orient latin - wordpress.com · moşierului-poet de la cetate. mai apar nişte...

41
Timisoara, an XXII, nr. 1, 2015, pret: 1 leu Orient latin

Upload: others

Post on 26-Dec-2019

8 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Timisoara, an XXII, nr. 1, 2015,pret: 1 leu

Orientlatin

Page 2: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.2

Aflând că p reşedintele UniuniiScriitorilor ar in ten ţiona s ă nu maicandideze la alegerile din 2115, nemul-ţumiţii au prins curaj şi au ieşit să cearăs ch imbări ş i rev izuiri, o in iţ iat ivălăudabilă şi rentabilă mereu de la 1989încoace. Dacă potentaţii prezidenţialis-au pitit cu lista de semnături dupăstatutul confecţionat manu propria,căuzaş ii atacă cu o listă mai diver-sificată de membri şi nemembri. Liderullor, preşedinte mic şi mijlociu, dar cuambiţ ii mari, face parte d in sectaMartorii lui Onţanu, îl ştiţi, singurulmaistru constructor şi general (r.) dinRomânia. Alături de el a apărut un capi-talist bugetar de-al caseriei TVR, fost,odată, vicepreşedinte de scriitori, carevrea iar revizuiri şi schimbări, de parcăl-ar fi oprit cineva să le facă pe cândfăcea ordine în USR de-a d reap tamoşierului-poet de la Cetate. Mai aparn iş te cripto -cărtărişt i, dar în res tidealişti de bună-credinţă, cărora n-aice să le reproşezi decât că nu-i uşuiepe fripturişti.

Pe undeva, pricinaşii au şi ei drep-tate, că premierea subaltern ilor sauauto-unsu l cu mir pe frunte de fricaDNA sunt păcate grele, care cer celpuţ in trei tu re pe genunchi în ju rulCasei Vernes cu, aliluia!

Redactor-şef: Ilie Chelariu

Adresa pentru corespondenţă:Aleea Martir Ioan V. Avram, nr. 1, sc. A, ap. 18,

300377 T imişoaraTel.: 0727 212 636, 0720 664 665;

e-mail: [email protected]; [email protected]

ISSN 1453-1488

Preşedinte: Nina Ceranu

Testul la gramatică, nici înstatut, nici în lăcrămaţie...

Coperta I: Puiu Marinescu– „Song of my self”.Coperta IV: PuiuMarinescu – autoportret

Edito

rial

Design & tehnoredactare: C he.Imprimat la DPP

ILIECHELARIU

ANUNŢ UMANITARColegul nostru, scri itorul Miha i Moldovan, membru a l USR, redactor-şef al reviste i

„Confluenţe”, coordonator al Cenaclului „Mihai Novac”, fost director al Casei de Cultură din Oraviţa,organiza tor al Taberei de Literatură Oraviţa-Ochiul Beiului, pentru a supravieţui, are nevoie deun transplant de rinichi , care costă cu mult peste posibilităţile asigurate de modesta pensie.

Îl putem sprijini prin contul RO90RZBR0000060017331121, Banca Reiffeisen, Agenţia 59 Oraviţa.

În fapt, avem de-a face cu o lungăpoves te din care ad ie un damfdeprimant dinspre juriile de premiereş i comisiile de validare, care aucompătimit, nu o dată, cu anumitecategorii de cetăţeni, mai egali decâtceilalţi. Deşi ştie toată lumea câte cevadespre as ta, este greu de demonstratadevărul, că literatura e tare vaporoa-să şi gazoasă, aşa că jupânii şi juraţiise pot strecura o ricând pe sub uşaistoriei literaturii. Dar nu vă necăjiţi,aşa a fost întotdeauna: de la ipocritulNobel la concursurile cele mai coco-ş ate de p rin v reo comună, feteleguvernelor sau băieţii preşedinţilor deCAP au fost cei mai talentaţi şi maipremiaţi, iar tagma noastră a executatmereu plecăciuni memorabile în dosulvreunui Escu.

Nu-s susţ inătorul revizorilor, cănu-mi plac liderii lor, au scopuri măreţe,iar eu am ambiţii mărunţele. Cred cădacă ar cere un test mediu de gramaticăpentru toţ i cei care se autointitulează„s criito r” în România, m-aş urcaimediat în submarinul lor galben, maiales dacă la validarea ca membru USRacelaşi test ar fi obligatoriu!...

Dar asta e, ca în restul societăţii,ş i în lumea s criitoricească bătăliadintre Partidul Reformei şi PartidulAdevăratei Reforme continuă.

Hasta la v icto ria siempre, fraţicărvunari!

CUPRINSADRIAN DINURACHIERU Grigore Vieruşi “Treimea neamului”

PROZĂPuiu MarinescuMarian Drumur

POEZIECorrado CalabroCleopatra LorinţiuNicolae MurguIosif CaraimanTeodor Sandu

CRITICĂEugen Dorcescu,Floare NicolaLadislau DaradiciVasile PistoleaSilvia C. Negru

Viaţa literarăNoutăţi editorialeCalendar literarArhivă literară

Page 3: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.3

„Scriind, parc-aş ara cu o cruce”

Când tipărea, în 2004, splendida antologie de poezieromânească (Cât de frumoasă eşti, editura Litera), GrigoreVieru vorbea, împăcat şi fericit, des pre un vis împlin it.Aduna aco lo vers uri folclorice şi texte ale unor poeţi„plecaţi la strămoşi”, cercetând răbduriu, în ani, „adânculfremătăto r” al zestrei noas tre lirice, interesat de trei divineteme, cum spunea: Mama, Limba Română, Dragostea.Volumul, dedicat memoriei mamei Eudochia, creşte, într-adevăr, pe această axă, care, subliniază poetul, ne-a păstrat– ca neam – pe faţa pământului. Observăm, însă, că acestesfinte teme, ca treime a neamului sunt, negreşit, şi temeleliricii sale, izvodită dintr-o mare durere şi o mare bucurie,deopotrivă.

De la Steaua de vineri (Junimea, 1978), manuscrisstrecurat de M. R. Iacoban la „alte lucrări” în portofoliulediturii şi până la Taina care mă apără (Princeps Edit,2008), un „volum-lespede” (scria acelaşi M. R. Iacoban),ivit p rin osârdia lui Daniel Corbu, tot în „dulcele târg”,traiectoria lirică a lui Grigore Vieru, adus astfel acasă, nusuportă prefaceri s pectaculoase. Poetul se înto rcea laizvoare, redescoperindu-ş i rădăcin ile; cres cu t în„înstrăinare”, el absolvea şcoala din Lipcani fără a fi auzitde Eminescu. Încât revelaţia din 1957 şi, mai apoi, în 1988,vizita la „başt ina Măriei-Sale” a cetăţeanu lui sov iet icGrigore Vieru i-au îngăduit să se considere „o lacrimă de-alui Eminescu”, încercând a dezlega taina limbii din care arăsărit. Cel alcătuit „din mai mulţi oameni” a slujit cu hartemplul Limbii Române şi a pătruns, merituos, prin verbulagitatoric şi dragostea pentru Ţară, fortificându-i curajulde a rezista, în galeria marilor poeţi naţionalişti. Devenit olegendă vie, Vieru a îmbrăţişat o carieră misionară, fiind –observa M. Ungheanu – „purtător de lacrimă co lectivă”.A s uportat , aş adar, b lamul, arb itraju l invect ivat alpostmoderniştilor şi insolenţa junilo r, inclusiv reproşul căa rămas „to t la Emines cu”; inclus , deci, pe lis tabas arabenilo r „defazaţ i”. Ven ind din t r-o „copilăriedesculţă”, purtând amin tirea grea a „anilo r ch irilici”(asuprind limba strămoşească), poetul – un suflet vulnerat– s-a încăpăţânat să rămână un slujitor cinstit al poezieiromâneşti.

Cel care, ca sol al Basarab iei victimizate, murea „înfiecare clipă”, hărţu it, is tovit, deziluzionat de v icleniileIstoriei, vulnerat sufleteşte, înfrun tând dihonia, poate fi

numit, fără a greşi, un poet al neamului. Oricum, cel maipopular, foarte iubit, având numeroşi cititori, aflând în limbaromână un adăpost al fiinţei. Oferind „bijuterii cantabile”(cf. Constan tin Cubleşan), Grigore Vieru, cu figura-iplăpândă, iradiind bunătate şi-a crescut cititorii. Fiindcăpoezia s a porneşte din propria-i cop ilărie (cinstind mama,graiul, numele, plaiul) ş i poartă, cu sinceritate, durereaîns t răinării, căutându-şi – racordat la temperaturacontextului – matca (tabuizată). El rămâne, indiscu tabil,stegarul celei „mai eminesciene generaţii”, ş tiind prea binecă „la Eminescu abia dacă se ajunge”. Şi aducând, în spaţiulcultural românesc, energia „marginilor”.

Nominalizat, înt r-o ciudată anchetă a Românieili terare , p rint re primii zece poeţ i români „d in toatetimpurile” (e drept, pe locul ultim, cu un vot acordat deAlex Ştefănescu) sau, dimpotrivă, taxat ca „un poetastrude mâna a şaptea” (cum scria, netulburat, Mircea Mihăieş),producând „versuri idioate” (apud Marius Chivu), GrigoreVieru es te, neîndoios, un poet-simbol. Dincolo de mode şide-asupra atâtor adversităţ i, el s e bucură de o largăaudienţă. În pofida atâtor cărţi publicate, el a scris puţin,

GRIGORE VIERU – 80

GRIGORE VIERUŞI „TREIMEA NEAMULUI”

Page 4: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.4fără răsfăţ lexical: prin simplitate şi imagistică limpidă, poetullasă chiar senzaţia facilităţii, a desuetudinii, cultivând —zic un ii — o estet ică revolută. În realitate, Vieru există,spuneam, ca o legendă v ie, însoţit de cohortele de cititori.Ca „apo loget al vieţii” (M. Cimpoi), poetul, ostenind în„ocna cuvintelor”, se vrea o „vioară ce vibrează”. Colocvial,plăpând şi arţăgos, cu o înfăţişare is usiacă, el scrie pentrua fi liber (spunea într-un interviu). Universul vierean împacăsuferinţa şi bunătatea. Resacralizând lumea, respirând unaer mist ic, invocând veşnicia „laptelui matern”, bardul dela Pererita-Hotin (născut la 14 februarie 1935) este fruntaşulşaizecismului basarabean, dezvoltând patetic linia oracular-mesianică (în filiaţia Mateevici-Goga), dar şi cantabilitateaexistenţială, coborând smerit — „alb de dumin ică” — înt impul sacru o ri ieş ind în arenă, deseori, an imat dev iguroas e pus ee pamfletare. Trăită ş i împărtăş ită ,suportând, sub presiunea circumstanţelor, replieri, poezias a porneş te din copilărie ş i s e bucură de o imens ăpopularitate. Cultul mamei (ca nume „zuruit”), laitmotivulcasei, pâinea, graiul ş i izvorul îi oferă un spaţiu protector.Rostind cuvinte „pentru a lua aer”, poetul — ca „duh alvieţii” — palpează esenţialitatea, s coţând „pui de lumină”pe temelia „clas icismului gnomic”. Scrisu l îngăduie„căznitu lui suflet” o apropiere de dumnezeire, exorcizândrăutăţile lumii. Pricină pentru care lirica sa „dezgolită”,„înciudată”, developând suferinţa ca rană este, deopotrivă,rugă şi blestem; cu un aer familial, aşezată în int imitateatemelor majore ş i cucerind simplitatea adevărurilo rfundamentale, pe temei etic, ea este imprecaţie şi iertare,vibrantă şi radioasă, plină de frăgezimi, cu reverberaţii lilialeşi o puternică amprentă deceptivă. Poet al candorilor (AnaBantoş), primenind limbajul liric bas arabean, firavul Vierueste şi bătăios. Verbul său, direct, tăios a emoţionat şimobilizat românii es t-pruteni, în rolaţ i, sub s tindardeminescian, într-o miraculoasă cruciadă, vestind renaştereanaţ ională. Poate nu întâmplător vo lumul său de debut(1957), adresat celor mici, se chema Alarma. „Un capăttoate au sub cer”, spune ferm poetul, supărat că Prutul„de-o vecie izvorăşte”, despărţind fraţii. Şi acest tit lupremonitoriu, urmat de alte numeroase cărţi de succes i-au asigurat o faimă durab ilă, înt reţinând magia Vieru(Theodor Codreanu). Surprinzător, întâi a fost vorba, totuşi,de o consacrare unională şi abia apo i a fost recunoscut şiacasă; cântând, inevitabil, şi „stelu ţa de octombrel”, deşicontaminarea ideo log ică a fost s uperficială (cumdemonstrează, temeinic, criticul de la Huşi, într-o cartedespre „omul duminicii”). Şi în care Gr. Vieru e citit ca „unBacovia de semn întors”, în tr-un ingenios şi pertinentexcurs contrastativ. De fapt, despre Vieru s-a scris enorm,începând cu volumul din 1968 (Mirajul copilăriei), semnatde M. Cimpoi, urmat de monografiile lui M. Dolgan, StelianGru ia, Fănuş Băileşteanu, Theodor Codreanu , Pau lGorban. Plus puzderia comentariilor, glorificând vârsta

paradisiacă, pros peţimea senzorială, cascada bucuriilorsimple, respirând blândeţe, conjugând credinţa şi eticismul.

Cu Grigore Vieru coborâm în starea „dintâi” a lumii:„Toate îmi par că sunt / Prima oară”. Spaţiul vierean ingenuu,răscolit de o bunătate primordială se sprijină pe arhetipulmamei, ca simbol matricial. În mitologia sa, încercând aîmbuna lumea, poetul cheamă în sprijin spusa aforistică.Palpează elementaritatea, caută bucuriile simple, durează,într-un secol grăbit ş i asaltat de un real degradat , o bazăparemio logică, invocând texte sapienţiale.

Poetul se împarte, se risipeşte în poemele sale, lapidareşi memorabile, visând la o simplitate mereu proaspătă: „M-am amestecat cu cântul / Ca mormântul cu pământul”. Graiulmatern („săpat până la lacrimi”), îndureratul plai natal,cinstirea limbii, veneraţia pentru înaintaşi (Legământ-ulfiind un veritabil testament poetic) sunt obses iile s alecălătoare, nuclee temat ico-motiv ice care îi defines cvitalitatea creaţiei, de o cuceritoare sinceritate. Se poateîncerca un tratament „pur tematologic” (cum sugera M.Dolgan), descoperind, sub titluri seducătoare, reeditări.Dar, prin acumularea detaliilor, textele lui Vieru aprind „dorulde viaţă”; de la mormântul strămoşilor urcă o dragoste„fără sfârş it” (v. De la t ine) iar moartea pând itoare,curăţenia morală prelungesc tonic ecoul mioritic, poeticaviereană închipuind o „sfidare calmă a morţii” (cf. FănuşBăileşteanu).

În descendenţă eminesciană, Grigore Vieru aduceprinos de recunoştinţă celei care l-a dăruit limbii „prin ziua/ Ce dulce datu -mi-s-a” (v. Graiul). Poemele sale, circulândfără paş aport , pub licis tica înfiorată de crezul unionist,cântecele îndrăgite fac din Vieru un simbol (adulat sauhulit ) ş i o valoare cert ificată, nescu tită de as alturidenigratorii. Fiindcă cel care a absolvit Institutul Pedagogic„Ion Creangă” a cules, în timp, numeroase distincţii: Premiulde Stat al Moldovei (1978), Diploma Internaţ ionalăAndersen (1988), devenind, în 1990, şi membru de onoareal Academiei Române.

*Poetu l, un ev lav ios , con templă s ucces iunea

anot impurilo r, culege „roua sufletului”, e bolnav dearmonie şi înţelege că veşnicia e „ca laptele mamei”. Iarmama, cu „fierb intea ei respiraţie/roteşte pe cer stelele,luna” (vezi Când sunt eu lângă mama). Aşadar, cosmosul— s-a obs ervat — capătă un nimb matern, mama devineurmare din pag. 5) osia lumii. Nu trebuie subes timată„pedagogia” liricii lu i Vieru . Romant ic în tr-un seco lderomantizat, poetul ne pregăteş te pentru întâlnirea cupoezia. El cau tă „umbra copilăriei” (de aici, poate,predilecţia diminutivării), vârsta inocenţei, acel „universfericit” invadat de blândeţe şi b lajinătate, alungândanxietăţ ile. Cum poetu l, spuneam, es te un „duh al vieţii”,reveria natală, devoţiunea, delicateţea (tânjind replierea)caută obsesiv chipul mamei. Cine ar putea veni în locul Ei?

Page 5: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.5— se în treabă Vieru. O lume maternă, crescând sub acestsimbol tutelar stăpâneşte universul liric: „Nu poţi să smulgidin aer / Al mierlei cântec spus / De vorba mamei gura-mi/ S-o depărtezi nu po ţi. // Nu poţ i din ape smulge / Unsoare og lindit / De mine chipul mamei / Să îl desparţi nupoţi” (Versuri albe). Poetu l as cultă tăcerile din „casamumei”, „plânsetul humei” (e un accent bacovian aici),iubirea ia chipul mamei; „p ierzând pe mama — citim înCaut umbra — mi-a rămas patria”. Deci, sfârşind antologic:

„Mamă, / Tu eşti patria mea!” (v. Mamă, tu eşti...). GrigoreVieru este un reflexiv. Nu ne referim acum la ploaia decugetări şi confesiuni, ci la temelia sapienţială a poezieis ale, mas cându-şi truda; poetul, s puneam, v rea s ăgândească auzit, ascunzând în cutele textului boaba detranspiraţie. Dar chinu l scrisului e recunoscut: „Scriind, /Parcă-aş ara cu o cruce” (Stare); lacrima suferinţei este„ca un creier de privighetoare”.

Domni din ţări depărtateVin la noi să vadăEclipsa de soare.Sunt multe azi de văzut.Taţi sărind ca armăsariiPe fiicele lor.Nepoţi violându-şi bunicile.Copii româno-arabi, fără tată,Negrişori cârlionţaţi, fărăpărinţi,Luând la Română zece,Căpătând premiiCu doinele noastre.Adolescente pierdutePrin pustiul cel surAl bărbilor moşnegeşti.Iepe bine hrăniteÎn baruri de noapteÎntinsePe genunchiiPolitrucilor comerciali.Muieri de generali, plictisite,ÎmpreunateCu dulăii careCasa le-o străjuiesc.Medici care lungesc penisul,MărescSânii domnişoarelor.Cântece leşinateMoţăind în vagin.Eclipsă de soarePopor blestemat.

M-am săturat de simboluri —Pictează-mi o mirişte.Mi-e dor de copilărie.De Prut. De linişte.

Actori cerşind. PoeţiCare scriu franţuzeşte. AeziEnglezeşte cântând.Învăţătoare şi doctoriţe, care,Plecate din satele noastre,Trimit din Italia şi IsraelScrisori de iubire soţilor —Se câştigă bine acolo,Vor avea copiii la toamnă

Cu ce merge la şcoală.Bătrâni care se roagă sămoară.Eclipsă de pâine.Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri —Pictează-mi o mirişte.Mi-e dor de copilărie.De Prut. De linişte.

Nicolai Costenco, poetulCare şi-a scris poemelePe caietul de gheaţă siberian.Labiş, copilul genial, ucisDe roţile unui tramvai.Inima lui Nicolae TestimiţeanuSfâşiată de colţii fiarei roşii.Poetul A.E. Baconsky,Actorul Toma Caragiu,Mireasa cântecului, DoinaBadea —Jertfe ale cutremurului.Dumitru Matcovschi strivitDe roţile autocarului.Doina şi Ion Aldea-TeodoroviciCăutându-şi dreptatea în Cer.Ucraineanul Ion DumeniukMurind pentru cauzaLimbii Române.Ovreul Bruchis şi neamţulHeitmann,Acoperiţi cu noroi, pentru căNe omenesc Istoria.Nichita Stănescu, MarinSorescu,Petre TeodoroviciRăpuşi de ciroză. IoanAlexandru pe crucea suferinţeiRăstignit.Şi parcă n-a fost şi nu-iDestul numai atât —

Puhoaie pline de furie şigroazăNăvălesc peste noi.Ţărani care plângÎngropaţi în nămol.Meri în floare ucişiDe ghiulele de gheaţă.Câmpii şi păduriPârjolite de foculSoarelui răzbunător.Eclipsă de îngeri.Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri —Pictează-mi o mirişte.Mi-e dor de copilărie.De Prut. De linişte.

Ilaşcu aruncat în cuşca defier.Optzecişti geniali…Paşoptişti retrograzi…Decrete. Simpozioane.Mafii şi droguri. Ţărănişti.Liberali.Comunişti. SIDA. Interfrontişti.Asasinări. Rusia. NATO.Găgăuzia.Turci care ne coc pâinea.Stele pe care foiesc păduchii.Călugări şi pustniciCare se apără de viitor.Lupte nedate. Nici nuSe mai plânge măcar.Bărbaţi de nimic,Voind să strige,Se udă pe ei.Ţară scoasă la licitaţie.Dorul de veşnic repaosAl martirilor.Eclipsă a toate.Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri —Pictează-mi o mirişte.Mi-e dor de copilărie.De Prut. De linişte.

PICTEAZĂ-MIO MIRIŞTE

(continuare în pag. 6)

Page 6: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.6

Şi pentru Grigore Vieru iubirea este axa lumii, născândlacrima. Râvnind s implitatea, limpiditatea (aş adaracces ibilitatea) acest lirism are o misie: stă sub s emnulurgenţei, ţinteşte comunicarea şi comuniunea. Era/estenevoie de o astfel de poezie şi îţi trebuie curaj pentru ascrie simplu. Stihurile sale se desch id nevoilor sufletului.Plăpândul poet ne coboară în timpul originar, fiind un„organ al naturii” (cf. M. Cimpoi). Dar omul adamic devineîn menghina unei Istorii pot rivnice omul christic, cot ropitde suferinţă, demonstra criticul. Totuşi, acest poet-simbol(nu doar pentru spaţiu l basarabean), deven it un poetnaţional, invitându-ne într-un univers auroral, înrourat neoferă un lirism al esenţelor. Iar lucrarea s a în cuvântîns eamnă neobos itul mers către izvoare, cinst ind loculîntemeierii, resacralizând lumea.

Citit în „ramă sămănătoris tă” (cum o face A l.Cistelecan) şi „condamnat” pentru desuetudine, Gr. Vieru– ca poet-rapsod – cultivă de fapt un crez clasicist, gnomic,coborând în ontologia arhaică, invitându-ne la obârşiipentru „a prinde” rostirea esenţială a Fiinţei (copilăria,natura, maternitatea, religiozitatea). El toarnă într-o formulăcan tabilă fondul creş tin, mângâiat de fio ru l cosmic.Ingenuitatea (recuperată) ne transportă într-un timp mitic,iar vers ul, gravid de afectivitate, bolnav de orfism, poartăo prospeţime nealterată. Omul Vieru, fragil, blând , cocoţat,totuşi, pe baricade, risipind bunătate a devenit – ca poetmesianic – nu doar o respectată voce publică ci un simbolbasarabean, idolatrizat sau, dimpotrivă, târât în războaiede mahala. În care nu ezita a intra, paradoxal, cu violenţă

pamfletară. El rămâne însă un „izvorist” (cum bine s-a spus),decretând „retragerea amnio tică” (M. Cimpoi), defilândliric, sub impuls virginal, în Paradisul arhetipurilor.

Scriind cu lacrimi ş i sporind lumea (cum ar ziceBerdiaev) printr-o „demiurgie” resacralizatoare, Vieru evocănostalgia stării dintâi, redescoperind candoarea şi inocenţacopilăriei, acea „sărăcie fericită” trăită în preama măicuţeiDochiţa de la Pererita; iar aforis mele pot fi cit ite caseducătoare poeme concen trate, aparţinând unu i insînţelep ţit, pătruns până la ultima fibră a fiinţei de culturasentimentului (Stanislav Ras salin), invocând neuitareacasei părinteşti şi deplângând „cărarea bătută a gâlcevii”pe care, vai, ne înghesuim.

Cel „vândut” fraţilor, devenit — vorba lui Gh. Tomozei— „spionul lui Eminescu” la Bucureşti, află în zicereaaforistică un prilej de a cugeta la rânduiala lumii, încercândsă înlăture nedrep tăţile ei. Şi ura care nu obos eş te.Invitându-ne, compens ator, „prin iarba verde de-acasă /Cu lanţu l de rouă la glezne” fără a uita de bătăliile pe carele are de purtat , înfrângându-şi, p rin verbu l polemicfu lgerat, blândeţea ş i fragilitatea. Aparent monocordă(judecată lăţită de răuvoitori peste toată opera), lirica saconfirmă „frica de cuvân t” care îl încearcă pe Vieru,indiscutabil, un mare poet. Un poet care — spunea inspiratN. Dabija — este chiar un destin.

Ivit într-o „casă văduvă şi tristă / De la margine dePrut”, cântând „crinii latiniei”, Grigore Vieru a devenit figuratutelară a Basarabiei. Versurile sale, de un teribil impact,riscă anonimizarea, intrând în circuitu l folcloric. Ce şi-arputea dori mai mult un poet? Sunt stihuri antologice, vădindo s uferitoare dualitate, cum obs erva, în t r-o cron icăîndurerată, Gh. Grigurcu: pe de o parte, o poezie cantabilă,du ioas ă, eliberând melosu l reveriei, izvorând d in tr-omoralitate arhaică, pe de altă parte, o poezie mes ianică,luptătoare, purtând zgomotul luptelor pe care acest „heraldal românismului basarabean”, un om fragil, bolnăvicios,cerând ocro tire le-a purtat cu bărbăţ ie, în ch ip de„conducător de oşti”. Incisivul Grig, altminteri un ins cald,„suferind” de cumsecădenie şi modestie, „un om atât defrumos” (Alex Ştefănescu) a fost, aşadar, firav şi puternic,iubit şi urât, stegar ş i „terorist”. Dar mai presus de toateeste un uriaş poet, no i având obligaţ ia de a-l descoperi şipreţui măcar în timpul morţii.

