia, cât şi cercetarea, pe parcursul unui an şcolar, a elementelor de bază referitoare la acest orizont. Formele organizatorice ar fi: a) dezvoltarea activităţilor de studiere a geografiei pe baza observării

directe a orizontului local; b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere, pe întreaga

colectivitate, varietatea elementelor orizontului local; c) iniţierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor ştiinţifice.

Curriculum şcolar

Curriculum opţional



Există, în prezent, mai multe tipuri de abordare a modului în care elevii sunt antrenaţi în activităţi de cercetare a orizontului local şi de protecţie a mediului înconjurător. O serie de proiecte vizează activităţi legate de comemorarea unor anumite zile („Ziua mediului înconjurător”, „Ziua Pământului”), prin care se realizează, în mod prevalent, activităţi specifice destinate acestui scop. Un anumit număr de şcoli sunt atrase în proiectul „Eco-şcoala”, care are o coordonare ştiinţifică exterioară şi presupune realizarea unor activităţi de colectare a diferitelor materiale, de economisire a hârtiei şi de protecţie a unor elemente din mediul înconjurător. Anumite şcoli au tradiţii în realizarea unor cercuri ştiinţifice destinate elevilor, prin care aceştia, individual sau în grup, prezintă anumite rezultate, studii, proiecte, referitoare la o tematică foarte variată, care include însă frecvent şi elemente ale orizontului local. Există iniţiative şi realizări în domeniul parcurgerii unor discipline opţionale, dintre care cea mai frecventă este „geografia judeţului”. Această disciplină, însă, stimulează mai mult perceperea geografiei orizontului local şi a localităţii în cadrul judeţului şi, într-un mod conex, elemente de cercetare ale acestuia. În cele ce urmează, sugerăm o modalitate de realizare a unei activităţi continui referitoare la un element al orizontului local, cu deosebită semnificaţie pentru activitatea cotidiană. Această sugestie se referă la realizarea unui jurnal al vremii, în care să fie notate, în anumite momente, caracteristicile principale observabile ale stărilor de vreme. Elevii care se ocup de această activitate vor nota stările de vreme pe baza observaţiilor proprii şi în raport cu anumite criterii, precizate de profesor. Stabilirea zilelor pentru care se vor consemna stările de vreme poate să urmeze una dintre următoarele proceduri: - în zilele în care se desfăşoară ora de geografie; - în anumite zile precizate iniţial (1, 5, 10 , 15 ... ale lunii); - în zilele sfârşitului de săptămână (sâmbătă şi duminică, printr-o activitate desfăşurată acasă); - din două în două zile; - în zilele în care apar anumite evenimente notabile, care schimbă caracteristicile de vreme; - în fiecare zi. Este evident că gradul de implicare într-o astfel de activitate depinde de opţiunea asupra uneia dintre procedurile de mai sus. Acest lucru se poate particulariza şi individualiza foarte mult prin angrenarea unui număr mai mare de elevi, care au interes şi iniţiativă în acest sens.

Jurnalul vremii

Proiecte şcolare



Temă de reflecţie Urmăreşte problemele de mai jos, care presupunem că sunt rezultate din documentarea pe care ai realizat-o, referitoare la orizontul local:

- evoluţia poluării aerului şi a apelor în ultimul deceniu; - modificări ale utilizării terenurilor în ultimii ani; - modificări ale reliefului din orizontul local; - utilizări ale resurselor de apă în orizontul local; - transformări economice în perimetrul orizontului apropiat; - modificări în evoluţia şi structura populaţiei în ultimii ani. Precizează cum îţi organizezi un colectiv de 20 de elevi, din clase

diferite, pentru realizarea unor activităţi de documentare referitoare la orizontul local, pentru cercetarea bibliografică şi documentară a tuturor temelor menţionate mai sus.

La fiecare temă, pot participa între doi şi patru elevi, iar activitatea ar urma să se desfăşoare timp de două luni.

Foloseşte spaţiul liber de mai jos pentru rezolvarea sarcinii.



Test de autoevaluare 2 Realizează, pe pagini separate, sarcinile de mai jos. I. Analizează întrebările de mai jos şi notează litera

corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre ele.

1. Modelul redă, într-o formă intuitivă şi selectivă: a. elementele componente (fără legături sesizabile între ele); b. legăturile dintre diferite elemente componente reprezentate; c. elementele identificate şi legăturile între ele; d. repartizarea spaţială a elementelor investigate.

2. Modele cartografice pot fi considerate: a. harta generală; b. hărţile speciale; c. reprezentări geometrice asemănătoare hărţilor; d. planurile.

3. Impresiile individuale, pe care şi le construiesc diferite persoane dintr-o comunitate, formează un:

a. model fizic; b. model mental; c. model grafic; d. model cartografic.

4. Simularea evoluţiei fenomenelor trebuie să ducă la construirea: a. unei variante; b. a două variante; c. a trei variante; d. mai multor variante.

5. Managementul mediului înconjurător în orizontul local înseamnă: a. observare şi descriere; b. organizare şi amenajare; c. simulare şi monitorizare; d. modelare şi decizie. II. Identifică în modelul mediului înconjurător prezentat anterior

(pag. 75) acea componentă în care activitatea ta ca profesor de geografie poate fi cea mai eficientă; precizează cum poate fi realizat acest lucru.

III. Analizează raportul dintre mediul înconjurător din orizontul

local, cel din regiunea geografică în care se află situat, caracteristica predominantă a mediului înconjurător specific întregii ţări şi tipurile de mediu care există la nivel mondial.

Realizează un text de cel mult o jumătate de pagină, în care să explici raporturile dintre aceste patru scări de referinţă.



Lucrare de verificare 3, notată de tutore Utilizând elementele studiate în acest capitol, precum şi

experienţa ta personală la catedră, realizează, pe pagini separate, sarcinile de mai jos.

I. Identifică două metode de cercetare şi două metode de

reprezentare a datelor demografice referitoare la localitatea în care îţi desfăşori activitatea (considerată ca mediu social local).

(4 x 2 p. = 8 p.)

II. Analizează programele şcolare pentru clasele V – VIII, sub raportul existenţei unor referiri la mediul înconjurător şi la orizontul local (atât în cadrul obiectivelor de referinţă, cât şi al activităţilor de învăţare şi conţinuturilor). Pe baza acestei analize, realizează următoarele activităţi

a) precizează două obiective de referinţă care au în vedere aspectele menţionate (mediul înconjurător şi orizontul local);

b) precizează două activităţi de învăţare sugerate de programa şcolară, care pot fi aplicate în studiul orizontului local;

c) identifică două exemple de conţinuturi care se referă la elemente ale mediului înconjurător şi ale orizontului local;

d) precizează două metode de învăţare şi două mijloace care pot fi utilizate pentru atingerea obiectivelor identificate mai sus (a).

(4x 2 p = 8 p)

III. Presupunem că ai proiectat unitatea de învăţare „Mediul înconjurători”, din programa de clasa a VIII-a.

Pentru această unitate de învăţare, identifică două probleme din orizontul local care au tangenţă cu mediul înconjurător şi precizează cum pot fi abordate în cadrul acestei unităţi de învăţare; trebuie să precizezi obiectivele vizate, activităţile de învăţare, metodele utilizate şi modalităţile de evaluare ale atingerii obiectivelor.

(4 p.)



Răspunsuri la Testele de autoevaluare

Testul 1. I. Răspunsurile corecte sunt: 1 – a, 2 – a, 3 – a, 4 – d, 5 - b conform pag. 56, 58, 61 – 62, 68. II. Răspunsul corect trebuie să aibă în vedere definiţia mediului înconjurător din modului de Didactica geografiei I şi accepţiunea termenilor din modulul actual (pag. 55 – 56). Testul 2. I. Răspunsurile corecte sunt: 1 – c, 2 – c, 3 – b, 4 – d, 5 – b, conform elementelor prezentate la pag. 71 – 73. II. Răspunsul personal reprezintă mai mult o opinie, care evidenţiază locul pe care consideră că îl poate avea în cadrul sistemului de management al mediului înconjurător din comunitatea locală. Dacă este argumentat suficient, poate fi considerat plauzibil. III. Textul trebuie să cuprindă idei care evidenţiază raportul de ordonare taxonomică a mediului de la nivelul cel mai extins, până la orizontul local, cuprinzând referiri la caracteristicile generale, care determină proprietăţile subsistemului înscris într-unul mai mare, precum şi referiri la scara de manifestare a acestora.