Mârşăvia de a-i ignora poezia nu poate fi iertată.Expediat sub etichete infamante, de un cinism incredibil,schimbând mefienţa în grosolănie, ignorat ori taxat pentru„opţiun ile po lit ice”, „fratele lui Eminescu” a in trat îneternitate (m. 18 ianuarie 2009). Dar vom afla mult mai târziu– avertiza N. Dabija – ce-a însemnat Grigore Vieru pentrunoi toţi.

ADRIAN DINU RACHIERU

(urmare din pag. 5)

Page 7: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.7

Viaţa literarăPuiu Marinescu înposteritate

Anul 2015 a debutat pentru Administraţia FonduluiCultural Naţional cu operarea finanţărilor într-o nouăstructură de bugetare ce cumulează Fondul Cultu ralNaţional (FCN) şi o subven ţie acordată de MinisterulCultu rii.

Gheorghe Marinescu, alias Puiu, a fost un personajfabulos al boemei timişorene, celebrul proprietar al capitaleiacesteia, pent ru o vreme, o garsonieră situată în PiaţaUnirii, nr. 5 (care a dat şi numele unui volum de versuri:Doru Iosif – Poetul curţii de la nr. 5), „spaţiu locativ”aproape public, prin care s-au perindat o mulţime de artiştiboemi contestatari, pe atunci, burghezi culturali cu ifose,acum.

Citadin p rin naştere şi renaştere, Puiu Marinescu, înpictură, a atacat o tematică filosofică legată de poziţia sa înunivers, de echilibrul familiei şi, nu în ultimul rând, de stareanoastră – târgoveţii ş i urbea. Bun ps iholog, trecut şi prinincomoda îndeletnicirea scrisului, el a programat evadăriavând ca apogeu un semn dis cret că lupta cu labirintulcetăţii şi eliberarea s unt, totuşi, încadrate într-un universfinit. Nici lucrările care s-ar dori portrete de familie nu suntînt r-o lumină optimistă, chiar dacă receptăm s emnalelepozitive sugerate de culorile calde, prezenţa permanentă aumbrelo r impunând nota de scepticis m a unui om care ştiecă totul curge... Partea solară a artis tului se exprimă, într-ogamă coloristică exuberantă, într-un ciclu început în urmăcu câţiva ani, în care predomină vechile credinţe flower-power într-o lume în care oamenii, ţinându-s e de mâini, maiau t imp s ă s imtă mirab ila natură ş i generozitateaCreato rului.

Mutat din buricul Timiş oarei în t r-un sat ad inapropiere, Puiu Marinescu a descoperit, cu uimire, o lumenouă, proaspătă, care l-a cucerit şi l-a fericit, ch iar dacăumbra singurătăţii îl acoperea uneori. Dovadă este ieşirealui din carapace şi faptele de acolo: cu sprijinul profesoruluiTiberiu Buhna, un intelectual care a ses izat valoareaartistului, a trecut la dăscălirea unor învăţăcei de vârstăşcolară, pe care i-a purtat prin lumea minunată a picturii şia scris pentru ei chiar şi o scenetă cu care au câş tigat unconcurs pen tru cei de vârsta lor; a pictat, în stilul săucaracteristic , o troiţă, lucrare remarcabilă, care inspiră,necondiţionat, pioşenie.

Ca scriitor, s-a afirmat compunând, în tinereţe, texte

pentru grupări majore ale rock-ului t imişorean, t recând,apoi, la o poezie confesivă, chiar şi atunci când, la o primătrecere, textul părea scos din contexul cotidian. Ca poetpost-modern, a folosit cu parcimonie uneltele specifice,preferând să rămână în preajma adevărului cel cald şi veşnic,cum frumos îl definea confratele Lorin Cimponeriu . A maipublicat , periodic, în „Orient latin, apoi a contribu it cu ungrupaj remarcabil la an tologia „13 poeţi timişoreni vii”, unvolum-experiment apăru t la ed . Eubeea. (Iată, fug i tirreparabile tempus, din treisp rezece, după d ispariţ iadramatică a lui Puiu Marines cu , mai sun tem nouăsemnatari!)

Postum, a rămas un volum de circa 150 de pagini,cuprinzând o proză confes ivă, rodul nop ţilor sale denesomn din ultimul an de viaţă în nobelianul sat Niţchidorf,unde se stabilise mai demult.

Alătu ri de alţ i colegi de generaţ ie dis păruţi preadevreme, care au ars pentru artă şi libertate – literaţ i,muzicien i, artişti plastici, jurnalişti –, Puiu Marinescu, unartist b ine individualizat ca stil, prin viaţă şi operă, faceparte acum din patrimoniul cultural al Timişoarei ş i meritătot respectul ei.

Informare AFCN(despre bani)

Paul Miron, in memoriam

Cărţ ile pent ru Premiile Uniun ii Scriito rilor d inRomânia pe anul 2014 se depun la biblioteca sediuluiU.S.R. (Calea Victoriei, nr. 133, sector 1, Bucureşti) pânăla data de 31 martie 2015, în atenţia doamnei MădălinaMarcu.

Premiile USR pentruvolumele editate în anul2014

Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Centrulde Stud ii Biblico-Filo log ice «Monumenta linguaeDacoromanorum», Institutu l de Filologie Română «A.Philippide» Iaşi şi Asociaţia de Filologie şi HermeneuticăBiblică d in România, fac un apel de colaborare pentrueditarea unui volum „Paul Miron, in memoriam”

În 2016, se vor împlini 90 de ani de la naş terea luiPaul Miron, primul profesor universitar de limbă şiliteratură română d in Germania Federală, figurăproeminen tă a d isporei româneş ti, patriot , om alproiectelor culturale de anvergură. Foarte mulţi oamenide cu ltu ră români de primă mărime, un iversitari,cercetători, medici, art iş t i, clerici, s criito ri (IoanAlexandru, Marin Sorescu, Petru Caraman, Gh. Ivănescu,Vasile Arvinte, Al. Andriescu, Virgil Cândea ş.a.), urmaţi,într-o lungă serie de tineri, pe atunci, intelectuali, aubeneficiat de sprijinu l său pen tru a obţine s tagii de

Page 8: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.8

Un scriitor premiat de„România curată”!

Cititorii au decis prin vot on line Premiile RomâniaCurată 2014. După mai bine de o lună de votare şi mii devo turi exprimate, la categoria „aş a NU!”, s-a impusVladimir Tismăneanu – „Intelectualul de aur”, care aînv ins detaşat nişte amatori: Dan Şova – „Perico lulLegislativ în Acţiune”, Liviu Dragnea – „SupravieţuitorulFruntaş” şi Octavian Bot – „Traseistul anului”.

La categoria „aşa DA!” a câştigat detaşat instituţiaadmiratoare a lui Varujan Vosganian – DNA, care n-areuşit însă să-i ia, încă, un autograf...

cercetare şi studiu, mai lungi sau mai scurte, în Germania,încep înd din 1970 şi până în 1989; pelerinajul sp reFreiburg a continuat, pentru mulţi, ş i după 1989.

Volumul va cuprinde două secţiuni:1. e v o c ă r i, a m i n t i r i, m ă r t u r i i;2. s t u d i i, a r t i c o l e, e s e u r i.Termenul de comunicare a d isponib ilităţii de a

co labora, al titlului ş i dimensiun ilor: 1 iun ie 2015.Termenul de predare a materialului: 1 octombrie 2015.

Pers oane de con tact: d r. Gina Nimigean :ginanimigean@yahoo .com, tel: 0728901491; p rof. dr.Eugen Munteanu: [email protected], tel.:0745176615.

Amintim că, o scurtă perioadă, Paul Miron a locuitla Biled, lângă Timiş oara, iar în 2001, în t impuldirecto ratului lui Cornel Ungureanu , la Teatrul NaţionalTimişoara s-a montat „Yggdrasill”, de Paul Miron, unspectaco l marcant pent ru instituţia şi actorii timişoreni.

Concursului „FănuşNeagu”, ediţia I, 2015.

La cinci ani de la moartea scriitorului Fănuş Neagu(24 mai 2011), se o rganizează aces t concurs careadresează tinerilor cu vârsta cuprinsă între 11 ş i 25 deani. Autorii po t participa cu cel mult două lucrări, nu maimari de 15 pagini, fo rmat A4, care, însoţite de fişa deînscriere, vor fi trimise doar electronic, pe adreselec o n c u r s _ f a n u s _ n e a g u @ b j b r a i l a . r o ş [email protected], până la data de 30aprilie 2015, inclusiv.

Preşedintele de onoare al juriului va fi Anita Neagu,fiica scriitoru lui. Premiile vor cons ta în bani şi cărţi.Premierea va avea loc în 23 mai 2015. Lucrările vor fipublicate pe site-ul concursului şi în antologia de prozăscurtă „Fănuşiana”.

Muzeul Literaturii Române Iaşi dă startul înscrierilorpentru Concursu l Naţional „Ion Creangă” de creaţieliterară – Poveşti, aflat la cea de a XXIII-a ediţie şi careva desfăşura, în 18-19 aprilie 2015, la Muzeul „IonCreangă” (Bojdeuca din Ţicău).

Creatorii, indiferent de vârstă, îşi pot înscrie lucrărilepână în 30 martie 2015. La concurs pot participa românide p retu tinden i, care nu s unt membri ai Uniunii

Concursul „Ion Creangă”

AFCN acordă finanţări nerambursab ile pent ruproiecte culturale, cu derulare în tre data semnăriicontractului de finanţare şi 15 noiembrie 2015.

Suma disponibila pentru finanţarea nerambursabilăeste de 2.700.000 lei, repartizata astfel:

- arte v izuale –1.000.000 lei;- artele s pectacolului – 1.600.000 lei;- contestaţii – 100.000 lei.Suma maximă care poate fi solicitată pentru un

proiect este de 50.000 lei.Perioada de înscriere a pro iectelor culturale este: 9

martie – 7 aprilie 2015. Inscrierile se fac on line p rinintermediul www.afcn.ro.

Finan ţarea s e adresează: pers oanelor fiziceautorizate, asociaţiilo r, fundaţiilor, instituţiilor publicede cultură societăţilor comerciale cu activităţi culturale.

AFCN va acorda o atenţie deosebită pro iectelorculturale de anvergură, transversale ş i integratoare,având ca priorităţi: s usţinerea artei contemporane;încurajarea debu tului art istic; încurajarea mobilităţiiculturale pe teritoriul României şi a intervenţiei culturale.

AFCN: S-a lansatconcursul de proiecteculturale I/2015

Bugetul pentru finanţări de care dispune AFCN înacest moment pentru anul 2015 este:

• 2.700.000 lei dest inaţţ i finanţării p ro iectelorcultu rale (din care 1.700.000 lei subven ţie Minis terulCulturii şi 1.000.000 lei FCN)

• 4.000.000 lei destinaţi finanţării proiectelor de carteşi cultură scrisă din subvenţia Ministerului Culturii.

Bugetul pentru proiecte culturale s-a diminuat cu2/3 faţă de 2014, în s chimb cel destinat culturii s crise s-a dub lat.

În cadrul proiectului „Să ne preţuim valori le”,Biblioteca orăşenească „Tata Oancea” Bocşa va cinstimemoria scriitorului şi psihologului bocşean Nicolae D.Pârvu în toamna acestui an, la o sută de ani de la naştere.

În vederea realizării unei monografii Nicolae D.Pârvu, Bib lioteca orăş enească „Tata Oancea” Bocşaadună materiale privind viaţa şi act ivitatea scriitoruluibocş ean. Cei care deţin in formaţii despre Nicolae D.Pârvu sunt rugaţi să s prijine realizarea acestei cărţi prinpunerea la dispoziţia bib liotecii a materialelor.

Nicolae D. Pârvu s-a născut, în 6 septembrie 1915,la Bocşa Română şi s-a stins la Timişoara. Scriitor şipsiholog , doctor în filozofie, fost decan al Facultăţii dePsihologie din Cluj, autor a numeroase studii şi lucrăride specialitate, poet şi ep igramist, Nicolae D. Pârvumerită din plin o carte care să-l readucă pe harta culturalăa Banatului. Materialele pot fi trimise pe adresa BibliotecaOrăş enească „Tata Oancea” Bocş a, s t r. TudorVladimirescu 11, Caraş-Severin, 325300 sau pe adresade mail: b iblioteca_bocsa @yahoo.com.

MonografieNicolae D. Pârvu la Bocşa

Page 9: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.9Scriitorilor. Lucrările se expediază în sistem motto, pânăla 30 martie 2015, pe adres a: Muzeul „Ion Creangă”(Bojdeuca), str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi, cod 700118,tel. 0747/499488. În p lic se va insera formatul electronical lucrărilor.

Juriul va acorda premii în 19 aprilie 2015, astfel:- Premiu l Muzeului Literaturii Române Iaşi;- Premiu l „Ion Creangă” al USR – filiala Iaşi;- Premiul Editurii Muzeelor Literare;- Premiul revistei „Dacia literară”;- Premiul revistei „Convorbiri literare”;- Premiul Bojdeucii „Ion Creangă”;- Premiul Studioului de Radio Iaşi;- Premiul Teatrului „Luceafărul” Iaşi;- Menţiuni la Secţiunea copii.Poveştile premiate la această ediţie vor fi publicate

în volumul Poveşti le de la Bojdeucă, care va fi lansatîn aprilie 2016.

Adenium lansează cea de-a III-a ed iţie aConcurs ului de Debut „Adenium S tart” , pen truurmătoarele genuri literare: poezie, proză, li teraturăpentru copii.

Sloganul concurs ulu i, „Rupeţi rândurile!”, îip rovoacă pe au to ri s ă-ş i afirme orig inalitatea.Concurenţii, care nu sunt debutaţi în volum sunt invitaisă expedieze manuscrisele în perioada 15 ianuarie – 15mai 2015, pe adresa Adenium: Aleea Copou nr. 3, Iaşi,700460. Câş tigăto rii vor fi anunţaţi la începutul luniiaugust.

Volumele p remiate vor fi lans ate la Târgu lInternaţional de Carte Gaudeamus , în toamnă, iarcâştigătorii vor primi câte 50 de exemplare din cărţ ile lor.

Concursul „AdeniumStart”, ediţia a III-a

Amintim că, începând cu cea de-a XVII-a ediţie,Festivalu l literar Eusebiu Camilar – Magda Is anos şi-aschimbat denumirea în Festivalul-concurs de literatură„ Rezonanţe udeştene”.

Ediţia a XX-a, 2015, are loc, în perioada 29-31 mai2015, la Suceava şi Udeşti, pe trei secţiuni: poezie, prozăscurtă ş i reportaj literar..

Sunt acceptate în concurs lucrări nepublicate şinepremiate la alte concursuri literare, tehnoredactatecu diacritice. Pot participa autori de orice vârstă, carenu sun t membri ai Uniunii Scriitorilo r, nu au debutated ito rial şi nu au ob ţinut Marele Premiu la ediţiileprecedente ale concursului.

Lucrările, dactilografiate în cinci (5) exemplare, vorfi trimise pe adresa: Centrul Cultural Bucovina, SecţiaCentrul pent ru Conservarea ş i Promovarea CulturiiTradiţionale Suceava, str. Universităţii nr. 48, Suceava,720228, până la data de 17 aprilie 2015.

Festivalul-concursde literatură„Rezonanţe udeştene”

La secţiunea poezie, fiecare participan t are dreptulde a se înscrie în concurs cu minimum cinci ş i maximumzece poezii. La secţiunea proză scurtă, fiecare partici-pant are dreptul de a se înscrie în concurs cu minimumo proză s curtă şi maximum t rei. La secţiunea reportajliterar, fiecare participant are drep tul de a se înscrie înconcurs cu un reportaj de maximum cinci pag ini. Unconcuren t poate participa la toate secţ iunile.

Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 22 mai2015, pentru a fi prezen ţi la festivitatea de premiere.Organizatorii asigură cazarea şi masa. Transportu l va fisuportat de laureaţi şi invitaţi.

Se vor acorda următoarele premii:POEZIE: Marele premiu „Magda Isanos”, Premiul

I, Premiul II, Premiul III, Premiul „Constantin Ştefuriuc”;PROZĂ SCURTĂ: Marele p remiu „Eus eb iu

Camilar”, Premiul I, Premiul II, Premiul III;REPORTAJ LITERAR: Marele premiu „Mircea

Motrici”, Premiul I, Premiul II, Premiul III.Vor fi acordate şi premii ale unor reviste literare. Relaţii suplimentare: tel: 0745-773290 – Carmen

Veronica Steiciuc.

Ediţia a-V-a va avea loc, între17-19 iulie 2015, laGeoagiu – Hunedoara. Primele patru ediţii au fos t dedi-cate poeziei, dar, începând cu acest an, evenimentul vafi dedicat umorului, mai ales că „Ion Budai Deleanu afost un autor de literatu ră cu tentă umoristică”.

Cu această ocazie se vor desfăşura următoareleconcursuri pe secţiuni:

I. POEZIE SATIRICĂ: la această secţiune se vortrimite un număr de trei poezii cu temă liberă;

II. EPIGRAME: la această secţiune se vor trimiteun număr de trei epigrame. Una din epigrame va trebuis ă conţ ină cuvân tu l „DELEANU”. Celelalte douăepigrame vor avea temă liberă;

III. FABULĂ: la această s ecţiune se vor t rimite unnumăr de trei fabule cu temă liberă;

IV. PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: la aceastăsecţiune se vor trimite trei proze s curte cu temă liberă,care nu vor depăşi două pagini format A4;

V. PAMFLET: la această secţiune se vor trimite treipamflete cu temă liberă;

VI. VOLUME PUBLICATE: la această secţiune sevor trimite două volume din fiecare specie a genuluiumoristic (după caz).

Pentru primele şase secţiun i, creaţiile se vor trimiteîn câte t rei exemplare, tehnoredactate computerizat şiînsoţite de un motto. Textele t rebuie să fie originale şisă nu fi fost publicate până la data premierii, 18 iulie2015.

Perioada de înscriere este: 26.01.2015 – 08.06.2015.Se vor acorda următoarele premii, pentru fiecare

Festivalul Naţional deLiteratură Umoristică"Ion Budai Deleanu" –Ediţia a V-a, 2015

Page 10: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.10secţiune: Premiu l I, Premiu l II, Premiul III, Menţiune.Juriul şi organizatorii vor acorda şi premii speciale.

La secţiunea VOLUME PUBLICATE vor participalucrările tipărite înt re ianuarie 2013 - mai 2015. Se vortrimite două exemplare, până la data de 25 iunie 2015, cuspecificaţia „Pentru concursul de vo lum”. La aceastăsecţiune se vor acorda următoarele premii: Premiul I,Premiul II, Premiul III, Premiul de debut, Menţiune. Juriulşi organ izatorii vor acorda şi premii s peciale.

Concuren ţ ii po t participa la toate s ecţ iun ileconcursului.

Materialele vor fi trimise pe adresa: Cenaclul Literar„Ion Budai Deleanu”, Str. Calea Romanilor, nr.112,C.P.335.400, loc. Geoagiu, jud. Hunedoara, cu specificaţia„Pentru Festivalul Naţional de Literatură Umoristică "IonBudai Deleanu", ediţ ia a-V-a, Secţiunea…

Relaţii s up limentare s e po t ob ţ ine la e-mail:[email protected], telefon: 0735 017 340.

Concursul de literatură cuprinde mai multe genuriliterare, la care concurenţii pot lua parte (poezie, prozăscurtă, roman, eseu, teat ru, critică, traducere).

Etapele desfăşurării concursului: primirea lucrărilor:15 februarie-1 iun ie 2015; ju rizarea ş i stab ilireacâştigătorilor: 1 iunie - 15 iulie 2015; premierea şi galalaureaţilor: 5 septembrie 2015.

Creatorii pot participa în concurs la unul s au la maimulte genuri literare, cu un s ingur volum care să nudepăşească 120 pagini redactate pe computer, cu corp12, format A5. Nu sunt acceptate volumele publicate.

Manuscrisele pregătite pentru publicare se primescla s ed iul Ed itu rii RAFET d in Râmnicu Sărat , s tr.Grădiştea, nr. 5, jud . Buzău, cod poştal 125300, pe CD,ori pe adresa de e-mail: [email protected].

Premiile care se vor acorda:- Marele Premiu „Titel Constantinescu”;- Premiul „Slam Râmnic”;- Premiul „Victor Frunză” ;- Premiul „Mircea Micu” ;- Premiul „Florica Cristoforeanu”;- Premiul „Dumitru Crăciun”;- Premiul „ Fănuş Neagu”.Toate premiile vor consta în publicarea volumului.

Festivalul internaţional„Titel Constantinescu”,ediţia a Vlll-a

Concursului Naţional de Poezie şi Interp retareCritică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul...”, ediţiaa XXXIV-a, va avea faza finală în 13-15 iunie 2015, laBotoşani şi se adresează poeţilor şi criticilor literari carenu au debutat în volum şi care nu au depăşit vârsta de40 de ani.

Concursul va cuprinde trei secţiuni.

„Porni Luceafărul...” – unconcurs pentru autori sub40 ani

Secţiunea „Carte publicată – debut editorial”: Sevor trimite 2 (două) exemplare d in cartea de poezieapărută în intervalul 10 mai 2014 – 5 mai 2015. Vor fiacordate două premii: „Horaţiu Ioan Laşcu” (Filiala Iaşia USR) şi unul al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.

Secţiunea „Poezie în manuscris” (nepublicată): Seva trimite un print (acelaşi volum şi pe un CD – un singurexemplar!) în 3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40de poezii în sistem moto.

Manuscrisele care nu vor primi premiul unei editurivor intra în concurs pentru premiile revistelor implicateîn jurizare. Toţi poeţ ii selectaţi pentru premii vor apăreaîntr-o an tologie editată de instituţia organ izatoare.

Secţ iunea „In terp retare crit ică a opereieminesciene”: Se va trimite un eseu de cel mult 15 paginiîn 3 exemplare (în copie şi pe un CD), în sistemm motto.

Organizatorii asigură concurenţ ilor cheltuieli demasă şi cazare.

Lucrările vor fi trimise, până la data de 10 mai 2015,pe adresa: Centrul Judeţean pent ru Conservarea şiPromovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, str. Unirii,nr. 10, Botoşani. Relaţ ii la tel. 0231-536322.

“NOMINATIONBucharest, 29 January 2015TO: The Nobel Committee of the Royal Swedish

AcademyStreet: Källargränd 4 Stockholm, SWEDENTel.: +46 (0)8 663 09 20 Fax: +46 (0)8 660 38 47E-mail: [email protected] [email protected]: 2015 Nobel Prize in LiteratureDear Nobel Committee Members,The «Academia DacoRomână» from Bucharest,

Romania, is pleased to nominate the bilingual (Roma-nian-French) writer ILEANA VULPESCU for the 2015Nobel Prize in Literature.”

(Motivaţia este cuprinsă pe trei pagini.)Propunerea a fost înaintată de Senatul Fundaţiei

Academia DacoRomână „Tempus DacoromaniaComtera”, preşedinte dr. Geo Stroe.

Ileana Vulpescu a fostpropusă la Premiul Nobelpentru literatură

În aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”(BCU) d in Bucureşti, de Ziua Cultu rii Naţionale, a avutloc Gala Tânărului Scriitor.

Premiul pentru cartea de poezie a anului 2014 i-afos t decernat lui Octav ian Soviany, pen tru volumul„Călcâiu l lui Magellan”, publicat la editura Cartearomânească.

Premiul “Tânărul scriitor al anului 2014” i-a fostoferit lu i Bogdan-Alexandru Stănescu, pentru volumul„anaBASis”, publicat la Cartea Românească.

Premiul pen tru tânărul poet al anulu i 2014, l-aadjudecat Gabi Eftimie, pent ru volumul „nordul e o stare

Gala Tânărului Scriitor

Page 11: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.11

Grupaj realizat de I. CHELARIU

de spirit” (editura Charmides), premiul pentru tânărulprozato r al anului 2014, lui M. Duţescu, pentru volumul„Uranus Park” (ed itu ra Polirom), iar p remiul pent rutânărul critic literar al anului 2014, lui Cosmin Borza ,pentru volumul „Marin Sorescu. Singur printre canonici”(editura Art).

Nominalizările au fost:Tânărul Poet al anulu i 2014:1. Sab ina Comşa, „Toţi ceilalţi ap ropiaţi”, ed.

Tracus Arte;2. Gabi Eftimie, „nordul e o stare de spirit” , ed.

Charmides;3. Bogdan-Alexandru Stănescu, „anaBASis”, ed.

Cartea Românească;4. Ioan Şerbu, „Lego, ed. Tracus Arte;5. Miruna Vlada, „Bosnia. Partaj”, ed . Cartea

românească;Tânărul Prozator al anului 2014:1. Lavin ia Branişte, „Escapada”, ed. Polirom;2. M. Duţescu, „Uranus Park”, ed. Polirom;3. Cris tina Nemerovschi, „Păpuşile”, ed. Herg

Benet;Tânărul Critic literar al anului 2014:1. Cosmin Borza, „Marin Sorescu. Singur printre

canonici”, ed Art;2. Andreea Mironescu, „Afacerea clasicilor”, ed.

Tracus Arte;3. Florina Pîrjol, „Carte de identităţi”, ed. Cartea

RomâneascăFără ipocrizii gratuite, putem spune că n -au fost

surprize: din cele trei mii de edituri din ţară, majoritateacărţilor nominalizate au fost selectate din arealul Cartearomânescă – Polirom – Tracus Arte, adică din zona deinfluenţă Nicolae Manoles cu – Dan Mircea Cipariu.

Rev is ta de cultu ră „Tribuna”, cu sp rijinu lConsiliului Judeţean Cluj, a organizat prima ediţie aConcursulu i naţional de literatură „Ioan Slavici”, pedouă secţiuni: roman şi proză scurtă.

Claudiu Groza: „S-au înscris 46 de autori de limbăromână d in toată Europa. Unii foarte tineri, liceen i, alţiiaflaţi la vârste venerabile; mulţi debutanţi, destui însăcu volume importante publicate deja. E un semn bun,ne-am zis citindu-le lucrările, deş i valoarea acestora afost foarte diversă. Juriul, alcătuit din criticul şi istoriculliterar Teodor Tihan, poetul ş i criticu l literar ŞtefanManasia şi subsemnatul, teatro log ş i critic literar, aacordat următoarele p remii şi menţ iuni: Premiul I – Au-rora Cris tea (Galaţi); Premiul II – Cris tina Win ters(Olanda); Premiul III (ex aequo): Catia Maxim (Bucureşti)şi Alexandru Despina (Belgia); menţiuni – Andreea Roff(Cluj-Napoca) şi Mariana Irimia (Bistriţa). Pentru căfoarte puţni concurenţi au precizat s ecţiunea la careparticipă (roman şi p roză scurtă, cum figura în anunţ),juriul a decis acordarea unei serii unice de premii”.

Premiile ConcursuluiNaţional de Literatură„Ioan Slavici”

Steva Pantelicia plecat să se întâlneascăcu Ion Chichere

Steva Pantelici, membru al Cenaclu lui literar„Semenicul”, din Reşiţa – a publicat volumul de povestiri„Ghiozdanul de carton”, a fost cuprins într-o anto logie cupoeţi reşiţeni apăruţi la editura „Timpul” şi a pub licat înnumeroase reviste literare –, ne-a părăs it în împrejurăridramatice, într-un grav accident de maşină, în Italia, undetrăia, la doar cincizeci şi cinci de ani.

„Poetu l es te familiarizat cu calcu lato rul ş i cuinternetul, dar îşi compune poemele numai cu creionul saupixul pe hârtie. Cele mai multe poeme, din cele citite înseara de cenaclu, pot fi clasificate la categoria „poeziereligioasă”. Însă relaţia lui Steva cu divinitatea este unaspecială. E multă prietenie în această relaţie, iar unde esteprietenie, este şi res pect. Însă poetul stă de vorbă cuDumnezeu şi cu Iisus, în poarta casei, în grăd ină, la cimitir,la o cafea, ca în vremurile biblice, când Dumnezeu umblape Pământ, împreună cu Sfântul Petru, şi îi întreba pe oamenide nevo i, de sănătate.” (Matei Mircioane)

„Steva Pan telici es te unu l d in tre s criito rii carepromiteau să se afirme pe mai multe planuri. A pub licat unvo lum de poves tiri cu câţiva an i în u rmă la Editu ra“Timpul”, nişte povest iri interesante între un anume real-ism şi fantastic, el însuşi trăindu-ş i viaţa într-un realismcare ţinea de meserie, de întâlniri cu prietenii, şi un anumefantast ic care însemna ieş irea în imaginar, în creaţ iaartistică. ” (Gheorghe Jurma)

O pierdere ireparabilă pent ru literatura reş iţeană...

Page 12: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.12

ANOTIMP TÂRZIU

Ce lună noiembrie incredibilă!Pământul e negru, călduţ şi aromitor,proaspăt brăzdat cu plugul.Se tologeş te şi se răsfaţă în anotimptârziuînălţând unui soare inconştientbrume de smirnă.

E vie ţărâna,dar nu pentru noi se-nnoieşte.

TIMPUL SE ÎNCHEAGĂ

Eşti aici:nu se mai zbate , muscă-nnebunită,în pânza orelor, a ta absenţă.

Eşti aici:nu mai geluieşte creierula ta aşteptare.

Eşti aici:timpul se încheagă,spaţiul se întrupează-n astăîntâmplare.

ADVENT

Ochii larg deschişi ai unei copileCăreia-i le şterg lacrimile uneinedreptăţi ascunse.„Ai priceput tot” îmi susurăşi pare de treizeci, nu de trei ani.

Un surîs, cu ultimul sughiţmă face fericit şi mă-ns păimântăîn alunajul pe-o altă emisferă.

APA PRINTRE DEGETE

Eşti încă frumoasă, delicat frumoasă;chipul ţi se luminează la un alintca un ecran atins uşorde un contact magnetic.

Nu se poate în pumni strînge apa,nu poţi opri vântul cu degetele,nu se poate reţine un peşteavând mâinile crispate.

Te iubesc şi mă iubeşti: s ub vârful

degetelorsimt cum ţi se duce tinereţea.

CU EXCEPŢIA

Fratecare copil privirea înălţaiaceluia care nu ştie ce este a te dabătut

Fratea cărui alegere-n viaţă decisă a fostîntr-o lume ce era numai predicată

Fratede gâtu l căruia s-a prins,ca o strid ie, oricine se ducea la fund

Fratea cărui casă deschisă a fostcum desch isă-i o uşă dată de perete

Fratefără delimitări de sângenici de raţiune nici de s uferinţă

Fratecare de toate te-ai lepădatcu excep ţia preopriei coerenţe.

PIATRA PE PERINĂ

Băietan,gâfâind mă lipeam de-a ţărmuluistâncă.

Deasupră-ţichipul îţ i alint închis ca o piatră.

AM URECHILE PLINE DE MARE

Aşa, în echilibru pe un balon de apă,planează a mea plută pe umbraca o planetă, pe spaţiul negurosla distanţă susţinut de o stea.

Am urechile pline de mare.am sufletul ce albeşte ca o meduză,noctambulă, pe creastaviolet vălurită a apei.

Traducere şi prezentare deVIORICA BĂLTEANU

Corrado Calabrò

Născut în anul 1935, la ReggioCalabria, licenţ iat în drept, la Messina,cu 110 e lode (punctajul maxim şilaude), deşi — dezaprobat de familie —visase a studia fizica, Corrado Calabròînsumează merite excepţionale înmultiple domenii. La numai 31 de ani adevenit şeful biroului juridic al mareluiom de stat Aldo M oro (suprimat, în1977, de Brigăz ile roşii), în urma unuiconcurs naţional de maximă duritat e, la41 de ani, devine cel mai tânăr şef desecţie din Cons iliul de Stat al Italiei,fiind, în paralel, şef de cabinet aldiverşilor miniştri, înt re care AntonioMaccanico, fost apropiat colaborat or alpreşedintelui Alessandro Pertini. A fostpreşedintele Tribunalului Administ rativRegional Lazio, a fost preşedinteleAutorităţii Naţionale p entruComunicaţii.

Autor a 19 volume de versuri şi alromanului Ricorda di dimenticarla(Newton&Compton, 1997; Riz zoli,2006), cu aceas tă operă va fi clasat altreilea la Premiul Strega, de către juriulcelor 400, dar cititorii vor decide altfel,acesta fiind cel mai cumpărat romanitalian al anului. Versiunea dată de mine,Aminteşte-ţi să o uiţi (Augusta, 1997) afost prima transpunere a cărţii într-olimbă străină, urmată de diverse altele.Regizorul Renzo Martinelli se vainspira din roman în filmul Negus torulde pietre (Il mercante di pietre), în anul2006. Câteva renumite teatre italiene aupus în scenă spectacole inspirate dinlirica sa. Numeroase premii naţionale şistrăine, cooptarea sa în jurii ale unorimportante concursuri lit erare întregescprofilul scriitorului Corrado Calabrò.

Page 13: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.13

Fără alinare

Numai la miezul nopţiicând iarna hălăduie printre blocuriîn acest decor unde tuchiar ult imele clipe le-ai zbătutîn speranţe zadarniceîn dureri crude în insomniinumai atunci recunoscaceste u rme pe care te-ai tras,te-ai târât către margine.

Voiai fără îndoialăsă îmi s pui cevasă îmi laşi un mic ajutor.

Totul a fost un mic ajutor.ni l-am trecut precum un pahar cu vinun pahar cu sâmbătă după-masăun pahar cu cenuşă.

(20 decembrie 2014)

Sub S aturn

De veghe între felurite tăceri. Greierbuimac, vară otrăvită de Saturn.Nimic nu mă poate atinge. Vesela lui mârşăvie,Marionetele mahalalei, ritmul pieţei.

Azi ( ciudat!) mă simt între versuriun ceas mare, stângaci, aşezat în vitrina proaspătştearsă de praf. Din greşeală,l-ai răsturnat. Priveşti cioburilepe pardoseală, mecanismul lui ticăind straniu, în gol.

Apeşi cu pantoful rotiţa încăpăţânată.

Foarte încet

Unii pierd totdeauna. Uniisunt firul de salcie răvăşit de furtună.Paharul răsturnat pe terasa pustie. Uniistau mereu pe gheaţa care p lesneşte.

Ţi-amin teşti? Ea, tinereţeanu are vreo vină şi cuvin tele taleabia azi prind înţeles de parcăar fi călătorit spre mine foarte încet.

Mult prea tîrziu

Te aperi de ceaţă. Te apericu doar neputinţa impură-a cuvintelor.câteva rupii plătite într-un bazarînecat de căldură.

E ceaţă e pâslă în minte efrig. Aproape plătita mea viaţăacuma o strig.

Şi prinde ce poţidin căldura acelor irepetabile seri .

Imaginea viorie a golfuluiviaţa pierdu tă de ieri.

Frica e caldă

Şi vezi, sufletul meu răs colit ...într-o clipă revolta luimi te-a adus aminte. Viu, netrucat.

De ce vii?De ce tulburi această viaţă banală?De ce smulgi din grădina t recutului

numai firele luminoase?Să adaugi cu falsitate

un strop de luminăîntunecatei, trecutei tăceri.

Frica e caldă ca sângele şijoaca lo r s-ar putea sfârşi rău.

Mă sprijin de-un parapet fumuriuîntr-un vis încâlcit.

Deseori descopăr că ai plecat.

5 poeziide Cleopatra Lorinţiu

Page 14: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.14

ANOTIMPURILE MELE DRAGI

IDeşi vara florile, iarba şi frunzele devin mai g rave şi

graiul lo r mai expresiv, to tuş i ele rămân neascultate.Îngăduitoare cu noi când le rupem, le tăiem, sau pur şisimplu le călcăm în picioare, ele ne complectează cu seninăumilinţă provizoriul belşug.

Ori de câte ori vântu l răscoleşte iarba, păpădiile suntpălmuite şi plâng lapte. Doamne!, fericite trebuie să fiecireşile – o dată în fiecare an roşesc de bucuria împlinirii.Pentru mine acest miracol durează to tdeauna foarte puţin:cât un oftat. Secera bunicii es te o neîmblânzită lipitoare des oare (lămâia nestoars ă din cer). Simţ ind în mine onedumerire, bătrâna şi-a îndreptat s patele icnind, a şterssecera pe rochia înmuiată în raze de lămâie şi tuş ind uscat,îmi s pune:

— Băiete când ajungem acas ă să-mi repeţi ce-ţi spunacum: Omul e făcut să umble, pasărea să zboare, soarelerăsare ş i dacă nu cântă cocoşul.

Ploaia soseşte pe neaştep tate ca un sughiţ şi dupăcâteva rafale, prin zdrenţele ei de apă ţâşneşte curcubeul.Abia când macii au început să lingă grâul ud, abia atuncimâinile bunicii mi-au descoperit creştetul. Cu siguranţadin adâncul sufletului ei mă protejau bătăturile zorilor.

Şi astăzi mai cred că palmele ei au fost brăzdate deîngăduinţa pământului dar ş i de părul meu cârlionţat.

Altfel, t impul picură roşu pe zilele de sărbătoare dincalendarul ortodox.

IISoarele, cât o roată a vieţii, curge pe dealuri caracatiţe

de sânge şi meduze de argin t. Porumbul cu mus tăţiledespletite, piaptănă aerul copt în timp ce roadele se revarsăzglobii în remorci, butoaie, st icle şi borcane. Când petaleleşi frunzele se sting, p ierind triste că nu le putem înţelegetrecerea nelumesc de lină prin viaţa noastră, atunci intrămîntr-un alt anotimp.

Toamna apare cu o învălu ire caldă, aproapeneobservată, stropind cu rugină grăsimea verii. Mâinilenoastre i-au spurcat de nenumărate ori pântecul, sânii,ochii şi buzele, cerându-i cu neruşinare să ne exp lice de ceeste încă o fată bătrână. Ea nu s-a s upărat niciodată în aşafel încât să nu mai vină.

Ne dezumflă câteodată lăcomia şi vanitatea cu câte oploaie apoi ne spune de unde vin flu turii, unde pleacă ei

iarna şi de ce flo rile ne privesc fix, fără să le pricepemsurâsu l ud.

Şi iată că o briză fu ră frunzele ş i le dansează jalnic,flutu ri rătăciţ i, min ţ iţ i de vân t , aidoma petalelo r,zburătăcindu-i laolaltă aiurea prin lume. Nimeni nu este înstare să ştie încotro se duc, nici de ce se apleacă atât deduios înainte de a se ofili, intrând într-un fel de moarteincredib il de tristă. Păsările şi ele n işte petale ale cerului,sunt primele care dansează alfabetul. Pe cărările de frunze,tălpile ameţite de greutatea crucii noastre calcă cu prudenţăpe mirosul unui vechi şi nou anotimp.

Încă o clipă, doar atât , ş i vom zbura u imiţi deîndrăzneala noastră.

IIIPloile se unesc într-o horă cu ritmul monoton, dăruind

geamurilor un nou rând de perdele. Munţii sunt p rimii careîşi astupă cheliile cu glugi albe. Vânturile aduc din Nordmirosuri reci, dansând haotic printre copacii nuzi. Animaleblânde elimină bulgări de aburi şi iz de sfânt bălegar, pefonduri de grohăituri disperate iscate de cuţite limpezi.

Serile se dilată şi, oamenii se pomenes c la gurasobelor scormonind amintiri uscate. Copiii privesc uluiţicum brazii proaspăt tăiaţi, transpiră răşină sub g reutateadulciurilor aduse din import, de cine credeţi? Chiar de MoşCrăciun! Părinţii beau vin şi ţuică fiartă de câte ori, vrei,fără să observe primii fulgi şi cum aceştia se topesc pegeamurile calde.

Astăzi soarele şi-a amintit cu nostalgie clinchetulghioceilor, supleţea macilor şi laptele păpădiilor. Imediat adezbrăcat pământul ca pentru o noaptea nunţii însă dupănici un sfert de îmbrăţ işare, dinspre munţii cărunţi, a sositde-a valma Anul Nou, scuipând flori pe geamuri. Figuraveselă a omului de zăpadă, nedumireşte o cioară staţionarăpe balansoarul îngheţat.

Inevitabil rămânem captivi într-o poveste albă în care

PuiuMarinescu

Page 15: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.15zilnic s e năruiesc anii şi alţii le iau locul în grabă, gata săcadă.

IVCând jaru l a oftat ultima suflare, adormisem de cine

ştie când.Mirosindu-mă pe îndelelte, lupii au simţit că nu însemn

mare lucru şi mi-au oferit (şansă un ică în viaţa unui om)respiraţ ia lor caldă. S-au amestecat, apoi, într-un uluitorvârtej şi abia după ce s-au zbătut vio lent, au reuşit săscape din încâlceala viselor mele.

Ea, o dimineaţă gălăgioasă, m-a primit cu o lăptoasătoleranţă sub fustele ei reci. Prin smârcuri îngheţate amauzit clar scâncetul zorilor.

Moşneg i rebeg iţi, cas tanii de pe marginea s trăziidesfundate, trosnesc mirosuri albast re, când, aşa, dintr-odată, am intu it mahalaua bunicii: cas ele, ouă proas pătvopsite într-un veac nenorocit, resp iră melancolic Paştelede toate zilele. Primăvara e vremea când mieii ţipă stident.Nu vom ştii niciodată ce vor, behăie în neşt ire, parcăsimţindu-ne pofta nemăs urată de a-i sacrifica.

Delirez printre ei râzând şi mă împiedic într-o coroanăde sp ini care îmi răneş te în mod nejustificat fruntea. Oclipă, doar atât, văd pe Cineva şi El, milostindu-mi viselecu o ad iere caldă, mă t rezeşte. Sun t ud , în gură îmibolboros eşte zăpada topită, câţiva ghiocei îmi ling ochiisurmenaţi. Atunci, ca şi peste tot, păsările sosesc o singurădată, aşa cum fac ele în fiecare an.

Peste uimirea mea, soarele lunecă roşu aprins ca unţipăt.

GARA 1

A fost odată o gară în înt regime din frunze. Şinele,perech i de vânturi gemene, duceau orice tren, oriunde,aiurea. Un şir de ace de brad argintiu, o buruiană de nylonşi o frunză de aur ulcerată, populau cel mai romantic peronal staţ iei. Mecanicul nostru de locomotivă, un alizeu cumiros de toamnă, invita călătorii în vagoane, iar celorpentru care nu se mai găseau locuri, le adie cu blândeţe:“Voi plecaţi cu trenul de iarnă”. La fiecare cotitură, câte obriză p ropune (în glumă fireşte) să ducă pe oricine sprenecunoscut. O floare cu părul des, explodează la răscruceadintre un băiat şi o fată – nu a fos t identificată. Trenulşuieră ş i în cele din u rmă porni năvalnic printre st ivele delemne ale bunicului. Mecanicul învăluie călătorii cu adierilelui calde şi le propune pe scurt povestea lui. Nimeni nu s-a pronunţat împotrivă, dar nici de acord.

“După cum observaţ i cu toţ ii, eu s un t un vân toarecare şi când m-am născut, nu a râs nimeni, părinţii meisunt soarele şi ploaia. Îmi îngădui să lipesc frunze pe vitrine,nimeni nu mă întreabă de ce le fur copacilor melancolia.Am răvăş it acoperişuri în sate de tu rtă dulce, am picuratlapte şi miere peste munţi de gunoaie, deseori, beţivaniitrag de mine să le descurc punctele cardinale.

Oamenii se minunează când mă văd la aripă cupescăruşii. Survolăm cartiere mucegăite, în care dospesc

grămezi de biografii acromatice. Planăm peste oraş e verzi,unde cop iii nimănui şi ai tuturor, preferă în locul mingilor,conserve cu poveşti alterate. Ieri, aşa dintr-o dată, am iscato furtună.

Derutate, crestele de friş că ale mării, au scuipatbolovanii de la mal cu broderii albe şi nimeni nu a observatcând m-am împăcat cu marea, câţi nu se ceartă zilnic cu ea?Pescăruşii au pistruiat orizontul cu ţipete de alamă.

Deseori traversez oraşe măcinate de singurătate, cândam chef mă odihnesc prin lanuri de pâine, ieri am deschisochii macilor şi am în tors din somn floarea-soarelui. Azimi-am căutat chipul în tr-o baltă rimelată cu benzină, arătmult mai bine decât mâine. Voi ce mai faceţi? Nu vreţi oploaie?...”

Trenu l în totalitate d in frunze, părăsi st iva demesteceni ş i acum zboară în spirale largi sp re un cireşchel. Doi bujori pe care staţionau minusculi irişi de apă, s-au trezit bulversaţi. Întâlnirea cu cireşul a fost un şoc.

Primele vagoane se împrăşt ie aiurea şi câteva petales-au lip it de blidul alb cu buline roşii, proprietatea lui“Spartacus”, un câine d intr-o rasă nedefinită.

“Vine zăpada!”, strigară în cor câteva flori cu părulrar, fără miros şi fulgii sos iră învăluind cu sinceritatehornurile casei.

“Moş ule, l-am înt rebat , toate florile încărun ţesciarna?” El m-a privit o clipă, doar atât, îmi resfiră părul cudegetele lui groase, luă de pe o poliţă lată borcanul în careîi înota proteza şi-mi spuse:

“Hai să mâncăm din cuptor dovleacul copt , e dejaseară! Cât despre flori mai vorbim noi, la primăvară.” Amprivit afară prin geamul cu tocuri crem, nu, nu mai ningea,pe balta care înghesuie fundul grădinii, luna curge un ochide cristal. Icoana pictată pe sticlă, stârneşte o luminiţă încana cu v in fiert.

Masa grea din bucătăria bunicului a scârţâit cândcina sfântă s-a încheiat.

GARA 2

A fost odată o gară care m-a întâmpinat plată. Trenurilehaşurau cu fier o raş ul stătu t, copleşit de o aberan tăacustică. La ghişeul “Informaţii” respira spartă lin iştea.Trenul meu a plecat demult, nu-i nimic, mi-am spus, pleccu trenul de iarnă.

Peronul (paradoxal) e cel mai singur pavaj din lume:trenurile iau tot ce poartă pe el. Un stol de vrăbii agitate,murdăres c frun tea de oţel a unei locomot ive “Diesel”.Vagonul de marfă flămând cască sub un bener electronic.

Câteva ciori gălăgioase ocolesc aburii sforăiţi de olocomotivă antică. Lume multă, foarte multă lume, aşteaptăcu răbdare, câteva persoane ştiu de la început că au venitdegeaba. Pe al doilea peron, lângă un ceas încremenit, seaflă montat un aparat pentru consolare: în schimbul uneifise, d in acesta iese o mână de aluminiu cald care ţi seoferă înmănuşată, patru secunde. Oraşul mă primeşte întrebraţele lui gri, ochii îi sunt îmbuibaţi de condens . Câtevapăreri de rău s e lipes c pe o v it rină opacă. O s ticlă

Page 16: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.16necapsată, prin care fluturi zăpăciţi circulă în sens giratoriu,mi se clatină în buzunar. Fiecare s taţie propune câte untramvai gravid care naşte o sumedenie de gemeni cu oregu laritate vu lgară, b ile de ru lmenţi se ros togo lesczgomotoase într-o mulţ ime de bucătării prefabricate. Într-o intersecţie paranoică, un câine groaznic de gras m-a privitcircumspect: “Şti că dacă mergi drept înainte, ajungi departede tot?” Nu, nu am apucat s ă-i răspund , printre noi serostogolesc puhoaie de caroserii şi anvelope, pe faţă mi seplimbă u rme de roţi. Chiar acum, îmbolnăvindu-se, soarelese face ochi stricat şi curge cât este de roşu pe viernuialastrăzii. O limuzină taxi parchează lângă mine. După ce ruleazăparbrizul, şoferul mă apucă de o mânecă şi trăgându-măspre el îmi şopteşte: “Slabă jonglerie viaţa asta. Eşti singur!”

Îmi zâmbeşte condes cendent apoi maşina galbenădemarează silenţios.

Amurgul vaccinează oraşul cu tentacule vişinii, omulţime de s tele s e fixează pe stâlpii unor autost răzi,luminând vag aburii evadaţi din eşapamente nervoase. De-acum, în fiecare intersecţie, vă aştept p rieteni.

Gara: fire zincate îmi tresar sclipind pe tâmplele ude.Vagoane-cis terne pline cu alchool, p rivesc p rin tretampoane şifonate, semafoare corupte, şi parcă râzând,peste traverse cariate, crăpate ori lipsă, apare linia moartă.

Peroanele (paradoxal) sun t cele mai singure pavajedin lume. Trenurile iau tot ce poartă pe ele: oameni deafaceri, mame, boschetari, tineri gălăgioşi, bătrâni curioşi,femei bulversate, valize purtate de mâin i transparente...De câte ori mă aflu pe acolo, mă ia câte un tren şi de fiecaredată o gară în care să mă azvârle. Uite, aşa dintr-o dată, pecând riduri galbene îmi sugrumă ochii fierbinţi, mă trezescîntr-o haltă suburbană.

Om de treabă, fiul acarului cu fanion galben, văzându-mă dezorientat, îmi înt inde o mână unsă cu vazelină.Aşteaptă un timp reacţia mea urmărind luminile unui trensupte de câteva sonde care se pierd în tr-o perspectivăadâncă.

Mă priveş te o clipă, doar atât, loveşte cu ciocanulosia din faţă a unui vagon de marfă flămând şi scărpinându-şi prohabul, îmi spune:

“Ehei! O singură dată, la o s ută de an i, trenul seopreşte singur.”

Aerul rece ca un brici îmi zburleşte barba.

EXEMPLARELE

Aşa o p loaie mai rar. Draperie, nu alta, să te caţeri peea. Priveşte cât sunt de ud şi poţi s ă-mi spui de unde vin.Domnule, nu evit intemperiile şi când vreau o iau razna.Dacă vi cu mine, ai să afli multe. Acum intru în bar şi urgiarămâne afară. Auzi cum îşi face de cap? Acum vreau să-ţispun că în vijelia asta am găsit câteva exemplare de prieteni:Castravete, Ilie, Clămpăul, Iacovania, Fane-umete şi încăcâţiva, toţi unul şi unul. Nici nu mai ştiu de câte ori amînnoptat la fiecare din tre ei. Sunt leoarcă, apa îmi curge penas, pe burtă, între coapse, şiroaie. Râd cu sughiţu ri, simt

o plăcere pe care o întâlneşti numai prin coclauri. Cândtrec pe lângă ce îmi place, trebuie să culeg. Ia notă domnule:pneumonia nu doarme, veghează. De mult dores c să spunasta cuiva, la un pahar. Cred că eşti omul care îmi trebuie înnoaptea asta udă. Ziua călătoresc din cantină în cantină,prin bucătării pe care scrie “Intrarea interzisă”. Îţi vine sămă întrebi, cum aşa? Îţi spun: le-am dat bucătăreselor câteun pachet de ţigări fiindcă au salariile mici.

Le ciupesc câte puţin, ele chicotesc, mie îmi placereacţia lor şi ele mă primesc de fiecare dată când am nevoie,şi nu numai. Te rog comandă un rând de spirt să-mi topeascăapa din organism. Eu domnule, mă bucur de toate şi dupăce mă epuizez, o iau de la capăt. Ideea de a căuta acesteexemplare (Gogu, Olteanu, Nicu Popovici, Abruda, Zăgăşi un alt Ilie,...), mi-a venit din senin. Acum taci! Po ţi credeorice despre mine, nu mă cunoşti. Nu ştii cum mă cheamă,te asigur că nu poţi avea probleme cu mine. Afară toarnă şinoi bem, un pahar face loc altuia. N-ai să vezi la mine ocameră v ideo, nici un mobil măcar. Vin, beau şi dispar, ăstae statutul meu. Tu eşti uscat, eu sunt leoarcă, să vină şefulsă mai aducă un rând fiindcă umblu de o săptămână princoclauri şi discut cu unul, cu altul: (Viki, Mario, Buftea,Voinic, Marcel, Tomson , Lugoj,...). Sunt destul de atent.Nu las pe nimeni să încerce cu degetul apa din oglindamea. Uite!, am găsit în buzunar nişte bani. Să nu mă opreşti,vreau să-i împrăştii prin ploaie. Este o destrăbălare care nuface rău nimănui. Şi-acum să-mi spui cu ce îmi s upăr euprietenii dacă umblu brambura prin cantine şi ciupesc v.i.p.-uri culinare de coaps e? Eu nu am o pace personală,domnule, eu sunt într-un permanent conflict cu exemplarelemele fără să fiu turbulent, însă. Sar de la una la alta într-ocadenţă aritmică, altfel n-aş pu tea fi în toate minţ ile. Te rogsă ai răbdare, am să te ascult, numai să îmi termin numărul,este absolut necesar. Las totul baltă când am chef, n-ambagaj, nu transport cârpe, m-am udat, mă usuc, am sosit,am plecat.