Răspunsuri la lucrarea de verificare 3 I. Se acordă punctajul maxim pentru identificarea a două metode de cercetare şi două de reprezentare a datelor, dintre cele sugerate de textul acestui modul (pag. 67 – 68). II. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns complet, conform programei şcolare şi a experienţei personale. III. Se acordă punctajul maxim (4 p.) pentru indicarea elementelor solicitate, în conformitate cu modelul de proiectare a unităţilor de învăţare şi tematica mediului înconjurător din orizontul local.



Recomandări Pentru sarcinile de învăţare ale unităţii 3.

Parcurgerea acestei unităţi de învăţare presupune, în mare măsură, o reorganizare a unor elemente generale învăţate anterior, sub raportul corelaţiilor care pot fi realizate cu elementele corespunzătoare din orizontul local şi apropiat. Tematica mediului înconjurător este suficient de vastă pentru a suscita un interes de cercetare şi pentru a include elemente rezultate don această cercetare în procesul de învăţare.

Rezolvarea sarcinilor de lucru se bazează pe fondul de cunoştinţe ştiinţifice sau empirice referitoare la orizontul local, pe modalităţile de analiză a mediului înconjurător şi de realizare a unor modele grafice şi cartografice pentru reprezentarea acestuia. În cazul unor îndoieli la întrebări şi la testele de autoevaluare, pot fi reluate componentele corespunzătoare din acest modul. Lucrarea de verificare angrenând însă elemente considerate însuşite în urma unor activităţi anterioare, obligă la construirea unor răspunsuri bazate pe aceste cunoştinţe şi mai puţin pe experienţa personală. Pentru a aborda în mod corespunzător sarcinile de lucru prevăzute, este necesară:

- înţelegerea corectă, dar nuanţată, a terminologiei referitoare la mediul înconjurător şi orizontul local;

- aprecierea personală realizată asupra problematicii mediului înconjurător şi a felului în care acesta face obiectul comunităţii umane;

- aplicarea elementelor teoretice la studiul concret al orizontului local;

- argumentarea unor concluzii, opinii şi păreri personale referitoare la problematica transformării mediului înconjurător.

Resurse suplimentare

Presupunem că ai studiat elementele prezentului modul,

precum şi Didactica geografiei I şi II. De asemenea, presupune că ai o bază informaţională corespunzătoare referitoare la geografia mediului înconjurător şi la cercetarea geografică a mediului local.

Pentru aprofundarea problematicii mediului înconjurător, îţi

sugerăm să consulţi o lucrare foarte complexă şi interesantă, apărută în traducere românească: Schimbări majore ale mediului (coord. Neil Roberts), editura ALL, 1994.

De asemenea, este utilă parcurgerea lucrării realizate de

Institutul de Geografie: „Cercetări geografice în orizontul local”, E. D. P., 1978.

Cercetarea geografică a orizontului local


Unitatea de învăţare 4 CERCETAREA GEOGRAFICĂ A ORIZONTULUI LOCAL Cuprins Obiectivele unităţii de învăţare 4 ........................................................................... 85 4.1. Metode de analiză a elementelor geografice......................................................... 86 4.2. Metodologia cercetării integrate ............................................................................ 91 4.3. Hărţi tematice ........................................................................................................ 92 4.4. Tematica cercetării geografice a orizontului local.................................................. 96 4.5. Prezentarea cercetărilor de geografie a orizontului local..................................... 102 Lucrare de verificare 4......................................................................................... 106 Răspunsuri la testele de autoevaluare ............................................................... 107 Recomandări. Resurse suplimentare .................................................................. 108


Pe parcursul acestei unităţi de învăţare urmează să realizezi următoarele obiective: - Să interpretezi elemente, fenomene şi procese semnificative din orizontul local; - Să utilizezi metodologii minime de analiză geografică a orizontului local şi

apropiat; - Să interpretezi datele de analiză obţinute în urma investigaţiilor de teren în

orizontul local; - Să realizezi reprezentări cartografice simple şi intuitive ale orizontului local; - Să organizezi activitatea elevilor de elaborare a unor lucrări referitoare la

orizontul local.



4.1. Metode de analiză a elementelor geografice

Cercetarea geografică a orizontului local presupune realizarea unor activităţi cu anumite caracteristici ale cercetărilor ştiinţifice, pe baza utilizării unor metode de analiză, cartografiere, reprezentare şi prezentare a cercetărilor. Metodele de analiză şi interpretare se concretizează în activitatea de cercetare, de birou şi cea realizată în teren. Între metode există legături strânse, iar între cercetarea de birou şi de teren există o complementaritate evidentă. Caracterul integrat al utilizării metodelor se referă la succesiunea unor metode asemănătoare pe fenomene diferite, elementele de omogenitate metodologică rezultate din construirea şi interpretarea hărţilor, succesiunea activităţilor de birou şi de teren şi îmbinarea formelor de investigaţie cu cele de stocare a informaţiilor, de interpretare şi de prezentare a rezultatelor. În fapt, o metodologie unitară (oricât de vastă ar fi ea), aplicată unei problematici diversificate (dar reunită prin subiectul comun, geografia orizontului local), asigură de la sine caracterul integrat al cercetării.

Aceste activităţi sunt premergătoare investigaţiilor de teren şi sunt desfăşurate imediat după conturarea problematicii supuse atenţiei. Cadrul organizatoric se consideră a fi, în mod generic, un „birou” (în sens mai mult calitativ al tipului de activitate), chiar dacă în realitate acesta poate fi cabinetul de geografie, o încăpere destinată special cercetărilor, o sală de clasă, domiciliul elevului sau al profesorului, biblioteca, diferite săli şi locuri din instituţiile publice. În activitatea de birou există următoarele tipuri de activităţi de cercetare: - Documentarea bibliografică asupra tematicii asumate prin parcurgerea lucrărilor şi articolelor semnificative în domeniul respectiv. Este posibil ca, în cazul în care biblioteca şcolii, a cabinetului de geografie sau biblioteca personală a profesorului să nu cuprindă toate lucrările de referinţă; în acest caz, ele urmează a fi studiate acolo unde există (biblioteci mari, institute de cercetare, universităţi). - Documentarea cartografică reprezintă o formă specială de documentare, prin care sunt selecţionate hărţile semnificative ale regiunii, realizate până în prezent (acestea există parţial şi în diferite lucrări). Există hărţi, în diferite monografii sau lucrări anterioare, care nu au fost publicate, dar a căror cercetare este necesară. În mod deosebit trebuie să arătăm că un element important îl constituie identificarea unei hărţi după care să fie construită o hartă de bază. Ar fi de dorit să existe o hartă topografică, la o scară convenabilă, care să poată fi utilizată în construirea hărţii de bază.

Diversitatea metodelor

Cercetări de birou



- Culegerea unor date necesare studierii diferitelor elemente şi fenomene. Acestea pot fi date climatice, hidrologice, demografice, economice, sociale. Datele se înscriu într-o bază de date pentru a fi accesate corespunzător. - Identificarea unor documente istorice şi fotografii, care pot ilustra anumite fenomene şi permit aprecierea unor evoluţii. - Elaborarea unor chestionare, ghiduri de interviu sau de discuţii, care urmează a fi utilizate în identificarea unor date noi, referitoare la fenomene demografice, economice şi sociale.

O activitate de birou foarte importantă o reprezintă realizarea unor hărţi iniţiale, care urmează să fie utilizate în cercetarea de teren. Pornind de la hărţile topografice, se pot realiza în birou serie de hărţi, cum ar fi: harta hipsometrică, harta morfografică, hărţi morfometrice, harta modului de utilizare a terenurilor, harta pantelor, harta vegetaţiei naturale, harta sistemelor de aşezări, harta hidrografică, harta zonării funcţionale a aşezărilor, harta căilor de comunicaţie etc. Nu pot fi realizate în această fază în birou hărţi climatice, harta geomorfologică, harta solurilor, harta culturilor agricole, care presupun, fiecare, o cercetare corespunzătoare a terenului. O serie de hărţi pot fi preluate ca atare, în cazul în care acestea există (harta geomorfologică, harta solurilor). O activitate premergătoare importantă în birou o reprezintă identificarea unor trasee şi puncte de observare, analiză, cercetare a orizontului local. Acestea urmează să fie utilizate în mod prevalent în cercetarea realităţii, deoarece alegerea lor are la bază elemente de evidenţiere a vizibilităţii spaţiului înconjurător.