Totuşi când părăsesc un loc, sunt puţin trist. Tu poateai bagaj dar e mai bine să n-ai, e greu. Mi se pare că vorbesctare dar nu mă deranjează.

Cei care umblă pe jos sunt gălăgioşi. De fiecare datăcând pornesc să-mi caut exemplarele, plouă şi atunci dauiama prin bucătării. Acolo îmi usuc boarfele şi în timpulăs ta îmi înch ipu i că mă întâlnesc cu ei: (Sabo, Babet,Chelariu , Willi, Radu, Liviu,...). Acum vin cu seara în cap,singur cuc.

Ar fi fos t mult mai bine s ă fi rămas într-un cuib defemeie, sigur aş fi vorbit mai încet s au deloc. Ai să spui cămă scald în ape tulburi dar hai să mai luăm un rând. Poatemâine nu plouă şi-atunci nu mai caut pe nimeni, rămân aicio zi, două, trei dar as ta m-ar agasa, ţi-am mai spus, sau nu?

Mai bine mă aflam în altă parte, acolo nu aş fi întâlnitto t unul ca tine? Simt că mâine am s ă şifonez nişteaşternuturi adevărate. Acum toarnă-mi! Hai noroc. Trebuiesă ştii: gândurile mele sunt mai curate decât hainele pecare le port. Opreşte-mă. Cred că ţi-a venit rândul.

(Din volumul, „Apa în oglindă”, nepublicat.)

Page 17: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.17

I.Mă risipesc în toamnele boemei,Mai joc un zar cu viaţa, pe durute,Pe scutu-mi spart stă herbulcrizan temei,Străjer vetust al ultimei redute.

Zadarnic chem oşteni la metereze,Să stăvilească ultimul asalt,Fârtaţii mei cu suflete vitezeDuc lup ta pe tărâmul celălalt.

Ei îşi aflară liniştea eternă,Eu mai adăst privind pieziş la cer,Am arborat stindardul nostru-nbernă,Şi-s tot mai singur, Doamne, maistingher.

E liniştea pustiei în cetate,Hidos, nimicul e jupân acum,Pe uliţe doar vântul mai străbate,Purtând vârtej de pulbere şi scrum...

II.În veacul ăst bezmetic şi nătâng,În lumea monocromă, cenuşie,Păşit-am, poate, cu piciorul stâng,Iar lupu l urlă-n mine a pustie.

Doar amintirile mă mai răsfaţăCând exersez desprinderea de trupDin visele-poveste despre viaţă,Din lutu l meu ce greu mă rup...

III.Şi n-oi mai fi nicicând ca altădat,Azi, rătăcesc în lumea mea de umbreCu sufletul spoit în tonuri sumbreCum soarele ajuns la s căpătat.

Fârtaţii mei de visuri au plecat,Trecură Stixul cu funes te unde,Plătind lui Charon drumul spreniciundeŞi crâşmele sunt scoase la mezat.

IV.Mă pustieşte pâcla ăstei toamneŞi-s tot mai singur, tot mai singur,Doamne,Pe crucea mamii ei de viaţă, precumCrist,Şi-s tot mai singur, Doamne, tot maitrist.

trec zilele parşive şi nopţi fără temei,Aducerile-aminte, perfid amăgitoare,Mă-nhaţă-n gheara lor şi n-amscăpare,Şi mi-e cam dor de voi, fârtaţii mei...

V.Ce plan avea Tatăl ceresc, eternul,Când a făcut pe Eva şi-apoi ne-aizgonit?La urma-urmei, tot eu sunt celprocopsit:În Eva am şi raiul şi infernul.

În loc să hodinească-n pace,A socotit că îmi lipseşte cévaŞi-atunci croi din coasta mea pe Eva,Dar pun pariu că nu ştia ce face.

Or, poate-n bunătatea lui divină,Când a făcut femeia, Dumnezeua pus o rază de luminăÎn noap tea sufletului meu.

VII.lui Ghiţă Azap

Şi iarăşi fi-vom mai ca altădată,Şi iarăş i vom iubi Marii-Roxane,Şi, negreşit, vreo zgâtie de fată,Precum ş i felurite fet işcane.

Deopotrivă le-om iubi pe toate,Iară şi iară, pân’ ne crapă cordul,Vestale, messaline dezmăţate,Chiar dacă anii îşi clameazădezacordul.

Le vom iubi cum ştiu iubi poeţii...Sictir, Să se oftice gorobeţii!

VII.in memoriamGheorghe Azap

Frate Ghiţă,Frăţioare,La-nserare,La-nop tare,La plecareSpre cea zare,Nu-i cărare,Frăţioare...

Ruga

Primeşte-i, Doamne, sufletu l trudit,Vine la cer un mire nenuntitCe-şi cau tă nenuntita lui mireasă,Fii-le nănaş la nunta lor aleasă.Sufletul lui să-l poleieş ti cu aurŞi fruntea să i-o-ncununi cu laur,A fost nefericit printre iubiţi,Dar mare năzdrăvan printre poeţi.A ispăşit ce-a fost de ispăşit,Tot ce i-ai dat, voios, a risipit.

Socot că eşti o gazdă de ispravăŞi tai viţelul gras, fără zăbavă...Vin, lăutari şi ce se mai cuvine,Să nu ne facem, Doamne de ruşine.Nu ar strica şi niscai fetişcane,Belşug de vin să toarne în stacane,Cu voia Ta, tată ceresc şi sânt,Să fie-n cer cum nu fu pe pământ...

NicolaeMurgu

VERSIFICAŢIUNILEBOEMEI

Page 18: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.18

din tot ce a iubit

dureri mai vechi, dureri mai noi,le-anunţă viaţa ca pământul greu plouat de ploi,dar aţi văzut vreodată cum Poetului din tot,din tot ce a iubit,îi pune soarta-n suflet un suflet chinuit?

dar nu ţi-e, doamnă, din când în când păcat?

din vremea care a t recut,te mai iubesc şi-n astăziul în care te sărut,dat de-oi muri în suferinţele din ani,să nu vii la-nmormântarea pământului-cer din poetcare-n lumea asta nu face nici do i bani.şi nici în lumea ta. dar nu ţi-e, doamnă,din când în când păcatîn sfin ţenia Poeziei din care ai plecat?

douăzeci şi câţi de ani?

douăzeci ş i câţi de ani? dragă, dragă,mâinile acestea te-au mângâiat, och ii-porţi te-au iubit.poet şi suferinţe… singur acumsunt foarte aproape de moarte.

Doamne, numai Tu ştii de ce cununi pe lumea astasorţii-ns teluiţi cu nimicile vânzătoare de soarte.

vinovat ?

femeie ş i astăzi greu am şuşnitcu tot su fletul pe care ţi l-am dat,cu tot su fletul pe care-n lumea asta mi l-ai geruit.vinovat? vinovat poetul îniernitîntr-o vară din toamna cea fără de s fârşit?aşa-i… voi îmbiserici şi ultimul destinîn carem-ai vândut pe-argin tul-nfrunză-de-pelin(de ceşi pe tine te minţi?m-ai dat suferinţei cu mult , cu multpe mai pu ţin de treizeci de arginţi)

Iisusind un copil

n-am ban i, n-am doftorii, prieteni-s Uitare,familia m-a lepădat înt r-un nimic din departe.(seninul, fiule,-n azile visco lit noapte de noaptecu taina d in colinda Iisusind un copil)

jurământul

„să fim toată viaţa la bine şi la rău şinumai moartea ne va despărţi.”

dacă înaintea altarului, dacă înaintea lui Dumnezeuai jurat, am jurat, dacălângă jurământ argintul ţi-a fost mult mai de preţ,mult mai greu,spune-mi, Cerule, în ce-am iubitcine-am fost eu?

Iubire ai fost tu în inima ta, dar niciodată n-ai fostjurământul în care se vinde Lumina lui Dumnezeu.

ultima s crisoare

e ultima scrisoare de la sălaş făr’ sălăşan,e ultima scrisoare fără adresă,în veşmântul negru urcă dealul,mănăstirea maicilor cu porţile-nchise,văile-necate-n ceţurile-om.în ploaia cea greaun semn ciudat şi neînţeles scrisul, cuvântul:suntsingurîniertareşiiub ireamea.

fără păcat

sunt viu şi-slacrimă în românia mea, darfără păcat înaintea lui Dumnezeu,L i b e r u l, cel lepădat s au închis,lipindu-şi-l de tâmplă, tremurându-i p istolul…

lângă s ufletele stins e Poemul s-a s inucis.

cina mea de taină

Iisuse, cina mea de taină-isărut de pelin. n-am prieten i la masă,n-am pâine şi din apă la nunţi n-am pututface niciodată vin.(cu tot cerul mă rog bunului Dumnezeu:Doamne, la înmormântarea mea să fii Tu,bucurându-te plângând în lacrima-eu.

poem lăsat pe alba coajăde mes teacăn

sunt, dar nu mai sunt în lumea asta,viersurirea ştie că n-am să mai vin,dar întreabă tu pădurile d in privighetorirea amieziiîn ce altă lacrimă de mesteacăn mă aşteaptămaria zăpezii.

IOSIF CARAIMANpoemul lepădat într-unazil

Page 19: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.19

Dieser Scheiß istden Skarabäen gewidmet.

ColonusDesenaţ i un spermatozoid pangeean în stil cubist,

orientat spre nord pent ru eficienţă maximă, proptit oblic întaluzul căii ferate secundare; rezultă imaginea paleozoicăa cimitirului cu fundătura de acces filament şerpu it princartierul-s atelit al caselor mărginaşilor procopsiţ i (terenuriavantajoase, sol nisipos).

Vestea, ca de obicei, depărtat vibratilă – clopote îndungă, vizuală – năframa neagră la poartă, un slogan purtatîn cartier, sub forma unu i ciomag aprins … domnulCostevan (Kosztevahn în grafia foşt ilo r ocupanţ i) cavistavoi trebuia să vadă.

Adevărat, ograda lui Tore era deschisă; în ungherulgrătarului, femeile tocmai dădeau foc patului; fumul dreptarăta că e primit, altminteri zbaterile aveau să bân tuie. Lagard era sacrificat un pom de rămas-bun; persoaneîndoliate s e perindau pent ru priveghi – câteodată sedădeau de pomană chilipiruri veritab ile, vezi paltonul luiToni; cozonac şi vin la tot omul.

— L–aţi pus întâi pe pământ?— Cum nu. Vine popa să săvârşească „Stâlpii”, adică

cina. Şi toiagul e pregătit. Apoi îl ducem la biserică. Văinvităm negreşit pe toţi!

Asta era – să facă poftire sistematică, după numerelecaselor.

La casa roşie, Valetul de Cupă juca squash cu umbrala peretele garajului – se vedea că e mai antrenată decât el,pierdea mereu; flutură impacientat racheta, bine! La casaoranj, s e ştia, Nouă de Caro ţinea în curtea din s pate unanaco lut, dar nu voia să-l arate, zicea că încă e mic şitrebuie să-l cultive… răspunse din geam că a recep ţionat,mersi!

La casa galbenă, unde tăbliţa ilustrată avertiza „IepureRău”, încât chiar poş taşul galonat suna şi fugea, însuşiŞapte de Treflă ieşi în poartă:

— Fii atent, ţi-ai făcut asigurare contra aluviunilor?!De când căzuse din căruţă prinsese un accent slav –

muia cântat cuv intele; dar, mai ales , dădea sfaturi înpierdere; făcură schimb de atitudini ş i valea!

La casa verde activistul Cufureaev, zis Tuz, fost masoral stâlp ilor puterii, parazitul birtului pe cartelă, apăru feritîn lucarnă, strigând „ratatata”, manevrând o mitralierăimaginară… iar se îmbătase răsfoind operele lui Marx…domnul Costevan se predă şi strigă mesajul.

— Nu ştiu, mulţimea mă incită! veni răspunsul.La casa albastră, Asul de Treflă era dispus la taclale...

citea în văzduh:— Văzui trei nori legându-se aidoma vorbelor de

adineauri, o veste cu autorităţi şi o problemă greşită ce-ţiva afecta sănătatea, amestecându-s e anevoios – fereascăCel de sus!

— Unii văd aşa, alţii altminteri.La casa indigo Nouă de Cupă, ştiut era de anumiţi

vecini, trimitea vers uri ş i aş tepta rev ista mensuală, ceamirosea a flo ri de munte, ca un ciclu – tresăriri la„deocamdată nu”… odată şi odată inseminarea va revela…până atunci hiperia genezei se transfigura în meschineorgasme ce mâzgăleau filele caietulu i dictando. Ieşi plinde speranţă.

— Zăpadă în ochii tăi! Mă voi înfăţişa!La casa violetă, unde trona statu ia regelui Irod,

duşmanul copiilo r, Dama de Pică s e apropie de g rilajducând în lesă un pangeriu; animalul îşi ridica părul pânăcăpăta efectul „ochi de gymnot” – mici aurore de la creastăpână la solzii cozii; mângâiat, îşi revenea.

— Vom onora, zise ea scurt.Cu simţământul datoriei împlinite, domnul Costevan

reveni în casa ocru, unde vieţuia, remarcă muştele, brr!...asta cos ta vecinătatea necropolei, aşa că trecu spre sud-sud-est (oblic sub fus tă) în grădina uniformă, cu şanţ dedrenaj pe mijloc, ce p icotea; era acolo un strat p rotectorde levănţică.

Dimineaţă senină.Cu adevărat tradiţional, convoiul mortuar avea în

frunte un credincios liliputan cu crucea, lângă el altul cufotografia îndoliată a lui Tore, apoi purtătorii de colivă şi

Psihosezonul la carasMARIAN DRUMUR

Page 20: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.20vin, pomul cu darurile , coroanele, purtătorii de s feşnice,cântăreţul ş i p reotu l, carul mortuar cu sicriu l, rudelemortului, ceilalţi participanţi – lume de toată mâna.

La prima oprire spre rostirea ecteniei pentru morţi decătre preot, câteva ajutoare aşezară bucăţi de pânză albă,zise „poduri”, înain tea carului mortuar.

— Săracul, a rămas în urmă, remarcă Dubă, indicândsicriul u riaş. Nu mai trece vămile.

Răspântie după răspântie, îndoliata adunare intră încimitir şi ocupă circular tăpşanul din faţa capelei; apropiaţiise fo tografiau , conform tradiţiei, dând mâna cu mortul.Silfide străvezii pluteau în preajma ceremoniei, atrase demirosul imperceptibil pentru profani.

Obişnuiţii caselor făcură un tur de acomodare cătrelizieră – pe lângă g roapa comună, unde s e s cu ipatradiţional, Casa Răposaţilor Fără Fereşti, până la aleeaprincipală, zis ă a Deslegării, să vadă cavoul demis olcomandă specială, în formă de apartament mobilat, cutelevizor hi-tech, frig ider, climatizare, telefon… un vis aleternităţii lui Tore; până şi trenul s uburban încetin i. De laferes trele zăbrelite, sute de chipuri cu ochi migdalaţiiscodeau peronul năpădit de buruieni, folosit cândva ladescărcarea t renurilor morţii şi pers pectiva: navetişt iideos ebeau s ub tilele mutaţ ii nefo lositoare – cavouri,aranjamente, alei.

Optul de Caro purta o umbrelă specială, ce–l ferea deradiaţiile cosmice; apropierea lui Gregor îl nelin işt i…personaj dezagreabil (lua lecţii la claviceps), nedemn deîncredere: îşi dădea părul pe spate, când trăgea p ieptenulneuron ii cădeau pu lbere ce se depunea pe umeriisacou lui… de gel nu vo ia să audă… se mărg ini să–ldistan ţeze:

– Dă–te jos de pe norul meu!Fraţii M. lăsaseră boxul ş i avansau în paşi de dans;

fracurile albe, de gală, contrastau cu pâlcurile de tuia. Golulîn jurul lor era umplut periodic de Temperan al cărui spenţersolemn era ornat cu decoraţii – un sâmbure secţionat, unblacheu, nasturi de palton, un buşon de sticlă, o carapacede crab… evocări de evenimente obscure memorabile…

Alãturându–se domnului Costevan, Oskar, nom deguerre, lăcrimă puţin; asta nu-l împiedică să sus pine nos-talg ic… voia s ă fie les biană… îş i imagina deliciilecontrapunerii doar privind o rochie… sau supremul sex cuun delfin la graniţa fluidelor.

— Nu-ţi lua d ragostea în o raş , se mărg ini s ă-lsfătuiască interlocutorul.

După care, fiindcă se apropia convoiul, manevră săajungă în vecinătatea Majorului, fiin ţa care dezlega, de laprobleme simple, ca teorema lui Fermat şi cuadratu racercului, la cele complexe, precum t ransformarea toiaguluiîn şarpe ori înmulţirea pâinilor, în s peranţa unei revelaţii;chiar auzi, doar el:

— Portofelul protejează mai bine ca sabia. Hipparchiaavea fund minunat – Krates numeşte căsătoria lor „câine-

cuplare” – sex în public –, a luat-o goală.Proţăpit la pergola cavoului, preotul cuvântă:— Dezleagă, Doamne, pe adormitul robul tău Tore de

păcatul sufletesc şi t rupesc!Imediat câţ iva credincioşi se repeziră să dezlege

panglica cu care erau legate picioarele mortului.— Variaţ iuni pe o labă dată, mormăi Vardistul.De unde s ă-şi creadă ochilor? Oarecine îi fila sora…

era scris să-l căsăpească pe frate-su mâine zi.A doua rugăciune:— Şi-i iartă lui toate câte a păcătuit cu cuvântul, cu

lucrul s au cu gândul, dezlegându-l ş i de legătura pusă înorice ch ip asupra lui, cu care el însuşi din mânie sau dinaltă pricină s-a legat pe sine!

Cum era de aşteptat, pomenile au fost cop ioase; numai puţ in de patruzeci de iakuţi au mâncat limbă de ren;copiii guguroi; zvastu ri la meclă s-au dăruit pretutindenicu urarea:

— Nu curajul cât fu rajul!Dincolo de gard, Trenul singuratic căuta companie şi

liniile rămâneau goale fără să se împreuneze.

Olimpiei – OctaviaDorule fereastra cenuşie,în zori,spectralizândmaligna, s aturata-mide dorinsomnie;dorulsunt orele zilei,tânjind, ofilite,lunecând,aşternându-se,ca nişte thanaticeflori,lângă urna ta cu cenuşă,în inima mea,în inimace-a devenit,şi ea,între timp,cenuşie;dorulsunt nenumăraţii mei paşifără drum,dorule tăcerea moartă dincuvintele mele;dorule gustul de

cenuşă ş i scrumdin pâine, dinlacrimi, d in paharulcu apă, dinale dimineţiisinistre cafele;dorule chipul morţii,e al morţii sibilinicdiscurs,ce se insinuează înrugăciune, ce-misusură,necontenit,în auz,ce stăruiepe ale amintiriiretine;dorule strigătul meu pesteabis,hohotit ş i confuz…

Doru-i d istanţade neconceput,de nest răbătutdintre mine şi tine. (2015, ianuarie)

EUGEN DORCESCU

Dorul

Page 21: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.21

De sus şi de jos atât cât e

Printre gunoaie,resturi de pietre, scoici şi oaseam găsit şi bucăţi de femei albe, nord-africanecu hainele rupte de vântul Mediteraneiculori ştersevizibile doar prin lumina difuză a golului lăsatde nisipul clepsidrelorde susdin stânga şi dreaptade jos atât cât eumbre fără urmecu morţi vii şi vii cu inimi tăcutepaşi rătăciţica atunci când eşti şi nu ştiica atunci când pleci şi nu-ţi aminteştide plajele încălzite s ub asfinţit pline de mese în tinse cumâncăruri alese de mâin i curatece servesc la felul în tâi secrete îngropate adânc în emoţiiasortate cu întrebări dificilefarfurii pe a căror cioburi ascuţite stauamestecate judecăţile şi prejudecăţileînchipuirile bunilor şi nebunilor sedaţi cu linişteam mai găsit şi lucruri împotriva cărora , culmeanu te po ţi opuneam găsit chiar şi rugăciuni pierdu te în praful limbilordispărutecine se mai roagă şi cuicine mai are încredere în cine…

Dispar anotimpurile

Dispar ano timpurilese despart ca nişte curse aerienecare decolează şi aterizează în timpul nostrufrunzele se desfac în valuri largi de scoarţă vetustăce vin ş i revin peste gândurile noast re verzistrăjuite de nisip alb desţelenit,nu mai şt iu care a fost primul anotimp dispărut pestenoapteîmbrăcat cu haine de culoarea eternităţiidar îmi aduc aminte că am fugit să-l prind de umbră

dar mi-au înmugurit palmelemirat , m-am oprit şi a dispărutnu l-am mai văzut de atunci, doar în vise şi semnela al do ilea am stat la pândă şii-am ascu ltat vântul până am adormitcelui de- al treilea i-am trimis o felicitaresă văd dacă-mi răspundedar bucata de hârtie s-a rătăcit şinu ştiu unde a ajuns şi cândam aşteptat mult şi bine dar a trecut pe lângă minefără să-mi dau seamaam avut doar un déja-vu…Aştept revenirea celo r trei anotimpuri şi nu ştiu de ce,credde fapt sun t sigur căcel de-al patrulea nu va dispăreafăra a se înţelege cu celelalte treişi va t rece pe lângă mineca şi până acumca şi pe lângă toţi ceilalţi…

Marţi 13

felicităriai ocazia superstiţioasă de a fi mai atentinclusiv la pijamalele incorect colorateşi încheiate absurdîţi numeri mişcările periuţei de dinţipaşii care te ajută s ă mergite sperie şi bătaia de aripi a vecinilor porumbeicând ţâş nesc ca niciodată, de sub st reaşinăca nişte avioane cu viteze s upersonicevântul care nu bate ş i devine insuportabilvecinii care ţi se mărtu risesc pentru prima datărăspunzând în sfârşit la salutul tăuşi-i bănuieşti c-au făcut-o din nesimţiresau de fapt au răspuns de fiecare dată dar n-ai observatîncepi s ă-ţi dai seama că nu eşti de neînlocuitcă poţi fi înşelatuitat, renegat şi toate cuv intele tale pot fi luate caînjurăturiiar salutu l cu mâna ca un gest obscenîţi vin tot felul de lucruri în capşi pe lângă eltitluri de ziare care nu se mai publicăarticole cărora le-ai văzut doar primul cuvântşi-ţi pare rău că nu le-ai citit niciodatăîţi dai seama că femeile nu înţeleg bărbaţii şi cum e firescnici bărbaţii nu înţeleg femeilerevine înt rebarea cine sunt euşi nu ştii dacă poţi răspunde astăzipentru că s-ar putea să fii luat în seriossau chiar să găseşti explicaţia la care încănu a răpuns nimeni convingător până acumsau cine ştie dacă înt r-adevărexistă superstiţiiori un ghinionist necunoscut a inventataceastă co incidenţă…

TEODORSANDU

Page 22: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.22

M-am apropiat de poezia Ninei Ceranu, propusă miede prietena de veche dată Viorica Bălteanu, spre a con-t inua un d is curs începu t de multă v reme cu poeziaromânească.

S-a întâmplat, în 1981, când Accademia di Romaniain Roma, promovând o iniţiativă a lui Francesco Gligora şiMariano Baffi, a publicat o an tologie a poeziei italiene şiromâneş ti contemporane, cu zeci de autori semnificativi.De atunci, aten ţia mea s -a oprit la această literatu ră cecont inuă moş tenirea marelui maestru care a fost MihaiEminescu, pe cât de valoros, pe atât de nenorocos, datăfiind brevitatea v ieţii sale. Ale lui Tudor Arghezi, GeorgeBacovia, Ion Barbu, Maria Banuş, Nichita Stănescu, IoanAlexandru, Marin Sorescu, Vlaicu Bârna, Ana Blandiana,Grigore Arbore sunt nume de literaţi care m-au impresionatmult, dar vreau să-l amintesc în mod s pecial pe LucianBlaga, filosof, poet ş i dramaturg de seamă.

Acum, o adaug pe Nina Ceranu , cu volumul eiPulberea de sub piciorul tău/ La polvere sotto i l piedetuo, aceste versuri confirmând ampla respirare a poeziei,care vine din misterul profunzimilor de suflet, sub pasultimpului şi al istoriei.

În lirica Ninei Ceranu, îngerii poartă crucea pe umeri,această împrejurare, îngeri şi cruce, exprimând asumareapoverii propriei s uferinţe datorate evenimentelor istorice.Eu observ cum lirica Ninei Ceranu se deschide ca un balconcu vedere s pre zbaterea unei omeniri ce s e trezeşte:pretutindeni, zboară îngerii împovăraţi de crucea susţinutăde candoarea sufletului, de frumuseţea Creaţiunii, de poftade a cânta.

Privirea îndreptată către ceea ce are de oferit Italiadeţine o relevanţă notabilă în economia versurilor şi acestlucru nu mă miră, luând în considerare felul în care Italia şiRomânia au trăit în simbioză, împărtăşind pătimiri şi gloriiale trecutului, ca izvoare şi ca moş tenire.

În 1970, lui Eugen Jebeleanu i se acordase premiulEtna-Taormina pentru poezie, astfel, tocmai existenţa unorraporturi culturale îndelungate între cele două popoareale noastre ne îndrep tăţeşte a lua în considerare cumtransferă Nina Ceranu hoinăreala turistică în subiect literar,pendulând de la peisaj la bucuria dată de artă, poeta fiindun creator extaziat al unei realităţi ce cucereşte sufletul,înainte chiar de a cuceri min tea. Marea de la Capri seamalgamează cu istoria de la Paestum, cu tăcerea de laPompei, cu pânda Vezuviului, însă colinele sunt p line deverdeaţă, cum s un t debordante de frumus eţe Pisa,Floren ţa, Siena, cu arhitectura şi culorile lor, deşi ziarulpublică ştiri terifiante (ca înt r-un film din anii ’60), pentrucă în cuptoarele istoriei trec efemere zilele ca un perpetuurond de noapte. Mulţumim, Nina Ceranu, pentru că ne-aidăruit ocazia unei frumoase culegeri de poezie!

Îmi doresc s ă întâlnesc p rin consideraţiile meleprezen te pe acelea ale citito rilor poeziilor Ninei Ceranu,fără a t rece cu vederea ep ifan iile unei relig iozităţ ineinvazive, dar tocmai din mot ivul acesta credibile. ExistăDumnezeu, există Isus , există mântu ire, ştim. Des coperimcă este un fond de spiritualitate în versurile Ninei Ceranu,

care rămâne trează, atentă, revendicând în modul cel maiserios şi nemijlocit trăirea sentimentului religios. Merită afi amin tită , sp re a exemplifica, apărarea citadelei derugăciune a Sf. Andrei, în toars ă căt re cer de p reafrecventele incursiuni profane.

Există o răspândită tematică privind asuprirea omuluide către om, dacă „suflete rătăcite” aleargau să-ş i piardăurmele, în timp ce Gorki purta cu sine amintirea rămurelelorde meriş or aduse de-acas ă, s pre a-şi v indeca răn ileinterioare, la Sorrento, iar, la San Michele, a trăit retrasAxel Munthe.

Este bogată în idei poezia volumului, nu în concepteautoreferenţiale, ci în priviri asupra imanenţei realităţii cene înconjoară, spre a o înfrunta şi a o descompune cuîn ţelepciunea aten tă şi măs urată a celui care iubeş tedes tinu l omului, în afara o ricărei înşelăto rii, a o ricăruicompromis. Politica? Economia?

Tot ceea ce se rupe de tradiţie, de viaţă, tot ceea cetinde a şterge urmele fecundităţii de odin ioară şi alememoriei se vinde în euro, se vinde ca o prostuată în alcărei pântece banii se multiplică, iar destinul timpului seîneacă în marea neţărmurită. Cine mai cau tă, acum, trifoiulcu pat ru foi? Un răspuns , drag poetei române, dacă-lacceptă, doresc a-l da, dedicându-i câteva din versurilemele: „Rămâne poetul după voioşie,/ poetul ce a trăitsingura tic/ şi adună ale sale cânturi/ spre a însufleţilumea ce-i rămâne/ pentru a salva din naufragii memo-ria/ supravieţuind în jocul serii“.

Există o armonie interioară în versurile Ninei Ceranu,de întrezărit în emoţiile iscate de lirica sa. În raport cupoezia românească ce a precedat-o, poate lecţia şi sugestiilevenind d ins pre Lucian Blaga s un t cele mai les neidentificabile: mă refer la Poemele luminii, în care creaţiaestetică surprinde conţinuturi ample, ab isale.

În 1992, la Sanremo, s-a organizat un festival paralel,găzduit în Teatrul Ariston, în timp ce întrecerea muzicalătradiţională fusese mutată în Palafiori. A fost un omagiuadus poeţilor, muzicienilor, cantautorilor, care pregăt iseră,în clandestinitate, spiritul căderii zidurilor Berlinului. Sepetrecuse, în 1989, dărâmarea zidului şi, la acea dată, NinaCeranu avea 41 de ani. La fest ivalul din 1992, CânteceleLibertăţii, România a fost reprezentată de o splend idă şimişcătoare interpretă, Dida Drăgan, care a cântat blestemulfemeii private de bucuria iubirii, un blestem al tutu rorfemeilor, de fapt.

Ei bine, Nina Ceranu , care atunci avea 41 de ani, neface a crede că poezia ei s-a înscris în acel con text alliteratu rii şi al muzicii care pregăteau schimbarea. De ceconsider asta? Pentru că în poeziile din Pulberea de subpiciorul tău/ La polvere sotto il piede tuo, de VioricaBălteanu transpuse în limba italiană, nu se-aude ecoul unuiresentiment politic, reproşul ideologic, ci aflăm o poeziede gând liber, de victorie câştigată, plină de dorinţă dezbor, de frumuseţea prevestită, râvnită de Dostoievski:frumuseţea ce va salva lumea.

Traducere de VIORICA BĂLTEANU

Frumuseţea va salvalumea

* Melo Freni s- a născut în 1934, la Barcellon a, în prov inciaMessina, este licenţ iat în drept , la Palerm o, dar a renunţat lacariera juridică, spre a e dedica literaturii, jurnalisticii, regiei detelev iziune, teatru şi o peră. T imp de trei decenii a condus redacţiaculturală a RAIUNO, a fost trimis special, a realizat, vreme deaproape două decenii, emisiunea dum inicală de mare succes TGl’una. Autor a 20 de volume de ver suri, romane şi eseistică, rămâneun statornic prieten, de veche dată, al României, inclusiv, în virtuteacolaborării, ca regizor , cu Opera Română din T imişoara.

MELO FRENI*

Page 23: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.23

Prozatoarea Veronica Balaj a publicat, la începutulanului 2013, romanul Cina lupilor la Editura Cronica dinIaşi. Cartea în tregeşte b ibliografia operei sale, alcătuitădin peste 20 de volume de proză şi poezie, majoritatea lorfiind tipărite fn ediţii bilingve (română-franceză, engleză,germană, italiană, ebraică etc.), la care se adaugă şi unvolum de Interviuri cu scriito ri din diaspora, publicat încolaborare cu Cristina Mihai.

Cina lupilor debutează cu o secvenţă din tr-un vis,concret izată înt r-o s cern suspans : Adela, evadată înpădurea de brazi din p reajma Sanatoriul! ii TBC în care afost internată, este înconjurată de o haită de lupi, alcătuităd in ş ase exemplare, pe care îi credea tu rbaţi, dupăstrălucirea ochilo r. Personaju l trăieşte o spaimă teribilă:regretă gestu l evadării din s anatoriu , îşi st rigă în gândtatăl, fost primar mai bine de un deceniu într-un târg deprovincie, şi reuşeşte să se târască, prin umezeala şi mocirlapământului, spre camera din care evadase, în urletul lupilor,care străpungea şi devora bezna nopţii.

Lupii, an imale carnasiere, reprezintă simbolu l centralal romanului, prezent şi în titlu, pe care vom încerca să-ldecriptăm la sfârşitul analizei cărţii.

Romanul debutează cu finalul: prozatoarea ş i sora eipleacă într-o călătorie documentară având ca scop vizitareaSanatoriului TBC (în realitate sanato riul „Marila“ de lângăOraviţa, considerat „sanatoriul groazei”), în care a sfârşitmama lor, Adela. Autoarea, în postura de reporter, împreunăcu Adriana, au coborât din tren pe peronul unei localităţide prov incie (Bâmova) cu scopu l de a reface traseulparcurs de personajul amintit. Cele două surori au vârsteşi vederi diferite, căci au trăit în lumi d istincte. Sora ei,Adriana trăieşte acum într-o mare metropolă a lumii (NewYork), dar le leagă anii copilăriei, petrecuţi sub acelaşiacoperiş al casei părinteşti.

Ghidul lor în aceasta călătorie este „unchiul” Tavi(cum îl apela lumea), iar scopul îl constituie v izitareasanatoriului şi îndeosebi a Pavilionulu i 2, unde ă fostinternată mama lor. Din convorbirea cu „gh idul” Tavi,personaj slinos, desprins parcă din filmele cu Evul Mediu,care are loc înt r-o baracă locuită de acesta, reiese căPavilionul 2 a fost ataşat ulterior construcţiei, iar acum,aici este o rezervă în care a sălăşlu it un pacient călugăr,îndrăgostit de o tânără internată ş i ea cu aceeaş i boalăgravă, ambii făcând dragoste pe unde apucau. Dialogul

cu „unchiul” Tavi continuă apoi pe terasa pavilionuluiamintit, intersectându-se cu inserturi din viaţa Adelei, carea murit acum 30 de ani, la o vârstă foarte fragedă (27 deani). In ceasul morţii, Adela ar fi vrut să-l ştie aproape şi pesoţul ei Victor, un cartofor beţiv şi afemeiat care a pierdutcasa la jocul de cărţi, dar care se temea să nu preia boalasoţiei. Urmează şi alte detalii din v iaţa personajului, carevor fi reluate în derularea acţiunii.

Tulburarea sufletească a fiicei, fn postura de reporter,este ev identă. Aceste ins erţii afective au o mare fo rţăemoţională care declanşează procesul rememorării. Ele daunaştere unui melanj ficţiune-realitate, îa care cele douăsurori devin personaje ale romanului. Prin urmare, a douasecvenţă a cărţii prezintă drumul parcurs de prozatoare şisora ei Adriana, coborâte în gara Bâmova, cea mai apropiatăde sanatoriu, pentru a vedea locul unde a sfârşit Adela,personajul central al romanului. Secţiunea exploatează unmotiv mitic – cel al cău tării, cu funcţia recuperatoare amemoriei. Folosind tehnica retrospecţ iei, p rozatoareażerulează încet, cu sincope şi reveniri, existenţa Adelei şi afamiliei sale. Materia epică a cărţii s e constituie înt r-un felde racursi epic care u rmăreşte destinul unei familii şi alunei colectivităţi.

Naraţiunea propriu-zisă debutează în capitolul al Il-lea, în care este prezentată forfota care a cuprins ogradaprimarului Filimon din orăşelul de provincie Ivanda, pentrupregătirea nunţii fiicei sale Adela, care tocmai terminaseşcoala pedagogică. înt regu l roman are un accen tuatcaracter autobiografic, fapt ce rezultă din prezentarealocalităţii amintite (s ituată pe malul unui râu) şi a neamuluifilimoneştilor, cu cei doi fraţi ai primarului Filimon: Grigore(directorul şco lii) şi Jo rj (medic plecat la specializare înFranţa), cu situaţia lor materială şi configuraţia topograficăa cas elo r. Lor li s e adaugă g inerele Victo r, s tuden tsârguincios la silvicultură, foarte apreciat de şefii s ăi de laOcolul Silvic.

Nunta Adelei (fiica cea mare a p rimarulu i) s edesfăş oară în tr-o atmos feră de extaz şi bucurie, dupăînt regu l ritual îndătinat: cununia civilă, desfăşurată laprimărie şi apoi cea religioasă, deru lată la biserică, naşifiind unchiul Grigore cu soţia. Celălalt unchi, Jorj, cavalerde onoare la nuntă, le-a oferit mirilo r ca dar o călătorie înstrăinătate, rămasă însă la stadiul de proiect. Căci erauvremurile tulburi după Al Doilea Război Mondial, iarevenimentele începuseră să se precip ite, prin prefacerileanunţate: se zvonea că se vor face noi alegeri în toatestructurile sociale, iar „homo sovieticus“ îşi făcuse simţităprezenţa în zonă prin fotografia lui Stalin, apărută deja pegeamurile unor instituţ ii (primărie ş i şcoală) sau magazine.

De altfel, nunta Adelei reprezintă singurul moment deextaz şi bucurie al neamului filimoneşt ilor, la care participăîn treaga comunitate a localităţ ii Ivanda. După nuntă,dest inu l pers onajelo r s e îns crie în t r-o perpetuădegringo ladă. Există două „fo rţe“ care acţioneazădistruct iv asupra aces tei lumi, destrămându-i echilibrul şiarmonia, provocându-i astfel o nes fârşită agonie. Primaeste „agres iunea is to riei“. Rostogo lirea înceată ş iapăsătoare a istoriei marchează profund destinele umane.Individu l n-are posibilitatea să opteze pentru o formă saualta de existenţă, ci este silit s-o accepte pe cea impusă de

Cronicaunei lumiapuse

VASILEPISTOLEA

Page 24: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.24jocul iraţional .şi deseori b rutal al isto riei. Iar neamulfilimoneştilor constitu ie victima aces tui joc.

Primul care intră în „malaxorul agresiv“ al istoriei esteprimarul Filimon. Vina tragică ce i s e impută este aceea dea fi om harnic şi înstărit. Pentru aceasta „vină“ a fost eliberatdin funcţie, arestat de mai multe ori şi, în final, condamnatla închisoare. Al doilea care suportă aceeaşi „vină” estefratele său Grigore, eliberat din funcţia de director al şcolii,dat afară din învăţământ şi arestat.

Singurul care reuşeşte să scape de strivirea acestui„tăvălug“ este Joij, unchiul care, anunţat la timp de Grigore,se refugiază la Paris, unde se căsătoreşte cu actriţa românăde cinema Silvia. La nuntă sunt invitate şi rudele d in ţară,dar în acele vremuri „de prigoană ş i reeducare”, acesteanu puteau părăsi România. Silv ia a jucat un rol secundar înfilmul Odesa în flăcări , regizat de Jan Can tacuzino .Prezentată la Bucureşti, pelicula era un omagiu adus trupelorcare eliberaseră Basarabia ocupată de sovietici în 1940.După premiera filmului, despre scenaristul Nicolae Kirilescunu se mai ştia nimic, iar, ia Paris, Silvia a primit vestea cătânăra protagonistă a fost arestată şi aruncată în închisoare.Peripeţ iile cup lu lu i Jan-Silvia, cu toate t ribu laţ iileîn treprinse, constituie un ep isod exotic şi pitoresc îneconomia naraţiunii.

A doua fo rţă care acţionează decisiv asupra familieilui Filimon este de ordin supranatural şi se numeşte destin.El preia forma unui înger, conform credinţei creşt ine careafirmă că fiecare persoană primeşte, la botez, un îngerpăzitor care o protejează în toate acţiunile şi activităţilepână la finele vieţii. în roman, acest serafim apare sub formaunui „înger bătrân”, protector al în tregii familii, la careapelează mereu toţ i membrii ei. El şi-a ridicat însă aripaocro titoare, permiţând instalarea unei bo li cumplite,tuberculoza, în trupul a două fiinţe d ragi: Pasionaria, soţialui Filimon, şi Adela, fiica cea mare.

Prima din familie care o contactează este Pasionaria.Boala ei se derulează pe fundalul mai multor evenimentesociale şi familiale. Imediat după nunta Adelei cu Victor, ease simte lipsită de v lagă, luptându-se cu o tuse rebelă.Mereu o cuprindeau fierbinţeli şi deseori plângea. In acesttimp, Filimon este ares tat, iar Adela era cea mai afectată destarea mamei s ale, care se agrava zilnic. împreună cuSamson, vătăşelul p rimăriei şi omul de în tvedere al luiFilimon, au dus-o la dr. Mareş, coleg cu Joij şi cunoscut alfamiliei, care i-a pus d iagnost icu l de tuberculoză şi ainternat-o în Sanatoriul TBC, moment fn care Filimon revineacasă din arest. Urmează ziua Pasionariei, Filimon şi fiicele(Adela ş i Marta) o vizitează la spital şi o găsesc foartevlăguită. Dr. Mareş le spune că are nevoie de penicilină,dar Filimon n-avea cum să ia legătura cu Jorj, fratele, refugiatîn Franţa. S-au întors acasă împreună cu Pasionaria şi, dinacel moment, viaţa familiei a luat o altă turnură. Spaima demoarte o simţeau cu toţ ii. Dar cel mai acut o trăia Adela, cusensibilitatea-i exacerbată. Pasionaria se ridica foarte rardin pat şi atunci le s punea fetelor cum să fie îmbrăcată lamoarte şi cum să organizeze masa de pomenire. Filimon şiGrigore au fost d in nou ares taţ i, după ce li s-aupercheziţionat casele. Adela rămăsese gravidă, iar Victor îicerea s-o mute pe maică-sa în altă cameră, căci peste totmirosea numai a boală şi a suferinţă. Cei doi fraţi au fost

din nou eliberaţi, în timp ce starea Pasionariei se înrăutăţise,nereuşind să se mai mişte din pat. Greutăţile gospodărieiau căzut pe umerii Adelina, care îşi imagina mereu aripileîngeru lu i băt rân luptându-se cu moartea. Filimon îşiîncuraja soţia să-şi prelungească agonia pentru a cunoaşteşi ea copilul Adelei. Dar inevitabilu l s-a produs. Au dat deveste rudelor şi vecinilor, iar la întoarcerea de la cimitir aupus mas a de pomenire după datină. Joij a aflat târziu şiîntâmplător de moartea Pas ionariei.

Decesul ei este urmat însă de naşterea Adelei. Aceastaa adus pe lume o fetiţă bălaie şi vioaie, căreia i-au pusnumele Jana. Dar, pe măsură ce fetiţa creştea, puterile Adeleislăbeau.Vroia să meargă s ingură pent ru cons ult la d r.Mareş, însă tot amâna momentul. Agonia ei se des făşoarăpe fundalul altor grave evenimente sociale şi familiale.Filimon este din nou chemat la interogatorii. Victor se mutăîmpreună cu maică-sa la Cantonul silvic, unde trăieşte înconcubinaj cu o tânără învăţătoare. Geta, venită de curândîn localitate. Adela constată adulteru l soţului şi, pentru a-1 curma, se mută împreună cu fetiţa la acesta. Dar, fiindvlăguită, este internată în acelaşi sanatoriu. Sora ei, Marta,cu fetiţa şi Samson, merg la vorbitor cu Filimon, spunându-i că Adela nu se simte bine. Marta este copleşită denecazurile prin care trece familia, fiind obsedată de figuralui Stalin de pe afişe, care revine mereu în visele ei. Acestaa adus nenorocirile peste familie: „aruncase fuioare deflăcări şi cenuşă peste vieţile lor“. între timp, Filimon seîntoarce acasă, unde aerul pustietăţii trona peste toatăograda. Se gândea că t rebuie s-o salveze cu orice preţ peAdela şi îl roagă pe d r. Mareş să-i dea drumul acasă. AiciAdela se simţea mai întremată, depăşind febra ce-o cuprinseîntr-o noapte, când se visează atacată de o haită de lupi,secvenţa cu care debutează romanul.

Filimon i-a făcut o vizită doctorului Mareş , care sepregătea sâ fugă din ţară, deoarece unul dintre colaboratoril-a reclamat cu privire la averea familiei. în timp ce boalaAdelei avansa, tânăru l Eugen, băiat de oameni săraci, ocere în căsătorie pe Marta. Tatăl şi Adela şi- au dat acordul.După nunta Martei, Adela se simţea tot mai obosită, Filimonrămânând singur în lup ta cu obs taco lele. Eugen s econsidera tolerat în gospodăria lor şi îi propune lui Filimonsă se mute în casa lui Joij, dar acesta nu acceptă. BoalaAdelei avansa galopan t. Au găsit un călugăr, despre carese spunea că vindecă orice boala cu ceaiuri de plante, însănu l-au contactat. Apoi, Adela a intrat în moleşeala morţii,respirând tot mai rar. îngerul cel bătrân o aştepta pentru oultimă călătorie. Singurul s emn de viaţă erau cele doualacrimi s curse în colţul ochilor.

Marta a p reluat rânduielile pentru înmormântare, întimp ce Filimon, aşezat la căpătâiul muribundei, repetamereu cuvintele unui învins care nu poate schimba nimicdin rânduielile lumii şi, mai ales, curmarea morţii: „Nu trebuiesă fii cel mai v iteaz. Nu trebuie să fii cel mai bun. Oricum, n-o poţi învinge.”

După înmormântarea Adelei, Eugen preia frâielegospodăriei. El a hotărât să-l mute din nou pe Filimon încasa lui Joij. De data aceasta, bătrânul nu s-a opus.

Finalul romanului lasă un gust amar cititorului. FiicaAdelei, Jana, rămasă orfană de mamă, este transferată deEugen lu i Victo r, tatăl său leg itim. Acesta îns ă s e

Page 25: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.25împotriveşte, afirmând că n-are chef să crească un copil,deoarece are altă cale în viaţă. Dar, în cele din urmă, oacceptă. După moartea Adelei, Filimon îşi petrece tot timpulretras. Singurul drum pe care îl face este spre pădure, pentrua-si regăsi echilibru l sufletesc. Şi-a amintit când, într-oseară, ş i-a descărcat sufletul, într-un strigăt dis perat defrăţietate cu lupii: „Pradă lupilor să fiu aş vrea. Zilele melepomană pentru cina lupilor să fie!”

În final, t râmbiţa Îngerulu i băt rân ş i temut, cuacordurile grave ale cantilenei morţii, a sunat şi pentru el,lăs ând o perdea g roas ă de lin ţo liu peste în t reagagospodărie a Filimoneştilor.

Din galeria personajelor s e desprinde personalitateaneîmplin ită a Adelei, figura centrală a romanului. Femeieînzes trată cu o mare s ens ibilitate ş i un caracter ales,devo tată afectiv s oţului şi familiei, Adela aminteşte depersonajul clas ic omonim, creat de Garabet Ibrăileanu într-un roman celebru din anul 1933. Ea trăieşte în tăcere odramă teribilă, cu dublu efeciîn plan afectiv: pe de o parte,lupta cu boala nimicitoare, iar jpe de alta, lipsa de afecţiuneşi indiferenţa manifes tate de soţul ei Victor, un s educătorahtiat şi meschin , lipsit de scrupule şi devenit slugă lacomunişti. Prin conştiinciozitatea sa excesivă faţă de partidş i de hotărârile şefilo r, el este „omul dato riei”, careîntruchipează activistul supus până la orbire conducătorilorsăi.

Sora sa, Marta, este o fiin ţă uşuratică, eaaruncându-se orbeşte în braţele primului iubit (Sasu), într-o idilă cu unsfârşit nefericit . Până la u rmă se căsătoreşte cu Eugen,tânăr lipsit de studii şi de situaţie materială care, pe lângădragostea ce-o afişează, este interesat şi de averea familiei,spre nemulţumirea lui Filimon.

O dramă grozavă trăieşte ş i bătrânul Filimon (paterfamilias ) care, după ce a făcut aproape un an de front în alDoilea Război Mondial, şi-a întemeiat, prin muncă cinstită,o situaţie materială prosperă şi o familie onorabilă. La sfârşitînsă se vede pus la stâlpul infamiei (prin arest şi închisoare),cu familia destrămată (prin moartea s oţiei şi a fiicei celeimari) şi obligat să-şi predea averea la colectiv.

Finalul romanului cade, ca o lespede greoaie, pesteaceste destine bulversate şi nefericite.

Ca realizare artistică, romanul e construit pe tehnicaretrospecţiei sau a rememorării, cu aducerea trecu tului înprezentul narativ, în care vocea auctorială reprezintă vocearelatării la persoana a IlI-a singular.

Ideatic, naraţiunea s e situează înt r-un interval istoricnumit „obs edantul deceniu“ (1944- 1954), care a constituitsubiect de fascinaţie şi de inspiraţ ie pentru o bună partedin prozatorii generaţiei ’60. Este perioada când pesteîntreaga ţară devine copleşitoare ideologia resentimentarăa comunişt ilor; sub faldurile căreia se propagă o campaniede prigoană şi teroare, care culminează cu mai muite valuride arestări. Lumea trăia sub teroarea v idului, a anomieisociale şi a diso luţiei morale, provocate de „tăvălugul“istoriei. Deşi tratată tangenţial, prozatoarea fructifică temaacestei generaţii, numita emblematic „agresiunea is toriei“.

Cartea s urprinde fap te de viaţă banale, dar cusemnificaţii profunde pentru destinul colectivităţii şi celindividual al personajelor în luptă cu „agresiunea istoriei“şi cu o boală nimicitoare. Eroii sunt nişte învinşi atât în

plan social, cât şi în cel al destinulu i individual, care ţinede lumea fabuloasă a credinţelor ancestrale şi legendare.Scriitoarea derulează încet prăvălirea trepidantă a acestordes tine. Vocile personajelor s e înt retaie şi se interpuncontinuu , iar notaţiile sunt pline de concreteţea realului.

Ritmul relatării este în perfectă concordanţă cuevenimentele narate. Când acestea se derulează în limitelenormalu lu i, ritmul este molcom, p recum o res piraţieobişnuită. Când evenimentele se precipită, ritmul relatăriidevine alert, sacadat ş i, uneori, gâfâit, precum în visul culup ii al Adelei de la începu tul romanului, unde fraza ecadenţată, ca gâfâitul şi nerăbdarea lupilor.

Deşi în derularea acţiunii aceste animale sunt prezentede mai multe ori, simbolismul lor are, în opinia noastră,două s emnificaţ ii complet d iferite. Primul în ţeles alsimbolului reiese din convorbirea între cei doi fraţi, Filimonşi Grigore, întorşi din „iadul“ interogatoriilor, Filimon fiindchemat d in nou, îl lasă ca unic sprijin pentru fetele lui peGrigore. La mărtu risirea lui că se poate lupta cu forţelepotrivnice, Grigore îi răspunde: „Lupţi? Cu cine să te lupţi?Cu lupii? Sunt haită în fometată. Nu ş tiu nici ei unde atacă.Pornesc după o călăuză şi brusc se năpustesc unde nu seaşteaptă nimeni...“ în această mărturisire, lupii reprezintă„agresiunea istoriei“ (prin venirea la putere a comuniştilor)şi anomia socială provocată de ideologia lor resentimentară,instalată după 23 august 1944. Ideea o găsim rezumată încelebru l dicton „Homo homini lupus“ („Omul este luppentru om“), al cunoscutulu i comediograf Titus MacciusPlautus. Ea sintetizează lăcomia fară margini, fiind reluatade mai mulţi scriitori şi gânditori (Bacon, Hobbles, Balzac,Sadoveanu etc.), pen tru a ilust ra degradarea relaţiilorumane când acestea sunt puse sub semnul unui egoismferoce.

A doua s emnificaţie a s imbolului îi relevă lupu luifuncţ ia de mesager s au emisar al morţ ii, ates tată încredinţele noastre populare prin urletul său prelung. Cuaces t s ens , lup ii apar m vis ul Adelei de la începutulromanului, dar şi in secvenţa semnalată deja, când Filimon,retras în pădurea din apropierea cas ei pentru a-şi regăsiechilibrul moral, îşi exprimă dorinţa de a deveni tain pentru„cina lupilor“. în acest sens, romanul Cina lupilor este, înplan simbolic, o cantilenă a morţii care acoperă cu acordurileei grave destinul personajelor, conceput de autoare ca nişterăni sângerânde.