În cercetarea de birou pot fi utilizate o serie de metode moderne. Dintre acestea, menţionăm accesarea informaţiilor de pe diferite site-uri (date economice, date demografice) şi utilizarea unor fotografii aeriene sau imagini satelitare (în cazul în care sunt accesibile). Metodele moderne pot fi folosite în stocarea informaţiei (date, hărţi), sub forma sporturilor oferite de tehnica informaţiei şi comunicării. Pe aceste suporturi pot fi stocate o cantitate mare de informaţii şi o varietate de imagini fotografice (originale sau preluate). De asemenea, poate fi stocată o mare cantitate de date informative. Pe suporturile informatice pot fi construite hărţi, pot fi elaborate grafice, texte şi pot fi combinate toate acestea în lucrări originale, cu anumită acurateţe de prezentare. Metodele de cercetare în birou diferă în raport de domeniul abordat: studiul reliefului, caracterizarea climatică, elementele de geografie istorică, tematica dedicată aşezărilor şi populaţiei, cercetările de toponimie geografică, de geografie socială sau culturală, cele vizând amenajarea teritoriului etc.

Hărţi

Metode moderne

Metode şi domenii



Redăm, în continuare, un exemplu de activităţi realizate în birou, ca premisă a cercetării reliefului. În afară de elementele menţionate anterior, cercetarea reliefului presupune şi alte activităţi de documentare: o aprofundare a problematicii tipurilor de relief (îndeosebi a celor care au reflectare în orizontul apropiat), analiza unor hărţi şi date geologică, studii anterioare asupra reliefului, studii realizate asupra reliefului regiunii înconjurătoare (procesele de modelare fiind situate în acelaşi mediu morfoclimatic), geomorfologia unor regiuni similare (agenţii şi procesele acţionând în acelaşi fel pe caracteristici similare ale substratului) etc. Cercetarea reliefului în cabinet poate să cuprindă şi realizarea unor profile geomorfologice semnificative (pentru identificarea unor discontinuităţi explicabile geomorfologic), a unor grafice, blocdiagrame, precum şi identificarea unor puncte de analiză şi observare pe teren. Cercetarea reliefului în birou, oricât de complexă ar fi, nu înlocuieşte terenul, fiind doar o etapă premergătoare cunoaşterii acestuia. Cercetările geografice ale orizontului local apelează mai puţin la metode din ştiinţele sociale, care îşi dovedesc însă utilitatea în cazul monografiilor geografice ale localităţilor sau a prezentării laturii umane a orizontului local. Chestionarele pot fi aplicate unor persoane diferite, dar trebuie să se ţină seama de tehnica proiectării lor, conform metodologiei de cercetare în ştiinţele sociale. Întrebările se pot referi la informaţii privind: numele de familie al persoanelor, vârsta, localitatea de origine, resursele materiale, nivelul de educaţie, opinii şi aspiraţii, reprezentări mentale asupra unor elemente naturale sau sociale, concepţii, limba şi limbajul folosit, elemente de memorie individuală sau colectivă, aprecieri personale asupra comunităţii, gradul de implicare în viaţa socială, zone de interes etc. Cu precauţia necesară, pot fi folosite informaţii de la localnici în cercetarea toponimelor geografice; precauţia este mai importantă în cazul explicării originii toponimelor. Pot fi alcătuite chestionare care să vizeze locuinţa, curtea ocupaţiile, materialele de construcţie, momentul construirii fiecărei case, organizarea internă şi altele. Cercetările referitoare la elemente de geografie culturală, geografie socială, etnografie, obiceiuri, tradiţii folclor, necesită o anumită pregătire iniţială, chiar dacă răspunsul ulterior al celor intervievaţi modifică sistemul iniţial de întrebări. Chestionarele de opinie au, de asemenea, un anumit rol, prin evidenţierea unor anumite opţiuni, a unor aspiraţii şi probleme personale, care au o anumită influenţă în caracteristicile sociale ale orizontului local şi apropiat.

Un exemplu: studiul

reliefului

Metode din ştiinţele sociale



Pentru realizarea investigaţiilor de teren este necesară existenţa unor dotări minime, care să cuprindă: instrumente de măsură (pentru măsurători hidrologice, climatice, altimetrice), aparat de fotografiat, planşetă (pentru realizarea desenelor), instrumente de măsurare a distanţelor, caiet de notiţe, bloc de desen, hărţile realizate în etapa de birou, busolă etc. Elevii trebuie să aibă un echipament adecvat, iar colectivul de cercetare să aibă un minim de dotări medicale. Metodele de investigaţie care pot fi utilizate pe teren se referă la:

• observarea dirijată şi exploratorie a realităţii şi notarea elementelor esenţiale rezultate din aceasta;

• realizarea unor schiţe simple de hartă a diferitelor fenomene (relief, vegetaţie, aşezări);

• amplasarea pe hărţi construite anterior a unor elemente nefigurate, dar care au rezultat din observare;

• cercetarea calitativă a unor anumite perimetre, unde sunt evidenţiate elemente, fenomene sau procese deosebite (alunecări de teren, situri istorice, abrupturi spectaculoase etc.);

• realizarea unor fotografii, schiţe sau stocarea altor imagini asupra elementelor relevante identificate în timpul observaţiilor;

• realizarea unor măsurători (înălţimi, pante, distanţe, înclinarea stratelor, dimensiunea formelor de relief, mărimea localităţilor, arealele unor toponime etc.);

• comparaţii între diferitele elemente de acelaşi fel observate; • măsurări asupra elementelor meteorologice şi hidrologice; • cartografierea diferitelor areale (cu vegetaţie naturală sau cu

diferite utilizări); • aplicarea unor chestionare sau interviuri localnicilor dispuşi la

colaborare; • observarea unor elemente de natură economică sau socială:

tipurile de transporturi, intensitatea fluxurilor, structura transporturilor, aprovizionarea cu materii prime etc.

Activitatea centrală realizabilă pe teren este cartografierea elementelor principale supuse investigaţiei. Orice observare, măsurare sau analiză trebuie să fie concretizată în primul rând pe un suport cartografic. Informaţiile pot fi stocate în fotografii, date sau notiţe, dar ele câştigă în valoare dacă sunt amplasate pe un suport spaţial. O situaţie destul de frecventă, care necesită realizarea sau completarea unor hărţi o constituie modificarea recentă a perimetrelor construite, precum şi schimbarea destinaţiei unor terenuri. Aceste două fenomene au fost foarte mult accelerate în ultimii ani şi se regăsesc în majoritatea localităţilor rurale. Schimbarea tipurilor de proprietate, precum şi intenţia legitimă a locuitorilor de a utiliza terenurile dobândite, precum şi de a realiza construcţii noi au dus la modificări sensibile în ultimii ani în geografia orizontului apropiat al localităţilor respective. Aceste modificări au fost bazate pe iniţiative şi aspiraţii individuale, fără a se lua întotdeauna în consideraţie efectele asupra întregului, precum şi funcţionalitatea anterioară a teritoriului.

Cercetări pe teren

Cartarea pe teren



Temă de reflecţie Utilizează elementele descrise anterior (pag. 86 – 87 şi pag. 89) şi

structura anului şcolar pentru a realiza următoarea cerinţă. Proiectează o activitate de cercetare cu elevii, în care să notezi

activităţile specifice şi modul de organizare şi care să cuprindă: a) etapa de birou; b) etapa de teren. Este util să ai în vedere că între aceste două etape ar urma să fie

plasată vacanţa intrasemestrială din semestrul I (sfârşitul lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie), urmând ca în ultima parte a semestrului I (luna ianuarie) să fie realizată o activitate de sintetizare a informaţiilor bibliografice.

În acest sens, completează spaţiile de mai jos. A. Etapa de birou (1) De la începutul anului şcolar, până la vacanţa intrasemestrială

de iarnă Activităţi specifice şi organizare: (2) De la vacanţa intrasemestrială de iarnă, până la sfârşitul

semestrului I Activităţi specifice şi organizare: B. Etapa de teren (1) De la vacanţa intersemestrială, până la vacanţa intrasemestrială

din semestrul II (aproximativ începutul lunii aprilie) Activităţi specifice şi organizare: (2) De la vacanţa intrasemestrială din semestrul II, până în ultima

parte a semestrului II (sfârşitul lunii mai) Activităţi specifice şi organizare:



4.2. Metodologia cercetării integrate

Prin natura geografiei şi prin preocupările sale de a investiga orizontul local şi caracteristicile mediului pe care îl are, aspectele referitoare la natură şi cele referitoare la societate se interferează în mod permanent. De altfel, geografia se ocupă atât de fenomene naturale, cât şi de fenomene sociale dar, aşa cum este cunoscut, îndeosebi de interacţiunea între acestea. Este evident că în orice cercetare asupra hidrografiei trebuie să avem în vedere impactul realizat de om, iar în cercetarea localităţilor, să analizăm, printre altele, topoclimatul acestora şi formele de relief pe care este situat. Caracterul integrat al cercetărilor de geografie a orizontului local provine din obiectul geografiei (mediul geografic sau mediul înconjurător ca întreg) şi din caracterul nedisociat al obiectului de studiu. De altfel, corelaţia multiplă între fenomenele ce formează un anumit spaţiu geografic reprezintă o preocupare comună oricărui cercetător din domeniul geografiei. Acest mod de a vedea lucrurile trebuie transmis şi elevilor, astfel încât aceştia să aibă o imagine nedisociată asupra întregului şi să înţeleagă caracterul de sistem al spaţiului în care trăiesc.

După cum s-a putu observa şi din paginile anterioare (pag. 86 – 88), între diferitele metode există o anumită corelaţie şi o interferenţă metodologică. În acelaşi timp, anumite metode se pot aplica fenomenelor diferite. Există şi posibilitatea transferării unor metode de la un domeniu în care se utilizează mai mult, într-un alt domeniu, unde au fost utilizate mai puţin. Caracterul integrator ale metodelor se observă îndeosebi în cazul reprezentărilor cartografice. În acest fel, metoda geografică de bază (metoda cartografică) constituie un domeniu de convergenţă al diferitelor metode. Pe hărţi pot fi expuse rezultate ale aplicării unor metode diverse asupra realităţii înconjurătoare. Chiar redarea grafică a fenomenelor reprezintă un model intuitiv, care pe hartă îşi găseşte cea mai integratoare expresie. Harta cuprinde un limbaj cantonat în semnele convenţionale ale legendei, care poate fi transformat într-o informaţie scrisă. Harta conţine, de asemenea, elemente de prezentare calitativă, care induc cu uşurinţă caracteristicile elementului din realitate. Metodele moderne de investigaţie, precum şi cele de stocare, transformare şi editare a informaţiei oferă posibilităţi de unificare şi de integrare a metodelor tradiţionale. De asemenea, oferă o foarte bună corelare metodologică transdisciplinară cu toate domeniile care se ocupă de cercetarea şi prezentarea realităţii înconjurătoare. Profesorul de geografie trebuie să îi familiarizeze pe elevi cu înţelegerea caracterului integrat al obiectului de studiu (mediul geografic al orizontului local) şi caracterul integrat al metodologiei de investigaţie.

Integrarea tematică

Integrarea metodelor



4.3. Hărţi tematice

După cum am arătat şi în alte locuri ale prezentei lucrări, construirea unor hărţi tematice intuitive şi expresive reprezintă o preocupare principală şi o finalizare a cercetărilor referitoare la orizontul local. Din practica realizării unor cercetări asupra orizontului loca, se observă că hărţile, deşi sunt frecvent utilizate cu scop ilustrativ, nu au o pondere corespunzătoare tipului de informaţie pe care o pot transmite. Hărţile care există sunt, de asemenea, relativ simpliste şi acoperă mai mult ocazional elemente redate prin text. În prezent, textul constituie forma principală prin care este conservată o anumită cercetare ştiinţifică şi rezultatele sale. Utilitatea hărţii nu trebuie să fie pusă sub semnul îndoielii, deoarece ea are câteva calităţi care o fac o excelentă purtătoare de mesaj informaţional: - este conservată o informaţie bogată şi diversificată într-un spaţiu redus; - harta poate înlocui un număr important de pagini cu caracter descriptiv sau chiar explicativ; - imaginea cartografică permite conservarea raporturilor dintre elemente şi fenomene, pentru eventualitatea cercetării lor în viitor; - harta cuprinde un anumit limbaj, uşor de înţeles şi permite transformarea acestuia în informaţii redate sub altă formă; - harta în sine nu rezolvă, însă, totalitatea problemelor care fac obiectul investigaţiilor din mediul înconjurător; - suporturile cartografice reflectă cel mai bine viziunea geografică asupra realităţii, în condiţiile în care aceasta reprezintă o preocupare a mai multor discipline ştiinţifice. Hărţile simple nu rezolvă conservarea diversităţii informaţiilor. De aceea, cercetarea orizontului local trebuie să fie completată cu realizarea unor hărţi asupra unui număr semnificativ de fenomene. Acestea pot fi: A. Hărţi fizico – geografice, referitoare la - elemente ale reliefului: hipsometrie, morfografie, morfometrie, raportul cu structura, tipurile genetice redate în harta geomorfologică, procese actuale, zone de risc geomorfologic, hărţi de localizare, cartodiagrame; la acestea se pot adăuga, în mod complementar, profile geomorfologice;

- elemente ale climei şi topoclimei: harta elementelor meteorologice principale (temperatură, precipitaţii), harta unor fenomene meteorologice deosebite, harta topoclimatică; în mod deosebit este utilă harta topoclimatică, realizată îndeosebi pe baza observaţiilor de teren (hărţile de temperatură şi precipitaţii se realizează pe baza datelor);

- elemente ale hidrografiei: harta apelor freatice, harta reţelei superficiale, suprafeţele lacustre, oscilaţiile de nivel, sursele de poluare ale apei, utilizări ale apelor; deoarece elementele de hidrografie au poziţii disjuncte în spaţiu, toate pot fi concentrate într-o singură hartă hidrografică generală;

- elemente ale învelişului biopedogeografic: harta vegetaţiei, harta unor elemente faunistice, harta solurilor, harta biotopurilor şi a

Harta şi informaţia

cartografică

Diversitatea hărţilor



ecosistemelor (în cazul în care este posibil să fie realizată), harta transformărilor învelişului biogeografic, fenomene legate de eroziunea solurilor, localizarea unor monumente ale naturii;

- elemente referitoare la populaţie: repartiţia geografică a populaţiei, mărimea demografică a aşezărilor, structura populaţiei diferitelor localităţi (prin cartodiagrame), migraţiile;

- elemente referitoare la aşezări: planuri ale principalelor aşezări sau ale carterelor acestora, evoluţia teritorială, zonele funcţionale interne, sistemele de aşezări;

- elemente de geografie economică: localizarea resurselor, amplasarea obiectivelor industriale, modul de utilizare a terenurilor (în extravilan), căile de comunicaţie, fluxuri şi puncte comerciale, obiective şi activităţi turistice;

- elemente de geografie istorică, geografie socială, etnografie, geografie culturală şi toponimie geografică, ce pot fi amplasate pe aceeaşi hartă de bază a orizontului local. Aceste hărţi, menţionate mai sus, reprezintă modalităţi de cercetare a orizontului local, de fixare a informaţiilor dar, în acelaşi timp, de prezentare a rezultatelor investigaţiilor. Prin caracteristicile hărţilor, acestea sunt atât suporturi de conservare a informaţiilor, cât şi de prezentare intuitivă a acestora. În cazul lucrărilor de investigare a orizontului local (sub formă de monografii, cercetări pe anumite teme), modalitatea principală de prezentare a rezultatelor poate să o constituie unul sau mai multe suporturi cartografice originale, însoţite de comentarii minime şi, eventual, de date asociate acestora. De altfel, prezentarea publică a lucrărilor de geografie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elemente referitoare la reprezentarea problemelor investigate, într-o formă cât mai uşor de înţeles de cei care sunt interesaţi de acestea. Este posibil ca în anumite situaţii, pentru suprafeţe de teren suficient de mari (cum ar fi judeţele sau regiunile geografice), să poată fi realizate anumite colecţii de hărţi de tipul unui atlas, referitor la întinderea respectivă. Existenţa unor atlase ale judeţelor, realizate pe plan local de colective formate din (sau şi din) profesori de geografie, constituie expresia unui interes deosebit faţă de orizontul natal. Realizarea unor astfel de atlase (sau a unor atlase similare care se referă la suprafeţe mai mici), constituie însă o posibilă preocupare desfăşurată într-un mod mai complex şi pe un interval mai mare de timp. În cazul unei diviziuni raţionale a muncii, acest tip de atlase pot fi realizate şi pot fi păstrate ca purtătoare de informaţie, pentru cercetări ulterioare. Ele ar putea fi valorificate în contextul acţiunilor de amenajare a teritoriului, din perspectiva dezvoltării regionale şi a dezvoltării durabile. În prezent, există anumite încercări de realizare a unor hărţi ale judeţelor, ale diferitelor areale, regiuni şi chiar ale unor atlase regionale corespunzătoare.