Marele învins al „tăvălugului“ isto riei şi al des tinuluirămâne însă „bunicul“ Filimon. Viaţa lui sintetizează, într-un s ens dramat ic, în treaga exis ten ţă a neamulu ifilimoneştilor: „Mereu m-am hărţuit cu hămeseala unor lupinăpustiţ i asupra mea din toate direcţ iile.“ Gândul acesta îlrodea din ce în ce mai adânc: „N-am ştiut să ţin piept. M-auînvins toate câte s-au ivit în calea mea.“

Romanul o feră citito ru lu i un p rilej de meditaţieprofundă asupra condiţiei umane supus e unor forţepotrivnice: agresiunea istoriei“ şi destinul individual. Elpoate fi şi rămâne pecetluit p rin/cu celebra cugetare aEclesiastulu i, din Cartea Sfântă, care deplânge vidu l şineantul din existenţa umană: „Vanites vanitatum et omniavanitas“ („Deş ertăciunea deşertăciun ilor, toate suntdeşertăciune, 1, 2).

VASILE PISTOLEA

Page 26: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.26

Omul se naşte ca să sufere, dupăcum scânteia se naşte ca să zboare.

(Iov 5, 7)Citind (ş i recitind), recent, roma-

nul Punctul interior (Editura Excel-sior Art, Timişoara, 2010), semnat dedoamna Mirela-Ioana Borchin, mi s-areactivat în memorie un citat celebru(l-am auzit , p rima oară, d in guramedicu lui de la liceul unde s tudiampe atunci), extras din La Nuit d’Octo-bre a lui Alfred de Musset: «L’hommeest un apprent i, la douleur est s onmaître. Et nul ne se connaît tant qu’iln’a pas souffert ».

Asocierea nu este câtuşi de puţinîn tâmplătoare, ci, d in câte cred ,puternic s usţinută de structurile gen-erative şi de anecdot ica textului.Punctul interior se impune ca un ro-man de idei, elaborat cu talent, cu finăin tuiţ ie a psiho log iei de adâncime,lucrat cu mult şi insp irat meşteşug(autoarea este un reputat cadru di-dactic la Filo logia timişoreană), unroman ce u tilizează jocul imprevizibil,ori previzibil, al semnelor nu ca scopîn sine, ci ca un mijloc, privileg iat, deacces la fiinţă.

Întreaga desfăşurare a evenimen-telor (fabu la) este determinată ş idominată de trei entităţi, de trei stihiitu telare, care ţ in , implacab il, înch ing ile lo r, des t inele ero ilo r:Arh itema (Cunoaşterea de sine) şidouă arhipersonaje (Iub irea şiMoartea – Eros şi Thanatos). De peaces t palier, ca de la o ameţitoareînălţime, ochiu l atent al cititoruluidesluşeşte, pe întinsul platou, confuzşi frământat, al Samsarei, zbuciumulpersonajelo r, st riv ite de su ferinţă,după ce au cunoscut , câteva clipedoar, şi gustul fericirii. Astfel, eroii,aidoma unor diamante b rute, suntş lefuiţ i, cu necru ţare, de cei do iis cus iţ i meş teri (Fericirea ş iSuferinţa), ajungând , even tual, săpriceapă, cât de cât, în cele din urmă,ce li s e în tâmplă (şi de ce li s eîntâmplă), ajungând să afle că suntfiinţe, ş i să se desăvârş eacă, dupăputeri, ca fiinţe (fie doar întru moarte,fie şi întru mântuire). Realitatea, însă,e nemiloas ă. Mai toate, dacă nu chiar

toate tentativele lor de a-şi ameliora,necum de a-şi învinge soarta eşuează.

Personajul emblematic, purtătorde sens, şi de mesaj, este o femeietânără, frumoas ă, in teligen tă ş icult ivată, Corina. Pe fondul uneit raume din cop ilărie (în abs en ţaambilor părinţi, a fost cres cută debunică), ea ne apare, mai întâi, drept ovictimă a conflictului dintre feminitateşi maternitate. Îndrăgostită de Tudor,se căsătoreşte, totuşi, pent ru a puteadeveni mamă, cu Puiu, neîncetând a-liubi pe cel dintâi. Această „duplicitate”(după spus a psihiatrului Mihai Lazăr,el însuşi duplicitar, ca şi Delia, prietenaş i veriş oara Corinei) genereazănemulţumire de sine, revoltă lăuntrică,angoasă (mai cu seamă că soţul e tern,materialist, nepăsător, infidel, în timpce Tudor e generos , imaginat iv,sensibil, e poet). Cartea debutează cuo întâlnire romant ică, după ani deseparare, între Corina şi Tudor şi cudespărţirea lor (temporară, presupu-neau). Dis cursul degajă, sub liminal, opu tern ică s enzaţ ie de aş teptareîn frigurată, de teamă, de anxietatelatentă, mai cu seamă că Tudor trăieştedeparte, în capitală, suferă de o boalăincurabilă, nu răspunde la apeluriletelefonice ale Corinei. Mecanismele deautopropu lsare textuală funcţioneazăd in p lin, p reves t ind aprop iereadramei. Şi, într-adevăr, într-o anume zi,aceste tensiuni îl ocultează pe Eros şiîl aduc, brusc, în p rim-planul acţiunii,pe Thanatos. Moartea intră, brutal, înorizontul existenţial al Corinei: este in-formată de cineva că Tudor a decedat.

Sub impactul acestei veş ti şi alaces tei p ierderi, pers onaju l arerevelaţia punctului interior („punctuldespărţito r”), adică a zonei celei maiascunse a eului, a tărâmulu i abis al,unde nu mai exis tă dualitate,contradicţ ie, unde nu mai dăinu iedecât o sinonimie infin ită, decâtvacuitate. De acum înainte, eul devinealtcineva: „Destinul îi jucase o farsă.Pusese, de la sine putere, un punct.Dar nu la capătul poveştii. Un punctinterior. Sfredel itor. Nu o pauză. Oîmpunsătură adâncă. Hăul. Punctuldespărţ i tor” (italicele îi aparţ inautoarei). Vom nota că ideea fracturiilăuntrice, a sciziun ii, este reluată, şi

întărită, p rint r-o sugestivă mise enabyme, mai târziu, la internarea în spi-tal: „Corina îşi fixă privirea în tavanulcrăpat exact pe mijloc, de parcă ar fitrebuit împărţit, din cine ş tie ce mo-tive, în două”.

După o atare descoperire (cea atainicu lui punct interior), indiv idul sedesparte de sine însuşi, se lasă în urmăşi ia asupră-şi canonul suferinţei fărăleac. Şi al fericirii iluzorii (ori, cine ştie?,al fericirii supramundane, „paranorma-le”). Acum începe iniţ ierea g rea,temeinică, stăruitoare în suferinţă.Acum începe confruntarea cu cea maiterib ilă p rezen ţă: absen ţa . Acum,începe, de fapt, agonia (sufletească) apersonajului, sub loviturile acestuitorţ ionar necruţător şi impasib il:absenţa. Acum se iniţ iază ravagiiledorului. Corina îşi dă seamă că văavea un copil de la Tudor, ş i acesta –o fetiţă, Nathalie – vine, prematur, pelume, eveniment ce declanş ează mariîngrijorări, ce o tulbură pes te măsură,dar îi trezeş te ş i o exaltare cvasi-malad ivă, fiindcă soco tea sosireamicuţei făp tu ri un semn major alsupravieţuirii lui Tudor şi a iubirii lor.Urmează alte ş i alte s emne, pesuportul cărora se înfiripă, deopotrivăreal şi imaginar, un fel de cup lumetafizic, de sub fascinaţia, din mrejelecăruia medicii Delia şi, mai ales, MihaiLazăr încearcă, zadarnic, să o smulgă.

Este meritul prozatoarei de a fiştiut să dozeze, cu subtilă artă, şi sădiferenţieze momentele de s uferinţă,alternându-le cu cele de fericire cople-şitoare, dar, pare-s e, iluzorie, greu ded iferenţ iat, ele îns ele, de durereaextremă (vizita la cimitirul Bellu, undeCorina duce flori, dedicate lui Tudor,dar depuse, simbolic, la mormântul luiEminescu; apariţiile lui Tudor, în delir,în vise, cu versuri, cu mes aje, cusăruturi; extraordinara scenă a torturiifizice din maşină, după naşterea fetiţeiMaya (iluzia) – Nathalie etc. etc.).

În ce priveşte aceste intervenţiiale lui Tudor, trebuie sublin iat că elesunt legate, în majoritate, de vânt –care, cum se ş tie, este as emuit înScrip tură cu duhu l (cu Duhul)(Evanghelia după Ioan 3, 8). De altfel,în ebraică şi în greacă, sensurile „vânt”şi „duh” se exprimă cu aceeaşi voca-bulă (ruah, pneuma). Reproducem unfragment din halucinanta scenă acomunicării, prin vers (prin foarte

Despre iniţierea însuferinţă

Page 27: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.27frumoase versuri, izvorâte din condeiulscriitoarei), d intre Tudor şi Corina,aces t s t ran iu , crepus cu lar cuplumetafizic, cum l-am numit mai sus:„…aţipise din nou, căci îl auzi pe Tu-dor atât de limpede, de parcă el s-ar fiaflat chiar acolo, în acelaş i salon cuele. Recita vers uri, de-a val-ma…Volbură, volbură , iarbă de rai…/Vântul se zbate de-a sângele-n cai…/Ave, duh al văzduhului, Ave!.../ Calulmeu saltă în două potcoave…”. Nu-ide mirare, că, mai târziu, când Puiu,părintele oficial al fetiţei, va fi arestat,Corina se decide s-o scoată pe Natha-lie de sub autoritatea lui: „Nathalie nuva avea, în niciun caz, un tată puşcă-riaş. Tatăl ei era spirit pur (subl.n.,ED). Va găsi o cale legală s ă o scapemăcar pe ea de această ruşine”.

Şi v is ul trag ic, parad isiac sereîntoarce, la anume intervale, în con-trast dureros cu p latitudinea, chiaratrocitatea ambianţei imediate: „Erafoarte multă lume în parc. Ei i sefăcuse sete. La o gheretă se vindeaurăcori toare. Îşi făcu loc prin treoameni. Toţi se dădeau la o parte şiea îna in ta , împărţ indu-i în douăşiruri. Unul la stânga, unul la dreap-ta. I se păru că bărbatul ce rămăsesecu spa tele la ea, între cele douăşiruri, semăna cu Tudor. Îl strigă penume. Omul întoarse capul. Era el. Îiprinse capul în mâini. Îi sărută ochii.Se sărutară apoi pe obraji. Pe gură.Erau atât de bucuroşi că s-au întâl-nit!” (şi aici italicele s unt opţiuneaprozatoarei).

În plus faţă de asemenea năluciri,ce-i zdrobesc inima, Corina regăseştepretutindeni, în destinele prietenilor,cunoscuţilor, străinilor, modelul non-echivoc al propriei sale istorii: “Oricear fi făcut, indiferent cu cine ar fi vorbit,Corina era condamnată să revină, dinunghiuri diferite, la propria suferinţă”.Şi astfel, se conturează, şi s e configu-rează, tot mai clar, ideea că suferinţa econs ubs tan ţială vieţ ii. „Je ne vo isqu’in fin i par tou tes les fenętres ”(Charles Baudelaire, Le gou ffre).

Încordarea sporeş te cu fiecarepagină, cu fiecare episod, atingând,spre capătul cărţii, intensităţi şi cotede-a dreptul nimicitoare pentru eroină.Corina află că, de fapt, Tudor nu fusesebărbatul ideal, aşa cum crezuse (cruntădezamăgire; nu mai poate, sp reexemplu, să se sprijine pe amintirea lui,

nu-ş i mai poate zice, după Ju lesMichelet: „Je suis à qui m’a compris”);află, de asemenea, că el murise ucis dePuiu, so ţu l ei (a cărui t icăloş ie îidepăşeşte cele mai sinistre presupo-ziţii); apoi, asistă la moartea tenebroa-să, sordidă, a lui Mihai Lazăr, psihiatrulcare, cu devo tament ş i delicateţe,ţinuse, pen tru Corina, locul ambilorpărinţi, de a căror veghe ş i căldurăfusese lipsită. Totul se năruie, ca-ntr-o s urpare a lumilor. Încât, s puneau toarea, în numele ero inei, dupăatâtea rătăciri, după atâta anxietate şispaimă („era stăpânită de spaimă cade o fiară”), sătulă de rigorile inumaneale „fluxulu i ei existenţial”, Corina,trecută dincolo de singurătatea abso-lută şi dincolo de disperare, „s e deta-şase de lumea cu care nu mai avea de-a face… În orice caz, punctu l era pusacum la locul lui. La sfârşit de poves-te… Traseul ei iniţiatic ajunsese lasfârşit”. Aşa îşi zicea, aşa îşi închipuia,îndreptându-se către casă. Aceasta eraconvingerea ei: Că trecutul a rămas,definit iv, trecut. Că e îngropat, pentrutotdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căru-ia apucase să-i mărturisească, fără aşti dacă el, pe patul de moarte, a înţelessau nu ce i se spune, că s-a despărţitşi de Tudor şi de Puiu, şi de întregulchin al anului, şi al anilor din urmă.

Or, nu . Doamna Mirela-IoanaBorchin ne rezervă o mare şi măiastrăsurpriză, un final deschis spre cevamai mult decât ambiguu: spre ceva maiîntunecat, mai nedesluşit, mai înspăi-mântător, poate, decât existenţa ante-rioară a personajului ori, d impotrivă,spre o anume lumină, chiar, de ce nu?,spre o intensă şi salvatoare lumină.Încă o probă, aşadar, a vitalităţii aces-tui roman: a început bine, are capacita-tea intrinsecă de a se autopropulsa,de a se menţine, artisticeşte, “în viaţă”,şi se încheie încă mai convingătordecât a debutat. La întoarcerea acasă,chiar la scară, pe Corina o aşteaptă unnou hău, o altă etapă a călătoriei dure-roase prin această vale a plângerii, oreactualizare a punctului despărţitor.O enigmă: Cine e bărbatul misterios,care o urmăreşte: E Tudor, totuşi? SauDan Moraru , ofiţerul suplu ş i agil, cucare conversase îndelung în tren şicare, „prin asemănarea cu Tudor…îis târn is e curiozitatea”? Aceas tăîntâlnire neprevăzută poate fi preludiulunui nou eşec, dar, în egală măsură, şi

o şansă acordată celuilalt neîntrecutmeşter în şlefuirea diamantu lui uman:Fericirea. Oricum, e un semn că nu-icu pu t inţă s ă ieş i d in menghinaSamsarei. Că iniţierea în suferinţă (sauîn fericire) nu se încheie câtă vremeeşti viu, nu se încheie, poate, nici din-colo de moarte. Un semn că ciclicitatea(ş i dialectica) durere-bucurie es tenelimitată. Şi că decizia nu-ţi aparţine.Semne, semne, semne. Semioticianul(Corina e semiotician), romancierul, şisemnele lor. Conlucrând la eşafodajulde rezistenţă al edificiului estetic. Oare„traseul iniţiatic” va fi reiterat, pe altecoordonate, în alt context? Nu ştim. Şie bine că au toarea ne lasă curioş i,nedumeriţi. Aceasta e arta: pune, şistârneşte întrebări, nu dă, cu suicidarăaroganţă, răspunsuri. Vâltoarea Sam-sarei o va lua, din nou, pe Corina înrotirea sa distruct ivă? Poate că da,poate că nu. Aici am ajuns cu (au-to )con templarea, cu (auto)compă-timirea, cu duplicitatea (nu, neapărat,în sens peiorariv). Şi am mai ajuns laîncheierea, neces ară, că s inguranedezminţită nădejde stă în recunoaş-terea completă, şi decisă, de sine, adi-că în străluminarea Nirvanei. Pentrucine e suficient de matur şi de vrednicsă identifice „semnele” Nirvanei înpropria-i fiinţă..

Reproducem, sp re edificare,pasaju l ce încheie şi încununeazăîntreaga poveste şi întreaga dezbatereideatică subiacentă: „Ajunsă la poartabloculu i, îşi căută la lumina senzorilorcheile în poşetă. Urcă apoi în fugă celepatru, cinci trepte pentru a deschidepoarta cu cartela, realizând cu neliniş-te că era urmărită de cineva. Se strânsede groază, încercând să int re repedepe poartă, într-o dungă, pentru a scăpaprin îngus ta deschizătură a porţii desilueta ce o urma îndeaproape tot maiameninţătoare. Dar aceasta se strecurăcu abilitate de pisică pe lângă ea. InimaCorinei zvâcnea cu aşa o putere, încâtabia se mai ţinea în loc. Speriată demoarte, se întoarse brusc spre cel ce ourmărea, întrebându-l ins tinctiv:

— Căutaţi pe cineva?— Mă caut pe mine…, îi

răspunse el cu un calm năucitor. Şi,îmbrăţişând-o, îi şopti liniştit la ureche:„Pe mine mă caut”.

(Martie 2015) EUGEN

DORCESCU

Page 28: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.28

Cosmin este romanul de debutal medicului Magdalena Iugules cu,publicat, în 2013, la Editura Pro ilavia,Brăila. Un roman-jurnal de anvergură,cuprinzând relatarea minuţioasă a unorpoveşt i de viaţă t răită. Conceput şica o scris oare adres ată su rorii ş inepotului autoarei („cu rugămintea dea mă ierta pentru tot ceea ce n-am pututface pentru ei”), Cosmin este dramaunor cop ii lăs aţi în grija altora, cumamele p lecate la muncă, îns t răinătate, dar ş i a unor familiidezmembrate, cu părinţ i divorţaţ i,recăs ătoriţi, incapab ili s au dezin -teresaţi să-şi crească propriile odrasle.

Romanul Magdalenei Iugulescueste îns ă ş i fres ca unei s ocietăţ idebusolate, o societate a căpătuieliişi a abandonulu i, nepreocupată desoarta membrilor săi, cu înt reprinderifalimentare şi oameni rămaşi fără niciosursă de câştig, cu ş coli lăsate deizbelişte şi spitale închise; un romanal unui cartier al copiilor abandonaţişi al câin ilor vagabonzi din tr-un oraşt ris t ş i cenuşiu , în s u ferin ţă. Oradiografie lucidă şi acidă, aşadar, cuatât mai convingătoare cu cât esteîntreprins ă de un specialist. Şi, nu înultima instanţă, Cosmin este ş i unjurnal al peregrinărilor autoarei prinEuropa, un caleidoscop al valorilor şifrumuseţilor lumii civilizate, dar şi aloraşelor p rin care româncele tinere seperindă în căutarea unui loc de muncă,îngrijind copiii unor s trăini deseoriaroganţ i ş i nemiloş i, în s peranţaajutorării celor rămaş i acasă.

As tfel, prin gestu l său artist ic

motivat şi impresionant, din vindecătorde t rupuri, medicu l MagdalenaIugulescu devine un tămăduitor desuflete, şi asta, pentru că ind iferentde disperarea oamenilor şi de mersullumii, literatu ra rămâne o h ranăindis pensab ilă dacă vo im s ă nepăstrăm credinţa ş i esenţa umană,demnitatea ş i speranţa.

Cele peste trei sute de pagini alelucrării sunt împărţite pe trei capitole,Amara, Nona, respectiv Dreptul laliberă circulaţie, urmate de un epi-log. Şi dacă Amara şi Nona sunt femeileîn grija cărora rămân cei doi copii dinprim-p lan, personaju l-cheie alromanului rămâne Cosmin , un băiat„cu ochii prea mari pentru vârsta lui”şi pe care Pem, mătuşa, din postura sade narator-personaj, îl cons ideră, dinstart, „înspăimântăto r de frumos şiînspăimântător de s ingur”.

Cosmin, această „mână de omjucăuşă”, es te lăsat de mama lui,plecată la muncă în Italia, în grija uneiprietene care de cele mai multe ori uităsă vină să-l vadă, într-un apartamentfriguros , împreună cu Thea, oadolescen tă cu mama ajunsă şi ea înGermania, dar care preferă s ălocuiască împreună cu băiatul decâtcu tatăl ei, recăsătorit. Doi copii ainimănui, aş adar, care ab ia dacă îşivorbes c, ado lescen ta refug iată înlectură, în singurătatea camerei sale,iar băiatu l, decupând la nesfârşit eroide benzi des enate, p regăt indu-s easiduu pen t ru „salvarea lumii” ş iinstaurarea unei noi ordini universaleîn care el, Diana, mama sa, şi Lorin,

tatăl lui, vor fi, din nou, împreună.Autoarea îşi construieşte cu har

şi migală romanul, cu un spirit fin alobservaţiei, co res pondenţa perma-nentă dint re oameni şi zei s au notelecaptivante de călătorie abundând dein formaţ ie ş i observaţii pertinente,transformându-l înt r-un un act decultură de excepţie. Nota e concisă, laobiect, nelipsind n ici tuşele fine, cade poem. As t fel, dacă Thea areobiceiul de a se retrage „ca un fum” încamera ei, Cosmin nu este decât „unghem de s uflet părăsit”. MagdalenaIugulescu este departe îns ă de a seaven tura pe tărâmul gratu it almetaforei; pur şi simplu, nu este cazul.„Sunt în pragul apartamentului şi suntgoală sufleteşte”, notează la începutulromanului, stilistic, cât şi atitud inal,finalu l păs trând acelaş i reg im alobservaţiei: „Aşa a fost Diana, femeiadin Canaan . A făcut tot ce i-a ieşit încale pentru a-l salva pe Cosmin (…) Şil-a salvat . De aici înainte el se poates alva s ingur. Dacă n-o va face, îlpriveşte!”

Un roman plu rivalent , aşadar,complex, g rav, limpede în expresie şinecruţător în semnificaţii. Oraşul Brăiladevine un personaj suferind, alăturide celelalte , umane. Un oraş peDunăre, atestat de peste şas e secole,dar, paradoxal, fără poduri, căciaces tea sun t prezen te doar pe

Ladislau DaradiciDESPRE UN ROMAN

DE VIAŢĂ TRĂITĂ

Page 29: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.29fluturaş ii electorali (dar polit ica efăcută de bărbaţi, notează autoarea,iar ei, nu-i aşa, „mint de îngheaţăapele”). Imagin ile s un t s pecificpostdecembriste: cartiere cu b locurisinistre, cu apartamente îngheţate, aleiîngus te, p răfuite şi s ărace,pretutindeni cu găuri în asfalt . Câteun ABC pe la colţuri de bloc, baruri de2 pe 2 şi, desigur, „câini vagabonzi,câini fără s tăpân , câini fără familie,câini s inguri, câini ce n-au casă, câiniieri domesticiţi azi deveniţi sălbatici,câini fără mamă, câini fără tată, câinialungaţi de familiile mutate abuziv labloc, câin i trişti”.

Exact ca oamenii, am adăuga noi.Vidin e cartierul cunoscu t ca „loculunde suprav ieţu iesc copiii s inguri;cop iii ai căror mame au plecat s preŢara Făgăduinţei”. Parterul blocurilorarată jalnic: feres tre mari, murdare,resturi de afişe, tencuială coşcovită,balcoane închise cu geamuri furate dela autobuze. De aco lo ş i până laDunăre se întinde un teren al nimănui„încât ai impresia că marginea lunciiînseamnă… marginea lumii”.

Şi în timp ce Thea, această fată„de fum”, e fină, gri, mereu adusă puţindin spate, îngheţată, deoarece în cam-era ei frigul „se simte şi mai as cuţit”,imaginea lui Cosmin e de-a drep tulsfâşietoare, mestecând aceeaşi felie depâine cu margarină şi cu dulceaţă şi…decupând. Pen tru a salva lumea,construieş te galaxia Xarxax din toatelucrurile găsite p rin cas ă: haine,mobilă, veselă. Are şi un prieten, Xix,precum şi o mulţime de eroi alături:Xfex, Xbax, Xrux, Xdox şi aşa maideparte. După plecarea Dianei, devineto t mai absen t, „trăieşte în tr-o altălume”, fug ind de cea reală, în care nupoate nici măcar înţelege, darămiteaccep ta, absen ţa mamei, propriu labandon. Întruchipează un model aldezordinii: când salvează lumea, cânds e vops eşte, parcă pen t ru a s eascunde de ceilalţi, de el îns uşi. Simteîn permanen ţă nevo ia de alintare(„Joacă-te cu părul meu, Pem! Aşafăcea mama…”), întrebând mereu „De

ce m-a lăsat mama, Pem?” Pe planetape care şi-o imaginează, realizată dindecupaje, Amam (a mamei), toatefemeile sunt tunse ca Diana, luptându-se cu n işte păs ări b izare care fu răcopiii. Există, undeva, şi o planetă atată lui (Atat) şi, desigur, ş i o unacomună, Tamatama, un fel de paradisunde se vor întâlni toţi trei: mama, tataşi, negreşit, băiatul lor. Simbolistica erelevantă. Cosmin se refugiază într-olume imaginară, astfel protejându-se(poate că altfel şi-ar face rău, ca atâţiaalţii care n -au pu tu t suporta des-părţirea de mamele lor).

Pe parcurs, romanul dev inepoves tea unor des t ine care s eînt repăt rund, se inters ectează; câtedestine, atâtea poveşti. Impresioneazăcea a Dianei, mama lui Cos min, carepleacă la Brescia „să muncească cubraţele, dacă aici cu banii câştigaţi cumintea nu mai poate să-şi ducă viaţa”.Acolo e o slugă optsprezece ore pe zila o familie cu doi copii. Măritată detimpuriu, acasă era bătută mereu deLorin, soţul ei beţiv, care o lovea cupumnul la ficat pentru a nu lăsa urme.Reuşeşte să fugă, divorţând ş i în-cercând să-şi crească singură băiatul.