Harta ca suport al

prezentării

Atlasul orizontului

local



Temă de reflecţie Presupunem că activitatea de cercetare realizată pe parcursul unui

interval mai mare de timp permite acumularea unei informaţii cartografice substanţiale. Încearcă să stabileşti (folosind tipurile de hărţi ofertate anterior, la pag. 92 – 93) o listă cu hărţile care crezi că pot fi realizate (eventual de profesori şi elevi, împreună), completând spaţiul de mai jos.

A. Hărţi de geografie fizică B. Hărţi de geografie umană C. Hărţi cu caracter integrat D. Schiţe de hărţi Argumentează de ce aceste hărţi pot fi realizate, iar alte hărţi, pe

care nu le-ai evocat, nu pot fi construite deocamdată.



Test de autoevaluare 1. Realizează, pe pagini separate, sarcinile de mai jos. I. Analizează întrebările de mai jos şi notează litera


1. Harta redă, într-o formă intuitivă şi selectivă: a. elementele componente; b. legăturile dintre diferite elemente reprezentate; c. elementele identificate şi legăturile între ele; d. repartizarea spaţială a elementelor investigate.

2. Hărţile orizontului local trebuie să aibă în vedere, în principal, următorul element:

a. să aibă un caracter tematic, abordând câte o singură problemă principală;

b. să fie realizate la scări cât mai mari, pentru a avea dimensiuni cât mai mici;

c. să fie realizate alb – negru, simplificarea reprezentării; d. să fie copiate după alte hărţi, pentru a fi exacte.

3. Hărţile tematice ale orizontului local depind de: a. diversitatea acestuia; b. gradul de cunoaştere; c. scara de reprezentare; d. semnele convenţionale.

4. Harta trebuie să reprezinte: a. suportul exemplificărilor din text; b. modalitatea specifică de redare a realităţii; c. un element complementar şi exterior textului; d. o modalitate de a impresiona privitorul.

5. În domeniul managementului mediului înconjurător, hărţile trebuie să aibă şi o componentă care se referă la:

a. elementele de natură istorică din documente; b. situaţia actuală simplificată; c. proiecţii ale unor activităţi transformatoare; d. rezultatele intervenţiei ulterioare. II. Realizează un text, de aproximativ o jumătate de pagină, în care

să demonstrezi complementaritatea metodelor de cercetare pe teren a orizontului local şi a modalităţilor de reprezentare cartografică a rezultatelor cercetării. Argumentează această complementaritate cu ajutorul a două exemple.



4.4. Tematica cercetării geografice a orizontului local

Există mai multe posibilităţi de a aborda cercetarea unor elemente, fenomene şi procese din orizontul local şi apropiat referitoare la geografie acestuia, la caracteristicile mediului înconjurător sau sub forma unor abordări monografice. Aceste tipuri de cercetare pot fi grupate în următoarele categorii: a) cercetări asupra unor elemente, fenomene şi procese cu un subiect

foarte precis, bine delimitate teritorial şi ca problematică; în această categorie intră, de exemplu, studiul unei alunecări de teren, perimetrul construit al unei localităţi, o anumită unitate de vegetaţie, o întreprindere economică, o problemă legată de populaţie, toponimie, geografie culturală sau altele;

b) cercetări asupra unor fenomene sau grupe de fenomene asociate tematic, pe componente natural sau antropice; de exemplu, studiul climei unei localităţi, studiul hidrografiei, al utilizării terenurilor etc.

c) cercetări complexe asupra unor entităţi teritoriale de dimensiuni relativ reduse (similare orizontului apropiat), fără a implica orizontul local, regiunea sau unitatea administrativă în ansamblul ei; acestea se pot referi la vatra unei localităţi, o vale, o suprafaţă deluroasă, o depresiune, o zonă de contact, o subunitate de relief, o unitate administrativ – teritorială elementară (o comună);

d) cercetări asupra unor probleme cu un anumit impact şi interes pentru comunitatea locală: inundaţiile, poluarea aerului şi a apelor, degradarea solurilor, depozitarea deşeurilor etc.;

e) cercetări asupra unor probleme ştiinţifice „în sine”, cum ar fi: studiul reliefului, studiul învelişului biogeografic, studiul populaţiei etc. aceste probleme pot fi abordate la scări diferite: orizontul apropiat, localitatea natală, orizontul local, o diviziune situată în regiunea geografică în care se află orizontul local;

f) cercetări asupra componentelor naturale sau a componentelor antropice ale orizontului local; aceasta presupune realizarea unor studii de geografie fizică sau a unor studii de geografie umană, luate separat;

g) realizarea unor studii integrate (de geografie fizică, umană) sau de geografie a mediului înconjurător, asupra orizontului apropiat; acestea presupun abordarea tuturor problemelor presupuse, într-o modalitate predominant constatativă, descriptivă şi expozitivă;

h) cercetări monografice asupra unor localităţi din orizontul apropiat şi din regiunea.

Modalităţile de abordare prezentate mai sus sunt realizate asupra unor grupe de probleme sau teme şi presupun conectarea unor aspecte particulare, cercetate individual. Este necesară, însă, o anumită cunoaştere a felului în care poate să fie investigată o anumită problemă, cu un anumit caracter liniar. Acest lucru presupune descrierea unei tematici minimale, în care fiecare aspect semnificativ supus atenţiei investigaţiei ştiinţifice trebuie să fie evidenţiat ca atare.

Diversitatea abordărilor

Diferenţieri tematice



Deoarece diversitatea tematică nu permite descrierea detaliată a tuturor problemelor, temelor, procedurilor şi elementelor componente, vom sugera, mai jos, o tematică suficient de largă pentru a reprezenta un câmp de reflexie asupra domeniului, din care cei interesaţi pot aborda una sau mai multe probleme într-o formă liniară sau în structuri mai complexe, cu un caracter integrat. Principalele teme care se referă la orizontul local şi apropiat şi care pot fi abordate printr-o cercetare a acestuia în colective şcolare (coordonate de profesorul de geografie) sunt: - cercetarea unor aspecte legate de poziţia geografică a localităţii natale sau a orizontului natal, în contextul arealelor similare înconjurătoare; - cercetarea influenţei poziţiei geografice asupra unor parametrii din orizontul local; - studierea surselor de poluare (pe componente, aer, apă, sol) sau într-un mod combinat); - cercetarea aspectului exterior al reliefului (forme, tipuri şi repartiţie teritorială); - investigarea unor procese actuale legate de modificările reliefului; - cercetarea unor aspecte care facilitează înţelegerea evoluţiei reliefului; - investigarea proceselor şi fenomenelor semnificative de modelare exterioară a reliefului; - cercetări asupra unor elemente climatice; - observarea vremii, a tipurilor de vreme şi a evoluţiei acestora pe anumite intervale de timp; - cercetarea tipurilor de elemente hidrografice din orizontul local; - investigarea unor fenomene hidrologice (inundaţii, oscilaţii de nivel ale pânzei freatice sau ale apelor stătătoare, variaţiile de debit ale izvoarelor, arealele cu înmlăştiniri etc.); - cercetarea vegetaţiei naturale (tipuri, forme, asociaţii, areale); - observaţii fenologice (referitoare la modificările vegetaţiei în raport cu elementele meteorologice); - investigarea topoclimatelor şi a microclimatelor locale; - cercetarea învelişului de soluri; - identificarea transformărilor peisajului natural în decursul timpului; - reconstituirea peisajului natural iniţial; - cercetarea evoluţiei demografice a unei localităţi sau a unui ansamblu de localităţi; - cercetarea unor fenomene demografice; - cercetarea unor structuri demografice teritoriale; - studiul geografic al localităţii natale; - studierea relaţiilor dintre localităţi din orizontul local; - studiul geografic monografic al unei localităţi; - studiul unei întreprinderi economice; - studiul activităţilor industriale din orizontul local; - cercetarea resurselor naturale din orizontul local; - studierea utilizării actuale a terenurilor; - cercetarea utilizării agricole a teritoriului şi a evoluţiei multianuale a sistemelor de culturi; - cercetarea unor activităţi şi practici agricole specializate (apicultură, viticultură etc.);

Teme de geografie fizică

Teme de geografie umană



- elemente de geografie socială şi culturală; - aspecte etnografice; - identificarea potenţialului turistic al teritoriului; - poluarea şi degradarea mediului înconjurător; - cercetarea monografică a teritoriului sau al unei localităţi; - toponimia geografică; - amenajarea spaţiului geografic. Din totalitatea problematicii de mai sus, după cum am arătat, nu este posibilă abordarea întregului spectru de teme pe care îl presupune cercetarea geografică a orizontului local, chiar dacă se referă la elemente particulare, sisteme şi structuri integrate. Din acest motiv, în continuare vom da doar două exemple, prin care o anumită parte a tematicii poate să fie aprofundată şi abordată din prisma realizării unor contribuţii originale la cunoaşterea ei. În acest context, vom exemplifica alegerea prin tematica legată de vreme şi aspecte ale toponimiei geografice. Pentru studierea vremii sunt necesare anumite date iniţiale, referitoare la climă, urmate de organizarea activităţii de observare şi interpretarea rezultatelor. a) Date climatice iniţiale Acestea pot fi obţinute din lucrările ştiinţifice corespunzătoare sau din observaţiile meteorologice. Din analiza acestor date, interesează îndeosebi următoarele elemente: - temperatura medie anuală şi temperatura medie a fiecărei luni; - temperaturile medii lunare maxime şi minime (care reprezintă abateri faţă de mediile multianuale); - temperaturi extreme şi amplitudini termice; - diferenţierea temperaturii pe altitudine; - precipitaţiile medii anuale, lunare, precipitaţiile extreme şi tipurile de precipitaţii; - circulaţia predominantă a aerului; - alte fenomene meteorologice înregistrate. Acestea sunt utile pentru încadrarea elementelor de vreme în contextul situaţiei medii a valorilor climatice. b) Analiza stărilor de vreme Acestea se pot realiza prin observarea directă şi prin măsurători minimale complementare. Ea poate fi realizată pe intervale foarte diferite de timp (minim o lună, maxim un an, cu observaţii în fiecare zi). Observaţiile zilnice pot fi făcute la ore diferite, la momente luate întâmplător, într-un anumit moment sau în momentele în care starea vremii se modifică. În general, această analiză poate fi realizată pe baze predominant empirice, dar ea poate fi completată cu date de observare (temperatură, precipitaţii, direcţia de deplasare a vântului, alte fenomene).

Teme integrate

Exemple: vremea şi toponimia

Vremea



Stările de vreme pot fi notate într-un tabel asemănător celui de mai jos:

Localitatea Judeţul Data şi ora Altitudinea ______________ Unitatea de relief _______________ Temperatura: acum: __________________

cu 2-3 ore în urmă: _________________ tendinţa temperaturii: _______________

Presiunea aerului: normală; mare; mică. Precipitaţii: fără ploaie în ultimele 2-3 ore;

ploaie; lapoviţă; ninsoare. Cantitatea: redusă; potrivită; mare; foarte mare. Intervalul de timp cu precipitaţii: _____________________

Vântul: absent; foarte slab; slab;

puternic; foarte puternic.

Direcţia de unde bate vântul: Norii: Cerul este: complet acoperit; aproape liber;

aproape complet acoperit; complet liber; jumătate acoperit.

Norii au culoare: gri; albă; gri şi albă; Înălţimea norilor: norii sunt joşi; norii sunt foarte sus;

norii sunt la o înălţime mijlocie. Alte fenomene observate: îngheţ; fulgere; tunete; rouă;

chiciură; averse de ploaie; grindină.

NNE

E

SE

S

SV

V

NV Se înnegreşte sectorul respectiv

Acest tabel poate fi completat de orice elev, cu o îndrumare minimală din partea profesorului. Este suficient de precis pentru a oferi toate posibilităţile de descriere a stărilor de vreme. Ar fi foarte interesant dacă aceste date ar fi corelate cu cele oferite de buletinele meteorologice (care se referă, însă, la ansamblul teritoriului ţării) şi ar fi verificate de profesorul de geografie pentru a se urmări uniformizarea transcrierii observaţiilor.

Tabel de înregistrare



Din analiza unor serii de observaţii pentru un intervale semnificative de timp, pot fi realizate următoarele activităţi, tot cu caracter investigativ, care permit interpretarea informaţiei anterioare. Acestea sunt: - compararea datelor de observare cu datele climatice, pentru a fi identificate anumite abateri faţă de situaţia medie; - corelarea informaţiilor dintr-o zi cu cele din înregistrările anterioare, pentru a se urmări o anumită succesiune a schimbărilor de vreme; - corelarea datelor de vreme cu cele din alte regiuni; - observaţii asupra felului în care stările de vreme modifică anumite elemente meteorologice în diferitele părţi ale orizontului local; - corelarea datelor de înregistrare realizate de mai mulţi elevi în acelaşi moment, pentru a fi identificată starea reală. Este evident că aceste activităţi de cercetare, de tipul celei menţionate mai sus, prezintă un real interes ştiinţific, de învăţare şi reprezintă o contribuţie adusă comunităţii locale.

Menţionăm această problemă care poate fi cercetată în orizontul local, deoarece ea prezintă multiple elemente de interes, cum ar fi: - toponimele geografice au un pronunţat caracter integrator (de geografie fizică şi geografie umană) şi reflectă foarte bine proiecţia mentală pe care o au locuitorii asupra denumirilor mai importante; - toponimele actuale se află într-un proces de transformare şi foarte puţine dintre ele îşi păstrează forma şi semnificaţia iniţială; - cercetarea toponimelor pare mai accesibilă decât a altor elemente geografice fiind, în acest fel, mult mai aproape de posibilităţile elevilor. În cercetarea toponimiei geografice este necesară existenţa unei baze cartografice iniţiale, pe care să fie amplasat diferite toponime, reprezentate pe artă sau culese în urma unor activităţi anterioare. Cercetarea unor lucrări de toponimie ar fi utilă menţionării unor toponime care probabil acum nu mai există. Numele de locuri pot fi înregistrate în mod corespunzător doar printr-o cercetare la teren. Sursa principală o reprezintă localnicii, care utilizează şi cunosc numele respective. Întrebările adresate localnicilor pot fi formulate oral sau sub forma unui chestionar scris. Ceea ce trebuie să ne preocupe este transcrierea corectă a denumirilor şi localizarea lor acolo unde se află situate. Pot fi notate şi anumite elemente minimale de interpretare (oferite de cei interogaţi), dar acestea trebuie utilizate cu atenţie deoarece, în general, oferă explicaţii puţin plauzibile. Toponimele este necesar să fie notate pe hartă, iar pe un caiet, elemente care descriu locul respectiv.

Numele de locuri pot fi clasificate după criteriile cunoscute (toponime ale reliefului, ale hidrografiei etc.). Interpretarea toponimiei actuale trebuie realizată în raport de alte toponime identificate în diferite surse. Anumite toponime oferă informaţii suficiente asupra unor elemente naturale, de geografie istorică, istorice, asupra ocupaţiei locuitorilor etc., care sunt conservate în denumirea locului respectiv. Consemnarea lor pe hartă reprezintă o contribuţie deosebită ce poate fi realizată de profesori şi elevi pentru cunoaşterea orizontului local şi apropiat.