Interesantă este şi povestea luiPem, a naratorului-personaj, medic şimătuşă, martoră la drama cop iilor şi aadulţilor din preajma ei. Atitudinea ei,in iţ ial, es te de neimplicare, deş iacţ ionează după acelaş i infailibilprincip iu („eu ţ in la oameni, nu lalucruri”) spre deosebire de Mike, soţulei, potriv it căruia obiectele sunt cele„care nu te trădează niciodată”. Cutoate aces tea, dezamăgită dedebusolarea surorii (fuga cu Lorin,divorţul, p lecarea în Italia), joacă rolulde „mătuş ă rea” la început: „Îmi vădde ai mei şi nu de copiii altora. Cine-iface să şi-i creas că!” (chiar motoulromanului fiind „Ia, vezi-ţi tu de treabata!”). „Nu cred că-l iubesc prea multca să mă lipesc de el cu căldură”,mărturiseş te, „o fac oarecum artificial,dar el este prea mic să înţeleagă.” Dela atitudine neutră, dezinteresată („înultimii nouă ani aş fi putut fi mai

apropiată (…), aş fi putut fi mai des cuel. N-am fost şi nici n-am de gând săfiu. Diana a plecat: să-i fie de bine!”)se va implica tot mai mult pe parcurs.Cu realis mul ş i lucid itatea ei, Pemdevine purtătoarea învăţăturilor vieţii:„n-ai nevoie de prieteni când ai o soră”sau: „când doi oameni se despart, nutrebuie să iei partea nici unuia dintreei”.

Pem fiind medic, Cosmin devine,inevitabil, şi romanul unui specialistcare d is ecă, din pers pectivaexperienţei, lumea în care trăieşte.Observă, nes căpându-i n imic,demascând , de pildă, acea „nebunie”a medicamentelor, promovate defarmacii, de a vinde orice oricui, pentruprofit, indiferent de consecinţe. Dinexperien ţa ei pro fes ională, Pemînţelege şi strategia unor soţi şi soacrede a se descotorosi de soţie şi noră.Schema este clasică, pe cât de simplă,pe atât de înfiorătoare, pet recându-se„în intimitatea bucătăriei”, fără martori,şi „unde veşnic focul arde”. Şi dacă„din nefericire pentru soţ şi soacră,efectul accidentului casnic – ce ia celemai barbare forme de pus în aplicare –nu es te fatal, atunci micuţa fostămireasă, ofilită şi bine prăjită, ajungela un s pital cu arsuri de gradul trei şipatru. Şi aşa mai departe şi… vai de eichirurgii plasticieni, care încearcă sămai repare ce mai pot repara!”

Problematica romanului însă esteatât de complexă, încât aces te rânduriabia dacă pot cuprinde o fărâmă dinmultitud inea de as pecte ş isemnificaţ ii. Mi se pare corect să-miînchei încercarea cu aceste referiri aleautoarei: „Cosmin es te poves teadestinului Dianei şi al fiului ei şi trebuiecit ită cu zâmbetu l pe buze. Ea nepropune să facem slalom prin v iaţăatunci când aceasta o ia razna. Pentrucă viaţa-i grea! A dumneavoastră cumeste?”

Nu ne rămâne decât să aşteptămcu in teres u rmătoru l roman almediculu i Magdalena Iugulescu.

Page 30: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.30

Aniversarea, la 12 noiembrie2014, a 75 de ani de la sfinţirea Bisericii„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”din Anina a fost un prilej de aleasăs ărbătoare pen t ru enoriaş i; în treeven imentele cons acrate acesteian iversări s-a numărat şi lansareacărţii „Biserica Ortodoxă din Anina.Trecut şi prezent”, scrisă de actualulpreot paroh al acestu i s fân t locaş,părin tele A lin Muntean, şi de unfoarte bun cunoscător al isto rieiAninei, Cristian-Liviu Mos oroceanu.Cartea răspunde nevoii de a cunoaşteis toria acestei b iserici, nevoie acutres imţită atât de localnici, cât şi demulţ i v izitatori, impresionaţ i decaracterul ei monumental.

Lucrarea conţine un mare volumde informaţii şi date exacte, efect alefortu lui auto rilo r de a realiza omonografie complexă, bazată pevalorificarea unei bibliografii bogate,cons tând în monografii ş i artico leconsacrate Mit ropoliei Banatului,Eparh iei Carans ebeş u lui ş iProtop iatu lu i Ortodox Român alOraviţei, lucrări în limba germană şi înlimba română despre Anina, relevantepentru perioada căreia i se circumscrieistoria acestei prime biserici ortodoxedin localitate, documente emise deMitropolia Banatului, ArhiepiscopiaTimişorii şi Caransebeşului, EpiscopiaCaransebeşu lui, p recum şi jurnalulunuia dintre p reo ţii slujitori, IacobStoian.

Primele cap ito le ale cărţ iis u rprind con textu l is to ric ş iadminis trat iv-bisericesc în care seîncadrează începuturile ş i evoluţ iacomunităţii o rtodoxe d in Anina,intenţie enunţată de autori în primelepagini ale cărţii: „dorim să evidenţiemdinamica istoric-administrativă aBiserici i Ortodoxe din Anina”(p. 28).

Printr-o riguroasă sistematizare amaterialu lui documentar pe care l-auavut la îndemână, autorii su rprindtoate etapele dezvo ltării comunităţiiortodoxe d in Anina: anii premergătoriconstruirii bisericii, etapa dramatică încare a fost ridicată şi perioada de dupăsfinţirea ei, până în zilele noastre.

Dezideratul înălţării unei bisericiortodoxe în Anina, pe lângă cele douăromano-catolice şi cea evanghelică, aapăru t şi a crescut în intensitate pemăsură ce creştea numărul românilorcare lucrau în Anina, autorii o ferinddate statistice relevante pentru ponde-rea lor tot mai mare: astfel, dacă în anul1861 erau înregistraţi 17 locuitori denaţionalitate română, în anu l 1900numărul acestora se ridicas e la 341.

Cei care vor deveni mesageriicăt re au torităţi a dorin ţei to t maipu tern ice a românilo r de a avea obiserică a lor în nou l cartier, Anina, încare locuiau cei mai mulţi dintre ei, aufost funcţ ionaru l Petru Manciu ş ipreotul Nicolae Câmpian din Maidan,care asigura şi asistenţa religioasă aromânilo r d in Anina. Autorii redaueforturile depuse de aceştia până cândva fi aprobată, în 1912, în fiinţarea„Fundaţiun ii pentru ridicarea bisericiiromâne”, având ca scop colectarea defonduri necesare construirii bisericii.

După primul război mondial unro l importan t în impuls ionareas piritualităţ ii ortodoxe din Aninarev ine unor intelectuali devo taţ iintereselor românilor, asupra cărora seopresc, de asemenea, autorii lucrării:învăţătorul Ioan Ştefan, d irectorulspitalului, dr. Nicolae Belu şi, câţivaani mai târziu, primul director românal minelo r d in Anina, ing . VasilePoboran. Ei se vor alătura eforturilorde demarare a proiectu lu i ridicăriibisericii, lucru care se va realiza în 1926,

când aces t p roiect este încredinţatarhitectului p ro f. ing . Victor Vlad,„cti tor a l Inst itu tu lu i Po li tehnicTimişoara şi viitor decan al facultăţiide construcţii” (p. 42), cum precizeazăautorii.

Lucrarea oferă în cont inuarenumeroas e date tehnice legate deconstru irea bisericii, a cărei piatră detemelie a fost pusă la 21 s eptembrie1930, în tr-o atmos feră de mareen tuzias m. De as emenea s un tmenţ ionate d ificultăţile materialesurvenite ca urmare a crizei economicedin 1928, dar şi eforturile imense cares-au depus , prin implicarea deosebităa directoru lu i Vas ile Poboran ,p roclamat „pro tector a l b iserici iromâneşti d in Anina” (p. 49) pentruca lucrările să poată fi finalizate.

În anul 1937 se înfiinţează ParohiaOrtodoxă din Anina, numărând 450 decredincioş i; în urma scoaterii la con-curs, postu l de p reo t paroh va fiocupat de Marcu Bănescu.

În vara anului 1938 este executatăîn tempera pictu ra murală de căt repictorul ş i istoricul prof. d r. IoachimMiloia, ajutat de Constantin Dinu Ilea.

Iconostasul, despre care autoriiprecizează că este „Monument de ArtăBisericească , fi ind înreg istrat înFondul de Patrimoniu Art istic alBanatului de Munte” (p . 52) es tepoleit cu foiţă de aur de 22 K şi a fostexecutat d in lemn de tei de către prof.Ştefan Gajo , iar icoanele au fos tpictate tot de Ioachim Miloia.

FLOARE NICOLADespre oameni frumoşi aitrecutului şi prezentului*

Page 31: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.31Lucrarea p rezin tă amănunţ it

pregătirile care au precedat sfinţireabisericii şi surprinde detaliat tabloulimpresionant al zilei de 12 noiembrie1939, în care a fost sfinţită biserica decăt re ep iscopul Carans ebeşu lui, dr,Vasile Lăzăres cu , înso ţ it de unimpres ionan t sobor de p reoţ i.Amploarea, s o lemnitatea ş ientuziasmul sărbătorii sunt redate deau tori p rin citate semnificative d inart icolul „S erbări le de la Anina”publicat în nr. 49/19 noiembrie 1939 alrevis tei „Foaia Diecezană”.

A doua parte a lucrării redăas pecte semnificat ive d in viaţab isericii, p rezen tate s imultan cuactivitatea celor cinci preo ţi care auslujit la altarul aces teia de la târnosirepână astăzi. Lectura acestei secţiuni acărţii este relevan tă pen tru câtevatrăs ătu ri comune preoţ ilo r care aupăstorit , de-a lungul celor 75 de anide existenţă, comunitatea parohialăconstituită în jurul bisericii: vredniciaşi devotamentul slujirii, astfel încât,chiar ş i în perioade grele, a fos tmenţinut pulsul specific unei bisericivii. Sunt prezentate succint aspectebiografice ale fiecăruia dintre aceştia,precum ş i realizări mai importan telegate de întreţinerea, repararea saurenovarea bisericii.

Primul preot paroh al bis ericii afost dr. Marcu Bănescu, un intelectualcu o bogată activitate nu doar pe planlocal, ci şi la n ivelul Ep iscop ieiCaransebeşu lui, act iv itate a căreivaloare este recunoscută în anul 1943,prin numirea s a ca pro fes or laAcademia Teologică din Caransebeş.

O perioadă foarte grea din istoriabisericii ortodoxe din Anina este aceeacare se s uprapune cu păs to rireapreotului Iacob Stoian , între anii 1945ş i 1961. Urmaşii acestuia au avu tbunăvoin ţa de a pune la dispoziţiaautorilor lucrării Carnetul zilnic pecare l-a ţ inut începând cu anul 1943,relevan t pentru dificultăţile cu care s-a confruntă în t impul ocupaţ ieisovietice, apoi în perioada instaurăriicomunismului, când familia sa a fostsupusă unor nedrepte persecuţii şiabuzuri.

Între anii 1962 şi 1977 preot paroh

la biserica din Anina a fost părintelePetru Vasile, care a avut meritul de ades făş ura multe act iv ităţ igospodăreşti la casa parohială şi încurtea bisericii şi de a iniţia lucrări dereparaţii la acoperişul bisericii .

Părintele Tudor Damian a venitca preo t în Anina în anul 1976 şi îşi vades făşura aici activ itatea până lapensionare, în anul 2008. În timpulslu jirii sale va fi înlocuit mobilierulliturg ic, precum ş i unele obiecte şiacoperămin te de cult, iar începând cuanul 2004, la iniţiativa lui Adrian Burlui,începe acţiunea de repictare a bisericii.Este menţionat de către auto ri faptulcă Adrian Burlu i es te nu doarin iţ iato ru l, ci ş i sponsorul acesteiimportante lucrări.

Începând cu anul 2008 până înprezent, preot paroh la Biserica „SfinţiiÎmpăraţi Constantin şi Elena” estepărintele Alin Muntean. În timpulpăstoririi sale s-a finalizat şi s-a sfinţitpictura bisericii şi a fost executat unmare volum de lucrări de reparaţii şirenovări la clădirea bisericii şi la casaparoh ială. Este surprinsă în carte şicomponenta s ocială a activ ităţ iipreotului Alin Muntean, concretizatăprin înfiinţarea Centrului de Zi pentrucopii, plata zilnică la cantina socială aoraş ulu i pent ru câteva pers oanenevoiaşe ş i familiile lor, înfiin ţareacapelei la Căminul de Bătrâni şi slujbede vecernie o ficiate aco lo . Deasemenea sunt menţ ionate cărţ ile şiarticolele al căror autor este.

Un capitol al cărţii este consacratv izitelor arh iereş ti de care s-aubucurat creştinii ortodocşi din Anina,de-a lungul timpului. Primul episcopal Caransebeşului care a ajuns la Aninaa fos t PS Ios if Traian Bădescu, înseptembrie 1924, acesta impulsionândas tfel demararea acţ iun ilo r deproiectare a unei biserici o rtodoxe înAnina.

Sfinţirea Bisericii „Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena” a fost făcută la12 noiembrie 1939 de către PS VasileLăzărescu , însoţit de un mare soborde preoţi ş i diaconi.

În anul 1942 parohia ortodoxă dinAnina a fost vizitată de PS VeniaminNistor.

O legătură specială s-a statornicitde-a lungu l an ilor în tre creş t in iiortodocşi din Anina ş i PreasfinţitulLucian al Caransebeşului, care, de laînscăunarea sa ca ierarh al EpiscopieiCaransebeşului până în p rezen t, aefectuat un număr de 13 v izitearh iereş ti la Anina, fiecare d in treacestea fiind prilej de mare înălţare şibucurie duhovnicească pent rucomunitatea ortodoxă de aici. Es temenţionat ş i faptul că, în semn dealeasă preţuire din partea locuitorilor,Preasfinţitului Lucian i-a fost conferittitlu de Cetăţean de Onoare al Aninei.

Lucrarea p rezin tă în cap itoledistincte şi Biserica Ortodoxă „SfântaTreime” din Steierdorf , precum şi datedespre părintele Gheorghe Şuveţi, întimpul păstoririi căruia biserica a luatfiinţă şi despre actualul preot s lujitorla aceas tă b iserică, părintele HoriaMailat. De asemenea se fac referiri şila Bis erica „Naş terea MaiciiDomnului” din Celnic ş i la preotulparoh de aici, părin tele MariusNegoiţă.

Cartea cuprinde şi un număr marede imagini fo tografice, unele foartevechi, altele mai recente, edificatoare,deopotrivă, pen tru t ransformărileprodus e de-a lungu l timpului înas pectu l b is ericii, dar ş i pent ruevenimente deosebite desfăşurate încadrul acesteia.

Apăru tă în cond iţii g raficedeos eb ite la Ed itura Eubeea d inTimişoara, lucrarea este precedată deun Prolog consistent, scris de Prot.Ic. Stavr. Petru Berbentia, la ale căruicuvinte de apreciere se adaugă şi celeale editorului cărţ ii, s criito rul IlieChelariu: „Prezentu l vo lum, în careautorii înfăţişează în faţa ochilor şi asufletului nos tru oamenii frumoşi aitrecu tului şi prezentu lui, care s-ausacrificat pentru un ţel nobil şi binelesemenilor, reprezintă o carte de vizităexemplară a Aninei.”

* Alin Muntean, Cristian-LiviuMosoroceanu, Biserica Ortodoxă dinAnina . Trecut şi prezent , EdituraEubeea, Timişoara, 2014.

Page 32: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.32

„…el hombre es insondable, sucorazó n es un abismo”.

(Salmo 64/6 3, 7)Am citit, de curând, o carte a

doamnei Maria Niţu, scriitoare de tal-ent, in teligentă şi informată, care ştiece este literatura, şi o practică pe maimulte registre, uneori interferente (caîn cazul de faţă, unde avem a face,simultan, cu, precumpănitor, proză –uneori fantastică: Luna de pe cer, Pubidin Căpâlnaş Express, Flash pe unperon ş. a., cu, precumpănito r, eseu:Melanco lia Capricornu lu i, Reci-clare la cubul Rubik şi, mai pestetot, cu frânturi de poezie ori, ch iar, cuîntreguri poet ice, precum: Ecoul meu,Umbra s au Anot impuri Fa taMorgana; dar şi: „Parcă sunt o plasăpentru care nu am un cui în care să măagăţ! Stau cu mine în mână jenată şimă incomodez”; „Simte că sufletul lore o stafidă, o conservă a st rugureluizemos de altădată”; „…mi-ar trebuiceva simplu, ca nes fârşitul oceanului,care te cuprinde ş i te p ierde”;„Singurătatea, g lob v idat deduşmani”; „Gândurile astea colcăindde râme” etc. etc.). Acest mixaj (acestmet is aj, aces t puzzle) es te iniţiat ,manevrat , condus cu o ev identădexteritate, dar şi cu detaş are, cu unsoi de sarcasm, cu un sen timent alabsolutei relativităţ i, al nimicniciei, încare au toarea învălu ie, deopotrivă,genuri, specii, referent , s emn, eu

narativ, eu empiric. De altfel, textelese (auto)comentează permanent, sunt,în egală măsură, metatexte. De reţinut,însă, că lucid itatea analitică,s cep t icismul, acţ ionează, depreferin ţă, la suprafaţă, în fenotext.Iată ce aflăm: „Capricornul (autoareae, într-adevăr, Capricorn, n.n., ED) areant idot (la Melanco lie, n .n., ED)surâsul mefistofelic, ironia sp rinţarăîntru umor triplu-sec”. În adâncime, înmrejele complicate ale genotextu lui,palpită, drep t con trapondere, în trealtele, ceea ce Maria Niţu numeşte,foarte inspirat, definindu-şi, indirect,şi măcar parţial, prozele, „sines teziileemoţ ionale” (top ite, dis imulate, îniron ie amară, în referin ţe cultu ral-livreş t i, în jocuri de cuv in te, înantifraze etc.).

Să ne amintim renumita sentenţăa lui Blaise Pascal: «Le coeur a sesrais ons que la raison ne connaîtpoint».

Cartea (beneficiind de o densăprefaţă – În „cuşca” So ledad – ,datorată lui Adrian Dinu Rachieru) sein titulează, lud ic (?), Reciclare lacubul Rubik , cu p recizarea„prozoeseme şi alte farafastâcuri”, şia fost publicată, în 2014, la EdituraEubeea din Timişoara. Ea se adaugăunui număr de vo lume, t ipărite ,majoritatea, de-a lungu l an ilo r, laaceeaşi editură: En Gros & en détail:cioburi de jurna l , versuri, 1997;Aştep tări le slăbănogi lor, prozăscurtă, 2002; Seducţii literare, cronicil iterare, eseuri, interviuri , 2005;Lecturi la fi leu , cron ici deîn tâmpinare din Vestu l Aprop ia t,2007; Sesiune de autografe, cronicili terare, interviuri , 2010; Prezen tcontinuu, eseuri şi cronici literare,2011, toate conturând un profil artis-tic suficient de vag (încă, şi nu dinvina scriitoarei şi a operei sale), deceţos, de enigmatic, al cărui cen truocu lt, al cărui adevăr ultim, a căruiîncadrare mă voi s t rădu i s ă leaproximez, cât de cât, – lecturând cuaten ţ ie ş i, cred , din pers pectivapotrivită recenta apariţie.

Am convingerea (dar nu ţin, cu

tot dinadinsul, să-i conving şi pe alţii)că perspect iva po triv ită es te ceaspirituală. Structura generativă a cărţiise bizuie, temeinic, pe confruntarea,mai mult s au mai puţin conşt ientizată,d int re materie ş i duh . Sub iectu lenunţului, ca şi subiectul enunţării ardori s ă dea cred it aparenţei, dar les topează caducitatea, lips a deprofunzime a acesteia; concomitent,instan ţa aucto rială tinde spreveritabilele profunzimi nevăzute, daro descurajează impalpabilitatea lor. Eulnu este victimă a „farsei on tologice”,cum am numit cândva p retenţ iaaparenţei de a fi realitate; dar nici nuacceptă că : „În afară de Dumnezeu nupoate n ici s ă exis te, n ici s ă fieconcepută o altă substanţă” (Spinoza,prop. XIV).

Drama Mariei Niţu ş i, implicit,tensiunea lăuntrică a scrielor sale suntde natură gnoseologică şi existenţială.Autoarea ş i eroii ei nu aparţin nicilumii atee, suficien tă sieşi, nici lumiispiritual-relig ioase, caracterizată, şiea, p rin tr-o so lidaritate latentă.Prozatoarea s e situează într-o lumeintermediară , s e can tonează, cunecontenite ezitări şi problematizări,între cele două mari arealuri, încercândsă supravieţuiască unui dublu eşec deadaptare. Adică:

Pe de o parte, ambianţa, lipsităde cons is ten ţă ş i adâncime, e unmaldăr de „farafastâcuri”, în care,o rice ar face, s e s imte singură ş is t răină: „Or tu , în s ingurătateas ingurătăţ ii (ai u itat hierog lifah ierog lifei?!) nu ai cu i să-i s pu i‘Binecuvân tează!’ s au‘Blagos loveş te!’ Numele tău ,s ingurătate o rgo lioas ă, es tearhisuficienţa de sine. – De aceea mis-a culcuş it la sân, să mă elibereze lafinal din cuşca Soledad, pe care o voilăsa în urmă ca pe o carte închisăpentru autor” (Între gest şi cuvânt –Binecuvântarea). Ni se vorbeşte chiarde „un p ro iectat eseu despresingurătate”, într-o tonalitate uş orpatetică, dar, fireşte, nu lips ită desinceritatea deplină a experienţei, atrăirii (să se vadă, pentru o solitudineaproape malignă, pent ru depresie,Weeek end cu ferestre înch ise, subpat).

Pe de altă parte, abisul metafizico fascinează (altfel spus, o atrage şi,

Eugen Dorcescu

Proza unei lumiintermediare

Page 33: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.33în acelaş i timp, o înspăimântă) peprozatoare. Nu are, totuşi, tăria de a-l confrunta («Le silence éternel de ceses paces infinis m’effraie» – BlaisePas cal). Dar nici nu-l poate, pur şisimplu, ignora, nu-l poate uita, ştie căel există şi pune pe seama pu ţinei salecredinţe această absenţă a comunicării(ş i comuniunii): „Fără familie, fărăprieten i, hai, mai t reacă-meargă, dar şifără cred inţă în Dumnezeu! Asta ech iar h ierog lifă a h ierog lifei,singurătate a singurătăţii…”; „…or eu,recunosc, mi-am blindat cu funingineanecredinţei toate intrările. Ce vrei? Cutoată voin ţa mea încordată ca un arc,nu reuşesc s ă fiu mai mult decât ofantoşă de atee, care spune ‘A jută,Doamne, necredinţei mele!’“ (Păsărilezăpezii).

Încercarea timidă de a găsi un aliatîn filozofia exis tenţialistă („greaţa”,Camus ) nu-i fu rnizează eului n ici oso luţie în efortul său nemilos de adepăş i criza: neantul, p rin el însuşi,refuză orice profunzime (MelancoliaCapricornului).

Tot ce rămâne este locu l dintredouă lumi, inundat de singurătate,melancolie, suferinţă: “În prozele talenu iubeş te n imeni?!” (p . 141).Un fel de Samsara sui-generis.

În plan art ist ic, această luptă,această dezbatere continuă, aceastămas care a durerii, a d isperării, aangoas ei, s ub (au to )deriziunebonomă, sub o grimas ă ce mimeazăsurâsul, sunt îndeajuns de produc-tive. Aşa cum identificăm “supratemasingurătăţ ii” (după fericita formularea lui Adrian Dinu Rachieru din Prefaţă),putem vorbi şi de un supra-personaj,de un personaj-tip , global, de omul„prozoesemelor” – insul saturat de„nons ensul vieţuirii” (p . 111), ce îşiduce existenţa nelin iştită, sfâşiată, peistmul, pe fâşia incertă ce separă douămoduri de a fi, ins reprezentat , înprimul rând, de narator, dar uşor derecunoscut în mai toţi ipoch imenii ceevoluează în aceste texte cu s tatutambiguu, p lurivalent (Estera, Rubik,Pub i, Candia, Ferencz-baci, TonyLazăr, Grandpa, Bătrâna din gară etc.).

Un atare individ (aidoma prozeicare-l găzduieşte) nu este, în esenţă,altceva decât o permanentă ş i tragicăin terogaţ ie, ad res ată mis teru lu i,Fiinţei: „Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei

s inguri ca ea, de ce i-ar as cultarugăciunea?” (Se numea Quattrofo-lium).

A ici e paradoxul: Maria Niţuafirmă că nu crede („…religia mea esingurătatea”, p. 172), dar trăieşte într-o lume în care, ş i pen t ru care,Dumnezeu e prezent (şi ea e conştientăde aceas tă p rezen ţă): „…iar el,demiurgul creează non-v iaţă…” (p.55); „La marg ine de prăpas tie esingurătatea absolu tă a celui steril,fără de n iciun Dumnezeu” (p. 174);„Mi-am găsit credinţa, îi sunt şi enoriaşşi sacerdot, iar s ingurătatea e doarchilia de ‘binecuvântare’“ (ibidem).

Este interes ant de remarcat că,deş i dest ructurată, inconsisten tă,redusă la adieri, culori, umbre, siluete,deşi fragmentată şi generatoare deînsingurare şi deznădejde („…ca într-un bazar de poeme ad-hoc, s edestrămau combinaţiile şi permutările,unele într-altele, confuz, migrator…”;„Umbra e ecoul trupului meu de carneşi sânge, de minte, inimă şi simţire”),lumea evocată de Maria Niţu nu edespiritualizată. Nu i s-a retras harul.Nu e atinsă de rătăcire, alienare,idolatrie, cum se în tâmplă cu ateismulconsecvent , rebarbativ, sigur pe sine,care, atunci când mai nut reş te ş iveleităţi es tet ice, îşi etalează, cunonş alanţă, v idu l, t rupolat ria ş inulitatea. Nimic din toate acestea subcondeiu l Mariei Niţu . Ceea ceînseamnă că lumea ei, atât de originală,are un Centru („osia lumii”), un suporttranscendent, un reper imuabil. Amrecunoscu t mai s us rep lica unu ipersonaj din Evanghelia după Marcu(9 , 24) (replică ce, integral, s ună aşa:„Cred, Doamne! Ajută necredinţeimele”). Vom constata, apoi, că, spre acalifica dinamica univers ului s ău ,Maria Niţu apelează la termenul de„reciclare” şi că reciteşte, în acestproces, t riv ializat de uzul cotidian,zicerile Ecclesiastu lui („…dixitEcclesiastul ‘ceea ce a mai fost, aceeava mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat, seva mai pet rece’“). La fel, pen tru a găsiexpres ia cea mai exactă ş i maicuprinzătoare a suferinţei, s criitoarease referă la Iov: „De n-aş fi nici unanotimp! Uneori nici măcar al naşteriimele, cum Iov voia să s coată ziuanaşterii din calendar. Nu vreau săcampez pe fâşia lui de cenuşă, suferind

şi psalmodiind: ‘este un timp în caresă vorbeşt i şi un timp în care să taci.Este un timp în care să iubeşti şi untimp în care să urăş ti (…) este un timpîn care să îmbrăţişezi şi un timp în caresă fugi de îmbrăţişare’“ (AnotimpuriFata Morgana) (în final, se rev ine,observăm, la Ecclesiast, textu l tute-lar, s -ar părea, al imaginaru lui şi algândirii artistice).