Interpretarea datelor

Toponimia geografică

Elemente iniţiale

Notarea toponimiei

Interpretarea toponimiei



Temă de reflecţie Realizează, după modelele anterioare (referitoare la vreme şi

toponimie, pag. 98 şi 100), două modele de cercetare a altor fenomene, precizând cele trei componente menţionate, adaptate la noua tematică. Identifică aceste teme şi notează mai jos:

Tema 1. Denumirea temei: a) Date iniţiale: b) Date de observare: c) Interpretarea datelor: Tema 2. Denumirea temei: a) Date iniţiale: b) Date de observare: c) Interpretarea datelor:



4.5. Prezentarea cercetărilor de geografie a orizontului local

Cercetările în domeniul geografiei orizontului local, asemenea celorlalte cercetări de geografie, pot fi realizate în mai multe modalităţi: - în raport de anumite criterii de interes ştiinţific; - în raport de domeniul predominant (asupra reliefului, populaţiei etc.); - în raport de anumite aspecte practice sau actuale (alunecări de teren, inundaţii, fenomene climatice, poluare etc.); - în raport de coerenţa unei lucrări de geografie fizică, geografie economică sau geografie integrată. Lucrările pot fi destinate construirii unei imagini mai bune a realităţii investigate sau pentru a fi păstrate sub forma unor cercetări documentare, care vizează diagnoza teritorială într-un anumit moment. Cea mai mare parte a lucrărilor de geografie asupra orizontului local au un evident caracter constatativ. În acest caz, etapele sunt: 1. identificarea şi definirea problematicii; 2. identificarea informaţiilor anterioare pertinente (alte lucrări, date,

documente, hărţi, informaţii); aceasta constituie partea de informare bibliografică şi documentară;

3. identificarea unor probleme rezultate din cercetarea documentară; 4. construirea proiectului investigaţiilor de teren şi tematica acestora; 5. realizarea investigaţiilor de teren; aceasta poate fi efectuată o

singură dată, în mai multe momente, cu reveniri corespunzătoare; în această etapă are loc identificarea şi notarea informaţiilor noi, precum şi localizarea lor cartografică iniţială;

6. prelucrarea datelor, compararea cu cele anterioare şi realizarea primei forme a materialelor cartografice şi grafice;

7. verificarea unor rezultate şi reluarea unor investigaţii; 8. elaborarea studiului final, pe baza tematicii proiectate anterior; 9. redactarea studiului într-o formă grafică şi cartografică adecvată şi

prezentarea lor celor interesaţi.

Cercetarea rezultată conform procedurii de mai sus poate fi concretizată în: - informări simple (scrise, verbale, cartografice) asupra elementelor cercetate; - studii şi articole destinate editării; - referate (dacă datele se referă mai mult la bibliografie); - studii mai ample, cu o întindere mai mare, sau monografii. În cazul unor cercetări care necesită şi anumite studii experimentale, acestea vor fi realizate în funcţie de poziţia lor în succesiunea anterioară şi vor fi amplasate în lucrarea finală în poziţii relevante. Există posibilităţi de a nuanţa atât tematica prezentată, cât şi modalităţile de prezentare, precum şi forma sub care sunt transmise celor interesaţi. Modalităţile noi facilitează stocarea şi prezentarea informaţiilor rezultate din cercetare într-o formă electronică, relativ intuitivă şi uşor de utilizat.

Sistemul referenţial

Etapele cercetării

Tipuri de rezultate



Modalităţile de prezentare sunt influenţate de structura internă a lucrărilor finale. Tematica cercetărilor de geografie fizică sau de geografie umană asupra orizontului local este cunoscută de profesori. Ea este inclusă şi în anumite manuale şcolare. Deoarece sunt cunoscute mai puţin, menţionăm că manualele şcolare care cuprind informaţii asupra acestor tematici sunt realizate pentru Şcolile de Arte şi Meserii (clasa a X-a şi anul de completare), unde natura pregătirii absolvenţilor este legată, într-o măsură mai mare, de orizontul local şi apropiat. În cazul în care investigaţiile asupra orizontului local se finalizează într-o lucrare multiplicată sau tipărită, aceasta trebuie să aibă în vedere criteriile editoriale de realizare a acesteia. Dacă lucrarea este destinată predominant expunerii sub forma unei comunicări ştiinţifice sau a unui poster, ea trebuie să îmbine materialele sub formă de text cu elementele cartografice şi să pună în evidenţă elementele de noutate şi de originalitate. În cazul prezentării unor rezultate în cadrul sesiunilor de comunicări şi referate ale elevilor (de la faza pe şcoală, la faza naţională), este de dorit să fie relevate elementele esenţiale şi prezentate într-o formă intuitivă şi accesibilă tuturor. În cazul unor colective, fiecare poate prezenta o anumită parte, sau un anumit elev poate să îşi asume sarcina de a prezenta întregul.

Teme de reflecţie I. Utilizând diferite surse de informare detaliază, pe pagini alăturate,

structura pe care ar trebui să o aibă o lucrare de geografie fizică şi o lucrare de geografie umană a orizontului local, precizând toate elementele componente ale fiecărei secvenţe.

A. Geografia fizică a orizontului local 1. Poziţia şi limitele 2. Caracteristici ale reliefului 3. Climă şi topoclimă 4. Elemente de hidrografie 5. Înveliş biopedogeografic 6. Mediul natural şi peisajul natural B. Geografia umană a orizontului local 1. Poziţia şi limitele 2. Premise naturale 3. Populaţia 4. Aşezările omeneşti 5. Resurse şi activităţi economice 6. Mediul antropizat şi peisajul geografic

Prezentarea cercetărilor



Studiu individual

I. Analizează programele şcolare de geografie din învăţământul preuniversitar şi identifică obiectivele de referinţă, activităţile de învăţare şi conţinuturile care fac referiri la orizontul local şi apropiat.

Notează aceste elemente pe o pagină separată. II. Analizează programa şcolară pentru clasa a V-a (Geografie

generală – elemente introductive). Presupunem că ar trebui să realizezi un opţional cu o structură similară, adaptată orizontului local.

În acest scop realizează pe pagini separate, referitor la acest opţional, următoarele activităţi:

1. Construieşte patru obiective de referinţă care să vizeze în mod

strict orizontul local. 2. Identifică şi notează şase activităţi de învăţare care pot fi

utilizate pentru atingerea obiectivelor.

3. Precizează trei metode de învăţare şi trei mijloace de învăţământ care consideri că pot fi utilizate în înţelegerea elementelor de geografie locală.

4. Selectează cinci teme principale pe care consideri că ar fi util

să le abordezi, dintre care două de geografie fizică, două de geografie umană şi o temă referitoare la mediul înconjurător.

5. Proiectează trei activităţi de învăţare în orizontul local şi

apropiat care să angreneze elemente notate mai sus: obiective, activităţi de învăţare, metode, mijloace, conţinuturi.

6. Construieşte un test de evaluare a realizării obiectivelor

asumate, care să cuprindă următoarele tipuri de itemi: a) zece itemi cu răspuns construit şi alegere multiplă; b) un text lacunar; c) cinci itemi de completare; d) un eseu structurat; e) un eseu liber, prin care să utilizeze cinci termeni ofertaţi.

7. Construieşte un barem care să permită corectarea şi notarea testului proiectat.



Test de autoevaluare 2 Realizează, pe pagini separate, sarcinile de mai jos. I. Analizează întrebările de mai jos şi notează litera


1. În cercetarea elementelor tematice referitoare la studiul geografic al orizontului local, trebuie să avem în vedere îndeosebi:

a. epuizarea cercetării bibliografice; b. prezentarea cât mai completă a capitolelor respective; c. realizarea unor hărţi simple asupra fenomenelor; d. urmărirea unor elemente de noutate şi originalitate.

2. În cercetările geografice asupra orizontului local predomină activitatea de:

a. diagnoză a teritoriului; b. prognoză a evoluţiei fenomenelor; c. experimentare; d. simulare a transformărilor.

3. Cercetarea monografică are cea mai completă expresie în cazul realizării unor lucrări asupra:

a. judeţului natal; b. regiunii înconjurătoare; c. localităţii; d. fenomenelor naturale.

4. Se poate realiza o cercetare în care să predomine activitatea de chestionare şi intervievare în cazul studierii:

a. vegetaţiei; b. reliefului; c. toponimiei; d. funcţiilor aşezărilor.

5. Este obligatorie cartografierea: a. elementelor climatice; b. structurii demografice; c. oscilaţiilor de nivel ale apei; d. localităţii.

(5 x 2 p. = 10 p.) II. Presupunem că ai de ales o temă de cercetare a orizontului local,

dintre cele menţionate anterior (la pag. 97 – 99), sau eventual o temă nouă. În ambele situaţii (tema sugerată sau identificată de tine) trebuie să demonstrezi utilitatea ştiinţifică şi informaţională a temei. Considerăm că poţi apela la o sursă de finanţare, cu condiţia să convingi finanţatorul de utilitatea rezultatelor.