Aş adar, înt r-un o rizont alpulverizării, al nes tatorn iciei fărălimite, unicii piloni stabili se dovedesca fi cărţile poetice şi sap ienţiale aleBib l iei , Evanghel ii le , Geneza(„Curcubeul s-a prelins în natură caun u lei mist ic de miru it s uflete. Ejurământul lui Dumnezeu, promisiuneadupă potop, făcută lui Noe, sărut pestejerfa lu i, arcuit peste pământ înt runedistrugere. Nimic nu poate fi în afaraculorilo r…” – Oamenii curcubeului),Ieremia – pe scurt, Scriptura şi, evi-dent, mesajul ei, mereu actual, neatinsde vreme ş i de vremuri. Într-un fel saualtul, fiecare din scrierile cărţii (fie căştie, fie că nu; fie că şi-a propus, fie cănu şi-a propus) din acel izvor viu îşi iapu terea ş i, după divers e ocoluri şiincert itudini, s pre acelaşi izvor seîn toarce. A idoma gândurilo r,simţămintelor şi imaginaţiei autoarei.Cum glăs uieş te celebrul, sublimulEcclesiast: „Toate fluviile curg în mare,dar marea nu se umple, căci ele seîn torc din nou la locul d in care auplecat” (1, 8).

Avea d reptate Blaise Pascal:„Console-toi, tu ne me chercherais passi tu ne m’avais pas t rouvé”.

Într-un eseu publicat mai demult(Poezia mistico-religioasă. Structurăşi interpretare, cf. Eugen Dorcescu,Poet ica non-imanen ţei , Ed itu raPalimpsest , Bucureşti, 2009, p. 55-70),îndrăzneam următoarea afirmaţie defactură axio logică: „canti ta tea defiinţă absorbită în operă î i asigurăacesteia trăinicie şi valoare”.

Zbuciumatele „prozoeseme” aledoamnei Maria Niţu (care dauprio ritate ideilo r, validate estetic , îndetrimentul, asumat, al ep icităţ ii şitipologiilor) îmi reconfirmă aceas tăveche ş i îndelung meditatăconvingere.

(Februarie, 2015) E. DORCESCU

Page 34: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.34

Linia directoare a vo lumului înversuri Etern itatea, al lui NicholasAndronesco, nu este întru totul religias au mis tica, mai degrabă, auto ru lstabileşte o legătură cu Dumnezeu, darîn subtext. Cartea prezin tă, în acestsens, pag ini exemplare. Un bun poetpoate să t ransmită mult şi, acest lucrueste foarte important, dar mai impor-tant decât sensibilitatea este transfigu-rarea artistică pe care o realizează, ceeace ne apare relevan t ş i în acesteversuri. Credinţa este singura cale dea salva literatura, impunând renunţareala s pecu laţ ie. Cău tându-l pe Tatăl,Părin tele – es en ţa fiinţei noast re,sufletu l se transformă şi trăieşte, intrăsub covilt irul lui Dumnezeu, se pregă-teşte pentru a-l întâlni şi pentru a primicomoara cea veşnică. Ea se câştigă pepământ şi Nicholas Andronesco ştiebine acest lucru. Nu întâmplător şi-aintitulat cartea Eterni tatea.

Limbajul poet ic poate dobândisubstanţă şi merită atenţie şi dincolode ho tarele ţării, pentru că limba ro-mână are robusteţe semantică, predis-poziţie poetică, formă comunicativă şicapacitate sintetică. Realitatea impunelimbii, fie ea şi indo-europeană, anumiteinfluenţe, să nu uităm că limba englezăa in trat în vocabu larul românesc,determinând în mare măsură gândireaşi, accentuând, totodată, condiţiile demodernitate. Literatura, prin scriitoriiei, are un impact deosebit asupracititorulu i, în măsura în care reuşeştes ă-l determine ş i s ă-l pună s ăgândească. Dacă îmi vin acum în mintevers urile lu i E.A . Poe, d in poeziaCorbul , nu po t s ă nu fac, măcar

simbolic, legătură cu Vântul lui Nicho-las Andronesco. Poezia, care deschidevolumul, aduce în atenţia noastră unelement modernist care dezarmonizea-ză: „a bătu t la uşă” (vântul) ş i aşază, însufletul poetului, o retorică încuraja-toare: „ce ştie vântul/ ce vrea vântul/de ce nelinişteşte”, trimiţând cititorulspre meditaţie, dar tot poetu l ne oferărăspunsul: „clipele tale fluide m-aruncăîn etern itate”.

Unirea elementelor: „frunze” care„t remură la temperatura inimii lor”,„masă”, „lume”, „iarbă”, „o iarbă a trăiri-lor noastre” creează univers ul poetic,dar teama că vântul va deschide poartatimpului cuprinde eul lăuntric individu-al, care poate fi afectat şi atunci devinerelevant ceea ce afirmase Nico laeIorga: „important nu e că trăim, ci pen-tru ce trăim”. Care este scopul nostru?

Poezia „Linişte” conturează fina-lul unui drum exis tenţial sau dobân-direa păcii: „Cenuşa un nu în sine/ E/Doar clopotele, clopotele…” Linişteae sinonimă cu pacea, în aces t context– pacea eternă. Pacea lăuntrică este os tare care se poate recupera p rinpoezie. Fericirea umană înseamnă paceşi armonie. Într-o fericire autoteică intrăşi poemele: „Superficialii”, „Vis urât”,„Rătăcire”, „Pierdere”, „Porn iri”,„Timpurile”, „E toamnă”. Poetu lpunctează „setea de pământ”, „tabloulde apă”, „sete de lumină”, un „abuz”de forme îngheţate, stări acute pestecare „a frunză toarce/ Singurătate”.

Autorul creează imagini frumoaseşi încărcate de emoţ ii, care int ră înlegătu ră cu obiectiv itate exterioară,cucerind. Am putea sublinia sentimen-tele profund umane, reverenţele cătrecopilărie, pietrele şi „vechii lucrători aiis toriei”, care dau st rălucirea „unuisfânt t recut” („Timpurile”).

Discursul liric reflectă ludicul ales,jub ilaţia , cartea îţ i dă senzaţia căpart icipi, că ai d reptu l la reflectareadâncă, reimaginând tab louri cupărinţi, în deplină libertate („Gând”,„Ab Aeterno”).

Din arsenalul poetic al autoruluinu lipsesc motivele: „frunză”, „toam-na”, „marmura”, „strada”, „noaptea”,„sâmburele”, „s cat iu l”, „părinţ ii” ,„ploile”, „lumina”, „ramul”, „legile”,„visele”, care se alătură marilo r teme:Dumnezeirea, copilăria, timpul, dreptul

la v iaţă, libertatea, s ingurătatea,condiţia creato rului. Aces tora li sealătură indiscutabil sentimentul iubiriipentru România, ţara poetului, unde îşicaută „sprijin de zbor” şi, unde, aseme-nea sculptorului Brâncuşi, recunoaşte„şi ultima chemare / noniden titatea”.

Putem sesiza perspectiva, frumu-seţea ideii de abst ractizare, impresiaapropierii de Absolut.

Poetul în ţelege spiritul, p rin joculelementelor şi apare astfel, în ipostazăde reformator social. Omul creator, re-generator, este, de fap t, cununauniversului. Creaţia pare că stă subs emnul raţ iun ii, dar creato rul, undemiurg s ecund , nu e departe degermenele creaţ iei îns eşi. De aici,interes ul s ău pen tru configuraţiaformală. Din punct de vedere stilistic,reţinem dorinţa poetului de a cuprindeiraţionalul (ireal) în raţionalul (real) – ofuziune reuşită. Opţiunea lu i NicholasAndrones co es te de fap t captareaficţ iunii în raţiuni care funcţionează.Reuşeşte să const ruiască încet, pedrumul des ch is , foarte s incer,dezvoltând o retorică subtilă.

Nu pu tem s ă nu remarcămlibertatea poetului, în sensul renunţăriila punctuaţie s au la unele normegramat icale, tocmai pen tru a atrageatenţia, pentru a moderniza şi a deschi-de o cale spre noi forme de sensibilităţi.

Prin unele dislocări şi alăturări (exabrupto) întâmplătoare de cuvinte dinsfera neologicului, termeni abstracţi şitermeni colocviali cu o variaţie a regis-trelor, se înreg istrează un vocabu larnou al lexemelor, în cons onan ţă cuaspectele tematice şi de viziune.

Nu este altă fericire pen tru un omdecât să se bucure de lucrările lui(Eclesiastul). Câşt igul nostru este căputem creşte print r-o operă şi avemsat isfacţ ia că oriunde ne-am afla pePământ , iub im ţărâna din care-amapărut, ne este dor de aceas tă ţară şine păstrăm verticali pentru ea.

Prin această carte, se aduce in-trinsec un argument de laudă rosturilornoastre, de care ne s imţ im aproapeoricât de departe am fi. Mai apoi,versurile lui Nicholas Andronesco,p rin coeren ţa lo r interioară, prinmatricea fixă a temelor şi prin recurenţaimagist icii ne înalţă şi ne ancorează îneternitate.

SILVIA C. NEGRU

Calea care vine înspre noi

Page 35: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.35

NOI APARIŢII EDITORIALE

Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla,„Bocşa: Viziuni/ Bochsan. Visionen”,monografie. Reşiţa, Forumul GermanCaraş-Severin, Ed. Banatul Montan, 2014.

Ştefan Goanţă, „Carteafrumoase i”, roman. Bucureşti,Ed. eLitera tura, 2014.

George Schinteie, „66”,versuri. Timişoara, Ed.Artpress, 2015.

Liliana Ardelean, „Teutonul”,vol. II, roman. Timişoara, Ed.Eubeea, 2015.

Nicolae Toma, „Lugoj, 20decembrie 1989”, monografie.Timişoara, Ed. Eubeea , 2015.

Titus Crişciu, „Ce lăsăm înurma noastră?”, interviu.Reşiţa, Ed. TIM, 2015.

Vasile Barbu, „Dor-durimeamă astrucă”, versuri în grai.Timişoara, Ed. Eurostampa,2014.

Page 36: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.36

Simona Vintilă, „Blessed”,teatru. Timişoara, Ed.Eubeea, 2015.

Simona Vintilă „Go.Dot.”,teatru. Timişoara, Ed.Eubeea, 2015.

Concursul de literaturăbănăţeană „MariusMunteanu”. Timişoara, Ed.Eurostampa, 2014.

Marcel Tolcea, „Ochiulinimei”, versuri. Timişoara,Ed. Diacri tic, 2014.

Ion Răşinaru, „Translucid derouă”, versuri. Timişoara, Ed.Eubeea, 2014.

Stejăre l Ionescu, „Pe drumuloaselor” , versuri. Tâ rgu Jiu,Ed. Măiastra, 2014.

Costel Balint, „Turma mareluiurs”, memorii. Timişoara, Ed.Eurostampa, 2014.

Ionel-Iacob-Bencei, „Ascultaţcum bace vântu”, versuri îngrai, Timişoara, Ed.Eurostampa, 2014.

Lucia Elena Popa, „Un timpînmiresmat”, versuri pentrucopii. Timişoara, Ed.Eurostamapa, 2014.

Page 37: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.37

CALENDAR LITERAR

APRILIE 1 aprilie 1956 — la Şieu-Odorhei, j. Bistriţa, s -a născut MonicaRohan 1 aprilie 1951 — la Văliug, j. Caraş-Severin, s-a născut IonMoşt eoru 1 aprilie 1940 — la Reşiţa, s-a născut Dan D. Farcaş 2 ap rilie 1937 — la Giroc, j. Timiş, s-a născut Ion Murariu 2 aprilie 1969 — la Timişoara, s-a născut Liubiţa Perinaţ-Stancov 3 aprilie 1956 — la Timişoara, s-a născut Eleonora Pascu 3 aprilie 1959 — la Timişoara, s-a născut Monica-MinodoraPăcurariu (m. 2010) 4 aprilie 1923 — la Vadul Crişului, j. Bihor, s-a născut GabrielaAlmăjan 4 aprilie 1946 — la Pâncota, j. Arad, s-a născut Ionel Funeriu 4 aprilie 1948 — la Livez ile, j. Mehedinţi, s -a născut GeorgeSchinteie 4 aprilie 1956 — la Caransebeş, s-a născut Lucian P. Petrescu 5 aprilie 1955 — la Reşiţa, s-anăscut Dana Bălănescu 6 aprilie 1951 — la Diniaş, j.Timiş, s-a născut Momir Todorov 7 aprilie 1940 — la SânmartinulSârbesc, j. Timiş , s -a născutDraga M irianici (m. 2014) 8 aprilie 1944 — la Herneacova,j. T imiş, s-a născut ObertenJánosános 9 ap rilie 1939 — la Dent a, j.Timiş, s -a născut Iosif CheiePantea 9 ap rilie 1954 — la Oţelu Roşu,j. Caraş-Severin, s-a născut PaulDoru Chinezu11 aprilie 1936 — la Petnic, j. Caraş-Severin, s-a născut NicolaeDanciu-Petniceanu11 aprilie 1951 — la Vărădia, j. Caraş-Severin, s-a născut Ioan-Nicolae Cenda12 ap rilie 1931 — la Comorâşte, j. Caraş-Severin, s-a născutPaul M iclău12 ap rilie 1947 — la Rupt ura, j. Mehedinţi, s -a născut MihaiMoraru (m. 1998)13 aprilie 1956 — la Şeitin, j. Arad, s-a născut Ioan T. Morar13 aprilie 1940 — la Sânnicolau-Mare, j. Timiş, s-a născut MarcelTurcu (m. 2014)13 aprilie 1976 — la Timişoara, s-a născut Lorette Brediceanu-Persem16 aprilie 1947 — la Căvăran, j. Caraş-Severin, s-a născut VasilePist olea16 aprilie 1954 — la Const anţa, s-a născut Val Popa (m. 2006)17 aprilie 1962 — la Anina, j. Caraş -Severin, s-a născut SorinGârjan18 aprilie 1920 — la Plaiul Cosminului (r. Cernăuţi), s-a născutŞtefan Munteanu (m. 2012)

18 aprilie 1951 — la Reşiţa, s-a născut Rodica Opreanu19 aprilie 1968 — la Rădăuţi, j. Suceava, s-a născut GabrielaSavitsky19 aprilie 1958 — la Beiuş , j. Bihor, s-a născut Marie-JeanneJutea-Bădescu19 aprilie 1972 — la Lugoj, j. Timiş, s-a născut Graţiela Benga20 aprilie 1970 — La Reşiţa, s-a născut Camelia Tamaş21 aprilie 1951 — la Comloşu Mare, j. Timiş, s -a născut Will-iam Totok23 aprilie 1943 — la Belinţ, j. Timiş , s-a născut Simion Dănilă23 aprilie 1977 — la Brad, j. Hunedoara, s-a născut LăcrămioaraUrsa24 aprilie 1943 — la Timişoara, s-a născut Florin Medeleţ (m.2006)25 aprilie 1980 — la Reşiţa, j. Caraş-Severin, s-a născut AndreeaDragoescu26 aprilie 1936 — la T imişoara, s-a născut Aurel GheorgheArdelean26 ap rilie 1946 — la Lenauheim, j. Timiş, s-a născut NicolaeRomândaşu (m. 2006)26 aprilie 1968 — la Gătaia, j. Timiş , s-a născut Marinela Ilie27 aprilie 1949 — la Socolari, jud. Caraş-Severin, s-a născutNicolae Irimia28 aprilie 1938 — la Toracul Mare, R. Serbia, s-a născut PavelP. F ilip28 aprilie 1948 — la Bucureşti, s-a născut Alexandru T. Nemoianu28 aprilie 1950 — la Timişoara, s-a născut Rodica Binder28 aprilie 1952 — la Topolovăţu-Mic, j. Timiş, s-a născut DoraGurban29 aprilie 1969 — la Oraviţa, j. Caraş-Severin, s-a născut DanielIlie

MAI 1 mai 1946 — la Dealul Viilor, j. Gorj, s-a născut Nicolae Roşianu 2 mai 1936 —la Bucureşti, s-a născut Valentin Tudor (m. 1987) 2 mai 1970 — la Vânju Mare, j. Mehedinţi, s-a născut CostelStancu

4 mai 1950 — la Sibiu, s-a născutAda D. Cruceanu 6 mai 1945 — la Bute ni, j.Arad, s -a născut O vi di uSome şan 7 mai 1948 — la Rădăuţi, j.Suceava, s-a născut Lorin Fortuna 7 mai 1925 — la Galaţi, s -anăscut Gheorghe I. Tohăneanu(m. 2009) 8 mai 1923 — la Făget, j. Timiş,s-a născut Traian Iancu (m. 1997) 8 mai 1948 — la Cheţani, j.Mureş , s-a născut Vasile Dan 9 mai 1920 — la Lugoj, j. Timiş,

s-a născut Delia Pia Bârlea (m. 1993)

Page 38: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.3810 mai 1940 — la Cornea, j. Caraş-Severin, s -a născut MariaMartinescu Sadovan11 mai 1955 — la SânnicolaulMare , j. Ti miş , s-a născutDuşan Baiski11 mai 1903 — la T icvaniulMare, j. Caraş-Severin, s-a născutVirgil Birou (m. 1963)11 mai 1931 — la Cerneţi, j.Mehedinţi, s-a născut LaurenţiuCerneţ (m. 2008)11 mai 1924 — la Slatina-Nera,j. Caraş-Severin, s-a născut IosifChirilă (m. 2005)11 mai 1942 — la Timişoara, s-anăscut Florin Contrea11 mai 1941 — la Balinţ, j. Timiş, s-a născut Crişu Dascălu

11 mai 1955 — la Peştere , j.Caraş-S e ve ri n , s -a născutDorina Şovre11 mai 1956 — la Arad, s-a născutRomulus Bucur12 mai 1964 — la Filiaşi, j. Dolj,s-a născut Viorel Dogaru13 mai 1938 — la Marga, j.Caraş -Severin, s -a născutDumitru Jompan13 mai 1936 — la SânnicolauMare, j. Timiş, s-a născut BárányiFerenc13 mai 1956 — la Cuvejdia, j.Arad, s-a născut Vasile Popovici

14 mai 1953 — la Adlkofen, Germania, s-a născut Doru Iosif15 mai 1938 — la Caransebeş, j. Caraş-Severin, s-a născut HoriaPătraşcu15 mai 1943 — la Lovrin, j. Timiş, s-a născut Ilse Hehn15 mai 1955 — l a Târgu-Mureş , s -a născut Doi naMagheţi15 mai 1967 — la Ticvaniu-Mic,j. Caraş-Severin, s-a născut IoanPavel Azap16 mai 1912 — la Timişoara, s-anăscut Hans Mokka (m.1999)16 mai 1956 — la Dersca, j.Botoşani, s -a născut T icuLeont escu16 mai 1954 — la Turda, j. Cluj,s-a născut Marian Odangiu

18 mai 1929 — la Zorlenţu-Mare,j. Caraş-Severin, s-a născut IonStan Pătraşcu (m. 2000)20 mai 1962 — la Timişoara, s-anăscut Melania Măgurean21 mai 1910 — la Ohabiţ a, j.Caraş-Severin, s-a născut GrigoreBugărin (m. 1960)21 mai 1950 — la Oţelu Roşu, j.Caraş -Severin, s -a născutConstanţ a Marcu22 mai 1925 — la Balinţ, j.Timiş , s-a născut Fülop Lidia

22 mai 1965 — la Lugoj, s-anăscut Laurenţiu Nis torescu22 mai 1955 — la Dezna, j. Arad,s-a născut Ilie Măduţa (m.1992)22 mai 1951 — la Lugoj, s-anăscut Cons tant in Buiciuc (m.2012)23 mai 1946 — la Giroc, j. Timiş,s-a născut Valeriu Armeanu24 mai 1974 — la Timişoara, s-anăscut Alexandru Gerdanovits25 mai 1946 — la Remetea Mare,j.T imiş , s-a născut LilianaArdelean

25 mai 1951 — la Timişoara, s-a născut Dinu Barbu25 mai 1965 — l a Some şUi le ac, j. Maramure ş , s -anăscut Lucian-Vasil e Szabo26 mai 1947 — la M eria, j.Hunedoara, s -a născut IonScorobete26 mai 1957 — la Deva, s-anăscut Marius Sârbu26 mai 1988 — la Moldova Nouă,j. Caraş -Severin, s -a născutAleksandar Stoicovici28 mai 1948 — la Dalboşeţ, j.Caraş-Severin, s -a născut PetruNovac Dolângă28 mai 1951 — la Timişoara, s-a născut Constantin Gurău28 mai 1956 — la Sânnicolau M are, s-a născut Marcel Tolcea28 mai 1976 — la Năsăud, s-a născut Monica Ilaş29 mai 1912 — la Pădureni, j. Timiş, s-a născut Anişoara Odeanu(m. 1972)30 mai 1951 — la Hlipiceni, j. Botoşani, s-a născut Ioan DanBălan31 mai 1950 — la Lucacevăţ, s-a născut Mihai Moldovan

IUNIE 1 iunie 1939 — la Slatina-Nera, j. Caraş-Severin, s-a născutVasile Versavia (m. 1998) 1 iunie 1963 — la Timişoara, s-a născut Claudiu T. Arieşan 2 iunie 1944 — la Hidişelul de Sus, j. Bihor, s-a născutAna Selena 3 iunie 1973 — la Năsăud, s-a născut Vasile Leac 4 iunie 1921 — la Parţa, j. Timiş, s-a născut Nicolae Ţirioi (m.1993) 4 iunie 1931 — la Luncaviţ a, j. Caraş-Severin, s-a născut FrancŞerbescu

4 iunie 1938 — la Chişoda, j.Timiş , s-a născut Pătru Chira 4 iunie 1944 — la TopolovăţuMare, j. Timiş, s -a născut MirceaPora 4 iunie 1959 — la Timişoara, s-anăscut Corina Rujan 5 iunie 1933 — la Poeni, j. Cluj,s-a născut Olimpia Berca 5 iunie 1953 — la Curtici, j. Arad,s-a născut Gheorghe Mocuţa 6 iunie 1956 — la Făget, j. Timiş,s-a născut George Popovici 7 iunie 1945 — la Târgovişte,s-a născut Emi l Florin Grama

Page 39: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latinpag.39

Arhiva literară

8 iunie 1937 — la Ciceu, j. Harghita, s-a născut László B. Ildikó 9 iunie 1954 — la Zrenjanin (R. Serbia), s-a născut Ileana Ursu 9 iunie 1990 — la Lugoj, s-a născut Adelina Dozescu11 iunie 1927 — la Rast, j. Dolj, s -a născut Nicolae Nicolae11 iunie 1942 — la Domaşnea, j. Caraş-Severin, s-a născut IlieCrist escu11 iunie 1968 — la Craiova, s-a născut Laura Gheorghiu12 iunie 1922 — la Orşova, s-a născut Petru Vintilă (m. 2002)12 iunie 1943 — la Timişoara, s-a născut Valeriu Drumeş (m.2013)13 iunie 1974 — la Caransebeş, s-a născut Dan Suru13 iulie 1978 — la Reşiţa, s-anăscut Sorin Remus Antalag13 iunie 1948 — la Timişoara, s-a născut Aurel Gheorghe Ardelean13 iunie 1980 — la Timişoara, s-a născut Tudor Creţu14 iunie 1954 — la Sâncel, j. Alba,s-a născut Ioan Petraş Arbore15 iunie 1947 — la Ohaba-Mâtnic, jud. Caraş-Severin, s-anăscut Ion Ghera15 iunie 1930 — la Oradea, s-anăscut Elisabeta Chişa16 iunie 1965 — la Reşiţa, s-anăscut Alexandra Gorghiu17 iunie 1962 — la Anina, s-a născut Sorin Gârjan

18 iunie 1922 — la Vârciorova, j. Mehedinţi, s -a născut VasileŞerban (m. 2002)21 iunie 1980 — la Reşiţa, s-a născut Olivia Neda21 iunie 1929 — la Timişoara, s-a născut Erika Scharf23 iunie 1954 — la Brădet , j. Bihor, s-a născut Traian Ştef24 iunie 1950 — la Nădlac, j. Arad, s-a născut Miroslav-IvanAmbruš25 iunie 1961 — la Ilidia, j. Caraş-Severin, s-a născut NicolaePătruţ25 iunie 1983 — la Bârsău, j. Hunedoara, s-a născut Bianca Dan27 iunie 1948 — la Satchinez, j. Timiş, s-a născut Ioan Cărmăzan27 iunie 1962 — la Sat Mal, j. Sălaj, s-a născut Costel Baboş

28 iunie 1919 — la Petrila, j.Hunedoara, s -a născut Ion D.Sârbu (m. 1989)29 iunie 1935 — la Brezniţa, jud.Mehedinţi, s-a născut Petru Călin(m. 2013)29 iunie 1971 — la Hunedoara,s-a născut Ileana P. Gati29 iunie 1949 — la Timişoara, s-a născut Adrian Derlea (m. 1999)30 iunie 1948 — la Cernet eaz,jud. Timiş , s-a născut AquilinaBirăescu30 iunie 1945 — la Timişoara,s-a născut Dorin Tudoran

Orşova, 6 octombrie 1978. Romulus Cojocaru, Ileana Roman, Nina Ceranu,Cornel Ungureanu (foto: Laurenţiu Cerneţ).

Page 40: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi

Orient Latin pag.40

Page 41: Orient latin - WordPress.com · moşierului-poet de la Cetate. Mai apar nişte cripto-cărtărişti, dar în rest idealişti de bună-credinţă, cărora n-ai ce să le reproşezi