Realizează un text argumentativ, de cel mult o pagină, în acest sens.

(10 p.)



Lucrare de verificare 4, notată de tutore Realizează, pe pagini separate, cerinţele de mai jos, utilizând

elementele conceptuale parcurse în această unitate de învăţare. I. Precizează, pentru studiul geografic al orizontului local: 1. Două lucrări bibliografice referitoare la climă şi două lucrări bibliografice referitoare la aşezările omeneşti. 2. Două metode ce pot fi utilizate în studiul climei şi două metode utilizabile în cazul studierii populaţiei. 3. Două reprezentări cartografice de geografie fizică şi două reprezentări cartografice de geografie umană, pe care le consideri obligatorii

(6 x 1 p = 6 puncte)

II. Explică, pe scurt, ce consideră că reprezintă o metodologie integrată de cercetare a fenomenelor de poluare din orizontul local şi apropiat, precizând cum se reflectă aceasta în: a) identificarea metodelor de cercetare şi reprezentare a

fenomenelor; b) caracterul unitar al obiectului cercetării (poluarea mediului).

(4 puncte)

III. Construieşte schema de bază a un opţional pentru o clasă, asupra geografiei judeţului. În acest opţional nu interesează reproducerea structurii tematice. Precizează, în acest sens, următoarele elemente: a) necesitatea opţionalului; b) obiectivele educaţionale presupuse;

c) o listă minimală de conţinuturi;

d) activităţile de învăţare predominante;

e) modalităţi de evaluare.

(10 puncte)



Răspunsuri la Testele de autoevaluare Testul 1. I. Răspunsurile trebuie să redea corect elementele precizate în secvenţa 4.2. şi 4.3. (pag. 91 - 92). Răspunsurile corecte sunt: 1 – d, 2 – a, 3 – b, 4 – b, 5 – c. II. Textul trebuie să precizeze complementaritatea metodelor de cercetare, în conformitate cu elementele din secvenţa 4.1. şi 4.2. (pag. 85 – 90). Caracterul complementar se referă la metodologie, conţinuturi şi logica structurii interne abordate. Fiind vorba despre geografia orizontului local, trebuie să concretizeze caracterul integrat al geografiei ca ştiinţă. Testul 2. I. Răspunsurile corecte sunt: 1 – d, 2 – a, 3 – c, 4 – c, 5 – d şi pot fi verificate prin elementele expuse la pag. 94, 97. II. Textul trebuie să fie convingător, astfel încât să susţină finanţarea proiectului, rezultatele precizate motivând investiţia.


I. Se acordă punctajul maxim pentru precizarea tuturor elementelor menţionate.

II. Se acordă punctajul maxim pentru precizarea unor metode

plauzibile şi a caracterului unitar presupus de studierea poluării.

III. Se acordă câte două puncte pentru fiecare element (a – e), redat într-o formă completă şi corectă. Tematica nu este luată în consideraţie.

Recomandări

Pentru sarcinile de învăţare ale unităţii 4. Această unitate de învăţare are un referenţial precis în experienţa cotidiană a elevilor şi în activitatea pe care o desfăşori în colectivitatea locală. În acest context, ai posibilitatea să identifici elementele de interes ale elevilor pentru cercetarea orizontului local şi să te familiarizezi cu problematica geografică a acestuia. Elementele sugerate prin această unitate de învăţare nu au un caracter normativ, ci mai mult un aspect orientativ. Alegerea unor metode sau a unor teme este un element iniţial, care poate să susţină cu succes demersurile ulterioare. Este necesară însă aprofundarea unor elemente de detaliu în ceea ce priveşte tematica fiecărei probleme, în conformitate cu cele învăţate la diferitele discipline geografice şi la Didactica geografiei.



Resurse suplimentare Pentru aprofundarea unor elemente legate de geografia

orizontului local, este necesară cunoaşterea geografiei unităţii sau a subunităţii în care este încadrat acesta. În cazul existenţei a două regiuni, este utilă cunoaşterea specificului fiecăreia.

Informaţii actualizate referitoare la orice regiune din ţara noastră sunt redate în cele trei volume regionale ale tratatului de geografia României. Trebuie doar localizată regiunea care cuprinde orizontul local de interes şi trebuie studiată problematica respectivă.

Referinţele bibliografice sunt suficient de ample pentru a ne duce la identificarea unor titluri cu o referinţă mai precisă şi mai strictă la orizontul local analizat.

Pentru date statistice generale şi referitoare la fiecare judeţ

poţi utiliza site-ul Institutului Naţional de Statistică: www.insse.ro, unde există şi adresele personalizate ale Direcţiilor Judeţene de Statistică (exemplu: www.arad.insse.ro pentru judeţul Arad).

Noile programe pentru clasele a IV-a şi a XI-a, valabile din

anul şcolar 2006 – 2007, care cuprind informaţii referitoare la orizontul local şi apropiat şi mediul înconjurător, pot fi accesate pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării: www.edu.ro.

Este utilă revederea ghidurilor metodologice elaborate sub

egida MEdC - CNC, care cuprind modelele de planificare anuală şi proiectare a unităţilor de învăţare, unde este specificată procedura respectivă. De asemenea, pot fi revăzute ghidurile care concretizează aceeaşi concepţie.

În înţelegerea încadrării orizontului local în spaţii mai largi,

este utilă folosirea unui instrument cartografic nou: Primul meu atlas geografic (De la localitatea natală la planetă), Editura Corint, 2006.

Este utilă, de asemenea, parcurgerea manualelor şcolare

alternative. Din unele dintre aceste manuale au fost preluate în acest

modul, în parte, fotografii, grafice şi hărţi (manualele de clasele a IV-a şi a XI-a ale Editurii Corint, autor Octavian Mândruţ, 2006), cu acordurile respective.

De asemenea, unele reprezentări grafice au fost preluate din România – geografie regională, autor Octavian Mândruţ, Editura Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, 2002.

Bibliografie


Bibliografie

Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale – o abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti.

Mândruţ, O. (1998), Ghidul profesorului pentru clasa a VI-a, Editura Corint, Bucureşti.

Mândruţ, O. (2000), Geografia României – Ghidul profesorului pentru clasa a VIII-a, Editura Corint, Bucureşti.

Mândruţ, O. (2002), România – geografie regională, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad.

Mândruţ, O. (2003), Geografie – ghidul profesorului pentru clasele IX – XII, Editura Corint, Bucureşti.

Mândruţ, O. (2005), Geografie generală, manual pentru clasa a X-a S.A.M., Editura Corint, Bucureşti

Mândruţ, O. (2006), Geografie generală – caiet de activitate independentă, Editura Corint. Bucureşti.

Mândruţ, O., Apostol, Gabriela (2003), Geografie – ghidul profesorului pentru clasele V – VIII, Ghid metodologic, Editura Corint, Bucureşti.

MEN, CNC (1998), Curriculum naţional – curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu – cadru de referinţă, Bucureşti.

MEN, CNC (2001), Curriculum naţional – Ghid metodologic de aplicare a programei de geografie clasele IV – VIII, Bucureşti.

MEN, CNC, Programele şcolare de geografie pentru clasele IV – XII, www.edu.ro

MEN, SNEE (1999), Ghid de evaluare la geografie (coord. Mândruţ, O.), Editura Tritemus, Bucureşti.

Roberts, N. (coord.) (1994), Schimbările majore ale mediului, Editura ALL, Bucureşti.

SNEE (2001), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori (coord. Stoica, A.), Editura ProGnosis, Bucureşti.

Societatea Română de Geografie (2006), Elemente de didactică aplicată, Editura CD Press.

Stoica, A, Mihail, Roxana (2006), Evaluarea educaţională. Inovaţii şi perspective, Editura Humanitas.

* * * Institutul de Geografie (1987 – 2005), Geografia României, Editura Academiei, Bucureşti:

vol. III (1987), Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei vol. IV (1992), Regiunile pericarpatice vol. V (2005), Câmpia Română, Dunărea, Podişul Dobrogei * * * Manualele alternative pentru clasa a XI-a, care cuprind o secvenţă

substanţială referitoare la mediul înconjurător * * * Institutul de Geografie (1987), Cercetări geografice cu elevii, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

orizont local

Documents